AminoglicozideAcţiune bactericidă puternică si rapidă, dependentă de concentraţie

Mecanism: inhibă sinteza proteinelor bacteriene prin legarea la nivelul fracţiuni ribozomale 30S

Reprezentanţi: – Gen 1: Streptomicina, Kanamicina, Neomicina, Spectinomicina, Paromomicina– Gen 2: Gentamicina, Tobramicina, Sisomicina– Gen 3: Amikacina, Dibekacina, Netilmicina, Isepamicina

Spectrul creşte odată cu generaţia (piocianic) !– S: BGN enterici, Haemophillus, Stafilococ MS, Meningococ– I: Piocianic, BGN secretori de beta-lactamază, Streptococ – R: Anaerobi, pneumococ, Stafilococ MR, Spirochete, Legionella, Mycoplasma, Chlamydia,

Rickettsia– Streptomicina: BK; Amikacina : micobacterii atipice (M. avium)

Farmacocinetică• Nu se absorb digestiv• T1/2=24h, legare redusă de proteine serice• Pătrunde in cortexul renal, lq pleural, secreţii bronşice, parenchim pulmonar, lq peritoneal, lq

sinovial;• trec bariera placentară• Se elimină renal sub formă nemodificată (IR creşte C%, T1/2 ! la vârstnici)

Locul de actiune al AB care inhiba sinteza de proteine

AminoglicozideToxicitate, interacţiuni:• Nefrotoxicitate reversibila 10% (tratamente mai lungi de 10 zile, vârsta, administrare concomitenta de

furosemid, cisplatin, amfotericina B); kanamicina > gentamicină si amikacină > tobramicina si netilmicina• Ototoxicitate ireversibila kanamicina > amikacină > gentamicina si tobramicina > netilmicina• Blocadă neuromusculară (paralizia mm respiratori, pupile dilatate) mai ales la administrarea rapidă a

unor doze mari (doză unică zilnică); tratament - gluconat de calciu• CI la femeia gravidă

Posologie: • se tinde spre rărirea prizelor zilnice de la 3 / zi la 1 / zi (excepţie: piocianic)• în PEV lentă, fără a amesteca AG cu alte medicamente (beta-lactamine)

– Streptomicină : 1 g /zi – Amikacină: 15 mg/kg/zi – Genta / Tobra / Netilmicina : 3 - 5mg / kg / zi

Indicaţii: NUMAI ÎN ASOCIERE cu beta lactamine / quinolone / vanco • Infecţii severe cu BGN aerobi (sistemice, pulmonare, abdominale, osoase)• Infecţii sistemice cu stafilococ MS / Endocardite cu streptococi sensibili• Infecţii la neutropenici• TBC, Micobacterioze atipice , gonococie

Rezistenta: • enzimatic (enzime inactivatoare – Aminozidfosfotransferaze, acetiltransferaze,

nucleotidiltransferaze)• Alterarea tintei (Sub-R30S)• Scaderea permeabilitatii transmembranare (porine + transport activ)

Macrolide, lincosamide, sinergistine

“AB diferite din punct de vedere chimic, dar cu proprietăţi biologice (mecanism de acţiune, rezistenţă, activitate

antibacteriană) comune”

Mecanism de acţiune: inhibă sinteza de proteine ARN dependentă, prin legare de subunitatea ribozomală 50S

Rezistenţa:• Impermeabilitatea peretelui bacterian- R intrinsecă pt BGN• Eflux activ (plasmidică)• Modificarea receptor (cromozomial sau plasmidic-MLSB) • Inactivare enzimatică (plasmidică)

Mecanism de acţiune

Celula bacteriana

ADN

Proteine de legare a penicilinelor

NUCLEU

30S RIBOSOM

Macrolide

Beta-lactamineBeta-lactamine

QuinoloneQuinolone

50S RIBOSOM

TetraciclineTetracicline

ADN-GYRASE

*Modified from Dr. Hugh Robson

Macrolide, lincosamide, sinergistineantibiotice bacteriostatice care inhiba producerea de proteine la nivelul ribozomilor. (50S)

