Constelatii diamantine

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul I, Nr. 1Septembrie 2010

În aprilie, 1997, FundaþiaScrisul Românesc, din Craiova,a lansat prin Ed. Creuzet, ediþiaanastaticã a ultimei culegeri depoezii �Puntea� (111 p.), sub sem-nãtura poetului Marin Sorescu.Ilustraþia copertelor ºi graficainterioarã sunt preluate din abun-denta producþie plasticã a auto-rului. Pagina de gardã a cãrþii pre-zintã o tulburãtoare notã asupra

ediþiei: �Ediþia de faþã însumeazãultimele poezii ale autorului. Eleau fost scrise pe filele unei maivechi agende, de format 11x15centimetri, cu o copertã din ma-terial plastic, de culoare roºie.

Majoritatea poeziilor au fostdictate din acest caiet soþiei, au-torul operând adesea corecturi ºistilizãri în timpul dictãrii. Altepoezii au fost dictate direct, fãrã

sã existe o variantã olografã; suntpoezii, dintre cele nedatate, pecare autorul nu a avut puterea sãle dicteze (Editura)�.

Dedicaþia poetului, împãrtãºi-tã �Tuturor celor care suferã�, estede fapt o cheie testamentarã pen-tru adâncul sferei creaþiei, undese zbuciumã revãrsãri spirituale.

Înainte de a emite judecãþi axi-ologice asupra volumului, care aîncheiat ansamblurile artei saleuniversale, într-o ipostazã abso-lutã de sacrificiu, prin onticitateaîncãrcãturii de sensuri din struc-tura dramatismului expresiv, gu-vernatã de justeþea accentului,dar ºi prin amploarea tensiuniiemoþionale ce se degajã torenþialdin athlon-ul Sinelui cu presimþi-tul Înger al Morþii, trebuie sã mãr-turisesc cã m-am strãduit sã des-cifrez cu onestitate transfigurã-rile artistice ale autorului aflat peatunci în adevãrata lui naturã.

Lecturând conþinutul genuinal elegiilor, vom observa cum, înfiecare din noi, pe Marin îl cautãochii cuvintelor...

Privitã unitar, scriitura poeti-cã a operei, transmite prin filtrulraþiunii, intense emanaþii teluriceºi cosmogenetice care ameninþãspaþiul lãuntric, invadând fiinþa.

Ideea (eidos) fondatoare aelegiei �Cineva� e stãpânitã deangoasa însingurãrii, ºi deschidepoarta de intrare în inima univer-sului creator.

Sunt aici figurate prin antite-zã, patru nivele ale fiinþãrii: invo-caþia eikon-ului solar �Vino la cã-pãtâiul bolnavului, soare,/ Mân-gâie-i obrazul/ Cu raza ta de rãdã-cinã a vieþii/�; revolta ascendentã(gilgul), unde tonul poetic ia gra-dat forma interjectivã �Cerule,bântuit de atâta energie cosmicã/De la mii de sori ºi stele,/ Energieatât de miraculoasã,/ Þi-am ceruto fãrâmã,/ Te-am implorat în ge-nunchi,/ Dacã nu mi-ai dat/ Pãs-treaz-o pentru tine/ ªi sã þi-o bagiîn ochi.�; chemarea thymos-ului�Strângeþi-vã în jurul meu, prie-teni,/ Vino, Doamne, ºi Tu ºi plânge-mi de milã./ O sã-mi facã bine ho-hotul vostru,/ Aduce a viaþã.�;ºi tautocronia spiritului eclipsatde teama misterioasã �Cinevataie cu foarfece/ Drumurile mele,/Le peticeºte în batjocurã/ ªi learuncã la câini.� (1.XI. 1996).

Dacã în prima elegie, firea po-etului simte nevoia prezenþelorsensibile si suprasensibile con-solatoare, purtându-ºi povarasuferinþei la diferite dimensiuni,în cea de a doua poemã elegiacã�Singurãtate�, sentimentul în-singurãrii se intensificã. Astfelîncât, celula fonicã a monologu-lui interogativ este stilizatã înplan imagistic - gestual, fiind pre-

Puntea dintre universuriN.N. NEGULESCU

continuare în pag. 8

Sumar

N.N. Negulescu, Puntea dintreuniversuri ...........................................pp. 1,8Doina Drãguþ, Denis de Rougemont -�Partea diavolului� .........................pp. 3,4Florin Agafiþei, Profilul savantuluiFlorin Deleanu .................................pp. 5,6Janet Nicã, Janet Nicã în dialog cuFlorentin Smarandache ....................pp. 7Mariana Zavati Gardner, Poezii dinjurnalul Juliei May..............................pp. 9N.N. Negulescu, Scriitorul N.N. Negu-lescu în dialog cu acad. ConstantinBãlãceanu-Stolnici ......................pp. 10,11Alina Cheºcã, Poeme ...........................p. 11Liviu Andrei, Un actor Rabbit.....pp. 12,13Florin Agafiþei, Ultimul mare indianistromân, în vârstã de 87 de ani, SergiuDemetrian, trãieºte ºi face traduceri dinlimba sanscritã în localitateaTiruvannamalai - India ...............pp. 14,15Adrian Botez, Poeme ...........................p. 16Costandin Pucu Roºu, Baba Ioana sauOracolul Bãduleasa .....................pp. 17,18Elisabeta Iosif, Poeme ..........................p. 18Ion Vãleanu Vâlceanu, Perdeaua de fum(fragment de roman) ...............pp. 19,20,21Nicolae Bãlaºa, Grãdina carpatinã -Turnul Babel .............................pp. 22,23,24Emil Bucureºteanu, Poeme .................p.24Gabriel Nedelea, Poeme ......................p. 25Elena Buicã, Zile însemnate ...............p. 26Florentin Smarandache, Alex ªtefãnescuºi totalitarismul care se instaleayã înRomânia .........................pp. 27,28,29,30,31Mircea Monu, Teoria Dezert-Smarandache (TDSm) .........................p. 31Constantin E. Ungureanu, V. Alecsandriºi Al. Macedonski .................................p. 32Titus Domozinã, Armata polonezã ºitrãdarea occidentalã ...................pp. 33,34Victra Duþu, Poeme..............................p. 34George Paºa, Poeme.............................p. 35Marian dragomir, Poeme ....................p. 35Viorel trandafir, Condiþia omului de artã(I. Scriitorul)..........................................p. 36

Constela\ii diamantineRevistã de culturã universalã

Fondatã la Craiova,în septembrie 2010

DTP: Doina DRÃGUÞ

Membri de onoare ai colectivului de redacþie

- Acad. Constantin BÃLÃCEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS, Facultatea de Teologie, Universitatea Bucureºti, redactor-ºef al revistei �Studii teologice�, coordonator al colecþiilor �Orizonturi spirituale�

- Prof. dr. Florin AGAFIÞEI, orientalist, sanscritolog

RedacþiaDirector:

N. N. NEGULESCU(vicepreºedinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala Oltenia)

Redactor-ºef:DOINA DRÃGUÞ

Secretar general de redacþie:JANET NICÃ

ªef departament colaborãri externe:LIVIU ANDREI

Redactor:GABRIEL NEDELEA

Redactori asociaþi:- Prof. univ. dr. CÃTÃLINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membrã a Asociaþiei Române de Studii ale Americii- Prof. dr. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poetã bilingvã, critic literar, traducãtor- Lector univ. ALINA-BEATRICE CHEªCÃ,

Facultatea de Drept, Universitatea Danubius

2 Anul I, nr. 1/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Responsabilitatea privind conþinutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine aparþine strict autorului

care semneazã textul.Drepturile de autor asupra textelor publicate aparþin revistei

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Adresa redacþiei:Bd. Gheorghe Chiþu, nr. 61, Craiova, Dolj, România, cod: 200541

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul I, nr. 1/2010

Un tânãr autor primeºte, îndecembrie 1941, sugestia luiJacques Maritain (1882-1973) dea scrie o carte despre... diavol.Dialogul avea loc în America, laNew York, unde filosoful francezse stabilise din 1993 ºi unde con-vivul sãu de 35 de ani fusese ne-voit sã se exileze. �Provocarea�lui Jacques Maritain nu era în-tâmplãtoare, ci se adresa unui in-telectual care, debutând la 23 deani cu Les méfaites de l�Instruc-tion publique, publicase câtevacãrþi remarcabile: Le Paysan duDanube (1932); Politique de laPersonne (1934); Penser avecles mains (1936); Journal d�unintellectuel en chômage (1937);Journal d�Allemagne (1938) ºise consacrase cu L�Amour etl�Occident (1939).

Sugestia a prins rãdãcini, dinmoment ce, peste numai douãluni, cel ce avea s-o materializezescria în jurnalul sãu: �La ora ºapteam început sã scriu. E ora zeceºi am în faþa mea Introducereaºi trei capitole terminate. Mi-efoame, mi-e frig, sunt fericit ºialerg sã mãnânc ceva de 50 decenþi la cafeneaua din colþ� (18

febr. 1942). El cunoaºte o adevã-ratã febrã a scrisului: �sunt prizo-nierul cãrþii mele� (22 febr.1942), uitând ºi de timp, ºi desine: �Am lucrat toatã noapteaºi pe mine emoþia mã face sãadorm... Nu pot sã ascult Bachfãrã sã-mi fie ruºine cã scriu�(26 febr. 1942). Se izoleazã nu înmod deliberat, ci pentru cã altfelnu poate: �Constat cã de patru-zeci ºi opt de ore nu am mai spusun cuvânt nimãnui (...) Lucrunocturn. Dorm puþin dimineaþasau dupã-amiaza� (1 martie1942). Contagiat de scris, autorulîncepe sã jubileze relativ repede:�Am dat la dactilografiat pri-mele cincizeci de pagini� (7martie 1942). �Însãnãtoºirea� (însensul dat de Blaga: �o boalã-nvinsã-i orice carte, frate !�) sepresimte: �Fericirea de a scrieºi de a mã simþi liber noaptea ºiziua� (20 martie 1942). �Febra�înceteazã la 25 martie 1942: �Amscris finis la ora ºase dimineaþa(...) Idee bizarã: dacã am ter-minat atât de repede carteaaceasta, a fost pentru cã am în-cercat s-o iau repede�. Cartease numeºte La Part du diable, afost aºternutã pe hârtie, într-oprimã variantã (1942) în numaicinci sãptãmâni, iar autorul eieste Denis de Rougemont (1906-1985). O astfel de performanþã nueste, desigur, la îndemâna oricui,dacã luãm în considerare ºi ecoulextraordinar pe care l-a avut înepocã ºi dupã aceea. Surprinzã-tor este cã ea nu este nici primaºi nici ultima din cariera gândito-rului elveþian (s-a nãscut lângãNeuchâtel, dintr-o familie de cãr-turari ºi demnitari strãmutaþi dinFranche-Compté prin secolul alXIV-lea).

Partea diavolului este o reci-divã: Iubirea ºi Occidentul fu-sese, la rându-i, scrisã, tot într-oprimã variantã, în patru luni (con-form celor scrise de autor, la 21iunie 1938, în Cuvântul înainte laprima ediþie). Tradusã imediat înenglezã (1939), Iubirea ºi Occi-dentul s-a dovedit un best-seller,din moment ce, ºi peste ani, astârnit entuziasmul unui marescriitor ºi editor, ca T.S. Eliot, carei-o retipãreºte, în 1956, într-o va-riantã revãzutã. Prin urmare, mizalui Jacques Maritain pe Denis deRougemont nu era deloc neînte-meiatã.

Revenind la Iubirea ºi Occi-dentul, ea a cunoscut ediþia �de-finitivã� în 1972 (cea care a fosttradusã ºi în româneºte, Ed.Univers, 1987); îmbogãþitã cu un�Post-scriptum provizoriu ºiºtiinþific polemic� (a se remarcaparadoxul formulãrii!), ediþia din1972 reprezintã, pentru autor,�cartea de care nu mã voi des-pãrþi niciodatã� (apud. VirgilCândea, Introducere la versiu-nea româneascã). Ceea ce fuseseconsiderat, de lumea întreagã,timp de trei decenii, o capodo-perã, se vãdeºte a fi, pentru celcare a scris-o, o carte perfectibilã(alt paradox: capodoperã imper-fectã!). Ce-i drept (cf. Virgil Cân-dea), Iubirea ºi Occidentul astârnit nu numai elogii, ci ºi obi-ecþii (Michel Cazenave ºi JacquesBennet), de care Denis de Rou-gemont a þinut seama, fie ºi nu-mai pentru a le dezamorsa. Prizala idei ºi febrilitatea redactãrii nuputeau sã nu fie elogiate. Saint-John Perse, autorul celebrei Ana-basis (la origine: expediþia luiAlexandru cel Mare în Asia) îlconsidera �una din personalitã-

þile cele mai marcante, mai sur-prinzãtoare ºi mai împlinite dingeneraþia lui literarã�. Deþinea�arta formulãrii� (Paul Valéry),iubea �parabola ºi simbolul, cã-uta necontenit înþelesurile ori-ginare, exacte� (Virgil Cândea).Poseda �preocuparea de a (se)limita la esenþial� (textul din 21iunie 1938).

Adept al lui Kierkegaard ºiprieten cu Emmanuel Mounier(Introduction aux existentialis-mes), Denis de Rougemont stu-diase la Neuchâtel, Viena ºi Ge-neva. Îºi susþinuse licenþa în Li-tere, cu probe la francezã, latinã,germanã, istorie, psihologie ºifilozofie. Dupã ce va denunþa in-vazia nazistã în Franþa, va fi con-damnat (ca ofiþer în Statul Majoral armatei elveþiene) la 15 zile deînchisoare. Devenit incomodîntr-o þarã care era neutrã, deRougemont este trimis într-o mi-siune de conferenþiar în SUA,unde va fi ºi lector la Universi-tatea francezã, în exil, ºi redactorla �Vocea Americii�. Va rãmânepeste Ocean ºapte ani, timp încare va mai scrie: Les Personnesdu drame (1944), Lettres sur laBombe atomique (1946), Jour-nal des Deux Mondes (1947).Acestea, ca ºi cãrþile de dupã în-toarcerea în Europa, vor valida,ºi ele, intenþia lui Jacques Mari-tain. L�Europe en jeu (1948),L�Aventure Occidentale del�homme (1957), Vingt-huitsiécle d�Europe (1961), Leschances de l�Europe (1962),Lettre ouverte aux Européens(1970), L �avenir est notre af-faire (1977) fac dovada aceleiaºiinfatigabile plãceri de a scrie; o

Doina DR~GU}DENIS DE ROUGEMONT

� �PARTEA DIAVOLULUI�Editura FUNDA}IA ANASTASIA (seria occidental#), 1994

(traducere de Mircea Iv#nescu dup# originalul din limba francez#: Denis deRougemont � �La Part du Diable�, Édition Gallimard, 1982)



plãcere care nu l-a pãrãsit toatãviaþa. Motivaþia acestui stil in-flamant trebuie cãutatã în Pre-faþa, deja citatã, din 1938: �Amprofitat pe cât posibil de lucrã-rile recunoscute clasice ºi dealte câteva (...) În lipsa unei cu-noaºteri atotcuprinzãtoarepentru a cãrei dobândire þi-artrebui mai multe vieþi, m-ammulþumit sã caut ici ºi colo con-firmãri convenabile unor pãreripur intuitive�. Handicapul do-cumentaþiei incomplete (nu ºiinsuficiente) poate fi transformatîn atu de spiritul riguros specu-lativ. Cartea este epifania spiri-tului creator, singura oglindã încare se reflectã acesta.

Numindu-ºi lucrarea cu oformulã dragã autorilor medievalitârzii (pentru care ceea ce nu sepretindea doct nu era luat înseamã; toþi - teologi, filosofi, as-trologi, chiromanþi etc. - au scris�tratate�, iar nu... eseuri), Denisde Rougemont aratã ºi de ce�acest mic tratat� (166 pagini)nu-ºi propune sã epuizeze pro-blema existenþei diavolului: car-tea nu a fost scrisã pentru a în-spãimânta o lume ºi aºa agresatãde tot felul de angoase, ci pentrua descrie �lucrarea diavoluluiîn vremea prezentului nostru, înfaþa noastrã ºi prin noi, ca fiindMarele Trucaj�. Partea diavo-lului este �o încercare de a tãl-mãci anumite neajunsuri alevremii noastre, raportându-le laacþiunea singurei fiinþe care sebucurã de faptul cã ele existã�.

Cartea lui de Rougemont are,într-adevãr, o structurã de tratat(fie el ºi în rezumat): 5 secþiuni ºi66 de capitole (teme), fiecãruiarevenindu-i, în medie, 2,5 pagini;cum, însã, nu toate temele suntegale în importanþã, unele fiindsimple enunþuri, dizertaþia mergede la câteva rânduri pânã lacâteva pagini.

Pentru de Rougemont, dia-volul este �Marele Scamator�,�Marele Iluzionist�, iar scena pecare se produce este Istoria (Lu-mea), Viaþa (Morala). Gânditorulhelvet înregistreazã douã mariscamatorii, sub semnul cãrora artrãi omenirea de vreo sutã ºi cinci-

continuare din pag. 3este boala prin care Diavolul cu-cereºte lumea; o boalã pe care nunumai cã nu vrea sã o vindece,ba chiar o întreþine... diabolic.

Împinsã pânã la paroxism într-o fiinþã în al cãrei întreg neam afost contaminat, egolatria aceastaduce la cea de-a doua scamato-rie. Iat-o formulatã de Denis deRougemont însuºi: �ªi astfel, cuîncepere din 1933, diavolul ne-a fãcut sã credem cã el era purºi simplu dl. Adolf Hitler, ºi une-ori altcineva�. Atrocitãþile hitle-rismului au fãcut ca führerul sãfie numit Antihrist, adicã o încar-nare a Satanei. Diavolul în cã-maºã brunã a fost un fenomende masã; un delir torþionar co-lectiv. Identificându-l pe Hitlercu Satana, lumea a rãsuflat uºu-ratã în 1945, când el s-a sinucis.Nu e deloc aºa, fiindcã asemeneaspecimene au mai fost ºi, proba-bil, vor mai fi. Întrebarea pe careo avanseazã de Rougemont (ºipe care ºi-o poate pune orice omnormal) este: cui i se datoreazãapariþia ºi ascensiunea lui pescara istoriei? Unei formidabilevoinþe proprii de a conduce, sau(ºi) unei dulci inconºtiente a con-temporanilor? În absenþa unuirãspuns raþionalist, de Rouge-mont conchide cã ºi aici �ºi-abãgat dracul coada�. Cum cãDiavolul este �director de in-conºtienþã�. De unde, apelul la

zeci de ani încoace. Prima scama-torie o �decupeazã� dintr-un textal lui Baudelaire, ºi el preocupatde prezenþa ºi formele de mani-festare a maleficului: �Cea maifrumoasã ºiretenie a diavoluluiconstã în a ne convinge cã elnu existã�. Într-un spaþiu raþio-nalist prin excelenþã, cum esteOccidentul, dupã atâtea ºi atâteadescoperiri ºtiinþifice care au în-depãrtat în bunã parte obscuran-tismul, într-o lume care a decretatcã �Dumnezeu a murit� (deci, numai avem de ce sã ne temem deDiavol, pentru cã el a existat atâtatimp cât a existat Dumnezeu), într-un astfel de univers antropo-centric, în care individul estepropriul sãu stãpân, tocmai pe oastfel de scenã se produce primascamatorie. Numai cã MareleDuºman n-a murit, ci numai s-adeghizat; el nu mai cere deschissufletul, ci încrederea, satisfãcândpentru aceasta, niºte vanitãþi:aur, mãrire, amor; el oferã, pentrua o elimina, pentru fiecare îndo-ialã - o certitudine; plãteºte cumonezi intens poleite, dar calpe;ºi-þi cere sã nu te fereºti de ispite,ci sã le dai curs din moment ceeºti propriul tãu stãpân! Îngercãzut, Diavolul este �prinþulacestei lumi� fiindcã trãieºteprintre oameni ºi în oameni, iarnu în înaltul cerului. Egolatria,afirmã în subsidiar de Rougemont,

luciditate ºi realism, chiar dacãtrebuie admisã, ab initio, inepui-zabila putere de metamorfozarea celui care întrupeazã SpiritulRãului; ºi chiar dacã momentulseparãrii apelor de uscat, al bi-nelui de rãu, al erorii de adevãreste aleatoriu ºi, prin asta, greude perceput, fiindcã nu existã oregulã; dar, oare, existã cu ade-vãrat o regulã în acest domeniu?Se pare cã nu, continuã de Rou-gement, din moment ce diavolulprolifereazã ºi în sistemele cuadevãrat democratice (fiindcã, înparantezã fie spus, toate se pre-tind ºi se declarã democratice).�Adversarul este totdeauna înnoi înºine� (p. 69). Dacã e aºa,atunci cu toþii suntem vinovaþi deexistenþa Diavolului. Unele cre-dinþe religioase chiar afirmã o cul-pabilitate colectivã, nu numai lo-calã, naþionalã ori continentalã,ci planetarã. Neamul omenesc, sespune, este un neam de vinovaþi,fie ºi numai prin prisma pãcatuluioriginar; pãcat care se aflã, totuºi,la originea cunoaºterii umane.�Libertatea înseamnã dreptulde a nu asculta� (p. 78) ºi, deci,de a te opune. Libertatea, mai ob-servã, tot la modul paradoxal, deRougemont, este, în acelaºi timp,un risc; dar nu unul oarecare, ciunul care �trebuie asumat cu fie-care clipã� (p. 79). Altfel, miciidemoni - substituþi ai MareluiScamator - îºi fac de cap: cei aipoliþiei, siguranþei, neînsemnã-tãþii, popularitãþii. De aici, un altparadox: democraþia �nu este, caºi sãnãtatea, decât o utopie� (p.91), iar ceea ce este îndeobºteconsiderat opusul ei - totalitaris-mul - nu este, în fond, altceva,decât �forma de jos a democra-þiei�. Prin gura unuia sau altuia,care alterneazã difuzarea ºtirilorreale cu cele false, Diavolul e ase-muit coloanei a V-a a lui Hitler. Înplus, mai avertizeazã de Rouge-mont, cel care descoperã ºi dez-vãluie ascunzãtoarea Diavoluluiriscã sã devinã el însuºi ascunzã-toare: exact ca în celebrele tratatemedievale despre exorcizãri: dia-volul din posedat trece în cel carel-a alungat de acolo; dacã nu încorp, atunci în fotoliul sãu.

Florin Mãceºanu - Parodie Dali


Profilulsavantului Florin Deleanu

- profesor universitar la Tokyo, Japonia*

Florin AGAFI}EI

În anul 1959, pe data de 9 de-cembrie, se naºte Florin Deleanu,unul din cei mai titraþi orientaliºtiromâni contemporani, a cãrui spe-cializare în domeniul indianisticiis-a accentuat dupã 1991.

Studiile ºi le-a fãcut în Româ-nia. Înaintea plecãrii din þarã alucrat ca translator IIRUC, Între-prinderea de Instalaþii ºi Repa-raþii de Utilaj de Calculatoare,apoi din 1988 a fost profesor deenglezã la Miyazawa GakuenHigh School (Yokohama, Japo-nia) pânã în 1994. Între 1990-1992 predã limba englezã la Yo-kohama International CollegeFor Social Welfare, apoi la Fa-cultatea de Litere instituþieiWaseda University (Tokyo), între1994-1995.

Urmeazã o perioadã intensãa activitãþii profesionale, cândFlorin Deleanu ocupã, pe rând,posturi importante, ca profesorde englezã ºi filosofie - 1994-2001: la Kansai Medical Univer-sity (Osaka, Japonia).

Între anii 2001-2003 susþinecursuri de buddhism la Interna-tional College for PostgraduateBuddhist Studies; din 2003 esteprofesor universitar, iar din 2009directorul Institutului Internaþi-onal pentru Studii Buddhiste,afiliat cu acelaºi InternationalCollege for Postgraduate Bud-dhist Studies. Aproape în para-lel, a deþinut calitatea de visitingprofessor al Universitãþii Ham-burg, Institututul de Studii Asia-tice ºi Africane. În 2007 i se oferãla Oxford primul post de full pro-fessor of Buddhist Studies dinistoria universitãþii Oxford; nu-mele oficial al poziþiei este �Nu-

mata Chair of Buddhist Stu-dies�, refuzat de Florin Deleanudin motive personale. Îºi conti-nuã activitatea în cadrul departa-mentului de Arte ºi Litere al Uni-versitãþii Meiji (între 2007-2010a fost part-time lecturer), iar din2010 în martie, renunþã la aceasta;din 2008 este conferenþiar al Uni-versitãþii din Tokyo (între 2008-2010), acelaºi departament, spe-cialist în studierea buddhismuluila Facultatea de Litere, Catedrade Indianisticã ºi Studii Bud-dhiste. Din 2009, devine part-time lecturer la UniversitateaTokyo, singura universitate undemai continuã sã predea, în pre-zent, în afarã de InternationalCollege for Postgraduate Bud-dhist Studies.

Tot în 2009 devine director alInstitutului Internaþional pen-tru Studii Buddhiste.

Este membru al instituþiilor:International Association ofBuddhist Studies, Japanese As-sociation of Indian and Bud-dhist Studies, Nippon BuddhistResearch Association, Associa-tion of Buddhist Philosophy,Institute of Eastern Culture,Society of Oriental Philosophyof Waseda University.

Aria specializãrilor sale cu-prinde: buddhismul indian -Yogacara, Abhidharma, bud-dhismul timpuriu, literaturaPrajnaparamita, buddhismulchinez, meditaþia în buddhismultimpuriu chinez, secolele II ºi VI,istoria canonului buddhist înAsia de Est ºi Tibet, paleografiatextelor buddhiste medievale dinnordul Indiei, având studii deepistemologie a meditaþiei ºi ºti-inþelor neurocognitive.

Repere din lista publicaþiilorlui Florin Deleanu

1. The Sutra on the Entryinto the Island (An English

*Notã: Informaþiile ne-au survenitca urmare a schimburilor epistolareavute cu Florin Deleanu în cursul anilor2009-2010, acelaºi savant care ne-a ofe-rit detalii asupra activitãþii ºi preocupã-rilor personale privind aria cunoaºteriispecifice Orientului Îndepãrtat.

Translation of Bodhiruci�s Chi-nese Version of the Laukavata-rasutra) aflatã în lucru pentru afi editatã de BDK English Tripi-taka Series, în 2012.

2. The Chapter on the Mun-dane Path (Laukikamarga) înSravakabhumi: A TrilingualEdition (Sanskrit, Tibetan, Chi-nese), Annotated Translation,and Introductory Study. Tokyo:The International Institute ofBuddhist Studies, 2006.

3. Studies on the ManuscriptTripitaka of the Kongo-ji andthe Newly Found BuddhistScriptures <co-autor>, Tokyo:The International College forPostgraduate Buddhist Studies,2004.

Articole1. �Spiritual Cultivation in

Yogacara Buddhism, publicat înYogacara-VijnaptimatrataThought, volumul VII al SerieiMahayana Buddhism Series,Publishing House (Japonia) (cca50 pages).

2. �Transmission and Cre-ation: Ordinations for Nuns inAncient and Early Medieval Ja-pan. Journal of the Internatio-nal College for Advanced Bud-dhist Studies, (2010, cca. 50 pag.).

3. �Meditative Practices inthe Bodhisattvabhûmi: Questfor and Liberation through theThing-In-Itself, în Ulrich TimmeKragh ed. Yogacarabhumi andYogacaras. Harvard: Harvard Uni-versity Press (2010 cca. 30 pag.).

4. �Agnostic Meditations onBuddhist Meditation. Zygon:Journal of Religion and Sci-ence. Vol. 45 (2010, cca. 30 pag.).

5. �Sedi, Vidi, Vici: Whats,Hows and Whys in BuddhistMeditation. În N.H. SamtaniFelicitation Volume. Varanasi:

Benares Hindu University (2010,cca. 60 pag.).

6. �The Formation and His-torical Background of theÚravakabhumi: Focusing on itsSchool Affiliation, Thought andReligion of Asia, 2007.

7. �Spiritual Cultivation andAwakening in the Uravakab-humi. Transactions of the Inter-national Indology Conference,Goa (India), 2007 (17 pag.).

8. �The Manuscript Trans-mission of Xuanzang�s Transla-tion of the Uravakabhûmi inChina and Japan, ToshinoriOchiai, în Comprehensive Stu-dies on the Manuscript Tripitakaand Sacred Texts of the Kongo-ji Collection - Tokyo: The Inter-national College for Postgradu-ate Buddhist Studies (2007).

9. �On the Newly DiscoveredKongo-ji Text of the Anban shouyi jing trades�, în Tohogaku noshin-shiten - (New Perspectivesin Eastern Studies), editat deFukui Fumimasa-Bunga. Tokyo:Goyo shobo (2003).

10. �The Newly Found Textof the Anban shou yi jing, Jour-nal of the International Collegefor Advanced Buddhist Studies- (2003).

11. �Some Remarks on theTextual History of the Urava-kabhumi, Journal of the Inter-national College for AdvancedBuddhist Studies (2002).

12. �Mindfulness of Breath-ing in the Abhidharmakouab-haºya�, The Journal of the De-partment of Liberal Arts of Kan-sai Medical University (2001).

13. �Buddhist Ethology�, înCanon Pali: �Between Symboland Observation, The EasternBuddhist (Serie nouã) (2000).


INED

IT


Ce este interesant în studiulamintit, þine de o anumitã menta-litate ecologicã prezentã la cãlu-gãrii buddhiºti, fapt observabil,de pildã, în Vinaya (II-162-2) princare li se interzice feþelor mona-hale sã poarte sandale decoratecu piele de tigru, leu, panterã, ca-prã neagrã, veveriþã etc. Inter-dicþia aduce cu sine protejareavieþii animalelor respective,speciilor din care fac parte.

Florin Deleanu descoperã - înalte pasaje - informaþii ºi precizãrice nu sunt de folos doar savanþi-lor care se ocupã cu studiul bud-dhismului, ci ºi biologilor, de pildã.Nu intrãm în amãnunte.

O contribuþie aparte a savan-tului vizeazã simbolul dezvoltat- în textele pali - de animale, înraport cu firea umanã; faptul nue tocmai facil, cãci exprimarea an-ticilor, adeseori devine incomodã,obligând autorul studiului sãapeleze la Abhidhanappadipika,care oferã sinonimele suficienteºi necesare surmontãrii situaþi-ilor incomode. De exemplu, pen-tru elefantul indian se întrebuin-þeazã, în pali, urmãtoarele denu-miri: kunjara, naga, matanga,hatthi-naga, gaja; tocmai deaceea fiecare expresie trebuie sãfie contextualizatã ºi atenttradusã.

Elefantul liniºtit poate simbo-liza pe omul care-ºi controleazãpasiunile, simþurile, la fel de binecum îl poate imagina pe cel a cã-rui minte nu se poate controla,focaliza, concentra asupra uneiidei, dacã vorbim despre elefantulfurios, agitat. Tot elefantul estecel care simbolizeazã solitudinea.Din punct de vedere ethologic,imaginea unui elefant ce simbo-lizeazã omul în concentrare, nuva avea nici o valoare dacã nu seoferã ºi contraexemplul elefan-tului furios, agitat, distrugãtor, cesimbolizeazã mintea agitatã.

În alt loc, Florin Deleanu dis-cutã despre dezbaterea savan-þilor în jurul termenului ce defi-neºte cãprioara, pentru a pre-zenta, apoi, felul în care este re-ceptatã de buddhiºti imaginea ei,în mod simbolic; astfel, delica-teþea cãprioarei ar fi asociatã - înplan uman - caracterului ascetul-

ui. Descriind propriile practiciascetice dinaintea trezirii, Bud-dha însuºi afirma cã el însuºievita prezenþa umanã, �precumcãprioara în pãdure... Cândsimþea prezenþa omului, treceadintr-o dumbravã în alta, dintr-un tufiº în altul, dintr-o vale înalta, de la un deal la altul�, (MNI 79).

