Constelatii diamantine, nr. 8 / 2011

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N. Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#

Revist# de cultur# universal#, editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul II, Nr. 4 (8)

Aprilie 2011

HRISTOS A _NVIAT !De Sf`nta

]i MareaS[rb[toarea #nvieriiDomnului,v[ adres[m,

tuturor, doriride s[n[tate]i fericire,de pace

]i bucurie,dimpreun[ cusalutul pascal:

“Hristosa @nviat!”

Doina Dr gu , O împ care cu sine i cu via a..............................................................................p. 3Janet Nic , zboi în pace, Pamflet .............p. 4N.N. Negulescu, Armonii astrale ..................p. 5Marian P tra cu, Cronica unei mor i

teptate .......................................................pp. 6,7Adrian Botez, Despre dou lumi ...................p. 7Florin Agafi ei, Körösi Csoma Sándor ...pp. 8-10Florentin Smarandache, În una dintre celeapte Rome... americane ................................p. 11

Cristian Petru B lan, Bun diminea a, tristRomânie!....................................................pp. 12,13Mariana Vicky Vârtosu, Sângerând aipotetic glorie ................................................p.13Anton Vasile, De ce nu... ........................pp. 14,15Slavomir Alm jan,Poetul i marea (****) ......p. 16George Filip, Poeme ................................pp. 17,18Liu Xiaobo, a tep i cu praf ......................p. 18G. G. Constandache, cerea la Pârvan iBlaga ..........................................................pp. 19,20Gheorghe A. Stroia, Cristian Petru B lan -

zbun torii ............................................pp. 21-23Dumitru Buhai, Vremuri grele i rele...pp. 24,25Cristian Neagu, Poeme ..................................p. 25Iulian Chivu, Dialoguri indo-europene:Cosmologia lui Steiner i metafizica luiGuénon ......................................................pp. 26-28Nicolae B la a, Marin Sorescu i gândireaSamkhya (partea a doua) .......................pp. 29,30Cora Eliana Teodoru, Poezii .........................p. 30Ion Pachia Tatomirescu, Ini iere paradoxistla Curtea M iastrei i a Elementului Foc, saua “împ ratului Ro u” ............................pp. 31,32Ion Untaru, Poeme .........................................p. 32Maria Cozma, Arta cuvântului ....................p. 33Georgeta Nedelcu, Iosif Vulcan i “Familia” ..p. 34Marian P tra cu, Oameni, animale i cartofi(II) ..............................................................pp. 35,36Diana Iacob-Sp taru, Piruete sub mare.......p. 36Yuri Andruchovych, Stas Perfe kyi se întoarceîn Ucraina ................................................pp. 37,38Ovidiu Ivancu, Unii scriitori români nu mai autexte, ci aur ............................................pp. 39,40Cristian Petru B lan, O amintire din liceudespre Nichita St nescu ........................pp. 41,42Ionu Caragea, Mânc torii de visuri ..........p. 42Constantin E. Ungureanu, “Nu tiu dac amcreat teatrul na ional, dar ... ................pp. 43,44Radu Mihalcea, România v zut din untru idinafar ...................................................pp. 45-47Geta Truic , Para-kalia, epatare i iluzieestetic ......................................................pp. 48-50

tefania Pu cal u, Poezii .............................p. 50M. Zavati Gardner, Cea dintâi amintire .....p. 51Eugen Petrescu, O nou carte în vatraBuze tilor .........................................................p. 52Virgil Lovin, Orologiul .................................p. 53Cornel Galben, Dic ionarul lui Dumnezeu ..p.54Iulian Chivu, Eugen Dorcescu i tenta iafructului interzis ......................................pp. 55,56Adriana Yamane, Povestea puiului de

prioar .........................................................p. 56Daniela Sitar-T ut, Il faut vivre pour manger,non pas manger pour vivre ..................pp. 57,58Virgil Stan, Furtuna ..............................pp. 59,60

Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Acad. Constantin B CEANU-STOLNICI- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany BritishLiterature, English Departament, Bucharest University

2 Anul II, nr. 4(8)/2011Constela\ii diamantine

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Bd. Gheorghe Chi u, nr. 61, Craiova, Dolj, România,cod: 200541

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Sumar

Redac iaDirector:

N. N. NEGULESCURedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICConsilier artistic:

CRISTINA OPREA

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. C LINA-FLORINA FLORESCU, SUA,

membr a Asocia iei Române de Studii ale Americii- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- Lector univ. dr. ALINA-BEATRICE CHE ,

Universitatea “Danubius”, Gala i- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &

Literatures 249 East Pyne, Princeton University- Prof. univ. GRIGORE AVRAM

Materialele se pot trimite la adresa:[email protected]

Constela\ii diamantine

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

mailto:constelatii.diamantine:@yahoo.com

http://www.scribd.com/constelatii_diamantine

Constela\ii diamantine 3Anul II, nr. 4(8)/2011 Constela\ii diamantineDoina DR~GU}

Alt dat , vân tor de frumu-se e i veselie, poet al clipei pre-zente (surprins din goan ), poetal instantaneului i confesiunii,

O \mp#care cu sine [i cu via]a

de o sinceritate revolt toare, po-vestitor ce descifra t cerea oa-menilor, auzea vocea p mântului,sim ea cre terea ierbii, observafilmul imaginilor în mi care (într-o natur mioritic ) i transpunearealul în legend , acum NicolaeMaroga Enceanu ne aduce înaten ie, prin noul s u volum deversuri, intitulat „Lacrimi frost”, o împ care cu sine i cuvia a, o acceptare a lumii a a cumeste, chiar dac mai trage câteun semnal de alarm . Se simtematuritatea poetului („anii secânt resc”), ajuns la vârsta în-elepciunii, care î i permite s dea

sfaturi, f îns a se implica învreun fel.

Temele mari ale crea iei ma-

rogiene cuprind domenii funda-mentale ale spiritului românesc(iubirea i natura), în care pul-seaz via a satului oltenesc.

Nicolae Maroga Enceanu,prin toat crea ia sa, de pânacum, se arat a fi un scriitor ceeste aproape de durerile i bu-curiile oamenilor. El este un poetprofund original. Literatura ro-mân s-a îmbog it, prin operalui, cu noi valen e lirice.

„Cred c firul de iarb nu estemai neînsemnat decât ziua ste-lar . i furnica-i la fel de perfect .

i un fir de nisip sau un ou decioc nitoare. i brot celul esteo capodoper comparabil cucele mai mari”, spunea WaltWhitman, unul dintre cei mai in-

fluen i i controversa i poe i dinliteratura american .

Autor a 12 c i (versuri, ro-mane, nuvele, povestiri, revela iii istorisiri), membru al Uniunii

Scriitorilor din România, membrual Societ ii Scriitorilor Olteni,membru al The Paradoxist Liter-ary Movement, Arizona, SUA,cercet tor al American Bio-graphical Institute, Inc. SUA,primul cet ean de onoare al co-munei Ianca-Olt, Nicolae MarogaEnceanu este un scriitor impor-tant al vremurilor sale, marcat deproblemele majore ale omenirii.

Lacrimi f rost

ceri dest inuiteDrumul fântânilor C rile din lanuri

este cel de-al cincilea volum de versurial lui Nicolae Maroga Enceanu, dac l m deoparte romanele,nuvelele i povestirile, publicistica, reportajele literare i tiin i-

Aurel Dan - Globanotimpurizare

44 Anul II, nr. 4(8)/2011Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineJanet NIC~

R~ZBOI _N PACEI-a pl cut MILIT RIA. A fost OFI ERîn Marele Stat Major al ARMATEI, în celde-al doilea R ZBOI mondial. A fost pe FRONT,printre PU TI, CARTU E, BOMBE, MOR I, DU MANI,în l tratul turbat al MITRALIERELOR i alTUNURILOR. Dup mun i de durere, dup râuride sânge i dup fluvii de lacrimi, veni i mult a teptata PACE.Tot un fel de R ZBOI. Alt fel de R ZBOI.

sat la vatr , mutilat fizic i metafizic, se dusela OFI ERUL st rii civile i se înrol în alt felde ARMAT . So ia, devenit ad-hoc Marele Stat Major,coborî MILIT RIA din pod i începu INSTRUC IA.Domnul fost ofi er nici nu mi ca în FRONT!Peste tot ap reau INAMICI invizibili, CONSPIRA II de cartier,SECRETE de mahala, DEZINFORMA II de chio c.Totul era LUPT , TR DARE, DERUT . Dup multeretrageri i înfrângeri ru inoase, omul nostruîncepu B LIA cu cel mai aprig DU MAN al omului:alcoolul! Stelele de pe EPOLE I se mutar în coniac.Din când în când, se ducea la o bodeg din apropiere.Acolo î i f cu o ARMAT de prieteni. To i LUPTÂNDpân la ultima pic tur !

i nu plecau acas pân nu erau MOR I. MOR I de be i.i cu ochii cât GRENADELE!

Câte o BOMB -blond -sexi EXPLODA, odat cu pre urile,pe scena obscen a istoriei, sfârtecând curio ii de serviciu.În drum spre cas , era înconjurat de PU TI i de pu toaice,care îl îmbiau cu CARTU E de ig ri contraf cute.Ajuns acas , pe c i ocolite, beat-TUN, so ia începea

cl ne ca o MITRALIER . Prins f MUNI IE,era degradat i trimis, la CARCER , în pat.Se suna STINGEREA iar somnul îi punea C TU Epân a doua zi, când se semna ARMISTI IUL de pace.Adic , de alt R ZBOI…

PAMFLETDe la o vreme, circul în colile din Româniao nou fantom , anume Comisia de Evaluare aCalit ii Înv mântului. De obicei, calitatea e perceputca antonim al cantit ii, de i eu a vedea-o complementarcantit ii.Ca i Valoarea, Calitatea e mai mult dincolo decât aici,mai mult atunci decât acum. Orice încercare de a o ciopli pân la m duv e sortit e ecului.E ca i cum ai ciopli întunericul pânai da de lumin . Calitatea se intuie te, nu se m soar .

i atunci, ce m soar aceast comisie?E clar c e tulbure!Ea m soar , cu precizia presupunerii, Calipipitatea înv mântului.Nemul umit de criteriile marxiste ale cantipipit ii, MinipipisterulEpipiduca iei, Cerpipicet rii i Tipipineretului a dat sfoarîn pipi ar s se organipipizeze la nipipivelul colilor,pe lâng nenum rate comitete i comi ii,noi comisii de evapipiluare a calipipit iiunui înv mânt chiop, ciung ,surd i mut.Dac -i ordin, cu pl cere!

a a hot rât partipipidul de la gupipivernare,a a facem.Evolu m, trecând de la o boal la alta. Boala comunismuluiera unipipiforma, boala capitalismului e repipiforma.Evolu ie de la pripon la alunecu . Cultiv m gândirea pe schiuri,afectivitatea pe patine i un comportament pe s nii cu zurg i.

i,h i! La repipivedere i s fipipie într-un ceas elve ian!

Diana Iacob-Sp taru - Armonii

O pinie,dou# pinii

Constela\ii diamantine 5Anul II, nr. 4(8)/2011 Constela\ii diamantineN.N. NEGULESCU

Spre Împ ia Luminii

Pe P mântul adusi aleag credin a

nu am locde triburile gândurilor

Doamne,cum se mai ciocnescînfrigurate umbrele!

i eu calcor ca un fulg

orizontul încinsterminat cu o pas re

i eu suidin stea în stea

raza inimii...

Chipul durerii

acop r smeritcu toate culorile

edenicedin crucea visului

nu mai v dcruzimea Lumiiaruncând în gol

Îngerii Cuvintelor

În oglinda cosmic

Am g sitîn oglinda cosmicascunzi ul ecoului

primei vie i omene tiE p zit

de un Foc orbitori a spune

-i înalpe v ile limbii

numele

Euritmii

S-a aprins altarul stânciidin deschiderea adânciimiresme de curcubeu

aurit în ochiul meu

Sfere, netezimi, spiralesacre-mp ii astrale,meteori, pun i, galaxiicresc pe ramii inimii

Crez

Cred în CuvântulCreator de suflete

fiindc -mi toarce aurîn sânul limbii

ce cre tecât Cerul zbur tor

în care m v dpeste focul apusuluidin uitarea trec toare

cirea Timpului

Timpul m-a c utatîn cuiburile cântecelorpân i-a orbit umbra

De atuncinu-mi mai vede

scânteind noapteachiparo ilor înc rca i

de Luceferila încoronarea poemelor

ArmoniiAstrale

Flor

in M

cean

u -L

iric Fl

orin

Mce

anu

-Apr

ilie

6 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul II, nr. 4(8)/2011

Recunosc, cu umilin , carareori dup 1989 ( i, paradoxal,mai ales dup pensionare, sur-venit în 1999) mi-a fost dat sîncep a citi o carte i s nu o mailas din mân pân nu o termin. Oastfel de carte a fost „Suferin eleunui redactor” deDoina Dr gu ,ap rut la Editura ALMA dinCraiova, în anul 2006. Am avutpl cuta surpriz s constat c au-toarea provine, ca i mine, dinzona tiin ifico-tehnic (este ma-tematician-informatician „labaz ”); spre deosebire de mineîns , domnia sa are preocup riliterare mult mai vechi, de i sus-ine, cu modestie, într-o alt carte

(„Nelini ti prin timp”, EdituraSITECH, Craiova, 2010), c a„debutat, relativ târziu, la 24 deani, dup terminarea facult ii, înrevista Luceaf rul”.

Dac autoarea ne dezv luie,în cuvântul de început, c titlul,care i-a „venit instantaneu”, esteo parafraz dup titlul c ii luiGoethe - „Suferin ele tân ruluiWerther” (aceasta fiind, de altfel,singura „leg tur ” între cele douvolume), mie, tot „instantaneu”,mi-a venit în minte, citind-o, unalt posibil titlu, i anume „Cro-nica unei mor i a teptate”, de-sigur, tot o parafraz , de ast datdup titlul unui celebru roman allui G. G. Marquez - „Cronica uneimor i anun ate”, cu care, iar i,nu are nimic altceva în comun.

Cartea este, în acela i timp,jurnal, reportaj i cronic , a acum tocmai am precizat mai sus.Ca jurnal, ea este unul de facturaparte, întrucât este scris post-factum (sper s nu m în el) i

când referire la un singur su-biect - moartea unei fiin e dragi,confirmând, dup p rerea mea,faptul c un eveniment cu totuldeosebit prin tragismul s u faceca, dup ce el s-a consumat, sne amintim, cu o extraordinarclaritate i în am nunt, toate celepetrecute cu cel drag în zilele dedinaintea inevitabilului sfâr it...

Ca reportaj, l-a putea foartebine denumi „Reportaj de pefrontul mor ii”, sau - de ce nu? -„Reportaj de pe frontul vie ii”,

ci nu poate exista via fmoarte, dup cum nu poateexista moarte f via ; ba, maimult, exist la unele min i lumi-nate convingerea c moarteaeste chiar scopul vie ii (nu spu-nea Heidegger - „Sein zumTodde”, adic : „Ne na tem pen-tru a muri”?), desigur, în m suraîn care ea este „trecere” i „prag”care ne solicit o „dare de seam ”am nun it asupra a ceea ce am

cut cu via a noastr . A a seface c ceea ce conteaz , când„tragem linia”, este ceea ce l mîn urma noastr , iar în via fiind,tot ceea ce conteaz este dragos-tea necondi ionat - singura carene ajut s nu ne mai temem nici

de via i nici de moarte, fiindc ,în mod paradoxal, cea mai mareteam legat de moarte, a a cumo percepem noi, oamenii, este ceadin clipa apropierii de moarte inu cea de moartea propriu-zis .

i mai este ceva cartea Doi-nei Dr gu : o promisiune, o pro-misiune onorat ! Dup umila mea

rere, oamenii cei mai demni derespectul semenilor sunt aceiacare sunt gata s i sacrifice pro-pria lor via pentru a o salva pea altora i, în aceea i m sur ,aceia care î i in promisiunile

cute! Ambele ipostaze nu suntaltceva decât dovezi supreme deiubire! Ghicindu- i reciproc înpalm , autoarea i so ul ei, Cons-tantin Dumitrache - cunoscutziarist i publicist, redactor dereviste i realizator de emisiunila Radio Craiova (avea o voceinconfundabil , de adev rat omde radio), scriitor apreciat i criticliterar de real talent -, el constatade fiecare dat c nu tr ie temult; tot de fiecare dat , se gr -bea s adauge: „- Mi ulic , nuse tie niciodat . Destinul î i aresecretele lui. Cel care va r mâneîn urm va scrie despre cel -lalt”. i so ia lui a scris; a scris -ca o ultim dovad de iubire, oiubire necondi ionat -, aceastcronic , acest jurnal, acest re-portaj, devenite, toate la un loc,promisiune onorat ! Nu tiu dacdistinsa doamn a realizat pânacum c „povara” de a scrie des-pre so ul ei, odat dus la cap t,s-a constituit într-unul dintre „ar-gumentele” izb virii ei; eu, unulsunt convins de acest fapt!

Autoarea folose te, în rela-tare, fraze scurte, precise, exacte,care îi „tr deaz ” forma ia ti-in ifico-tehnic . Pe alocuri, pu-seurile romantice, sentimentale,nu fac altceva decât s atenuezerostogolirea accelerat a eveni-mentelor relatate. Considera iilefilosofice sunt pu ine, dar tocmaide aceea demne de remarcat:„Înaint m prin via ca într-orug ciune i ne punem mereu su-

uri în inimi. C ut m s p str mmereu o simetrie între succesi-unea dorin elor i împlinirea lor.Indiferent de voin a noastr ,tr im i ne definim prin c ut ri.

ut m un drum, drum care sfie numai al nostru i s ne ducpe culmi înalte; c ut m o iubireca principiu al esen ei vie ii ial speran ei; c ut m fericirea,frumuse ea, gloria. Nu contenimo clip s c ut m. Ce înseamn ,în fond aceste c ut ri? Am puteatr i lini ti i, du i de o ap ilu-

zorie, la întâmplare, fiecare lalocul lui - fiindc , orice s-arspune, omul are în Univers, unloc al lui bine definit; loc în carenu încape decât el însu i. Nu fa-cem altceva, în toat aceasttraiectorie a noastr prin lume,decât s ne c ut m, în final, omoarte; o moarte ce nu înseam-

neap rat e ec, deziluzie, cimai degrab o eliberare; de sinei de via ”. Moartea ca eliberare

- iat o idee interesant ! Daceste a a, atunci avea dreptateHeidegger: „Sein zum Todde!”.Din p cate, pentru foarte mul idintre noi lucrurile nu vor sta a a.Ce bine ar fi dac to i oamenii arînainta în via ca într-o rug -ciune! ( i dac nu i-ar mai ridicaunul altuia obstacole pe drumulvie ii! i dac nu s-ar mai invidia!

i dac nu s-ar mai mândri! Numândria l-a pierdut pe Lucifer?

i dac , i dac ...). Dar, pentru a„înainta prin via ca într-o rug -ciune”, nu este oare necesar caei s cunoasc rug ciunea îna-inte de a cunoa te via a? Din p -cate îns , suntem condamna i str im înainte de a judeca via a i

mergem înainte de a ne alegecalea...

Moartea lui Constantin Du-mitrache a survenit pe nea tep-tate în 2001, toamna târziu (uncancer galopant de pancreas ificat), când, cel care- i alinta so iacu apelativul „Mi ule”, era înctân r i în plin for creatoare(tocmai se înscrisese la doctorat,sau, mai exact - fusese solicitat

se înscrie, tema aleas fiind„Opera lui Al. Philippide”). Cadate de jurnal, relat rile acoper

Cronica unei mor]i a[teptate

Marian P~TRA{CU

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul II, nr. 4(8)/2011

cele trei luni de dinaintea mor ii(mai precis - a înmormânt rii) sale:22 august - 22 noiembrie 2001.Descrierea tragicului evenimentîn sine este f cut pas cu pas,precis i exact (da, un singur ter-men este insuficient, aici sino-nimele nu sunt deloc redundan-te), f lament ri inutile.

Drujba, t ind lemne într-ocurte învecinat , chiar imediat,dup ce Constantin Dumtrachei-a dat duhul, avea „un zgomot

egal, un zgomot care rodea, careruina, care n ruia, care m ci-na”, abunden a verbelor care s -ldescrie semnificând insuficien autiliz rii doar a unuia singur pen-tru a transmite ceea ce sim ea au-toarea în acele clipe.

Tot acolo, de i într-o fraz denici trei rânduri, impresioneazdescrierea suferin ei mamei învârst la pierderea copilului eidrag: „Cerul s-a cr pat de ipe-tele b trânei i a început o ploaie

runt , de toamn : - B iatulmeu! Ce m fac eu f el?! Dece nu m-ai luat Doamne pe mi-ne?!”; vede i, aici este putereasacrificiului din dragoste (tot dindragoste s-a l sat i Iisus r stig-nit pe cruce), dar i revolta în fa aa ceva f logic - c ci f logiceste ca o mam s i îngroape

fiul; desigur, „f logic ” pentrunoi, oamenii, c ci „ascunse sunt

ile Domnului”.Ceva mai înainte, am remarcat

faptul înduio tor c un câine dela casa p rinteasc din Pot-coava, sim ind c este bolnav, s-a a ezat „pern ” iar ConstntinDumitrache i-a pus capul pe„ea”. (Înainte de a citi carteaDoinei Dr gu , tocmai pusesempunct miniromanului meu „Oa-meni i câini”, ce va fi publicat laEditura PETRESCU din RâmnicuVâlcea i în care vorbesc cu c l-dur despre to i câinii pe care i-aavut familia mea de când mi-amcon tientizat existen a i pân lamaturitate; o asigur pe autoare

aceast „c ulie” reprezinti pentru mine o promisiune ono-

rat , fa de câinii mei a c roramintire nu-mi d dea pace în ul-timii ani, constatând eu c oame-nii m-au dezam git de multe oridar câinii - niciodat !).

În fine, a fost o surpriz pen-tru mine s constat pe alocuri,

, de i nu am avut înc pl cereade a ne cunoa te personal, au-toarea i cu mine avem câtevacuno tin e comune; cum se în-tâmpl de obicei, despre uneledintre acestea p rerile noastrecoincid, iar despre altele, nu.Cum nu cred în coinciden e, tre-buie s v m rturisesc faptul c

am fost uimit atunci când, citindcartea Doinei Dr gu , am datpeste termenul de „fefeist”, princare Constantin Dumitrache îi ca-racteriza pe unii colegi absolven ila „f frecven ”, evident - in-suficient preg ti i, neprofesio-ni ti de-a dreptul, dar plini de su-ficien i arivi ti, care nu-l pu-teau suferi pentru c acesta aveacurajul de a spune ce gânde tei de aceea îi cam „purtau sâm-

betele”. De ce? Fiindc era adoua oar când d deam pesteacest termen; l-am auzit pentruprima oar chiar înainte de a intraîn posesia c ii-document (iato alt posibil caracterizare a vo-lumului) a Doinei Dr gu despremoartea so ului ei. Atunci, la res-taurantul „Ariel” de pe Terasavâlcean , într-o discu ie aprinscu un amic - poet, scriitor i umo-rist cunoscut -, am s rit s -i iauap rarea unei cuno tin e comu-ne, despre care eu aveam o p rerefoarte bun iar amicul meu, evi-dent, nu! La un moment dat, ami-cul meu mi-a spus textual, minu-nându-se de cât de pu in îl cu-no team eu pe cel în cauz : „-Vezi- i, m i, de treab , despre laai tu o p rere a a de bun ? Des-pre la care e un fefeist incult iranchiunos, care- i datoreaz în-treaga carier nevesti-si?”. Eibine, am fost de-a dreptul ocat

când, în cartea Doinei Dr gu , amsit exact aceea i caracterizare

a cuno tin ei noastre comune i,evident, în minte mi-a încol it unsemn de întrebare: dac totu i mîn elasem? Am spus toate aces-tea pentru c arareori m în el înprivin a semenilor mei, iar atuncicând mi se întâmpl a a ceva,sunt pur i simplu furios pe mine

n-am fost în stare s -l „dibui”de la bun început pe preopinent.

Închei cu o constatare carepoate p rea lipsit de modestie:

a cum l-am cunoscut eu peConstantin Dumitrache, doar dincartea so iei sale, pot s spun c

asem n cu el cel pu in într-oprivin - ca i el, i eu am spusîntotdeauna ceea ce gândesc,asumându-mi adeseori riscuri ne-

nuite, mai ales înainte de revo-lu ia (sau ce Dumnezeu o fi fost?)din decembrie 1989 (cei care mcunosc tiu foarte bine c a aeste i pot oricând depune m r-turie). Acum i aici, de i se pare

ne îndrept m cu pa i repezidin nou spre domnia legii „pum-nului în gur ”, ca un omagiu aduscelui ce a fost Constantin Du-mitrache, declar c nu voi re-nun a la acest, desigur, prost obi-cei, pentru care cei care au de-aface cu mine fie m apreciaz , fietare ar mai dori s m vad spân-zurat!

Adrian BOTEZ

ACOLOso iei mele, Elena

aerisind luminile din p rine sprijinim de cer spre-a trece-n lini ti:acolo nu-s recolte i nici miri tidoar cântec de incendii hialine

timpul acolo mediteaz -oceanezeii-ospe esc în muntele de razenu-i peste i nici prin: candeli de ranevegheaz -n cruci cere tile barcaze

acolo-s stele - cap t de durereduite vise aiureaz :

doar Maica Lumii - cea de pururi treaz

uitare firii Fiului ei cere... i nimeni nu vorbe te i nu spuneci doar prive te-n pisc de rug ciune!***

ADVERSARUL

trag dup mine un cadavru,-n salturinu m trezesc - nu tiu unde-l ascund:nu-s vinovat - ci blestemat de-nalturi...i lepra-ncape-n timpul tot mai scund

iar mai zvâcnesc din via - i cadavrulurmeaz - ca o umbr - somnul meu:n-a r rit nici luna - cre te navlulmarfa de pre m-a cople it de greu...

...ce ai f cut cu via a - cu smaraldultu - orb c zut cu tr snetul - din frun i?

ci Dumnezeu doar î i desface faldul

iar tu-n amurg - orgolios - te-afunzi...e ti ve nic - între chin i chiot - ve nicdar hohotu- i agonizeaz -n sfe nic...***

Despre dou# lumi


Florin AGAFI}EI

Uluitoarea aventur a luirösi Csoma Sándor,

din Transilvania pân laDarjeeling; experien a

indian

ÎnceputulAventura vie ii lui K rösi

Csoma Sándor începe din anulîn care s-a n scut - 1784 - pe cândTransilvania se g sea sub ocu-pa ie austriac .

În leg tur cu data na terii,unii cercet tori au alte p reri, pro-punând al i ani, dar în majorita-tea cazurilor anul 1784 este ac-ceptat; noi în ine l-am luat peacesta ca fiind valabil, precizând,în plus, c în acela i an, la înce-putul lui aprilie, copilul abia n s-cut era botezat în sânul familieisecuilor ardeleni.

rösi Csoma Sándor vedealumina zilei într-o familie umil ,cu mul i copii. Tat l ajunsese gr -nicer al Imperiului Habsburgic înTransilvania; munca era una bu-

, c ci avea sold , fapt ce u u-ra, oarecum, existen a familiei.

Respectându-se vârsta, laase ani Csoma va fi dat la coa-

la primar din Chiuru , satul deba tin , pentru ca la aproximativ15 ani s fie trimis în ora ulAiud, mai departe, la studii.

Via a lui Csoma se schimbradical, c ci perioada de timp,petrecut în coala din Aiud,permite înmul irea cuno tin elor,faptul u urându-i, ulterior, în-scrierea la o institu ie de studiisuperioare din afara grani elorTransilvaniei; e vorba despreUniversitatea din Göttingen.

Universitatea din Göttingena luat fiin în anul 1734, bazelesale punându-le George Augus-tus de Hanovra; cu doar patrufacult i la înfiin are, institu ia deînv mânt superior german eradestul de tân când Csoma

ea în ea.Nu în timp îndelungat, Uni-

versitatea va ajunge renumit în

Europa, printre oamenii de tiinpe care i-a dat num rându-se iGaus; pe de alt parte, este deajuns s spunem c , în timp, 42de savan i care au trecut prin uni-versitatea respectiv au ob inutpremiul Nobel, pentru a ne faceo idee i mai clar despre valoa-rea înalt a preg tirii studen ilorde aici.

La Göttingen, Csoma se vaspecializa în cunoa terea a nu-meroase limbi str ine. Va studia- între al i profesori de valoare -cu Eichorn (conform Th.Duka,Life and Works...op.cit., p. 6)deprinzând i limbile orientale.

La sfâr itul celei de-a douadecade a secolului al XIX-learevine acas , în Transilvania,pl nuind s realizeze o c toriespre Orientul Îndep rtat, fiindconvins c acolo, undeva, în zo-na Tibetului, va afla r spunsulcu privire la r cinile neamuluidin care provenea. Odat ivitaceast idee, eforturile i demer-surile lui se focalizeaz într-o sin-gur direc ie: a plec rii din patrianatal c tre îndep rtata lume aOrientului.