Macrolide

14 atomi 15 atomi

AzalideAzitromicina

16 atomi

Eritromicina ClaritromicinaRoxitromicina Josamicina

SpiramicinaMiocamicina

GENERAŢII:Generaţia I : eritromicinaGeneraţia a II-a : roxitromicinaGeneraţia a III-a : azitromicina,

claritromicina,

Spectrul de acţiune:• coci gram+: streptococi grup A (40-60% rezistenţi), strep.

viridans, enterococ, pneumococ (15% rezistenţi), stafilococi (rezistenţă în creştere)

• coci gram-: meningococ şi gonococ (cel rezistent la penicilină este rezistent şi la eritromicină)

• bacili gram+: Listeria, b. cărbunos, b. Difteric

• bacili gram-: Bordetella, H. inf., Campylobacter jejuni, Helicobacter pylori, Legionella spp.

• Anaerobi:

• Alţii: treponeme, Chlamydii, Mycoplasme (de 50 de ori mai activă decât tetraciclinele), unele Rickettsii.

Farmacocinetică• Se absorb de la locul de administrare şi se

concentrează în diferite ţesuturi şi PMN. • Nu pătrund în LCR. • Se concentrează în bilă• Este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului.

Indicaţii clinice infecţii de căi respiratorii superioare, pneumonii atipice, înlocuieşte BL în caz de sensibilizare.

Doza: 30-50mg/Kgc/zi- 2g/zi (max.) la adulţi.

Reacţii adverse

1. reacţii iritative:- dureri abdominale, greţuri, vărsături, diaree- mai

ales la copil şi adultul tânăr (nc. lactomic stimulează motilitatea gastrică)

- tromboflebite la adm. Iv.

2. reacţii alergice: erupţii, febră, eozinofilie.

3. toxicitate hepatică – hepatită colestatică mai frecventă la femeia gravidă.

4. suprainfecţii cu Candida şi BGN.

• Macrolide de semisinteză:

roxitromicina, azitromicina, claritromicina

• Au o activitate superioară pe Mycoplasme, Chlamidii, Legionella,

Mycobacterii atipice şi Toxoplasma gondii.

• Claritromicina este mai activă de 4 ori de Str. pyogenes, pneumococ şi H. pylori.

• Azitromicina este mai activă pe M. pneumoniae şi H. inf.

• Au proprietăţi farmacocinetice superioare: bună distribuţie tisulară, cu realizarea unor niveluri ridicate intracelular, T50 lung, fapt care permite adm. în 2 prize/zi sau chiar o singură priză.

• Sunt mai bine tolerate.

• Ketolidele (pseudomacrolide): Telitromicina este activă pe bacteriile care şi-au câştigat rezistenţa la macrolidele clasice (mai ales pneumococ).

LINCOSAMIDE• Sunt AB chimic distincte de macrolide dar foarte apropiate de

acestea prin mecanismul de acţiune, spectru şi proprietăţi farmacocinetice. Sunt reprezentate de lincomicină şi clindamicină.

• Au acelaşi mecanism de acţiune ca şi macrolidele, fiind bacteriostatice sau bactericide (la concentraţii mari de antibiotic).

Spectrul de acţiune:- bacterii gram-pozitive: staf (numai tulpini MS), strep,

pneumococ, b. difteric - bacterii anaerobe, inclusiv B. fragilis- sunt lipsite practic de activitate pe BGN aerobi,- active pe Mycoplasma, Chlamydia,- clindamicina este activă pe Toxoplasma gondii.

• Reacţii adverse

– hepatotoxicitatea: rareori determină hepatite colestatice (clinda)

– colita pseudomembranoasă (0,01-10% din bolnavi)- determinată de tulpini toxigene de Cl. difficile (rezistent la lincosamide). Apare în timpul tratamentului sau la câteva săptămâni după o cură. Pentru tratament se administrează vancomicină sau metronidazol po.