Multe alte imagini sunt în-trebuinþate, cãprioara aflându-sela mijloc, dar poate cea mai suges-tivã este aceea conform cãreiabârfele lumii au acelaºi efect de-vastator asupra spiritului uman,pe care îl manifestã vântul prinpãdure când adie speriind gin-gaºa vietate.

Maimuþa, la rândul ei, cu di-ferite denumiri în canon - kapi,makkata, sâkhâmiga - repre-zintã în ethologia buddhicã sim-bolul minþii agitate; �mintea in-constantã este aidoma maimu-þei�, citeazã Florin Deleanu, lapagina 103 a studiului; cu altecuvinte �cittam calam makkata-sannibham�.

În plan uman, cei retraºi saubrahmanii care trec de la o doc-trinã ori de la o învãþãturã la altasunt asemãnaþi maimuþelor caresar din creangã în creangã.

Simbolul leului ºi al ºacalului- în contrast - fac în continuaresubiectul comentariilor savan-tului, descoperindu-se trãsãturitransferabile facil firii umane.

Cãtre finalul demersului pro-priu, Florin Deleanu se întreabãce reprezintã azi ºi ce înþeles arestarea de animalitate pentrucãlugãrii buddhiºti. Iar rãspunsuleste, înainte de toate, în acordcu antica viziune, o decãzutãformã a reîncarnãrii. Faptul nupresupune însã, o desconside-rare a animalelor ci, dimpotrivã,o grijã aparte, atenþie ºi compa-siune faþã de acestea.

Relevând aspecte ale cano-nului pali cu privire la relaþia om-animal, Florin Deleanu îmbo-gãþeºte comentariile prin viziu-nea ataºat-modernã a omuluicontemporan, care trece prinfiltrul personal conþinutulgândirii buddhiste, oferind noiînþelesuri scrierilor antice avuteîn vedere.

14. �A Preliminary Study onMeditation and the Beginningsof Mahayana Buddhism, An-nual Report of the InternationalResearch Institute for AdvancedBuddhology, (2000).

15. �Recent Trends in Japa-nese Studies on Premodern(Song to Qing Dynasties) Bud-dhism in China, The Journal ofthe Department of Liberal Artsof Kansai Medical University(1998).

16. �Participating in the In-ternational Workshop on TheWorks of An Shigao - 1996,Leiden, Eastern Studies, (1997).

17. �A Preliminary Study ofAn Shigao�s, Translation of theYogâcârabhûmi, The Journal ofthe Department of Liberal Artsof Kansai Medical University -(1997).

18. �The 34th InternationalCongress of Asian and NorthAfrican Studies - Thought andReligion of Asia - (1994).

19. �Uravakayana Yoga Prac-tices and Mahayana Buddhism,Bulletin of the Graduate Divi-sion of Literature of WasedaUniversity, (1993).

20. �An Shigao and the His-tory of the Anban shouyi jing�,Asian Culture and Thought,(1993).

21. �Mindfulness of Breath-ing in the Dhyana Sutras, Trans-actions of the InternationalConference of Orientalists inJapan, (1992), de asemenea pu-blicat ºi în Chieh-hsien Ch�en,ed. Proceedings of the 35th Per-manent International AltaisiticConference, 1992, Taipei.

22. �On the Compilation Pro-cess of the Present Text of theAnban shouyi jing, Thought andReligion of Asia - (1992).

23. �Oriental Studies in Ro-mania: A Brief Introduction -Eastern Studies (1991).

24. �O perspectivã semioticãasupra progresului în artã (�ASemiotic Perspective on Pro-gress in Art), Revista de filosofie(Journal of Philosophy), Roma-nian Academy, (1985).

25. �Filosofia limbii în Chinaanticã (�Language Philosophy in

Ancient China), Studii ºi cerce-tãri lingvistice (Linguistic Stud-ies and Research), RomanianAcademy, în Vol.35 -36 (1984).

�Ethologia buddhistã încanonul pali; între simbol ºiobservaþie�

Prin bunãvoinþa lui FlorinDeleanu am intrat în posesia stu-diilor, articolelor, cercetãrilor re-alizate ºi publicate de acesta înperiodicele aparþinând universi-tãþilor de referinþã din Japonia,dar nu numai.

Din multitudinea articolelor,foarte bogate în surse ºi referinþebibliografice - în majoritate, necu-noscute istoriografiei de profildin România - am selectat studiul�Buddhist Ethology in CanonPali: Between Symbol and Ob-servation�, The Eastern Bud-dhist vol.XXXII, nr.2 (Serienouã), (2000) spre a prezenta, pescurt, în paginile revistei de faþã,una din numeroasele preocupãriale celui care, între altele, este unbun cunoscãtor a douãzeci ºiºapte de limbi strãine, între eleregãsindu-se chineza, sanskrita,japoneza, engleza, germana,franceza etc.

Cuprins între paginile 79 ºi128 ale publicaþiei citate, TheEastern Buddhist vol.XXXII,nr.2 (Serie nouã), studiul abor-deazã - dupã cum aratã ºi titlul -ethologia buddhistã, cercetândrelaþia om-animal. Unul dintrepunctele de plecare ale demersu-lui ºtiinþific îl constituie Jataka,povestiri ce relateazã despre vie-þile pãmânteºti ale lui Buddha.Scrierea e redactatã în pali ºiaparþine canonului buddhismu-lui Hinayana.

Florin Deleanu este preocu-pat - când se raporteazã la Jataka- de modul în care sunt privite ºiînþelese animalele, de raportul lorcu oamenii, având grijã sã por-neascã întotdeauna direct de latext, de la sursa originarã ºi origi-nalã pentru a putea formula unpunct de vedere personal.

Neîndoios, în comparaþie cuomul, animalele sunt receptate cafiind într-o poziþie inferioarã, de-oarece sunt incapabile a-ºi asi-gura libertatea interioarã.

continuare din pag. 5


Janet Nicã: Vã saluuut cu interes dezinteresatBUZZ!!!Florentin Smarandache: mã intereseazã dezinteresul janetnica-ian.Janet Nicã: Dacã nu sunteþi pe fir, îmi ies din fire.Janet Nicã: fir-ai al naibii!Florentin Smarandache: ce mai fac ºi nu fac paradoxiºtii doljeni?Janet Nicã: para doxiºtii doljeni se cheamã juveþi.Florentin Smarandache: unde este juvetele nostru acum?Janet Nicã: în apele lui.Florentin Smarandache: eu sunt în zãpada mea.Janet Nicã: ºi eu sunt tot în zãpada dumneavoastrã.Florentin Smarandache: okay. o sã transpirãm împreunã ºi separat.Janet Nicã: pe aici toþi þurþurii se fac sloiuri.Florentin Smarandache: þi-am vãzut situl, dar nu ai pus ºi cãrþile.Janet Nicã: ba da, sunt puse 5 din 9.Florentin Smarandache: atunci link-urile nu au mers pentru mine -nu mã cunosc!Janet Nicã: ziceþi cuþu-cuþu ºi vã cunosc.Florentin Smarandache: cuþu-cuþule!Janet Nicã: gata, gata, domnule.Florentin Smarandache: fiindcã tot vorbim de domni, ce mai facedomnul barbu?Janet Nicã: sau, susan, deschide-te.Florentin Smarandache: în ce format le ai pe sit? fãt frumox este ºiea?Janet Nicã: mai mult se face cã face, iar ce-a fãcut, desface.Janet Nicã: Nu ºtiu în ce format, o sã-l intreb pe Ovi al meu ºi vãcomunic. Normal, este si FÃT FRUMOX.Florentin Smarandache: d-l Popa, cel mofluz, e prin canada lafiica...Janet Nicã: dar CEAªCA DE LITERATURA aþi citit-o?Florentin Smarandache: care?Janet Nicã: Domnul Barbu în Canada? Nu, e la Craiova.Florentin Smarandache: Nu, D-l Popa (ce mi-e popa) aminamicultãu, e-n Canada.Janet Nicã: Aaaa, aºa da. Se canadueºte .Janet Nicã: toþi care ies afarã intrã mai bine înãuntru.Florentin Smarandache: esperamos.Janet Nicã: cu certitudine e ceva dubios.Florentin Smarandache: eºti mai paradoxist ca mine!Janet Nicã: poate mai catolic decât Papa.Janet Nicã: ºi mai diplomat decât mapa.Florentin Smarandache: mai ortodox ca patriarhul.Janet Nicã: ºi mai rege ca monarhul.Florentin Smarandache: mai albastru decât verde.Janet Nicã: regãsire ce se pierde.Florentin Smarandache: am murit.Janet Nicã: va urez din România sã vã iubeascã bucuria!Florentin Smarandache: acum, dupã moarte?Janet Nicã: de râs?Florentin Smarandache: ahaJanet Nicã: nu toþi se nasc spre a muri ºi mor spre a se naºte?

Janet Nicã: aþi intrat în CEAªCA DE LITERATURÃ?Florentin Smarandache: scrie ºi piesuþe de teatru paradoxiste -precum acest �chat�Janet Nicã: sã vãd ce se încheagã.Janet Nicã: nu mi-aþi spus ce aþi fãcut în Egipt...Janet Nicã: aþi mâncat fazanul fript?Florentin Smarandache: nemaJanet Nicã: nema nema, asta este teorema?Florentin Smarandache: ce-ai zice de o carte �chat� comunã? ofinanþez eu de dragul marelui talent paradoxist al d-lui nicã (fãrãfricã) ºi mari-nicãJanet Nicã: cu ocazia acestui prilej, ar fi o mare bucurieFlorentin Smarandache: cartea o poþi scoate din aceste dialoguri.Janet Nicã: mai întâi sã o dialogãm, apoi sã o omologãmFlorentin Smarandache: ºi omogenizãm.Janet Nicã: ºi sã o damigenizãm, de la damigeanãFlorentin Smarandache: ºi-o urciorizãm de la vadra de vinJanet Nicã: o vadrizãm,o vinizãm, o avizãm ºi o divinizãm.Florentin Smarandache: acum mã atacã ºi mm-ul [=mircea monu-l)Janet Nicã: intraþi în tranºee ºi atacaþi-l pe mai multe trasee.Janet Nicã: dacã vreþi, vã las, sã nu fiþi în impas la fiecare pas.Florentin Smarandache: sunt la pas la fiecare impasFlorentin Smarandache: am succes în eºecuri.Janet Nicã: sã vã iubeascã norocul tot timpul mai în tot locul.Janet Nicã: vã las cu Monu TutankamonuJanet Nicã: ºi FanfaronuJanet Nicã: sã citiþi DecameronuFlorentin Smarandache: MatrahonuJanet Nicã: eu nu vã mai þin isonuFlorentin Smarandache: ºi citesc hexameronuJanet Nicã: sã beþi cu biberonuJanet Nicã: cu conu MonuJanet Nicã: zdrahonuFlorentin Smarandache: baraonuJanet Nicã: de la NATO pân la ONUFlorentin Smarandache: tot românu� mi s-a monuJanet Nicã: cã e tare astronomu ºi merge ca metronomuJanet Nicã: Florentine,nu te mai reþin, sper sã mai vorbim înviitorul cât mai proxim.Florentin Smarandache: metronomu cu capac / ºi la gurã hap haphapFlorentin Smarandache: ne vom întâlni în viitorul trecut.Janet Nicã: Te pup ºi sã te aresteze bucuria pentru multã vreme!Florentin Smarandache: adios pe dos!Janet Nicã: Sã înfloreºti, Florentine, ca un cireº de pe la mineFlorentin Smarandache: sã janeteºti, janet, ºi sã nicaleºti caniculescuFlorentin Smarandache: o sã copiez tot chat-ul într-un fiºier pecare-l pãstrez pentru anti istoria literarãJanet Nicã: sã mã þii la curent cu electricitatea verbului tãuJanet Nicã: bravo, aºa sã refaci, sã refici, sã refoci...Janet Nicã: te pup încã o datã de mai multe ori...

Janet Nic{#n

dialogcu

Florentin Smarandache


luatã alternativ de dinamica dia-logului dintre suferind ºi o sec-venþã doritã; rol preluat de �cãpã-tâiul� personificat ºi înzestrat cuvirtutea înþelepciunii liniºtitoare:�La cãpãtâiul bolnavului/ Doarcãpãtâiul-/ ªi-a ridicat capul depe el/ ªi, de parcã, acum l-ar ve-dea/ Îl întreabã:/ -Ai venit ºi tusã stai cu mine,/ Cãpãtâiule?/ -Da!/ Trebuie sã fie cineva lângãtine/ În ceasurile astea,/ Fiindcãeºti tare bolnav./� (2.XI 1996).

Interpretatã metafizic, simbo-listica proiecþiilor temporale dinprimele douã versuri �/La cãpã-tâiul bolnavului/ Doar cãpãtâiul/�ne dezvãluie întru adevãr, capã-tul de drum al finitudinii, deodatãfiind în act cu aura veghetoare;ceea ce mai genereazã în înþelesfilosofic ºi duala apropiere pre-destinatã a des/fiinþãrii.

Deºi porneºte de la forþelesenzoriale rezultate din Lumea saetericã, �Puntea� imaginarã, careper liminar cu acute armoniisemantice, progreseazã rectiliniudintr-un punct aprins spre trans-cendenþe escatologice. Semnifi-caþiile existente, emanã iradiaþiicare ne induc în magia dureriilingvistice: �Mã balansez pe ce-va foarte ºubred/ Un fel de punteprimejdioasã,/ Strãbãtutã despasmele/ Unui teribil vârtej;/ Opunte între nimic ºi nimic/ Pe careeu n-am cerut s-o trec./�

Cum observãm, �balansul�între ni/mic ºi ni/mic - ca insta-bilitate de echilibru a eului, întrefinitudine ºi infinitudine - �pe ce-va foarte ºubred� nu este lipsitde primejdia cãderii, în viziunebiblicã. Balansul (vibraþia pendu-latorie) ne relevã lucrul ispitei ceprolifereazã în contact cu singu-rãtatea ºi izolarea laicã, o spaimãa fiinþei de nefiinþare, într-o fina-litate adâncã, bine cãlãuzitã întext de �coincidenþa� contrariilor�între nimic ºi nimic�.

Dar �nimicul�, redat aici exo-teric, nu este totuna cu predicþiahaosului sau a abisului, trãitãesoteric în subtilitatea sorescia-nã. Chiar dacã pare o utopie, el,poetul nivelurilor superioare, ºtiecã noþiunile exoterice de haos ºiabis, neînþelese de lumea profanã,sunt ascunderi hermetice, în spa-tele cãrora se aflã o �uzinã� mis-terioasã, genezicã, universalã,

unde se petrec metamorfozeleelementelor: �/Niciodatã n-am fã-cut/Atâtea gesturi dezordonate,/Semãnând a rugã, ameninþare,disperare.../ Sunt azvârlit în cer/Printre tunete/ Revin,/ Iar mã az-vârle/ Niciodatã n-am fost atâtde speriat.�

Îmi probez temeinicia afirma-þiei cu un fragment revelator, ex-tras din �Sfânta predicã�, rostitãde Hermes Trismegistus: � 3.[�]Cãci în Haos era un întuneric ne-sfârºit, Abis sau Adâncime fãrãfund, Apã ºi un Spirit subtil inte-ligibil în Putere; ºi a þâºnit Lu-mina Sfântã, iar elementele s-aucoagulat din Nisipul substanþeiumede. 4. ªi toþi Zeii au vãzutNatura plinã de Seminþe.�

Studiind temeinic Cosmogo-nia, Max Heindel emite urmãtoa-rea tezã: �Haosul nu este o starecare a existat în trecut ºi care acuma dispãrut în întregime. El ne în-conjoarã chiar în acest moment.Vechile forme avându-ºi pierdutãutilitatea, se dizolvã, unele dupãaltele, în Haosul care dã naºtereîn mod constant în schimb, la noiforme. Fãrã acest dublu procesnu ar putea sã existe progres;munca evoluþiei ar înceta ºi stag-narea care ar urma ar împiedicaorice posibilitate de înaintare.

Este un adevãr de netãgãduitcã �cu cât murim mai des, cu atâttrãim mai bine�. Goethe, poet ini-þiat, a scris: �Cel care nu poate înmod constant sã moarã ºi sã re-nascã la viaþã va fi mereu un oas-pete trist pe acest pãmânt�. ªiSfântul Pavel a spus: �Eu mor înfiecare zi�.

Pe alte imagini ale întinderiispaþiale, rãsunã o asprã poruncãdin hãþiºul de determinãri: �-Dã-

te jos de pe linia asta/ Închipuitã,/Nu înþelegi cã totul s-a terminat?/Sunt azvârlit, trântit, dat cu capul/de pereþi/ Mã sprijin, mã agãþ/Mã ridic./ - Nu ºtiam cã viaþa/ Eo linie închipuitã, zic./ Zmucitu-rile mã fac jucãrie/ Pe scânduraºubredã, între pãmânt ºi cer./

Iatã cum, la apusul târziului,ratio îºi asumã ultima participaþiela reiniþiere prin accedere pe as/cuþitul perasului liniar. �Linia în-chipuitã� rãmâne totuºi în deasu-pra substanþei poetice, care pre-cede sensul, un concept voit deuniformitate, un simbol oponent alspiralei din teoria atracþiei univer-sale, o alt/fel de cale aleasã a mi-crocosmosului uman în spre plu-ralitatea Lumiilor macrocosmice.

Potenþialitatea symptomeidevastatoare din conºtiinþa sapare a se diminua, cel puþin ful-gurant, în amestecul cu identiculinocenþei ce transpare prin reme-morarea copilãriei: �Ce departe arãmas în urmã leagãnul/ Din ace-laºi lemn ca ºi puntea/ În caremama, cântând ºi plângând,/ Mãînvãþa ritmul cosmic/ Pe care-l pierdacum:/ Nani! Nani!/� (2.XI 1996).

Prin alternarea timpilor în re-gistrul litaniei, fiinþa din cuvânt,investeºte acum raynnoismul nu-cleului creativ cu empyriosul nu-anþelor soteriologice, fiindcã re-trãieºte esenþele ritmurilor cosmice.

Asocierea componenteloralegorice, exprimate gnomic depersonalitatea sensibilã care va-lorizeazã, se desfãºoarã în pers-pectivã umanã dar este interco-nectatã ºi la procesele galacticedintre universuri.

Impulsionat de curenþi vitali,Marin Sorescu preferã Scientiaocculta în aceastã enigmaticã ºi

continuare din pag. 1 rarã construcþie vizionarã.Într-un alt episod dramatic,

sufletul hiperconºtient, care numai suportã impuritãþile concretu-lui, aspirã la realitãþile indivizibile.

Primatul voinþei sale este eli-berarea din experienþa existenþi-alã revelatoare ºi reîntoarcerea laaperionul originilor: �Opreºte!/ Arãcnit sufletul,/ Opreºte sã mã daujos!/ Sunt sãtul de-atâtea corvezi,/De-atâtea determinãri, obligaþii ºilegi,/ Eu am fost fãcut sã fiu liber./-Nu pot sã mã opresc,/ I-a rãspunspãmântul (Pãmântul din mine),�Dã-te jos din mers,/ Dacã-þi dãmâna/ ªi fã-o chiar acum,/ Cândeu o vierz/ Spre scârbã ºi tinã./Dã-te jos în cer,/ Prietene de-oviaþã,/ Te iau când revin.�(Opreºte!, 2.XI 1996).

Credinþa în succesiunea re-ntrupãrilor, guvernate de miºcã-rile astrelor, o regãsim în predicþiavocativã �Te iau când revin�.

Stimulat spiritual de fluxul din�Monada divinã� (Leibniz), poe-tul �ipostaziat�, oficiazã un codpsiurgic prin titlul de referinþã�Doamne!� (Spitalul Chochin,Paris, 10.XI.1996) ºi renunþã apa-rent la ecranul spaþial, pe care s-a materializat imagistic, într-o altãordine vibratorie �puntea de lemnºubred�. Spun aparent, fiindcãlinia vieþii eului în variaþiile salepoetice se continuã�

Aspiraþia esotericã, proto-gnosticã, cheamã la cunoaºteresuperioarã atemporalã ºi imper-sonalã.

Din dorinþa de revenire înembrionarul sufletelor este im-plorat Numele Sacralitãþii Crea-toare: �Doamne,/ Ia-mã de mânã/ªi hai sã fugim în lume,/ Sã ieºimpuþin, la aer./ Poate schimbândcurenþii,/ O sã mã simt ºi eu înlarg./ Lângã Tine./�

Dar, pânã la visata Lume su-blimã emanativã (Aziluth) �fuga�din Lumea factice (Asiah), vatrebui sã mai strãbatã în ani cos-mic Lumea formativã (Yietsirah)ºi Lumea creativã (Briah), potrivitLegii virtuþilor divine a Sephiro-thurilor kaballistice.

Bulzeºti, 02.05.2006, ora 00:15Se dedicã aceastã carte de poezii

(ultimele) poetului N.N.Negulescu, care într-un moment de cumpãnã al poetului MarinSorescu a riscat punând cu mare curajumãrul pentru a-i salva viaþa.Prin fratele sãu prof. I. Sorescu.


Mariana ZAVATI GARDNERPoezii din jurnalul

Juliei MayS-a nãscut la Bacãu la 19/20 ianuarie 1952.

Este fiica profesorului de chimie (gr. I), col. (r)Constantin Zavati ºi a Iuliei Bucur Zavati, farma-cist principal, fostã directoare la Oficiul Regional/Judeþean Bacãu. Din 1980 este cãsãtoritã cu JohnEdward Gardner, ºef de catedrã la colegiu, Fel-low of the Royal Geographical Society - au ofiicã, studentã la University of London ºi un fiu,student la colegiu.

Studiile le-a facut la Liceul Internat de Fete/Colegiul Naþional Vasile Alecsandri. (1967-1971).În anii de liceu a fãcut parte din colegiul redacþieirevistei liceului, �Orizont� ºi a colaborat la cotidi-anul �Steagul Roºu� din Bacãu.

A urmat studiile universitare la UniversitateaA.I. Cuza Iaºi, facultatea de filologie, specialitateaenglezã-francezã (1971-1975) echivalate în UKcu Master of Science in Philology double first classhonours. În timpul studenþiei a fãcut parte dincolegiul redacþiei revistei Universitãþii �AlmaMater/Dialog�, condusã de acad. Al. Cãlinescu; acolaborat la �Cronica� ºi la �Viaþa Politehnicii�.

Între 1977-1978, a urmat cursuri la Univer-sitatea din Bucureºti. În 1979, a fost numitã prinexamen public pe postul de asistent universitarla prof. univ. dr. Leon Levitchi, la Univ. Bacãu.

În United Kingdom, a functionat ca lector lalimba francezã cu jumãtate de normã la Univer-sitatea Popularã, Comitatul Essex (1981-1986)ºi profesoarã titularã de liceu cu normã întreagã lalatinã, francezã. Din 1987, a funcþionat ca profe-soarã titularã de liceu la francezã, germanã, italianãºi spaniolã în Comitatul Norfolk.

A urmat cursuri postuniversitare la EssexInstitute of Higher Education UK (1982, 1983,1986), Leeds University Post Graduate Certifi-cate in Education UK (1986-1987), Goethe InstitutRosenheim Germania (1991), L�école NormaleSupérieure Auxerre Franta (1991), Regent�s Col-lege London UK (1992), Open University Cre-ative Writing Course Milton Keynes UK (2006)ºi Open University Adanced Creative WritingCourse Milton Keynes UK (2008-2009) - Di-ploma in Literature and Creative Writing.

A fost invitatã la conferinþe ºi ateliere literare:New Writing Partnership: Ventures 2004, 2005,2006 Norwich, University of East Anglia Nor-wich: Experiment in Literature - New WritingWorlds 2006, Norwich College of Art and De-sign: Open Poetry Readings 2005, 2006.

Albina zboarã spre copaciVânãtorii o urmãrescpânã albã între aripi

Femeia Soare se intrevede la ºes

Vânãtori urmeazã gemetele râuluiFemei cautã rãdãcini de nufãrºi lemn de foc sã ducã acasã

Femeia Soare se întrevede la ºes

Femei înnoatã cu crocodiliPe malul uscat al râului

Departe la ºes

Diamante

Un poate dormiRegina MlaºtinilorÎn rochia ei din diamantePluteºte pesteLabirint de canaleLa vâsle ridicãLa vâsle coboarã

Ploaia din diamanteO þine de veghe

Fulgere sapã adâncÎn piatra cioplitãCu fiare din basmeCare alunecãCare pândesc pradaCare zboarãPeste ape din diamante

Noroi în laguna

Înãuntrul palatelorTotu-i de vânzareColiere din diamanteInele din diamanteBrþãri din diamanteStatui din marmurã de CarraraTablouri în uleiDe maeºtri rãposaþi

În pieþeCãrþi de joc alb cu negruMãºti de carnavalLa fluxLa refluxArcade din ºisturiApe în plumb topitPloaie din diamante

ªlepuri poleite pe putrede apeStindarde zãpãcite-n furtunãPoduri intrecându-se peste canaleStradele înguste pavate în piatrãDiamante extrase-n noroi.

Tãcere

În jur de bolovani ºedeauumbre lucind în ocrususpendate între douã lumiîn cursa himereiatomi ai foamei

muiaþi în râs invizibilpãmânt ars, tufiºuri sterpe ºi betecenuºa oarbã a zilei preciseerau sudaþi împreunãsub cerul asurzit

focul picura biciuitculori se-amestecauîn bucle verticalepraful îºi fãcea casa-n ochise contura nisipul în gurã

cei de acolo pluteaupe labirintul tãceriicascadori ai himereicanicula era bolnavã de foameatomii se luau la trântã în aer

ªopârla cu limba vineþie

Purta un bãþ sã-ºi iscodeascã foculîn drum de doruriîn lume de nãluci

purta praf sub pleoapeforme din nisip în gurãflãmândã, tânjea dupã pradã

ºopârla cu limba vineþieîºi alinã odraslele -vedea canguri conturaþi în praf

atomii bãþului de iscodit foculse fãceau ploaie în râs invizibilpeste ierburi ºi tufiºuri uscate

ºopârla cu limba vineþieapucatã, izbi atomiicu bãþul de iscodit focul

odraslele ei se luptarã cu aerulprinse în capcana himereiatomi încleºtaþi de foame

Fiinþa lunarã

nu te cãþãra-n pinfiinþã lunarãaici nu ai o scarã

nu stivui lemne la rãdãcinãfiinþã lunarãnu ai coº din nuiele

nu da foc la ramurifiinþã lunarãaerul le dogoreºte

nu arde pinulfiinþã lunarãacum se prãbuºeºte

cu ape criptice subterane


La gurã cu apa uscatãMeandre de lacrimiSuliþe ºi vânãtori tatuaþi


Alaiuri bat ritm în noroiul uscatÎn mânã, topoare de luptã din lemnÎn copac, albine ºi miere



N.N. Negulescu: Dragã dom-nule academician ConstantinBãlãceanu-Stolnici, dorim sã în-þelegem viziunea domniei voastredespre sfera cercetãrii ºtiinþifice.Ce condiþii ar trebui oferite în spri-jinul personalitãþilor creative?

C. Bãlãceanu-Stolnici: Cer-cetarea ºtiinþificã este pe cale sãdevie extrem de dificilã ºi de com-plexã ºi mai ales foarte costisi-toare. De asemenea, cu excepþiaunor domenii ca cel de exemplual matematicii, apare clar cã cer-cetarea trebuie sã fie de echipãºi numai poate fi strict individu-alã. De asemenea, numãrul in-formaþiilor existente este cople-ºitor, aºa cã memoria umanã în-cepe sã fie depãºitã. Rolul perso-nalitãþilor este destul de dificil.Trebuie însã sã se schimbe radi-cal modul de selecþie ºi de pro-movare care sã se bazeze exclusivpe merite. Apoi, trebuie o susþi-nere logisticã adecvatã ºi creareaunor condiþii de remunerare caresã asigure cercetãtorilor o bunãcalitate a vieþii.

N.N.N.: Prin bogãþia de con-þinut, opera d-voastrã este deproporþii enciclopedice. Aº vreasã ne oprim puþin în patrimoniulde idei. Definiþi intensitateaspiritului de sintezã.

C.B.-S.: Destinul a vrut ca sãparcurg mai multe domenii de cer-cetare, neurofiziologie, neurolo-gie clinicã, ciberneticã, geriatrieºi antropologie. Toate însã, aufost centrate pe om ºi în modspecial pe activitatea sa neuro-psihologicã, analizatã la toate ni-

Scriitorul N.N. Negulescu #n dialogcu academicianul

Constantin B{l{ceanu-Stolnicivelele structurale ºi funcþionale,în condiþii normale ºi patologice,þinând seama de aspectele evo-lutive ºi de diversitãþile tipolo-gice. Desigur cã, cea mai bunãformã de a exprima firul ei con-ducãtor a fost vechiul adagiu allui Parmenide:�anthropos, pan-ton metron�(omul este mãsuratuturor lucrurilor).

N.N.N.: Caut o detectare anivelurilor de certitudine logicãîn titlul �Prãbuºire a intelectului�din tratatul �Structura liricii mo-derne�, scris de Hugo Friedrich(Editura Pentru Literatura Uni-versalã, Bucureºti, 1969). Prinsubstanþa termenilor folosiþi s-afondat o teorie solidã?

C.B.-S.: Logica este instru-mentul principal al gândirii cog-nitive umane ºi stã la baza întregiicercetãri ºtiinþifice mai ales înforma ei aristotelianã. Tot edifi-ciul cunoaºterii umane se reaze-mã pe credinþa cã logica este infa-ilibilã. Existenþa antinomiilor caºi alte elemente au generat un oa-recare pesimism care introduce(mai ales ºcoala lui Carnap) ooarecare îndoialã asupra fiabili-tãþii sale desãvârºite. De aseme-nea, structura probabilistã alumii,existenþa determinismuluihaotic, precum ºi aceea a alge-brelor (ºi logicilor) vagi) fuzzy)conferã cunoaºterii umane unanumit grad de aproximare ºiunele limite.

N.N.N.: Din capitolul �Marileprobleme� - vol. I al �Istoriei filo-sofiei� - lucrare coordonatã deJacqueline Russ (Editura UniversEnciclopedic, Bucureºti, 2000)citez: �Gândirea filosoficã, în cã-utarea raþiunii de a fi a lucrurilor,formuleazã chestiunea originii ºia cauzei tuturor lucrurilor înforma lui arche, termen cãruiaAristotel îi va da mai târziu sen-sul special de principiu: princi-piul este atât ceea ce este prim,punctul de plecare sau materiaprima, cât si elementul fondatoral explicaþiei cauzale�. Aveþi o tezãpersonalã? O antitezã?

C.B.-S.: Originea tuturor lu-crurilor, cosmogonia ca ºi raþiu-nea existenþei Universului suntrealitãþi prea complicate pentruposibilitãþile actuale ale cunoaº-terii umane, care nu oferã decâtmodele provizorii, ce se modificãodatã cu fiecare nouã descope-rire (mai ales cele din domeniulcosmologiei ºi al structurii cu-antice a materiei). Este greu deformulat o teorie certã ºi, dupãmine, singura valabilã astãzi(pânã când??) este cea a Big-bangului cu modificãrile aduserecent. Dacã pãrãsim gândireaºtiinþificã ºi adoptãm pe ceamagicã, lucrurile devin în apa-renþã mai inteligibile dar necesitãadoptarea ipotezei existenþeitranscendentului ºi a proceselordenumite supranaturale.

N.N.N.: Editura UniversEnciclopedic, Bucureºti, 1997-2000, a dat curs unui sens mo-dern la douã dicþionare: �Dicþio-nar de Psihanalizã� - sub direcþialui Roland Chemama ºi �Dicþio-nar de Psihologie� sub îndruma-rea lui Norbert Sillamy. Ce aþiremarcat la o examinare atentã?Vorbea odatã Aristotel despre �ogândire a gândirii��

C.B.-S.: Nu am consultataceste dicþionare, dar este evi-dent cã a gândi despre gândirenu este o noutate ºi oricum estemult mai veche decât tezele luiAristotel.

N.N.N.:Interpretaþi-ne pescurt pitagoreismul. Cu adevãrat,sfera muzicii a fost atinsã printr-o speculaþie pitagoreicã?