Preg tirile febrile pentru c -torie nu-i permit s i ia un loc

de munc stabil în Ardeal, de iavea posibilitatea ca, la Aiud, s

mân pe post de profesor i scâ tige banii necesari existen ei.

Refuz o asemenea posibilalternativ i face, în continuare,planuri de p sire a Transilva-niei.

Nu se încheie cel de-al doileadeceniu al secolului al XIX-lea,când se decide s porneasc înmarea aventur , traversând Car-pa ii i pornind spre Bucure ti.Cunoa te limba român , c ci ace-la i Bernard Le Calloc’h afirm

a însu it-o la Aiud, unde apetrecut ase ani din via a lui.

Viza intr rii în ara Româ-neasc este pus în Oltenia, lo-calitatea Câineni. Va trece prin

ara Româneasc poposind i laBucure ti, iar de acolo, va pleca

spre Sofia; p se te Bucure tiila începutul anilor 1820.

Despre sosirea în ora ul bul-gar, Bernard Le Calloc’h afir-

:”En arrivant à Sofia, Ale-xandre Csoma a peut-êtreéprouvé le sentiment d’avoirdonné un coup d’épée dansl’eau”, (vezi op. cit., p. 168!).Trecerea prin Bulgaria, aflat subcontrol otoman, i-a permis s în-ceap a studia limba turc .

Drumul se va continua c trecapitala Imperiului Otoman -Istanbul - unde va ajunge clan-destin cu ajutorul caravanelorbulg re ti. Perioada nu estetocmai una fericit , c ci Ori-entul Apropiat se g sea subspectrul a numeroase boli, înspecial al ciumei; faptul îl obli-

pe Csoma s p seasc zo-na i s fac un ocol destul demare, trecând prin Egipt, nuînainte, îns , de a profita deIstanbul i biblioteca sa impe-rial , acolo unde spera s aflemai multe despre trecutul pro-priului neam.

Informa ia aceasta a fostob inut din scrierea lui RobertWalpole, Travels in variouscountries of the east, ap rut laLondra, în 1820, mai precis spus,din prefa a acesteia folosit deBernard Le Calloc’h ca atare.

Drumul ocolitor îl va purta încelebrul ora Alexandria, din Del-ta Nilului, unde va ajunge în 28februarie, dup cum subliniazTh. Duka în cartea sa amintit denoi, îns nici aici nu va putea z -bovi din cauza altor epidemii, de iar fi dorit s întârzie ceva timppentru a putea s studieze limbaarab . Condi iile fiindu-i potriv-nice, se decide s p seascvechiul Egipt pentru a relua caleace-l ducea spre inta stabilit ini-ial, Orientul Îndep rtat.

Traverseaz Marea Medite-ran , ajungând în Cipru, iar deacolo debarc pe malul apuseanal Orientului Apropiat, atingândora ele Beirut i Tripoli. Nu se

afl , din p cate, într-o stare finan-ciar mul umitoare; de altfel, în-treaga lui existen se va carac-teriza prin acest aspect nefast,împu inarea banilor determinân-du-l s porneasc spre Alepp, pejos, unde ajunge pe 13 aprilie,conform aceluia i biograf, Duka.Se expune, înc o dat , a a cumse va mai întâmpla de aici încolode multe ori, pericolelor ce pu-teau ap rea unui necunoscut eu-ropean, care se aventura pe tra-see ne tiute.

Întreg anul 1820 a însemnatun drum lung i dificil, f cut prineforturi proprii, considerabile; to-tu i, traseul este continuat, a aîncât la jum tatea anului îlafl m în ora ul Bagdad, acolounde va sta câtva timp, pare-se,în gazd la un european, slo-vacul Anton Swoboda. Acestase ocupa cu intermedierea unorafaceri între India i Occident;tot el îl va ajuta cu bani i celetrebuincioase c toriei facili-tând secuiului continuarea par-cursului spre Iran, ar unde vapoposi în toamna aceluia i an,stabilindu-se la Teheran. E loculunde va r mâne o perioad maimare de timp, prilej cu care î i vaîmbun i cunoa terea limbiipersane i a celei engleze.

În ar , respectiv în Transil-vania, scrisorile lui, i a a destulde rare pân atunci, nu maiajung, iar familia i apropia ii

i presupun c este mort.

Noua identitate - Skender beyActele originale, de c to-

rie, sunt l sate la Teheran itemerarul savant pleac spreMashhad, ora amplasat la r -

rit de capitala Iranului la o dis-tan de aproximativ 850 de kilo-metri - sub o nou identitate,Skender-bey, nume turcesc.

Körösi Csoma Sándor(1784-1842)

continuare din num rul anterior


Printre musulmani, se vedeobligat s accepte obiceiurile a-cestora, dar i schimbarea nume-lui pentru a putea merge în maimult siguran prin teritoriicomplet str ine, unde via a erapus mereu în pericol de bandelediferi ilor jefuitori ce ac ionau lalumina zilei, tâlh rind mai ales ca-ravanele purt toare de m rfuripre ioase.

Ora ul Mashhad este situat,azi, nu departe de grani ele state-lor Afganistan i Turkmenistan,fiind al doilea ca m rime dup ca-pitala Iranului; în vremea în careCsoma c torea, trecând i prinel, avea o importan real prinpozi ie strategic , dar i bog ie.

Când c torul nostru ajun-gea în Mashhad, nimerea în plinderulare a unui conflict zonal,fapt ce-l oprea din drum pentruaproximativ o jum tate de an.Momentul sosirii poate fi marcatcronologic în a doua jum tate alunii aprilie, a anului 1821. Seîmplineau, atunci, doi ani de cândplecase din Transilvania. Abia întoamna aceluia i an, înainte de aintra în luna noiembrie, se deci-dea s porneasc spre alt loca-ie celebr , Buhara. Ajuns acolo,

va poposi o vreme, pauza deve-nind necesar pentru o alt în-cercare pl nuit a se derula c treînceputul anului urm tor, în pri-ma parte a lunii ianuarie: traver-sarea mun ilor Hinduku . Cinenu este familiarizat cu zona, arputea crede c , a trece ni temun i este lucru simplu; nu i încazul celor de fa , care m soar ,în mai multe locuri, peste aptekilometri în ime.

Tentativa lui Csoma se va în-cununa cu succes c ci reu te,în cele din urm , s ajung în ora-ul Kabul, locul unde va lua de-

cizia plec rii spre sudul Afganis-tanului, ac iune de-a dreptul te-merar , c ci presupunea trecereacelebrei trec tori Khyber.

Trebuie s spunem c trec -toarea Khyber era cunoscut isub numele de Khaiber sauKhaybar - în limba urdu - fiindun loc de maxim importan înprivin a leg turilor Afganistanu-lui cu vecinii s i.

În aceast trec toare, ce face

leg tura cu Pakistanul, Csomaare norocul întâlnirii cu maimul i ofi eri ai armatei franceze,care se îndreptau spre Peshawari Lahore. Nu ezit s li se al -

ture, continuându- i drumul cuni te companioni de încredere,pe deasupra i înarma i. Trec -toarea e traversat cu bine, iarCsoma decide s ating ora ulAmritsar, apoi Jammu. Amritsarse afl în partea de nord a Indieii este cunoscut occidentalilor,

mai ales, pentru Templul de Aurpe care îl are. Încolo, vorbim des-pre o regiune st pânit de popo-rul sikh, al c rui patron spiritualeste celebrul Guru Nanak.

Csoma n-a putut rata vizita-rea celebrului ora , fie m car ipentru a vedea Templul de Aur

ezat în mijlocul unui lac, con-siderat ca fiind umplut cu nectarsfânt, de unde i numele urbei,ca atare; amrita (Amritsar!) e b -utura special pe care o servesczeii, nectarul asem tor ambro-ziei, pomenit în religiile Indiei

trâne.Deosebita deschidere spiri-

tual a Templului de Aur este le-gat de faptul c în interiorul s usunt accepta i tot felul de oameni,de diferite religii ; b nuim c niciCsoma n-a ezitat s p trund înTemplu, inând cont de libertateaoferit vizitatorilor.

A pornit, apoi, c tre extremulnord al Indiei, spre Jammu,loca ie situat în vecin tateaKashmirului, cunoscut pentrunumeroasele temple pe care leare. Amplasarea într-o regiunefoarte înalt î i creeaz impresia

aici po i afla lini tea absolutprotejat de loca ele sfinte;Csoma ajunge i în Jammu, unadin cele mai vechi a ez ri indieneamintite în Mahâbhârata.

Recentele cercet ri arheolo-gice f cute la aproximativ treizecide kilometri de Jammu, înAkhnoor, arat c spa iul ar fi a-par inut aceluia i areal al culturiii civiliza iei Harappa, civiliza ie

legat de celebrul ora a c ruivechime este mai mare decât ceastabilit la Mohenjo-Daro.

Din Jammu, Csoma ajunge înKa mir, iar de acolo la Leh, ca-pitala Ladak-ului, conform bio-grafului Duka.

La Srinagar - urbe a abun-den ei i s ii, dac e s tra-ducem sensul denumirii sale înlimba român , a ezare binecu-vântat de zeit i, a c rei vechimetrece de dou milenii - va ajungela sfâr itul lui noiembrie.

Srinagar nu se afl departede Asia Central , acolo unde c -

torul nostru dore te s ajung ,fiind încredin at c poate afla r -

cinile trecutului neamului s u.Drumul va fi fost la fel de difi-

cil i riscant, dar soldat cu întâl-nirea medicului Mr. Moorcroft.

Sub steagul AlbionuluiWilliam Moorcroft se n scu-

se în anul 1770, iar în momentulcând îl întâlne te pe Csoma aveaaproximativ 52 de ani. Cu alte cu-vinte, putem vorbi despre un omcu experien - în general - i cuo bun cunoa tere a Indiei denord, în mod special. Preg tirealui profesional era de medicchirurg uman, dar specializareao va dobândi în cea de medic ve-terinar, în Fran a.

Ca practicant veterinar a în-ceput îns , în Anglia. Existen a ise schimb dup ce în anul 1795scrie un text destul de acid la a-dresa modului în care se f cea,în vechiul regat britanic, chirur-gia veterinar , cu prec dere încazul cailor; el trimitea, în fapt,prin cele scrise, la medicina vete-rinar practicat în perla coroanei- India - ar care era, se tie, co-lonie englez .

Compania Indiilor de Est îipropune un loc de munc în In-dia, iar medicul Moorcroft nu re-fuz o asemenea ofert , a a încât

se te civilizata lume occi-dental pentru provocarea indi-an ivit la orizont. Va ajunge sfie implicat în mai multe misiuni,una din ele vizând stabilirea bu-nelor rela ii comerciale între In-dia i Asia Central . Dup o peri-oad de peregrin ri se întoarceîn Calcutta, de unde va pleca, maitârziu, c tre statul Ladakh într-onou misiune ce urm rea dezvol-tarea schimburilor comerciale aleenglezilor cu acea regiune, cu atâtmai mult cu cât, prin aceasta, se pu-tea ajunge u or în Asia Central .

Foarte important - în acestdemers - era cunoa terea limbii

vorbite de popula ia din zon ,anume tibetana, c ci englezii nuputeau controla o ar i nici des-

ura activit i de natur co-mercial f a st pâni limba vi-itorilor coloniza i; or, faptul se do-vedea a fi, în ochii lui Moorcroft,aproape imposibil de atins, în-trucât la acea vreme britanicii, ioricare al ii ar fi dorit deschiderea

tre arealul spiritual ori econo-mic tibetan, nu dispuneau decâtde o singur lucrare intitulat“Alphabetum Tibetanum”, apar-inând lui Agostino Antonio

Giorgi, lucru insuficient pentruscopurile propuse de colonizatori.

Misiunea lui Moorcroft de-venea cu atât mai complicat cucât nu g sea pe nimeni dispo-nibil i care s aib capacitatea,dar i dorin a de a descifra sen-surile subtile ale limbii tibetane,pe de o parte, iar pe de alta, de atranspune întreaga tiin alimbii respective în parametriilimbii engleze.

Ivirea lui Csoma în calea luiMoorcroft într-un asemeneacontext, devine de-a dreptul pro-viden ial pentru englez, carevede în lingvistul secui omul ca-pabil s se angajeze la o muncde propor ii pe care s o poatduce la final, cu succes. Evident,exista i o ofert financiarpentru efortul intelectual al lui

andor - 50 de rupii pe lun -sum infim , dar care asiguraexisten a cotidian a transilv -neanului.

De asemenea, oferta engle-zului nu putea s -i displac luiCsoma, c ci dincolo de finan elenecesare traiului cotidian, su-portul financiar britanic se trans-forma într-o mic i nesperatavere ce avea s -i revin regulat,lun de lun , m car un anumittimp. Pe de alt parte, Csoma în-trez rea oportunitatea cercet riiliteraturii tibetane, literaturvirgin cunoa terii occidentale.

Nu e mai pu in adev rat c ,prin travaliul s u, spera s aflenoi informa ii despre trecutulpoporului din care provenea, a aîncât va accepta propunerea luiMoorcroft amânându- i p trun-derea în Asia Central i r mâ-


nând în capitala statului Ladakh,pe care o va vedea pentru a treiaoar în data de 1 iunie 1823, dupalte intermediare peregrin ri.

Este o perioad propice ipentru rela iile dintre Ladakh - cese temea de atacurile sikh dinregiunea Punjab - i englezi, dari pentru Csoma, pentru c pic

exact în mijlocul momentelor sta-bilirii bunelor leg turi diploma-tice; mai mult, lingvistul se bu-cur de sprijinul lui Moorcroft,acela i care-i deschide c ile ne-cesare ajungerii c tre sacreletemple, în preajma persoanelorcapabile s -l ajute în însu irealimbii tibetane, dup cum sestabiliser lucrurile anterior.

Csoma se stabile te în Zangla,un or el situat la aproape 4.000de metri în ime, adev rat punctnodal între Padum i Karsha;aici lucreaz în condi ii foartegrele, adeseori la limita subzis-ten ei. Mai bine de un an rezistnoului regim de via , c ci estei o fire extrem de puternic , re-

zistent la provoc ri de acest tip.Regimul de via este de-a drep-tul ascetic; mâncarea - extrem defrugal , în timp ce banii vin cânddivinitatea se milostive te desoarta sa precar . De i întâm-pin greut ile amintite, pune lapunct un glosar de termeni tibe-tani lucrare ce va sta la bazaviitorului dic ionar tibetan-englez cunoscut azi ca primuldin lume de acest fel.

Condi iile dificile îl determin ,totu i, p seasc localita-tea i s se îndrepte spre Sul-tanpour. Evenimentele zonalecât i o anumit stare de lucruriexistent între promisiunilefinanciare ale britanicilor inerespectarea lor îl oblig s sestabileasc vremelnic în Sabathu,localitate aflat , azi, în districtulSolan, statul Himachal Pradesh,din nordul Indiei.

Csoma apeleaz din nou laajutorul lui Moorcroft care i-l a-cord , scriind recomand ri ipeti ii c tre autorit ile britanice.Englezii întârzie s -i ofere spri-jinul a teptat, istoriografia înre-gistrând gestul ca pe unul deter-minat de activitatea subversiv

dus de ru i i sikh în Sabathu,britanicii având, din acest motiv,o anume reticen fa de Csoma,asupra c ruia pare s planezesuspiciunea de spionaj. Acestase simte lezat în demnitatea sa,mai cu seam c lucrase pentrucoroana britanic i nu pentrual ii dic ionarul tibetan-englez, încondi ii aproape inumane.

Trece un timp destul de lung,în care supravie uie te cum poate,îns în 1825 reu te s se facapreciat la adev rata lui valoareîn ochii englezilor, urmare a scri-sorii trimise de el însu i c pi-tanului englez C.P.Kennedy,epistol prin intermediul c reiase afl de întreaga-i aventur dinTransilvania i pân în nordulIndiei, de toate eforturile salepersonale de pân atunci.

Totodat , propune s i se a-corde suficienta i necesara în-credere tiin ific pentru a i sepermite s i pun întreagacunoa tere în slujba Societ iiAsiatice Regale din Calcutta -Bengal. R spunsul autorit ilorîntârzie luni bune, dar când so-se te exprim nevoia de a-l spri-jini în cercet rile tibetane, c ciinteresul britanic viza, în conti-nuare, aceea i zon din punct devedere economic i strategic.

Csoma va ajunge, într-o vre-me, s lucreze la c ile lui în m -

stirea Phugtal de unde se vaîntoarce în Sabathu în prima luna anului 1827, înc rcat cu o bo-gat literatur , dar dezam git derezultatul c toriei, dup cum seprecizeaz în cartea lui Duka.

Ulterior va studia în m nâs-tirea din Kanam iar munca este,de aceast dat , dus la cap tcu succes. Se cunosc detaliidespre activitatea i via a luiCsoma din aceast perioad , dela unul din apropia ii s i, JamesGilbert Gerard, care îl viziteazi observ c transilv neanul

locuie te în condi ii accepta-bile, fiind s tos.

În anul 1831, dup ce se vafi desp it de apropiatul lamacare l-a c uzit în cercet ri, ajun-ge în Calcutta. Aici va lucra încadrul Bibliotecii Societ iiAsiatice Regale i va reu i s ipublice lucr rile monumentale:Gramatica tibetan i Dic io-

narul tibetan-englez.E apreciat pentru întreaga ac-

tivitate i mul i vin s -i cear opi-nia ca savant, ca om care cu-noa te numeroase limbi i a stu-diat documente nemaiv zute deoccidentali.

Ordoneaz literatura tibe-tan într-un catalog special alBibliotecii Societ ii Asiatice,

ci institu ia de inea suficienteasemenea c i trimise de amba-sadorul Nepalului, BrianHoughton Hodgson.

E, poate, cea mai prolific pe-rioad intelectual din existen alui, c ci acum, nu numai c ipoate publica Dic ionarul iGramatica, pentru care primisebani din partea britanicilor, cii studiile sale în Analele Socie-

ii, respectiv în “Asiatic rese-arches”, fapt petrecut în modregulat.

Recunoa terea calit ilor desavant survine din partea MariiBritanii, care-l alege membruonorific al Societ ii de StudiiAsiatice.

Între 1835 i 1837 p se teCalcutta pentru o nou deplasa-re în nordul Indiei, unde r mâne

aprofundeze limba sanskrit .În 1837 revine la Calcutta un-

de va lucra pân în anul 1842 laSocietatea Asiatic ; în acela ian - 1842 - se hot te s i reiaplanul l sat o vreme la o parte,acela de a ajunge în Lhasa; deacolo urma s porneasc spre i-nutul controlat de mongoli, spe-rând s deslu easc misterul ori-ginilor sale etnice. Nu reu te

i duc planul la cap t, pentru, odat sosit în Darjeeling e

lovit de malarie i moare pe cândnu avea decât 58 de ani.

Piatra sa tombal se afl iazi în cimitirul din ora .

Chiar dac moare cu visul ne-împlinit - de a- i afla ancestraleleorigini etnice - Csoma r mâne celcare a reu it s construiasc undic ionar i o gramatic a limbiitibetane, lucr ri necesare en-glezilor din acele timpuri, dar maiales urma ilor dornici de a p -trunde tainele unei lumi izolate,cum a fost lumea tibetan .

continuare în num rul viitor

C#r]i primitela redac]ie

Theodor R pan - Evangheliainimii, Ed. SemnE,

Bucure ti, 2010

Nicolae B la a - Via a cadestin i clipa ca iluzie, Ed.

iastra, Târgu Jiu, 2011

Tatiana Scor anu - MarinSorescu, dramaturg, Ed.Corgal Press, Bac u, 2010


Florentin SMARANDACHE (SUA)

_n una dine cele [apte Rome...americane!

Contrabasul calmant!

19.06.2009Mi-am cump rat pân i

can , castron. E dificil s te des-curci în asemenea condi ii.

Nu mai vreau s mai stau iarîntr-un c min studen esc!...

Parc altfel te sim i când ai oma in nou (chiar numai închi-riat ). Mai domn. Mai mult auto-respect.

Vinerea dup -mas , pleacto i pe la casele lor (cei din apro-piere).

mân singur în apartamen-tul B, camera 4, la SUNYIT, pânduminic -seara, când se întorc.

Au putut s vin cu autove-hiculele lor i nu trebuie s în-chirieze, ca mine. Pân acas lamine, în ora ul Gallup, statul fe-deral New Mexico, mi-ar lua treizile cu ma ina!

Sunt într-o stare de tempora-ritate continu : nu-mi g sesc ce-va permanent care s -mi plac .

20.06.2009Sâmb seara. E pustiu prin

campusul SUNYIT Marcy, doar4-5 ma ini parcate… i plouîntruna.

Neavând nici televizor dedou s pt mâni, dup ce m sa-tur de citit, pur i simplu n-am ceface!

Ce bine te sim i dup baie: par- ren scut! U or, curat, relaxat...

21.06.2009Duminic . Stau toat ziua în

camer i scriu, modific, terg la„International fonfoism” (o carteparadoxist despre politic , încare lansez un nou gen de litera-tur tiin ific - „science fictionpolitic”; „fonfoism” este „socia-lism”, luat în r sp r - procedeuparadoxist).

Am l sat ma ina la Albuquer-que, în parcarea aeroportului,pentru opt s pt mâni - sper cnu-mi va muri acumulatorul!...Dac acolo cost 4 $ pe zi, la Syra-cuse pre ul e dublu, iar în Seattle(unde voi merge la conferin a in-terna ional de fuziunea infor-ma iei) este de 33 $ pe zi. Wow!

Lâng mine st un student,Steve, înscris la doctorat în com-putere la Harvard, care cânt me-reu la… contrabas. Muzica lui

... calmeaz !În partea cealalt , st un

asistent universitar, chinez deorigine, Zhiyuan Yan, iar lângel, un student de origine indian ,Rahul.

Dobândirea...Independen ei!

22.06.2009Ce bine m simt!... M-am

mutat de la c minul studen escdin Marcy la un hotel special dinRome, în care sunt cazate cadremilitare (cade i i ofi eri), dar iprofesori cercet tori de la Labo-

ratorul de Cercet ri al Avia ieiMilitare (Air Force ResearchLaboratory - AFRL) din Rome,statul federal New York. Cl direaeste un fost c min militar (foto)care a fost renovat pentru a de-veni „Centrul de Conferin e dinRome” i Hotelul „IndependenceHall”, cu 47 de camere. Acestnume simbolic, cu o rezonanistoric (în traducere, Sala Inde-penden ei), se datoreaz originiimilitare a cl dirii. „IndependenceHall” este numele cl dirii (dinora ul Philadelphia, statul fede-ral Pennsylvania) în care, la 4 iu-lie 1776, a fost proclamat inde-penden a celor 13 colonii englezedin America de Nord, iar maitârziu, în 1787, a fost adoptatConstitu ia, constituindu-se înara numit Statele Unite ale

Americii (este o confedera ie destate). Imaginea acestei cl diri,cu arhitectur de inspira ie engle-

, se afl pe bancnota de 100 $,a cum pe bancnota de 100 de

lei din anii regimului comunistdin România se afla, dup cumîmi amintesc din copil rie, ima-ginea cl dirii, cu arhitectur deinspira ie sovietic , numit „CasaScânteii” [desigur, vorba româ-nului, „Alt gâsc , în alt traist ”,mai ales c „scânteia” în cauznu era a independen ei, ci era nu-mele ziarului ( i el de inspira iebol evic ) Partidului ComunistRomân (idem, în privin a inspi-

ra iei), iar România devenise,practic, o colonie sovietic !].

În condi iile minunate de aici,pot spune c mi-am dobândit...Independen a! Nu este un para-dox, dac nu uita i c , în mod pa-radoxal, m aflu în Roma... ame-rican (care în englez se scrie„Rome”). Dar, dac tot am adusvorba despre paradoxuri, atât dedragi mie, încât am inventat „Pa-radoxismul” (mi care literaravangardist ), s v spun unparadox american, de nu v vine

-l crede i: în SUA exist 7apte) ora e cu numele de

Rome, fiecare în alt stat federal:Georgia, Iowa, Indiana, Illinois,Mississippi, New York (statulfederal în care m aflu acum) iOhio! Acum, sper c în elege ide ce americanii scriu i numelestatului federal, dup numeleunei localit i americane!!

Chiria apartamentului de aicieste mai mare, 180 $, cu 20 $ maimult, dar confortul este de zeceori mai bun: am p tur , pern ,cearceafuri de pat, frigider, baie,televizor, leg tura la Internet, careeste wireless (f fir), rapid ineîntrerupt . În plus, ma ini desp lat i uscat, gratuite, f sbagi monede de 25 de cen i, întotal, 2-3 $, ca-n campusul uni-versitar din Gallup, statul federalNew Mexico, unde locuiesc.

a c amsc pat de na-vet , care nuera o proble-

, dar trebuia închiriez o

ma in i… mrupea de bani!De mâine, mergla lucru pe jos(ca s mai sl -besc).Independence Hall – Rome – NY – SUA


Cristian Petru B~LAN

„Bun diminea a, Românie sfin it de dureri!Bun diminea a, frumoas zei terestr ,îmbr cat în ie de câmpii doinitoare,respirând jale prin pl mânii codrilor de-arami-ai p durilor de-argint

mângâiate de brize montane albastre.Bun diminea a, mândr i trist vestal latin ,ce str juie ti ner spl tit de nimenivatra oriental a Europei,sacrificându- i în locul altora libertatea,luptându-te secole întregicu barbarii la por ile Orientului,pomenindu-te jefuit i sfâ iat de ace tia,suferind ca un Crist pe p mântul t ucare acum a devenit loculunde cei nerecunosc tori î i ignor cu ur i dispremiile tale de virtu ile m re e i nobilei care-n schimb te sfideaz cu comp timire,i- i num pe degete doar petele negre de pe tine,

nicicum mai multe decât ale lor,cu to ii uitând c f jertfa ta,

râurile de sânge valah,ei ar fi fost demult c lca i în picioare.Dar nimeni nu- i mai aminte te azisacrificiile tale istorice de ieri care le-a salvat pielea,acolo în occidentul lor prosper i nep tor.

Bun diminea a, fiica mea terestr - î i zicede dou mii de ani, Soarele!Mi-a fost dor de tine, dulce i blând Românie...Nu- i ascunde de mine fa a plâns - spune Soarele.

tiu c e ti trist , batjocorit ,nenorocoas , vandalizat ,dar nu te piti de mine sub norii clocotitori de furtunîn care scap fulgere de mânie,nori sângerii de amar i durere,evapora i din lacrimile tale.Zâmbe te o clip spre mine - zice Soarele.

terge- i pu in ochii i prive te-m ca mai ‘nainte...i-a a copiii t i privesc debusola i

mai mult p mântul, decât cerul.i-a a v d c ei te p sesc unul câte unul,utând fericirea aiurea,

în loc s lupte acas pentru ridicarea ta.

Bun diminea a, Românie martirizat i sfânt ,de mii de ori întristat ,

dar, v zut de-aici, dinspre Soare,tu e ti în fa a mea un pre ios smarald scânteietor, etern i splendid.Iat - a câta oar ? - ai mai apucat o zi de-amar, zice Soarele.

tiu asta, fiindc eu privesc ziua întreagcum pe harta p mântului t u sfâ iat de str ini,curg râuri negre de oameni în ira i,râuri vii i lungi, ca râurile tale,

rba i, b trâni sl bi i i copii, a teptându- i felia de pâine muncit de ei:sunt iruri de români s ci i i îngrijora ide împu inarea hranei de pe mas ,sunt oameni cinsti i ce muncesc o dat pentru eii de zece ori pentru str inii îmbog i din sudoarea fiilor t i.

Pe-ace tia veneticii mi-i privesc de sus, rânjind nep tori,împreun cu cei ce au fost la putere ieri,i ajun i din nou la putere azi,

prin schimbarea culorilor partinice, prin tr dare, corup ie i crime...Tic lo ia i l comia din ei i-au distrus tot ce era fala ta,tot ce era mai valoros, mai frumos - monumente, valori;tot ce-ai ridicat odinioar prin munca silnic a copiilor t i.Noii st pâni le-au poluat sufletul, i-au ame it cu manelei i-au drogat cu spectacole scandaloase, lascive,

proiectate pe fa a i cugetul lor naiv din “cutia magic ”cu fereastra de sticl ,apoi te-au vândut pe tine str inilor, bucat cu bucat ,de i la început r gu eau strigând c “Nu ne vindem ara!”Dar cât de iute i f de mil mi te-au vândut!Acum îi privesc cum se-mbrâncesc,cum se ceart între ei pe ciolanul cel marei cum î i îndeas gr bi i b ncile cu tone de valut ,

sfidându-i de pe plajele exotice pe cei încovoia i de neajunsuriori de pe terasele vilelor mândre în ate din tâlh riile lor contra ta...Numai despre ei se vorbe te peste tot;Numai ei i curvele lor sunt eroii zilei;Numai ei i aventurile lor scârboase exist prin toate ziarele,prin toate revistele i pe toate canalele,pe toate lungimile de und ... Tu nici nu mai exi ti!De-aceea i-au murit dragii t i fii-eroi într-o numit Revolu ie?Eu v d toate acestea i m -ntristez... Of! Of !