Indicaţii

• infecţii cu anaerobi (mai ales cele localizate intraabdominal sau genital, bronhopulmonare)

• alternativă în infecţiile stafilococice, în special în cele de determinări osteoarticulare

• clindamicina este activă în toxoplasmoză (HIV/SIDA) şi malarie.

SINERGISTINE

• Sunt AB apropiate macrolidelor atât prin aspectul chimic cât şi prin spectrul de activitate.

• Se află în uz terapeutic pristinamicina şi quinupristin-dalfopristina.

• Mecanismul de acţiune este identic cu al macrolidelor

Spectrul antibacterian:- CGP: strep gr. A, B, C, G, pneumococi, enterococi (25-

60% rezistenţi)- CGN: meningococ, gonococ- BGP: Listeria,- BGN: H. inf, Legionella- anaerobii sunt sensibili în marea lor majoritate,- Mycoplasme, Chlamydii, Rickettsii şi unele specii de

Mycobacterii.

Quinupristin-dalfopristina este activă şi pe enterococii VR, staf MR, pneum PR

Dezvoltarea chinolonelor 1960: Acid nalidixic

– Activ impotriva bacteriilor gram-negative – Activitate pe Pseudomonas spp sau gram-pozitivi = 0– Legare de proteine si metabolizare importante

1980: Fluorchinolone– Identificarea relatiei structura-activitate antibacteriana– Cresterea activitatii antibacteriene– Imbunatatirea pK si pD– Reducerea interactiunilor cu alte medicamente

1990: Introducerea noilor fluorchinolone– Cresterea activitatii pe gram-pozitivi, in special antipneumococice si

antistafilococice– CMI mai mici impotriva multor patogeni gram-negativi (Enterobacteriaceae,

Haemophilus spp, Neisseria spp)– Cresterea activitatii impotriva Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma

pneumoniae, and Legionella pneumophila (atipici)– Scaderea incidentei rezistentei intr-o treapta

Mitscher LA, et al. In: Quinolone Antimicrobial Agents. 2nd ed. 1993:3-51.

Fluorchinolone

VECHI• Q urinare=Gen I Acid nalidixic, Acid pipemidic,Norfloxacina,Enoxacina

• FQ sistemice=Gen IIOfloxacina, Pefloxacina,CiprofloxacinaLevofloxacina

NOI• FQ antipneumococ=Gen IIISparfloxacina,TemafloxacinaGrepafloxacina,Trovafloxacina,

MoxifloxacinaGatifloxacinaGemifloxacina

Fluorchinolone

Mecanism de acţiune, • antibiotice bactericide• inhibă sinteza ADN bacterian prin inhibarea ADN

girazei şi topoizomerazei, blocarea supraspiralării ADN bacterian

Rezistenţa– Modificarea ţintei (mutaţie cromozomială)– Scaderea penetrabilitatii intracelulare– Pompe de eflux (mutatie cromozomială)

Nu există R plasmidică, nici legată de enzime inactivatoare

Fluorchinolone

antibiotice C% dependente pe BGN şi timp dependente pe cocii G(+)

Spectru se lărgeşte odată cu creşterea generaţiei:– Gen I: unii BGN aerobi : E. coli, Proteus, Klebsiella, Enterobacter

– Gen II: • coci gram + / - ; bacili gram + / - ; Mycoplasma, Chlamydia,

Legionella• IS : stafilo MR, pneumococ, enterococ, piocianic, anaerobi• BK / Micobacterii atipice : ciprofloxacin, ofloxacin, fleroxacin, levofloxacin•

– Gen III: pneumococ + stafilo MR, anaerobi (trovafloxacin, moxifloxacin, gatifloxacin)

Fluorchinolone

Farmacocinetică ameliorată odată cu creşterea generaţiei– Gen II / III: intracelular, LCR, os, plămâni, prostată, bilă (peflox