C.B.-S.: Pitagoreismul nueste o doctrinã ºtiinþificã ci unafilosoficoreligioasã în care ele-mentele gândirii magice suntprezente pretutindeni, chiar cândinterpreteazã date experimentaleca cele legate de vibraþia coar-delor lirei greceºti. S-a ºi spus cãPitagora continuã gândirea ve-chilor ºamani ai Greciei iraþionale.Contribuþia lui Pitagora în muzicãeste pur teoreticã ºi nu a avut capreocupare muzica artisticã ci,

doar structura sunetelor ºi modulcum ele se combina armonic saumelodic.

N.N.N.: �Temelia fundamen-talã a tuturor fenomenelor dinlume este, pentru Schopenhauer,voinþa. Este o nãzuinþã veºnicãºi oarbã de a exista. Ea nu conþineraþiune. În timp ce Hegel consi-dera raþiunea conºtientã de sine,spiritul ca temelie a lumii, iar înraþiunea umanã vedea numai orealizare individualã a raþiuniigenerale a lumii, Shopenhaueradmite raþiunea numai ca produsal creierului, ca o bãºicã de sã-pun, care se naºte la urmã de tot,dupã ce nãzuinþa întunecatã,iraþionalã, voinþa a creat totrestul� (Enigmele filosofiei,Rudolf Steiner, Editura Triada,Cluj-Napoca, 2004). Daþi-ne ostare de echilibru.

C.B.-S.: Eu nu m-am preocu-pat foarte mult cu realizarea uneicorespondenþe între modelele fi-losofice ºi cele oferite de ºtiinþelezise exacte. Lumea accesibilã me-todelor de cercetare ale ºtiinþeieste evident lumea materialã afizicienilor, biologilor, psiholo-gilor etc. în care, termeni ca voinþãsau raþiune nu îºi gãsesc locul.Cred cã cea mai grea problemã acunoaºterii este sã stabileascãlocul conºtiinþei (sau conºtien-þei) în structura Universului. Nuavem nici un indiciu ºtiinþific va-labil care sã ne explice emergenþaconºtiinþei din evenimentele ceau loc la nivelul creierului. În



ceea ce priveºte modelele lui R.Steiner ele sunt valabile pentruistoria culturii, dar nu au nici orelevanþã pentru ºtiinþificã.

N.N.N.: �Dacã spiritul nu estecondus de necesitate în toateactele sale, dacã scapã domina-þiei ºi nu este redus la pasivitatetotalã, aceastã se întâmplã dincauza acelei uºoare devieri (cli-namen) a atomilor într-un loc ºiîntr-un timp pe care nimic nu ledeterminã� (Lucreþius II, 289-293). Cum sã privim aceste re-prezentãri? Ca o �deschidere amultiplicitãþii naºterilor gândi-rii?� Operaþi trecerea.

N.N.N.: Avem raporturi de

complementaritate între Noica ºiCioran?

C.B.-S.: LA ACESTE DOUÃÎNTREBÃRI NU POT SÃ VÃDAU NICI UN RÃSPUNS.

N.N.N.: Avem o luptã cu cu-vântul? Avem o suferinþã meta-fizicã?

C.B.-S.: Nu ºtiu bine ce în-seamnã lupta cu cuvântul. Credcã fãrã cuvinte, fãrã limbaj, con-diþia umanã nu ar exista. Limbajulapãrut ca rezultat al evoluþieispeciilor prin structurarea unuimecanism neuronal bine cunos-cut este cel mai mare dar pe careanimalitatea l-a cãpãtat odatã cutrecerea de la Australopiteci laHomo habilis. Evident cã limbajulare foarte multe imperfecþiuni ºi

continuare din pag. 10 este foarte departe de un sistemperfect de comunicare. Nu avemînsã ceva mai bun.

N.N.N.: Încã o întrebare.�Omul este mereu acelaºi înesenþa lui sufleteascã?�

C.B.-S.: Una din cele maiimportante constatãri este enor-ma plasticitate neurofiziologicãa sistemului nervos care, are labazã o mulþime de modificãri lanivel microscopic ºi molecular,graþie cãrora printre altele suntposibile memoria ºi învãþarea.Totodatã trecerea timpului pro-duce modificãri structurale ºifuncþionale în sistemul nervoscare definesc îmbãtrânirea cre-ierului. Toate acestea antreneazãºi modificãri la nivelul comporta-

mentului activitãþii cognitive ºiemoþionale.

Dacã adoptãm pentru terme-nul de suflet o definiþie nonma-terialã, lucrurile capãtã un alt as-pect mult mai subtil. E vorba depermanenþa unei entitãþi metafi-zice care aparþine unei alte lumidecât aceea a ºtiinþelor ºi nu poatefi analizatã decât speculativ.

Mai trebuie fãcutã o precizareantropologicã. Creierul uman ºimecanismele sale funcþionale nuau evoluat în cele 200.000 de anide când specia noastrã (Homo sa-piens sapiens) a apãrut. Capacitã-þile noastre mentale sunt aceleaºi.Ceea ce s-a schimbat se aflã îndomeniul culturii ºi tehnologiei.

N.N.N.: Vã mulþumesc.

Alina CHE{C~ Noaptea celor 1001 de stele

Motto: �ploile nomade îºi ridicau cortuldin sufletul meupãºeam ostenit, fericit se-nsera pe pãmânt.�

(Mircea Petean)

Astãzi mã nasc din noumai tânãrã decât ieriam închis ferestrele nopþiimã tãvãlesc în lumina patuluiîn cãutare de versuri nescrisecu toate stelele adunateîn mine

Simþi? Viaþa ne cautã,ne pipãieo altã dimineaþã ne vorbeºte în tãcereaerul e plin de urmelenoastre.la capãt de tainãmâinile tale îmi sãrutãpoeziaO plajã nesfârºitãe iubirea noastrão cafea sorbitãîntre soare ºi vânt risipã de frumuseþeadunatã în cochiliice ne cântã vechile corãbiiºi þãrmurile cu numede legendã

DUMNEZEU NE TRIMITEO CLIPÃ DE PARADIS

Hai, deschide cartea ta de viseºi pune semnul la hotaruldintre viaþã ºi poveste...

Drumul memoriei

Dupã-amiaza ruptã din pânza copilãrieio pisicã dormind în grãdina înecatã de iarbão razã cade peste mirosul molcom de copilãrieSE ADUNÃ ANII ÎNTINERIND ÎN AMINTIRIca o poezie rezematã de fruntea ploilor

timpul îmi deschide poarta libertãþiipoveºtile sunã din goarnevestind întoarcerea timpurilor albastreamintirile ies din adãposturiprin spãrturile anilor coboarã umbrelecelor ce se preumblã prin cãrãrile de dincolocu rucsacul plin de florimai urc un muntecu tinereþea prinsã la cingãtoareºi sângele trecând din lume în mineanimal de pãdure mirosind a rãºinãînsetat de rãsãrituri ºi de aerul pãmântului

DRUMURILE NE ÎNTORC MEREUSPRE ACELEAªI CÂMPII NEPREÞUITEîmpletite din iarbã ºi steledin bulgãri de pãmânt cântãtorºi aripi de cai purpurii.

Rugã

Atâta fericire încât mã doare,DUMNEZEUL meuTu - care-mi dãruieºti miracol dupã miracolde ce nu inventezi un strigãt suprempe care sã-l fac auzit pânã dincolo de ceruripânã în sufletul tuturor vieþilorîn Împãrãþia Ta ºi-n veºnicie?

astfel Þi-aº mulþumi, DOAMNEpentru cã in faþa mea Tu aºterni minuniprecum petalele în noaptea nunþiipentru cã sufletul mi-e binecuvântatcu atâta iubireîncât nici mãcar poezianu-mi mai e de-ajuns

Cheamã, DOAMNE, ursitoarelesi roagã-lesã-mi dea braþe ca ale luiPãsãri-Lãþi-Lungilãsã-mbrãþiºez lumea asta de o mie de oriiar Tu dã-mi harul rugãciuniisã mã pot ruga cu suflet si sânge:�Binecuvânteazã, DOAMNE,inima planeteibinecuvânteazã gândurilesemenilor meipãmântul, apele si zborul pãsãrilorºi toatã frumuseþeape care Tu ne-ai lãsat-o.�

Priveºte-mã din înaltul Tãu, DOAMNEîn cafeneaua asta coloratãde peste mãri ºi þãricum mã cufund în fericirea ºi libertatea meaca ºi când aº fi o peniþã înmuiatã în nectarºi cu mine s-ar scrie istoria lumii.

MI-AM ÎNTÂLNIT UN ALT VISMI S-A ÎNTORS COPILÃRIA, DOAMNE.


Nu respir bine pe o narã!...Ieri parcã am respirat numai pestânga� Acum vãd cã îmi mergebine dreapta. Nu are nimic. Nicinu vreau sã mã obosesc gândin-du-mã. Doamna Ceci, actriþa cucare împart camera din teatru, nua mai dormit aici de douã luni. Ovãd mereu însã prin teatru, ner-voasã înaintea fiecãrei repetiþii,miºcându-se de acolo, cãutândbãrbaþi pe care sã-ºi verse nervii.Da! ªi era sã uit!... ªi ce lucruextrem de important era sã uit�Poezia ei þigãneascã� Ritualul ei.

Scenograful o strigã cu ovoce piþigãiatã.

� Sesi! Cecille!� Uºurel! Vin acum! Acuºica!

Stai sã mã termin!...ªi doamna Ceci îºi continuã

nestingheritã meditaþia.� �tangherap de undi

scai� Îîîî! Te cunosc de un-deva� Hîîî! Suzuki cantara�Gata! Vin acum! confirmã ea sa-tisfãcutã.

Doamna Ceci e mult mai fe-meie decât era Doamna Veronica.ªi parcã e mult mai bine cã amscãpat - cel puþin în timpul som-nului - de influenþa celor patruentitãþi ale ºeptarului. DoamnaCeci e ceea ce se poate numi oMadame. Mãcar atunci când sejoacã Rossini. Ea ºtie ce fel demarfã sunt. Îmi cunoaºte lipsurile.Îmi cunoaºte pânã ºi surplusurile.

� Ce miroase aici, Mirciulicã?mã întreabã ea, continuând sãadulmece camera, cãutând sã seedifice de una singurã de undeprovenea mirosul neplãcut, îna-inte sã apuc eu sã rãspund.

� Am uitat sã aerisesc... Îl des-chid acum!... rãspund eu fâstâcit,cu o mânã deja pe tocul ferestrei.

� Sper cã... cu fete, da?! Da,Mirciulicã?! Singurãtatea e mairea decât bãtrâneþea, sã ºtii! Hai

cã plec! Ai grijã sã nu te rãneºti,Puck!

� Unde? întreb eu confuz.Mirciulicã mai merge, dar

Puck în nici un caz. Nu o sã-i maipermit. Poate nu e chiar aºa deMadame precum o credeam. Ma-dame Butterfly� Madame Flutu-roasa mai bine! Dar nu-mi permitsã i-o spun cu voce tare. Oricum,e bine ºi în gând.

� În suflet! ªi sã uzi ºi florile!mã edificã ea

ªi a plecat. Stagiunea e fermé,zu, chiuso - ca la tren. Geamul edeschis. Þambalul1 Fluturoaseimiroase exact ca ea. Mda� Parcãare ºi un iz de scenã, de blanãlustruitã cu ciorapi de damã. Amjucat alãturi de ea sãptãmânatrecutã. Eu eram un miciman. Rolmic. Ea superbã. Fãrã farmec,cam spoitã de aproape, dar de lacinºpe metri superbã.

Ultima oarã când a dormit încamerã nici nu s-a obosit sã semai demachieze. Oricum ºi-aºters faþa de cearºaf în timpulsomnului ei tulbure. Bine cã aplecat la Celije2 . Barem ºtiu cãtimp de douã luni nu mai existãriscul sã o aud sforãind. A sforãitîngrozitor atunci. Poate cã ºi eatot pe o singurã narã respirã.

Trei purici altoiþi am prinsodatã la ea pe pat. Sugeau fondulde ten ºi pudra rãmasã pe faþa depernã ºi pe cearºaf. Ce sã facã ºiei sãracii? Eu eram cam bãut înziua aia ºi prin urmare fãrã sângeprielnic pentru maþele lor micro-

Liviu ANDREI Un actor Rabbit(fragment de roman)

scopice. Nu degeaba s-a vãitatNarcisa cã o mânca ceva. Sigurnu erau mai mulþi de trei�

Ne-am nimerit pe patul ei alal-tãieri. Aºa am apucat încârligaþiîn focul dragostei. M-am uitat cuochiul de la spate ºi am vãzut cãal meu era plin de foi, firimituri ºice dracu� mai lãsasem din como-ditate. Pe al Doamnei Ceci era unpix mov. L-a spart Narci cu coc-cisul, sau cu buca poate... Aaa!Nu! Eu m-am aºezat primul... ºiea peste. Eram la rând sã fac pesublocotenentul.

Mã uitam la Narci cum doar-me. Nu sforãia. Nu am obosit-oîndeajuns dupã câte se pare. Vaide tine Clau! Nu mai eºti în starede nimic!... Cred cã trebuie sã maidau o raitã ºi pe la Hotel Cucu.Sfaturile lui Costi mi-ar prindebine! ªi parcã are ºi ceva banisã-mi dea. Aproape cã uitasemcomplet de ei.

Vine ºi dimineaþa. Narcisapune apã la flori cu lingura, exactaºa cum am instruit-o. M-ar ucideFluturoasa dacã i-aº usca bon-saiul.

� Uºoor! Mai lasã-l un pic,sã nu-i acoperi complet rãdãcini-le! îi explic eu grijuliu, cu o voceneobiºnuit de groasã.

� ªtiu! ªtiu... Lasã-mã cã doarnu am trei ani! mã potoleºte ea.

� Se zice trei ANIªORI! Miecam foame sã ºtii!... mã plâng euîntre douã reprize de cãscat. Amai rãmas vreun pateu... ceva?!Nici vreun ºtrudel d-ãla?!

� Nimic! Nimica ºi deloc. Îþidau ºi din cap pentru confirmaredacã doreºti! mã înþepã ºi ea cuvorbe în stomacul ºi aºa vãtãmatde ghiorþãieli. Ce urât eºti astãzi!

� ªi ce?! Mã doare-n paiºpe!Sunt actor! Un actor grãbit chiar....ºi de la trei orgasme nocturneproaspãt sosit!

� Da?! se mirã ea. Ce eºti sauce vrei sã fii astãzi mi-e indiferent!Dacã speli pe jos în teatru ºi saluþiactorii nu înseamnã cã eºti ºi tude teapa lor!... mã demolã ea.

� Dar câºtig mai bine decâtei. Mãnânc mai bine decât ei, nu?ªi am fãcut ºi figuraþie acum treiluni! ªi la urma urmei... ce pisiciimei?!... Cã tot vorbeai de urâþe-nie... Alege-þi tu ce vrei sã fiu!Depinde de percepþie. Uitã-tebine la moaca mea! Ce sunt? Unchinezoi odihnit sau un euro-pean nedormit, cu ochii umflaþi?!

� Ce vreau sã fii acum, în mo-mentul ãsta?! Vreau sã fii un cã-cat cu ochi! Poþi?! Terminã cuprostiile astea! încercã ea sã mãcalmeze râzând.

� Nu am la ce sã mai sper dela tine! Bine zicea Gagarin ce zi-cea... Degeaba îi spui unei babede plaja Kokomo, cã ea tot în þã-rânã vrea sã-ºi frece jipul de pepicioare...

Acum îmi era ºi mai clar cãmaiºtrii militari avuseserã drep-tate în multe privinþe, dar pentrumine, cel de atunci, totul repre-zenta doar un ºotron cazon dese-nat cu o cãrãmidã în formã de Puþã.

Camera se-nvârte cu mine.Asta nu gãteºte, e indiferentã latot, chiar ºi la bãºinile mele pecare pânã ºi mie îmi vine greu sãmai le suport de la un timp devreme. Aduc un iz lãuntric de ombãtrân, de parcã m-aº hrãni tottimpul cu chitanþe de asociaþiede locatari sau aº împrumutapentru haºdoio ceaºca comunãde Mocca a celor douã þigãnci -colege de breaslã - care mãturãElectrecordul. Parcã una a ajunschiar redactor muzical... Acumpoate e mare sculã femininã pela Radiodifuziune, dar nu e astae baiul. Treaba nasoalã e indife-renþa ãsteia. Acum nu se sinchi-seºte nici mãcar sã mã mai pri-veascã. Dar oare merit?! CândBog vrea sã umileascã populaþiamasculinã de pe plaiurile Miori-þei, ne aduce câte o basculantãrãtãcitã cu fete EXPORT - MOL-DOVA. ªi toþi stãm cu sacii detestosteron atârnaþi de gât pre-cum viespii, care doar ce au fãcut

1 Aici cu sensul de pat cu arcuri defier.2 Pronunþat Þelie (3 silabe). Oraºîn Slovenia.


Cri

stin

a O

prea


piaþa prin flori ºi îi mai ºi purtãmcuviincios ca pe niºte mãnuºi debox folosite. ªi în final ne lipim -ca un ac de siguranþã de un mag-net - de cel puþin una. S-ar puteasã fie cel mai bine aºa. Acasã stãghemuitã în pat A NOASTRÃ;la piaþã, în metrou sau tramvaigãsim femeile-TANC - femei cuconformaþii bãrbãteºti ºi din ca-uza cãrora dupã 35 de ani nu ailoc în pat. ªi au mai rãmas doarfemeile ELTON JOHN. Un tip sub-til de femei. ªi ca sã nu mai lun-gesc... îmi aleg una. Una singurã.

Minþile noastre vorbesc. În-cepe telepatia...

� Cum te cheamã, Suflete? în-cep eu.

� Narcisa.� Se vede. Eu sunt al doilea,

nu?� Exact. Vezi cã ai temele deja

fãcute. Sã nu mai pierdem timpul...� ªi primul cine a fost? conti-

nui eu, cunoscând deja rãspunsul.�Vrei sã pierdem timpul?!

Bine... La fel ca pentru toate! mãlãmureºte ea curãþându-ºi o un-ghie. ...bãiat blond cu mucii verzi,descendent pe linie masculinã alpriapicului ªtefan Babanu ºi pelinie femininã al fetiþei sultanuluiMehmed al II-lea, ºi anume vesti-tul agã, Dimitrie Cantemir.

� ªi cum îl striga sultanul?întreb eu consternat.

� Cum alfel?! Cu mult res-pect... ca la Kiºnev. Adicã �Dânsa�.

M-a doborât. Foarte înfiptã.O adevãratã fatã de casã. Pregã-titã încã de micã sã atace ziarele,televiziunile ºi birourile luxoase.Dar acum a greºit þinta. Eu suntun om integru care are privilegiulsã doarmã iepureºte ºi sã-ºi facãnevoile în aceeaºi budã cu ac-torii. E limpede ca bunã ziua cãaiurez din cauza foamei. Abiaaºtept sã vinã Doamna Ceci ºisã fiu iarãºi micimanul ei. Pânãatunci mã mulþumesc cu aceastãaptitudine specialã primitã de lacele douã ursitoare ale mele.

� Fããã! Eu zic sã fie voinicca Fulgencio Batista! îmi urãprima.

� Eu� Eu vreau sã fie focos,sã fie ca un mini-dragon deShanghai! mã pricopsi ºi a doua.

Se pare însã cã am fost recep-tiv doar pe jumãtate. Probabil cãde aceea nu respir bine pe o narã.

continuare din pag. 12Scriitorul Florin Agafiþei, însoþit de poetul Daniel Corbu, scriitorul L. Antonesei ºi

criticul Al. Cãlinescu, la o lansare a cãrþii sale �Itinerarii spirituale�,la Iaºi, în aula Bibliotecii Universitare �M. Eminescu�.



Viaþa � repere

Prin intermediul surorii sale,care trãieºte la pensie, ca inginerchimist, în Bucureºti, pe numeDemetrian Simona Eugenia, amobþinut informaþii importante,inedite în România, despre india-nistul Sergiu Emil Demetrian;astfel, am aflat cã, nãscut fiind înBucureºti, la 29 aprilie 1923, aurmat cursurile liceului Matei Ba-sarab, apoi pe cele ale SfântuluiAndrei. Absolvirea cursurilor li-ceale ºi susþinerea Bacalaureatu-lui i-au deschis calea spre studi-ile universitare, Sergiu Demetrianalegând sã urmeze nu numai me-dicina, dar ºi Facultatea de Litere,apoi Filosofia ºi Dreptul. A funcþi-onat ca asistent în cadrul Facul-tãþii de Medicinã «Carol Davila»,în preajma profesorului Repciuc.Cãsãtorit într-o vreme cu ªtefa-nia Mihãilescu, se desparte deaceasta, iar viaþa îi deschide o-portunitatea plecãrii din Româ-nia, în Occident, la Paris, cu ungrup de yoghini, în anul 1969.Acolo reuºeºte sã acceadã caprofesor la Sorbona ºi sã-ºi facãrecunoscute preocupãrile sale deindianisticã.

A lucrat ca profesor de ana-tomie la Facultatea de MedicinãNecker din Paris, apoi în India,unde trãieºte ºi astãzi �en phi-losophe�, retras la Madras, undestudiazã ºi face traduceri masive,din surse directe, ale marilor po-eme Ramayana ºi Mahabharata.

De un numãr important deani, el a parcurs India, în specialsudul ei, cercetând manuscriseºi contactând povestitorii tradiþi-onali ai acestor douã epopei fun-damentale pentru cultura conti-nentului spiritual indian ºi a lumii.

�Expert în diferite versiuni

ale textului original�, cum îlprezintã Editura �Albin Michel�,doctorul Sergiu Demetrian aco-modeazã aceste douã capodo-pere exigenþelor spiritualitãþiimoderne, formulate cu instru-mentele de gândire ale unui in-telectual european dedicat asce-zei filosofice indiene. În perioa-da musonului se refugiazã câ-teva luni la Paris, dupã care re-vine în India ºi lucreazã asiduuasupra acestor mari epopei in-diene. În þarã i se propune, dupãdecembrie 1989, de cãtre EdituraHumanitas, tipãrirea marilor cre-aþii indiene în limba românã.

Din cele spuse de sora india-nistului, apropierea lui SergiuDemetrian faþã de fenomenul in-dian, pare sã fi þinut ºi de legãtu-rile de familie, care au rãdãcinicu familia lui Mircea Eliade;astfel, bunica lui Demetrian estesorã cu Jean Bart, (Eugeniu Bo-tez).Medicul-scriitor - Sergiu De-metrian - e considerat de cãtrenoi, împreunã cu medicul scriitorSergiu Al-George ºi cu mediculscriitor Arion Roºu unul din ceitrei medici care compun triadavaloroasã a indianismului româ-nesc, de dupã al doilea rãzboimondial.

În scris, Sergiu Demetrian adebutat cu studii privitoare lasursele indiene de inspiraþie alelui M. Eminescu si G. Coºbuc. În1966 a publicat studii ºi note la«Antologia sanscritã» realizatãde poetul George Coºbuc, iar în1967, realizeazã acelaºi lucru cuRamayana lui Valmiki, repoves-titã în varianta prozei, de C. Raja-gopalachari.

La data la care scriem acesterânduri, Sergiu Demetrian trã-ieºte ºi lucreazã asupra textelorhinduse de referinþã, în cunos-

Ultimul mare indianist român, #n vârst{de 87 de ani, Sergiu Demetrian, tr{ie}te }i

face traduceri din limba sanskrit{, #nlocalitatea Tiruvannamalai - INDIA

Florin AGAFI}EI

Sergiu Emil Demetrian - n. 29aprilie 1923)* - Fotografie ineditãîn România, obþinutã de la soraindianistului, Demetrian SimonaEugenia.

cutul ashram din statul TamilNadu - Shri Ramana Ashramam -localitatea Tiruvannamalai.Luând contact cu savantul prinintermediul adresei oferite desora sa, am putut primi rãspunsulurmãtor, urmare a întrebãrilor ºisolicitãrilor noastre:

23 oct. 09Tiruvannamalai India

Dragã prietene,M-am bucurat aflând inte-

resul pe care îl aveþi pentru stu-diile de umanisticã indianã. Aidin partea mea dezlegarea pen-tru a te ocupa în continuare cuproiectul în care te afli angajat.ªtiu cã acum câþiva ani LiviuBordaº era angajat într-o între-prindere similarã. I-am trimisatunci un curriculum vitae per-sonal - cred cã îl mai are; esteîncã valabil; ar fi numai de adã-ugat douã cãrþi apãrute întretimp:

1. Le Ramayana - contéselon la tradition orale ºi

2. Le Mahabharata, AlbinMichel, Paris, 2006

Am trimis câte un exemplarla Biblioteca Academiei Ro-mâne.

Adresa lui Liviu Bordaºeste: Cart. Libertãþii, AleeaNucilor, K3-1 Zalãu, 45.000,România.

Îþi urez succes în continuareS. Demetrian

Urmând îndemnul ºi având�dezlegarea� lui Demetrian, de ane ocupa de activitatea-i livrescãºi de viaþa personalã, am adunatinformaþiile de mai sus ºi, toto-datã, am redactat douã mini-studii pe care le prezentãm încontinuare, fiecare având o anu-mitã tematicã, raportatã la preo-cupãrile intelectuale ale renumi-tului indianist.



1). Sergiu Demetrian ºifilosofia indianã

în poezia lui Eminescu

Aºa cum apreciazã SergiuDemetrian - la începutul studiuluisãu privind influenþa culturii in-diene în modelarea spiritualã alui Eminescu - prin raportarea laanumite poezii ale acestuia, des-tui au fost aceia care s-au ocupatde-a lungul timpului de raportulromâno-indian prin persoana ºicreaþiile geniului literaturii ro-mâne.

Fiecare dintre cei care s-auocupat de Eminescu ºi India auadus în faþa lectorului comentariiprivind, adeseori, cam aceleaºiteme ºi creaþii eminesciene, vi-zând, ba cosmogonia cu sorgintelimpede vedicã, ba filosofia curãdãcini budhiste ori cea de pro-venienþã upanishadicã.

Sergiu Demetrian sparge cla-sicele tipare ºi supune atenþieitexte mai puþin vehiculate de cri-ticii lui Eminescu, aºa cum estepoezia �Dumnezeu ºi om�, acolounde detecteazã descrierea In-diei, realizatã în versuri; e vorbaevident, de o descriere geogra-ficã, dar în care se întâlneºte ºiexprimarea dorinþei de a afla arha-ica înþelepciune a omenirii as-cunsã în �pãdurile antice ale In-diei cea mare� ºi unde regii în-chinã �înþelepciunii viaþa lor tre-cãtoare�.

O altã creaþie eminescianã,rareori pusã în evidenþã de alþicritici, este �În cãutarea ªehere-zadei�, acolo unde Sergiu Deme-trian observã, cã Eminescu o ca-utã pe ªeherezada în India.Pentru cei care cunosc �O mie ºiuna de nopþi� ºi doar atât, ar pu-tea fi imediat intrigaþi de demer-sul poetului, nu ºi Demetriancare aratã cã cele �O mie ºi unade nopþi� �Sunt o preluare auneia dintre multele colecþii depoveºti, nuvele ºi romane indi-ene, colecþie numitã Oceanulrâurilor povestitoare�, (vezi,S.E.Demetrian, Literaturaclasicã indianã în poezia luiEminescu, extras din culegerea�Limbã ºi literaturã�, vol IX, Buc.,1965 - Societatea de ºtiinþeistorice ºi filologice din RSR).

O altã creaþie, la fel de rar ci-

tatã atunci când se discutã des-pre prezenþa temelor, motivelorindiene al Eminescu, este �DinBerlin la Potsdam�, acolo undepoetul reliefeazã esenþa lui Brah-man, principiul universal al lumii.

Importantã este contribuþialui Demetrian privind amintireatuturor antecesorilor sãi preocu-paþi de Eminescu ºi India, pu-nând în evidenþã numele lui I.A.Pogoneanu Rãdulescu ºi RaduDragnea, acesta din urmã cu ese-ul �Spiritualitatea lui Eminescu�publicat în revista �Gândirea�,numãrul 9 din noiembrie 1939.

Nu sunt uitaþi Cezar Papa-costea, George Cãlinescu ºi unnume mai puþin ºtiut, Iulian Juracare scotea o lucrare editatã laParis, la J. Gamber, intitulatã�Mitul în poezia lui Eminescu�,în anul 1933.

2). Pasiunea pentruMAHABHARATA ºi

RAMAYANA

«În prestigioasa Editurã�Albin Michel� din Paris, auapãrut, de curând, cele douãmari epopei indiene, MAHAB-HARATA si RAMAYANA, aceas-ta din urmã beneficiind de oprefaþã scrisã de Olivier La-combe, membru al Institutului,totalizând împreunã peste 1.000de pagini. Ele sunt repovestitede prestigiosul indianist român,trãitor în India ºi Franþa, SergiuDemetrian, medic-scriitor».

Am citat din Mihail Mihai-lide, Literatura artisticã a medi-cilor, vol. I-II, Ed. Viaþa MedicalãRomâneascã, Bucureºti, 2009,acolo unde este surprins succe-sul relativ recent înregistrat deSergiu Demetrian cu una din maivechile sale preocupãri legate demarile epopei MAHABHARATAºi RAMAYANA.

Încã înainte de a pleca dinþarã, medicul-scriitor, SergiuDemetrian publica deja studiidespre poeziile lui Eminescu ºiCoºbuc, susþinute de aprecieridin perspectiva modalitãþii decugetare specific indiene, dar ºiRAMAYANA, dupã un text adap-tat prozei ºi repovestit de Rajago-palachari. Varianta indianã a luiRajagopalachari apãrea iniþial înIndia, la Editura Bharatiya Vidya

Bhavan, în 1965.Ulterior, versiunea acestuia

s-a bucurat de un succes interna-þional, încât i-a fost solicitatã oalta a marelui poem ca sã fie tipã-rit ºi în România. Iatã ce spuneaînsuºi Rajagopalachari, într-uncuvânt al sãu, datat 3 iulie 1966,la Madras: «A fost o mare cinstepentru mine, când, din Româniami s-a cerut încredinþarea sprea se da tiparului versiunea ro-mâneascã a RAMAYANEI mele.Cine o va citi, împreunã cuMAHABHARATA, cartea eisorã, va cunoaºte ceea ce ar fiputut afla locuind un an în In-dia. Într-adevãr, pentru noiindienii, RAMAYANA este ceeace a fost Odiseea pentru greciivechi; pânã ºi azi ea este consi-deratã o carte sfântã. Mai multîncã, RAMAYANA, reflectã psi-hologia poporului indian, ace-eaºi ca în vechime. Amintescaceste lucruri întrucât sunt spe-cifice poporului indian ºi nece-sare celor care, venind din afa-rã, doresc sã înþeleagã acestpopor a cãrui culturã prezintãîn raport cu cele de tip europeanun ciudat amestec de moder-nism ºi o strãveche ºi nemuri-toare mitologie», (vezi, Valmiki,RAMAYANA - repovestitã deChakravarti Rajagopalachari,Traducere, prefaþã, note ºi glosarde Sergiu Demetrian, Traducereaversurilor G.Coºbuc ºi C.D. Ze-letin, Editura pentru Literaturã,Buc., 1968, prefaþa autorului, V).

De la prima variantã ºi pânãacum unica realizatã profesionist,la noi în þarã, a RAMAYANEI s-apreocupat Sergiu Emil Deme-trian, cu puþin înainte de a plecadin þarã. Notele ºi comentariilesale, postate într-un «Cuvântînainte» orienteazã cititorul în te-matica epopeii indiene, oferindu-i repere sigure, legate atât de is-toricul acestei scrieri cât ºi pri-vind conþinutul sãu.

Secolul apariþiei sale scriseeste considerat cel de-al VI-leaî.Hr. caligrafierea realizându-sepe frunze de palmier în sanskritaclasicã. Plecarea lui Sergiu Deme-trian din România ºi stabilirea savremelnicã la Paris, i-au permisintrarea în contact cu marea lite-raturã de specialitate privind spi-ritualitatea indianã.