Dar te iubesc! - zice Soarele trimi ându- i raze mângâietoare.Tocmai de aceea te iubesc,cu atât mai mult, cu cât suferi mai mult - zice Soarele.

Cu toate acestea, eu sunt prea departe de tine s te ajut...i luminez cu drag istoria ta glorioas ,

Bun# diminea]a,trist# Rom@nie!

(manifest-fantezie)

(SUA)


i luminez cu admira ie umbrele marilor voievozi,ale marilor t i Români,

i luminez toate virtu ile - chiar i sl biciunile trec toare,toate bucuriile mici i-am ciunile mari,încercând s i le mai îndulcesc.Dar... atât! Nu pot mai mult - zice Soarele.Sunt atât de departe i am i eu problemele mele,

nu- i pot înc lzi iernile astronomice, nici iernile spirituale,nici vetrele stinse i-nghe ate din colibele celor s raci -zice Soarele.

i nici Luna, nici stelele surori nu te pot ajuta cu ceva.

De la ce for e terestre, de la ce organiza ii statalemai speri vreun ajutor?Te rog s nu mai fii naiv , fiica mea iubit !Eu, cel pu in, din dragoste, î i ofer c ldura-mi i luminacare-o am, f condi ii;ceilal i te mint i te-nrobesc mai r u cu datorii i false ajutoare.Mai multe eu nu pot s fac, dar i-am vorbit s te trezesci trebuie s plec...

Domnul s te ajute, dulce Românie! - mai zice Soarele.El m-a trimis ca s i vorbesc i- i mai spun c te iube te;de-aceea te-a-nzestrat cu o deplin for , s rezi tii s -I sluje ti -i-apoi s te aju i tu singur , prin tine îns i... M auzi?

Deci nu uita porunca cea divin : Ajut -te tu singur !ci dup orice apus, urmeaz o noapte,

i dup orice noapte un posibil r rit m re , f de lacrimi.Nicicând i niciodat Speran a s nu- i moar , dulce Românie!Prin tine îns i, lupt pân’ la cap t!...Acum te p sesc i eu - zice Soarele. Iar tu - ridic -te!Fii tare!Fie ca ziua ta de mâine s te-mbrace într-o lumin ve nici s ajungi mai str lucitoare decât lumina mea! Fii tare!

Noapte bun ...Noapte bun , regin a spa iilor mioritice, ajunse sus pân lamine!”

... A a mai veni din nou o noapte trist peste ara latinit iide est.care p sit i singur , credea c s-a trezit dintr-un feeric vis...De-aceea s-a-ncovoiat gemând, în miez de întuneric i de team .Dar simte c -i cuprins de-un tremur,apoi de un cutremur ce nu-i d râm case, nici turnuri,nici biserici,ci numai con tiin e vechi, prejudec i, rutine inutileori blesteme,iar ara Mam se ridic dreapt i- i terge ochii viole ide lacrimile disper rii,

zând în jur din ce în ce mai clar...i-atunci, deodat , se treze te sc ldat în raze lungi de aur

ce-o inundi-aude o voce ca de tunet, venind cu fulgere orbitoare

din str fundurile necuprinsului:”- Bun diminea a i bun speran , Românie martir !

i-a fost de-ajuns! Pe veci, vei fi mântuit de r u!Preg te te-te de-adev rata- i s rb toare,Gr dina Mea de Aur!Spre glorii, înainte!”

„Ziua Mondial a Poeziei” mi-a prilejuit participarea la prezentareaunui volum de versuri. Mi-am permis acest titlu pentru cronica mea deprezentare, sugerat fiind de finalul uneia dintre poeziile volumului deversuri pe care tocmai vreau s -l prezint: „Lacrima iubirii”, semnat descriitorul Gheorghe Andrei Neagu, volum care a v zut lumina tiparuluila Editura Rawexcoms, Bucure ti, 2010.

Cuprinzând peste o sut patruzeci de poezii, fiecare dintre ele cu undiscurs poetic personalizat, poeziile par s fi fost scrise în anumite st ri(poetice) neavând alt liant decât feelingul specific. Dac unele suntstr tute de un lirism ce frizeaz candoare feminin , altele au un discurscerebral, re inut i controlat. Sub control au fost scrise toate poeziile,poetul nel sându- i „la vedere” sentimente strict intime; p strând oanume distan , misterioas , între el i cititor, poetul acord cititoruluiposibilitatea diversei interpret ri a mesajului. Na terea volumului nu asurprins. Gheorghe Andrei Neagu este autorul altui volum de versuri,Nunta neagr , de fapt o balad cult , de curând tip rit , un adev ratsucces editorial (pornind de la aspectul exterior al c ii, pân la con i-nutul volumului). Repet, editarea volumului „Lacrima iubirii” nu a sur-prins, exprimarea lingvistic fiind utilizat i în prozele sale (vezi Moarteaobolanului, Crucea lui Andrei, Purt torul de cruce). Întorcându-m

la versuri, voi exemplifica cele spuse citând, dou dintre poezii g sindu-le sugestive: „frumoase mâini / lacrimile / au coborât pe ochii t i / iflorile / ca buzele / au respirat pe mân / taci / pref -te c mai stai /las -m s cred / c -mi mai dai / florile buzelor…/ (Iubind). i-acum, omostr de poem deta at (rece, distant cu mesaj clar) deta are-implicare(paradox!), stare reg sit în poezia Cenacli tii: Ne adun m r ni i / încocoloa e de hârtie / când nici un verb / nu vrea s ne mângâie / sin-gur tatea alb / din mersul c tre lut / ciocnim pahare, bem cafele / ilimbu im cai veryi / croim prietenii / sau râdem mu i / în ochi ne r -cesc secunde / strivite între c i / i în ir m aiurea pe-o frîghie / ima-ginare escapade / imaginare pr zi, izbânzi / apoi, când obosi i depierderi / când timpul ne-a strivit pe to i / ne r spândim în vama vre-mii / în-f ura i în mantii / de singur i / crezând c -n poarta dehârtie / se-abat oceane de cuvinte / ca s ne îmbete / Sub p tura în ca-re timpul / se b ce te în secunde / frisoanele încep s-apar / venim/ venim s ne-ntâlnim / chiar mine / chiar de-I desaga goal .”

Sugestive sunt i titlurile poeziilor. Aparent simple, ele trimit discretla medita ie i interpretare. Atât de diferite, poeziile cuprind un cadrularg al existen ei poetului, ori pur i simplu ale existen ei în sine. Citindu-le, ne îndemn s le recitim din dorin a de a le descifra sensurile. Este,

discu ie, farmecul poeziilor rimate alc tuite în aceast baie meta-foric , specific anilor tineri, ani ce au sunat a cântec. Argumentul su-prem al exprim rii deta ate îl vom descoperi în poezia ederea poetului:St poetul cu hârtia plin de semen / bancherii nu-l citesc / i nu-l cins-tesc cu jum tate de sticl de bere / St poetul cu haina rupt în mân /…înve mântat în distinc ii…coco at pe-un pedestal…cu funia în jurulgâtului / i-l a teapt pe Acela / mai hot rât / mai puternic / mai dispus/ s -I vin al turi / s -l împing / sau s -I taie cu briceagul / la ul / stpoetul / într-o ve nic a teptare / sângerând a ipotetic glorie”.

Dac în anii din urm , Ziua Mondial a poeziei însemna ConstantinGhini i festivalul realizat de poet, azi, aceast zi a fost onorat de...„Lacrima iubirii” i Gheorghe Andrei Neagu. Poate s însemne un omagiuadus poe ilor ce nu mai sunt printre noi. O lacrim ... i nu oricum, ci unaa iubirii.

Mariana Vicky V^RTOSU

S@nger@nda ipotetic#glorie…


Anton VASILE

De ce nu…, de ce nu acum?!..

continuare din num rul trecut

Oricum, b ncile de sperm nu p streazspermatozoizii pentru eternitate. Îi insemi-neaz . O informa ie despre mine s-ar per-petua ve nic. Dar eu opresc aici perpetuareaspeciei. Pun punct arborelui meu genealogic.Gata! Am g sit: Sorin - ultimul vl star X…’’

E cel mai bun titlu. Nu mai r mâne nici ourm material despre mine. i dac totu i

mâne sufletul? i dac totu i sufletul nuare nevoie de suport material pentru a exista?Dar poate exista o informa ie f un suportmaterial? Pân i Dumnezeu Tat l, Fiul, Sfân-tul Duh, maica Domnului îngerii au nevoiede un suport material. E adev rat c e ceamai sublim materie - lumina. Fiin e de lumin

a sunt percepute de aceia care au tr it ex-perien a mor ii. Nicio informa ie nu poateexista f un suport material. Atunci, cumpoate exista sufletul dup moarte? O infor-ma ie trebuie s aib un suport material,

car ni te molecule de hidrogen, acolo! Sespune, c sufletul masculin urc la cer subforma unui vertij , iar cel feminin, sub formaunei sfere. Dac decorporalizarea e posibil ,dac în moarte clinic muribundul î i poatevedea, privind de undeva de sus, corpul, a-tunci e posibil ca sufletul s nu aib nevoiede un suport material. Dar, e posibil decor-poralizarea? E posibil oare supravie uireacon tiin ei dup moartea trupului?!... Atunci,nu este posibil s dispar de tot din aceastexisten . În urma mea, va r mâne undeva,în cealalt lume, o urm imaterial - sufletul.

Ar putea ie i ceva din poemul acesta! Am-l numesc, Sorin - comedy ended. Da, e o

idee…S mai vedem, totu i! Ce s mai ve-dem?! Ah, da, forma ia Nirvana. Îmi sugereazcalea spre… beatitudine, spre eliberare dedorin ele materiale, p mântene. Ce-ar fi s -ispun, Sorin - suflet nemuritor! Nu! Sunprea mistic. In Utero, albumul lui Cobain, eperfect. E marea c torie în timp. E transa, eregresia în uter. O întoarcere în trecut. Printunelul timpului…în uter. În c toria asta,psihedelicii trec prin iad sau ajung în rai.Psihologii americani au experimentat-o. Cudroguri, fire te. i au aflat prin regresie izvo-rul - incon tientul colectiv, arhetipul. GenialJung. C toria ultim e dincolo de ra iune.Kurt Cobain a numit, ini ial, albumul: Mur sc i vreau s mor.

Bun titlu! Perfect pentru mine! Dar, eunu m ur sc. Nici nu m iubesc. Nu vreau smor, dar nici s tr iesc. Sunt, cum s-ar spune,

...la hotar. A putea s m întorc... dar, maibine, trec frontiera!...

Îmi este indiferent. Mi se fâlfâie, dac tr -iesc sau mor. Iubirea i moartea îs una. Numaira iunea noastr le percepe ca dou fe e aleexisten ei umane. Fa a i reversul, Da i Nu,spune Camus. Via a nu e opusul mor ii, ci iu-birea. Când Eros te-a p sit se instaleazThanatos. Când nu mai po i s regulezi, aleluia.

Pe noi, b rba ii, sexul ne ine în via . Amzut leul b trân, b tut, alungat de doi lei ti-

neri. Leul b trân a mai întors odat capul spriveasc la femele. Se gândea c poate îl ur-meaz . Dar ele au r mas la fel de impasibile,ca i în timpul luptei. Era atâta triste e în pri-virea leului..., toat triste ea învinsului. To iajungem asemenea leului acela. Ni te învin iai sor ii. Groaznic! Nu?!...

Moartea poate fi v zut i ca opusulna terii: leag nul i co ciugul par izbitor deasem toare... Viitorul i trecutul/ Sunt afilei dou fe e,/ Vede-n cap t începutul/ Cinetie s le-nve e; Surprinz tor Eminescu! Nu?

Vezi în cap t începutul. Poate moartea nu eceea ce în elegem cu logica noastr ra iona-

. Poate e un nou început. O nou vie uireîntr-o alt dimensiune, într-un alt univers.

Kurt Cobain a experimentat i el regresiaIn Utero. Dup lansarea albumului Cobain aluat o supradoz . Se spune c se ura pe sinedin cauza divor ului p rin ilor. A tat lui, în-deosebi. A meditat asupra mor ii i a acceptat-o. De i, înc tân r, era un învins al sor ii.Moartea face parte din existen a asta. Saudin cealalt ? Doar Dumnezeu tie!

Desp irea p rin ilor genereaz tragedii,drame, sinucideri. La mine nu e cazul. i to-tu i, ceva m cheam imperios dincolo, ...încealalt lume.

Ce i-a chemat dincolo pe membrii grup riiHeaven’s Gate? Se spune c Raiul. Un altnivel al con tiin ei, o c torie spre alte lumi?!Navele, trupurile lor îmb trânite, trebuiauabandonate, aici, pe Terra. Vor fi aflat ei raiul?E ceva din orfism în mistica lor. Sau platonism?!

Asta m inspir ! Am s -i pun titlul: Navasit . Sufletul meu decorporalizat urmând

cortegiul deasupra sicriului. Nimeni nu mvede. Eu v d i aud totul. Ar fi...’’

O criz de tuse convulsiv , care l-a cuprinsinstantaneu, m-a împiedicat s aud toate cu-vintele lui. Sper s nu fi pierdut prea mult...

,,...în fondul ei intim, natura este para-doxal . Nu are nimic ra ional. Nu are nimic

logic. Sau noi nu putem s percepem adev rulcu logica noastr ra ional . De pild , cumeste s fiu i mort i viu în acela i timp. Unmort viu sau un viu mort. Cadavrul viu! iTolstoi a sondat adâncimile.

Nu în eleg aceast existen absurd inu m în eleg pe mine. Are via a vreun sens?Ca fiin e ra ionale sensul i-l d m noi. Trebuie

te ag i de ceva, s iube ti ceva sau pe ci-neva, mai presus de tine, ca s supravie u-ie ti. A a spunea Socrate: a tr i pentru cevae mai presus decât a tr i pur i simplu. A aspunea i evreul acela sc pat din lag rul na-zist. Ca s supravie uie ti trebuie s iube ti.

Moartea pânde te la tot pasul. F iu-bire te dedai mor ii. Numai o mare iubire nepoate salva. Dar eu nu pot iubi pe nimeni.Nu pot iubi nimic. Doar poemul... ultimul po-em. Ca un condamnat la moarte, care cere oultim igar . Într-un fel sunt un condamnatla moarte. Trebuie s scriu poemul, în ultimulmeu ceas!

Cine sunt eu? Un nimeni, un nimic, nuexist. Când regele Midas l-a întrebat pe demo-nul lui Dionysos, pe Silen, ce e mai bine pen-tru om, acesta a r spuns: A nu te fi n scut, anu fi, a nu fi nimic. Binele, e s muri i. Iat unmare adev r. Moartea nu e un sfâr it absoluti irevocabil. Mai avem o ans , ...dincolo.

O societate tot mai avansat tehnologici creeaz i mijlocele cele mai puternice de

autodistrugere. Ceea ce distruge cel mai multmodernitatea este sentimentul apartenen ei,sentimentul de comuniune social . Nu maiexist sentimentul familiei. Te înstr inezi. De-vii un alienat. Individualismul este catastro-fal pentru specia uman .

Nu iubesc nimic pe lumea asta. Nu iubescpe nimeni. Nu m iubesc nici pe mine. Numai exist sentimentul de comuniune univer-sal , pe care-l clama Adler, care d dea sensvie ii. Nu mai exist unire prin iubire. Doarunire prin sex. Atât! Sex pot s fac i cu unCiber Pussy. i femeile cu un dildo. Atuncice nevoie mai avem unii de al ii? Doar o poe-zie..., o ultim poezie. O poezie care s -neasc din spiritul meu excitat. Ca o co-met !... Ca o violent iubire...

Am atâtea ,,muze’’ pentru inspira ie..., atât


continuare în num rul viitor

de repede pot s p trund în incon tient...,cu psihedelice, droguri, etnobotanice. i cuobiecte..., atâtea obiecte, care pot aduce ilu-minarea. Nu ca Plotin, care se rupea de lumeaasta, prin medita ii. Sau ca misticii budi ti...,prin posturi i medita ie... Brr! Îmi trebuie oemo ie brutal , violent , instantanee. S -micreasc adrenalina brusc, la maxim. S numai simt nici dorin , nici durere, nici sus-pin..., doar eterna pace.”

,,Da, am g sit!’’ strig el, lovindu-secu palma peste frunte.

...pistolul tatei! Totul este relativ pe lumeaasta. Numai moartea este cert . S prive timoartea în fa ! Asta da, e o mare tensiune,o adev rat shilkan-taza. Numai japonezi zenau sim it-o. Cu sabia sau cu pumnalul. O ten-siune maxim de trezire a con tiin ei. În chiarmomentul când î i f ceau seppuku...

Ca jocul acela stupid din copil rie..., cândjucam lovitura cu itului. Îmi r sfiram degetelepe o scândur i apoi loveam cu lama în spa-iul dintre degete. Tot mai repede i mai re-

pede..., pân când gre eam. Urlam de durere.Atunci sim eam iluminarea. Da, asta caut oiluminare, un str fulger din con tient sau in-con tient. O lovitur de tr snet...

O întâlnire între Yin i Yang. O scurtcir-cuitare a energiilor ce treze te arpele kun-dalini - iluminarea erotic . Nebunia i moar-tea! Sau nemurirea! Ceva la limita con tiin ei.

În copil rie jucam r oiul cu cei mari, euun copil. Cine m punea s m joc cu ceimari? Totdeauna cei mari te pot ucide. Maicu seam cei care de in puterea.

Nu, nu cred c Basil avea asta în inten ie.Nu cred s -mi fi dorit moartea. Era doar ojoac . Periculoas pentru mine, un copil. Nu-mi pot explica nici acum, cum a încercat s

atrag în apele adânci ale râului. A s ritpeste mine i s-a scufundat în apa adânc .Eu, r oiul, trebuia s -l prind. El tia s înoate,eu nu. M-am luat dup el. Apa mi-a trecutdintr-odat peste cap. Când am sim it pri-mejdia am luat-o într-o parte, unde îmi ima-ginam c este malul. Am v zut pentru o clipmoartea, acolo, sub ap . Am înghi it câtevaguri zdravene din apa murdar a Jijiei darsc pasem cu via . A fi putut s-o iau de-alungul râului. Cum s te orientezi sub ap ?Malul a fost o iluminare. Îmi venea s plângi s râd. Nu tiu ce m-a salvat. Poate incon-tientul meu s tos, instinctul de supravie-uire. M-am lecuit de joac de-a r oiul o

vreme. Apoi am uitat. Între timp înv asem înot.

Sau povestea Alba ca z pada! Îmi va r -mâne în minte pân -n clipa din urm po-vestea asta. ocul emo ional se înscrie înmemoria de lung durat . Oare când mori in-

forma ia se terge? Ca la calculator, când n-ai salvat i sa oprit brusc alimentarea cu cu-rent. Sau pleac odat cu sufletul. Poate estechiar sufletul în care e codificat tot ce-ai gân-dit, tot ce ai f cut în via . Da, altfel cum sjudece Fiul Domnului, vii i mor ii la înviereade apoi?

Cum s-ar putea recupera informa ia dincreier. Ar fi o chestie s afli ce-au gândit sa-van ii, filosofii, marii creatori, conduc toriisau criminalii. Conduc torii sau criminalii?Interesant, cum se al tur cele dou catego-rii, de parc sunt fra i gemeni.

Eram într-o vacan la bunici la ar . Satulnu avea curent electric. Dar avea cinema. Cu-rentul era produs de un generator cu benzin .Rula Alba ca z pada. Eram înc la vremeapove tilor. M-am dus la cinema, sedus depovestea Alba ca z pada. Sala mic era arhi-plin . O mare de oameni venise s vizionezepovestea . Mai ales, femei i copii. Am g sitloc, jos pe podea, aproape de ecran. La jum -tatea filmului a izbucnit incendiul.

Undeva, într-o magazie în spatele s liide cinema, era depozitat benzina. Operato-rul, beat fiind, a aprins un chibrit s vadcât benzin a v rsat. Focul a izbucnit instan-taneu. Balaurul cu limbi de foc s-a n pustitîn sal . Oamenii s-au pr lit, ca un val mu-gind. Am fost aruncat jos, c lcat, strivit înpicioare de puhoiul de oameni, care, panica ide focul ce î i întindea vâlv taia în sala decinema. Eram sigur c voi muri. M împ -casem cu ideea. M invadase un calm deneîn eles i pentru mine, un copil coleric.

Era o noapte întunecat , f lun , fstele. Parc planeta ar fi intrat într-o gaurneagr . Bezna pusese st pânire peste sat.Doar limbile de foc spintecau întunericul dinsal . Gurile fl mânde ale balaurului mu caudin cei afla i în spatele s lii.

Un vacarm de glasuri îngrozite strigau adisperare. Dou sute de glasuri ipau, urlau,gata s sucombe din cauza fricii viscerale, apanicii. To i deodat , îmbulzi i în u a strâmta s lii de cinema, bloca i acolo, în vreme ceal ii împingeau, f când imposibil sc parea.O mâna nev zut m-a luat pe sus i m-a a ezatpe capetele oamenilor. Cineva m ajutase,îngerul meu p zitor... sau instinctul meu desupravie uire.

M-am trezit mergând, în patru labe, spreprima fereastr . Toate ferestrele aveau gratii.Doar copii se puteau strecura printre ele. Submine, oamenii formau un zid compact. C l-cam peste capete, peste fe e, auzeam câteun vaiet în urm , dar nu-mi p sa. Instinctulde supravie uire m f cea imun la durerilelor. Voiam s ajung cât mai repede la fereastr ,

scap de sufocare, s scap de fric , s respiraerul curat al nop ii. Trebuia s ies, cât mai

repede, din acel infern. Am coborât în mâini,m-am strecurat printre gratii i mi-am dat dru-mul în cap. N-am sim it durerea. Adrenalinaanihila efectele durerii. Ie isem din infern inimic nu mai conta.

Maic -mea m c uta disperat printregrupurile de oameni. Cum s afli pe cineva înîntunecimea de-afar ! Doar p laia din spa-tele s lii de cinema mai arunca câte o geande lumin . To i î i strigau copii, fra ii, suro-rile, într-o viermuial haotic . Cu greu ne-am reg sit. Pân la urm nimeni nu a p itnimic. Cu excep ia bunicului, c ruia i-a luatfoc piciorul pe când încerca s scoat dinmagazie butoiul cu benzin .

O var întreag a stat culcat, întins pe josla r coare, s se refac pielea ars de la picior.Se dezinfecta cu ap oxigenat , se ungea cujecozinc, fuma i înjura c nu poate merge lamunc .

Nu tiu cum poate s apar fulgerul acela,iluminarea. Numai budi tii o tiu. Nu am r b-darea lor. Cine mai are r bdare în ziua de azi?Toate î i reduc timpul de facere. Mai rapid,tot mai rapid... i mai multe, tot mai multe...Pân la urm o s se scurteze i durata gravi-dit ii, de la nou luni, la nou s pt mâni.Vor scoate plozi in vitro, pe band rulant .’’

preg team s sun la poli ie, când l-am auzit strigând:

,,B trâne nu suna la poli ie! Nu stricajocul!... strig la mine.

i-e team de consecin e? Crezi c vei fiacuzat de complicitate? C ai asistat i nu airaportat autorit ilor, cazul meu! Ce treabau autorit ile cu via a mea? Dac vreau smor, mor! Dac vreau s tr iesc, tr iesc! Dece trebuie s -mi controleze mie via a saumoartea? E dreptul meu s -mi iau via a cândvreau, cum vreau, unde vreau. Nu suntem înAtena sau Roma antic s cer aprobare vre-unui judec tor. Eu îmi sunt propriul meu ju-dec tor. i-apoi nu plec pân nu scriu poemulacesta afurisit, ultimul meu poem...

i Socrate a scris ultim poem, înainteamor ii. E un non-sens, s spun c Socrate ascris. Socrate a compus. În eleptul grec nutia s scrie. Era împotriva scrierii. Spunea scrierea este o iluzie a tiin ei. Cum este

ast zi calculatorul.Dar, cine tie?!... Poate c Socrate s-a în-

elat. De-atunci tiin a a progresat. M în-treb, cum de a fost considerat Socrate celmai în elept, dac nu tia s scrie? În elep-ciunea lui cred c se referea la moral , nu lacunoa tere. El vedea o atât de mare anomalie,în nerespectarea principiilor, încât moarteaera de preferat chinului de nesuportat al uneivie i corupte. A tr i pentru bine este funda-mentul moralei sale.


Slavomir ALM~JAN(Canada) Poetul [i marea...

****Tot ce este tain origineaz ,dincolo de realul nostru, a a cumzâmbetul Giocondei vine din din-colo de pânza picturii. i dac e

prive ti cu toat sinceritatea,pu ine din cele ce ne înconjoarse dovedesc a nu fi taine... „Nor-malul” este doar o tain cu caresuntem obi nui i... Una din mari-le netaine este mintea omuluiprins în mrejele unei logici ilu-zorii. Ea dezbrac totul în pro-cesul dezvelirii esen ei care, pre-cum mirajul în pustie, este mereuaproape de a fi atins i totu i nici-odat atins. De fapt, omul treceprin aventuri de neînchipuit în

utarea normalului tot a a cumcel ce se îneac strig dup unpahar de ap . Omul devine victi-

a unui fals sim mânt de foa-me i de sete, în fa a c ruia, ade-

rat hran i adev rat ap ,sunt doar iluzii. Spun asta ca unulcare a sim it durerea pierderiiunor lucruri pe care nu le-am a-vut niciodat . Dac vre i, aceastaeste tragedia omului prins în

ngile propriei lui naturi...Într-unul din articolele prece-

dente vorbeam despre faptul cnoi suntem locul prin care ve ni-cia, deci infinitul, intersecteazspa iul nostru tridimensional,spuneam c peregrinarea noastrterestr este doar o întrerupere ave niciei. Am folosit exemplul hi-perspa iilor ca, subliniez, realmullui Dumnezeu, magnitudinea deneimaginat a existen ei lui. To-tu i, nici o paralel , nici o ilustra-ie, nici o teorie, nici m car cea

mai înalt imagina ie nu vor puteacuprinde asta. Unii teoreticieniau încercat s „deseneze” hiper-cubul ca o existen cu patrudimensiuni... i totu i mâna unuicopil poate desena un cub care

cuprind hipercubul... Con-cluzia? Noi nu vom putea s cu-prindem nimic din ceea ce estedeasupra realmului nostru.

i totu i, prin ceea ce Cuvân-tul ne spune noi, locuim dincolode acest spa iu, noi suntem ni teentit i spirituale cu temporareexperien e umane, a a cumspunea cineva. Cortul acesta p -mântesc împreun cu întocmirilegândurilor condi ionate de me-diul terestru, mediul de asemenicontaminat de p cat, este doar o

expresie, îndr znesc s cred, aceva cu mult mai grandios. De a-ceea chipurile cioplite ale lucru-rilor care sunt dincolo de noi sunturâciune în ochii lui Dumnezeu.Ele ucid taina sau mai bine ziscapacitatea noastr de a acceptaexisten a acesteia. Institu iile so-ciale fundamentale sunt menite

fie o ilustrare a unei realit icere ti menite s r mân întocmai

a cum au fost rânduite s fie.Exist consecin e înfior toare,consecin e care nu pot fi nici m -car concepute de mintea uman ,ale oric rei tendin e de a perverticeea ce Dumnezeu a pus ca te-melie a existen ei noastre teres-tre. Nu este o teorie, nu este onuan doctrinar , este o reali-tate divin .

În ciuda netrebniciei mele, înciuda limitelor mele, în ciuda de-selor mele orbec iri, aceast rea-litate este i r mâne adânc ziditîn fiin a mea, în miezul ei... Chiari permanenta tensiune dintre

natura uman i „omul nou” n s-cut din Duhul lui Dumnezeu esteo m rturie a realit ii divine decare vorbesc. Din când în când,sau poate chiar tot timpul existceva din noi care tinde spre iuneori chiar atinge realitateadivin , cea de dincolo de colivianoastr tridimensional . Gândi i-

la ceea ce nu poate fi explicatdin punct de vedere material, ce-va care nu este de natur materi-al i care totu i exercit o influ-en covâr itoare asupra mediu-lui în care, prin trup, suntem par-te. Iubirea, spre exemplu... Dum-nezeu este Iubirea! Iubirea, prinesen a ei divin produce o per-spectiv diametral pus deperspectiva uman . Noi privimlumea în starea ei de continu

dere i ne vrem afar din ea,strig m dup n dejdea binecu-vântat a r pirii. Iubirea, la rândulei prive te aceea i lume, în ace-ea i stare de perpetu c dere…

Dar ce binecuvântat diferen !Ea, Iubirea, ne duce în lume pen-tru a ne întinde bra ele în semnde suprem îmbr are într-unact de suprem m re ie, r stig-nirea… Ca o creatur nou , v dceea ce natura uman nu ne în-

duie. Eu ca i to i cei ren scu iprin Duhul lui Dumnezeu suntemmeni i s fim fiin ele privirii desus, fiin e cu o perspectiv a exis-ten ei total diferit de cea a lumii...