/cipro)– T ½ mare: 1-2 administrări / zi– Biodisponibilitate mare (cipro 70%, levo >90%)

Se elimină – Urinar: norfloxacin, ofloxacin, ciprofloxacin, lomefloxacin,

levofloxacin, gatifloxacin, fleroxacin– Hepatic: acid nalidixic, pefloxacin, ciprofloxacin, moxifloxacin,

sparfloxacin, grepafloxacin, trovafloxacin

Interacţiuni cu antiacide Al, Ca, Mg, teofilina, AINS (cresc toxicitatea SNC)

Fluorchinolone

Indicaţii:Gen I: infecţii urinare joase cu bacterii sensibile

Gen II:– I. urinare joase / înalte– I. genitale: prostatite, salpingite, peritonite, uretrite gono / chlamydii – Febra tifoidă rezistentă la cloramfenicol– Pneumonii severe, legioneloza, mucovioscidoza (piocianic), BPOC ac– Infecţii osteoarticulare stafilococice / BGN (asocieri)– Infecţii sistemice (+ betalactamine / aminoglicozide / vancomicină)– Menigite purulente (+ CS III / fosfomicină)

Gen III: Otite / sinuzite / pneumonii cu pneumococ rezistent la Penicilină

Fluorchinolone

Reacţii secundare

– Reacţii digestive– Neurotoxicitate: cefalele, vertij, iritabilitate, convulsii, mioclonii,

tulburări neurosenzoriale– Artralgii, mialgii + tendinopatie (cu pefloxacină) ahiliană (ruptură) :

peflox / vârstnici / corticoizi / trat. lungi– Fotosensibilizare (cu sparfloxacin)– Cristalurie– Citoliză hepatică– Contraindicate la femeia gravidă, copii în perioada de creştere,

deficit de G6PD– Acţionează pe cartilajele de creştere (NU la copii)– Potenţarea activităţii anticoagulantelor orale / teofilină– Alungirea intervalului QT, torsada vârfurilor (sparflox /

grepaflox)

Glicopeptide

Mecanism de actiune: inhiba sinteza peptidoglicanului, fixandu-se in spatiul periplasmic (stadiu mai precoce decat BL)

Spectru: R naturala a bacteriilor Gram negative si a micobacteriilor.– G (+) aerobi

• stafilococ inclusiv MR• enterococ• streptococi inclusiv pneumococ rezistent la penicilina - PRP • Listeria

– G(+) anaerobi Clostridium difficile– Unii germeni G+ au R naturala (Nocardia, Actinomices)

Rezistenta: modificarea tintei

Glicopeptide

Activitatea antibacteriana timp dependenta. Controlul eficacitatii: concentratia “la varf” (surprinzator) din motive de difuziune (molecule mari cu patrundere dificila)

Farmacocinetică:– Nu se absorb oral– Difuziunea este mai bună pt lq pleural, sinovial,

ascita, pericardic decât ţesuturi şi LCR– Se elimină renal, nemetabolizate; nu sunt dializabile

(necesită control în cazul tratamentelor prelungite şi adaptarea dozei în IR)

– T1/2 mare pt teicoplanină

Glicopeptide

Efecte secundare:

– Flebite pt vancomicină (necesită administrare PEV lentă)

– “Red man syndrome” reacţie anafilactoidă, nu este alergie, ci pare legată de viteza de administrare a vancomicinei

– Febră, urticarie, erupţii maculare

– Nefrotoxicitate, neurotoxicitate cu afectarea nervului auditiv

– Digestive: greaţă, vărsături

– Eozinofilie, neutropenie, creşterea TGP, FA

GlicopeptidePosologie:• Vancomicina 25-50 mg/Kgc/zi iv po pt colita pseudomembranoasă• Teicoplnina 12 mg/Kgc/zi 1-4 zile apoi 6 mg/Kgc/zi, iv/im