A continuat, dincolo de pre-

ocupãrile personale, privind me-dicina, activitatea legatã de In-dia ºi valorile sale. Se va specia-liza în cele douã mari epopei, încâtînºiºi francezii vor recunoaºte înel o mare personalitate a culturiiuniversale, de referinþã în pri-vinþa cunoaºterii MAHABHARA-TEI ºi RAMAYANEI.

Editura francezã, Albin Mi-chel, recunoscutã pentru calita-tea celor publicate privind spiri-tualitatea indianã ºi numele im-portante editate sub egida sa, lanivel planetar, afirma despreSergiu Demetrian, punctând va-loarea preocupãrilor sale legatede epopeile amintite, cã: «esteexpert în diferite versiuni aletextelor originale ».

Munca sa uriaºã privind tra-ducerea textelor indiene directdin sanscritã era anticipatã de S.Demetrian, încã din momentulapariþiei versiunii RAMAYANEIîn limba românã, când spunea :«Redarea integralã în limbaromânã a RAMAYANEI, directdin limba sanskritã, rãmâne o ac-þiune de viitor; este o întreprin-dere uriaºã care aºteaptã sã i sededice munca unei vieþi».

Credincios acestui scop, Ser-giu Demetrian va pãrãsi Parisulºi se va stabili în India, într-unashram din sudul þãrii, acolo undeavând liniºtea mult cãutatã se vaocupa îndelung de pasiunea vie-þii sale, concentratã în muncaasupra epopeilor indiene, trava-liu desfãºurat cu mare energie ºiazi, la onorabila vârstã de 86 ani.

Bibliografie consultatã1. Mihail Mihailide, Literaturaartisticã a medicilor, Vol. I-II, Ed.Viaþa Medicalã Româneascã,Bucureºti, 20092. Valmiki, RAMAYANA -repovestitã de C. Rajagopalachari,Traducere, prefaþã, note ºi glosarde Sergiu Demetrian, Traducereaversurilor G.Coºbuc ºi C.D.Zeletin, Ed. pentru Literaturã,Bucureºti, 19683. S.E. Demetrian. Literaturaindianã în poezia lui Coºbuc,«Limbã ºi literaturã», XII, 1966.4. S.E. Demetrian, Literaturaclasicã indianã în poezia luiEminescu, extras din culegerea«Limbã ºi literaturã», vol IX,Bucureºti, 1965 - Societatea deºtiinþe istorice ºi filologice din RSR

16 Anul I, nr. 1/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAdrian BOTEZ

Don Juan de Styx

trubaduresca moarte-mi toarnã în urechiveninuri noi ºi rare - bârfe vechiºi semne-mi face sã pãºesc prin ierburisã fac înrourate bãi de herburi

ºi sora moarte mâna îmi sãrutãprecum smeritul Iuda pe Hristoscãci mã va vinde scump ºi merituosla nori - la pãsãri - neguri ºi cucutã

cât de râvnit voi fi de seve ºi metalecât eros nevricos îi va costa pe gnomicât se vor gelozi ºi silfii gentilomiºi zânele cât se vor dedulci la jale

când mã voi arãta - Don Juan de Styxîn giulgiul violet pe post de fracºi voi semna cu sângele din pixdovezi cã nu mã fraiereºte-un drac

Singurãtatea vizitatorului

grãbit vizitator în trecere prin mine:nimic din ce-i prin jur nu-mi aparþinestrãin ºi singur - astãzi n-am cui spunecã-mi este rãu - nici despre cele bune

oricât aº suferi de monºtri ºi jivinetac ºi greºesc - ºi somnul nu mai vine:pe marea blestematã - blestem iarcãci doar uitarea nu e în zadar

ºi trece azi - ºi vine iarãºi mâinecât de strãine-s zilele strãine:trec printr-o viaþã ce nu-mi aparþinetot întrebându-mã de unde vina vine

ºi e apus de patru ori pe zipânã ºi demonii-nceteazã a râvni:ce-nseamnã eu ºi mine - nu voi ºtioricând sã mor - un altul va muri

Sihãstria Voroneþului

unde stelele-ºi coboarã -lin - lumina din Cuvântîntre munþi - pãduri ºi vântatingând pãmânt c-un gând:îngere de colilierãsãrit-a sihãstrie!

cât o iesle - cât un prunccât pe vale - cât pe runcstã-ntre apele cereºti -rugãciuni dumnezeieºtiluminând pustia:sihãstria

pãpãdie - primãvarãcu urgia se mãsoarãdintre ierni rãzbate-n varã -lacrimi - zâmbet de fecioarãslãvind zãrii mãiestria:sihãstria

miez de noapte ce rodeºtecând Hristos spre ea priveºte:nu sufla prea tare - Doamnen-o clinti nici dintre toamne -vei învârteji-o-n vântºi pe-o palã de luminãiar în raiuri o sã vinã!vis de floare de sulfinãsfios arde veºnicia -sihãstria

e atât amar pe lume -o - Iisuse împãrate!doar nãdejdea sihãstrieidoar icoana Sân� Mãrieidulce rugãciune-n strunezãboveºte de pãcate!

Dumnezeul de luminã -preoþilor stâncii mute

printre cetine le þesefir de patrafir:dinspre-amiazã cãtre munteîntristând poieni de aerse clãdesc altar ºi fruntecetelor de îngeri

ce-þi rãmâne - suflet singur?sã culegi lanul de frângerisã te rogisã sângeri*ars de stele - scris de fluturimã desprind din luturiºi spre Tine vin - Iisusede gând sã mã scuturi!

Poiana

a împietrit lumina - sub vraja dumnezee:un fluture - pe pajiºti - a scris o odisee

Vinã obscurã

schiloditã lumeschilodit poporvina ta începede la vânt ºi nor

de þi-e rãu în lunãde þi-e bine-n soarevin pe urmã-þi îngeriumbra sã-þi mãsoare

pasãrea nu-þi cântãsoarta-þi sângereazã:nu ºtie nici sfinxulcare parte-i treazã

inorog din lunãsalamandrã-n soareascultaþi din lacrimicum se scurge sare

Terþine

vânt de soare - brazi de rouãpãsãri egiptene - douãslujesc la Potir

din poienele viclenedoldora de Cosânzenecade-un fir de mir

Glorii bizantine

în pulberi vei afla soarta mãririide mlaºtini e cuprins Augusteonul:toþi împãraþii prefãcut-au tronulîn cuib de-odihnã unde-ºi petrec somnulnegrele scorpii ºi cameleonul

durerea strânsã-n dungi de diademeplânge-ntre mirþi - pe malul Propontidei -viscol de oºti - ce frãmântat-au themeazi doar luciri de val sunt - ºi triremetrec peste ele gustul aguridei

a fost odatã ca-n poveºti trufaºeau fost nebune visuri dumnezee:au mai rãmas doar albe stânci golaºestrigãtu-n noapte-al Pãsãrii Vrãjmaºe -pe fund de ape - tainice camee

Florin Mãceºanu -De dragoste


Al dracului rãu crivãþul ãsta.Sfârtecã Câmpia Românã, te �taiepan� la os� ºi nu se ostoieºte,uite, de 3-4 zile bate ne�ncetat.Auzi-l cum se repede în fereºti,parca vrea sa le smulgã cu cerce-vele cu tot.

Seara de Noiembrie 1949.Satul Bãduleasa, din �regiuneaTurnu Mãgurele� cum îi zice du-pã noua administraþie comunistã,dormiteazã înecat în zãpadã. Estetare bunã zãpada asta - zic bã-trânii satului - sub ea se aflã re-colta viitoare, grâu auriu, ºi la felºi porumbul, sfecla roºie din caresã facã omul un magiun, cânepapusã la malul Calmãþuiului - pri-cãjitul de pârâu ce îºi poartã fi-ravul ºuvoi de apã spre Olt.

Asta se ºtie din moºi-strã-moºi.

�Iarna grea, omãtul mare,Semne bune anul are!�Afarã este un ger de crapã

pietrele. Iar bolta, bolta este clarãºi albastrã ca ochii bunicului,Radu Roºu.

Imediat dupã ce cãzu întune-ricul, mai spre 7 seara, oamenii s-au tras în case. Ceaunul cu mãmã-ligã sfârâie pe pirostrii, strãchinilecu mujdei aºteptã rãbdãtoarepuiul ce se coace în cuptorul delut ars.

Câte o gospodinã mai scoatecâte o pâine din þestul ce dogo-reºte mai rãu ca o sobã. Copii sealergau prin cate-o odaie, aºtep-tând strigãtul la masã.

Spre ora 9 totul parcã moare.Se aºterne liniºtea nopþii pestecasele satului.

Cu toþii, mic ºi mare, trec înlumea viselor. Pripãºiþi, care pe olaviþã, care pe cuptor, care directpe vre-un þol pe podeaua de lut,cu capetele pe cãpãtâiele umplutecu paie, acoperiþi cu te miri cegãsesc la îndemânã îºi întind oa-sele obosite ºi adorm cu gândulla primãvara care urmeazã sã vinã.

Aºa este ºi astã searã, zece alui Noiembrie. Întuneric ºi crivãþ.

Când ºi când mai chelãlãie uncâine, în visul lui de luptã cu vre-un lup.

Numai casa bãtrâneascã a luiRadu Roºu este luminatã mai abi-tir ca la bal. 6 lãmpi sunt aprinse,lumina ca ziua.

În coºcovita casã bãtrâneas-cã, ce parcã stã sa cadã sub cã-ciula uriaºã de zãpadã, este for-fotã mare. În odaia cea mai mare,cea în care intri direct din prispã,un cazan sfârâie, plin cu apã dejaclocotitã.

Lângã cazan e albia, albia derufe a bunicii, Floarea lui Radudupã cum îi zicea lumea.

Forfota o fac femeile: bunica,fata ei cea mijlocie, Veta, apoiMiþa, sora cea mare a mamei ºibaba Ioana, vecina bunicii, moa-ºa satului ºi cea care este ºi ursi-toarea noilor sosiþi pe lume.

Din odaia cea mica se audvaietele mamei. Este în chinurilefacerii, mã aduce pe lume pe mine.

Nu trece mult ºi bolborositulapei din cãldare se amestecã, laconcurenþã de tonalitate, cu 3 de:

� Uau, uau, uau!�Sunt eu! Dau de ºtire lumii

cã am apãrut!Se precipitã muierile: care sã

aducã apã sã o spele pe mama,care niºte cârpe, baba Ioana�hârºti... buricul, îl leagã cu o aþã.

Se deschide uºa de la prispã.Este bunicul Radu.

�Ce e?� �Baiat� - rãspunde bunica.Se lumineazã bunicul la faþã.�Hm, bãiat, deci, primul meu

nepot. Costandin sã îl cheme�.Dispare bunicul spre prispã.

Privesc, cu ochi mari, ºi încerc aînþelege ce se petrece.

Iar apare bunicul, în mâini cuo canã mare cu vin.

�O sã îi placã vinul lui Costan-din� - urseºte baba Ioana, ºi con-tinuã lucrul la buricul meu.

�Floricãããã, mãh Floricãããã�- Floricã asta este tata, încreme-nit pe prispã, îngheþat bocnã, nuîndrãzneºte sã intre, dacã nu îlcheamã bunicul (ºeful casei), elacolo rãmâne.

Intrã tata. Doamne ce tânãreste, un copilandru, nu are nicimãcar 19 ani împliniþi!

�Da, tatã�.�Mãh, ia du-te tu ºi scoal� pe

a lu� Mistodie, spune-i sã-ºi adu-ne lãutarii ºi sã vie încoa�

�Da, tatã�.În mai puþin de jumãtate de

orã se aud tropãituri pe prispã.�Oameni buni, oameni buni�

- decreteazã Mistodie în timp ceîºi dezbracã laibãrul din pãr decaprã.

�Te pricopsiºi Radule, cu bã-iat, nu o sã mai arvuneºti oamenila sapã, la þarina aia pe care o ailângã Putinei, peste 14-15 ani teajuþi cu nepotu��

�Costandin, îl cheamã�.�Pai... sã vã trãiascã ºi sã fie

sãnãtos�.�Stai, mãh Mistodie, nu merg

vorbe meºteºugite fãrã o canã devin. Floricããã... adu trei cãni devin�.

Coboarã tata în beci, necãjit

nevoie mare, a poruncit bunicul3 cãni, deci lui... nu! Doamne,Doamne ºi ce ar trage ºi el o canãde turburel, dupã chinul aºteptã-rii feciorului!

Este adus ºi vinul. O canã luiMistodie, þambalagiul (bate Mis-todie ãsta la þambal de parcã l-anãscut mumã-sa pe þambal nu peun pat), una lu� Nicu a lu� Brehe-ne, acordionistu ºi una lui ªtefana lui Prici, guristul ºi vioristul.

�Hai noroc, Radule, încã o datã,sã-nchinãm pentru Costandin�.

Gâl, gâl, gâl...�Floricã, adu-þi ºi tu o canã,

mãh. Iar voi, Mistodie, Nicule,ªtefane, hai daþi bãtaie. Începeþicu �De la moarã pân� la garã� ºip�ormã �Ciobãnaº cu 300 de oi�.

Am zâmbit? M-a vãzut babaIoana?

�O sã-i placã ºi muzica� - ho-tãrãºte baba.

Mã uit spre tata. Este încã ro-ºu în obraji - crivãþul de afarã! -ºi priveºte cu ochi senini ºi tan-dri spre mama.

Se opresc alde Mistodie dincântat, sã mai ia o gurã de vin.Se face liniºte.

�Florico - mama e Florica -dacã pânã peste douã dumenicite întremezi, mergem pânã la Tur-nu, la obor, sa vindem niºte gãini.Mergem cu sania ºi îl luam ºi peãsta micu�

�O sã îi placã ºi drumurile� -urseºte baba Ioana. �Mult o sãpribegeascã copilul asta�.

Se încruntã bunicul, nu preaîi picã bine, pãi cum pribegie? Pãinu a zis Mistodie cã peste fo� 14ani mã ia sã îl ajut la prãºit lângãPutineiu, satul vecin, unde areniºte pãmânt?

�Mãi, ªtefane, ia bagã-ne mãh

Costandin RO{U PUCU(Auckland New Zealand)

BABA IOANA SauORACOLUL B{DULEASA


Cri

stin

a O

prea


o �Zaraza�!Se opinteºte þiganul în vioarã,

o þine sub bãrbie ca pe o comoarã,ºi o mângâie ca pe o þiitoare, îiumblã arcuºul moale pe strunelece scot note de melancolie.

Se aude scârþâit de uºã. Dinodaia mijlocie apare Aniºoara.Este vara mea, fata Miþei. Are 6ani, a venit ºi ea cu mamã-sa sãîºi vadã veriºorul.

Parcã este un îngeraº, blondã,cu pielea albã, cu ochii cãprioareilui Labiº. Poate peste ani va fi Anameºterului Manole, sau AnnaKarenina, sau...

�Tu ce cauþi fa� acilea, de cenu eºti culcatã?� - se rãþoieºte laea Miþa, maicã-sa.

Ana nu o bagã în seamã.Se strecoarã printre cei mari

ºi vine direct la mine.Întinde o mânuþã ºi mã mân-

gâie peste obraji.�O sã îi placã ºi femeile� - de-

creteazã iarãºi baba Ioana.E târziu. Alde� Mistodie trag

din greu cu �Ionel, Ionelule� ºicu �Piatra, piatra de e piatra�.Sunt deja la a patra canã de vin.Aºteaptã sã scoatã buniculbanul ºi sã le dea liber.

Parcã ºi mie îmi este somn. ªifoame.

Înainte sã mã hotãrãsc ce sãfac mai întâi - sa mãnânc ori sãmã culc, îl aud pe ªtefan:

�Bre, Radule, da� sã ºtii cã ne-potul ãsta a lu� matale o sã fie ci-neva. Cã nu ne sculai tu în aproa-pe miez de noapte, sã venim sã-icântãm�.

Zâmbeºte bunicul, ºtie el ceºtie.

Îmi întind gura cea fãrã dedinþi spre sânul cald al mamei.Mã umflu de lapte ºi apoi adorm.

Nu mai ºtiu când au plecatlãutarii.

ªi totuºi...Stau ºi mã întreb, ASTÃZI,De unde a ºtiut baba Ioana

�jeografie�?De unde a ºtiut EA, în 1949,

sã îmi urseascã mie cã o sã PRI-BEGESC la Auckland NewZealand?

ªi, cu ochii minþii, o vãd alã-turea de un mare filozof (si nunumai) german, care spunea:

�Cine nu iubeºte vinul, feme-ile ºi cântecul,

Rãmâne...�

continuare din pag. 17 Elisabeta IOSIFPoetul ºi Umbra

Poetul cu umbra sa de nalbãPorni la drum prin lume...Pelerin.Condus de-un curcubeu,Topit în ºase zile. E oare un Destin?ªi merse zeci de mile...O zi rãmase însã, albã.ªi cugetã, ca-n faþa unei glume...- Ce-nseamnã, oare?Glorie ? Sau poate...un Declin?- O, nu ! Îi zise UmbraO pierdere aduce ºi ...câºtigul,Profiturilor tale!E darul tãu, de vers întãmâiatÎn ziua ºaptea. E universªi lacrimi. Iubire-n echilibrulPoetului din tine. Vãpaie rãsãritã...În Ziua Poeziei.Cu umbre ºi lumini,Cu dor, cu patimi zãmislitã!

Jocul

Jocul Poetului - un întreg labirint creatCe mutã cuvintele.Nebuni ºi destin guvernat,De verbul partidei.Se-ngrãdeºte Turnul de veghePe Tabla de ºah a nopþilor albeºi-a zilelor negre.

Jocul Pionului - flacãra l-a înghiþitTimpul lui Augustin.Totul trimis la infinit.Pe Tabla de piatrã, legi ºi porunci.ªahul e jocul de regi ºi de cruci.

ElegieSocrate ºi Alectryon

Neclintitã,Veghind viaþa...Clipea verde ºi subtilLimpezindu-ºiOchi ca aþaSub cerulAcum, senilTãcând sacru,Chiar pãdureaÎºi uitase dimineaþa...

Doar Socrate,Pe cãrareUrmãrind un trecãtor,Fãrã magie prea mareFilozoful meditase...Iar perdeauaMunþilor se trase,De pe soare...

Din pãdure,Meºter tare,Îi ieºi în cale,Alectryon, zeul,Adormit ,Ca leul,Prin paradisuriMulte...Dar, umblândDe colo ... coloSe aflase pedepsit,De ...Apollo....Ajungând...Un cocoº...De munte...- Vezi, vesteºte,Îi spuse SocrateDimineaþa ePe jumãtate- Timpul cinci,Mã mai pândeºte...Dar la patru timpi fac ziuã,Pasiunea îmi trezeºte.Marte, zeul!Mã-nsoþeºte...- Te venerez,Ca pe-un profetÎn þara mea...Vezi,Încã-n zare,

Vara iubirii

Ai venit din luminã. Ai fost ca zareaVerii. Îngenunchind la graniþe - talaz,Prin zidul amintirii. Cu ochii tãi ai coloratºi marea,Ca-n vis. Mi-ai reaprins ferestre de topaz.

ªi ne-am iubit. Þi-am tulburat privireaCu alabastrul undei. Din cântecul proroc,Prin braþele speranþei s-a prãvãlit iubireaAcolo, unde-n valuri ºi visele-s soroc.

Mã mistuie ºi astãzi azurul din adâncu-þiNevoia îmbrãþiºãrii în prag de lunã nouãAplauzele mãrii lumina primenindu-þi...Iubirea mea desculþã , cãlcând prinvechea rouã.

SoareleTot mai rãsare...Iubire ta-i un zaiafetÎn timpul vieþii personale!- Ce dacã mai întrec mãsuraPornirilor înflãcãrate?!Când vânãtoru-ºiVarsã ura...El doar în viseMã ucide,Din pãcate...

...Îºi luã avânt,Pornind prin aer,Alãturi de Apollo.Doar timpul,E desprins din caier.CântândIar solo,El, regeAl reînvieriiÎi spuse ultimul cuvânt...

-TU eºtiSocrate,un condamnatla moarte...ªi-i replicã,Suind pe vise,Pânã departe...Iar în ecouEgo-ul:- EU sunt simbolulNemuririi!Iubirea mea ePân-la moarte!Îi ziseClar, fãrã ocol,Filozofului Socrate...

Era Poetului

Pãºeºte singur printre versurile - pulbere de stele,Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelorDe la rãscruci din piatrã. Adãpostind verbele grele,Ale izvoarelor. În noaptea-mireasã din pridvorul cuvintelor.

ªi-a legat visul de cifra opt, la adãpost de stâncãPrin limbajul strãmoºilor. În sãlaºul luniiPoezia i-a rãmas speranþã, cãlãtorind, încã.Are cheia secretelor - formula filozofalã a cununii.


�Vãl, perdea, corespondentsemantic al Hijabului arab exprimã,dupã cum este pus sau scos, cu-noaºterea ascunsã sau relevantã.

În tradiþia creºtinã, a lua vãlul(fr. prendre la volle) înseamnã ate despãrþi de lume, dar ºi a des-pãrþi lumea de intimitatea ei.

Vãlul, perdeaua de fum, in-ventatã ºi dispusã pentru �a des-pãrþi lumea de intimitatea ei� sim-bolizeazã rãutatea, vanitatea, îm-pilarea unui sistem lãsat pe mâi-nile unor Gherghidiomani avizi,nesãþioºi de putere, care din bâr-logul lor de hârciogi þintesc înãl-þimile Olimpului.

Între douã pãreri, douã con-cepþii, douã ideologii, douã maritabere sau imperii s-a impus tottimpul necesitatea unor mãsuride control ºi siguranþã de con-tracarare ºi anihilare. Funcþie deanimozitãþi sau altercaþii, cânddialogul, argumentele, n-au maifãcut faþã, când neîncrederea s-a transformat în urã ºi nesigu-ranþã, au apãrut gardul între ve-cini, mejdina între haturi, bornede demarcaþie, frontiere întrestate, culminând cu un zid chine-zesc sau german, cortina de fierºi scutul antirachetã.

Cu toate cã a fost sau maieste ceva din Cortina de fier, pe-netrarea ideilor nu a putut fi es-tompatã. De aceea, minþi bolnãvi-cioase, creiere înfierbântate, auinventat perdeaua de fum.

Strategia înapoiatã, depãºitã,de tip Don Quihotte, zic unii, for-midabilã, ingenioasã, armã se-cretã, spun alþii, astfel s-a nãscuto �filozofie� în care s-au desfã-ºurat amatori ºi erudiþi.

Din pãcate însã, erudiþii în-hãmaþi la caruselul pseudo-filo-zofii, purtaþi pe cãrãri nebãtã-

torite, obscure, i-a condus înpropria înfundãturã.

Cãci, ideea perdelei de fum îifusese sugeratã lui Gherghiadis,de cãtre acei �erudiþi� ºcolarizaþila �ªtefan Gheorghiu�. Aceºtiacãutau sã demonstreze �ºtiinþi-fic� cã în peºtera sau bordeiullui, omul primitiv, dupã ce a des-coperit focul cu binefacerilesale, ºi-a dat seama mai târziu ºide importanþa fumului degajat.Vâ-natul trebuia conservat cuajuto-rul fumului ºi tot cuajutorul lui putea fi alungat, or-bit, vecinul de grotã, care jinduiala bunul sãu.

Clanul Gherghiadis, dacã nusucomba tragic dupã decembrie�89, îºi propusese sã înfiinþeze la�ªtefan Gheorghiu� o catedrã afumurologiei, menitã sã producãacea perdea demnã de luptã înrãzboiul stelelor. Aceºti înþelepþiDon Quhotiºti contemporani îºimai propuseserã sã concure, sãfie nominalizaþi la premiul Nobelpentru afumare.

În acest scop, la Copºa Micãera pe cale sã aparã un institut,în care sã se cerceteze valenþelenegrului de fum, aplicabilitateatuturor derivatelor în menþinereasiguranþei naþionale.

Se preconiza a fi arma secretãde bazã în �doctrina strategicã arãzboiului întregului popor�.

A întregului popor, care îndecembrie �89, a demonstrat,dacã mai era cazul, erudiþia, stra-tegia, Gherghidiomanilor.

Pentru realizarea unei aseme-nea perdeluþe speciale, urma sã-ºi dea concursul toþi specialiºti,îndeosebi cei din domeniul chi-miei, ºtiinþã ce ajunsese la � o largãrecunoaºtere internaþionalã�.

Cu asemenea perdeluþe deluptã puteau fi izgoniþi �ºobo-lanii� ieºiþi la cozile din faþa ma-gazinelor din peºterile strãbu-nilor care-i displãceau renumiteisavante chimiste.

Disidenþii, �aginturili�, trãdã-torul Pacepa, toate ºi toþi, puteaufi strivite precum gândacii de labucãtãrie, intoxicaþi ºi anihilaþi cuasemenea arme chimico-fumu-

rale. Aceasta era arma de temut,deconspiratã de cine mai ºtie ce�trãdãtori�, ce ajunsese pe bu-zele unor indiscreþi folcloriºti.Bazaþi pe efectele unei asemeneaarme, cei doi mari zei ai Olimpu-lui, primul responsabil cu fulge-rul, cel (cea) de al doilea cu trãs-netul, nu mai luau în seamã in-formaþiile ce li se prezentau decãtre serviciile de specialitate.Din lipsa de hârtie igienicã pepiaþã, le foloseau la WC, aceastaºi pentru cã, scãzuse producþiade cucuruz ce li se raporta zilnic,în mod �obiectiv� care a condus,implicit, la criza de coceni, ce-iîntrebuinþau cândva.

Deºi A.R.L.U.S-ul îºi încetasede mult activitatea, pe rusnaciiKaghebiºti-teroriºti, îi prinseserãdorul de þara noastrã ºi veniserãincorpore, sã �strângã� relaþiile de�prietenie�, zeii noºtri din Olimpulce ce-ului, le salutau prezenþa.

Arma secretã, chimico-fumu-roasã, inexpugnabila cetate, re-dutã de refugiu, din tunelele sub-terane, rãzboiul întregului popor,toate acestea s-a dovedit a fi unsimplu castel de nisip, împrãºtiatla prima adiere a crivãþului keghe-bisto-siberian; în cooperare,bineînþeles, cu confratele sãu,Austrul ,din vest, �traistã goalã�,cum mai este numit ºi care, într-adevãr, nu s-a dezminþit prin �bu-nãstarea� ce a adus-o.

Asupra titanilor, care sãlãºlu-iau prin estul continentului,inclusiv România, se dezlãnþuimânia zeitãþii ce se mutase pro-vizoriu din Olimp în Malta.

Îngrijorat de faptul cã Titaniinu vor ceda uºor, Zeus apelã laPoseidon, zeu ce avea în stãpâ-nire Marea Caspicã, Marea Roºie,Volga ºi toate mlaºtinile þinutuluicare, cu flota sa porni în grabãspre Marea Moartã, de unde intrã,cu un feribot, pe Dâmbo-viþa,pânã la cetatea lui Bucur.

Aici, în cetate, fãcu joncþiu-nea cu puºcaºii marini, deveniþipuºcaºi pocnitori pe la ferestreletitanilor. În aparatele de radio ºitelevizoare, pe calea undelor, apã-ruse câte o �ºopârliþã�, care prin

simple miºcãri de codiþã, puneala pãmânt plutoane de titani.

Prãvãlia cu jucãrii, mecanizateºi teleghidate din Varºovia, pro-prietate pe acþiuni a titanilor, dã-duse faliment în acel moment, co-piii acestora preferând pocnitorile.

Pocniþi de la câteva ferestre,Titanii intrarã în panicã, ca în celedin urmã sã cedeze, sã facã ocroazierã spre lacul Snagov, dupãcare la vechiul scaun domnesc,Târgoviºte.

Ciclopii �braþul înarmat�,�vârful de lance� al Gherghideilor,care potrivit doctrinei �rãzboiulîntregului popor�, trecurã ºi eialãturi de popor.

Zeul naþional, Iliadis, îºi mutãreºedinþa din Olteniþa, pe malulDâmboviþei, pentru a-l întâmpinape Poseidon cu feribotul plin decazaci, care dupã socotelile luicrezuse cã-i venise în ajutor, înbaza telefonului dat zeului dinKremlin. Iliadis, îngrijorat de felulcum se desfãºurau evenimentele,care nu prea semãnau a revoluþie,îl chemã la oaste pe fostul zeu alarmatei, Marte Militaris.

Acesta trecu mai întâi pe laApolo Cârje, zeul cu atribuþii deînzestrare, de la care primi arculcu sãgeþi. Solicitã Kalaºnicovul,însã cu acesta fusese dotat zeulrãzbunãrii, Voicanis.

Marte Militaris avu mai întâigrija sã achite unele poliþe luiHercules, cu care fusese în con-flict, cãruia îi atrase în capcanã


Perdeaua de fum(fragment de roman)

Ion V~LEANU V_LCEANU


câþiva herculieni, pe care îi ucisemiºeleºte.

Iliadis dupã ce se instalã înolimpul Dâmboviþean, constituio poterã formatã din Voicanis, înfrunte, care purta vitejeºte Kalaº-nicovul pe umeri, judecãtor Popaºi procuror Voinea, fiecare þinândîn dinþi codul penal ºi de proce-durã penalã, regizorul Sergiu cutextul scenariului fãcut împreunãcu Iliadis, iar în urma lor, sontâc,sontâc, Apolo Cârjã, poterã cã-reia îi dãdu azimutul, Târgoviºte.

Titanul, haiducul de Scorni-ceºti, vânat ºi încolþit de hãitaºiºi gonaci, fu oferit drept pradãhienelor însetate de sânge. Astfelcã, în marea sãrbãtoare creºti-neascã a Crãciunului, acestea seospãtau cu preparatele în sânge,în chip de canibali. Morala creº-tinã nu mai cunoscuse un ase-menea supliciu din evul mediu.

Dupã ce ºi-au satisfãcut pof-tele, satirii nu s-au întors cu mânagoalã la mai marele zeu Iliadis, i-au adus ca ofrandã resturile pã-mânteºti ale capturii, care nu seºtie pe unde au fost sau nu în-humate.

Aceste evenimente din Ro-mânia, din decembrie �89, l-au ins-pirat pe Homer, care a scris Iliada.

Unii istorici presupun cã totacesta ar fi scris ºi Odiseea, însãs-a stabilit cã autorul adevãrateste Iliadis, cel care a scris ºi �Re-voluþia la români�.

Odiseea poporului românavea sã fie pusã în scenã, atât deIliadis, cât ºi de urmaºii, urmaºilorsãi, cu un succes de casã cum nus-a mai întâlnit.

Când a fost numit în funcþie,piticul se simþea ºi mai mic în faþamisiunii sale, însã ambiþia de par-venire, orgoliul nemãsurat, îl de-terminau sã meargã în vârful pi-cioarelor, la derutã, conºtient cãnu el este cel care ar trebui sã fie.

La dispoziþia lui, presimþindpericolul ce-l paºte, furnalelefuncþionau din plin, perdeaua defum se ridica peste înãlþimea lor,încercând sã facã legãtura cu zei-tatea, cãreia sã-i cearã îndurare,protecþie.

Primind ºtirea cã �duºmaniipoporului� (de data acesta chiarun popor) se îndreaptã pe CaleaBucureºti spre centru, piticul cã-trãnit (parcã lucra la o fabricã de

fum) se zvârcolea, se chircise, de-venise ºi mai pitic, striga dispe-rat, dar în zadar: Costea? Mari-nele? Gogo? unde sunteþi mã?Aceºtia, �locotenenþii lui� (îngrade superioare), îl pãrãsiserã.

Primiserã ordine sã întãreascãdispozitivul de apãrare, sã insta-leze capse ºi pocnitori pe turlafurnalelor, sã declanºeze o per-dea groasã de fum, prin care �hu-liganii� sã nu pãtrundã.

- Daþi-le fum! cât mai multfum, din ãla de calitate superioarãobþinut din deºeuri de cauciuc.

- Stãpâne, ãºtia nu vor fum.Pe pancardele lor este scris: liber-tate, pâine, luminã ºi cãldurã.