Ca poet, deseori îmi opintescmintea i inima înspre în elegeremai adânc a realit ii, i la fiecareîncercare gândul m duce la punctulde pornire, Edenul. Purt m în noiun dor, deseori de neexprimat princuvinte, un dor mistuitor dup opatrie sau dup un mod existencare nu are nimic de a face cu ceeace sim urile noastre pot percepe.Suntem, f îndoial , str iniacestui mediu. Dac prive ti cusinceritate crea ia lui Dumnezeu,vei observa c tot ce te încon-joar , de la firul de iarb la pom,de la cea mai mic vie uitoare ipân la cea mai mare, de la vie ui-toarele marilor la zbur toare, totulexist f efortul de a exista. Pe -tilor, apa le este mediul prielnic,

rile sunt la ele acas fie înaer fie pe p mânt, s lb ticiunile

durilor sunt la ele acas în p -durile lor... Omul este singura fi-in de pe p mânt care vie uie teîntr-un mediu care îi este totalostil. Îmbr mintea este lucr -tura mâinilor lui, hrana îi este rodal sudorii, locuin a îi este aseme-nea unei fort re e, frigul îi estetot atât de ostil ca i ar a, hranaîi poate scurta zilele, apa îl poatesus ine dar i ucide, focul îi estecârja cea mai de pre i du manulcel mai de temut în acela i timp...

i, totu i, omul este fiin a carepoate înnobila universul prin tân-jirea lui dup sublim. Poezia, muzi-ca, pictura, sculptura, dansul...

Hmm... Aici încerc s m simtacas . Ce este arta? Care este me-

nirea ei? Care este elementul eiprimordial (???!!!). Da, arta estesursa unei perpetue înnobil ri darputem noi pricepe mecanismulei? Poetul se pomene te deodatpe una din plajele lumii i dintr-odat privirea lui se opre te asupraunei pietre i poezia se na te.Muzicianul popose te la umbraunui pom i urechea lui distingeun ciripit i iat muzica… Pictoruladaug un pic de altceva la cu-loare i iat capodopera, Michel-agelo a ad ugat ceva la mi carea

ii i iat statuia... M întrebdeseori unde este firul ro u carestr bate arta în general? Este înobiectul de art sau în subiectulcreatorului? i dac vom admite

exist un astfel de fir sau, mrog, element comun, ce este acestai mai ales care este menirea lui?

Putem s -l numim esen , dacvre i... Dac am descoperi firulro u, elementul comun, esen a,am ajunge cred la nu un nivelnou de revelare ci la un nivel noude integrare cu tot ceea ce estemai presus de mediul nostru deexisten .

Cred, i asta ar putea consti-tui o baz solid pentru viitoarelemedita ii, c arta este pentru ommai mult decât o necesitate, eaeste poate mijlocul cel mai pu-ternic de autodefinire. Ea estepuntea dintre a fost i va s fie,dintre aici i dincolo, dintre acumi apoi, dintre ceea ce este i ceea

ce ar putea fi...i, ca de fiecare dat , în c u-

tarea r spunsurilor i în formu-larea întreb rilor, m voi întoarcedin nou pe poteca Genesei pânla Eden de unde voi încerca sreconstitui drumul lung i întor-tocheat, de la inima lui Dumnezeula inima lui Adam i a Evei i apoiprintre spinii i p midele lumiipân la inima artistului... Trebuie

existe o cale!

i, ca de fiecare dat , în c utarea r spunsurilor i înformularea întreb rilor, m voi întoarce din nou pe potecaGenesei pân la Eden de unde voi încerca s reconstituidrumul lung i întortocheat, de la inima lui Dumnezeu lainima lui Adam i a Evei i apoi printre spinii i p midelelumii pân la inima artistului... Trebuie s existe o cale!


George FILIP (Montreal)ORIGINE

oameni buni, eu vin de niciundei nu m-am n scut niciodat .

am crezut c timpul nu rugine tei c via a-i o fat .

din iste negustor de idileam ajuns, prin str ini, s vând ani.dau i carne din trup, cui îmi cere,lua i tot, n-am nevoie de bani.

nu regret c-am tr it într-o floarei c evul par iv m-a durut,

dar de ce nu mi-a i spus ce e dorul,oameni buni, dac voi a i tiut.

nu-i acesta poemul din urm .rug ciunea din sânge i glaso voi spune prin cârciumi i-altarei ori unde voi face popas

i-a mai vrea s se-aud pe-acascum pe rime de doruri suspinblestemat s iubesc neodihna;iart i m icu hoinarul... AMIN!

M NASC

din nou îmi vine rândul s m nasc.a p esc de multe prim veri.

strâng apezeci i dou anul stadar nu-mi prea amintesc,parc-a fost ieri...

copil ria mi-a r mas în satiar tinere ea - tot prin pu rii.vampirii ro ii mi-au b tut stigmati m-au gonit spre rmuri na parlii.

in silva-silvae multi fiare sunt,com lupus, com lione i mul i oamenii-atâ ia Dumnezei care ne strig nu tii c rui trib s i te-asameni.

printre str ini e bun un Dumnezeu.femeie î i ciople ti precum i-e voia.facem chirpici în doi - ne zidim casi d m pustiei jalea i nevoia.

m-anin pe pragul casei i respirmultele toamne care m iriti sorb din cupe mari un elixir

care m-ademene te spre ispit

poetul f ar - asta sunt.doar nostalgii prin bâlciul vie ii pasci vagi oglinzi m strâng în chingi de aer,

când simt c -mi vine rândul s m nasc...

PROTEST PUBLIC

opri i planeta!...ast zi m-am n scuti la ponoda mea am fost i eu.

când mi-au t iat buricul m-a durut,eram ca un brotac în ele teu.

dar a sunat alarma: ra-ta-ta!porneau la trânt fritz i un rusnacmuza mi-a zis: copile, nu uita,

zboiul are ve nic ochi de drac.

pu ea a cai cu schijele în bur i.prin cer zburau Icarii de carton.strigam lozinci fl mânzi i tot descul i,popii blagosloveau la unison.

Hristos - plecase i el la r zboi.în duplicat, lupta pe dou p i,findc prea mondialul t boidansa în draci peste-ale lumii h i.

când s-au sfâr it obuzele, de tot,s-a scris, cum ti i, o nou pagini mul i s-au încuscrit în hozrasciot,

o trambulin spre paragin ...

i iar clocir ou le în cuibi genera ii noi s-au pus la drum.

eu n-a putea s spun c m îmbuib,încalte c din nou miroasde-a scrum.

paporni a cu manuscrise-i grea.abia-nv asem s mânc m ciupercic-am supt nectare vechi din noua stea,licheni atomici ecologici, terci.

i tu im de-atâtea bete ugurisau ne facem regi de operet .unii, ne mai potignim în juguri,al ii cânt imnuri la fla net .

important e cine d cu bâta.i sunt i politruci, de-asemeni.

vrem globalizare-n lume, dar da,prin credin nu ne vrem ca gemeni.

...eram un mormoloc în ele teu.venirea me-a pe lume m-a durut.acordul s m nasc nu l-am dat eu:opri i planeta - nu m vreau n scut!

SPRE AMIN

nasc i eu din când în când.azi ape- -doi m împresoar .ca bun cre tin am stat la rândi-a fost s fie prim var .

zboiul a trecut urgenttârând istoria-n copite.am fost la coal repetenti am prins graiul de la vite.

prin TUZLA mea din b gani Dumnerzeu ara p mântul

pescarii - lâng cabestancu Neptun se-njurau de-a Sfântul.

când m-am n scut, maica plângea nu avea f in -n lad .

prin voalul ei de feregeaprea mul i gro tei avea s vad .

taica plecase ca argati duh nea ig ri regale.

el nu tia c la-mp ratslujeau i multe haimanale.

apoi ai mei s-au dus în cer.îmi vin prin vise câte-odat .eu port un doliu la reverprin via a multiclaustrat .

toamn-o fi - sau prim var ,ca buni cre tini, s sta i la rând.

a e: via a ne-mpresoar ,dar noi rena tem vrând-nevrând...

La fiecare aniversare, poetulGeorge FILIP se explic la fel: estepentru prima oar când împlinesc...

de data aceasta: 72 de ani.LA MUL I ANI - POETE!

Aurel Dan - Maramure


BALAD

cine tie... hop-la-hop,unde plec, de unde vini de ce plânge p mântul

când adorm pe flori de crin,

din ce ape sorb r coarei cu cine m iubesc,

din amiaz pân poimâine,pui de Om - dumnezeiesc

izvorât din pleoapa tatii,cu pieptul b tut în zale,

las prin om tul vârsteiurme ve nic - neegale...

Marea mi-a-nfiat pe digcini adânci de brad

i mi-a dat caii s lbatici-i iubesc ca un nomad

pân va sfâr i coridai osp ul va începe,

pentru s rb toarea mamei uit fetele sirepe

i s -mi ad trupu-n piatrpân va trozni potop,

r mân în dorul vostru,cine tie.hop-la-hop...

MARIA DIN CER

femeia aceea din cer coborând...pesc ru ii mureau în cear -nghe at .o armur de timp îmi canonea sufletul,pe z pada timpului meu scria: alt dat .

de unde s mai fur sc ri de nisip?pe-ndelete î i voi povesti biminea a:Maria, m-au tatuat cu ro u pe piepti sper s m dezlege vântul i via a.

ca o surpriz - privesc în oglind .e un semn de n dejde, un smn c exist.privi i, pe meridianul din cre tetul meuoamenii mi-au b tu piroane de Crist.

stejarul meu geme în toamn i râde.Doamne,am a teptat cuminte, la rând.dorul de via mi-o arat -n oglindpe Maria-Sa din cer coborând...

”M# a[tep]i cu praf”poem al poetului \ncarcerat, Laureat

al Premiului Nobel, Liu Xiaobo

Dragi prieteni români,Am primit de la poetul Martin

Alexander din Hong Kong acest mesaj(vedeti-l mai jos) - poemul You wait forme with dust (M a tep i cu praf), alpoetului încarcerat, Laureat alPremiului Nobel, Liu Xiaobo. (Pe 20martie 2011, a fost citit în multe riale planetei - n.r.). Am dat cursrug min ii lui Martin i am traduspoemul în român , cât m-am priceputmai bine i în mare grab . (...)

Cu stim i mul umiri anticipate,Sandu Citizen

M# a[tep]i cu prafpentru so ia mea, care a teapt în fiecare zi

Nimic nu- i mai r mâne de f cut, nimicdecât s m a tep i, împreun cu praful casei noastreaceste straturiacumulate din bel ug, în fiecare coltu nu vrei s deschizi perdelele

la i lumina s le strice lini tea

pe bibliotec , mesajul scris de mân este acoperit de prafpe covor modelul absoarbe prafulcând îmi scrii o scrisoarei dragoste, cu vârful peni ei plin de praf

ochii mei sunt p trun i de dureretu stai acolo toat ziua

s îndr zne ti s te mi tide team c pa ii t i vor contesta prafulîncerci s i controlezi respira iafolosind t cerea s scrii o poveste.Pe vremuri ca acesteapraful sufocatorofer singura loialitate

viziunea ta, respira ia i timpultrunde praful

în adâncimea sufletului t umormântul centimetru cu centimetrueste sc mos de la picioareajungând la pieptajungând la gât

tii ca mormântuleste cel mai bun loc de odihn

teptând dup mine acolo surs de fric sau panic

de aceea tu preferi praful

în întuneric, în calm sufocareteptând, a teptând dup mine a tep i cu praf

refuzând lumina soarelui i adierea aeruluinumai l sând praful s te înmormânteze totalnumai l sându-te s-adormi în prafpân m întorci tu te vei trezitergând praful de pe tine i din sufletul t u.

Ce minune – înapoi din mormânt !

Traducerea în limba român (a varianteiîn englez - Zheng Danyi,Shirley Lee si Martin Alexander) deSandu Citizen /Canada.

PS. Poemul în versiunea englez poate ficitit la pagina Web:http://www.asialiteraryreview.com/web/article/en/209AC

http://www.asialiteraryreview.com/web/


Abstrac iile reu ite sunt ace-lea care prezint , cel pu in latent,valoare metaforic . Astfel, consi-derarea lui Vasile Pârvan ca teo-retician al istoriei având o viziunecentrat pe conceptul de „ritm is-toric” înseamn mai mult decâtinspira ia hegelian , respectiv în-datorarea fa de stoicism, plato-nism i bergsonism. Titluri bine-cunoscute ca „Memoriale”, res-pectiv „Idei i forme istorice”,anun medita ia sa grav asupratragismului condi iei umane. Oride câte ori m gândesc la Pârvanîmi r sar în minte siluetele eroilorlui El Greco: oameni - flecari, per-

sonaje care vibreaz înc lzind pâ- la incandescen , men inând

parc focul sacru al umanit ii încredin a cre tin .

„S-a zis c principii filosofi iînv i nu sunt cei mai buni; falspentru c suprema devotare lainteresele publice nu poate fi a-juns decât de un filosof. Exem-plul lui Marcu Aureliu, care a sal-vat civiliza ia european de bar-barie, e hot râtor” (V. Pârvan).

s fie taciturn, închis însine sau posac, el vorbe te pu ini pre uie te mult subîn elesurile.

Totdeauna exprimarea sa estediscret , parc pentru a t inui co-mori pre ioase ale gândului. Li-ni tea sa i calmul ascund, totatât cât exprim , omisiunile fiind

inten ionate, riposte subtile lazgomotele cotidianului.

Scrisul lui V. Pârvan, ca i vor-birea sa, ne prezint modele delimpezime i de stil conving tor.Dar, „apele limpezi sunt adânci”i astfel lectura se cere reluat .

Cine va încerca s p trundîn chip sincer ceea ce a gândit ia scris Pârvan, va descoperi înscrierile sale o filosofie, dar carereprezent o metafizic , deoareceel avea despre realitatea i via atranscendent o concep ie supe-rioar . De aceea, fiin a lui c -tase ceva mistic. Ochii lui priveauinfinitul pe care vroia s -l prind(Grigore T caru, 1927, Bac u).

„Originea noastr cosmic -spune Pârvan - i supunereanoastr continu la legile exis-ten ei cosmice, fac din noi simpleexpresii terestre, ale unor energiivibratorii universale... În ritmulvie ii i al mor ii universale, în rit-mul iubirii i al cre rii universale,în ritmul întunericului i al luminiicosmice, sunt încorporate indi-solubil ritmurile vie ii i mor ii,iubirii i cre rii, întunericului iiubirii umane”.

El a comparat de mai multeori actul creator al singurateculuide geniu, actul acesta în care semanifest tezaure de energie alecosmosului, cu ceea ce numea el„linia nebuna, de protuberansolar ”.

Filosofia lui Pârvan este unimn de pream rire a vie ii, a crea iei.

Via a fiind considerat de elca singura realitate a lumii, feri-cirea nu e decât în func ie de ea,opera omului.

Spunea el: „Ferici i cei carenu- i irosesc via a, c ci o alta nue; Ferici i cei care lupt împotrivamor ii, creând mereu, gânduri ivia , c ci fiecare clip mai mult,tr it în frumuse e, e o întreageternitate”.

„Pârvan a scris despre t cerepagini incomparabile. El o ridica

- f s vrea desigur - la semni-fica ia acelui spa iu al esen elordin filosofia antic . Spa iu ne-contingen ial, aproape fabulos,în care vedea vibrând, exaltându-se energiile cosmice. Spa iul is-toriei i spa iul contempla iei is-torice!...

Iat una din superbele incan-ta ii:

„Eris, zei a lacrimilor,dormi împ cat în noapte. În-chin torii t i, oamenii, dorm; dari în visuri se ceart . i cei ce nu

dorm te cânt cu aria sumbr aErinnyilor. R utate, r zbunare,moarte, e gândul supu ilor t i. -Dormi, Eris, dormi”.

Cum interpreteaz Blagasculptura lui Brâncu i (M ias-tra)? Din perspectiva men ineriitainei, prin t cere:„D inuind în tenebre ca în pove tiCu fluier p relnic de vântCân i celor ce somnul i-l beauDin macii negri de subt p mânt...Din v zduhul boltitelor tale amieziGhice ti în adâncuri toate misterele.În ate f sfâr it,Dar s nu ne descoperi niciodat cevezi.” (Pas rea sfânt , Poezii 1966,p. 109)

De altfel, Pârvan credea c cee comunicabil e, prin îns i esen-a lui, comun, obi nuit”. Marea

iluminare interioar e necomuni-cabil . De aici se desprinde iacel pasionat elogiu al t cerii,un straniu amestec de durere, deditirambic glorificare i singu-lar exaltare. „ cerea e via a ceaperpetuu chinuit de oameni.Toate gândurile, toate speran e-le, toate durerile aproapelui nos-tru stau atârnate asupra abisuluimor ii, în care se va pr bu i via alui, f a fi avut r sunet nicioda-

în alt suflet de om. cerea ecentrul lumii, spre cere se adu-

toate ca apa spre pr pastianeagr . Se îndeas to i împrejurullini tii spre a-i g si în elesul ito i se lini tesc împrejurul ei iasupra tuturor se a terne st pâ-

nitoare cerea... Via a îns i, înîntregul ei, e tot o lupt pentru

cere dup zadarnicele r ciriale copil riei i tinere ii pentru aputea vorbi. E preg tirea cald asufletului pentru tr irea concen-trat , o viziune revelat de pasi-une. E cântecul nup ial al îmbr -

rii cute, e cântecul funebrual mor ii cute, e cântecul de ju-bilare al transfigur rii creatoarece se aproprie i care se va s -vâr i în cere”... (Laus Daedali,ultima confesiune a lui înainte dea se dedica cu totul cercet rilorarheologice ).

cerea lui Blaga este umbra

complice i reazem incitant„Cea mai important oper

spiritual a mea este t cerea pecare am pus-o i am închis-o întoate operele mele poetice i filo-sofice”. (p.187)

„La crearea unui mit sau aunor legende în jurul unui om,

cerea acestuia contribuie maisubstan ial decât vorba”.

În popor se spune deseori:„T cerea e de aur”. Într-un sensmai general, se afirm c „Dac

ceam, filosof r mâneai”... Exis-i o glum c „mai bine s taci

i s pari prost, decât s vorbe tii s confirmi”.

Pe de alt parte, se spune:„e ti scump la vorb ”, adic nuprea î i obose ti buzele cu expri-marea... Dar nu este numai cazul

G. G. CONSTANDACHE

T#cerea la P@rvan [i Blaga


celor taciturni sau ursuzi, ce pre-fer izolarea. Exist i situa ii a-parte. De exemplu, Lucian Blaga,se tie, a vorbit în copil rie multmai târziu, decât este obi nuit,normal deci. Familia sa a fost în-grijorat ; iar poetul a relatat si-tua ia cu umor în Hronicul icântecul vârstelor: am vorbit iam scris cu o anumit „rezerv /re inere fa de cuvânt”.

cerea sa, deseori progra-matic , vine în contrast cu operasa voluminoasa i variat , ine-dit , în sensul c te surprindepermanent prin noutatea solu i-ilor. De altfel, pune permanentprobleme noi sau, oricum, formu-late într-o modalitate original , cuun limbaj fermec tor. Spontane-itatea poetului este binecunos-cut i prin u urin a de a impro-viza texte oricând. S-a tip rit nude mult un poem mai lung decâtorice poezie din volumele exis-tente, ca reprezentând cerin a u-neia dintre veri oare s i se dove-deasc admira ia cu totul speci-al din partea lui. O amintire per-sonal , p strat de distinsa measoacr , Doamna Pica/VenturiaMaior, care l-a cunoscut pe Blagaîn copil rie, relateaz cum, la unadin întâlnirile familiilor, a fost re-marcat vioiciunea i sprintenea-la copilei. I s-a oferit pe loc o po-ezioar pe care o compusese lamoment, cu titlul „Neastâmp ra-ta” (admirativ!). Din p cate, do-cumentul s-a pierdut în contexte-le regimului risipitor de valori itradi ii.

cerea lui Blaga, pe caremul i au probat-o din apropriere,era în general preludiul unei po-vestiri sau al unui mic excurs într-un domeniu predilect. Dar se în-tâmpla s aib i altfel de t ceri.O alt amintire personal are învedere pe Blaga pe când locuiala Cluj. Era într-o zi dispus spremedita ie, se pare, i întâlnind odomni oar , Maya, ulterior mama regretatului chirurg Puiu Pop,a rugat-o s -l lase s o înso eas-

, conducând-o de mân . Ei bi-ne, au mers al turi, mân în mân ,traversând ora ul pân acas , f -

a-i adresa alte cuvinte decât

cele de bun r mas ...Bineîn elesa mul umit ceremonios pentruamabila permisiune de a faceplimbarea.

„ cerea e umbra unui cu-vânt” (p. 196).

Deoarece umbra nu are auto-nomie, nu este de sine st toare,aceast leg tur fa de cuvântpare foarte strâns (compara i cu

ania omului f umbr , PeterSchlemihl).

„Un gând devine liric dacse spune pe jum tate i apoi sesuspend ” (p. 208, 1/2).

„Mai mult decât în dezvol-tarea unui cântec, poetul trebuie

se priceap la suspendarealui” (p. 208, 174).

„Un secret al poeziei: ceea cese poate spune implicit s nu sespun explicit. (p. 196)

Iat în alt versiune profesiu-nea de credin a lui Blaga pri-vind taina t cerii:„Eu nu strivesc corola de minuni alumii i nu ucidcu mintea tainele ce le-ntâlnescîn calea mea...

a îmbog esc i eu întunecata zarecu largi fiori de sfânt mister,i tot ce-i ne-n eles

se schimb -n ne-n elesuri i maimari sub ochii mei...

(Poezii, 1966 EPL p. 3)„Nu pot s subliniez îndea-

juns sfatul ce-l dau tuturor poe-ilor: adesea calitatea unei poezii

cre te, în chip nemijlocit, prinsimple reduceri de cantitate (p.230).

Pentru metafizician, ca ipentru poet, Blaga recomandaevitarea lungimilor, a explicit rilorinutile. Prefera suspendarea, im-plicitarea sau m car reducerea cu

sura a textului. Exist o clari-tate a sugestiei i un posibil suc-ces al formulelor riscate.

„Orice metafizic este un mitdezvoltat cu mijloace filosofice.Sfatul cel mai bun ce poate fi datunui metafizician este acela dea nu- i dezvolta excesiv viziunea.

„Metafizicianul oricare i-ar fitenta iile, trebuie s r mân po-etul unui singur poem”.

ine de natura unei filosofii nu fie niciodat definitiv ”

(Lucian Blaga).Crezul s u privind valoarea

cerii i cultivarea tainelor este

i în Autoportret/ p. 193„Lucian Blaga e mut ca o leb .În patria sa

pada f pturii ine loc de cuvânt.Sufletul lui e în c utare,În muta, seculara c utare...”

Daoismul este înainte detoate o gândire individualist ,care pune în valoare c utareaspiritual a individului, capacita-tea sa de renun are, de retragerei de golire interioar . Daoismul

este o filosofie a vidului.Doar În eleptul - sau „Sfân-

tul” - poate atinge, prin medita ie,prin exerci iu spiritual intens iprin practica virtu ii individuale,aceast perfec iune a vidului cepermite „conformarea gândiriisale la natura profund a lui Dao”.Toat lumea tie: ce este frumosEste i urât;To i cunosc: perfec iuneaÎnseamn i imperfec iune!Tot astfel fiin area i ne-fiin areaAu ap rut împreunGreul i u orul se echilibreazreciproc;Lungul i scurtul se formeaz unulpe altul;Înaltul i scundul se completeaz ;Sunetul i tonul se armonizeaz ;Fa a i spatele se succed.

(Lao Tze)Dac urm rim ultimeleInedite

(Contemporanul, 19/1970), vomafla poezia Umbra cu noi în ele-suri consonante cu cele de mai sus:„Umbra, ce-o purt m pe drum,

-i din soare, c -i din lun ,ne-n eleas -i ca o run ,scris -n piatra de lagun .

-nso easc -n lumi fiin amerge - al turi nefiin a...”

adar, pentru Blaga cereaeste discre ie, chiar omisiune vo-it , suspendare m iastr , acalmieinten ionat , t inuire, cru are ichiar poten are a misterelor. Pescurt, s se comunice cât maimulte în cât mai pu ine cuvinte,cultivând enigmaticul. Dup cumspune el însu i: „un aforism tre-buie s spun totdeauna maimult decât spune”...

Întrucâtva asem tor, pen-tru Pârvan cerea este efortuldep irii incomunicabilului, esteZeul necunoscut i centrul lumii,care ne îndeamn la viziune plas-tic i expresie solemn , ca gra i-oas alintare, dar i ca strig t tra-gic al interiorit ii.

C#r]i primitela redac]ie

Nicolae Maroga Enceanu -Lacrimi f rost,

Ed. Marotur, Craiova, 2011

Lacrimi f rost

ceri dest inuiteDrumul fântânilor C rile din lanuri

este cel de-al cincilea volum de versurial lui Nicolae Maroga Enceanu, dac l m deoparte romanele,nuvelele i povestirile, publicistica, reportajele literare i tiin i-

Beatrice Silvia Sorescu -cini cu mir ri i miresme,

Ed. M iastra, Târgu. Jiu, 2011

Nicolae B la a - Acvariul cufâ e, Ed. NewEst, Târgu. Jiu,

2010


Gheorghe A. STROIA

începe prezentarea pluri-valentului om de litere i arte ro-mân, stabilit în Statele Unite aleAmericii, prin intermediul pro-priilor sale cuvinte când, întrebatdespre începuturile domniei-saleca poet, într-un interviu cu AdinaSas-Simoniak (poet , actri iprezentatoare a postului Televizi-unii Cre tine Române din Chi-cago), afirma: „Pe când eram stu-dent, se auzea foarte des la ra-dio un cântec al c rui refrensuna cam a a: “C nu e om snu fi scris o poezie,/ M car o-dat , doar odat -n via a lui...”,iar Vasile Alecsandri afirma, înprefa a culegerilor sale depoezii populare, c “Românuls-a n scut poet”. Într-adev r,conform cercet rilor unuiInstitut interna ional de folclordin Elve ia, s-a constatat c , înEuropa, cel pu in, românii ocu-

primul loc în diversitateaproduc iilor folclorice, dintrecare majoritatea sunt versuri.Au fost i sunt atât de mul i cre-atori de poezie, cei mai mul ifiind anonimi, încât ast zi sespune în glum c ...”din doiromâni, trei sunt poe i”. Dac

a stau lucrurile, din marelenum r al anonimilor, am încer-cat s ies atunci când am debu-tat cu o poezie, “Început de pri-

var ”, în num rul din 2aprilie 1956, al ziarului localploie tean “Flamura Praho-vei”. A fost foarte stranie senza-ia debutului. În ziua aceea m

sim eam altfel; eram fericit iparc mai puternic decât îna-inte. Vraja cuvântului tip rit îmi

dea curaj i sim eam ni te fi-ori ame itori... Ast zi a te ex-prima prin litere de tipar, prinziare, prin reviste sau prin in-ternet, a devenit ceva banal. As-

zi, la drept vorbind, m impre-sioneaz mai mult scrisul demân decât cel de tipar. Daratunci a a vedeam lucrurile. ito i cei ca mine. Aveam 19 anii, spre bucuria mea, ziarul mi-

a trimis prin po 80 de leipentru acele versuri. Ace ti baniîi ineam pe mas , lâng o cartecu poezii de Eminescu i muitam cu drag la ei, fiind primulmeu “salariu”. Nu m-am atinsdeloc de nici un leu, cam vreo

pt mân , timp în care am fostvizitat acas de doi colegi de fa-cultate. Dup ce oaspe ii i-auîncheiat vizita, când am vrut s -mi iau banii, i-ai de unde nu-s!To i disp ruser , fiind lua i deunul din colegi. A a am ajuns

la concluzia c , în afar de ta-lentul poetic, unii români maiau i alte talente..”.