Indicaţii:• Infecţii cu SAMR (bacteriemii, endocardite, peritonite,

mediastinite, infecţii osteoarticulare, meningite, infecţii pe cateter)

• Infecţii cu streptococ, PRP, enterococ

• Tratamentul empiric al febrelor la neutropenici

• Tratamentul colitei pseudomembranoase (riscul diseminării enterococului şi stafilococului rezistent la glicopeptide)

• Profilaxia EB la pacienţi alergici la betalactamine

Alte antistafilococice de rezerva

Linezolid-oxazolidinone• Inhibă sinteza proteică prin legare de subunitatea 50Ssubunitatea 50S

• Activitate bacteriostatică:

– SA:MS/MR, SCN: MS/MR,

– pneumococ SP/RP,

– enterococ vanco S/R

• Administrare oral/iv (biodisponibilitate 100%)

• Indicatii: tratamentul IN cu VREF, pneumonia nozocomiala cu SAMR, pneumonia cu S.pneumoniae, infectii cutanate, osteomielita

•

• Doza 400-600mg la 12 ore

• Reacţii adverse potenţiale: digestive, cefalee, supresie medularăsupresie medulară

• A fost raportata rezistenta

Rifamicine

Mecanism de acţiune: inhibarea ARN polimeraza-AND dependentă (împiedică transcrierea AND bacterian).

Rezistenţa: alterarea ţintei

Spectru:• Bacterii G(+): stafilococ, streptococi, inclusiv S.pneumoniae (PRP)• Bacterii G(-): meningococ, H.influenzae• Bacterii cu multiplicare intracelulară: Mycobacterium (tuberculosis,

leprae), Legionella, Brucella

Farmacocinetica• Absorbţie digestivă bună, difuziune tisulară şi intracelulară bune (inclusiv

LCR)• Metabolizare hepatică, excreţie biliară 80%, eliminare urinară (6-30%)

RifamicinePosologie: • Rifampicina: 10-30mg/Kgc/zi (2-3/zi) oral/iv, pt TBC 10-20mg/Kgc/zi (1/zi)• Rifabutina (MAC) 300mg/zi

Indicaţii • Infecţii cu Mycobacterii (tuberculosis +antiTBC, lepră + dapsonă, clofazimina)• Infecţii stafilococice (endocardită, septicemie, osteite, osteoartrite,

spondilodiscite+FQ/pristinamicina)• Bruceloză (+doxiciclină)• Legioneloză (+macrolid/FQ)• Profilaxia meningitei meningococice

Efecte secundare• Accidente hepatice (creşte TGP, icter) mai ales în asociere cu alte droguri (HIN)• Hipersensibiltate: febră, mialgii, IRA, anemie, eozinofilie, trombopenie, prurit,

erupţie• Digestive: dureri abdominale, greaţă• CI la femeia gravidă, porfirie, insuficienţă hepatică, obstrucţie biliară

CloramfenicolMecanism de acţiune: inhibă sinteza proteică prin legare de subunitatea 50S

Rezistenţa: • Impermeabilitate• Producţie de enzime inactivatoare

Spectrul de activitate• Aerobi G(+): stafilococ MS, streptococ piogen, pneumococ• Aerobi G(-): meningococ, gonococ Salmonella, Shigella, Yersinia, H.influenzae• Bacterii intracelulare: Chlamydia, Rickettsia, Mycoplasma• Anaerobi G (+): Clostridium, Peptococcus• Anaerobi G(-): Fusobacterium, Bacteroides

Farmacocinetica• Absrbţie digestivă bună şi rapidă• Bună distribuţie în ţesuturi şi lichide biologice, în LCR şi parenchim cerebral, gg

mezenterici (febra tifoidă!)• Metabolizat hepatic şi excretat renal sub formă inactivă (tiamfenicolul nu este

metabolizat hepatic)

CloramfenicolPosologie• Cloramfenicol 25-50 mg/Kgc/zi (4/zi) • Tiamfenicol 1,5-3 g/zi (3/zi)