- De unde sã le dau eu aºaceva? eu n-am decât fum, sãmeargã la partid, la Floricica, sãle satisfacã doleanþele. Floricicadispãruse ºi ea de pe lângã ºefiisãi, evadase din spitalul unde erainternatã ºi se încadrase în co-loana muncitoreascã a trustuluide construcþii, unde îngroºa vo-cile nemulþumiþilor.

Pe la orele prânzului, cândpiticul a primit dispoziþie sã deajos arsenalul de luptã instalat pefurnale, sã-l depunã la rastel,spumegând de ciudã a exclamat:

�Vânzãtorul ãsta de neam ºiþarã, Iulian Vlãdoiu, dacã apucamsã ajung eu în locul lui, ce mailecþie, model chinezesc, primeau�huliganii� ãºtia. A doua zi, cândun grup de revoluþionari s-aanunþat la intrare cã doreºte sãdiscute cu ºeful, piticul i-a primitcu amabilitate ºi curtoazie.

�Desigur sunt la dispoziþia dv�.Laºitatea, ipocrizia, licheis-

mul îl exprimau ºi de data aceastaîn starea lui cea mai evidentã. Pu-þintel cum era, se învârtea ca unspârnel în jurul lor, aducându-lecuvinte de laudã ºi mulþumire:ªtiþi, domnilor, noi nu am fãcutdecât sã aplicãm politica parti-dului sã ...

Însã mai marele grupului îlîntrerupse:

- Bine, bine, dar atât dum-neata cât ºi unchiul, aþi fostînainte la partid aºa cã ...

- Da, aºa este, am primit sar-cinã de partid, forþaþi, am fost ne-voiþi s-o acceptãm, pentru cã dupãcum bine ºtiþi în aceastã instituþiese sãvârºeau abuzuri, inegalitãþi...

- Pe care voi le-aþi amplificat,interveni un alt revoluþionar, aþidus-o la îndeplinire cu mare suc-ces, aþi batjocorit o lume întreagã,vedeaþi în jurul vostru numaiduºmani ai poporului, care po-por? care vã cere acum socotealã,explicaþii?

Deocamdatã, dispoziþia con-siliului revoluþionar este sã staþilângã furnalele voastre, sã înce-taþi producþia de fum ºi derivatelelui altfel...

- Sã trãiþi, la ordinele dv, vã rog,un whisky, cu ce sã vã servesc.

ªeful grupului, un inginer dela Fabrica de avioane, Berbecaru,îl privi dispreþuitor, ºi îi rãspunse:Whiski? dacã am ºti cã este dincomerþul socialist ºi nu din con-trabandã, biºniþã, am servi, alt-minteri... Aº dori sã stau de vorbãcu un fumigen al dv, G. Vlaicu.

Acesta era tot un piticot, ser-vant al marelui pitic, pe care cole-gii îl mai numeau ºi �picior de

porc� , fiind invitat telefonic, seprezentã deîndatã. ªtiind de pre-zenþa revoluþionarilor, trecu maiîntâi pe la bunul sãu coleg ºi prie-ten, cel cu protocolul �Mã înþe-legi�, cãruia îi solicitã o sticlã deWhisky, pe care cu dezinvolturã,o puse pe birou ºi invitã musafiriisã serveascã. Inginerul de la avi-oane îi refuzã politicos, spunân-du-i cã el consumã numai þuicãde Vâlcea, la care �picior de porc�se îndepãrtã spre ieºire: �gata, s-a aranjat, vine la ºefu�...�

Numai cã ºeful îl opri la timp,piciorul porcului nu pãºise pra-gul uºii.

- Dupã cum vezi, am sosit,fãrã planor, cum presupuneai tu,ºi despre care mã acuzai.

Eu îmi doream sã zbor cu pla-norul într-o lume liberã, însã acumam sã te vãd eu pe tine cum ai sãzbori cu picioarele astea de porc,pentru cã trebuie sã zbori de aici.

- ªefu, mata n-ai auzit de zbo-rul porcului? încercând sã dreagãbusuiocul.

- Ba da, mâine e ajunul Crã-ciunului, galantarele te aºteaptã,mã reîntorc ºi facem pomana por-cului.

Dupã vizionarea acestui spec-tacol, Odiseea în versiune româ-neascã, Buric ºi Cârlig, retraºi înumbra furnalului lor, care nu maifumega, produsele lui nu maiaveau succes pe piaþã, derulauºi comentau scenele epopeei.

- Cârligule! inevitabilul seproduse, ce-þi spuneam eu? ºi tu,nimic, bou consecvent!

- Bine, mã, cititorule în stele,supraponderalule! pardon, su-pranormalule, dacã eºti aºa deprevizibil spune ceva ºi din vi-itorul ce ne aºteaptã.

- E sumbru mã, imprevizibil,în coadã de peºte mai ales în ceeace ne priveºte, tu nu vezi cã fa-brica noastrã e pe butuci, nu maiare materie primã.

- Stai liniºtit, va avea. Zileletrecute, piticul a primit vizita unuigrup de revoluþionari, faþã de careºi-a luat angajamentul ºi tu ºtiibine cã se pricepe la angajamen-te, ca va reprofila producþia fa-bricii. O va trece pe bituminoase,are deja un contract cu aceºtia,va asfalta Piaþa Revoluþiei.


continuare în pag. 21Florin Mãceºanu - Timpul pe gânduri



- Vrei sã spui cã deja: �pupat...piaþa revoluþiei�?

- Tu ce credeai! nu contai peabilitatea lui?

Acum dupã lovitura primitã,statura i se mai tasã puþin, de-veni un piticot, dar a rãmas totaºa de înverºunat. Presupuneaicã piticul o bagã pe mânecã, iatãcã nu-i aºa, o puse pe mânecã.

- La ce te referi Buricule?- La ce mã refer! Tu nu ai ob-

servat ce poartã pe mânecã?Eºarfa de revoluþionar.

ªi-i stã bine, are resurse sã-iîmbrobodeascã ºi pe ãºtia.

- Crezi?- Sunt sigur. Machivelismul,

diabolicul, caracterul abject îisunt resurse inepuizabile.

Da, ia spune, ce te faci acumcu talentul tãu actoricesc, îmipromisesei cã numai în actul cincial comediei, când va cade cortina,voi cunoaºte întru totul persona-jul scenariului.

- N-o sã mai cadã cortina, Bu-ricule, nu vezi ce cãzu peste pitic,personajul principal, perdeaua defum, perdea ce a promovat-o cuatâta vehemenþã.

Scenariul, comedia trebuieadaptate la împrejurare, cred cãva fi o tragicomedie, dar vom ve-dea ºi vom mai discuta.

- Cârligule, sã ºtii cã demo-craþia ne scapã de aceºti impos-tori ºi ingraþi. Cârlig îi acroºã însãpãrerea, nelãsându-l sã înscrievreun punct cu crosa lui, ba dim-potrivã, îl imobilizã la mantinelã.

- Buricule, te crezi tu buricatotºtiutor, dar s-ar putea sã teînºeli. Nu te grãbi cu concluziile,aºteaptã sã se mai limpezeascãapele ºi apoi sã vâsleºti, ladreapta, la stânga.

- În ce mã priveºte, voi vâslinumai spre stânga.

- Colegul nostru, Gogo, fos-tul secretar al B.O.B, o coti re-pede spre dreapta, zice cã-i placepartidul agrarian al lui Surdu ºiãsta fost mare comunist pe laIaºi, care se autoinstalã ministrula agriculturã.

- Gogo, Bogo, cum îi zici l-apus piticu secretar, tip docil, ma-nevrabil, în scopul sã ne punã îndiscuþie, sã ne sancþioneze, dupãbunul lor plac.

- Da, ne întindea nouã perdea

de fum ºi rusnacii de care se�ocupa� l-a cãtrãnit pe el, de faptpe noi toþi. Toatã lumea vedea ºicei neavizaþi, cum rusnacii, cusutele, cu miile, prinseserã dragde peisajele þãrii noastre.

- Profesionist, Gogo ãsta altãu, nu glumã.

- Chiar dacã ar fi fost, nu de-pindea numai el, era prea târziu,se copsese buba.

Profesor de limba rusã, Gogo,se lipise de furnale, se recalifi-case ºi împrãºtia fum cãtre est,sã întunece lumina ce venea odi-nioarã din aceea direcþie, ce-l de-terminase sã se orienteze sprecea mai balºoie ºi cãutatã facultate.

Gherghideii, unu ºi doi, carepromovaserã tot în lumina faru-rilor rãsãritene, cu toate preface-rile politice ce avuseserã loc, maiaveau nostalgia Kremlinului, ºi,de aceea, îl înscãunaserã peGogo în fruntea unui B.O.B.

Cu el ºi prin el, biciuiau în ºe-dinþele ºi manifestãrile de partidcapitalismul muribund, aducândîn acelaºi timp osanale societãþiimultilateral bombate. În viziunealor, partidul ºi strategul sãu, cã-pãtaserã dimensiuni hiperbolice,cosmice.

De inconºtienþa nocivã aacestora, au profitat ºi mulþi alþiinteresaþi, care intrând în caru-selul lor, au amplificat la maximumosanalele, ridicând obedienþa lacotele teribilismului, terifiantului;personalitatea ºi rezultatele in-contestabile, obiective, fiind pro-fund diminuate, erodate.

- A fost o lucrãturã Buriculeºi încã cum, inteligenþa grevatãpe �pohtele ce le-a pohtit� .

A cãzut în propria-i plasã. Înceea ce priveºte personalitateaºi rezultatele materiale ºi spiri-tuale ale epocii sale, care tindea

sã devinã de �platinã�, rãmânesã judece istoria, în timp, bine-înþeles, nu cum pornirã acum de-molatorii ãºtia, în forþã, ºi care,bag seamã, sunt printre cei careîi aduceau osanale.

- Aceºtia din urmã, la care tereferi, pretind cã au fost un felde �cal troian� ºi vezi doamne,ºi-au fãcut datoria, rãsplãtindu-se singuri acum.

- Rãsplatã care le revine înintegrum, precum averile de labunici. Un gâgã oarecare, un tâ-râie-brâu sau biºniþar, îþi râde înnas cu �performanþele� lui, pecând tu ai sã-þi pui diploma de in-giner în cui ºi sã intri în solda lui.

- Sumbrã ºi jalnicã predesti-naþie! bate în lemnul ãsta de aba-nos, pe care-l procurasei piticuluipentru un fum special.

- Partidele ºi partiduþele apã-rute ca ciupercile dupã ploaie voraduce un suflu nou în viaþa soci-alã, fiecare va avea posibilitateasã se manifeste în voie.

- Da, ºi totodatã vor provocaun haos social, o miºcare centri-fugã de la un partid la altul, pen-tru diversitatea în libertate, pecare o invocã, acolo duce în ul-timã instanþã.

- ªi atunci cum ar fi mai bine,tot cu partidul unic, totalitar?

- Nu spun asta ºi-mi cunoºtide mai înainte opiniile în acestsens. Repet, partidele, indiferentde perioada istoricã, de ideologieºi doctrine, conduc spre încurca-rea treburilor în cetate, prin tri-miºii, înscãunaþii lor.

- Care sã fie atunci rolul par-tidelor? sã se rezume la un fel declub, de asociaþie beneficã, fun-daþie, cooperativã?

- Orice sã fie, dar sã nu aibãacces la conducere. Toate funcþi-ile de conducere sã fie obþinute

numai prin concurs ºi de cãtrepersoane specializate în dome-niu, atunci vor merge bine tre-burile socio-economice, va dis-pãrea vrajba ºi discordia.

Nu observi cã au început sãvorbeascã de asanarea moralã asocietãþii! ºi cine o face, cine sebate cu bolþarul în piept? Imoraliipehlivanii, farsorii ... care nãvãlirãîn partide.

- Dacã cel comunist ºi-a þinutporþile închise!

- De aceea au intrat vreo patrumilioane, printre care, îi cunoºtidestul de bine, exemplu conclu-dent fiind Gherghidiomanii, carereuºiserã sã se impunã, sã do-mine, sã-l deturneze.

- Din câte înþeleg conteºti de-mocraþia, care presupune în pri-mul rând pluripartidismul?

- Nicidecum. Istoria, mai binezis pseudoistoricii, au interpreta-o dupã bunul lor plac, definindu-i ºi atribuindu-i un rol, incert,confuz chiar. Dicþionarele explicãdestul de clar etimologia, semni-ficaþia termenului, care din pãcatee denaturatã, fiecare atunci cândvine la putere, se manifestã într-un cu totul alt mod.

Democraþia nu este un buncâºtigat sau cum e la modã acum,un bun pentru export.

Ea se aºeazã într-o societatecare-i conferã condiþiile prielnice,oferindu-i la rândul ei ºansele deîmplinire. Numai naivii, ignoran-þii, vor accepta democraþia capi-talistã care, chipurile ar fi ajunsla perfecþiune. Reþine câte feluride democraþie a îmbrãþiºatsocietatea pânã în prezent.

Sã ne oprim puþin la cea so-cialistã ºi capitalistã. Cea socia-listã întrunea formal ºi parþial, eti-mologic, termenul demos - egalpopor, dar nu ºi craþie - conducere.ªtim bine cine erau reprezentanþiipoporului, cine conducea.

Iar în ceea ce priveºte demo-craþia capitalistã este cea impusãde un grup de oligarhi, maselorlargi ale societãþii; dacã în anti-chitate, iniþial, în Grecia sau Roma,s-a manifestat potrivit conceptu-lui, dupã aceea e discutabil.

În imperiul S.U.A. exporta-toare de democraþie, încã de prinanii 1935, aceasta era pusã subsemnul întrebãrii de cãtre perso-nalitãþi avizate.

Cri

stin

a O

prea


Nicolae B~LA{A ...Gr{dina carpatin{ -Turnul Babel

- filosofie [i form# de a fi la rom@ni -(Domnului Marian Barbu, la ceas aniversar)

În unul din articolele noastreanterioare ,,De la comunicare lamarea bãlmãjealã�, am încercat sãreactualizãm ºi câteva puncte devedere în abordarea comunicãrii.În ideea de a completa cele spuseatunci, reamintim faptul cã se vor-beºte despre comunicare în lu-mea animalã, despre comunicarecu transcendentul sau cu lumeade dincolo, despre comunicareaom-calculator, ba chiar desprecomunicarea ,,inteligentã�, formãde a fi a întregii materii. Într-unsens restrâns însã, comunicarease trateazã doar în legãturã cuomul ºi cu societatea umanã. Într-un anumit fel, în centrul tuturorabordãrilor comunicãrii, se aflãel, omul, care are nevoie de co-municare pentru a ajunge la con-ºtiinþa propriului sãu statut. Soci-etatea umanã nu poate exista înafara comunicãrii. Fãrã a exagera,dacã excludem cazurile patologi-ce, putem spune cã omul nu pu-tea fi fiinþã gânditoare, fãrã a fitotodatã fiinþã capabilã de co-municare, tot aºa dupã cum, cafiinþã care comunicã, omul nupoate fi altfel decât o fiinþã cuge-tãtoare.

Privind însã în profunzimeafenomenului constatãm faptul cãabordarea unilateralã a comuni-cãrii ar structura-o într-un con-cept teoretic, steril ºi contingent,concept ce ar ocupa, cel mult, unloc în istoria ºtiinþei. Actul comu-nicaþional, în adevãratul sãusens, din punctul nostru de ve-dere, poate fi abordat, cel puþin,la nivelul triadei ale cãrei verigisunt comunicarea-înþelegerea-acþiunea. Fireºte, cel puþin la ni-velul curiozitãþii, ºi noi ne-am pusîntrebarea: comunicãm-înþelegemºi acþionãm sau înþelegem-comu-nicãm, ºi cele douã fenomene setransformã în acþiune, sau, dupã

caz, în cel puþin o miºcare a spi-ritului, mai ales dacã suntem încazul comunicãrii intrapersonale(comunicarea cu tine însuþi). Cualte cuvinte: care este locul pecare îl ocupã înþelegerea în acest,,lanþ cinematic�, funcþional lanivelul subconºtientului ºi, maiales, la nivelul conºtientului indi-vidului sau colectivitãþii?

Complexitatea acestei între-bãri asupra relaþiei comunicare -înþelegere ne face sã fim ºi noioarecum rezervaþi. Analiza core-laþiei dintre comunicare ºi înþele-gere conduce la dezvãluirea unormari complicaþii datorate, printrealtele, existenþei unei mari diver-sitãþi nu numai a accepþiunilor ºisemnificaþiilor înþelegerii, dar înaceeaºi mãsurã privitoare la co-municare. Dacã avem în vedereatât faptul cã existã: comunicareverbalã, paraverbalã, nonverbalã;comunicare intrapersonalã, co-municare interpersonalã, comu-nicare de grup, comunicare pu-blicã ºi comunicare de masã; co-municare intraculturalã ºi inter-culturalã; comunicare naþionalãºi internaþionalã; comunicare po-liticã, juridicã, religioasã, didac-ticã, medicalã etc., cât ºi faptulcã acestea se combinã cu diver-sele forme ele înþelegerii, ne dãmseama de complexitatea proble-mei aflate în discuþie.

Totuºi, pentru noi, este clarcã nu se poate vorbi de comuni-care umanã în sens strict, fãrã asublinia, cel puþin, rolul înþelege-rii în comunicare. În definitiv, da-cã elementele minime ale oricãruiproces de comunicare sunt emi-þãtorul, receptorul, mesajul ºi ca-nalul, comunicarea propriu-zisãnu se poate realiza doar prin trans-miterea mesajului de cãtre emiþã-tor cãtre receptor, fãrã ca acestmesaj sã fie înþeles de cãtre recep-

tor. Înþelegerea devine astfel oparte importantã a oricãrui procesde comunicare ºi ocupã cel puþinjumãtate din acest proces.

Apare însã problema definiriiînþelegerii, sau cel puþin a carac-terizãrii ei, sarcinã justificatã nunumai de considerente gnoseo-logice, ci ºi, poate mai ales, denecesitatea maximizãrii înþelege-rii în procesul de comunicare ºi,astfel, de nevoia asigurãrii ºi spo-ririi eficienþei acestui proces înrelaþiile sociale. Din acest motiv,trebuie precizat mai întâi cãexistã o ,,înþelegere� comunã, co-tidianã ºi naivã a conceptului deînþelegere, acceptabilã în limitelenevoilor obiºnuite ale omului, deºimarcatã de o extremã relativitateºi subiectivitate. Pentru nevoi maiînalte însã, accepþiunile cotidie-ne ºi subiective ale acestui con-cept se dovedesc nu numai insu-ficiente, dar ºi inadecvate.

Conceptul de înþelegere, caºi cel de comunicare de altfel, sepreteazã la abordãri multiple ºivariate. Într-o primã instanþã, elpoate fi cercetat din punct devedere lingvistico-semantic. Înacest sens, putem vorbi de înþe-legerea unui cuvînt, a unei pro-poziþii, a unui text ºi, la rigoare,de înþelegerea unei limbi. În par-ticular, analizele de acest tip sedovedesc deosebit de necesareºi utile pentru activitãþile de tra-ducere ºi de interpretare de text.Dar tot aºa de bine vorbim des-pre înþelegerea unei acþiuni, a unuieveniment, a unui om sau grupde oameni, a unor relaþii perso-nale ºi sociale, chiar a unor obi-ecte, fenomene, procese, proprie-tãþi ºi relaþii din realitatea fizicã.

Sub un alt aspect, înþelegereaformeazã un important obiect decercetare pentru studiile de psi-hologie, generalã ºi socialã. Din

acest punct de vedere, sunt stu-diate nu numai procesele psihicede la nivelul individului umancare intervin ºi fac posibil actulde înþelegere, dar ºi diferitele ca-dre socio-culturale în care suntcrescuþi ºi educaþi oamenii ºi decare depind capacitãþile lor de în-þelegere. Un caz particular înacest context îl constituie analizafactorilor care fac posibilã înþele-gerea, dar care ºi împiedicã înþe-legerea (de exemplu, stereotipu-rile culturale ºi etnocentrismul),dintre indivizi aparþinând unorculturi diferite. Dar în comuni-carea interumanã realizatã cuajutorul limbajului, în comunica-rea verbalã, cum se spune, coti-dianã sau în forme elevate ºi spe-ciale, se întâlnesc o serie de feno-mene care pun dificile problemede înþelegere. Pe lângã fenome-nele de ambiguitate ºi vaguitate,se gãsesc cele care þin de vorbi-rea indirectã, de aluzii, de su-gestii, de suspiciuni, de diversi-tatea figurilor ºi tropilor (meta-forã, metonimie, sinecdocã, iro-nie), de comunicarea prin figuriretorice ale tãcerii ºi ale jocurilorde limbaj ºi, de fapt, de folosireaîntregului arsenal al figurilorstilistico-retorice. La fel de nu-meroase ºi dificile probleme deînþelegere ºi interpretare pun fe-nomene ca presupoziþiile, impli-caturile ºi explicaturile, prezenteinevitabil în orice proces de co-municare umanã verbalã. În fine,o mulþime de alte asemenea pro-bleme apar în comunicarea para-verbalã ºi mai ales în cea non-verbalã (gesturi, posturã, vesti-mentaþie, poziþie spaþialã, folosi-rea aspectelor temporale în co-municare etc).

Existã ºi perspective oarecum





mai particulare asupra înþelegerii,dar care vizeazã aspecte la fel deimportante pentru relaþiile ºi ac-þiunile oamenilor. Fãrã a intra îndetalii, menþionãm doar cã înþe-legerea implicã o componentã lo-gicã majorã, dacã n-ar fi altcevadecât respectarea, fie ea ºi incon-ºtientã, involuntarã, a unor prin-cipii ºi reguli ale gândirii fãrã decare comunicare însãºi n-ar fi po-sibilã.

De asemenea, se poate vorbide aspecte morale, juridice, poli-tice, diplomatice, religioase etc.ale înþelegerii, a cãror analizã ºidescifrare ar fi de naturã sã con-tribuie la eficienþa procesului decomunicare interumanã. Nu în ul-timul rând, trebuie menþionatã înacest context, retorica, conside-ratã, chiar ºi azi, ca fiind cea maiveche disciplinã a comunicãrii,dar într-o mãsurã destul de mareºi o teorie a înþelegerii.

O abordarea filosoficã a înþe-legerii, comportã, la rândul ei, omulþime de dificultãþi. Existãenorm de multe curente ºi orien-tãri filosofice, din perspectiva cã-rora poate fi analizat conceptulde înþelegere. Desigur, cel maipotrivit astfel de curent ar fi her-meneutica, dar, dupã cum se ºtie,acest curent este, la rândul sãu,extrem de eterogen. De la inter-pretarea de text ºi înþelegerea co-relatã cu acest gen de interpre-tare, pânã la accepþiunile ontolo-gice heideggeriene ale înþelegeriiºi interpretãrii, este o distanþãdestul de mare. Un loc aparte îlocupã, în acest context, diferitelevariante ale pragmaticii lingvis-tice ºi universale, ca ºi ale prag-matismului, în general.

Pe de altã parte, problema în-þelegerii a fost, cu excepþia mari-lor lucrãri elaborate de cãtre, F.D. E. Schleiermacher, W. Dilthey,H.-G. Gadamer, mai puþin dezbã-tutã în studiile de specialitate, iaracolo unde s-a fãcut acest lucru,abordarea a fost, de cele mai mul-te ori, unilateralã. În acest sens,putem exemplifica lucrãrile, dealtfel de mare calitate, în care înþe-legerea este studiatã din pers-pectiva doar a explicaþiei, a her-meneuticii, a cunoaºterii în gen-

eral (pedalându-se, în special, peteoriile clasice ale adevãrului), apsihologiei etc., ºi mai puþin, sauaproape deloc, din perspectivametaºtiinþei care are ca principalãtrãsãturã gândirea comparativã,holisticã, a oricãrui sistem de cu-noºtinþe, valori ºi culturi.

Cu alte cuvinte, înþelegereaa fost mai puþin studiatã dinperspectiva a ,,ceea ce cuprindeºi ceea ce este dincolo de ºtiinþãºi dincolo de sfera cosmologieiastrofizicaliste�. Consideratã deunii filosofie, de alþii, ,,filosofiede dragul filosofiei�, metaºtiinþa( într-un sens diferit de cât celclasic al cuvântului), respingepretenþiile de înþelegere ale ºti-inþei ºi vrea sã reinstaureze filo-sofia ca ,,dragoste de înþelepciu-ne�, în sensul socratic al unei in-vestigãri cât mai largi cu putinþãa cosmosului ºi a sinelui. Ea în-cepe acolo unde ºtiinþa se ter-minã, în sensul cã se ocupã deceea ce este dincolo de examina-rea din punct de vedere al ºtiin-þei fizicaliste, ºi devine crucialãîn înþelegerea umanã, tocmai înmomentul în care ºtiinþa nu maipoate fi o sursã de îndrumare ºidescoperire a adevãrului.

Pe de altã parte, gândindu-ne ºi numai la faptul cã actul co-municaþional reprezintã un feno-men esenþial al vieþii umane, so-ciale, de grup, familiale ºi indi-viduale, un liant al acestei vieþi,ºi un adevãrat mediu în care ºiprin care se produc toate faptele

ºi evenimentele sociale, comuni-carea fiind un element definitoriual ontologiei umane, nevoia de agãsi modalitãþi eficiente de de-pãºire a unor astfel de dificultãþiºi de a asigura realizarea comuni-cãrii chiar prin intermediul unorastfel de fenomene, ne apare cade la sine înþeleasã.

Ultima idee enunþatã mai susne trimite imediat la o altã pers-pectivã asupra comunicãrii ºi în-þelegerii, anume cea pe care arputea-o oferi cercetãrile de so-ciologie ºi de teoria culturii. Spe-cialiºtii din aceste domenii au dedescifrat numeroasele ºi adeseaceþoasele semnificaþii ale cuvin-telor, propoziþiilor ºi mai ales alegesturilor indivizilor aparþinândunor grupuri sociale ºi culturalediferite. Ori, în condiþiile spoririifãrã precedent în zilele noastre amodalitãþilor ºi formelor de co-municare internaþionale, gãsireacelor mai potrivite cãi de înþele-gere între indivizi ºi colectivitãþidin toatã lumea devine un obiec-tiv major pentru cele mai impor-tante instituþii cu atribuþii în pla-nul relaþiilor ºi cooperãrii interna-þionale.

Fenomenul se complicã ºimai tare dacã avem în vedere oformã aparte a comunicãrii, careeste trecerea de la vorbã, la tã-cere, ºtiindu-se bine faptul cã ea,tãcerea, are un loc aparte înteoria comunicãrii. De altfel, tã-cerea nu are sens prin ea însãºi,ci capãtã valoare doar în relaþia a

douã elemente suprapuse ºi anu-me cuvântul care trebuie spus ºiinterdicþia rostirii lui. ,,Existã oelocvenþã a tãcerii care penetrea-zã mai mult decât limba�, afirmaPascal, pe când Wittgenstein dão altã semnificaþie tãcerii: ,,despreceea ce nu se poate vorbi, trebuiesã se tacã�.

Fãrã a trage o concluzie, a in-vestiga înþelegerea umanã în-seamnã, în general, a investiganatura sa, structura principalã,funcþiile ºi limitele probabile, ºinu doar anumite laturi: psiholo-gice, sociologice etc. În analizaînþelegerii umane, ,,trebuie luatãîn considerare întreaga formã ex-plicitã a înþelegerii, de la punctulde vedere practic, inter-personal,comunicaþional, ºtiinþific ºi filo-sofic, la cel etic, metafizic ºi spi-ritual� ne spune R. C. Priddy(Beyond Science. On the Natureof Human Understanding andRegeneration of Its InherentValues, http://home.no.net/rrpriddy/indexbey.html).

Complicate chestiuni chiar ºinumai la nivelul teoriei! În încer-carea de a le limpezi, oarecum,pliem abordarea acþiunii pe soci-etatea de astãzi, societatea tim-purilor pe care le trãim, denumitãde cãtre J. Habermas ,,Societateacapitalismul târziu�.

Deontologia profesionalã, darmai ales respectul pentru operamarelui sociolog german, MaxWeber, ne face sã reamintim, maiîntâi, punctul acestuia de vedereasupra neliniºtilor noastre. Înconsecinþã, Max Weber, anali-zând raportul dintre înþelegere,interpretare ºi explicaþie, preci-zeazã faptul cã înþelegerea constãîn atribuirea de semnificaþii uneiacþiuni, prin intermediul interpre-tãrii. Înþelegerea se realizeazã ºicu ajutorul explicãrii cursului realal acþiunii numit de autor ,,con-text de semnificaþie intenþionalã�.

Revenind, la J. Habermas ºi,,Societatea capitalismului târ-ziu�, precizãm mai întâi faptul cãel delimiteazã douã moduri de aaborda problemele societãþii, ºianume: abordarea ,,tehnicã�, carereduce organizarea ºi desfãºura-

Florin Mãceºanu - Parodie Dali

24 Anul I, nr. 1/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 23

rea vieþii sociale la problemeletehnice, ºi o abordare ,,practicã�,potrivit cãreia problemele prac-tice nu pot fi rezolvate decât printr-un consens atins în cadrul comu-nicãrii. Pe scurt, acest lucru arînsemna punerea teoriei în prac-ticã, adicã aplicarea descoperiri-lor ºtiinþifice în practicã, în con-textul în care teoria pãtrunde înconºtiinþa oamenilor, motivându-i sã acþioneze. Tehnocratismului,care presupune a reduce practicala ,,acþiuni instrumentale�, Haber-mas îi opune conceptul de ,,acþi-une comunicativã�, concept asu-pra cãruia, probabil, vom reveni.

În centrul analizelor lui Ha-bermas asupra capitalismului târ-ziu, se aflã problema relaþiei dintrestat ºi sfera (spaþiul) publicã, opi-nia publicã. Pentru autorul amin-tit anterior, spaþiul public esteasimilat cu acea sferã în care ,,re-uniþi ca public, cetãþenii trateazã,neconstrânºi, sub garanþia de ase putea sã se întruneascã ºi sãse uneascã liberi, sã-ºi exprimeºi sã publice liber opinia asupraproblemelor de interes general�.Totuºi, în capitalismul târziu,domeniul social al statului sesubstituie domeniului spaþiuluipublic de naturã civicã ºi demo-craticã. Publicul îºi pierde reali-tatea politicã ºi funcþiile sociale.Locul lui este luat, pe de o parte,de uniuni în care interesele pri-vate, organizate, cautã sã ajungãla o formã politicã nemijlocitã, iarpe de altã parte, de cãtre partidelepolitice care se suprapun sfereipublice. Publicul, ca atare, estesporadic inclus în cercul puteriiºi numai pentru a aclama, a batedin palme.

Partea demnã de specificat cafiind o trãsãturã aparte a capita-lismului târziu constã în faptul cãacum deciziile statului nu maisunt supuse discuþiilor publice(de exemplu aderarea Românieila Uniunea Europeanã, ºi condi-þiile de aderare mai sunt aduse lacunoºtinþa publicului doar spo-radic sau deloc). În aceastã situa-þie, tendinþa societãþii de pierde-rea sensului ºi a motivaþiei pen-tru acþiune este înlocuitã prin ce-ea ce numeºte ,,consumul stimu-

lat�. În acest context, Habermas,care a considerat tot timpul co-municarea ca fiind cea care de-þine rolul capital în viaþa socialã,adoptã ideea ,,structurii comuni-cative, intersubiective, a faptelorsociale� ºi dezvoltã o teorie a,,comunicãrii curente�, arãtândcã înþelegerea depinde funda-mental de normele interacþiunii.Mai precis, modelul comunicãrii,promovat de Habermas, presu-pune acordul celor ce comunicãasupra normei interacþiunii lor.Înþelegerea între cei care comu-nicã se realizeazã în acordul pri-vind justeþea normelor care in-termediazã comunicarea. Potrivitlui Habermas, în aceastã nouãconjuncturã, spaþiul public s-aconstituit ca loc de mediere întresocietatea civilã ºi stat, în carese formeazã ºi se exprimã opiniapublicã, având ca intermediar încomunicare, normele.