Despre distinsul poet, proza-tor, dramaturg, scenarist, pictor,se pot spune cu siguran foartemulte lucruri. Interesant îns - dinpunctul meu de vedere - esteomul Cristian Petru B lan care,de i obligat de circumstan elevremurilor s i p seasc arapentru a se stabili peste ocean,tr ie te i simte mai române teca oricând. Ca dovad a pre uiriide care se bucur , exist o multi-tudine de persoane care-l bom-bardeaz zilnic cu sute de me-saje, la care are amabilitatea s i

spund . Selectând pe cele maiinteresante dintre ele, le redirec-ioneaz c tre prietenii din toat

lumea. Mai mult decât atât, dom-nia-sa este într-o permanentverv creatoare. „Transatlan-ticul” - a a cum îi place domnieisale s se autointituleze - sur-prinde cu gesturi care-i confirmnoble ea, împ rt ind cu gene-rozitate din florile gândurilor sale.Scrie instantaneu o poezie (pecare n-o public niciodat ) i otrimite c tre prieteni, doar ca sle arate cât de mult îi pre uie te.Cu sufletul înc rcat de noble ei cu o modestie cuceritoare, dân-

sul poveste te cu umor desprevocea sa: „Nu mi-a pl cut vo-

cea mea niciodat , nu am con-siderat c ar avea vreo rezonan-

special , de i so ia mi-a m r-turisit c i-a pl cut de la primaîntâlnire”. i aceasta o spuneun om care a avut privilegiul dea prezenta diverse emisiuni laposturile de radio „Vocea Ameri-cii” sau „Europa Liber ” - basti-oane ale luptei anticomuniste.

Devotat r cinilor sale pro-fund române ti - un admiratorînfl rat al istoriei na ionale,Cristian Petru B lan, de i departede locurile natale, nu se opre teîn a sim i i a fi la curent cu pulsulsociet ii române ti, cu eveni-mentele care o marcheaz . Ca

rturie a acestei extraordinareimplic ri, Cristian Petru B lanpublic impresionanta lucrareintitulat „Monografia ora uluiBolde ti-Sc ieni sau Meleagulviselor ce trebuie împlinite”(Editura Premier, Ploie ti -2007) - o lucrare de tip enciclo-pedic, ce reconstituie secven eistorice unice ale localit iiprahovene în care i-a petrecutcopil ria. Romanul „R zbun -torii” (Editura Premier, Ploie ti- 2010) este o alt dovad a apro-pierii pe care domnia-sa i-limpune în analizarea evenimen-telor României actuale, a claseipolitice române ti, a hibelor a-cesteia. Cu talentul s u unic iirepetabil, utilizându- i veleit ilepoetice i artistice, Cristian Petru

lan realizeaz , prin romanul„R zbun torii”, scenarii posibileale luptei anticorup ie din Ro-mânia, o veritabil fresc politici social . Romanul este o fic i-

une, atât denumirile institu iilor,cât i ale personajelor, putând fi

Cristian Petru B#lan – „R#zbun#torii” –Romanul luptei anticorup]ie din Rom@nia, fictivele scenarii ale

unor profunde aspira]ii

Moto:„Se cuvine mai mult iubire/ i nici urm de ur ,/ Cai cum am fi ajuns/ La marginea unui univers infinit

de fericiri,/ Con tien i c l-am str tut/ Cu vitezesuperluminice,/ Sau mai iu i decât vitezele gândurilor/Tuturor geniilor lumii/ Combinate în Marele Gând.”

Cristian Petru B lan


asem toare cu realitatea, a adup cum m rturise te însu i au-torul în prefa a c ii sale. Galeriasa de personaje cu nume fictiveîncearc s reconstituie calit ilepe are românul le-a avut dintot-deauna i pe care, cu trecerea a-nilor i prin vicisitudinea vre-murilor, le-a pierdut sau le-a uitat.

Lupta anticorup ie se desf -oar , în roman, la nivel superor-

ganizat, prin institu ii de genul:Organiza iei de Distrugere aCorup iei din România (ORDI-SCOR) i al Tribunalului Inco-ruptibil (TRIBINCO) conduse deun anume Zelu Corbeanu (care

rturise te c nu are nicio leg -tur cu Zelea-Codreanu, pentrucare no iunea de patriotism aveao cu totul alt semnifica ie). Oastfel de organiza ie duce o ap-rig lupt de rezisten împotrivacorup iei i corup ilor, scopul eifiind declarat înc de la începutde c tre „comandorul” acesteia:„Nu, noi nu suntem o mafie, c ciîn realitate nu facem nici o cri-

i nu avem carteluri de tipmafiot, ci slujim cu tot devota-mentul poporul român, cinstea,adev rul, echitatea social , li-bertatea individual i lupt mcontra exploat rii.”

Locul haiducilor din codru,care luau de la boga i i împ r-eau s racilor, este luat în carte

de oameni bine preg ti i pentrua face fa oric rei provoc ri. Maimult, activit ile unei astfel de or-ganiza ii se pot desf ura cu ac-ceptul tacit al corup ilor, care dinteam se supun demersurilor a-cesteia. Modul în care o astfelde organiza ie î i face datoriafa de români este - din punctulmeu de vedere - o utopie, o fic-iune, care probabil c nu se va

putea concretiza niciodat .Toate aceste lucruri se petrec cusiguran în mintea i sufletul au-torului, rezultând scenarii incre-dibile. Iat ce spune comandorulZelu Corbeanu: „Având banisuficien i, noi ne-am putut pro-cura absolut tot ce am vrut, totce am avut nevoie... Din ea îm-

im i nevoia ilor. Serviciulde casierie ne-a raportat c omic parte din milioanele de va-

lut si de moned na ional afost deja distribuit la zeci demii de persoane aflate în marestrâmtoare, precum i unui nu-

r de trei orfelinate, opt spi-tale, zece coli i patru aziluride b trâni. Este un început bun,minunat!... Acest mod de aju-torare a românilor s raci estede abia la început. Nimeni dinnoi nu i-a însu it nici un b nuîn scop personal, fiindc to idispunem aici mai mult decât destrictul necesar.”

În deplin concordan pro-verbul „cui pe cui se scoate”,organiza ia de lupt anticorup ie

i desf oar ac iunile „împru-mutând” metodele de lucru alecorup ilor: r piri de persoane, in-terogatorii prelungite, „smulge-rea” confesiunilor fie i sub efec-tul unor substan e psihotrope.Rolul acestor metode de lupteste acela de a fi percepu i ca oorganiza ie extrem de dur , cuscopul de a institui în rândul co-rup ilor frica, teroarea i implicitobedien a. Fic iunea merge pânîntr-acolo, încât r uf torii suntpedepsi i prin injectarea unui ser,corespunz tor fiec rui tip decomportament deviant (pentruviolatori, de exemplu, serul uti-lizat produce „castrare chimic ”,iar pe tâlhari îi dezva de prostulobicei). Printre rândurile acestorextraordinare relat ri, se poateobserva umorul de substrat care,în ciuda circumstan elor agra-vante, produc bun -dispozi ie.De i sub un titlu grav i plin desensuri, redat chiar i prin co-

perta c ii (r zbunarea prin in-cendierea unei case), romanuleste o poveste realist , dar îmbr -cat într-un fir epic magic, îm-pletit cu art i deosebit me te-ug. Când grav i foarte serios,

când hilar, romanul te surprindecu multitudinea de tonalit i ide valen e pe care i le conferautorul. Întâmpl rile romanuluisunt logic în iruite, dându-se do-vad de mult abilitate i con-secven în construirea scenari-ilor c ii. Stilul insolit, clar, lim-pede i expresiv, prezentarea fechivoc i interactivitatea, iatcâteva dintre atuurile scrierii defa . Mai mult decât atât, în ro-man sunt prezentate, cu lux deam nunte, multiplele pedepse pecare organiza ia ilegal de luptîmpotriva corup iei le-ar aplicacelor corup i. Lucru care v-ar bu-cura (cu siguran ) dac ar fi reali-zabil. Practic, prin inventareaunor astfel de scenarii (f a a-vea nimic sinistru sau violent),cititorul (care simte i vibreazromâne te) se va putea transpu-ne într-o fic iune, ce i-ar puteasatisface m car o parte din seteasa de justi ie. Cred c visul t u,drag cititorule, este acela de atr i într-o societate echitabil , co-rect , cu principii solide i în care

triumfe peste toate dreptateai adev rul. Cine le d dreptul

unora de a fi mai presus decâtal ii, pân la urm ? A aminti aici,cuvintele lui Gabriel Garcia Mar-quez care afirma: „…Un om aredreptul sa se uite în jos la altul,doar atunci când ar trebui s -l

ajute s se ridice” . Cu siguranaceste cuvinte i s-a potrivi de mi-nune i scenaristului Cristian Pe-tru B lan, care prin concepereaunui astfel de roman, ne transmitesubliminal un astfel de mesaj.Credin a autorului într-o socie-tate româneasc mai dreapt imai onest , ne va îmbun i în-crederea în ansele de revigorarena ional , de redobândire avalorilor morale ce au f cut dinromân - dac nu un invincibil,atunci un supravie uitor al pa-ginilor de istorie, scrise cu pro-priul sânge.

Spuneam despre romanul„R zbun torii” c este o radio-gafie a societ ii actuale româ-ne ti, în care se reg sesc: inter-lopi, maneli ti, afaceri necuratei r uf tori, oportunit i i o-

portuni ti. Pentru autor, prezen-tarea fidel a realit ilor momen-tului a implicat o intens muncde documentare, studiere a jur-nalelor, presei atât din ar , cât ipe cea din diaspora. Aceastmunc de documentare, f cutdeparte de România, îi pune învaloare calit ile de rafinat cu-nosc tor al acestor realit i i im-plicit aten ia la orice detaliu re-levant. În roman, scenariile sale„trateaz ” multe mistere nerezol-vate, precum revolu ia din de-cembrie i degradarea vie ii po-litice i sociale post-decembriste,pensiile „nesim ite” ale nomen-claturi tilor i acoli ilor politici,opera iunile de sp lare a banilormurdari. Limbajul folosit deCristian Petru B lan este bogat,divers i adaptat fiec rei situa iii fiec rei tipologii umane la care

se refer . Este adaptat în elesuluituturor, eruditul scriitor f cândlesne trecerea de la limbajul aca-demic la limbajul suburban. Eroiiromanului au fie accentul de „ca-pital ”, fie pe cel „neao ” al ro-mânului (uneori pur moldove-nesc). În sens peiorativ, pân ijivinele unor gospod rii ne tiîmprumut numele unor perso-nalit i politice ale momentului,din tagma fo tilor nomencla-turi ti. Modul în care comando-rul împarte celor s raci alimentei bani aminte te de legendele ro-

tefania Pop - Eden


mâne ti cu haiduci. Când spunemordiscorieri, ne amintim desprefaptele de vitejie ale unor vesti ihaiduci precum: Baba Novac,Toma Alimo , Pavel Lotru sauRadu Ursan, Stanciu al Bratului,Grigore Pintea sau de Iancu Jianu(boierul-haiduc). Prezentareafaptelor „r zbun torilor ” de c -tre media din toat ara produceaîn rândul maselor sentimente desatisfac ie general . Se con tien-tiza astfel c , în lupta cu „morilede vânt”, au ap rut personajecare reu esc prin actele lor decuraj, s împlineasc visele dedreptate ale multora. Limbajul durfolosit de c tre anchetatori (întimpul investiga iilor) i umorulrelat rilor de dup , te trimit cugândul la eroii romanelor luiSven Hassel, când comicul de cir-cumstan alterna cu gravitateasitua iei în sine.

Recrutarea ordiscorierilor secea din rândul tinerilor cu ca-

pacitate intelectual sau fizicdeosebit , fiind mai întâi coli iprin universit i de renume, pen-tru a putea dobândi o preg tirede excep ie, transformându-i înadev ra i cameleoni ai unui altfelde „sistem justi iar”. În fiecaredintre cele 22 de capitole ale ro-manului, profilul moral al unuidiscorier este din ce în ce maibine completat. Oameni speciali,dota i cu inteligen i o preg -tire temeinic , ei dau dovad demult patriotism, înrolându-se înslujba drept ii. Prin crearea unorastfel de personaje i a unor ast-fel de întâmpl ri, Cristian Petru

lan trage de fapt semnalul dealarm , avertizându-ne (pe unton u or profetic - înc rcat desperan ) despre posibilitateaconcretiz rii unei astfel de st ride fapt, care ast zi ni se pare pu-

fic iune. Românul, fire blând ,iert toare i tolerant , i-ar puteapierde într-o bun zi r bdarea. Arputea trece peste barierele ine-ficiente ale justi iei. Ar putea tre-ce la a s vâr i acte de justi ie per-sonale în numele unei justi ii ge-neral-valabile. Dac asta ar ducela îndreptarea societ ii româ-ne ti i la prosperitate (prin stâr-pirea corup iei), da i-mi voie s

împ rt esc punctul de vedereal autorului i s opinez c oriceeste posibil. Recunosc, în multedintre pasajele c ii, întâmpl risimilare celor relatate de tat lmeu în copil rie. i, de i le recu-nosc, mi s-au p rut dintotdeaunafabula ii. Acest fapt înseamn -cel mai probabil i pentru autor -proiec ii ale unor evenimente dintrecut, mulate peste realit ileprezentului, de aici rezultând idoza de fic iune a c ii.

Ultimele dou capitole ale ro-manului ne scot din magia st -rilor induse de autor (evadareaîntr-o lume imaginar , unde drep-tatea este lege) i ne readuc înrealitate. Dup un lung ir de pl -tire ale unor poli e c tre corup i,comandorul (un colonel cu o ex-celent forma ie intelectual )este prins i deferit (ironia sor ii)„justi iei”. Procesul este unulscandalos, de i Zelu Corbeanule demonstreaz ziari tilor ceasistau la proces „adev ratele”motive ale temerilor generale(celebrul brâu cu explozibil eradoar o banal rezerv de b uturi

coritoare). Iat descrierea justi-iarilor români: „Pe u ap rur

trei persoane cu dosare subbra , un b rbat si dou femeitinere, cu fe e grave de sfinc i,to i serio i, neschi ând nici unzâmbet, îmbr ca i în robe negre,cu mâneci largi, cu garnituri icu raglan închis la gât. Gulere-le erau gen tunic . Procurorulavea brevet alb , judec toareapurta brevet ro ie-ciclamen.To i trei purtau insigne pe carese vedeau clar dou cuvinte:JUS-LEX.”Invocând Consti-tu ia: „Nimeni nu este mai pre-sus de lege”, tribunalul hot -te c acuzatul î i merit pedeap-

sa. Îns , demolând acuzele, unacâte una, acuzatul devine acuza-tor, prezentându-le de fapt ade-

rata fa a celor care-l judecau.Câ tigând procesul, Zelu Cor-beanu avea viitorul deja asigurat.Era aparent triumful drept ii a-supra injusti iei, era un nou tri-umf al binelui aspra r ului. Din p -cate, aparent, când în locul stâr-pirii r ului din r cin , bineleeste ucis i este înl uit astfeldreptatea pentru ve nicie. Un fi-nal regretabil, care ne treze te larealitate.

Mesajul romanului este unulprofund, pe care îl vei resim i a-vând un puternic impact perso-nal: indiferent de aparen ele uneilupte imposibile, va triumfa cucertitudine dreptatea i adev rul.Cu siguran românii vor reg sisursele i resursele care au f cutdin ei ni te supravie uitori. Prac-tic romanul „R zbun torii” - de io scriere de fic iune, este o fres-

a realit ii române ti actuale,în care interesul personal pri-meaz asupra interesului general.Citind paginile c ii, vei reme-mora evenimente cunoscute, saumai pu in cunoscute, ale istorieina ionale, punctate cu rigurozi-tatea i consecven a tiin ific aunui istoric de forma ie. În roma-nul de fa se reg se te o unitatea contrariilor (leg tura dintre via-

i moarte). Având în vederecaracterul hibrid al scrierii (cecombin peisajele occidentale cucele indigene, pe cele urbane cucele rurale), perspectiva (uneoriironic a autorului) cât i reti-cen a auctorial , putem spune cromanul se apropie de realismul-magic latino-american (Italo-Calvino).

Cu o bogat implicare emo i-

onal , vei descoperi în carte per-sonaje pe care le vei adora pur isimplu, ori altele pe care le veiurî sau le vei comp timi. Cu sigu-ran o astfel de carte, de i poartîn ea accentele grave ale realit iiromâne ti, te va face s i reca-pe i, fie i pentru moment, spe-ran a într-o lume mai bun i maiprosper . F nicio exagerare,prin lecturarea romanului, î i veiînsu i ac iunea, ca pe o lupt per-sonal . Cu siguran , vei admiratenacitatea i devotamentul ero-ilor în lupta lor pentru o cauznobil : stârpirea corup iei i pros-peritatea poporului. Cu sigu-ran n-a putea s detaliez toatesensurile pe care o astfel de lec-tur mi le-a dezv luit dar, nu potdecât s apreciez presta ia au-torului care tie s construiascscenarii „imposibile”, pe careapoi s ni le d ruiasc cu ge-nerozitate. Probabil scrierea uneiastfel de c i are izvoare pro-funde, înr cinate în sufletulnobil al autorului, care sper ,crede i d ruie te apoi: speran ,încredere i certitudine. Citindromanul „R zbun torii”, vei des-coperi cazuri sau situa ii care tevor reprezenta (te vei transformadin cititor în protagonist ). De iîl pot considera un pamflet la a-dresa înr cinatei corup ii dinsocietatea contemporan , scrie-rea are dou calit i esen iale: re-alismul - dublat de fic iune i ma-gia - ca o extensie a adev rului.Cristian Petru B lan nu dore teprin demersul s u s stabileascun adev r, cu care s ne îndoctri-neze, ci dore te s ne fac s neexprim m clar propria op iune:suntem de partea adev rului,sau doar ne mul umim s credem

recunoa tem adev rul? Unîntreg univers, o întreag lume,condimentat cu intrigi intere-sante, peste care se pot suprapu-ne stilul unic, logica indubitabil ,adev rul istoric, versatilitateaemo ional . Iat aspecte pe caretrebuie s le ai în vedere în lec-turarea unei astfel de scrieri. Prinvalen ele sale, cartea te va îmbo-

i. Te vei îmbog i, dorindu- i te exprimi, f team i f

echivoc! Te vei bucura s trans-formi visul t u, într-un vis al tu-turor: ADEV R I LIBERTATE!Florin M ce anu- Visul


Tr im într-o lume din ce în ce mai ciu-dat !... Este o lume tot mai întoars pe dos,

ci prea mul i oameni î i etaleaz foamea deiad cu o nep sare nebun ! Niciodat , în isto-ria zbuciumat a omenirii, n-au fost terfelitei sucite, inversate i înnegrite principiile mo-

rale sau cele cre tine, ca în aceste vremuride la începutul veacului al 21-lea!

În via a mea plin de întâmpl ri suprana-turale, n-am întâlnit oameni mai r i i maicinici, mai f frica de Dumnezeu i ru ineade oameni, mai dep rta i de Adev r i maimocirla i în minciun ca în ultimii doi ani, aici,printre str ini... S-au denaturat încrederea icinstea, respectul i prietenia, bun voin a imila, dragostea i altruismul, bunul-sim ibuna-cuviin , cinstea i onoarea, credin ai speran a - stâlpii convie uirii în pace i în

bun în elegere între oamenii, care î i „des-chid sufletele” unii fa de al ii i se ajut sfie mai dup „chipul lui Dumnezeu”, cum amfost crea i de la Începutul Începutului.

Scriind, rugându-m lui Dumnezeu s -midea mai mult foame de Rai, m cuprinde nos-talgia dup farmecul traiului împreun în p r-

ia cu oameni de omenie i de credin ,sinceri, buni, altrui ti, blânzi, cinsti i, harnici,credincio i i plini de bucuria mântuirii, oa-meni ai Adev rului!... Sunt în c utarea mieilorlui Dumnezeu!

Oamenii de omenie sunt oamenii Adev -rului, cu o credin inspirat i c uzit deDuhul lui Dumnezeu. Ace tia sunt mieii luiDumnezeu. Sunt „str inii i c torii” pe p -mânt, care au credin a în promisiunile luiDumnezeu, i se preg tesc o via întreag ,cu un num r mai mare sau mai mic de ani cetrec ca un fulger pe cerul asaltat de furtuni,pentru a “emigra” într-o patrie mai bun imai frumoas , o patrie sfânt Cereasc , nu-mit Raiul lui Dumnezeu”, unde dore te s-ajung i sufletul meu!

Credin a mieilor lui Dumnezeu a r masun far de lumin în lumea noastr str in ,când privim spre Cer s revin Mântuitoruli s ne împlineasc dorul de-a fi în Patria

bucuriilor mântuirii, cu El, în ara de Mister:Raiul ve nic al fericirii!

Mieii lui Dumnezeu, blânzi i buni, aubdat i rabd , prin credin , orice suferin ,

într-o lume str in cu inima devenit p gân .Prin credin , ace tia „au cucerit împ ii,au f cut dreptate, au c tat f duin e, auastupat gurile leilor, au stins puterea focului,au sc pat de ascu ul s biei, s-au vindecatde boli, au fost viteji în r zboaie, au pus pefug o tile vr ma e. Femeile i-au primit îna-poi pe mor ii lor învia i; unii, ca s dobân-deasc o înviere mai bun , n-au primit izb -virea, care li se d dea, i au fost chinui i. Al-ii au suferit batjocuri, b i, lan uri i închi-

soare; au fost uci i cu pietre, t ia i cu fer s-tr ul, chinui i; au murit uci i de sabie, au pri-begit îmbr ca i cu cojoace i în piei de capre,lipsi i de toate, prigoni i, munci i... Mieii luiDumnezeu, de care lumea nu era vrednic ,au r cit prin pustiuri, prin mun i, prin pe terii prin cr turile p mântului...”

„De altfel, to i cei ce voiesc s tr iasccu evlavie în Cristos Iisus, vor fi prigoni i,dar oamenii r i i în el tori vor merge din

u în mai r u, vor am gi pe al ii i se voram gi i pe ei în i”.

În lumea noastr întoars pe dos din cau-za p catului, exist doar dou categorii deoameni: 1. Omenii buni cu sufletele în foameade Rai i 2. Oameni r i care- i etaleaz cunep sare foamea nebun de iad.

Cititorule al acestui eseu, opre te-te diniure ul de alerg tur din via a ta! Stai pe loci te gânde te, întrebându-te din ce categorie

de oameni faci parte?Tr im vremuri apocaliptice i anticristice! întreb adesea: Este vremea oamenilor

i?!... Cred c sunt vremurile despre care lespunea Mântuitorul ucenicilor, când a ie itdin Templul din Ierusalim, i s-a dus pe mun-tele M slinilor. Era cu pu in timp înainte de afi tr dat de unul din ucenicii Lui, în gr dinaGhetsimani, unde S-a rugat.

cutremur la gândul c din cei doispre-zece unul L-a tr dat!. M îngrozesc când mgândesc la mul imea ce ast zi L-a tr dat sauau g sit sensul vie ii doar în p cat!

Tr im în aceste vremuri teribile, când cre-din a în Dumnezeu este în primejdie! R sun ,acum mai puternic i mai clar ca oricând, caun laitmotiv, întrebarea: „Când va reveniMântuitorul va g si credin â în sufleteleoamenilor?” Va g si El credin i în sufletul

u? Sunt timpurile noastre în seceta de ploa-

ia binecuvântat a credin ei, chiar când seaud pa ii Mirelui gata sâ vin s i ridice laCer Mireasa: Biserica Sa. i semnele se arattot mai dese i tot mai rele, ca s ne trezeascla realitate: Maranata! Domnul e gata s vin !

Am re inut câteva paradigme, dintr-unarticol de ziar, referitoare la tema în discu ie,în care se subliniaz realitatea c „lumeanoastr devine din ce în ce mai mult un os-piciu de nebuni. Bolnavii îi sf tuiesc pe doc-tori ce tratament s le prescrie, elevii cer sfie înv i dup cum le place lor, copiii încear-

s conduc familia, iar membrii cei maiînst ri i ai bisericilor, nu Duhul Sfânt, preiauputerea în biseric . O asemenea stare de lu-cruri preveste te întotdeauna apari ia unuia,sau a unora, care s i impun voin a i inte-resele. Un asemenea personaj abia î i a -teapt chemarea lui în scen , ca s -i fac peceilal i s ac ioneze la comenzile lui.” Unuiasemenea personaj, ca într-o pies de teatru,îi surâde perspectiva unei vie i de lenevie

Vremuri grele [i releMotto: „S ti i c în vremurile din urm vor fi timpuri grele”

De veghe, în noapte, privesc pe fereastrLa stelele ce lucesc acuma pe cupola albastr

i la luna intit departe, în tavanul de sus,Spre care, dup -nviere, i-a luat zborul Iisus...

simt, în aceste momente de veghe, ca un atom,Plutind în imensul univers, pe nava rotund p mânt,Ascultând uimit cum în timpul cernit, în b taia de vânt,Începe s cânte corul de îngeri, dar oamenii dorm... Prof. Dumitru Buhai

Dumitru BUHAI(SUA)


spiritual i fizic , deoarece el are asigurato via mai u urat , chiar u uratic , nep -sându-i de sufletul altora, c ci îi lipse te harullui Dumnezeu, nici mila i dragostea cre tinnu-i apar in, c ci are o filozofie ce i-a sp latincon tient creierul de înv tura cristic cuprivire la: „mil voiesc”, „lua i jugul Meu”,„tot ce voi i s v fac vou oamenii, face i-le i voi la fel, c ci în aceasta este cuprinsLegea i Proorocii”, „lua i seama s nu v în-deplini i neprih nirea voastr înaintea oa-menilor, ca s fi i v zu i de ei, altminteri nuve i avea r splat de la Tat l vostru care esteîn ceruri”, „nu v strânge i comori pe p mânt,ci strânge i-v comori în Cer, pentru c undeeste comoara voastr , acolo va fi i inimavoastr ”, „nimeni nu poate sluji la doi st -pâni, c ci sau va urî pe unul i va iubi pe ce-

lalt, sau va inea la unul i va nesocoti pecel lalt. Nu pute i sluji lui Dumnezeu i luiMamona”, „intra i pe poarta cea strâmt ”,„duce i-v de înv i ce înseamn mil vo-iesc, iar nu jertf , c ci n-am venit s chem lapoc in pe cei neprih ni i, ci pe cei p -to i!”, „vindeca i pe bolnavi, învia i pe mor i,cur i pe lepro i, scoate i afar demonii.

plat a i primit, f plat s da i!”...În lume bântuie, ca o stafie, spiritul anti-

cristic. Acesta a fost sem nat de duhurile re-le dezl uite la acest apus de timp, când to-tul ne spune, în via a omului îngrijorat , însocietatea debusolat , în natura zdruncinat ,în clima p mântului schimbat , c omul î itâr te ultimii pa i pe p mânt, c din ve niciaRaiului S u, foarte curând, va reveni iar Fiullui Dumnezeu.

Mieii lui Dumnezeu sunt ferici i, cândsoarele râde pe cer, dar i când furtuna sedezl uie te, lovind cu ploaie mult i ger.Ei au bucuria în inima lor, când necazul lo-ve te cu vreo boal , ori calomnia ar vrea su-fletul lor s moar ... R spund la vorbele relei mincinoase cu binecuvântarea vorbelor

lor sfinte i delicat de frumoase, iar când facbinele ce-i vorbit de r u, ei îngenuncheaz ise roag lui Dumnezeu pentru sufletul ne-prietenilor lor. O, ce har minunat este s fiimielul fericit al lui Dumnezeu în via a ce ni s-a dat; i la decolare, în ziua de mutare, s fiigata de zbor!

ZBOR DE ZI...(Lumina este gata s apar !)Zile cu soare, cu speran e, inimi deschise.Picioare folositoare pentru alergare,mâini bucuroase, munc tenace,urechi deschise la sunet de val...

sor timpul stând înc pe mal!i-n b taia ritmic a pulsului meu,

scriu pentru tine i Dumnezeu...pe coale albe i str lucitoare...

Cristian NEAGU

Clipa dintre noi

Am închis u a peste chipul t uÎn clipa seac , lipsit de menire,

i am auzit doar plânsul ca un ecouAl versului în care te-am numit iubire.

Am plecat învins de tinere ea taPe drum c runt, cu cap tul aproape,

i chiar dac-am oftat, sau mi-a plâns inimaPrin stinse nop i, te vreau i nu te vreau departe.

Am uitat s iau cu mine convulsiile trupului t u neted,Zbaterea sânilor, câteva s ruturi...De- i fac trebuin , închide-le în sufletSau... las -le pres rate prin a ternuturi.

voi întoarce în clipa fecundLa oaptele tale nocturne,Pribeag pe str zi de starea profundA vie ilor noastre introduse în urne.

nu-mi trimi i blestemul prioripost;Adresa mea de chiria flotantSe schimb des... i cred c n-are rost

c ut m... o alt clip în neant.

Resuscita i umorul

Oameni buni, sunte i tri tiDe prea mult timp, i nu e bine...Dac v pot determina s fi i optimi tiEu nu m sup r; râde i de mineÎn hohote pr bu itoare,Nedubla i de înregistr ri magnetice.Întru a spiritului nostru salvareRâde i... de mine, de voi, de orice!

Timpul

Ce p cat primim

timpul, neadecvatcu ceea ce tr im.

Ce întristare, ne sunt zilele vise

stinghere,învinse.

Ce durere, ne sunt vie ile scurte,

cu resemnarepierdute.

Ce dezastru de timpul t u,

de clipa mea,de vitalul nostru,profit mereualtcineva...