Indicaţii clinice• Febra tifoidă• Abces cerebral, empieme subdurale• Meningite cu H.influenzae, meningococ (în cazul alergie la betalactamine)• Febra butonoasă mediteraneeană, febra Q, tifos exantemtic

Efecte secundare:• Toxicitate hematologică:

– Aplazie medulară precoce, doză dependentă, reversibilă la oprirea tratamentului– Aplazie medulară tardivă idiosincrazică, nelegată de doză, posibil letală 1/30.000

• Sindromul “gri” al nou născutului şi sugarului (detresă respiratorie, insuf de miocard) prin acumulare de antibiotic intracelular (imaturitate de conjugare) şi blocarea proceselor de respiraţie celulară.

• Neurologice: nevrita optică• CI la femeia gravidă, copil sub 6 luni, IR şi insuficienţă medulară• Inteferă cu metabolismul sulfamidelor hipoglicemiante şi AVK

CiclineMecanism de acţiune: blochează sinteza proteinelor prin legare de subunitatea

ribozomală 30S

Rezistenţa: împiedicarea pătrunderii în celulă şi eflux de antibiotic

Spectru:• Antibiotic cu spectru larg, totuşi pentru multe din bacteriile cuprinse în spectru

sunt preferaţi alţi agenţi antibacterieni• Folosit ca factor de creştere în hrana animalelor (a favorizat creşterea R)

Spectrul “util”: • Mycoplasma, Chlamydia, Rickettsia, Coxiella burnetti• Leptospira, Treponema, Borrelia• Propionibacterium acnes• Francisella tularensis

Farmacocinetica • Absorbţie intestinală foarte bună, scăzută de antiacide şi calciu• Difuziune tisulară bună, excepţie LCR şi concentrţie intracelulară bună• Excreţie biliară sub formă activă, eliminare renală redusă

CiclinePosologie:• Tetraciclina 1,5-2g/zi (2-4)• Limeciclina 600mg/zi (2/zi)• Doxiciclina 3 mg/Kgc/zi, IV 200mg/zi

Indicaţii clinice:• Infecţii genitale• Rickettsioze: febra butonoasă mediteraneeană, febra Q• Bruceloză• Pneumonie atipică• Pasteurella• Leptospiroză• Sifilis• Tularemie• Boala Lyme

Efecte secundare• Tulburări digestive: greaţă, vărsături, epigastralgii, ulcer esofagian, dezechilibru al florei

intestinale• Fotosensibilizare• Anomalii osoase şi dentare• Tulburări vestibulare, vertij, ataxie• Afectare hematologică rară (anemie, neutropenie, trombopenie)

TIGECYCLINA• Este prima glicilciclină (înrudită cu tetraciclinele) cu activitate

asupra bacteriilor gram-negative (inclusiv Acinetobacter spp. şi BGN producători de ESBL) şi a SAMR.

• Difuziune tisulară excelentă

• Eficienţă similară cu a Tienamului în infecţiile intra-abdominale şi cu a vancomicinei + aztreonam în infecţiile ţesutului cutanat şi subcutanat.

• Reacţii adverse: greţuri şi vărsături.

• Se adminisrează numai parenteral: 100 mg doză de încărcare, apoi 50 mg x 2/zi.

Nitroimidazoli (metronidazol)

Mecanism de acţiune: inhibă sinteza acizilor nucleici

Spectru:• Anaerobi G(+) mai puţin Actinomyces, Propionibacterium• Anaerobi G (-) inclusiv Bacteroides fragilis• Acţiune antiparazitară: E histolytica, Trichomonas vaginalis, Giardia intestinalis

Farmacocinetică:• Biodisponibilitate excelentă• Difuziune tisulară bună, mai ales în abcese, inclusiv SNC• Metabolizare hepatică, eliminare urinară