Altfel spus, societatea mo-dernã, marcatã de capitalismultârziu, gãseºte în comunicarea demasã, prin oferta de stimulare aconsumului, un instrument de le-gitimare ºi de integrare a indivi-zilor, de recuperare ºi de blocarea conflictelor ºi insatisfacþiilorsociale.

Totul bine ºi la locul sãu înexpunerea noastrã anterioarã, ex-punere, evident, de facturã teo-reticã. Spinos ºi dezgustãtor lanivelul societãþii contemporane,în genere, ºi într-un mod aparte,la nivelul societãþii româneºti.Doar aici, în ,,Grãdina carpatinã�,despre societate de consum ºibine social, nici vorbã! Despregrija faþã de om, fereascã Dumne-zeu! Fereascã!... spun aleºii, bachiar mai ºi scuipã în sân.

E, vedeþi, de aici, spusa româ-nului hâtru ºi filosof de când lu-mea: ,,Machea!? Fugi, bã, nene!...Teoria ca teoria,... practica teomoarã!� face cât paginile meleanterioare sau, probabil, cât tra-tatele lumii contemporane. Aredreptate! ªi asta pentru cã doaraici, în ,,Grãdina carpatinã� unase zice ºi alta se face! Una vorbimºi baºca ne înþelegem... De parcãam fi în Tunul Babel! Sau poatenoi, românii, chiar el însuºi! Nu ebine! �Nu e bine neam!�- ca sã-lamintim ºi pe Marin Sorescu.

Emil BUCURE{TEANU

Pastel trist

A venit ºi toamna vieþii!Frunzele s-au vestejitIar prin trunchiul plin descorburiSeva curge-ncetinit.

Poame nu mai sunt pe ramuri:S-au cules ºi s-au mâncatAu rãmas doar niºte resturiNumai bune de-aruncat.

Vântul crengile îndoaieªi trosnesc noapte ºi ziApa ploii le înmoaie,În curând vor putrezi.

Aºtept dimineaþa sã vinã

Aºtept dimineaþa sã vinã!În fiecare zi o aºteptCa pe o prietenã bunã,Ca pe o searã cu lunãCând era timp de iubit.Aºtept�

Aºtept dimineaþa sã vinã!În geam sã îmi batã cu soareDupã o noapte cu ploaieSã respir ozon prin geamuldeschis;Totul sã fie ca-n vis.Aºtept�

Aºtept dimineaþa sã vinã!Sã vinã pe strune de chitarã.Alunece-mi iarãPaºii-mi pe stradã, cadenþaþi,Printre oameni purtaþi.Aºtept�

Aºtept dimineaþa sã vinã!Dar nu va veni.Pe stradã nu-i lume,E o noapte tãciuneAfarã ºi-n mine.

Dar aºtept dimineaþa sã vinã!Aºtept�

Calendarul vieþii mele

Calendarul vieþii meleMi-a fost scrijelat în palmãªi-am plecat cu el în lumeDrumul vieþii tot mã cheamã.

Am cãlcat pãmânt ºi ape;Frigul mi-a-ngheþat obrazul,Arºiþa mi-a bronzat faþaIar în cale mi-a stat vântul.

Câte-au fost toate-au trecutªi-au trecut ºi anii vieþii;Pe un portativ de lutStãm la rând fãrã excepþii.

Cântecul nopþii

Cântecul nopþii pãtrundeprin ferestrele timpuluiuverturã la simfoniatãceriiscrisã pe portativuliubiriipartiturã îngãlbenitãde aniiindiferenþei.Dirijorul loveºtepupitrul cu baghetasperanþelors-a rupt.Toboºarul anunþãun finalpierdut în imensitateadoruluieclipsat de absurdulfiinþãrii vieþiicontra punctal deznãdejdii.

Mute ne sunt marile dureri

Mute ne sunt marile dureriCând firul vieþii subþiat se rupe.Tãcerile iubirilor ascunse într-un versRãmân pentru vecie neºtiute.

Sub crucea de stejar pãmântul ne adoptãLa margine de groapã se tânguie iubirea,Zãdarnic este totul, aceasta ne e fireaªi trecem peste drum cu vorbesuspendate.


Gabriel NEDELEA

Licenþiat al Facultãþii de Litere, Universitatea dinCraiova, cu lucrarea �Gellu Naum ºi imaginarulsuprarealist�, coord. Gabriel Coºoveanu, GabrielNedelea este masterand al Facultãþii de Litere,Universitatea din Craiova, �Literaturã românã încontext european�.Activitatea literarã (Reviste): Mozaicul, Româ-nia literarã, Cultura, Scrisul Românesc,Convorbiri literare, Luceafãrul, Revista românã,Sisif, etc.Publicaþii în volume colective: Antologiapoeþilor TRADEM 2005-2009, Ed. Aius, Craiova,2009; Caietele Lucian Blaga, vol. X, Ed. Univ.�Lucian Blaga�, Sibiu, 2009; Antologia concur-sului internaþional de creaþie �VeronicaMicle�,Ed. Nico, Târgu-Mureº, 2009.

Premii literare:�Premiul II la ColocviulNaþional de Literaturã Contemporanã, Ediþia aVI-a: Proza lui Radu Cosaºu/ Poezia ºi critica luiIon Pop, Braºov, 18-19 martie 2010; �PremiulSpecial al Revistei Cultura la Colocviul Naþionalde Litera-turã Contemporanã, Ediþia a VI-a: Prozalui Radu Cosaºu/ Poezia ºi critica lui Ion Pop,Braºov, 18-19 martie 2010; �Marele Premiu, încadrul Con-cursului Naþional de Poezie �TraianDemetrescu�, Ediþia a XXXI-a, 23-26 octombrie2009; �Premiul �Al. Macedonski - Prima Verba�,pentru poezie, Ed. ºi Revista Scrisul Românesc,24 oct. 2009; �Premiul II, la ConcursulInternaþional de Creaþie Literarã �Veronica Micle�.Ediþia a XIII-a, 12-13 dec. 2009; �Premiul III laColocviul Naþional Stu-denþesc Mihai Eminescu,ediþia a XXXV-a, Iaºi 21-24 mai 2009; �PremiulIII la Colocviul Naþional Universitar de LiteraturãRomânã Contemporanã, ediþia a V-a, Braºov, 9-10 aprilie 2009; � Premiul III la secþiunea poeziela Concursul Naþional de Creaþie Literarã de laOraviþa, ediþia a XIX-a, 15 ian. 2009; �Menþiunela �Colocviul naþional stu-denþesc Lucian Blaga�,secþiunea �Hermeneutica textului literar�, Ediþia aX-a, Sibiu 23-25 oct. 2008; �Premiul II laConcursul Naþional de Poezie �TraianDemetrescu�, ediþia a XXX-a, Craiova, 24-25 oct.2008; �Premiul revistei Oglinda literarã, Focºani,la Festivalul Naþional de Poezie �CostacheConachi�, ediþia a XVI-a, Tecuci, 3-4 oct. 2008;� Locul III - Concursul de Creaþie Lite-rarã�Veronica Micle�, secþia Poezie, Ediþia a XII-a, 4-10 sept. 2008.

Activitãþi: �Colaborare cu �Adevãrul hold-ing�, Târgul de carte Gaudeamus, Craiova 2010,1.03.2010-15.03.2010; �Redactor la Editura ºiRevista �Scrisul Românesc� în perioada iulie-octombrie 2010; �Conferinþã în cadrul BiblioteciiJudeþene �Alexandru ºi Aristia Aman� cu numele�De la Memoria vegetalã si alte scrieri bibliofilela Biblioteca Babel, vineri, 23 aprilie 2010;�Membru al Cenaclului �Mozaicul�; �Prezentatoral Emisiunii �Cartea Sãptãmânii� TVS.

voinþa mea

ºi n-am sã-þi mai pot spunepe numedupã ce voi fi devenind poetplin de boli nemaipomenite

am sã fiu mai atentºi voinþa,voinþa mea ospitalierãvoinþa ca o hainã pe care mi-o permitprea grav ºi mã gândescînnebunit de oasele palmelorºi mândria mea neasortatã

voi fi mai atent cu încãlþãrile melegalbene ºi voinþa mea cât miezulunui calamar anumecãruia îi voi înmulþi apaºi hrana vie pentru cã îmi stã în puteremã va face sã vãdcu o cãdere nestãvilitãpeste castelul mânecii

Poem

Am sã-þi scriu un poemCu femeie mergând pe bicicletãÎn care vreau sã spun de faptCã lumina crapã în ºarpe,Cã se duce dracului visul cu roata,Cã urangutanii îl uitã pe Cervantesªi toate merg de-a-ndoseleaCând trag cu urechea cuvinteleDin lucrurile vieþii mele nepersonale.

Poate cã exagerez un pic de dragulNeînþelegerii pãrului sãu,Al femeii cititoare în aer.Am luat totul în seriosªi am sã-mi însemnez pielea,Urechile ºi vedereaÎnainte sã spun lucrurile astea.

De acum sãniile sunt posibile,Frigul ne iese în carne,Lumina în pereþi pe scãri peste totE o vreme de speculaþii râzânde,Tremuratul ne scoate din cuvinte,E o vreme de pãturi.

Cu ochii deschiºi

Taxiurile treceau a toamnãºi a galbenªi noi eram vorbitori de amintiriDin ce în ce mai aproape.ªi nici tramvaiele nu mã duceauAtât de aproape ºi de punctual,Pentru cã toate cãdeau altfelCând nu rãmâneau încremenite.

ªi eu veneam în galbenChiar dacã tu mã aºteptaila o cafea,ªi tot în camera ta mã primeaiÎnsã fãrã oglinziºi cu hainele schimbate;Iar eu ajungeamnumai la cinciSã schimbãm câteva vorbeCu dibãcia negustorilor de pânze.

Între anotimpuri

Sângele îmi intrã în sufletªi creºte ciuperci, muºchi,Peºti încordând lumina în apãUn arc de cercZiua ca o femeie care mã aºteaptã.

Am fi ºtiutCum trece iarna ca un mamiferDin sângele tãu pe strãziVata arsã pe chipuri,Visul meu spânzurat în piept.

Unde pãmântul nu-i nimãnui datPicturile cu aer,Din care nu a ieºit niciodatã sânge,Umplu geamantanul cu ierburiPentru anotimpuri ploii.

O imagine fãrã amintire,Cu þigani în ordinea înstrãinãrii,Cu toate câte îmi cresc pe mâini,Cu degetele ei ca niºte ochi,În camera de la apus,Cu zãpezile descrescãtoare,Îmi pipãi câiniiPe creºtetele lor umflate.

Cri

stin

a O

prea


Fãrã sã fim superstiþioºi, cândcernem evenimentele care au rã-mas înscrise mai viu în memorie,constatãm cã apar de-a lungulmai multor ani câteva date în carese succed întâmplãri înruditeîntre ele ºi dacã le punem cap lacap, dau o anume culoare vieþiinoastre. În afara zilelor de naºtereºi a sãrbãtorile care se succedanual, se încheagã fãptura unordate care ne privesc personal.Pentru toatã lumea civilizatã, ziuaînceperii anului ºcolar este o zicare ne întoarce faþa cu ani înurmã la lungul ºir al începutuluide an ºcolar, cu precãdere spreziua de neuitat a clasei întâi, aprimului contact cu ºcoala, cubanca ºi draga noastrã învãþã-toare, DOAMNA, în cuvântul cã-reia credeam aºa cum credeam cãziua urmeazã dupã noapte.

Trãiesc ºi eu ca oricare adie-rea primelor amintiri pentru pre-gãtirea anului ºcolar, cu uniformanouã, cu ghiozdan în care, pevremea mea, stãtea la loc decinste tãbliþa marcatã cu liniuþeroºii pe o faþã ºi cu pãtrãþele pecealaltã, iar pe marginea de lemn,printr-o gãuricã, erau legate dedouã sforicele buretele de ºterstãbliþa ºi condeiul de care trebuiasã avem grijã sã nu se frângã ºisã ne aducã vãrsarea de lacrimipentru o asemenea întâmplare.Lângã tãbliþã, stãteau alãturipuse cu multã grijã, aritmetica ºiabecedarul cu multe poze colo-rate ºi cu primele litere ºi cuvintepe care le memorasem din zbor,dar simulam descifrarea cu oanume intonaþie care însoþeadegetul arãtãtor plimbându-sepe paginã: O-I... OI. În clasele ur-mãtoare grija mare era pentru fe-lul cum duceam în mânã cãlimaracu cernealã, þinutã drept, ca sãnu se verse, în timp ce tocul cupeniþa stãteau în penar aranjatecu multã grijã. Peniþa era contro-latã atent sã nu aibã vârful des-picat, cãci pe atunci caligrafia erala loc de mare preþ. Mai apoi, unmotiv de semeþie era rostirea ta-blei înmulþirii fãrã rãsuflare, pe o

melodie linearã, dar ritmatã. Simtºi acum fiorul necunoscutuluiacelor începuturi de an ºcolar.Aveam unghiile tãiate, urechileºi gâtul curat, batista în buzunarera spãlatã ºi cãlcatã, dar eramîngrijoratã de ce-o zice DOAMNAde degetele mele de culoareamaronie a cojilor de nuci care nuvoia sã se ducã oricât îmi frecammâinile cu nisip, cãci sãpunul nuajuta la nimic.

În anii urmãtori, acestor zilede început de septembrie, li s-auadãugat regretele cã s-a terminatvacanþa, suspinul despãrþirilor,dar ºi bucuria reîntâlnirilor sausperanþa sosirii urmãtoarelor va-canþe, pe atunci, neapãrat - cutrenul din Franþa!

Toate aceste amintiri comunecu ale tuturor ºcolarilor, au înce-put pentru mine sã se individua-lizeze la 18 ani când am fost ne-voitã sã întrerup ºirul anilor destudii din tumultosul Bucureºtiºi sã iau viaþa pe cont propriu,într-un colþ de lume îndepãrtat,undeva sub un deal, de parcã erauitat de Domnul, o vatrã a vieþiiarhaice, deºi nu era departe deOradea, în comuna Ineu de Criº.Atunci, in 1952, pentru mine caînvãþãtoare-profesoarã suplini-toare, iar acum pentru nepoatamea, Mara-Elena, la cei 18 ani,care a plecat la Ottawa pentrustudii universitare, începutul luiseptembrie a marcat hotarul unornoi destine. Pentru fiecare a în-semnat prima despãrþire mai în-delungatã de familie, dar maiales, aducãtoare de schimbãrimajore. Acum am condus-o cu

Elena BUIC~ (Toronto) Zile #nsemnate

gândul ºi cu sufletul privind cuochii ca prin ceaþã deasã spredrumul ei de viitor ºi întorcându-mi ochii minþii pe cel al meu dintrecut care mi-a adus schimbãrisimþite ca un ºoc ºi mi-au marcatprofund urmãtorii ani. Am deve-nit alt om din care n-a mai rãmasdecât sufletul de copil de carenu m-am putut despãrþi niciacum. Mã întreb cum va arãta ne-poata mea când va termina stu-diile, cãci la terminarea studiilorfiicei mele, parcã era, dar parcãnu mai era tot ea cea în care scul-ptasem cu migalã ºi neþãrmuritãdragoste anumite trãsãturi.

Acum n-am plâns în stradãcând mi-am petrecut nepoata cuprivirea plecând la Ottawa. Amstat locului ca o stanã de piatrãprivind în gol. Am plâns înaintede a ieºi din casã, atunci când m-a invitat sã iau loc ca sã îmi cântela pian piesa îndrãgitã de toatãfamilia fiindcã era piesa ei dragã,Le Coucou (Rondeau) de Louis-Claude Daquin (1694-1772). Eraun gest de rãmas bun, dar ºi derecunoºtinþã pentru lungul ºir deani în care am stat lângã ea lalecþiile de pian, lecþii care ºi elese încheiau acum stingându-seîn acordul final. În legãnarea rit-mului de rondo am simþit cã seleagãnã întreaga lumea cu mine.Ne-am îmbrãþiºat îndelung în rit-mul sacadat al lacrimilor venitedin strãfundul pieptului. Apoi iarm-am dus cu gândul la lungul ºirde ani marcaþi de zilele începu-tului de septembrie. Fiecare sep-tembrie îmi aducea un nou anºcolar pentru fiica mea ca eleva,

apoi ca studenta, iar profesional,mi-aducea copii noi, clase noi,colegi de muncã noi, uneori ºcolinoi, metode de învãþãmânt noi ºinu de puþine ori chiar localitãþinoi. Printre atâtea noutãþi adusede toamne se numãrã ºi anii destudii universitare pe care i-amfãcut cu ceva întârziere datoritãvremurilor potrivnice, iar în anulacesta, trãiesc alãturi de fiicamea, bucuria primului început dean ºcolar când ea îºi va conduceca directoare adjunctã colectivulde 87 de profesori la un presti-gios liceu din Toronto.

În lungul ºir al începuturilorde septembrie, am apucat sã trã-iesc ºi vremea ieºirii mele din lu-mea ºcolilor încheiatã în lacrimilepensionãrii. Dar pânã sã apuc sãtrag aer adânc în piept pentrualean, un alt început de septem-brie, mai precis, în noaptea lui 31august spre 1 septembrie, m-aadus definitiv în Canada, cãci ne-poþica începea ºcoala ºi cine pu-tea mai bine sã-i supraveghezepaºii decât draga de Buni. ªi oda-tã ajunsã aici, Buni iarãºi a trecutprin mari prefaceri, cele ale strã-mutãrii, dar a acceptat totul dinplinã inimã.

ªi iatã-mã acum, la acest sep-tembrie 2010, când iar mi s-a golitinima odatã cu plecarea nepoateimele dragi. Parcã nu mai ºtiu cesã fac cu mâinile care nu-ºi maigãsesc rostul ca pânã acum. Ecasa goalã, deºi îi simt prezenþaîn tot ºi în toate. Nu-i mai audvocea, nu-i mai simt miºcarea, nu-i mai aud cântecele la pian. ªiparcã e un fãcut, afarã plouã ºi efrig, nu pot ieºi cu cãþeluºa laplimbare decât pe fugã ºi zgri-burind ºi stau ºi iarãºi mã gân-desc la zilele începutului de sep-tembrie încercând sã strãpungtimpul în viitor sã vad ce-mi maipoate aduce. O adiere caldã asperanþei ºi a încrederii mã facesã întorc capul spre rãsãrit ºi sãrostesc, ajutã Doamne!Florin Mãceºanu


Mãrturisesc deschis, eram preocupat cualte cercetãri, nu mã interesau - de la o peri-oadã - nici politica, nici critica literarã (însãm-a anunþat, de la Politehnica din Timiºoara,Profesorul Mircea ªelariu despre elucubraþiileobsedatului sexual Alex ªtefãnescu la adresamea: vezi ºi articolul lui Constantin Dungaciudin �Tricolorul�).

Îi voi rãspunde polemic lui Alex ªtefã-nescu, pe text, la cartea sa nedocumentatã,cu mediocre compuneri ºcolãreºti (AdrianaStan), superficialã. Cartea sa, �Cum te poþirata ca scriitor�, publicatã la Humanitas, afost declaratã �cea mai proastã carte a anului2009� (revista �Cultura�, anul V, nr.2/257, 21ianuarie 2010), fiind neprofesionalã, diluatã,nedocumentatã. Ce gunoaie de cãrþi mai pu-blicã ºi editura asta Humanitas! Dumnealuiºi alþii din gaºca sa mã þin în prizã, mã stimu-leazã la creaþie! Deci... tot rãul spre bine! Voiarãta ºi aplicaþiile paradoxismului, nu numaiîn folclor, dar ºi-n ºtiinþã, filozofie, artã.

1) La pagina 297 Alex ªtefãnescu începecu o comparaþie între mine ºi... Nicolae Ceau-ºescu! Vreau sã-i amintesc cã pe vremea cea-uºistã eu eram disident: se poate verifica,deoarece am patru dosare la Securitate, însu-mând circa 880 de pagini. Am obþinut copiidupã ele prin CNSAS. Am ºi fugit din þarã în1988, aºteptând viza americanã într-un lagãrde refugiaþi politici din Turcia.

Comparaþie mai potrivitã ar trebui fãcutãîntre Alex ªtefãnescu ºi Nicolae Ceauºescu,fiindcã A.ª. îl lingea în fund pe Ceauºescupânã la Revoluþie, scriind pe prima paginã arevistelor literare numai apologii la adresaconducãtorului. Dar, ca orice persoanã ma-chiavelicã, acum A.ª. îl criticã pe dictator. ªi-atunci, ce încredere poþi avea într-un ase-menea �critic� care scrie dupã cum sunt tim-purile, ci nu dupã adevãr?! A.ª. se contrazicesingur!

Studiind puþin istoria, veþi constata cãnici o stãpânire nu e permanentã, ci se su-prapun: o stãpânire peste altã stãpânire, ºitot aºa. Analog, nici un imperiu, ori dictaturã,

Alex }tef{nescu }itotalitarismul care seinstaleaz{ #n Rom~nia

ori totalitarism nu rezistã la infinit - iar abu-zurile ºi fãrãdelegile acestora vor fi scoase laivealã mai devreme sau mai târziu. Deci, cândo nouã stãpânire se va instala în România,dupã cea prezentã, el va fi primul oportunist!

2) Despre volumul meu în englezã,�Dedicaþii� (cu o prefaþã intitulatã sugestiv�Anti-Carte?�), A.ª, scrie: �este vorba degrandomanie ºi de un narcisism ritualic careamuzã, dar ºi sperie� (p. 297). Nu este vorbanici de «grandomanie», nici de «narcisism»,ci de un experiment literar. El nu a citit nicimãcar prefaþa acestei cãrþi (de o singurã pa-ginã!), unde se scrie: �Este aceasta o lucrareliterarã sau de artã? Nici una, nici alta, sauamândouã în acelaºi timp (�) ...aratã ca ocarte de cãrþi, sau ca o metacarte�. Deci, stilulde avangardã. ªi prefaþa se terminã prin�Avantajul acestei cãrþi este cã ea poate ficititã de cei care nu citesc�, adicã de unul caA.ª. ªi nu ºtiu de ce A.ª. se «sperie» de-ocarte? Aº vrea însã sa-l vãd cum se speriede acest rãspuns?(!)

Apoi face pe glumeþul naiv: �dacã cel carese supraestimeazã astfel ar deveni agresiv,tot n-am fi în pericol, pentru cã între el ºi noise aflã Oceanul Atlantic� (asta sunã pueril,ca o compunere de clasa a patra). Ba ar trebuisã fie în pericol, fiindcã ºi rãspunsurile melepolemice la adresa grãsimii sale pot circulaliber prin toatã lumea, chiar ºi peste OceanulPacific - nu doar revista lui plãtitã din baniipoporului ºi unde cenzureazã pe cine vrea(pentru cã tot este �democraþie� - pardon deexpresie!) ºi publicã ºleahta lui ºi proletcul-tiºti precum Nina Cassian fãrã mãcar sã men-þioneze apartenenþa nonagenarei dinainteaRevoluþiei (iar aceastã autocenzurã þine totde... democraþie)!

N-a auzit A.ª. de experimentele coleguluisãu de mafie literarã Nicolae ManolescuApolzan ºi postmodernismul pe care ultimulºi Cenaclul sãu de Luni le fãceau imitând caniºte papagali postmodernismul occidental?De ce nu-i criticã ºi pe aceia, c-ar avea maimult material!

Sau, de ce nu merge la rãdãcini, criticândchiar pe literaþii occidentali postmoderniºticare l-au format (pariez cã aºa ceva n-are nicicuraj, nici voie!). N-a auzit de celebrul grupfrancez �Oulipo� [Ouvroir de littératurepotentielle], ai cãrui membri propuneau di-verse metode tehnice de creaþie artisticã? De

pildã, Jacques Pérèc a compus un roman inti-tulat �La disparition�, roman scris în între-gime fãrã litera �e� - cea mai frecventã literãdin limba francezã, iar criticii care au recenzatromanul (de-alde Alex ªtefãnescu care citescpe sãrite! - vezi ºi comentariul lui CorneliuFlorea citat la bibliografie) nici mãcar nu auobservat! Sau Raymond Quéneau cu �Zaziedans le metro�, unde aceeaºi întâmplare (oscenã cotidianã) este povestitã de diversepersoane, evident, în stiluri diferite. Ori ver-surile combinatorice ale acestui scriitor deformaþie ºtiinþificã (Cent mille milliards depoèmes). Am þi fost în legãturã epistolarã cuunul dintre fondatori: scriitorul ºi matemati-cianul FranÇois Le Lionnais, prin anii �80.Ori cãrþi ale cãror pagini se citesc urmând oschemã logicã (precum se fac programele lacomputer), nu în ordine cronologicã. Sau,existã cãrþi interactive: cititorul poate inter-veni în text. Etc. În prezent se fac experimenteliterar-artistice multi-media.

Alt experiment livresc pot aminti ºi ocarte cu toate paginile goale... publicatã totîn Vest - asta ar fi bunã pentru A.ª. s-o ci-teascã! Literaturã nu este numai ce-i placelui A.ª., cã doar nu suntem în dictaturã lite-rarã (ori se-ntrevede la orizont un soi de tota-litarism?). Sau mai ales: cine-i place (citeºte:cine-i �plãteºte�) lui! Cine e el, poliþia literarã?Sau cine se crede el? Desigur, nu toate experi-mentele reuºesc, sau nu toate sunt gustate(nici în ºtiinþã, nici în literaturã, ºi nici în artã- dar fãrã ele nu se poate). Avangarda îºi areºi ea cititorii ei, iniþiaþi, iar A.ª. �nu prea leare� în acest domeniu.

3) El jigneºte o serie de scriitori când afir-mã cã aceia care mi-au trimis cãrþi cu dedica-þie sunt �autori minori, necunoscuþi de criticaliterarã� (p. 298). Care criticã literarã, el ºiclanul lui? El, care doar rãsfoieºte, sau nuciteºte deloc? Sunt zeci de critici ºi eseiºti li-terari prin toatã þara, care-au scris despre toþiaceºti autori pe care-i persifleazã el. �Criticaliterarã� înseamnã toþi criticii ºi eseiºtii literaridin toate oraºele þãrii ºi românii din strãinã-tate, nu doar MAFIA celor de la Bucureºticare vor sã monopolizeze cultura româneascã.

Iatã scriitori mari, sau destul de cunoscuþi,prezenþi în �Dedicaþii�: Gheorghe Tomozei,Dan Tãrchilã, M. N. Rusu, Ion Rotaru (autor

Florentin SMARANDACHE



al unei importante Istorii a Literaturii Româ-ne), Nicolae Rusu (cunoscut prozator basara-bean), Vasile Smãrãndescu (haijin), MirelaRoznoveanu (scriitoare în Statele Unite), AdrianDinu Rachieru (renumit critic ºi eseist din Ti-miºoara), dr. Alexandra Roceric (lingvistãcare lucreazã la Biblioteca Congresului dinWashington D.C.), Mihai Prepeliþã (cunoscutscriitor din Cernãuþi), dr. Titu Popescu (eseistºi scriitor exilat în Germania), Radu Bãrbu-lescu (scriitor din München, Centrul CulturalRomânesc din München), Constantin Mate-escu (cunoscut scriitor vâlcean), rãposatulpoet Al. Lungu (din Germania, redactorul re-vistei de poezie Argo), Dumitru D. Ifrim (poet),Vasile Gurãu (prozator din Germania), EmilianGalaicu-Pãun (tânãr ºi talentat poet din Chi-ºinãu), Florea Firan (autor al dicþionaruluiscriitorilor olteni), Radu Enescu (filozoful ºieseistul de la Madrid; dacã n-a auzit nici deR.E. înseamnã cã ªtefãnescu ãsta e un igno-rant!), rev. dr. Theodor Damian (scriitor, re-dactor ºef al revistei �Luminã linã� din NewYork), Constantin Cubleºan, Silvia Cinca(prozatoare în SUA), regretatul George Ciorã-nescu (Germania), Corneliu Florea (prozatorîn Canada; a scris un foarte interesant jurnalde emigrant; dar polemicile sale nu plac maimarilor zilei, ºi-atunci trebuie pus la zid: nu-iaºa?), Gerge Bãjenaru (SUA), Marian Barbu(Craiova-Chicago), Ioan Baba (redactor ºefal revistei �Lumina� din Novi Sad, Serbia).

Probabil cã unii autori din exil sunt maipuþin cunoscuþi �mãrimei� sale, dar asta e ºivina lui. Un adevãrat critic trebuie sã se do-cumenteze permanent, ºi mai ales sã citeas-cã...ceea ce nu prea e cazul cu D-l ªtefãnescu.Aratã cât de multe lacune are! Însã, dacã A.ª.îi citeazã ca �autori minori� [expresia îi apar-þine, p. 298] ºi pe George Bãjenaru (foartecunoscut publicist, mereu prezent în revis-tele de exil), sau pe Ioan Baba care-i anima-torul cultural ºi scriitorul de limbã românãpremiat în Banatul Sârbesc, înseamnã cã in-dividual e afon în ceea ce priveºte literaturaexilului. Halal critic! Pe majoritatea îi con-siderã �amatori�; probabil �profesioniºti�(care trãiesc din scris; deºi mã cam îndoiescde acest lucru fiindcã lumea nu mai citeºte ºideci nu prea cumpãrã, cu excepþia celor plãtiþide la buget!) sunt numai el ºi mafia lui. ªi înStatele Unite, conform cifrelor oficiale, dacãtrãiesc 2-3% dintre scriitori din scris. Nu amcitat autorii strãini ºi nici pe cei din domeniulºtiinþelor exacte fiindcã A.ª. nu este în dome-niu (deci ar gãsi motive de scuze).

4) Despre dedicaþia scrisã de poetul vâl-cean George Achim se exprimã cã ar amintide �vremea Festivalului Naþional «CântareaRomâniei»�. ªi asta tocmai Alex ªtefãnescu,omul care era implicat pânã la gât ca slugarniccultural regimului trecut! Pentru asta era plã-tit! Curat murdar mai eºti, domnule ªtefã-

nescu! ca sã-l parafrazez pe Caragiale. Îþi negitrecutul pãtat! ªi te fãcuºi brusc �mare demo-crat� de trei parale! Cât de parºiv ºi ipocriteºti! Încã o datã vreau sã accentuez cãpublicaþia (observaþi cã nu spun «cartea»)�Dedicaþii� nu a fost fãcutã pentru a pune înevidenþã personalitãþile române sau strãinecare mi-au scris sau nu dedicaþii, ci pentru aexperimenta (în stil avangardist desigur),pentru a forma o lucrare care poate fi o combi-naþie de literaturã ºi artã, dar mai ales pentrua forma: o carte de cãrþi (o meta-carte).

5) Profesorul ºi poetul Constantin Mateiscria: �...azi România este «iadul îngerilor».Sistemul de valori este dat cu fundul în sus.Existã tot mai mulþi oameni incompetenþi ºiimorali cocoþaþi în diverse funcþii, care nufac altceva decât sã compromitã valoriledemocraþiei occidentale (intenþionat sauinconºtient). Iar cei cu adevãrat deºtepþi ºtiþice fac? Pleacã pe capete din þarã ºi nu se maiîntorc, încât s-ar putea vorbi pe bunã dreptatedespre o «trãdare a intelectualilor»�.

Sistemul de valori a fost dat, într-adevãr,cu fundul în sus: începând de la Eminescu,Caragiale, ºi chiar personalitãþi istorice impor-tante precum ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazu,toþi sunt terfeliþi ºi aruncaþi în fundul prã-pãstiei! Aºadar, nu e de mirare apariþia uneicãrþi ca a lui Alex ªtefãnescu [vor apãrea ºialtele, commando-uri sau reglãri de conturi],pentru a intimida ºi descuraja de la scris pecei care aduc critici puterii actuale, ºi pentrua-i azvârli (pe cei ce nu se supun celor puter-nici) oprobiului public... Fiindcã lumea astãzinu mai citeºte, ci ia totul gata �citit� de vreuncritic sau eseist. În felul acesta este foarteuºor de manipulat poporul împotriva celorcare nu-s �cuminþi� ºi îndrãznesc sã aducãacuze guvernanþilor marionetã ºi puterii stã-pânitoare din România. Cuvântul �democra-þie� a cãpãtat astãzi, din pãcate, o denotaþiepeiorativã... unii îl iau în râs, zicând cã-i doar odemagogie... alþii - în numele democraþiei -comit abuzuri, crime, încãlcãri elementare aledrepturilor omului ºi, mai ales, cautã sã-ºiimpunã dominaþia lor pretinzând cã fac...democraþie!

