Blocante ale canalelor de calciu. Non-dihidropiridine in tratamentul hipertensiunii

Blocantele canalelor de calciu sunt impartite in trei clase: dihidropiridine, benzotiazepine si difenilalchilamine, fiecare cu proprietati farmacocinetice si indicatii clinice diferite.

Difenilalchilamine:din aceasta clasa Verapamilul este singurul actual aprobat .Dintre toate blocantele el are cea mai mica selectivitate si exercita efecte atat la nivel cardiac cat si la nivelul celulelor musculare netede vasculare.Se foloseste si pentru tratamentul anginei, tahiartimiilor supraventriculare si prevenirea cefaleei migrenoase si cefaleei recurente.Printre efectele secundare frecvent aparute se numara blocul atrioventricular de gradul I si constipatia si sunt dependente de doza.

Benzotiazepine:din aceasta clasa singurul actual aprobat este Diltiazemul.Si acesta afecteaza atat celulele musculare cardiace cat si cele din musculatura neteda vasculara, dar are efect inotrop negativ mai putin pronuntat comparativ cu Verapamilul.

Mecanism de actiune.

Exista patru tipuri de canale prin care calciu patrunde in celula:N(neuronal), T(transient), L(long-lasting) si de tip P(Purkinje).Tipul cel mai intalnit in miocard si musculatura neteda este L si este voltaj-dependent.Este format din patru unitati: α1, α2/ δ, β, γ.In cadrul unitatii α1 s-au gasit 4 motive similare, motivul 4 fiind sediul de legare al Verapamilului si al Diltiazemului.Calciul patrunde in celula prin aceste canale voltaj-dependente si declanseaza eliberare de calciu din reticulul sarcoplasmatic si mitocondrii, crescand mult nivelul citosolic al calciului.Inhibitorii ai canalelor de calciu vor bloca influxul ionilor de calciu prin atasarea la canalele de calciu tip L prezente la nivelul miocardului si a musculaturii netede a vaselor coronare si artetiolelor periferice.Astfel se produce relaxarea musculaturii netede vasculare cu dilatarea consecutiva in principal a arteriolelor.Blocantele canalelor de calciu nu au actiune

venodilatatoare.

Efectul Verapamilului si Diltiazemului asupra cordului:

1.Efect inotrop negativ, Verapamilul scazand cel mai mult forta de contractie miocardica.

2.Efect cronotrop negativ Verapamilul si in mai mica masura Diltiazemul blocheaza intrarea calciului in celula prin canalele lente dar si scade viteza de refacerea canalelor, blocarea crescand o data cu frecventa stimularii fenomen cunoscut sub numele de dependenta de frecventa.

3.Efect dromotrop negativ.

4.Efect antiaritmic.Atat Verapamilul cat si Diltiazemul sunt eficace in tahiaritmii supraventriculare.

Indicatii clinice:

Blocantele canalelor de calciu au efect natriuretic intrinsec, astfet incat nu necesita de obicei asocierea unui diuretic.Acesti agenti sunt utili pentru tratamentul pacientilor hipertensivi care sufera totodata de astm bronsic, angina pectorala, boli cerebrovasculare, tahiaritmii supraventriculare, insuficienta renala cronica, hipercolesterolemie, in sarcina si la varstnici mai ales cu HTA sistolica izolata.

Efecte adverse

Constipatia apare la aproximativ 10% din pacientii tratati cu Verapamil.De asemenea este de evitat administrarea acestuia la pacienti cu bloc atrioventricular sau cu insuficienta cardiaca congestiva datorita efectului sau inotrop negativ.In cazul diltiazemului pot sa apara:cefalee, vertij, tulburari de vedere, eruptii cutanate, dermatita exfoliativa, nevrtia periferica si edeme.

Doze si preparate

Verapamil (Isoptin SR®, Verahexal®, Verapamil, Cordamil) cpr.40 mg, 80mg, cpr.retard 240mg, fl. 2ml cu 5 mg.

Efectul sau antihipertensiv este realizat atat de venodilatatie cat si de deprimarea cordului produsa de acesta.Nu produce tahicardie reflexa.La pacientii cu insuficienta cardiaca , mai ales la administrarea i.v. poate produce o scadere marcata a contractilitatii miocardice.Verapamilul amelioreaza si lusitropismul, indicat astfel si in HTA cu HVS importanta sau in cardiomiopatie hipertrofica.

In HTA se administreaza 120-360 mg/zi in 1 singura priza.

Diltiazemul (Asdilt®,Dilzem®,Altiazem RR®) compr. 30 mg, 60 mg, 90 mg, 120 mg si 180 mg.

Scade tensiune prin vasodilatatie periferica si prin efectul de deprimare a inimii.Amelioreaza functia renala la pacientii cu nefroangioscleroza hipertensiva, nefropatie diabetica sau insuficienta renala cronica avansata.Interactioneaza cu alcoolul care poate accentua hipotensiunea produsa si cu nicotina care poate favoriza producerea aritmiilor.

In HTA se administreaza 120-360mg/zi in 1-3 prize.

Bibliografie

Bertram G Katzung – Basic& Clinical Pharmacology , Ed.Mc Graw Hill, 12th edition, 2012 pag 201-202

Anca Dana Buzoianu- Farmacologie, Ed. Medicala Universitara “Iuliu Hatieganu”, vol II, 2006, pag 129-142

Richard A. Harvey- Farmacologie Ilustrata, Ed Medicala Callisto, editia a 5-a, 2012, pag 236-238

OLARU CRISTINA MIHAELA

SERIA III, GRUPA 27, ANUL V