Efecte secundare:• Tulburări digestive minore (gust metalic)• Efect antabuz• Potenţarea AVK• Tulburări neurologice (neuropatie periferică, convulsii, ataxie)şi hematologice

(Neutropenie reversibilă) în supradozare• CI în trim I de sarcină

Nitroimidazoli

Posologie• Metronidazol 1,5-2g (3/zi) po, iv• Tinidazol 1,5-2 g/zi• Ornidazol 1-1,5 g/zi

Indicaţii clinice:• Infecţii cu anaerobi• Colita pseudomembranoasă• Infectia cu H.pylori• Amibiaza intestinală şi hepatică• Giardioză• Trichomoniază

Sulfamide

Rar utilizate: rezistenţă bacteriană / efecte adverse

Bacteriostatice

Mecanism: inhibă sinteza bacteriană de acid folic Farmacocinetică: pătrund bine în LCR, prostată, pulmon, lichide biologice

Sulfamide rămase în uz:• Sulfasalazina (Salazopirina): Boala Crohn / Rectocolita ulcerohemoragică• Sulfadiazina (Adiazina): toxoplasmoza (SIDA)• Sulfone (Dapsonă) : lepră• Sulfamethizol (Sulfametin): infecţii urinare recidivante cu E. Coli

• Asocieri medicamentoase care includ sulfamide:• Sulfametoxazol + Trimetoprim = Cotrimoxazol (Biseptol) • Sulfadoxină + Pirimetamină = Fansidar : paludism, toxoplasmoză

Cotrimoxazol (trimetoprim-sulfametoxazol)

Bactericid, trimetoprim: potenţează acţiunea sulfamidei asupra sintezei acid folic

Spectru: BGN enterici, v. holeric, nocardia, pneumocystis, toxoplasma Rezistenţă plasmidică: în creştere dramatică (antibiogramă !!!)

Indicaţii restrânse:

De primă alegere:– Pneumocistoză (T = 20 mg / kg / zi; S = 100 mg /kg /zi, 3 săptămâni)– Profilaxia primară a pneumocistozei / toxoplasmozei (CD4 < 200)– Nocardioză

De a 2-a alegere:– Prostatite acute (6 săptămâni)– Infecţii urinare joase (antibiogramă !!!)– Meningite cu germeni sensibili în caz de alergie la betalactamine (asocieri !)– BPOC acutizat– Enterite salmonelozice; dizenterie (antibiogramă !)

Polipeptide

Mec de acţiune: distruge membrana bacteriană interacţionând cu PL (detergent like) şi creşte permeabilitatea peretelui

Spectru: BGN, Enterobacterii (cu excepţia Proteus, Providencia, Serratia), Pseudomonas, Acinetobacter

Farmacocinetică: molecule mari, traversează greu membranele biologice, nu se absorb, sunt folosite ca topice, rareori sistemic

Efecte secundare: • administrate topic risc de alergie, toxicitate cohleară (picături auriculare); • în administrare iv nefrotoxicitate şi tulburări neuropsihice (parestezii,

dezorientare, confuzie, bloc neuromuscular), CI în miastenie

Posologie Colimicina 100.000-250.000/Kgc/zi oral, 50.000-100.000/Kgc/zi iv

Indicaţii• Decontaminare digestivă (oral)• Infecţii severe cu BGN R la alte antibiotice

Daptomicina-lipopeptid• Lipopeptid cu acţiune bactericidă potentă, Ca dependentă

• Mecanism de acţiune: interferă cu funcţia membranei citoplasmatice fără să pătrundă în citoplasma celulei (inhibă sinteza acidului lipoteichoic)

• Activitate: stafilococ auriu şi SCN (MS şi MR), streptococi (inclusiv pneumococi PR)

• Studii clinice

– Infectii cutanate si parti moi cu rezultate similare cu peniciline antistafilococice sau vancomicina