Ca în logicile moderne (fuzzy ºi neutro-soficã), nu existã o graniþã clarã între sferanaþionalã «democraþie» ºi opusa ei «nede-mocraþie». Avem de-a face cu o zonã tam-pon (ambiguã, neutrã/nedeterminatã precumîn neutrosofie) între «democraþie» ºi «nede-mocraþie», interpretatã în ambele feluri - de-pinzând, desigur, de interese ºi propagandã.De exemplu: ascultarea/interceptarea con-vorbirilor telefonice ºi a mesajelor electroniceale cetãþenilor este consideratã de cãtreoficiali ca o mãsurã �democraticã� pentru apreveni atacurile teroriste - chipurile (ce-orface aºa-ziºii teroriºti în România... eu nupricep!), iar de cãtre omul obiºnuit ca �ne-democratã� deoarece nu respectã dreptul

privat al cetãþenilor. Curios cã în perioadacomunistã aceeaºi ascultare/interceptare aconvorbirilor telefonice era condamnatã decãtre vestici ca �nedemocraticã�! Nu con-teazã ce ºtii, ce creezi, ci conteazã doar dacãle cânþi în strunã celor puternici!

Dacã pe vremea comunistã era o cenzurãdurã, pe faþã, astãzi cenzura e mai voalatã,ascunsã, pretinsã a fi îndreptare... De faptsintagma �corect politic� a lui H. R. Patapi-evici (preluatã din vest) este noua formã decenzurã (modernã!). Mulþi intelectuali suntoportuniºti, în special cei care trãiesc dinscris la comandã, iar altora le e fricã... Se în-cearcã intimidarea, pedepsirea, ºi stigmati-zarea non-conformiºtilor. Treptat, treptat seinstaureazã un nou totalitarism. Se vorbeºteºi de o democraþie a fricii (în sensul cã auto-cenzura este foarte mare; oamenii se tem sãspunã public ceea ce gândesc; de aceea peInternet multe mesaje - acuzatoare ale stãrilorde lucru - circulã nesemnate�; autorii lorºtiu cã existã ºi o spionare electronicã).

La conducerea þãrii au fost puºi un pre-ºedinte-paiaþã ºi un guvern-marionetã prinalegeri fraudate la nivel central (conteazãcine numãrã = mãsluieºte voturile!). Iar pre-gãtirea psihologicã a populaþiei înaintea vo-tãrilor, pentru a accepta marionetele la con-ducere, se face prin publicarea de false �ra-poarte de statisticã Gallup� în care chipurilese aratã cã aceste marionete ar fi favorizatede majoritatea populaþiei. Totu-i o mascaradãbine regizatã cu ajutorul unor servicii secre-te� Se încearcã distrugerea naþiunilor mici.Prima etapã, a demolãrii industriei ºi agricul-turii, în România s-a încheiat �victorios�.Urmeazã acum distrugerea culturii, istorieiþãrii - distrugere diabolic organizatã. ªtergân-du-se, astfel, memoria colectivã a unui popor(ºi, implicit, conºtiinþa colectivã), va fi trans-format din popor în populaþie - dispãrând depe hartã. Tinerii români care, în ziua de azi,conºtient sau inconºtient, detracteazã valo-rile naþionale din literaturã, istorie, etc. artrebui sã ia aminte cã aceeaºi soartã le va fihãrãzitã ºi lor de cãtre generaþiile care ur-meazã dupã ei (fiindcã învaþã unii de la alþii!):adicã ºi opera/ creaþia lor va fi în mod analogbatjocoritã de urmaºi (satisfãcându-se astfeldorinþele stãpânitorilor care promulgã autodis-trugerile succesive, ºi �învaþã� poporul sã seautoumileascã - multe mesaje antiromâneºtiam primit de la români prin e-mail: de undesunt ele ºi cine în realitate le fabricã?)�

Unii spun cã s-ar efectua chiar experimen-te sociale ºi un rãzboi psihologic în România(sã vadã cum se poate destrãma o þarã prinînvrãjbirea generaþiilor ºi, bineînþeles, prin�ajutoare� externe).

Distrugerea culturilor mici se efectueazãºi în alte þãri din Europa de Est (dupã cum îmi




mãrturiseau niºte cercetãtori bulgari, sârbi,ºi polonezi pe care i-am întâlnit pe la diverseconferinþe internaþionale). În timp ce la naþi-unile mari se ridicã în slãvi cele mai neîn-semnate realizãri (fãcându-se chiar un cultinternaþional al personalitãþilor acestora), lanaþiunile mici se defãimeazã totul (ignorându-se, sau mai pervers, boicotându-se persona-litãþile acestora din urmã). Chiar ºi limba esteîmburuienatã ºi invadatã brutal ºi cu lãcomiecu sintagme ºi cuvinte ne-necesare (adicã alcãror corespondent semantic denotativexista deja în limba românã, deci nu mai eranevoie de dubluri) - ºi asta doar din dorinþade dominare lingvisticã� [o parantezã: numã refer aici la neologismele necesare, vreausã zic: cele care nu aveau corespondent ro-mânesc]. În mod analog, îmi destãinuia dr.Albena Tchamova de la Academia de ªtiinþeBulgare: toate personalitãþile bulgare (scri-itori, luptãtori, etc.) din trecut sunt supuseunui tir nemilos de defãimare/desfiinþare!

Îndatorarea internaþionalã nu are ca scopdecât ducerea la înrobire {vezi ºi discursulcancelarului german, doamna Angela Merkel,despre þãrile �insolvente� [adicã: incapabilesã-ºi plãteascã datoriile - conform dicþiona-rului Webster], care trebuiesc conduse dinafarã!}. Orchestrarea a fost bine planificatã.Dar, conform libertãþii de exprimare, oricinetrebuie sã aibã dreptul sã-ºi expunã pãrerea.

6) Zice despre mine cã �îºi imagineazã cãe scriitor� (p. 298). Pentru cunoºtinþa lui îlinformez cã sunt membru al USR (dar ºi alunor asociaþii de scriitori din alte þãri; n-amavut prea mare încredere în USR, de aceeam-am înrolat ºi altora). însã acest lucru numã intereseazã. Eu scriu pentru cã-mi place,ºi fiindcã simt cã am ceva de spus. Nu amnevoie nici de aprobarea lui A. ª. sau a altora,ºi nici de apologia lor.

7) Apoi continuã la pagina 299: cã textelemele sunt �excentrice ºi naive� dar recunoaºtecã �totuºi, unii le iau în serios� (se referã lascriitorul ºi slavonistul Ion Soare din Rm.Vâlcea - el are impresia cã scriitori se �fac�numai la Bucureºti; provincia o dispreþuieºteºi discrimineazã), ºi bineînþeles sare la ceicare îndrãznesc sã aibã vreo pãrere diferitãde-a lui. Se crede, probabil, un dictator literar(numai el are dreptul la cuvânt). Ce combi-naþie ciudatã: excentrice ºi naive! A devenitsi el �paradoxist� fãrã sã-ºi dea seama (sic!).Îl felicit! Excentrice = ieºite din limitele obiº-nuitului; Naive = lipsite de experienþã (con-form DEX); etc.

În primul rând vreau sã menþionez cã elca critic (cacofonia e binevenitã) nu are nicio valoare în strãinãtate, este pur ºi simpluun zero barat. Iar în þarã face criticã literarãpoliticã (i-a atras atenþia ºi Eugen Simion), lafel cum e ºi revista lui ºi-a Apolzanului - tot

pe bazã politicã ºi de haitã (vezi ºi cartea demare succes a lui Puºi Dinulescu: Gaºca ºiDiavolul. Istoria bolnavã a domnului Mano-lescu), nu literar-artisticã. A fãcut ºi o �istorieliterarã� pe criterii politice, reflectând MA-FIA literarã actualã. Se observã traficul deinfluenþã practicat de cei doi ºi cultul perso-nalitãþii pe care-l fac celor care denigreazãRomânia ºi sunt aserviþi (vezi Gh. Vãduva)intereselor antiromâneºti... Aºadar, se mergedin ce în ce mai bine... spre mai rãu! [pentrua folosi o sintagmã paradoxistã folcloricã].Se mai cunosc cazuri în literatura românã deabuzuri critice (nepotisme literare): de exem-plu Eugen Lovinescu îl dispreþuia pe poetulGeorge Topârceanu, dar bineînþeles îl gudurape nepotul sãu, prozatorul Anton Hoban;însã astãzi Topârceanu este mai citit ºi maiapreciat decât amândoi la un loc! Cel maibun critic literar va fi... TIMPUL (când va treceperioada aceasta tulbure)�

Dupã cum am scris ºi-n Helluo Librorum:La urma urmei, o adevãratã istorie literarã/ºtiinþificã/artisticã în orice domeniu ar trebuiscrisã de un colectiv redacþional (nu de osingurã persoanã, ºi aceea coruptã, neonestã,cu ochii doar dupã bani!), format din specia-liºti de orientãri politice ºi ideologice diverse,din grupãri literare/ºtiinþifice/artistice di-verse care sã expunã din toate punctele devedere o operã ºi un creator - nu din punctulde vedere totalitarist al celor de la putere...

8) Tinerii se plângeau pe Internet într-unforum la LiterNet cã Alex ªtefãnescu cere100$ pentru a scrie o cronicã literarã despreei! Corupþia din România a atins toate nive-lele societãþii: de la culturã, literaturã, poezie,ºtiinþã, pânã la economie - ca sã nu mai vor-bim de politicã unde e dezastru!

9) Ceea ce-i necorect este faptul cã isto-riile acestea bolnave ale domnilor Manolescuºi ªtefãnescu au fost finanþate din bugetulde stat - aºa ceva nu existã în America, deexemplu. Trebuie sã se gestioneze singuri,nu pe banii oamenilor de rând, când majo-ritatea pe la þarã nici n-au ce mânca, nici n-auunde lucra - trãind într-o sãrãcie lucie, mairãu ca înainte de �89 din pãcate!

10) Pe deasupra, aceste istorii bolnavemai sunt bãgate ºi pe gâtul bibliotecilor (bi-blioteci obligate sã cumpere maculaturilecelor doi domni mafioþi, pe lângã faptul cã s-au tipãrit cu bani de la buget! - vezi, doamne,fãrã de ele nu se poate!), unde ele sã þinã locde îndoctrinare, ãsta e scopul lor: în sensulcã lumea sã asimileze ceea ce vor ºi pe cinevor stãpânii de astãzi (reflectate în scrierilecelor doi domni bolnavi, cã altfel nu le-ar fifost sponsorizate maculaturile). Apoi, el n-acitit nici o carte de-a mea. Punct! Are datoriade commando sã-njure, ºi o face cât maisimplu (necitind, ci doar din auzite, ori pesãrite). Din cele peste 60 de cãrþi literare alemele el a rãsfoit decât �Dedicaþii�, o meta-

carte care� nu se citeºte!11) Mai scrie cã: �În stilul sãu impetuos

ºi hilariant, Florentin Smarandache a trimisla un moment dat pe adresa a numeroasereviste din România un fel de manifest princare încerca sã lanseze un nou curent literarinventat de el: paradoxismul� (p. 299). Nuspecificã la ce perioadã se referã, fiindcã aºacum am explicat la început eu eram pus laindex de Securitate (mi s-au confiscat ºi ma-nuscrise, nerestituite de CNSAS nici acum)...eu nu puteam publica nici mãcar nevinovatearticole de matematicã (vreau sã spun, arti-cole nepolitice).

12) Citeazã din versurile mele paradoxiste,trunchiate! - bineînþeles (eu voi reda poemulîn întregime), pe care le numeºte �versuricaraghioase�:

AUDIENÞÃ LA DUMNEZEU...Intru. � Ieºi, zice.

(Domnul nostru mã ºtiacredincios în necredinþa mea.)

Eu îi cer o mânã de ajutor,el îmi dã un picior.

(Porcu� ãsta face numai mãgãrii.este un individ complicat ºi impur,

pur ºi simplu.Foloseºte stilul �fãrã stil�.)

Intru. � Ieºi, zice.� Dar daþi-mi ºi mie...� N-am!� Aº dori totuºi...� Nu am!� Nici mãcar...� Nici!

(Mãgarul ãsta va ajunge calde bãtaie pentru sarcastici.)

Are într-un fel dreptate; dar nu ºtiu de ce�caraghiosul� ºi �hilariantul� nu ºi-ar avea locîn literaturã? Sã citeascã �Cântecele de ma-hala� ale mele, care-s chiar distractive (zic eu)!

Poemul de mai sus este de naturã lingvis-ticã, ºi se bazeazã pe multiple contradicþii(asta privind cu lupa, pe pãrþi), exact în stilulparadoxist. Doar cã nu e numai atât. La nivelde întreg, poemul este o parabolã: audienþelela secretarii de partid, care întotdeauna seterminau prin scoaterea afarã a celui care seplângea de câte ceva. Simbolizeazã, dacãvreþi, ºi soarta omului în faþa destinului: însensul cã destinul face cu omul ce pofteºte�Eu credeam cã domnul ªtefãnescu e ºi el maiisteþ, vede ºi sub înþelesurile unor opereliterare - dar dumnealui le ia numai sub formãplatã, la mintea lui.

Apoi, se face ºi demontajul cliºeelorlingvistice (locuþiuni în speþã), prin inter-pretãri opuse (este unul din procedeele para-doxismului): de la figurativ la propriu. Dacã�marele� critic A. ª. nu le înþelege, îl sfãtuiesc




sã mai studieze (chiar mã ofer sã-l ajut). Unastfel de volum mi-a apãrut în anul 1983,intitulat Le sens du nonsens (conþinând ºiPrimul Manifest Paradoxist), bazat pe luareaîn rãspãr a cliºeelor limbii franceze, volumapreciat de însuºi Eugçne Ionesco. Am im-presia cã Ionesco e un pic mai mare decâtA.ª. ºi chiar la nivel internaþional dacã numã înºel...! A.ª. nu s-a prins, cât se crede elde mare �mahãr� literar. Fiindcã A. ª, atuncicând (mai) lectureazã, lectureazã superficial.

Poemele-mi trebuiesc privite din douãunghiuri: în spaþiul mic (la nivel de fiecarevers ori sintagmã, ori câteva versuri/sintag-me împreunã - unde se poate studia �tehni-ca�), dar ºi în spaþiul mare (la nivelul întregu-lui poem: descoperind cheia lui, parabola,simbolul sãu). Eu nu scriu poezii �naive�,cum m-acuzã el (ºi acesta, ales chiar de dânsul,este o dovadã), dar �exotice�: poate sã aibãdreptate. Ar putea sã compunã o carte în-treagã de critici la adresa volumului meu încare este inclus poemul paradoxist dedeasupra: �Legi de compoziþie internã.Poeme cu� probleme!�, care-i ºi pe Internet:http://fs.gallup.unm.edu/Legi.pdf. Sunt sigurcã stãpânirea va sponsoriza �efortul� lui saual vreunui grangure aparþinând poliþieiculturale actuale, mai ales cã vor fi înjurãturila adresa mea! Iar eu voi muri de plãcere sãrãspund! M-aº profila pe pamflete!

13) La pagina 299, adaugã: �Sã sperãmcã Dumnezeu nu are timp sã citeascã versu-rile lui Florentin Smarandache�. Asta se vreaironie. Numai cã, uite, Dumnezeul nu þinecont de un asemenea mare critipãtat, ºi citeºtecãrþile mele. De unde ºtiu? Pentru cã statisti-cile electronice oficiale ale universitãþii melemi-aratã în fiecare lunã pe Internet între200.000-300.000 hits din peste 100 de þãri (decipe an 2-3 milioane citiri) ºi între 50.000-70.000descãrcãri de fiºiere (deci pe an 600.000-800.000), referitoare la toate cãrþile ºi articolelemele: ºtiinþifice, literare, sau de artã. Statisti-cile sunt ºi individuale, pe titluri. De exemplu,cele mai citite cãrþi literare ale mele sunt me-moriile de cãlãtorii (scrise în limba românã),iar dintre ele volumul �India magicã� (între2.000-3.000 hits pe lunã). Poezie, ce e drept,se citeºte foarte puþin astãzi, iar volumul meude versuri în românã cel mai frecventat peInternet este (sic!) �Legi de compoziþie in-ter-nã. Poeme cu... probleme!� cu 400-600 hitspe lunã (adicã acela din care citeazã el negativ).

14) Încheie, privind o carte a profesoruluiIon Soare, prin expresia: �dându-ne posibili-tatea sã mai ºi aþipim din când în când întimpul lecturii�. Eu am impresia cã în aºa felaþipeºte dumnealui cam la toate cãrþile... s-adat de gol! Desigur, m-aºtept acum la noiinvective din partea clanului mafiot al sãu ºial acoliþilor sãi (cãlãii de serviciu). Cu cât

înjurã mai tare, cu atât îi plãtesc noii lor stã-pâni mai bine. Dar îmi va face o deosebitãplãcere sã le rãspund! Provocându-mã, ei îmimenþin verva creatoare. Doar cã aceste publi-caþii sunt plãtite din bugetul poporului pentruaceºti ºarlatani. Românii ar trebui sã serevolte în toatã þara contra acestei umilinþenaþionale la care sunt supuºi.

15) Tot la p. 299 adaugã despre Ion Soarecã: «Autorul monografiei crede cu candoarecã paradoxismul chiar existã». Cum îndrãz-neºte în democraþie un autor sã creadãaltceva decât Alex ªtefãnescu?! ªtefãnescu(fotbalistul sau criticul?) ãsta este a-toate-ºtiutor, nimeni n-are voie sã aibã vreo opiniediferitã. Dacã nu acceptã paradoxismul, înschimb nici vorbã sã nu accepte �fracturis-mul�, pentru cã sunt oamenii gãºtii lui! Darnu-l obligã nimeni sã-l accepte, paradoxismulexistã de la sine. Dar, are curaj - de exemplu -sã nu accepte dadaismul? Deoarece conteazãdin ce naþie sunt cei care formeazã un curent,ºi cât de servili sunt sau nu actualei puteri.Dadaismul, care-nseamnã scoaterea cuvin-telor din pãlãrie pentru a forma un text, n-aadus nici o capodoperã ºi n-are nici o apli-caþie ºi nici o importanþã�

Dar sutele de literaþi de prin toatã lumea(incluzând România, Statele Unite, India,China, etc.) care au contribuit la cele cinciAntologii Paradoxiste Internaþionale (1993-2006) cu texte în variate limbi [se pot descãrcadin site-ul http://fs.gallup.unm.edu/a/paradoxism.htm], ãºtia sunt toþi niºte proºti,numai el e deºtept?! Unele naþii au voie sãînfiinþeze curente literare, altele nu! Asta-i�democraþie�, bineînþeles!

Cum observa scriitorul Corneliu Florea:critica de astãzi se bazeazã pe simpatii sauantipatii� ºi pe interese� Voilà!

16) Nu voi pierde timpul cu obtuzimea sasã-i explic aplicaþiile paradoxismului în ºtiinþã[În Fuziunea Informaþiei (vezi Teoria Dezert-Smarandache de combinare a informaþiilorconflictuale: http://fs.gallup.unm.edu//DSmT.htm - folositã în medicinã, roboticã,aviaþie, cercetarea militarã, logicã, teoria mul-þimilor, probabilitãþi ºi statisticã, geometrie,teoria multispaþialã ºi multistructuralã, trans-disciplinaritate, fizicã], în filozofie (neutroso-fia ca generalizare a dialecticii), lingvicticã,artã� Este vorba de peste o sutã de articole,cãrþi, prezentãri la conferinþe internaþionale,teze de doctorat ºi masterat la universitãþidin diverse þãri, etc. îi dau acest link unde sepoate documenta: http://fs.gallup.unm.edu//a/FifthParadoxistManifesto.htm ºi poatetrimite gorilele literare de serviciu sã gã-seascã motive de denigrare.

17) De ce n-ar exista paradoxismul? Fi-indcã nu vrea el, sau fiindcã deranjeazã nouaputere? Ei bine, uite cã paradoxismulexistã chiar în folclor: independent de mineºi de gãunoºenia domniei sale. Mesajul de

mai jos a circulat prin e-mail, ajungând ºi lamine pe data de 21 iunie 2010. Îl redau în în-tregime fiindcã reflectã starea de lucruri dinRomânia, vãzutã de cetãþeanul obiºnuit, nude cãtre cel corupt cu bani din visteria þãriipentru a satisface (culmea paradoxismului!)interese antiromâneºti. O sã critice A.ª. acumºi poporul: cum de-a-ndrãznit sã scrie aºaceva? Lucrarea era intitulatã «România esteo þarã de poveste. O þarã în care nimic nueste ceea ce pare a fi. Credeþi-ne pe cuvânt!»

La noi, în România:- Salariile cresc, scãzând;- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse;- Medicamentele gratuite trebuie cumpãrate;- La robinet, apa caldã curge rece, iar apa potabilã

nu e bunã de bãut;- Trãim în frig plãtind tot mai multã cãldurã;- Plãtim asistenþa medicalã gratuitã;- Avem un preºedinte care spune mereu adevãrul

dar fiecare promisiune a lui se dovedeºte a fi ominciunã. Culmea, la fel se întâmplã ºi cu primulministru!

- Premierul ºtie totdeauna ce vrea �românul�fãrã sã-l întrebe niciodatã;

- Banii þãrii sunt tot mai putini ºi avem tot maimulþi miliardari;

- Poporul primeºte tot mai mult iar numãrulsãracilor sporeºte în fiecare zi;

- Trãim într-o þarã liberã, aflatã sub ocupaþie strãinã;- Suntem suverani, dar ne închinãm la douã Porþi;- Avem democraþie, dar alegerile sunt fraudate;- Dezvoltãm cultura, dar denigrãm scriitorii cla-

sici în frunte cu poetul naþional;- Trecutul nostru este important, de aceea desfi-

inþãm toate personalitãþile istorice;- Limba noastrã-i o comoarã, ºi de aceea o îmbu-

ruienãm cu cuvinte strãine nenecesare;- Plãtim elemente halogene ca sã ne persifleze

pe noi ºi þara;- Cel mai performant guvern ales de parlament

este acela care tocmai fusese destituit pentru in-competenþã;

- Fiecare ministru jurã azi, cu mâna pe biblie, cãdoreºte binele poporului ºi de a doua zi porneºteun program menit sã-l distrugã;

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prinreducerea cu 15%;

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuride muncã ºi ca urmare numãrul ºomerilor a crescutcu 300 000;

- Este garantatã libertatea de exprimare acetãþeanului datoritã efortului serviciilor specialede a le asculta, în fiecare clipã, telefonul;

- Libertatea presei este sfântã, de aceea ajung înstare de faliment tot mai multe ziare; antiguverna-mentale;

- S-a redus cu peste 60% numãrul taxelor ºiimpozitelor, dar plãtim cu 20% mai mult taxe ºiimpozite;

- S-au desfiinþat peste 100 agenþii guverna-mentale, prin creºterea numãrului angajaþilor înplatã al acestora cu circa 10%;

- Cabinetul premierului a fost micºorat, desfiinþat




chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de con-silieri personali ai primului-ministru;

- Constituþia este respectatã de guvernanþi prinîncãlcarea fiecãrui paragraf al ei, sub îndrumareaatentã a primului ministru care este doctor în dreptconstituþional. Din nou, culmea, la fel procedeazãºi preºedintele!

- Legile cele mai bune în România sunt cele carenemulþumesc pe toatã lumea;

- Avem ºi o instituþie denumitã Direcþia NaþionalãAnticorupþie care a obþinut rezultate remarcabileîn lupta împotriva corupþilor, fãrã sã fie condamnatvreun corupt. Ca urmare, fãrã nici un corupt, amdevenit þara cea mai coruptã din Europa;

- Deºi 60% din alegãtorii cu drept de vot au op-tat pentru un preºedinte sau altul, adevãratul ºefal statului a fost desemnat de �flacãra violet�;

- O campanie electoralã de câteva sute de mili-oane de euro a fost plãtitã cu numai circa cincimilioane;

- Am fost o þarã fãrã premier douã luni, avândconcomitent în funcþie trei prim-miniºtri: unuldemis, unul interimar ºi unul desemnat;

- Împrumuturile externe împovãrãtoare, menitesã scoatã þara din crizã, adâncesc ºi mai grav criza;

- Avem o armatã tot mai puternicã cu o dotaretot mai precarã;

- Am intrat în Uniunea Europeanã, trãim maibine dar o ducem de douã ori mai prost;

- Speranþa de viaþã este tot mai mare prin creºtereafãrã precedent a mortalitãþii;

- ªcoala este gratuitã pentru toþi copiii, plã-tindu-se taxe ºcolare tot mai mari;

- Pentru copiii preºcolari s-au înfiinþat mai multegrãdiniþe datoritã reducerii drastice a numãruluicelor existente;

- Analfabeþii nu numai cã pot citi, ei chiar învaþãlegea circulaþiei ºi obþin permisul de conducere;

- Turismul a cunoscut o creºtere nemaiîntâlnitã,ca urmare a scãderii numãrului turiºtilor cu peste50% faþã de anul precedent;

- S-au luat mãsuri hotãrâte de întãrire a economieiprin desfiinþarea a câte 20 000 de întreprinderilunar;

- Deºi, prin strãduinþa guvernului, se producanual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetãþeanare asiguratã cel puþin o pâine în fiecare zi;

- Agricultura noastrã poate hrãni 80 de milioanede oameni, ca urmare peste 80% din mâncareazilnicã a românului este adusã din alte þãri;

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin dinlume. Cum reuºim? Îl plãtim cu preþul cel maimare din Europa. Cu gazele se întâmplã la fel;

- Construim în fiecare an sute de kilometri deautostradã ºi ca urmare avem autostrãzi tot maipuþine;

- ªi gropile din carosabil devin tot mai numeroaseîntrucât le astupãm continuu cu asfalt;

- Oricare altã þarã cu atâtea minuni adunate


În perioadã 26-29 iulie 2010, româno-americanul FlorentinSmarandache, nãscut la Bãlceºti, în 1954, profesor universitar laFacultatea de Matematicã a Universitãþii �New Mexico�, din oraºulGallup, statul New Mexico, SUA, a fost în oraºul Edinburgh, dinScoþia, Marea Britanie, pentru a participa cu mai multe lucrãriºtiinþifice la a 13-a Confe-rinþã Internaþionalã de Fuziunea Informaþiei,organizatã anual de cãtre Societatea Interna-þionalã pentru FuziuneaInformaþiei în diverse locuri de pe glob, gãzduitã în acest an deCentrul Internaþional de Conferinþe din capitalã Scoþiei.

Fuziunea Informaþiei este un domeniu al tehnologiei de vârf carefoloseºte informaþii (date) provenite de la surse de naturi diferite(electronice, optice, acustice, mecanice, umane), cu numeroase

Un rom@n a f#cut �FuziuneaInforma]iei� \n capitala Sco]iei

Teoria Dezert-Smarandache (TDSm)Mircea MONU

aplicaþii militare ºi civile. Deoarece între informaþiile provenite de laaceste surse pot existã contradicþii, este necesar un model matematicpentru selecta-rea informaþiilor credibile, cã sã se poatã luã deciziicorecte. Existã mai multe astfel de mo-dele matematice, purtânddenumirea genericã de �Teorie�, unul dintre ele fiind �Teoria Dezert-Smarandache� (notatã prescurtat TDSm, pentru a se deosebi de�Teoria Dempster-Shafer�, care se prescurteazã TDS), realizatã deinginerul electronist francez Jean Dezert, cercetãtor la Oficiul Naþionalpentru Studii ºi Cercetãri Aeronautice (ONERA) din Chati-llon,Franþa, împreunã cu Florentin Smaran-dache. Din anul 2008, osecþiune a conferin-þei, condusã de Jean Dezert ºi Florentin Sma-randache, se numeºte �Dezvoltari ºi aplicaþii ale TDSm�.

La Edinburgh, acesta a fost ºi titlul unei conferinþe de trei oresusþinutã de cei doi autori ai TDSm.

În cadrul secþiunii speciale dedicate TDSm, FlorentinSmarandache a prezentat lucrãrile: �Fuziunea surselor de probe cudife-rite importante ºi credibilitãþi� (scrisã împre-unã cu Jean Dezertºi cu un alt cercetãtor francez, Jean-Marc Tacnet, de la CEMAGREF(Institutul de Cercetãri pentru ªtiinþele ºi Teh-nologiile MediuluiÎnconjurãtor) ºi �Metoda "-reducerii pentru luarea multicriterialã ade-ciziei� (scris numai de bãlcesteano-gallu-peanul FlorentinSmarandache).

laolaltã ar fi dispãrut demult. Noi existãm!Mai sunt ºi alte minuni în þara asta. În

România, minunile nu se sfârºesc niciodatã!ªi asta fiindcã ºi noi, românii, suntem un po-por de poveste. Alegem mereu ºi mereu con-ducãtorii cei mai capabili de minunãþii!

Bibliografie:Alex ªtefãnescu, Cum te poþi rata ca scriitor,

2009.Corneliu FLOREA, POLEMOS: CUM SE

RATEAZÃ UN CRITIC LEFEGIU, �RomaniaVIP�, 17 septembrie 2010,http://www.romanianvip.com/2010/09/corneliu-florea-polemos-cum/

Prof. dr. Adrian BOTEZ, ACTUALITATEAROMÂNEASCÃ sau �SUNTEÞI INVITATE/INVITAÞI LA TRÃDARE, DOAMNELOR ªIDOMNILOR!�, �Romania VIP�, 26 august 2010,http://www.romanianvip.com/2010/08/adrian-botez-actualitatea-romaneasca/

TEODOR DUNGACIU, Jurnalul unui obse-dat sexual sau Cum te poþi rata ca scriitor, Trico-lorul, Nr. 1963, sept. 2010.

General de brigadã (r) dr. Gheorghe Vãduva,Scrisoare deschisã: Liderilor partidelor politicedin Romania, Presedintiei, Parlamentului,Guvernului Romaniei si Justitiei Romane,Sindicatul Militarilor.

Puºi Dinulescu, �Gaºca ºi diavolul. Istoriabolnavã a domului Manolescu�, 2009.


În anul 1881, Academia Ro-mânã îi conferã lui Vasile Alecsan-dri marele premiu �Nãsturel-He-rãscu� pentru drama istoricã�Despot-Vodã� ºi �Ostaºii noºtri�.Este singura rãsplatã pe care aprimit-o în întreaga sa viaþã.

Decernarea acestui premiueste cauza determinantã a de-clanºãrii unei violente campaniidezlãnþuite de cãtre AlexandruMacedonski. Acesta polemi-zeazã cu Alecsandri, pentru cã aacceptat sã primeascã premiulAcademiei, mai ales cã era aca-demician ºi om înstãrit.

Publicã, în �Literatorul�, o�Analizã criticã� a poeziei luiAlecsandri, în urma cãreia rela-þiile dintre ei sunt compromise.Atacurile vor spori, îndeosebidupã ce admiratorii lui M. Emi-nescu încep sã arate unele rezer-ve faþã de opera bardului. Iritatde premierea lui Alecsandri, Ma-cedonski îl atacã, într-un limbajlipsit de politeþe în poezia �Viaþade apoi�, publicatã în �Literatorul�:

�Cine oare-ar crede, º-arvrea sã recunoascã

Alecsandri cel mare - era ºiel o broascã�.