„Progres”

Prea mul i exper iÎntru imperfec iune,Au conceput anormalul de aziCa pe normalul de mâine...

Hârtia prea bun are mult r bdarei-a teapt -n t cere dorita Scrisoare...

-nal cu speran i cu credin ,ca s-ajung la Cel Prea’nalt în biruin .Sunt pe metereze înc -n a teptarei crâncena lupt mult m mai doare,

dar merg din chirie-n timpul ce vine,sim ind fericit, lumina sfânt în mine...

Peste tot v d gesturi, idei egoiste...Sunt zilele noastre-nghe ate i triste,dar este speran de mai mult soare,de nu e ti în hor nebun cu hienele;i mai a tep i cu credin i r bdare

ziua mântuirii din necazul cel mare...

Zgomot, forfota este tot mai mare...

Se calc unul pe altul i pe picioare.Sirenele-s alarme, telefoanele sun ;se v d imagini ce zboar pe vertical ,dar cine mai crede-ncotro alerg m?

Biserici de lume,bisericu e-n t cere...Oameni de turme;Nemâng iere!...

opresc, uneori, i privesc,teptând o mare schimbare,

Lumina topit s-o-nghit cerescLumea ce-a tept...Gata de decolare...

tept Ziua cea mare,Cu credin i r bdare.


Iulian CHIVU

Dialoguri indo-europene:Cosmologia lui Steiner[i metafizica lui Guénon

Orientul este înc i ast zi autoprotectorpentru cultura acestei p i a lumii i maipu in ispitit de civiliza ia european , în timpce Occidentul se arat a fi de peste dou se-cole interesat de filosofia oriental printr-oserie de misiuni antropologice, sociologice,comerciale, prin cercet ri etnologice etc . Înschimb, orientalii nu numai c sunt prea pu ininteresa i de valorile civiliza iei occidentale,dar i în interpretarea propriei culturi suntmai rezerva i i prefer s se rezume la textelefundamentale ale filosofiei lor de a fi (1), nudintr-o con tiin a superiorit ii, cât din tea-ma aceea de a nu se îndep rta de esen ial,team care exclude curiozitatea, încercarea,descoperirea. Într-o alt interven ie pe temadialogului indo-european (Ezoterismul luiChatterji i antroposofia lui Steiner) mopream asupra unui episod în care filosofiaoriental se arat a fi o alternativ solid acelei occidentale i luam ca repere opera aus-triacului (de origine croat ) Rudolf Steiner ipe cea a francezului René Guénon. În bunparte contemporani (Rudolf Steiner, 1861-1925; René Guénon, 1886-1951), cei doi sunti r mân orientali ti de referin ; primul în-

cearc în atroposofia i viziunea lui cosmo-logic s intersecteze cele dou mari op iunifilosofice (Cre tinismul ca fapt mistic imisteriile antichit ii -1902; Teosofia. In-troducere în cunoa terea suprasensibil alumii i a menirii omului -1904; Treptelecunoa terii superioare -1905; Enigmelefilosofiei -1914; Teze antroposofice -1924etc.), iar al doilea g se te solide leg turi întreciviliza iile orientale i cele occidentale cu oconvingere nu tocmai în consens cu orient -rile mai rezervate ale filosofilor francezi aivremii (Orient i Occident -1924; Omul idevenirea sa potrivit Vedantei -1925; Sim-bolismul crucii -1931; Metafizica oriental-1939 etc.). Atât în cele aisprezece conferin eale sale de la Dornach (1920), publicate învol. Omul - hieroglif a cosmosului, ca i încele cinci conferin e de la München (1909),publicate i la noi de o editur bucure tean(Univers Enciclopedic) sub titlul Orientul înlumina Occidentului (2002), Steiner propuneo cosmologie cu totul original , asupra c reiavom insista în cele ce urmeaz tocmai pentru

cinile ei orientale, iar pe René Guénon îl

vom aduce în discu ie i prin tratatul s u deMetafizic i cosmologie oriental , dar maiales prin Domnia cantit ii i semnele vre-murilor, ambele întemeiate pe argumenteleînv turilor orientale, în contiguitate cu te-zele lui Steiner. Conferin ele müncheneze dinvara lui 1909, ca i cele de la Dornach, din1920, nu î i propun neap rat s r stoarneteoriile cosmologice acceptate de tiin a as-tronomic , ci fac leg turi care au fost ne-justificat trecute cu vederea, cu toate c elesunt uneori încerc ri for ate de a face leg turiconceptuale între Orient i Occident. Opiniileformulate din aceast intersectare l-au con-dus pe Steiner s cread c în elegerea omu-lui urmeaz nevoilor sale sub semnul unuipionierat din perspectiva viitorului. Pentruel, lumea aparen elor reflect lumea realdup modelul oriental, în care legendele cos-mogonice se bucur de o aten ie special ,

a cum aminte te în conferin a din 23 au-gust 1909 despre om ca fiin cvadripartit(sub influen a cvadridaturii cerului în astro-logie), constituit fiind, dup acela i modeloriental despre care aminteam i în Ezoteris-mul lui Chatterji i antroposofia lui Stei-ner, repsectiv din corp fizic, corp eteric, corpastral i Eul preg tit în întuneric spre a str -luci în lumina lui Hristos. Programatic, în ace-ea i conferin , Steiner î i expune obiectivulantroposofiei sale: crearea unui germene înomenire prin care lumina Orientului s sereflecte în principiul hristic ap rut în Occi-dent, de unde i convingerea c în elepciu-nea oriental cap str lucire numai dacOccidentul o lumineaz . Autorul pleac dela premisa oriental c fiin a cvadripartiteste indisolubil în stare de veghe, dar sedisociaz în timpul somnului, corpul fizic icel eteric r mânând palpabile i în strânsleg tur , în timp ce corpul astral i Eul trecîntr-o alt lume, l sând corpul fizic f posibi-litatea de a dispune de aceste instrumenteale sale, lucru despre care relateaz i J.G.Frazer: „...dac un negru din Giuneea setreze te diminea a cu dureri de oase, el crede

sufletul lui a fost snopit în b taie de unaltul în timp ce dormea” (2). Pentru Steineracesta este cazul omului de rând, îns de unstatut aparte se bucur clarv torul, în al

rui corp astral se pot forma organe de per-

cep ie prin care Eul accede în zone supra-sensibile. Dac raport m la Geneza aceasttez , înseamn c Dumnezeu a creat omuldându-i doar corp fizic i eteric; astralul imai ales Eul fiind doar anse imateriale(noncreate) ale mântuirii lui. Pe de alt parte,grecii f ceau i ei distinc ie între ousia (însensul de existen , ca opus al nonexisten-ei, respectiv corpus) - pentru corpul fizic;

pneuma (ca suflet, la Anaximene), anima(la Aristotel) sau psyche (ca principiu sauspectru vital) - pentru corpul eteric; nous-ul (ca inteligen , spirit, intelect) în care sereg sesc laolalt i astralul i Eul. Într-o altinterpretare, Psyche reprezint principiulfeminin (anima), iar principiul masculin(Eros) este reprezentat de Spiritus. Meta-fizica oriental , pentru René Guénon i pen-tru al ii ca el, a fost dintotdeauna obiectulunei cunoa teri efective, ceea ce la chinezi,de pild se reg se te în daoism precum iîn anumite coli ezoterice ale islamismului,diferite esen ial de filosofia exterioar a ara-bilor. Referen ialul oriental i pentru Guénoni pentru Steiner se rezum la cultura ori-

ental antic fiindc în epoca modern Ori-entul a stagnat din punct de vedere inte-lectual, epoc apreciat de Guénon ca „anor-mal i deviat ” (3), opinie reluat mai târziusi de Sartre. Steiner î i g se te argumenteleîn epoca cea mai fecund a culturii orientale,când omul, în stare de veghe, ac ioneazputernic asupra sufletului s u, respectiv a-supra corpului s u astral i a Eului. Problemaantroposofic al c rei r spuns va fi dat deSteiner mai târziu se refer la natura Euluica r spuns astral al corpului fizic i al celuieteric întru armonie cu ceea ce aduc corpulastral i Eul. Altfel, printr-o medita ie lipsitde profunzime i o concentrare insuficient ,astralul i Eul nu pot primi gradual luminalumii spirituale i nu pot fi stimulate i îm-bog ite. Într-o situa ie special s-ar aflacorpul eteric, care se poate elibera doar lamoarte de corpul fizic, spre deosebire decorpul astral i de Eu, realit i subtile, capa-


bile s se adapteze corpului fizic. O presiuneaparte o are lumea exterioar care se inter-pune între tainele Universului i Eul indi-vidual, nevoit s penduleze între acestea, daraceast presiune, spune Steiner, nu este uncriteriu pentru a judeca esen a acestei lumi.Creierul este definit ca instrument eteric alra iunii care ac ioneaz doar fizic. La moarte,pentru un scurt timp, chiar i cei care nu aufost clarv tori au de aici prilejul unei scurteperspective asupra vie ii lor trecute. i totu i,deta area etericului de corpul fizic este posi-bil printr-un antrenament sus inut de pro-movare a anumitor sentimente i nuan e desentimente, capabile s impresioneze sufle-tul în a a fel încât, prin for proprie, etericulse ridic deasupra corpului fizic (prin yoga).Dar aceast deta are este doar o p trundereîn lumile spirituale f ca etericul s se rupdefinitiv de corpul fizic. Pentru omul normal,

prin sim urile sale fizice se atinge un ansam-blu spiritual din care poate s rezulte o viaspiritual . Cu întemeierea acestei vie i spiri-tuale, astralul pune st pânire pe corpul eterici acesta nu mai ia forma impus de corpul

fizic, ci o ia pe aceea pe care i-o propune as-tralul (într-un lung travaliu yoga). Acum auloc purificarea (astralul se prezint ca organeale suprasensibilului) i iluminarea (când pri-virii noastre i se relev în toat splendoareasa spiritualul). Un reflex cre tin strecoarSteiner în antroposofia sa în momentul încare leag karma de templul corpului fizic -trupul ca templu al lui Dumnezeu (4) în carenumai clarv torului i se relev toate în-clina iile i pasiunile vie ilor sale anterioare,purtate ca amprente în corpul eteric i în celastral - perspectiv metempsihotic exclusivoriental . S nu uit m c , în timpul nop ii,

Eul urmeaz o traiectorie eliptic , cu un mini-mum, un maximum (perigeu/apogeu) i o re-venire la plenitudinea cuno tin elor spiri-tuale diurne, dup ce a v zut spiritele ele-mentare de care s-a îndep rtat. Steiner î isprijin persuasiunea pe un fapt axiomatic:apari ia i dispari ia fizic a omului (Con-ferin a din 25 august 1909). Elementul viuapare în opinia lui din elementul foc, ca lavechii filosofi greci. Încarnarea omului î i aresursa aici, iar dincolo de ceea ce tiin a spi-ritului nume te ap , aer, foc se afl entit iledivin-spirituale i, în consecin , se poateafirma un Eu în lumea fizic i un altul în lu-mea spiritual care nu sunt neap rat con-gruente, ci mai degrab în contiguitate. Dupo definire a con tiin ei pentru om ca o tr ireinterioar , iar pentru clarv tor ca o sumde entit i ce înconjoar fiin a, în neputin aomului de a sesiza cu u urin lumile spi-rituale, Steiner deduce c în con tiin a ome-neasc s-a instalat în timp sentimentul clumea superioar (metafizicul) s-a retras dinorizontul omului l sându-l limitat la planulfizic. Istorice te, acest moment a putut fi de-terminat ca trecere de la viziunea exterioar aspiritelor con tiin ei la vocea con tiin ei inte-rioare i se argumenteaz cu prezen a în tra-gedia greac a Eriniilor, prezente la Eschil,dar absente la Euripide, unde sunt înlocuitede vocea con tiin ei. În planul Universului,în aceea i conferin , Steiner propune o teoriecosmogenetic . El vede o încarnare similarcelei a omului i în sistemul nostru solar când

mântul a fost o încarnare din Vechea Lun ;Vechiului Saturn îi dator m corpul nostrufizic, iar Vechiului Soare i s-a datorat corpuleteric. Din Vechea Lun avem corpul nostruastral, iar din P mânt avem Eul nostru. Ple-doaria pentru desprinderea P mântului deSoare în timpul evolu iei lunare - P mântulfiind atunci la stadiul de Lun - ne conducela un gen de cosmogenez transforma ional ,o variant mai acceptabil a teoriei catastro-fale, despre care vorbeau i indienii în mitullui Aditya, zeul arylor care au coborât în sub-continentul indian în urma unui cataclismgeologic soldat cu schimbarea polilor tere trii cu schimbarea pozi iei Soarelui pe bolt .

mântul nostru con ine în sine în continu-are mo tenirea Vechiului Saturn (doar c ldurasângelui nostru ne mai aminte te de aceastepoc ), a Vechiului Soare i a Vechii Luni,ceea ce alc tuie te o trinitate superioar .Din cursul epocii atlanteene, P mântul a înce-put s ia forma pe care o are ast zi. În virtuteaacestei teorii a lui Steiner, via a sufleteascdin lumea fizic s-a dezvoltat dup expulza-rea Lunii, omul fiind salvat de la pietrificare.Pentru cel ce percepe lucrurile exterioareincitat de observa ie, aceasta provine de laceea ce i-a d ruit Soarele, în timp ce tr irile

interioare, fundamentele gândirii, temeliilesim irii i principiile con tiin ei morale sedatoreaz Lunii i capacit ii de a prelevadin substan a P mântului substan a lor. Însevolu ia lumii nu poate fi pus numai peseama omului ca atare, ci i pe seama unorentit i spirituale din lumile superioare. Maiprecis, unele entit i s-au separat de P mântodat cu Soarele, în care s-au statornicitluând cu ele substan e care apar inuser maiînainte P mântului, tot a a cum omul a r masstatornicit pe P mânt si precum a fost nevoiede anumite entit i care au substras substan-a Lunii din cea a P mântului; substan a no-

bil fiind statornicit în Soare, iar cea infe-rioar pe P mânt. De aici reiese prezum iaunor fiin e prezente dincolo de manifest rilenoastre suflete ti - domeniu situat dincolode maya exterioar . Cu alte cuvinte, se con-firm o dubl maya; cea a lumii sensibile icea a vie ii sufletului - în consens cu religiileorientale. Steiner conduce discu ia spre eve-

nimentul hristic apreciind c , la un anumitmoment din evolu ia P mântului, o fiinspiritual solar a coborât în timpul când tr iaIisus din Nazaret i s-a unit cu P mântul,lucru anun at i de vechii profe i ai Indieicare au judecat astfel pentru c lucrurile Saleerau aici nu în chip abstract, ci s-au revelatspiritului clarv tor spre a întrez ri inter-sec ia acestuia cu un moment istoric al P -mântului, ca suflet al lumii pe crucea corpuluiacesteia, dup cum men iona i Platon, jude-când dup Misterii (în Phaidros, sufletul re-cunoa te eidele pe care le-a contemplat într-o existen anterioar ). A adar, exist fiin ei chiar fapte spirituale c rora li se reveleaz

lumi superioare lipsite îns de expresie înplan fizic. O alt tez pe care o anun antro-posoful spune c „pentru toate realit ileinterioare exist entit i spirituale” corespun-

toare (5). Pentru acestea nu ar mai fi nevoiede alte argumente în afara investiga iei spiri-tuale, chiar daca s-ar pierde i documentelevechii Indii, i cuno tin ele vechilor magi

René Guénon

Rudolf Steiner


per i, i cuno tin ele caldeene ori cele gre-ce ti. Din toate acestea, autorul g se te ar-gumentativ fie i numele lui Perekydes dinSyros, memorabilul ini iat fenician. Steiner,dup excursul s u indo-european, înclin închip v dit op iunea spre momentul hristic:„Noi putem, desigur, recunoa te ca fiind echi-tabil, în compara ie cu justi ia universal , fap-tul c formele adev rului se schimb , dar nuse adaug noi adev ruri, deoarece atunci artrebui s credem c o în elepciune mai înalta fost rezervat oamenilor care erau destina i

tr iasc dup Hristos”, a a cum se men i-oneaz în aceea i conferin a IV-a. i, în celedin urm , Steiner preia teza brahmanic fun-damental a samharei într-o manier tranzi-torie admi ând totu i c oamenii „care s-auîncarnat dup Hristos sunt aceia i care autr it înaintea Lui, i ceea ce n-au putut înv aînainte de venirea lui Hristos pe P mânt, suntchema i s înve e dup ce a avut loc acesteveniment” (6). Teza este contrar în esencelei hinduse care c uta prin via ascetici medita ie s scurteze samhara, evitând noi

reîncarn ri i atingând cât mai repede posibilNirvana. René Guénon confirm o bun par-te din tezele lui Steiner venind de data aceastadin direc ia metafizic a gândirii orientale pecare o contrapune celei occidentale, îns des-pre care „nu trebuie s credem c a fost, îngeneral, tot atât de limitat odinioar precumeste în perioada modern ” (7). El tie dincompara ia celor dou tipuri de gândire csim ul eternit ii este o facultate necunos-cut omului obi nuit, o prim condi ie ar fi,pentru cel ce vrea cu adev rat s ajung lacunoa terea metafizic , s se situeze în afaratimpului. i adev rata cunoa tere metafiziceste pentru el doar cea oriental , fiindc estecunoa tere prin excelen i este în acordfundamental cu textele sacre ale Indiei, cu-noa tere „în întregime real , absolut , infiniti suprem ”(8), putere al c rei st pân este

Ganesa (9). O reprezentare similar o are iSteiner (10) când define te omul ca apar in -tor de trei lumi: lumea con tientizat din jurullui, lumea care r mâne necon tientizat ilumea respira iei care mijloce te celelaltedou lumi. Metafizician al Orientului, RenéGuénon, spre deosebire de antroposofia luiSteiner, î i permite s indice i cauzele op iu-nilor sale diferite, una dintre acestea fiindaceea c „psihologia actual nu vizeaz decâtsubcon tientul nu i supracon tientul” (11).Guénon g se te i el natural ca „în cursuldesf ur rii ei ciclice, întreaga manifestarecosmic i mentalitatea uman , care este dealtfel inclus în ea, s urmeze în acela i timpun curs descendent” (12); cu alte cuvinte,istoria nu se repet din moment ce depozitul

sacru de cuno tin e tradi ionale cedeaz totmai mult în fa a ofensivei spiritului modern.Guénon chiar afirm la un moment dat cadev rata reprezentare a timpului este ceaciclic , respectiv ceea ce denume te timp ca-lificat. El r mâne consecvent gândirii meta-fizice orientale (a se vedea împ irea timpuluiîn eoni sau yuga: respectiv Vârsta de Aur -Satya Yuga, Varsta de Argint - Tetra Yuga,Vârsta de bronz - Dvapara Yuga i Vârsta deFier - Kali Yuga, cea a pr bu irii sau a re-sorb iei timpului) i exemplific cu accele-rarea evenimentelor în prezent spre deosebirede epocile anterioare. Evenimentele geofizicetot mai accentuate ca magnitudine se cons-tituie ca temei pentru unele teorii care anuno nou Aryavarta, un nou destin atlantidical Terrei, dup o mitologie oriental care i-apus, în convergen , acelea i probleme ca imitologia occidental , exprimate în miturimemoriale, fenomenologice, cosmogonice itranscendentale - nu de pu ine ori prilejuride reflec ie pentru omul modern, tot maiconstrâns de inedit s se regândeasc dupcriteriul matematic al func iilor hiperbolice.

NOTE:(1) Occidentalii, pe lâng studiul destul de

profund al propriilor culturi, se arat a fi interesa ii de civiliza iile orientale, în timp ce orientalii se

apleac mult vreme în exclusivitate asupra pro-priilor doctrine, iar mult prea târziu i prea pu inanalitic asupra altor valori culturale, ei rezumându-se la scrierile lor fundamentale, anevoie supuseînnoirilor tocmai datorit convingerilor cu carecontinu s le îmbr eze din motive îndelungverificate, nu neap rat dintr-un conservatorismobscur. In acest sens d m doar câteva exemple înspiritul subiectului nostru.

OrientaliiÎn propria antropologie:- India Council of Social Science Research,

1972, 1974, Survey of Research in Sociology anSocial Anthropology up to 1969, 3 vol., PopularPrakashan, Bombay, 1985,

- Survey of Research in Sociology and SocialAnthropology, 2 vol., Satvahan, New Delhi, 1969-1979

- Man in India, Cumulative Index: 1921-1985,1985.

- Social Anthropology from Sry Lanka, inContributions to Indian Sociology, serie nou , 21(I), 1987.

- Vidyarthi, L.P., Rise of Anthropology inIndia, 2 vol., Concept Publishing House, NewDelhi, 1978.

În propria etic :- Chan,Wing-tsit; A Source Book in Chinese

Philosophy, Princeton, 1963.- Fung, Yu-lan; A Short History of Chinese

Philosophy, New-York, 1958.- Gandhi.M.K; My Varnashrama Dhama,

Bombay,1965.- Gandhi,M.K.; The Selectrd Works of Ma-

hatma Gandhi, Ahmedabad, 1968.

- Kautilya; Kautulya’s Athasastra, Mysore,1960.

În antropologia occidental :- Barthold, V.V., La découverte de l‘Asie.

Histoire de l’orientalisme en Europe et en Russie,Pazot, Paris,1947.

- Digard, J.P., Perspectives anthropologiquessur l‘Islam, în Revue Française de Sociologie,91(4), 1978.

- Dumnont, L., La civilisation indienne etnous, Armand Colin, Paris, 1968.

- Durckheim, Karlfried,Graf; Centrul fiin ei,Ed. Herald, Buc.,2011

- Galey J.C., Les angles de l’Inde, în Annales,E.S.C.(5),1986.

- Indien,R.B., Orientalist Construction of In-dia, în Modern Asian Studies, 20,3, 1986.

- Moniot, H.(ed.), Le mal de voir:ethnologieet orientalisme politique et épistemologique,crituque et autocritique, Union Générale desÉditions, Paris (10-18), 1976.

- Murr,S., Les conditions d’émegence dudiscours sur l’Inde en france au siecle desLumieres, în Purusartha, t.VII, Inde et Litera-tures, 1983.

- Rodinson,M., La fascination de l’islam,Maspero, Paris; Saide, E., 1978 L’orientalismecréé par l’Occident, Le Seuil, Paris, 1980.

- Schwab, R., Le Renaissance orientale,Payot, Paris, 1950 etc.

În etica occidental :- Eliot, T.S.; The West land, Londra 1922.- Erikson, E.H.; Gandhi‘s Truth: On the Ori-

gins of Militant Nonviolence, New-York, 1969.- Hindery, R.; Comparative Etichs in Hindu

and Budhist Traditions, Delhi, 1978.- Koller, J.; Dharma: an expression of uni-

versal order, in Philosophz East and West, Hawai,1972.

- Schumbring, W.; The Doctrine of the Jainias,Delhi, 1962.

- Weber,M.; Religion of India, Illinois,1958,etc.

*(2) Frazer, James, Goerge; Creanga de aur,

Ed. Minerva, Buc., 1980, vol.II, p.102(3) Guénon, René; Metafizic i cosmologie

oriental ,Ed. Herald, Buc., 2005,p.50(4) Nu ti i c trupul vostru este Templul

Duhului Sfânt care locuie te în voi i pe care l-a iprimit de la Dumnezeu? ?i c voi nu sunte i aivo tri? - 1 Cor. 6:19

(5) Steiner, R.; Conferin a a IV-a, München,26 august, 1909, vol.Orientul în lumina Occi-dentului, Ed. Univers Enciclopedic,Buc.,2002

(6) ibidem(7) Guénon, René; op. cit., p.49(8) idem, p.64(9) El î i reprezint simbolul cunoa terii ca

pe o ax în jurul c reia se învârte lumea (reprezentatca o svastic , simbol care se refer la soare, în ge-nerica sa calitate de Aditya, Zeul Soare pierdut iapoi reg sit al arienilor, conform Aryavarta)

(10) Steiner, R.; Omul - hieroglif a cosmo-sului, Ed. Univers Enciclopedic, Buc., 2006, p.48.

(11) Guénon, René; Domnia cantit ii i sem-nele vremurilor, Ed. Humanitas, Buc.,2008, p.264

(12) idem, p.132


Nicolae B~LA{A

Zilele trecute am scris, con-textual (cu ocazia omagierii scri-itorului Marin Sorescu, 75 de anide la na tere), un articol: „MarinSorescu i gândirea Samkhya”.Desigur, tot legat de context, punpe hârtie i cele câteva rânduride acum. Motivul? În primul rândpentru a v sugera impresii sau,mai degrab , pentru a v spune

nu m-am în elat prea mult asu-pra a ceea ce am scris, legat defestivit i, de s rb torirea scri-itorului Marin Sorescu, omul ca-re, dup p rerea mea, a tr it (din

cate, doar 60 de ani!) numaipentru a face literatur .

Pentru a nu l sa loc de inter-pretare, reamintesc (nu b nuiescpe nimeni de rele inten ii, îns ,pân una, alta, tiu c memoriapoate juca oricui farse):

„... i m întreb, repet, con-textual, cu ocazia omagieriiscriitorului Marin Sorescu, 75de ani de la na tere, e bine, enormal, pentru noi, ca oameni,ca popor, s apar scris sau ros-tit, pe ici, pe colo: «...marelescriitor s-a n scut la... a scris,a publicat în... bla, bla...?» Adi-

, mai pe în elesul tuturor, sapar scris sau rostit ce se g -se te publicat în cele dou , treipagini de internet? Dac îi fa-cem lui, scriitorului, un deser-viciu, tot proverbul românuluine limpeze te la cap: «dac t -ceai, filosof r mâneai!». Pe aiacu datul în petec, nu are rost sv-o mai reamintesc! «Adev rule» - o s sar unii - «c nici nutii cum s o mai dai! Dac nu

zici nimic, de ce nu zici?! Daczici, de ce zici?» Din nou, fals!i iar vin i m întreb: e normal

ca un astfel de moment s se re-duc la publicarea unui singure

i «Marin Sorescu în docu-mente i scrisori inedite», Geor-ge Sorescu, Ed. Autograf MJM,i la câteva manifest ri cultu-

rale, unele chiar mediocre?”Cuvântul „mediocru” a de-

Marin Sorescu [i g@ndirea Samkhya - partea a doua, consemn ri contextuale -

ranjat i înc o mai face. De ce?i, în primul rând, înc rc tura

lui semantic , conota ia înc r-cat peiorativ. Pentru „exigen iiprezentului”, termenul scoate din

rite, fie i numai pentru faptul el exist în limba r mân , sau

în DEX, acolo unde î i afl iexplica ia de rigoare. Dac laaceast îndr zneal i înc â-nare în a fi (a cuvântului, bine-în eles!), se mai adaug i folo-sirea lui, pe ici, pe colo, sar scân-tei, cât vreme con tiin a „f cu-tului” mimat lipse te.

Pentru lini tea spiritelor u oragitate, trebuie s îndemn (atâtcât îmi este permis), la în elepciu-ne. i asta, fie i numai pentrufaptul c nu tot ce ne propunem,spre realizare, este perfect, iar deaici, cel pu in dou chestiuni: au-toreflec ia (pentru care nu trebuiecine tie ce minte!) i locul pen-tru mai bine, loc în care ne putemreg si în timp, la nivel existen ial.Pe de alt parte, totul st subsemnul judec ii, apoi al a ez rii(re-a ez rii) axiologice. Pentru ascoate m car un zâmbet de la voi,(chiar i de la cei ve nic încrun-ta i), v reamintesc plictisealadin raiul biblic, acolo unde per-fec iunea p rea a fi de neclintit.

i, dac ar fi a a în lumea noas-tr , ca acolo, în rai, de unde locpentru huiduieli, pentru dat coate(cum fac i eu acum!), pentru în-jur turi f de care, noi, ca oa-meni, suntem deja mor i înaintede a fi n scu i? În alt ordine deidei, tiin a, în general, i fizica,în particular, ne spun c randa-mentul mecanicii (inclusiv al me-canicii sociale) e cu pierdere, elnu poate fi niciodat de 100%.

Domnilor, nu mediocritateaca form manifest deranjeaz !În definitiv, prin ceea ce facem,ne diferen iem în lume, ci con ti-in a c ceea ce am f cut, am f cutdoar de ochii lumii, i nu dinonoarea de a face.

Desigur, e salutar i trebuie

mul umim (eu, personal, înmod special) Consiliului Local iPrim riei Craiova pentru faptul cau organizat i anul acesta, 2011,„Zilele Marin Sorescu”, îns nupot s trec cu vederea c angre-narea social la nivelul ora uluia fost sub ire, c nu s-a organizatun simpozion la care s participespeciali ti în domeniu, c nu aufost invitate din str in tate per-sonalit i iar mediatizarea mo-mentului aproape c nu a existat.La nivel na ional, nimeni nu a po-menit despre momentul culturalcraiovean (cu excep ia, probabil,a TVR 3! Nu am informa iile com-plete i de ultim or , în conse-cin îmi cer, anticipat, scuze, da-

gre esc!). Or, tocmai de aici,din aceste momente, po i spunecine e ti! Te po i face, mai multpe gratis, cunoscut lumii! S cia(criza, în termeni diplomatici, ctot nu pricepe omul de rând cuce se m nânc ) e de vin ! - spununii care tocmai s-au chitit peeconomii. „Presa e de vin !” - o

sar al ii! Nenoroci ii tia(adic cei din pres ) vor s le pl -tim pân i obr znicia! Nu le iauparte, îns ea, presa, doar întrea-

, nu d cu parul! C asta îi emenirea!