• Rezistenţa spontană la daptomicină este extrem de rară

• Administrare iv 4mg/Kg la 24h

• Reactii adverse: gastrointestinale, la locul administrarii si nervos centrale

Insuficienta renala

Posologie normala Moderat redusa Redusa/contraindicate

Macrolide Betalactamine AminoglicozideSinergistine Lincosamide ColistinaDoxiciclina Tetraciclina GlicopeptideCloramfenicol Tiamfenicol OfloxacinaAcid fusidic Ciprofloxacin NorfloxacinFosfomicina Izoniazida LevofloxacinAcid nalidixic EtambutolPefloxacina SpectinomicinaMoxifloxacin SulfamideImidazoli TrimetoprimRifampicina (antiTB) Rifampicina (antistaf)

CrCl=(140-varsta)IBW/72xcreatinina serica (x 0.85 la femei)

Insuficienta hepaticaAntibiotice metabolizate hepatic AB putin metabolizate

hepatic (ce necesita ajustarea dozei)• Acid fusidic Aminoglicozide• Acid nalidixic• Aminopeniciline Betalactamine (cu exceptia unor• Ureidopeniciline cefalosporine)• Cefoperazona• Ceftriaxona Aztreonam• Cloramfenicol Etambutol• Clindamicina Fosfomicina• Izoniazida• Macrolide Tiamfenicol• Metronidazol Glicopeptide• Moxifloxacin Levofloxacin, norfloxacin, oflox

Pefloxacin• Nafcilina• Rifampicina

Antibiotice in sarcinaANTIBIOTIC Perioada embrionara Perioada fetala Perioada prenatalaAcid fusidic - 0 0 0Aminoglicozide D 0 0 0Peniciline B + + +Oxacilina B + + 0Cefalosporine B + + +Cotrimoxazol C 0 0 0Cicline D 0 0 0Cloramfenicol - 0 0 0Fosfomicina - + + +Glicopeptide C 0 0 0Imidazoli B 0 + +Lincosamide - + + +Macrolide B/C + +Quinolone C 0 0 0Rifampicina C 0 0 0Sulfamide C 0 0 0Trimetoprim C 0 0 0

+ = AB ce pot fi utilizate, 0 = AB a caror folosire nu este autorizata (decat daca beneficiul depaseste riscul)B=studii la om arata ca nu exista risc; C=risc la animal, studiile la om inadecvate, dar beneficiul poate depasi riscul; D=risc la om

Tehnica instituirii şi conducerii tratamentului cu antibiotice

1). Diagnosticul clinic: anamneză + ex. clinic; poate fi de certitudine sau de probabilitate.

– Implică şi:- precizarea formei clinice,- a complicaţiilor,- a gradului de integritate a funcţiilor diferitelor organe,- sensibilizarea la diferite antibiotice

2). Diagnostic bacteriologic:- teste de orientare,- dignostic bacteriologic de certitudine, de

probabilitate.

3). Aprecierea oportunităţii terapiei cu AB: infecţie virală, patogenie toxică, urgenţa cazului sau temporizare.

4). Alegerea antibioticului:- spectrul de acţiune,

- să difuzeze la locul infecţiei,

- cât mai puţin toxic,

- preţ de cost.

- se preferă monoterapia

Asocierile de AB:- tratament de urgenţă al unor boli infecţioase grave,- boli extrem de grave: pesta,- boli greu de sterilizat: endocardite,- boli polimicrobiene,- infecţii la imunodeprimaţi,- prevenirea apariţiei rezistenţei (TBC),- creşterea activităţii antimicrobiene.- Nu se asociază bacteriostatic+bactericid, 2 AB cu

toxicitate similară, 2 AB cu spectru ultralarg.

5). Stabilirea schemei terapeutice:

a). fixarea dozei (gravitate, localizare, toxicitate, funcţie renală),

b). cale de administrare,

c). ritm de administrare,

d). durata tratamentului.

6). Controlul tratamentului: clinic şi paraclinic

7) Cauze de eşec:– a). organismul gazdă,– b). microorganismul patogen,– c). antibioticoterapie.