Primim informaþii despreaceastã polemicã din scrisorileadresate lui Ion Ghica, în anii1882, 1883. Iatã un fragment dinscrisoarea expediatã la 15 octom-brie 1882, din Bucureºti:

�Fiindcã a venit vorba de ver-suri, îþi aminteºti cu câtã bunã-tate am primit ºi am încurajat noipe Macedonski ºi comp. ca pe otânãrã pleiadã literarã? Acest oma vrut sã-mi dea o probã despre

sentimentele sale de recunoºtin-þã ºi într-un pamflet în versuriîmpotriva poeþilor care nu facparte din clica sa, m-a numit purºi simplu� o broascã. Nu-mi iartãcã am primit marele premiu �Nãs-turel�, sub pretext cã sunt acade-mician ºi cã posed o garã pe pro-prietatea mea, ºi plecând de laacest frumos sentiment, exclamãîn notele care însoþesc capodo-pera sa: �Ruºine, de trei ori ru-ºine, domnule Alecsandri, ai ºters10000 de franci, premiindu-tesingur când premiile sunt institu-ite pentru încurajarea celortineri� etc�.

Al. Macedonski scoate re-vista �Literatorul� în anul 1880,la care colaboreazã ºi VasileAlecsandri, în 1881.

În acelaºi an, îi scrisese luiMacedonski ºi-l felicitase pentruiniþiativa de a da la ivealã nouarevistã. Pentru a ilustra sfatul pecare îl dãduse tinerilor scriitori dea reveni de mai multe ori asupraunui manuscris, îi trimite spre pu-blicare o scenã din �Despot-Vodã�aºa cum a fost scrisã iniþial pentrua o compara cu forma definitivãla care a ajuns când s-a tipãrit.Macedonski a publicat scrisoa-rea ºi fragmentul în �Literatorul�.

Iatã un fragment din scrisoa-rea lui Vasile Alecsandri: �În oricescriere vom produce sã ne ferimde prima satisfacere, de primulentuziasm al paternitãþii, cãcisimþul de egoism pãrintesc e maimult dezvoltat în poeþi decât înrestul omenirii. Fiecare vers nepare o armonie, fiecare strofã operfecþie, fiecare bucatã întreagãde poezie o capodoperã... Însãdupã o trecere de timp, încep ane sãri în ochi defectele închipu-irii noastre ºi gãsim cã acei copiiar fi câºtigat mult dacã chiar dela venirea lor pe lume i-am fi su-pus la o corectare asprã. Trebuiedar sã ne deprindem a face sa-crificii dureroase, a elimina ver-suri, a tãia strofe, a scurta, aschimba, a drege fãrã îndurerare,înainte de a scoate la luminãscrierea noastrã, operaþie crudã,dar neapãratã ºi folositoare�.

Alecsandri revine asupra cam-paniei de denigrare dezvãluitã deMacedonski, în scrisoarea din 10

Constantin E. UNGUREANU

Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri }i Alexandru Macedonskidecembrie 1882, din Mirceºti.

�În timp ce jurnalele mã ridicãpe imaginare piedestale, mult in-teresantul Lama de la �Literato-rul�, Macedonski, lucreazã activla dãrâmarea mea. De când amurit, de când a fost mâncat deviermi ºi s-a reîntors în aceastãlume, trecând pe la Mãrcuþa,acest fost versificator, acum ver-mificator, mã insultã, mã defãi-meazã, mã trateazã de la egal laegal, spunând cã am ºters pre-miul �Nãsturel�.

Mã distreazã acest biet Zoil,cãci îmi oferã ocazia de a studiaîn anima vili pustiirile acesteigroaznice boli care se numeºteîngâmfare. În curând mã va acuzacã am omorât pe tata ºi pe mama,ºi aceasta cu scopul de a mã facesã încep o polemicã cu el. Dar îldesfid cã va izbuti a mã face sãmã amestec în tãrâþe�.

În general, poetul a manifes-tat întotdeauna o atitudine înþe-leaptã, demnã ºi rezervatã. Totuºi,între hârtiile poetului, a fost gãsitão ciornã autografã, ineditã, cutitlul �Ecce homo�, în care Alec-sandri riposteazã atacurilor luiMacedonski cu un rãspuns spiri-tual, dar foarte sever, demons-trând reale calitãþi de pamfletar.

Iatã un fragment:�El este Alexandru Mace-

donski! Ecce homo! Acest tânãrinteresant, mort în floare ºi reîn-tors nu demult de pe ceea lume,a inaugurat reîntoarcerea sa înviaþã prin o nemotivatã împroº-care de epitete elegante ºi aleseîn dicþionarul bunei-cuviinþi, pecare le-a adresat diferitelor per-soane din societate cu o prodiga-litate dintr-un suflet delicat ºi scãl-dat în valurile înaltei poezii. (...)

Aºa, pe Eminescu îl numeºteciupercã, pe Alecsandri ºi peNanu broaºte, pe Stãncescu mã-gar, pe Grigore Cantacuzino gre-ier, pe Cornescu prepelicar etc.,încât cititorii revistei �Literato-rul�, nr. 7-8, surprinºi de mirare,au fost în drept de a se întrebadacã byronianul Macedonski nus-a odihnit la Mãrcuþa dupã vo-iajul sãu din lumea morþilor�.

Un fragment din scrisoareacãtre Ion Ghica, Mirceºti, 9 ianu-arie 1883, se remarcã, de aseme-

nea, prin tendinþa satiricã ºi vio-lentã a limbajului, trãsãturi speci-fice pamfletului:

�În sfârºit, acest biet Mace-donski se înverºuneazã împo-triva mea cu o furie ce dovedeºtela el o supraabundenþã de fiereneagrã, de care va sfârºi prin a fisufocat, într-una din zilele aces-tea. Tare ar mai dori sã consimt acoborî la nivelul sãu pentru a în-cepe cu el o polemicã în jurnale,dar nu sunt prost, îl las sã latreîn voie.

De altfel, îmi face un serviciu,fãrã s-o bãnuiascã, pozând pen-tru personajul lui Zoil care joacãun rol în noua mea piesã. Va fi re-cunoscut din cap pânã în picioa-re. Aceasta îmi va fi rãzbunarea.�

Prin urmare, Alecsandri în-cearcã sã-ºi stigmatizeze adver-sarul sub masca personajuluiZoil din piesa �Fântâna Blandu-ziei�. Ca ripostã la acesta, Mace-donski publicã în �Literatorul�,V,2, 1884, apoi în volumul �Excel-sior�, �Epigramã (Lui Vasile Alec-sandri)�:�Orbit de-al gloriei nesaþiu,Albit de ani, dar tot copil,E lesne sã mã faci ZoilCând singur tu te faci Horaþiu�

Aceastã epigramã e însoþitãde urmãtoarea notã:

�Alecsandri, în Fânt(âna)Blanduziei�, pune în scenã peHoraþiu ºi pe un invidios al sãu,pe care îl numeºte, conform tra-diþionalului obicei, Zoil�.

La moartea lui Vasile Alec-sandri, august, 1890, AlexandruMacedonski rosteºte: �Alecsan-dri n-a murit. Era semizeu: astãzis-a fãcut zeu - iatã tot�.

Alexandru Macedonski


Tiberius DOMOZIN~ Armata liber{ polonez{}i tr{darea occidental{

Expansiunea germano-itali-anã în Europa ºi Africa în dece-niile trei ºi patru ale secolului tre-cut a condus la prãbuºirea unorstate naþionale recent apãrute pescena istoriei dupã destrãmareaImperiului Austro-Ungar si laameninþarea imperiului colonialbritanic. Folosindu-se de toateforþele libere ale statelor ocupatesi bazându-ºi ideologic lupta peeliberarea lor, Marea Britanieacceptã apariþia în plan politico-militar a struþocãmilei anglo-americano-sovietice, alianþa carela umbra luptei pentru eliberareaEuropei îºi consolideazã propriileplanuri de expansiune ºi îºi împar-te cu cinism între membrii sãi sfe-rele de influenþã, hotãrând ase-meni unei instanþe supreme des-tinul unor state, naþiuni, generaþii,întocmai cum procedaserã forþeleîmpotriva cãrora porniserã în nu-mele umanitãþii la rãzboi.

Invadarea Poloniei de cãtreURSS în a doua jumãtate a luniiseptembrie 1939 a dus la prãbu-ºirea frontului ºi capitularea po-lonezilor. Armata polonezã ce în-suma peste un milion ºi jumãtatede militari, deºi rezistase peste olunã de zile în faþa celor mai pu-ternice armate ale lumii fãrã spri-jinul promis de anglo-francezi,este nevoitã sã înceteze lupta. Ojumãtate de milion de morþi ºi pri-zonieri cad la nemþi, un sfert demilion cad la ruºi, dar importanteforþe armate, rezerva de aur a bãn-cii poloneze ºi conducerea statu-lui iau drumul exilului spre orientsau occident în principal via Ro-mânia. Deºi Anglia garantase su-veranitatea Poloniei ºi interven-þia armatã în caz de conflict, des-chiderea frontului de vest sau tri-miterea unei forþe expediþionarenu a avut loc. Acest fapt este cuatât mai curios cu cat acest ajutora fost trimis ulterior unor state a

cãror integritate nu fusese garan-tatã, si anume Norvegia ºi Grecia.În mod ironic o parte a forþelorexpediþionare erau trupe polo-neze ce se evacuaserã din est,mai puþin în cazul Greciei deoa-rece capitularea acesteia le sur-prinsese în stadiul îmbarcãrii înAfrica. În bãtãlia terestrã ºi navalãdin jurul oraºului port Narvik dinNorvegia în 1940, brigada inde-pendentã polonezã de vânãtoride munte plãteºte tributul desânge de 100 de morþi, iar în urmaluptelor navale este pierdutsubmarinul polonez Orzel cu cei55 de marinari la bord. În Franþaîn acelaºi an armata liberã polo-nezã formeazã patru divizii de in-fanterie ºi douã brigãzi. În alcãtu-irea acestor forþe, ca ºi în Angliamai târziu intrã ºi voluntari polo-nezi ce erau stabiliþi în cele douãþãri. În bãtãlia pentru Franþa po-lonezii suferã aproximativ ºasemii de pierderi ºi opun o rezisten-þã îndârjitã în sectoarele reparti-zate lor, retrãgându-se abia cândforþele franceze aflate în retra-gere le descopereau flancurile ºireuºind evacuarea prin Elveþiasau Dunkirk. Nici un polonez nuera obligat în nici un fel sã se sa-crifice pentru Franþa. În schimb,Franþa nu sacrificase nici un sol-dat pentru independenþa Polo-niei deºi i-o garantase. În Siria,aflatã sub administraþie francezã,se formeazã brigada polonezã in-dependentã Carpatica, alcãtuitãdin soldaþi polonezi evacuaþi înprincipal prin România. Aceastãbrigadã este folositã mai târziude englezi în luptele pentru ora-ºul port Tobruk, unde poloneziisuferã ºase sute de pierderi înoameni. Franþa capituleazã înfaþa Germaniei, deºi fusese ata-catã cu forþe mai mici decât celecare invadaserã Polonia ºi fãrãsã sufere o agresiune ºi din par-tea Sovietelor.

În 1940, pe teritoriul Marii Bri-tanii ia naºtere Corpul 1 polonez,folosit la fortificarea zonelor decoastã în aºteptarea invaziei ger-

mane. De asemenea, se formeazãunitãþi poloneze de artilerie anti-aerianã ºi patru escadrile ce par-ticipã la bãtãlia Angliei. Dintreacestea, Escadrila 303 polonezãînregistreazã cele mai multe vic-torii aeriene din întreg corpulRAF-ului. Tributul plãtit de for-þele poloneze pentru apãrareaAngliei este de treizeci ºi trei avi-atori cãzuþi, în condiþiile în carenici un soldat britanic nu cãzusepentru apãrarea Poloniei, deºiAnglia îi garantase graniþele.

În 1941, odatã cu invadareaUniunii Sovietice de cãtre Germa-nia, Stalin elibereazã un numãrimportant de prizonieri polonezice formeazã Corpul 2 polonez înOrientul Mijlociu. Aceastã în-semnatã forþã militarã suferã acutlipsa ofiþerilor, iar eforturile decãutare a lor sunt zadarnice pânãîn anul 1943, când este scos laluminã masacrul de la Catyn,unde, în dorinþa criminalã de dis-trugere a armatei poloneze, Stalinexecutase peste cinci mii de ofi-þeri ai acesteia. Corpul 2 polonezîmpreunã cu brigada indepen-dentã Carpatica participã la dis-trugerea forþelor Afrika Korps dinLibia pânã la capitularea acestora

în Tunisia. Debarcã apoi în Italiaºi participã la cele mai dure luptede pânã atunci, polonezii fiindchemaþi acolo unde frontul nuputea fi strãpuns. Câãtigã bãtãliade la Monte Casino, participã lastrãpungerea liniilor Gustav ºiGotica ºi suferã 2.600 de morþi înefortul de a scoate din luptã prin-cipalul aliat al Germaniei. De ase-menea, polonezii participã cu oescadrilã la distrugerea forþelorAxei în Tunisia, escadrilã ce iaparte apoi la bombardamenteleasupra Germaniei în anii 1944 ºi1945.

În 1943, dupã descoperireamasacrului de la Katyn, guvernulpolonez în exil, prin ºeful sãu,generalul Wladislaw Sikorsky,ce comanda ºi Armata Libera Po-lonezã, rupe legãturile diploma-tice cu Uniunea Sovieticã, faptce disturbã relaþiile Stalin-Chur-chil ºi conduce la incidentul avia-tic din Gibraltar, unde moarteadoar a generalului ºi fiicei sale ºimomentul când se consumã tri-mit cu gândul la un asasinat, oaltã jertfã polonezã întru netul-burarea intereselor aliate.

Dupã Katyn ºi ruperea relaþi-ilor diplomatice, Stalin înfiinþeazão nouã armatã polonezã în est laa cãrei comandã numeºte ofiþerisovietici sau comisari politici.Armata era formatã din prizonieripolonezi ,dar ºi din locuitori aiPoloniei din zonele ocupate deU.R.S.S. ºi la început avea efec-tivele unei divizii, dar în scurt timpcreºte la dimensiunile a douãarmate. Aceastã forþã începe luptala Lenino în Belarus ºi participãapoi ºi la eliberarea Cehoslova-ciei pânã la bãtãlia finalã de laBerlin lãsând pe câmpurile deluptã 27.000 de morþi ºi dispãruþi.În timpul rãscoalei din Varºoviaîncearcã în zadar ºi cu mari pier-deri sã vinã în ajutorul ArmateiÞãrii. În tot acest timp sunt obli-gaþi sã lupte sub comandã ºi alã-turi de trupele ce ocupaserã Polo-

continuare în pag. 34Cristina Oprea

nia ºi masacraserã zeci de mii demilitari polonezi ale cãror gropicomune sunt ºi azi rãtãcite peteritoriul fostei Uniuni Sovieticedin moment ce autorii masacrelorvor fi murit probabil.

Armata Liberã Polonezã par-ticipã în 1944 la debarcarea dinNormandia, la eliberarea Franþei,Belgiei ºi Olandei pe teritoriulcãrora suferã patru mii ºase sutede pierderi la care se adaugã teri-bilele pierderi suferite în opera-þiunea Market Garden.

Forþele poloneze luptã dinprima zi a rãzboiului pânã în ul-tima. Fie cã luptau în Armata Li-berã Polonezã sub comanda gu-vernului polonez din exil în vest,fie cã erau nevoiþi sã lupte dinest alãturi de Armata Roºie, fiecã luptau în Polonia ocupatã înrezistenþã sau Armata Þãrii, apor-tul la înfrângerea Axei a fost ho-tãrâtor. Nu a existat bãtãlie ma-jorã în al doilea rãzboi mondial lacare sã nu fi participat trupe polo-neze. Astfel, îi gãsim în OrientulMijlociu, Africa, Italia, Franþa,Germania, Belgia, Olanda, Ceho-slovacia, în debarcarea de laDieppe, în Ziua Z, operaþiuneaOverlord, Market-Garden, Bãtã-lia Angliei, Falaise, Tobruk,Monte Casino, bãtãlia pentru li-nia Gustav, bãtãlia pentru liniaGotica. Toate aceste eforturi vo-luntare ºi jertfe în slujba cauzeialiate nu au impresionat Anglia,care a decis sã nu invite trupelepoloneze la parada victoriei dela Londra în 1946.

O contribuþie decisivã pentrudeznodãmântul rãzboiului aadus, fãrã îndoialã, rezistenþa po-lonezã prin informaþiile puse ladispoziþia serviciilor secrete bri-tanice, informaþii ce au condusla scurtarea conflictului ºi încli-narea decisivã a balanþei în par-tea aliatã. În vara anului 1939,serviciul de informaþii al Polonieia trimis atât Angliei cât ºi Franþeicâte o copie a celebrei maºini decodat Enigma, însoþitã de docu-mente necesare ºi echipe de teh-nicieni ºi specialiºti. Enigma a ju-cat un rol crucial în desfãºurareabãtãliei Angliei, bãtãliei Atlanti-cului, invaziei continentului ºichiar în punerea în gardã a ruºilor

privind datele atacurilor între-prinse de germani în est. De ase-menea, printre alte realizãri aletehnicienilor polonezi ce au spri-jinit cauza aliatã se numãrã cre-area sistemului de detectare alsubmarinelor germane.

Informaþiile obþinute de rezis-tenþa polonezã au servit atât an-glo-americanilor cât ºi Moscoveiprin mijlocirea britanicilor ºi aufost mereu considerate de aliaþica fiind de cea mai bunã calitate.

Reþeaua informativã polonezãcu sediul în Londra împânziseestul ºi vestul Europei ºi nordulAfricii. Cea mai importantã filialãse aflã în Franþa, numãra douãmii cinci sute de agenþi ºi a pusla dispoziþie Londrei cinci miidouã sute de rapoarte informa-tive în perioada 1940-1942. Infor-maþii cruciale privind invazia Uni-unii Sovietice de cãtre Germaniaau fost puse la dispoziþie Mosco-vei, informaþii pentru facilitareainvaziei în Nordul Africii sau înNormandia au plecat de aseme-nea de la structurile clandestinepoloneze. Una dintre cele maispectaculoase realizãri a fost re-alizarea unui studiu amãnunþit alCentrului de cercetare ºi fabriciide la Pennemunde unde se pro-duceau rachetele V1 si V2. Acestfapt a permis britanicilor sã re-alizeze cu succes un bombarda-ment masiv ce a scos fabrica dinproducþie pentru multe luni dezile. S-a reuºit chiar trimiterea laLondra a unor fragmente de ra-

cheta pentru analize. Primele in-formaþii despre lagãrele de con-centrare au venit tot pe filiera po-lonezã. În total serviciile de infor-maþii clandestine poloneze autrimis aliaþilor peste douãzeci siºase de mii de rapoarte informa-tive ºi câteva mii de mesaje ger-mane decodate.

Forþele libere poloneze audesfãºurat în total pe frontul deest aproximativ trei sute treizecide mii de militari, în þara ocupatãrezistenþa se ridicã numeric lapeste trei sute de mii de oameni,iar în vest peste douã sute de miide soldaþi polonezi au luptat pânãla încheierea conflictului. Cuaceste forþe impresionante ce seapropie de un milion de oa-menicu greu se poate afirma cã Poloniaa fost învinsã în 1939 ºi a fost înfapt a patra putere aliatã ca forþãce a contribuit la distrugerea Axei.

Prin felul cum Anglia si-a fo-losit aliaþii polonezi ºi prin trata-mentul aplicat la sfârºitul rãzbo-iului se poate deduce faptul cãaceasta a urmãrit mereu mãcina-rea forþelor germane ºi puþin acontat interesul þãrilor ocupateatunci când prima grijã a britani-cilor era sã deschidã cât mai multefronturi cât mai departe de insulalor pentru împrãºtierea ºi tocireaarmatelor germane ºi þinerea lorla distanþã. Privind lucrurile dinaceastã perspectivã nu mai sur-prinde pasivitatea britanicã în faþadeportãrilor, execuþiilor ºi prigoa-nei instaurate de ruºi împotrivaarmatei de rezistenþã polonezãdupã rãzboi, armatã ce facilitaseinfinit Angliei triumful în luptaoarbã a dominaþiei.

Anglia ºi Franþa nu au decla-rat rãzboi Germaniei ºi nu au lup-tat împotriva ei pentru a-ºi onoraobligaþiile asumate în faþa Polonieiprivind independenþa acesteia, cipentru a distruge maºina de rãzboigermanã identificatã ca principalaameninþare la adresa imperiilorcoloniale ºi sferelor lor de hege-monie ºi mai târziu ºi ale UniuniiSovietice ºi Americii. Doar aºa seexplicã faptul cã cele douã puterinu declarã rãzboi ºi URSS-ului du-pã ce Stalin invadeazã ºi el Polo-nia la 17 sept. 1939, bãnuialã cedevine certitudine pentru lumeaîntreagã la finalul conflictului cândAnglia vinde nu doar Polonia ru-ºilor, ci întreaga Europã de Est.

34 Anul I, nr. 1/2010Constela\ii diamantineConstela\ii diamantinecontinuare din pag. 33

Florin Mãceºanu

*Nu ºtiu ce m-a fãcut astãziSã mã asemãn cu un copacviolet,Înflorit cu flori verzi albastreªi parcã prin fiecare frunzãVântul îmi ºopteaCuvântul,Ce nu-i puteam rostiÎnþelesul.*Cuvintele suntDoar o scaraPrin care noi pãºimAsemeni privirilorCe ating depãrtareaCu-n gest.*O jumãtate din minen-ar mai trãiCi ar sta amorþitã în iarbãN-ar mai vedea nimicdin ce se petrece,Mutã parcã ar fi gura mea,Surde parcã ar fi urechile mele.Pot eu oare sã nu aud strigãtulluminiiÞipãtul ei de durere,Cufundatã într-un somn adâncCe nu se preface?*Sunt asemenea munteluiCe e gata sã se prãvaleDoar o minune a pietreiÎl mai þine sus.La poalele muntelui ar finumai noriIar eu însinguratã,rãtãcitã prin arbori,Aº cãuta scara ascunsã înprãpãstii,Sã urc în vârfuri,Sã urc în nori.ªi ce îmi ajutã sã urcPânã în vârful muntelui?Eu cred cã acolo,E poarta cerului deschisãªi de ea trebuie sã agãþ scara.Sã îmi rãspunziSã îmi arãþi sensul,Sensul cuvintelorÎnþelesul de nepãtrunsÎn care eu suntªi în care fug,Fug mereu cu braþele deschise.*Copilul din mineNu mai cade,Împiedicându-seDe lucrurile lumii,Copilul din mineE atât de liber!!!

Victoria DU}U

Din v

olum

ul�C

ea ca

re a[

fi�


Treptele

SângeleTulburat de azur,în crucea trupuluiîºi aflã menirea.

SuprafaþãLucrurile devin rebele,prin ceaþa nãluciriiau luciu efemer.

InteriorSomn îndelung,lumini curgtremurãtoare din stele.

AscezãA pãrea sfârºit,fãrã ca speranþasã moarã vreodatã.

Rugãciuneªoapte pãtrunsedin lumi nebãnuite,la porþile iertãrii.

EchilibruDe eºti mai multca o tristeþe,mai plinã-i bucuria.

ChemareSpargi gheaþa ºi-aºtepþiîncãlzirea deplinã.

Poeme într-un vers

Reverberaþii în pilule de timp

Sub timpSub coaja întâmplãrii musteºte o dorinþã.

DevenireCum parcã te absoarbe, de eºti ºi nu mai eºti!

FiinþaNisipul tãu pãstreazã memoria secundei.

AparenþãEu o vãzui neghinã, tu zici cã-i diamant.

Între stãriNu-n vânzoleli deºarte se-ascunde-nþelepciunea.

InspiraþieReverberate-n versuri - mici sunete de timp.

Iarãºi sub timpE clipa, îndeobºte, mãsurã-a suferinþei?

Fiinþa-poem/ Poemul-fiinþã

SpaþiulDinãuntru, pe un vârf ascuþit, cartea se scrie pe sine.

EchilibrareaÎn balans, trebuie sã-i prinzi clipa de graþie.

DeconstrucþiaNu mai existã rãgaz, fumul anunþã arderea trunchiului.

PopasulÎn miezul fluid-incandescent-respirabil, ultimul popas.

ParadoxulFiinþa s-a topit în poem, iar poemul-n fiinþã.

Ieºirea în lumeSapi la rãdãcinã, dar nu ºtii cã splendoarea e-n fruct.

Poemul devine conºtient de sineDoar timpul va clinti bariera, praful se va scutura de la sine.

George PA{AF

lori

n M

ãceº

anu

- Jo

cul

iele

lor

Marcaj pe cruce

Am simþit trupul trist,ca mâna de pe cer,dupã jaluzeaua vieþii trase,ca un mizantrop cerºeam în faþa vieþii,cu teama-n piept sã bat la poartã.

Am turnat lacrimã pe suflet,iar pragul pleoapelor,a umezit regnul meu.

Stau cu sufletul noapte,amintiri mai þin la piept,totul este viaþa în deºert!

Marian DRAGOMIR

Toropire

am ajuns în nisipul sticleipraful pe vene a urcatam privit pieleacartilagiu transpirat cristaltranspiraþia pelin

în toropire am vrut sã m-afirmtot ce am fost din gât pânã-n cãlcâin-am procesat nimicdacã întrebi ce suntexprimare de refracþieun gând pe þeasta caldarâmului

în câmpie m-ascund de cãldurãamputat prin cotloaneviermi pe câmpieprivirea se chirceºte la stele

unde e capul plecatpunctul de sclipiredoboarã în câmp ºi faþãtotul e scrum.am ajuns pe câmpsã mã judece obârºianu e importantã cãlduraci lipsade studiudin arºiþãn-am fost decât toropirea vremii.


Viorel TRANDAFIR

Ca o prelungire omniprezentãa pãcatului primordial dusã pânãla fiinþa noastrã ºi dincolo deaceasta, ne trezim în fiecare dimi-neaþã cu grumajii sugrumaþi dejugul imaginar dar prezent al su-pravieþuirii, al propriilor dorinþede mai bine pentru ziua de mâine,ne trezim înecaþi în noianul deamãrãciuni ce zideºte lespezipeste suflet pentru a-l împietri.Astfel cã acest lucru dureros deadevãrat a fãcut cumva ca ten-dinþa omului de a se înãlþa pe sinedeasupra realitãþilor perfide cucare se confruntã zi de zi, ca abili-tatea sa de a se refugia într-unungher al minþii sale, într-o lumeclãditã din propriile gânduri, sãmoarã, lãsându-ne în urmã caniºte oameni de suflet goi princare viaþa îºi amânã sfârºitul imi-nent în moarte.

Gonim astfel cãtre nicãieri, cuun singur scop bine fixat în min-te, anume securitatea imediatã,pe niºte cãi necunoscute, rãtã-cind cu anii în beznã, îndârjindu-ne a nu accepta un strop de lu-minã, fie el plãsmuit de simþireanoastrã, care sã ne zideascã noirãdãcini ºi sã ne spele de bleste-mul de a fi unul dintre ceilalþi. Oriîn acest iureº nebun vom vedeade îndatã cã nu putem trãi aºa,sufocaþi în propria agonie, închi-naþi între ziduri ridicate chiar demâinile noastre, ziduri dincolo decare un apus de soare ni se pareceva normal, la fel cum o superbãfloare ni se pare doar o floare,percepþia ne este învãluitã deceaþa nepãsãrii, creierul ne estespãlat de cantitatea zilnicã de in-formaþii ce se vrea ajunsã la noi.Unde suntem noi în spateleacestor lucruri? Unde se aflãspiritul nostru liber sã zbânþuieºi sã alerge vesel pe cãileuniversurilor imaginate de noiînºine? Unde este vioiciunea cu

care sã mângâi acea frumoasãfloare ºi unde solemnitatea cucare sã te pleci în faþa divinuluiapus de soare?

Abia atunci când vei fi învã-þat din nou sã simþi aceste lucrurivei realiza cã uºile unui nou ori-zont pe care îl credeai inexistents-au deschis pentru tine, trans-portându-te într-o altã lume, unapurã, neatinsã, în care universultãu monocrom ºi strâmt capãtãculoare. Te vei simþi o persoanãcu totul ºi cu totul nouã, ca ºicum soarta însãºi, miloasã cutine þi-ar fi oferit privilegiul uneia doua naºteri. Brusc, din per-soana seacã ce se ascundea întrupul tãu nu va mai rãmâne de-cât cenuºa timpului trecut ºi veisimþi cã în locul acesteia vor în-flori în sufletul tãu noiane de gân-duri, de sentimente ºi idei, cu fie-care zi care trece, mai multe ºi maimulte, pânã când, ostenit de lup-tã vei porni la drum în cãutareaunui remediu. Mâna ta va apucacu vrednicie condeiul ºi literelevor apãrea una dupã alta, materi-alizându-se în cuvinte pe vreunpetec de hârtie îngãlbenit de vre-muri, ca ºi cum o voce nevãzutã

Condi|ia omului de art{I. Scriitorul

îþi ºopteºte la ureche tonul so-lemn al propriilor gânduri ºi sen-timente rupte din suflet, puzderiede amintiri, unele adunate chiarºi din anii în care ca un surd ºi caun orb nu auzeai ºi nu vedeaiceea ce se însãmânþase ºi creºteaîntru tine.

Când toate aceste lucruri sevor fi întâmplat ºi vei pricepeîntr-un sfârºit metamorfoza ce ºi-a gãsit loc în întreaga ta fiinþã secheamã cã vei fi gustat din po-tirul atât de amar, dar totuºi dulceal scriitorului, cã ai avut privile-giul de a fi atins de harul divinde a împãrtãºi lumii ceea ce estemai frumos, mai pur ºi mai înþel-ept în tine, cã soarta þi-a aºternutdinainte drumul imortalitãþii. Nute speria când nopþile tale tulbu-rate vor fi de setea de a scrie, cãnu vei avea stare de odihnã ºisomn, cã degetele tale nebunevor cãuta ahtiate condeiul pen-tru a stoarce ºi ultimele picãturide vlagã din sufletul tãu, ci maidegrabã îndreaptã-þi ºalele ºi du-þi mai departe crucea cãtre înde-pãrtatul propriu Golgota, cãciuns ai fost cu acest har ºi nu tevei putea lepãda niciodatã, chiar

de însuþi ai fi în stare de a-þi scoatepropria inimã ºi s-o arunci de-parte într-una din cele patru zãri.Alungã deznãdejdea ce te varoade când vei simþi cã lumea în-cearcã sã te astupe cu valurile eiurâcioase sau sã te calce în pi-cioare în iureºul nebun, cãci estedatoria ta cea mai de seamã ascoate aurul din noroi, de a duceîntunericul în beznã, de a gãsiseninul între ceþuri.

Cãrþile tale vor putea sã ajun-gã poate cãpãtâiul generaþiilor deapoi, iar slovele tale semn de focîn gurile celor din urmã, chiardacã tu vei fi departe pierdut înzãri ºi urma ta se va ºterge dinnisipul vremurilor. Ei te vor cãutapoate ºi vor sorbi cuvintele tale,ca tu, cel ce ai scris, indiferentunde ai fi, sã guºti în cele dinurmã rãsplata dulce a tuturornopþilor în care vegheat-ai som-nul semenilor tãi ºi þi-ai lãsat pro-pria minte sã te conducã pe undrum despre care nu gândeai cãva sfârºi atât de departe, ca des-tinul tãu vestejit sã fie spãlat într-un final ºi uns cu miresme de lau-dele oamenilor care, cu bãgarede seamã iau în mâinile lor obo-site cartea ta ºi o aºeazã la loc decinste în raft, ca pe scripturaunor vremuri trecute. Abia atuncivei înþelege cã acea cale hãrãzitãþie a fost cea dreaptã, cã nu te-aipoticnit în zadar pe drumurilevieþii suferind poate de foame,de sete, de mizerie ºi de sãrãciesau cel mai mult de patima de ascrie ºi cã rãsplata ta este unaunicã, cu totul ºi cu totul fãrã depreþ. Vei fi unul dintre aceia alcãror sfârºit, dacã va fi, va sfã-râma întotdeauna moartea ºi veº-nicia, vei fi unul care nu va cu-noaºte mormântul ca sfârºit, cidoar pacea salcâmilor dintr-uncimitir, pentru cã de-a lungul vie-þii tale vei fi fost scriitor...

Cri

stin

a O

prea

Documents

Constelatii diamantine