Dar s trecem peste nimicuri!Evident, cineva trebuie s fie devin ! V las pe voi, cititorii, sjudeca i, pentru c în mine st -ruie o a doua întrebare: „ZileleCraiovei”, importante, fire te, ni-meni nu poate zice nu, s-au or-ganizat tot a a, f una, falta... Din câte îmi aduc aminte,i la ultima edi ie, au fost invitate

trupe de cânt re i (iar ei n-au ve-nit degeaba!) s-au blocat str zipe care berea mai c ar fi curs va-luri, dac nu se g seau din ceicu burta pe m sur s o înghit .Pe ici, pe colo, personalit ile zo-nei au mai tras i câte un spri .Omene te vorbind, toasturile, detot felul, nu se pot ine doar cupaharul de ap în fa . Ce Dum-

nezeu, c nici broasca nu or iepe uscat! Iar eu, ca un cet ean,în eleg i aprob tot ce s-a f cut,i tot ce s-a cheltuit la acest ultim

eveniment. O s se spun c „Zi-lele Craiovei” au fost organizate,în marea lor parte, cu bani dinsponsoriz ri particulare! Nu neg!Foarte bine! Cine îns v-a inutca aceea i echip de marcheting

nu g seasc sponsori i pen-tru „Zilele Sorescu”? Sunt con-vins c nu d deau buzna, însprintre craiovenii cu bani suntsuficient de mul i care ar fi f cut-o. Ca s v dau un exemplu, pen-tru a nu ofensa pe careva de aici,n-am s pronun numele unuiadin Craiova, ci din Târgu Jiu: Vio-rel David, director i ac ionar ma-joritar (din câte am în eles), laARTEGO. El, Viorel David, i fir-ma sa sunt principalii sponsoriai evenimentelor culturale dinora ul Tg. Jiu. Nu v vine s cre-de i, dar, în holul de la intrarea încl direa cu birourile firmei, osocietate care face cauciucuripentru autoturisme, are bustul luiEminescu, iar pe peretele dinstânga, (de cum se intr ) o strof ,scris cu litere de o jum tate demetru, din „Od în metru antic”!

Dac mi-ar sta la îndemân ,eu a fi afi at un fragment, o pilddin Sorescu deasupra prezidiu-lui, în Sala de edin e a Consi-liului Local din Craiova. SlavDomnului, sunt destule! Cred ccel mai bine s-ar potrivi aceea din„A treia eap ”: când „gre ti’’,mai ales „cu bun tiin ’’, te tragisingur în ea, în eap , ce s mai

tep i pe al ii?! Gata, tiu! Iar o zice i: „ sta a r mas ca pe vre-

mea când citatele din Cea îm-rat - în eleptul neamului, îm-

podobeau pere ii cl dirilor”.Asta e, ave i libertatea s zice i!

Dar s revin! Nu sunt de a-


cord cu discrepan ele, cu chiciul,i mai ales cu f cutul în dorul lelii!

Dou mari evenimente au craio-venii, ca localnici, într-un an: „Zi-lele Marin Sorescu” în februarie,i Zilele Craiovei, de Sfântul Du-

mitru, patronul spiritual al ora-ului, toamna. Între cele dou

evenimente, este timp s pui unban de o parte încât, dac ai face-o, la momentul cu pricina, abia aiti cum s îi cheltuie ti.

Vorba lung s cia omului!Cine are de auzit aude, cine nu,nu!

Al doilea motiv pentru caream revenit cu acest text, sunt totcâteva rânduri scrise data trecut :

„În urm cu câ iva ani, trei,patru, dac nu m în el, în ca-drul evenimentului de omagierea poetului, organizat de c trePrim ria i Consiliul Local alMunicipiului Craiova, cu oca-zia «Zilelor Marin Sorescu»,academicianul Eugen Simion

i propunea reflexiv: «trebuie stabilim i lui Sorescu un loc

în literatura româneasc i nunumai». Nu cred c v-a trecutprin cap ideea conform c reiadistinsul Academician i-ar cu-noa te i nu prea opera lui Ma-rin Sorescu i, de aici, ezitarea.Nu! Spusa lui Eugen Simionavea, atunci, cel pu in alte douconota ii, altele decât cele in-terpretabile simplist sau la pri-ma vedere. Prima: îl vedea peSorescu, ca gen literar, oriundeîn literatura român (chiar iuniversal ), i a doua: îndemnaoamenii de cultur , criticii iistoricii literari, la studiu, la re-interpretarea operei lui MarinSorescu, spre re-a ezarea sa înMarele Panteon Cultural. Re-

ezarea lui Sorescu i a altoraasemenea lui înseamn a eza-rea noastr , ca popor, în lume.

De atunci i pân acum, mainimic. Pe de alt parte, chiardac exist din cei care încear-

s mai spun ceva, nu suntlua i în seam ....”

Cu îng duin a, în special acelor pe care i-am neglijat, i fade care-mi cer iertare, dar i pen-tru adev r ca valoare suprem ,retractez fraza: „De atunci i pâ-

acum, mai nimic.” Pur i sim-

plu, sub imperiul momentului, altextului etc. (de i nu e o scuz !),mi-au sc pat câteva lucr ri foarteimportante în creionarea opereii personalit ii lui Marin So-

rescu, lucr ri ap rute în ultimiitrei ani. Este vorba de Marin So-rescu în scrisori (I), George So-rescu i Emil Istocescu, Ed Auto-graf, 2009, Sorescu, Caiet în-grijit de Constantin Barbu, Ed.Contrafort, Organiza ia Ziari ti-lor Independen i, 2009, MarinSorescu în Documente i Scri-sori inedite, edi ie îngrijit i pre-fa de George Sorescu, ScrisulRomânesc, 2010, Marin Sorescu- Ironica Regie la un SpectacolExisten ial, F nu B ile teanu,Ed. Autograf, 2008, Marin So-rescu, La lilieci, Ed. Art, 2010,edi ie îngrijit i prefa at de So-rina Sorescu, Marin Sorescu,Romanul C toriilor, jurnalinedit III, Ed. Scrisul Românesc,2008, edi ie ap rut cu sprijinulPrim riei i Consiliului Local Cra-iova, i La Liliceci - 6 c i în

utarea lui Marin Sorescu,Marian Barbu, Ed. Sitech, 2010,lucrare despre care am scris oma-giindu-l pe autor la momentullans rii ei.

Al treilea motiv pentru caream revenit cu însemn ri contex-tuale este legat de expresia: „Fi-nalul piesei îl g sesc, mai de-grab , în cultura Samkhya, dingândirea indian . Cam cu aptesute de ani înainte de Hristos!”

Aici nu retractez nimic. Ba,mai mult, v mai dau câteva indi-cii care duc spre filosofia indian(cultura Samkhya îi este inclu-

): 1. reîncarnarea sugerat deSorescu în expresia „Doamne,mai na te-m o dat !”, idee carenu are nimic în comun cu înv -turile cre tine, mai ales c So-rescu se adreseaz , prin voceapersonajului Iona, unui Dumne-zeu mort (Nietzsche), incapabilde un „exemplu” i 2. expresia„Eu cred c exist în via a lumiio clip când to i oamenii se gân-desc la mama lor. Chiar i mor-ii. Fiica la mam , mama la ma-

, bunica la mam ... pân seajunge la o singura mam , unaimens ...” face trimitere tot c treIndia, îns cu prec dere c tre mi-turile acestei imense i vechi civi-liza ii.

Vis de umbrSunt visul unei umbreSunt umbra unui visSunt flori de azaleeSunt totul nepermis.

i chiar de-ar fi s fieLa umbra unui visTot n-ar putea s fiePermis acel abis.

Din piatr seac sco iTot ceea ce tu po i

sco i acum din minePierdut prin alte mine.

Cu toate astea sunti spun pe drept cuvânt

Mireas de povestescut f veste.

Cora Eliana TEODORU

Zbor

Tu nu tii s zbori, Copile!i eu nu tiu s înot

Decât în lacrimile proprii.Uneori m înec în melancolia mea...

Atunci îmi place cel mai mult.E secunda aceea când nu mai am aer

i lichidul s rat m în bu .Atunci când cred c totul e doar iluzia unei mor i trandafirii,

Chiar atunci, din corpul meu se ridic o pas rei ea desparte v zduhul în dou

i în urm toarea secund respir aerul rarefiat al atmosferei.i v d totul altfel.

Ai alt perspectiv de sus...Toate-toate necazurile mele

Par gr un i de nisip care disparÎn Marea Neagr .

i când m plictisesc s zbor,Cobor pe-o colin verde i melodioas

i te a tept...Dar tu nu tii s zbori, Copile!

i iat -m !i iat -m aici,

La marginea mea.Era un întuneric orbitor de luminos

i vedeam tot-tot, toate cotloanele sufletuluii mi-era team i mil i dezgustul

împingea tot mai jos i mai josDar a ajuns la mine într-un fior divin

O sclipire de rou ROGVAIV,O chema Roxana.

i apoi imediat au început s picureStrop dup strop i apoi uvoi dup uvoi

Multele minunatele podoabe depresivei mi-au croit o rochie

Care m-a îmbr at cu toat dragostea ei verdei m-a strâns i m-a sufocat

i... M-am înecat. Dar nu mai puteam muri.Fusesem deja moart Deci nu a trebuit decât:

înviu. Tocmai am ie it dintr-o gaur neagr ,i m bucur de priveli tea verde i prim ratecCare mi se desf oar la picioarele sufletului.

PerpetuuNe s rut m, ne juc m, ne alerg m pe alei

Povestitorul ridic fericit din condeiNe îndrept m spre cas în zorii târziiPeste noi ninsoare de confetti argintii

E var , e iarn , e cald i e receE nou i e vechi, e mereu i nu trece.


Reprezentantul de marc alrefluxgenera iei postbelic-secunde (the Generation ofDeep Clearness), poetul Nicolae

ciu , creator al unui relief liricinconfundabil i indiscutabil -prin volumele: «Muzeul de iarn »(1986), «Memoria z pezii» (Bu-cure ti, Editura Cartea Româ-neasc , 1989), «Nostalgii inter-zise» (Târgu-Mure , Editura Co-lumna, 1991), «Casa cu idoli»(Târgu-Mure , Editura Tipomur,1996), «Lumin Lin » (versuripentru copii, Ed. Tipomur, 1999),«Manualul de cear » (Ed. Aca-demos, 2001), «Poduri de umbr »/«Hidak az arnyekok felett» (edi-ie bilingv , în valah i maghia-, Ed. Tipomur, 2001), «Solsti iu

la Echinox» (Ed. Tipomur, 2002),«Alb pe alb» (Ed. Tipomur, 2003),«Singurând» (2007) etc. -, reliefal unui expresionism bine para-doxizat, dar i autor al unor impre-sionante volume de eseuri, dejurnale de c torie, de interviuricu figuri celebre ale artei cuvân-tului, ale culturii contemporane(«Anotimpul probabil», 1995;«Curs i recurs», 1997; «Oglinziparalele», 1997; «Babel dup Ba-bel», 2000; «Aproape departe»,2001; «Între lumi. Convorbiri cuNicolae Steinhardt», 1994; «Oistorie a literaturii române con-temporane în interviuri», 2005;etc.), rod al unei temeinice acti-vit i jurnalistice prin decenii (caredactor, secretar de redac ie, re-dactor- ef etc., la revistele:«Echinox», din Cluj-Napoca,1978-1982; «Vatra», Târgu-Mu-re , 1983-2003; «Ambasador»,«Vatra Veche» etc.), spore te -în prezentul anotimp - corola denestemate veritabile din teritoriul

u poetic, prin cele dou zeci ipatru de carate estetico-literareale volumului Poemul Phoenix(2011*).

Din cele trei prezent ri de pefa a a patra a copertei, DistinsulReceptor re ine, mai întâi, de laEugen Simion, c - la poetul Ni-colae B ciu - «biografia r mâne,în continuare, dominat de fan-tasmele cunoscute ale poezieipost-blagiene; o biografie a Poe-ziei i, cum am zis, a Poetului careumbl prin lumea plin de tâlcuripentru a afla arhetipurile i în e-lesurile», apoi, de la Gh. Grigur-cu, în certificarea c ruia se arat

«starea liric , statutul cuvân-tului, poesisul sunt socotite fprejudecat drept motiv ri prin-cipale ale discursului liric, racor-duri plauzibile, necontenit re-luate, la substan a sa intrinse-

»; Petru Poant mai eviden iazîn lirica b ciu ian c « tiin aambiguiz rii, a intersect rii pla-

nului afectiv cu cel al discursu-lui, este exemplar ; poemul faceparte din recuzita imagistic ,fiziologicul devine limbaj».

Despre cum i în ce m surse ini iaz eroul liric b ciu ian în-tre expresionism i paradoxismulbine temperat de la Curtea M -iastrei i a Elementului Foc, saua „Împ ratului Ro u“, spre a creaapoi armonicele-i reliefuri dinblândul s u teritoriu poetic, gr -ie te foarte recentul volum,

Poemul Phoenix, fire te, maimult decât oricare dintre cele pu-blicate anterior de Nicolae B -ciu , de vreme ce st sub un mottodin Od (în metru antic), de Mi-hai Eminescu, ultramodern odîn vers safic, unde „eternul“ erouliric de hyperionic factur , dedup ob inerea statutului din„ora de iubire“, constat ire-presibila „în elare lumeasc “i solicit Demirgului re-darea

„condi iei sale dintâi“, prin sta-rea purificatoare a fl rii-pa-

re-Phoenix ce reînvie: «De-al meu propriu vis, mistuit mvaiet, / Pe-al meu propriu rug, mtopesc în flac ri... / Pot s mairenviu luminos din el ca Pas reaPhoenix?»… Originala direc ie încare pornesc poemele lui Nicolae

ciu - dinspre ars poetica sa„generalizat “ - certific o simi-lar conexiune de priveli te fiin-ial , dar pe feed-back-ul chtonian-edenic-germinator al odei emi-nesciene, fire te, chiar în poemulce d titlul întregului: «Dupmoarte, / poemelor mele / le crescunghii i p r, / poemele scriu /singure / alte poeme / c rora lecresc pene i fulgi / i-nva sin-gure s zboare. / Poemele mele -/ s lbatice poeme / în care înv -am i eu, / s zbor / ca un str in

/ ce- i caut o ar / unde s -icreasc / p r i unghii, / în viaca i-n moarte, / în moarte ca i-nvia .» (Poemul Phoenix, p. 227).

Întâlnim în volumul PoemulPhoenix, de Nicolae B ciu , ialte arte poetice memorabile, po-trivit c rora Poezia înseamn„Genez “ („Facere“) - în manieraparadoxismului cosmologicsorescian din celebrul poem,Shakespeare, dar într-o alt di-rec ie, tot foarte original ca icea despre care s-a f cut gr iremai sus -, desigur, crea ie de uni-vers întru Eros, crea ie apt de

Ini]iere paradoxist# la CurteaM#iastrei [i a Elementului Foc, sau a

„\mp#ratului Ro[u“

Ion PACHIA TATOMIRESCU

re-crea ie: «St teai goal în fa amea - / nici înger nu era s teîntreac . / Vroiam s te ating cuverbul meu, / dar el era-nv at

tac . / Am vrut s te ating cumâna mea, / din trupul meu s ifac ve mântul - / dar trupul meuera cuvânt, / c ci l-a-nceput afost Cuvântul.» (Genez , p. 35).Verbul trebuie „citit“ pe registulconotativ de-aici drept Dumne-zeu / Iisus Hristos, în spiritulcelebrei fraze de „deschidere“din «Evanghelia dup Ioan»(La început era Cuvântul iCuvântul era cu Dumnezeu, iCuvântul era Dumnezeu), c ciVerbul este cel ce face / f ptu-ie te (construie te), inclusivMuntele Mare / „muntele dinmare“: «Fericit f s po i scrie,/ privind m slinul în patria lui, /cerul în casa lui, / atât de aproa-pe / c nimeni nu-i vede / fereas-tra deschis spre mare. / Fericit

po i s taci, / s sim i cuvin-tele tol nite / în inima ta / ca-ntr-un mormânt / de-abia îm-prejmuit cu flori, / c ziua începela apus, / ca o mic sângerare /în palmele care se roag . / Fericit

timpul st în loc, / c nu existne-n eles, / c mor ii po i s -i daibine e, / c verbul / nu e sclavulvreunui adjectiv, / c masa meade scris / plute te lin / ca o cora-bie pe marea în furtun .» (Mun-tele din mare, p. 19).

Poezia este „Lumin din Lu-min “ - i, ca în accep iunea

ciu ian -, „un fel de ea“, „unfel de eu“, parte („paradoxist-infinit “), parte-ens-de-stea dinsacrul Întreg Cosmic, din acelDumnezeu cogaionic / dacic,parte cu fundamentala inter-


func ie a s ii i evolu iei /progresului, c dac partea e

toas i Întregului îi mergebine, i invers, întru rostuire aLumii: «Un fel de-a fi, / un fel deea, / un fel de-a nu fi / nu, nici da,/ un fel de ieri, / un rest de stea, /un întrebând, / un a pleca, / unfel de eu, / altundeva, / lumina dinlumina ta. / Atât te-ntreb: / cine eA?» (Litera, p. 16). În ultiminstan lirosofic - de vreme cese face trimitere la „axa timp-se-cundei“, la „eternitatea clipei“ -,Poezia mai r mâne i «Lec ie /de / anatomie / a unei / secunde.»(Poezia, p. 5).

Pentru eroul liric b ciu ian,„nunta de argint“ (cu o mireas ,zân a apelor, siren «cu solzi decear ») «e o margine de zi / b -tut -n cuie - / alt Christos», vi-itorind petrecerea purit ii, „a al-bului în os“, „în Unul, sau înNiciunul“, derulându-se «toc-mai când mirose-a prim var »,«când tocmai înc-o prim var /inel pe deget înconjoar » (Nuntade argint, p. 6); pentru el, baco-vianul verde „crud“ / „pur“ semetamorfozeaz în «verde chip,/ verde chip, / bip… bip…» (Bip,p. 7), spre a «trece o dat / i în-

o dat , / jum tatea […] împe-recheat , / jum tatea […] de cu-vânt, / jum tatea […] de descânt,/ jum tatea […] / de via , / în-tregul…» (Basm, p. 8), adic ju-

ile de la „chirurgizarea ze-iasc “ a Androginului, jum tateandroginic în care se i oglin-de te într-un autoportret de Sfin-tele Pa ti (diferit de al st nescian-paradoxistului Om-Fant ): «Tru-pul meu / ca o ran / deasupra /ierbii - / o pic tur / de sânge.»(Autoportret de Pa te, p.11).

În oglinda alterit ii, eroulliric se m rturise te între pragu-rile „nord“ i „sud“ ale verosimi-lului, „ arpe“ i „frânghie“ a limi-tei tragic-existen iale: «Ca unarpe / crescut la sân, / ca o funie

/ împletit la gât - / eu - altul - /încât / s fiu mai b trân / cu-o se-cund , / mai scund, / mai urât, /mai singur / decât / mama care num-a n scut - / ca un sfâr it / caren-are-nceput.» (Alter ego, p. 13).

Autentic mân magic-para-doxist are acest erou liric: «Nu-imâna mea / decât un ir de ochi -/ amprenta degetelor / nu-i decâtvedere.» (La revedere, p.15).Nod gordian îi este via a («Pânla zbor, / pod peste ape, / norul enor / f de pleoape. / […] / Pânla tine / nu-i niciun pod - / cum

pleac i vine, / via a mi-e nod.»- Nod, p. 18) i lacrima-i «o mar-gine de curcubeu» (Înecarea la-crimei, p. 25), la „coborârea nu-melui“ în fii (cf. Nascendo, p 26),pe coordonatele îndumnezeiriiens-ului unei spa ialit i oximo-ronizate / paradoxizate: «Cu tinetimpul i-a ie it din timp, / ano-timp de vindecare nu-i, / în locul

u e o icoan / cu chipul nim -nui. / Cu tine izgonit în Rai, / cândîn sc dere m adun, / cu tine încuvântul ne-nceput, / cu tine r -

rit în care-apun.» (Izgonireaîn Rai, p. 32), întrucât, din cre -tin-profund fiin are, eul declar

ov ire: «Nu sunt întreg ftine, / n-am început i nici sfâr it,/ n-am nici devreme, nici târziu /i nici apus, nici r rit, / nu sunt

nici jungl , nici pustiu, / nu suntnici fiu i nici nu-s tat - / eu suntdoar tu, care odat / se coboradin mam -n fiu.» (* * *, p.33).

Pelasgo-dacicul / valaho-da-cicul mit fundamental al jertfeizidirii cunoa te la poetul Nicolae

ciu o „muta ie genetic “ - s-ar putea spune -, de la jertfirea /zidirea de vie a Anei întru d i-nuirea mân stirii, la jertfirea /zidirea Anei întru d inuirea m -rului „viu“, cel de dinaintea clipei

derii în p cat: «Ana are mere /

i Ana se zide te într-un m r.»(Abecedar în Paradis, p. 44), învreme ce alteritatea îl pro-jeteaz drept lacrim a secundei:«Tu, Nicolae, de tine fug, / ca deo umbr f trup; / dac n-a fiprivirea ta, / din tine-a vrea s

rup. / A întinde mâna spretine / ca înspre limba unui ceas /din care ora se desprinde, / me-ridian într-un atlas. / De tine fugi nu am unde - / sunt lacrima unei

secunde.» (Alt Nicolae, p. 65).i prin „psalmii“, prin densele

„litanii“ ale recentului volum,Poemul Phoenix (2011), Nicolae

ciu convinge într-un modorfic-paradoxist f asem nare

(se) scrie, se caligrafiaz(«Când trupul meu / r mâne uncuvânt, / […] / ca o duminic /

-ntorc / în s pt mâna f pa-timi, / cu timp cu tot. / Doar uncuvânt.» - Cu timp cu tot, p. 67)pân în sublima metamorfozarea sinelui i a trupului, ca semni-ficat, credincios fiind nu numaiîn rea-flac -semnificant,ci i în sacra putere „de la în-ceput“ a rostitorului întru Logos.(* Nicolae B ciu , «Poemul Phoe-nix», Cluj-Napoca, Editura DaciaXXI - colec ia Poe i contempo-rani -, 2011; pagini A-5: 256;ISBN 978-606-604-029-7).

Recompens

Mi-a i t iat aripileo dati înc o dati apoi iar i

Acum nu v mai osteni i:ele mi-au crescut în interior

Cântec

De la fereastra mead sufletele

tuturor oamenilor

Locuiescîntr-o lacrimsuspendat

Ion UNTARU

Mai zi ceva

Mai las în pace manuscrisulZi ceva s nu mai st m ca mu iiEu am citit c pân i mamu iiDialogau s nu-i prind plictisul

Nu mai duce degetul la gur mie îmi url lini tea în cap

Îmi umbl hergheliile la trapDe sus în jos, pe-un hipodrom de zgur

Tu nu vezi c s-a r sturnat odaiai ne ducem traiul pe tavan?

Dar ce spun eu, c totul e în vani-mi vine s i r storn în cap tigaia!

Zi m ’ ceva s nu te strâng de gâtCum i-a turnat Xantipa lui Socrate

ldarea cu l turi pe jum tatei el i-a mul umit. Atât!

toria

moto: via a seam uneori cu otorie scurt , foarte scurt .

toresc cu un camion hodorogiti am cel mai incomod loc

nu tiu încotro merge,nici oferul nu m-a întrebatunde vreau s ajung

lumea urc i coboar din mersnu v d pe unde trecem,de fapt nu v d nimic

torii se ceart i se încaierpentru cele mai bune locuripe al meu nu-l dore te nimeni

într-o searoferul s-a r stit la mine:

coboar c am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,eram în acela i loc

Poeme haiku*

nins de flori albeorbul trece mâinileprin p rul ro u

*nu mai ploulacrimile pe parbrizparc -s ale mele

*mansarda suspendatintre cer si p mânt:scara rupt


Suntem ceea rostim - Cuvân-tul. De felul cum acesta se pro-pag în univers; de felul cum vi-bra iile lui sonore reverbereazprintre ondula iile infinitului, m -sura ontologic i cognoscibil

eaz în spa iu i timp dimen-siunea noastr de via . CândSoarele se învele te-n cea , uncuvânt îl biciuie te, iar p mântulînghea . Reverbera iile lui se în-torc în cascade de sonorit ivide, lovind ca un bici, orizontulvie ii. Fiecare plesnitur for-meaz câte un ecou cosmic. Nutim s ascult m cuvântul în

ecou, crezând c -i melodie i c -ut m cheia sol de reazem cândpe p mânt, când în cer. Dinaceast m sur ontologic icognoscibil se a eaz în spa iui timp dimensiunea noastr de

via din a fi în a avea.De aceea, eu cred c fiec rui

cuvânt trebuie mai întâi s -i apli-m un tratament de în elepciu-

ne înaintea propag rii ecoului lui,astfel încât reverbera iile sonore

p streze culoarea albastr ainfinitului, ne mai percepându-seecoul o muzic indefinit , ci o bi-necuvântare. Este ca i cum amface fiec rui Cuvânt o metamor-foz , când Lumina trebuie s iurmeze drumul ei spre Transfi-gurare. V pute i imagina câttransparen poate avea un cu-vânt inut în Lumin înainteaacestei metamorfoze? i ce cre-ativitate ar atinge reflexele gene-zei?! Numai art - Arta Cuvân-tului, în timp ce Cuvântul na tefapte - temelia ontologic pe carese pot construi palate sau d râ-ma imperii în ruin .

De câte ori nu am rostit oriam spus în oapte, ori ne-am gân-dit la lumin i umbr ; lumin iîntuneric? Cine a avut curiozi-tatea s descifreze de fapt ce estei dac este Lumina - lumin ?

Nu tim cât suntem de apro-pia i ideii de Dumnezeu, înstim cât suntem apropia i de Lu-

min , uneori pân la orbire. ipentru c ea - Lumina - deschideuniversul iubirii, uneori îndr z-nim s ne apropiem un refren alunei metamorfoze plecat zvâc-nirea unei pietre într-o sublim

dezl uire: Arta. Fie ca pa iiacestei lumi s r mân ve nic înaceast împ ie.

De frica c derii în balsamulunei erori, nu tiu de ce sim imdeseori s ne trimitem c ut riledebordante în elegerii Cuvântu-lui la Dic ionar, i acolo memor mîntr-o continu amor eal pr fu-it de timp, una i aceea i l murire:

„Lumin , lumini, s. f. 1. Ra-dia ie electromagnetic (emisde un corp incandescent sau lu-minescent) care impresioneazochiul; efectul unei radia ii; avedea lumina zilei = a se na te;în lumina…= prin prisma…,din punctul de vedere al…; a dala lumin = a descoperi; a pu-blica o carte. 2. Surs de lumin(1); (pop.) lumânare. 3. Pupil ;a-i fi cuiva drag ca lumina ochi-lor = a-i fi foarte drag. 4. Înv -

tur , cultur . 5. Deschidereliber într-o conversa ie.” 1

Dup ce cite ti toate acesteexplica ii, începi deja s cau i ounitate de m sur epistemologicpentru acest cuvânt: Lumin . Teîntrebi dac cumva î i poate fi deajuns luciditatea incomensura-bil . C ci, numai frumuse ea uneihalucina ii te poate în a în in-finit pentru a-i g si izvorul aces-tui fluviu cosmic, ce se revarsdintr-o „radia ie electromag-netic ” într-un spectacol de gra-ii, absorbind ondula iilor infini-

tului, „care impresioneaz o-chiul”. Este ca i cum ne-am l saochii aripi. i aripile nu sunt eleiluzii de zbor? De câte ori nu amzburat pe Soare i ne-am întorscu fuga din Dumnezeu, p strân-du-i teama de Cuvânt; de câteori nu am zburat pe Lun i ne-am întors cu fiorul înser rii, as-cultând ecoul unui scâncet cenumai începuse „ vad luminazilei” în timp ce azurul în con ti-in a cosmic scotea câte un stri-

t virgin. i nu sunt strig telenoastre de copil?!...

În timp ce apa-n râuri curgeori se opre te-n lacuri, frem tândmarea i oceanul cu mii deoapte în deluviul unei împliniri,

„prin prisma” unei reflexii cos-mice, îngerii aprind „lumân ri”în adâncuri pentru a ne putea

scufunda în moarte, l sând mur-murul - dorul unei simfonii pentrua ne ascunde p catul sub aco-peri ul muzicii. i când te gân-de ti c p rile nu tiu s cântedecât p catul devenirii, iar oa-menii îmb ls marea unui dezas-tru prin întoarcere la Ei. i a în-ceput for a lor s defloreze ire-vocabil pleura unei poezii, nu s-au mai priceput s o fac virgin ,i-atunci au început s ridice din

umeri, întrebându-se ce înseam-: „a da la lumin ”?„Pupila” a început s se m -

reasc într-o nesiguran a inteli-gen ei i a îndr git numai „lumi-na ochilor” sie îns i, poezia r -mânând un paradox între cer i

mânt. În acordul unei simfoniineterminate pân i oglinzile re-flect Lumina pe o lume vid a

rei reverbera ii lunecând peritm i rim lovesc mun ii, dez-velindu-i de t cere.

Pe m sura irealit ii pasiona-le pentru femeie, a ap rut plicti-seala cosmic , fiindc în dreptulcuvântului Lumin s-a g sit scris:„înv tur , cultur ”. Trebuie,într-adev r s -i cuno ti drumulMusonului lui Mircea Eliade dinzilele lui în India, pentru a-l puteaîn elege pe Mihai Eminescu.

Astfel, a început s aparTriste ea Lumii, i, de aici „Des-chidere liber într-o conversa-ie” ca ultim paragraf al Luminii;

un fel de margine a ei, unde vo-cile melancoliei fac câte un saltîn Extaz c tre neantul unui a-murg asfin it în gândurile poe-tului. Într-o duplicitate, Triste eai Lumina, rând pe rând încep

i arate fe ele. C ci nu poateexista un plâns f lacrimi i niciun crin f umbr . Chem rile de-

rt rilor din nevoia de nefericirese încumet parc la o povar descufundare în fericirea unui sus-pin topit de temperatura vie ii. i-atunci orice margine, poate m -sura distan a dintre meridianeleacestei lumi în anima mundi? 2

Într-o lung i continu c u-tare cosmic , f s fi perceputpalpabilul, Lumina s-a trezit Re-gina miracolului prin metamor-foz i de aici printr-un ampluproces de idiosincrasie, într-o

be ie transcendental , prin eva-porarea aburilor simfoniei uneiagonii, s fecundeze polenul tris-te ii prin Transfigurare.

Pentru a nu c dea în deliciulunei erori, Transfigurarea vinede la cuvântul: „Transfigura,transfigurez, vb. I.Tr. i refl.

A(- i) schimba expresia,înf area.” 3

De aici începe Dumnezeuaventura cunoa terii pentru c„A(- i) schimba expresia, înf -

area” în nevoia de timp eternAdam i Eva i-au cer it propriullor trup, iar animalul a început sse ridice în dou labe. Oareaceast aventur a cunoa teriinu i-a d unat mai mult lui Dum-nezeu? Nu a ajuns iubirea avo-catul dintre Iad i Paradis? C cialtfel, nu pot s -l în eleg pe EmilCioran, în desf tul lirismului s u:„Numai ca surs de nefericireeste femeia o surs de revela iea absolutului. Sorbindu-i meta-fizic alc tuirile misterioase,înfrângi via a cu mijloacele eiproprii, chiar când panica ane-miei în preajma le inului esen-ial, toarn v i abstracte în

sânge.” 4

i oare „sorbirea metafizic ”nu a ajuns tocmai marginea Lu-minii acestei lumi? C ci nu sepoate vorbi de schimbarea înf -

rii antropologice decât prindevenire metafizic , când printr-un proces hinterland social, mar-ginea luminii a ajuns margineanoastr . i aceasta pentru c niciun manual de Zoologie sau Ana-tomie, nu a fost capabil s explicedac i Con tiin a face parte dindestin.

1 Dic ionar al limbii române con-temporane, Vasile Breban, p. 327.2 anima mundi - sufletul universal,numit de alchimistul van Helmont(secolul al XVII-lea).3 Dic ionar al limbii române con-temporane, Vasile Breban,p. 625.4 Emil Cioran, Amurgul gîndurilor,p.72, Ed. Humanitas, Buc., 2004.

Arta Cuv@ntului

Maria COZMA (PARIS)


Iosif Vulcan s-a n scut la 31 martie 1841,în Holod, jud. Bihor i a decedat la 8 sep-tembrie 1907, la Oradea. A fost publicist iscriitor român, animator cultural, membru alAcademiei Române.

rin ii erau greco-catolici. Tat l s u, Ni-colae Vulcan, a fost nepotul de unchi al repu-tatului episcop-c rturar Samuil Vulcan, înte-meietorul colii de la Beiu , care azi îi poartnumele. Clasele primare le-a f cut în comunaLeta-Mare, unde a locuit cu familia în 1844.

Din 1851 urmeaz liceul la Gimnaziul Pre-monstratens. La sfatul tat lui s u se înscriela facultatea de drept a Universit ii din Bu-dapesta. Cu toate c era avocat, îndr geamai mult literatura. Primele încerc ri literarele public în Federa iunea, patronat deAlexandru Roman.

În 1880, Iosif Vulcan a avut ini iativa mu-rii revistei „Familia” - pe care a condus-o

cu d ruire, ca unic proprietar i editor - de laBudapesta la Oradea. Destinat culturaliz riii afirm rii valorilor spirituale proprii, revista

a avut un num r relativ constant de cititoripe durata apari iei ei vulcaniene i a fost,timp de câteva decenii, una dintre cele maicitite publica ii române ti. Ea includea înpaginile sale crea ii beletristice, articole istudii tiin ifice, însemn ri despre via a so-cial i evenimentele politice, comentariiestetice i informa ii despre manifest rile cul-turale ale momentului.

În luna iunie 1865, Iosif Vulcan punetemeliile unei reviste, cu numele Familia, al

rei program era de a r spândi culturaromân în Transilvania.

În februarie 1866, Iosif Vulcan prime tela sediul redac iei, o scrisoare din partea uneipersoane ce activa în Gimanziul din Cern i.Aceast scrisoare era înso it de poezia ,,De-

avea”, semnat de Mihail Eminovici.Redactorul revistei Familia este încântat deversurile acestei poezii. Tot el romanizeaznumele tân rului poet, transformându-l dinEminovici în Eminescu. Din acest motiv, IosifVulcan este considerat ,,na ul literar” al celuimai mare poet român al rii noastre.

În timp, fondatorul acestei reviste a scrispoezii, printre care ,,Lira mea”, în 1882.

Întreprinzând o fecund oper de edu-ca ie estetic , revista or dean a pus un ac-cent deosebit i pe arta spectacolului teatral,despre care se pronun favorabil i stimu-lativ. Articolele dedicate actorilor Agata Bâr-sescu, Constantin Nottara, Elena Theodorini,tirile, notele despre reprezenta iile teatrale

din satele i ora ele Transilvaniei, Banatului,Cri anei, Maramure ului, inserate în ,,Fa-milia”, decenii de-a rândul, constituie un ma-terial informativ de o excep ional utilitate,

parcurgerea c ruia este imposibil re-constituirea istoriei teatrului românesc întoat complexitatea i cu toate particulari-

ile sale. Tot în paginile revistei „Familia”i-au g sit la loc de cinste articolele critice

despre teatru ale lui Mihai Eminescu, inclusivarticolul-sintez „Repertoriul nostru teatral”,nr. 3/18, 30, Ian. 1870.

De altfel, teatrul a reprezentat pentru IosifVulcan o pasiune i o „stea conduc toare”.El a ocupat func ii de conducere în Socie-tatea pentru crearea unui fond de teatru -S.T.R., înfiin at în 1870 -, al c rei statut arputea fi considerat articolul-manifest pu-blicat în „Familia”, nr. 29-30/Iul-Aug, 1969,intitulat „S fond m teatrul na ional!”. Câ-teva dintre ideile incluse în articol sunt ferme-

toare prin noble ea, dar i actualitatea lor:teatrul trebuie s fie „nu numai un loc depetrecere i distrac iune, ci un institut pentrucultivarea limbei noastre i pentru în areaei, pentru de teptarea, dezvoltarea i culti-varea sim ului i spiritului na ional, un templual moralit ii, al luminei i ale tiin ei”.

De asemenea, Iosif Vulcan era con tient înfiin area teatrului-institu ie era mult mai

important la vremea aceea decât teatrul lo-cal, care ar fi necesitat fonduri materiale uri-

e, greu disponibile la acea vreme.Iosif Vulcan i-a încercat talentul în a-

proape toate genurile i speciile literare, iar

teatrul nu a f cut excep ie: a scris cântece,vodeviluri i monologuri satirice, comediiîntr-unul sau mai multe acte, adapt ri i tra-duceri.

Voi specifica aici câteva din piesele deteatru scrise de Iosif Vulcan: ,, tefan Vodcel Tân r”, ,,G rg unii Dragostei”, ,,Mi-reas pentru Mireas ”.

Drama istoric tefan Vod cel Tân r”a fost jucat în premier la Teatrul Na ionalBucure ti în 1892, apoi de dou ori la Oradea,în limba român i în limba maghiar , bene-ficiind de o primire cald , atât din partea pu-blicului, cât i a criticii. Prin grija Funda ieiRock Filarmonica Oradea, opera dramatic alui Iosif Vulcan a fost reunit în dou vo-lume publicate de Biblioteca Revistei Familia:„Teatru din manuscrise” (2006) i „Teatru dinpublica ii” (2007).

Iosif Vulcan a mai scris o important lu-crare istoric i anume ,,Panteonul Roman”,în 1869, nuvele, romane i traduceri.

La data de 8 septembrie 1907, marele pu-blicist Iosif Vulcans se stinge din via i esteînmormântat la cimitirul Olosig din Oradea.

Personalitatea lui Iosif Vulcan a dominat,timp de mai multe decenii, cultura inuturilorde pe Cri uri, iar ora ul Oradea mai poartînc amprenta trecerii sale.

În anul 1965, cu prilejul organiz rii festi-vit ilor de aniversare a unui veac de la apa-ri ia revistei Familia, în Oradea a fost inau-gurat Muzeul memorial ”Iosif Vulcan”, si-tuat în centrul ora ului. Cl direa a fost cons-truit pe la sfâr itul secolului al XIX-lea, fetaj, doar cu un subsol boltit.

Georgeta NEDELCU

Iosif Vulcan [i “Familia”Þ

Muzeul memorial Iosif Vulcandin Oradea


Oameni, animale [i cartofi (II)(fragment din cap. I al romanului “Via]a ca o provocare”,

Editura Fortuna R@mnicu V@lcea, 2010)

Marian P~TRA{CU

De nenum rate ori, Oara, v -zându-i pe amândoi stând „smir-

” cu urechile ciulite lâng apa-ratul de radio, îi spunea lui M -rian:

– Într-o bun zî, ai s-o p titu! O auzî careva î te-o pârî, tiitu c-ai mai p ât-o cân’ ai cântat„De teapt -te române!” în pu .

î frati-to, Laie itoianu, n-a f cutel pu rie du p urma cântatuli?Chiar m mir c n-ai f cut î tu,da’ ie drept, tu ai cântat în pu ,frati-to - în gura mare, la Cebucîn cârcium . A… î tu ai avut no-roc cu Toader î cu Vetu a B rî,c-al’fel…!

– F , m m i h ni mult lacap, c acu ’ plec la Troc rel îbeau pân mâine diminea , tu-icare-a f cut neam muieresc p lu-mea asta!, se burzuluia M rianla nevast -sa care „închidea plis-cul” iute, de team ca b rbatu-

u s nu- i pun în practicamenin area; toate ca toate, darnu-l suporta deloc atunci cândse-mb ta. Cât prive te remarcile

cute de Oara, a a era, ambeleerau adev rate.

În armat , era s devin ofi er.Cum nu era deloc prost, la scurttimp dup concentrare, a fost tri-mis la o coal militar în Oradea.Dup un timp, îns , mai marii ace-lei coli au aflat - o turn torie,desigur -, c Laie Chircu , fratele

lui cel mare, fost sergent în Cor-pul de Gard Regal , fusese legi-onar i ef de cuib. Ca urmare,i-a continuat armata la… „diri-

bau”. La vreun an de la liberare,rian s-a apucat s sape un pu

peste drum de casa lor, împreuncu Ion Jerpelea; s pau cu rândul,o zi - el, o zi - Jerpelea. Tocmaitrecuse de dou zeci de metri a-dâncime i era bucuros c p -mântul începuse s musteascde ap . N-a avut atunci de lucrui s-a apucat s cânte-n gura mare

„De teapt -te române!”: „M i-i draculi, doar nu m-or auzî”,

i-a spus în sinea lui. Dar l-a auzitToma frizerul, un comunist înfo-cat, tocmai trecea pe acolo:

– Cine cânt , f , Vetu o a acu foc în pu , M rian Chircu or’Ion Jerpelea?, a întrebat-o el peVetu a lui Majuru, care scotea

mântul din pu ajutat de Toa-der, ungurul prip it pe la ei prinsat imediat dup r zboi, nu setia cum. Era ceva ciudat la mij-

loc, cu prip irea asta a lui în sa-tul lor, c ci nu era ungur din Ro-mânia, ci ungur din Ungaria, încvorbea stricat române te. St teaîntr-o „hodaie” la Florica luiOnete sau Florica Onii, a a i semai spunea, nu pl tea nimic, oajuta prin gospod rie pe b trânaOnoaia, iar el tr ia din spartul lem-nelor pe la oameni; era m losca un urs, dar tare blând i harnic.

– Ia, nici unu’, nici altu’, neaGheorghe, ie unu’ din Tarapanatomnit de M rian, ie adâncimemare, i-a fost fric î lui î lu’ IonJerpelea s s m i bage-n pu , i-a r spuns în epat Vetu a. Ne-încrez tor, Toma s-a apropiat deghizdul din lemne al pu ului i,aplecându-se peste el, a strigat:

– B î, Mariene!– Ce b , care ie ti acolo, ce

vrei?– Vez’ f , Vetu o, c ie M rian

Chircu , ie reac âonar, de ce-lacoperi?

– Tale s faci bine s ’ vez’de treab , ai auzât?, s-a burzuluitVetu a lui Majuru, la Toma. Toa-der a s rit i el îndat în ap rarealui M rian:

– No, m , Gheorghe, da’ cedac asta Marean chint , m , c -i frumos, no, de ce spui tu, m ,

omu’ asta îi reac âonare, ce -o f cut âie asta Marean, c dorenuma’ omu’ bun chint , no, a e

tii tu, m , Gheorghe, no!Vetu a tia ea ce tia. Era fata

lui Cebuc, om bogat, chiabur,de!, avea moar i cârcium ; ease m ritase cu Mihai B ra, ser-gent major, dat afar din armatdup venirea la putere a comu-ni tilor. Toma a dat iute fuga laMili ie, înfiin at de curând dupmodel sovietic, i l-a turnat pe

rian Chircu care, peste câte-va zile, a fost chemat s dea expli-ca ii. M rian l-a luat pe „nu” i„nu” în bra e, el n-a cântat „De -teapt -te române!” în pu , Tomaera un mincinos, voia s se r z-bune pe el c spusese în sat cnu se tunde la Toma, pentru cacesta nu tie s tund , mai binemerge la Bobâltiu, de-aia îl re-clamase. Au fost chema i la Mi-li ie, i Toader ungurul i Vetu alui Majuru.

– No, domnu’ f, ap i amu’asta om, Marean, n-o chintat inpu ce zâci dumneta, ci altaceva,un chintec popular d spre o M -rie -o M rioar , a e s tii dum-neta, no!, a min it Toader. Tomaasta de-i friz r mare gre al o f -cut de-o spus a e d spre Marean.

– Tovar u’ f de post, sti i c nea Gheorghe minte cu

neru ânare. M rian Chircu acântat în pu „Foaie verde s l-cioar ”, s-o fi plictisât î iel acolo,în fundu’ p mântului, s racu’,de!, a su inut i Vetu a lui Majuru.

Se în elege c i Toader i Ve-tu a fuseser „instrui i” de M -rian Chircu ce s declare. Cummotivul pentru care Toma îl tur-

nase era plauzibil, iar Carave-eanu, eful de post, avea alte

treburi mai importante, dosarul afost închis, cu rezolu ia „Necon-firmat”. Dar mai era ceva care-lajutase pe M rian s scape: Ca-rave eanu, machedon de origine,fusese înainte comandantul uneilegiuni de jandarmi, în Dobrogea.Dup r zboi, a fost trimis în Lo-vi te în fruntea unei unit i dejandarmi, cu misiunea de a cap-tura partizani i a strânge armeledosite de oameni în cele mai ciu-date locuri. Î i stabilise coman-damentul în satul lui Marinic ,unde eful postului local de jan-darmi i subalternul lui era tot unvenetic, Ion Ion îl chema. Aceas-ta era, în fond, o retrogradarepentru el, dar mul umea lui Dum-nezeu c nu înfundase pu ria,ca al ii afla i în aceea i situa ie;el fusese norocos - era un omcinstit i de treab , destul de cititi avusese referin e foarte bune

de la oamenii care-l cunoscuserîn postul din Dobrogea. Partizanin-a prea prins el, dar arme astrâns o mul ime i, interesant,

s -i pedepseasc pe cei lacare le g sise. Dup reforma ad-ministrativ din 1950, când, dupmodel sovietic, s-a trecut la orga-nizarea teritoriului României peregiuni i raioane, iar Jandarmeriaa devenit Mili ie i Prim ria - SfatPopular, Carave eanu a fost dinnou retrogradat, ajungând efde post. Ei bine, acest Carave-eanu nu-i suporta deloc pe tur-

tori i pe pro ti, doar avea efun igan analfabet pus de partidpre edinte de Sfat Popular, Z r-

ric îi era porecla, pu in lumetia cum dracu-l chema cu adev -

rat, partidul îi tot schimba, „ca


episcopii bastoanele” - vorba luirian Chircu . De i fostul jan-

darm f cuse i el un compromiscu noua putere, nu putea s nuconstate c în P.M.R se înscri-seser tot felul de oameni de ni-mic, „pr di i” sau oportuni ti.Bineîn eles c eful lui, Z rz ric ,n-a aflat niciodat de povesteaaceea cu cântatul în pu , al c reiprotagonist fusese M rian Chir-cu ; asta - pentru c era b tut încap, dar i pentru c Toma fusesemu truluit bine de Carave eanu,care i-a cerut în final s nu-ispun o vorb lui Z rz ric , altfelva avea de-a face cu el. Fricos ila cum era, Toma i-a inut gura,mai ales c M rian începuse s -lînjure ap sat printre din i ori-unde-l întâlnea i, cum el era celcare „f cea legea” în rândul b -ie ilor de însurat din sat, se putea

tepta la orice……Ehei, schimbarea regimului

- bucuria nebunilor! Sau, maidegrab în cazul de fa , a „pr -

di ilor”! Cât diferen eraîntre legionari i comuni ti…! Înprimul rând, în Mi carea Legio-nar nu putea intra oricine. Înschimb, singura condi ie pentrua deveni comunist, era s ai „ori-gine s toas ”, adic s fii…„pr dit”. Apoi, nu deveneai le-gionar cu acte-n regul decâtdup o perioad de ucenicie încare prestai munc în folosulob tii i- i dovedeai caracterul,calit ile morale, h rnicia i pre-

tirea. Credin i loialitate,cinste i dreptate, ordine i dis-

ciplin - erau cuvintele de ordineîn Mi carea Legionar , f cândabstrac ie totu i de exager rile ul-terioare ale unora dintre membriiei, care au i compromis-o în celedin urm . Numai f când, chiar ifugitiv, o compara ie între cei maicunoscu i legionari i comuni tica oameni, ca entit i individu-ale -, î i d deai repede seama deuria a diferen calitativ dintreunii i ceilal i: oameni instrui i,personalit i marcante ale culturiii tiin ei, savan i - în primul caz,

oameni mediocri, oameni care,cu rare excep ii, gen Lucre iu P -tr canu, nu f cuser mare brân-

-n via - în cel de-al doilea.Un mic episod petrecut în pe-

rioada de mare vog a Mi riiLegionare, ar putea eviden ia di-feren a de „calitate” între legio-nari i comuni ti, diferen careexista chiar i la nivelul simplilormembri. Prin 1938, legionarul Ni-culaie Fetelea consatase c pâi-nea f cut în brut ria moraruluiDumitru Fetelea, v rul lui, aveaîn loc de 1 kilogram, 900 de grame!S-a dus la fratele lui mai mic,Dinu, zis i Rancot , care nu eralegionar i, revoltat, i-a spus cvrea s se fac dreptate. Cânt -rind, chiar acolo în fa a lui, o pâinepe care o adusese special cu el,l-a convins i pe frate-s u c v -rul lor „fura la cântar” de cine tiecând. Au hotârât amândoi c ecazul s mearg la postul de jan-darmi i la Biroul Legionar cu„dovada” în el toriei la care sededase ruda lor. Numai c , pedrum, Rancot , gândindu-se mai

bine, ajunse la concluzia c eraimposibil ca „v ru’ Mitic ” s sefi pretat la a a ceva i acum c utacu înfrigurare o solu ie de ie iredin situa ia aceea. tia cât de ho-

rât era frate-s u Niculaie, le-gionarul, i, la rându-i, a hot rât

se impunea o ac iune rapid .a c , prin fa a cârciumii lui Ce-

buc, i-a zis acestuia:– B , Niculaie, hai s bem

câte-un monopol! Fac eu cinste.Au intrat i au comandat. La

un moment dat, stând ei a a lamas , Rancot a zis:

– B , Niculaie, ia m i d -m’,, pâinea aia, s m m i uit o

âr la iea; ie ti bun, b , frati-mio,cum de ’-ai dat sama?

s -i mai r spund , Nicu-laie a scos pâinea i a pus-o pemas . Atunci, nici una, nici alta,Rancot a scos iute „bri ca” dela chimir i a t iat la fel de iute obucat din pâine, pe care a înce-put s-o înfulece cu poft . Nicu-laie a s rit imediat în picioare i i-a pus mâna în gât lui frate-s u:

– Ce-ai f cut, b , Dine, dar-ar benga-n tine? Mi-ai distrusproba! De ce ai f cut asta m , dece, hai?

Rancot a reu it cu greu sscape din strânsoarea mâinii luifrate-s u; i mai greu l-a potolit,dar, în cele din urm , s-au a ezatcalmi s discute „ca oamenii cujudecat la cap”, cum îi tot ceruseel gâjâit legionarului de frate-

u, în timp ce acesta îl zgâl âiazdrav n. i au discutat! ...

– P i, bine, b , frati-mio! Deunde tii tu, b , c v ru’ Mitic i-

a pus p brutari s fac pâineai mic , hai? Ia, gânde te-te î

tu o âr , logic: dac ideea astale-a ven’t lora de lucr efectivla facerea pâinii? De ce s nu l -murim noi m i întâi treaba asta,în loc s ne ducem a a, tam-ne-sam, s -l reclam m p v ru’ Mi-tic ? Ce draculi, doar suntem ru-de, sângele ap nu s face, nu?Nu- ’ dai tu sama c nici noi nupic m bine?

– De, b , frati-mio, paic aiavea î tu dreptatea ta, ieu tiuce s m i zâc?

Dup câteva momente degândire, Niculaie lu o hot râre:

– Gata, b , Dine, a a facem:murim întâi cum stau lucrurile,

di la cine provine escrocheria îdup-aia ac ion m!

Rancot avusese dreptate.„Ideea” de a face pâinea mai mic ,le venise lucr torilor de la bru-

rie: la zece pâini f cute, una eraa lor! Dumitru Fetelea nu tia ni-mic de ho ia pus la cale chiarsub nasul lui, avea încredere înei, dar de atunci, s-a lecuit. Inte-resant, dup ce lucr torii au re-cunoscut c ei au pus totul lacale, Rancot i Mitic l-au con-vins pe legionar s nu le fac ni-mic. El s-a l sat înduplecat, dar apus o condi ie: s -i vad în fie-care duminic sau s rb toare, cpl tesc pomelnice la biseric ise spovedesc! Bineîn eles c lu-cr torii au acceptat bucuro iaceast „pedeaps ”, tiau cât deintransigen i sunt legionarii cândvenea vorba de cinste i corecti-tudine.

Diana IACOB-SP~TARUÃ(Austria)

ropotAm luat ploaia de mâini,dansând am f cut-ocurcubeu de porniri.

toporcurcubeu de porniridansând am f cut,am luat ploaia de mâini.

dinacest detaliu din apusna te îngeridin oameni ce nu s’

niddin oameni ce nu s’na te îngeriacest detaliu din apus

ro uclipa mea se deschideîn verde, ro u, alb,uitare de albastrufereastra pictat în astru.

orfereastra pictat în astruuitare de albastruîn verde, ro u, albclipa mea se deschide

doi unesc cu marea

renasc pesc ru

iod renasc pesc ru unesc cu marea

piruete sub mare


Yuri ANDRUKHOVYCH(Ucraina)

S-a n scut în 1960 la Ivano Frankivsk (Ucraina). În acest moment estecel mai cunoscut scriitor contemporan ucrainean în afara Ucrainei.Autor polivalent (poet, prozator, eseist i traduc tor). Este tradus înSUA, Canada, Germania, Polonia, Finlanda, Austria, Ungaria, Cehia,Spania, Italia, Rusia, România (a fost tradus volumul de eseuri, scris încolaborare cu scriitorul polonez Andrzej Stasiuk, Europa mea, EdituraPolirom, Ia i, 2003) i r spl tit cu numeroase i prestigioase premii (înUcraina sau în str in tate, inclusiv Premiul Herder în 2001).Este vicepre edinte al Asocia iei Scriitorilor din Ucraina (ASU).În anul 1985 a înfi in at, împreun cu Viktor Neborak i OleksandrIrvanie , grupul „BuBaBu”.

Stas Perfe]kyi se \ntoarce\n Ucraina

Cu toate 40 de nume, cu toate 40 de nevroze, r ni,cu patru valize cu biletele perforate i scrisori de la iubite,cu patru valize, fiecare dintre ele mai grea decât el,fiecare dintre ele l sat în alte g ri, la alte v mi,

a c ast zi ele sunt cercetatede serviciile speciale ale Albaniei,Bosniei, Her egovinei i Transilvaniei,i ei descifreaz cu un succes relativ

criptogramele lui lirice, scrise pe m rcile po tale,sau încearc s afle componen a ADN-uluidup singurele pete de pe vechile tampoane,bandaje,ciorapi de dam i scalpuriStas Perfe kyi se întoarce în Ucraina.

El gânde te: „Este timpul s ne întoarcemroua de pe soare - practic - s-au dusdu manii - practic - ei, dup revolu ie îmivoi face pantaloni cu multe buzunare,deodoran i Axe se vând aproape la fi ecarepas, este timpul de întoarcere. Voi dizolvaparlamentul, voi împu ca vice-spikerulcu automatul, voi introduce în ar euro ilegea lustra iei, voi înf ptui reforma scrisului, o voi interzice,apoi voi legifera avortul, voi rupe rela iile diplomatice cu Rusiai Hondurasul, îmi voi vopsi p rul din portocaliu înapoi în

verde, este timpul de întoarcere - noua genera ie de studentenici nu- i mai amintesc de numele meu”, -

a gânde te Stas Perfe kyi, de i aici el se în eal .Recent el a inut un discurs înaintea Eurocomisiilor, în acela i timppunând întreb ri - la Eurob nci i la Tribunalul Interna ional dela Haga - tot din aceea i cauz , tot din cauza acelor studente.„Dar ele pleac din ara mea!” - striga, scuturând din nimbulelectronic.– În curând nu va mai r mâne niciuna, nici un fel.ti i, stimabili, cu ei se întâmpl la fel, ca i cu minijupele.

La început le îmbrac doar fete frumoase cu picioare frumoase.Pu in mai târziu - fete urâte cu picioare frumoase.Iar mai târziu - fete frumoase cu picioare urâte.În urma lor - fete urâte cu picioare urâte.Iar mai la urm - toate alte fete, adic fete care nici nu-s fete.

Dar ele toate pleac ! Zilnic fug undeva, unde pot s uite cât derepede cine sunt, de unde, ele sunt peste tot acolo, unde-sfelinarele ro ii. Cu atât mai mult, ele au n lit i în caselenoastre, prin intr rile din dos, prin hornuri i tomberoane.Ele se simt aici ca acas , fiindc au pus st pânire pe tainelenoastre, ele pot fi st pânite doar de roabele voastre,de femeile de serviciu i de cameriste, cu tainele cear afurilor,murd riei, putorii, ru inii voastre!”

Cuvântarea lui a fost transmis pe toate canalele Europei,de i nimeni din lume nici nu a deschis televizorul,cuvântarea lui a fost cenzurat de comisariicu problemele destinderii, adic aten ion rii,de aceea cuvântarea lui a fost aproximativ a a:„Eu sunt de acord, noi to i din ara noastr - U(crai) suntempericulos de informa i. Noi suntem infecta i de s cie, prostie,pasivitate i neîncredere. Eu în eleg c pentru organismeinfectate exist în general dou metode - ele pot fi sauvindecate, sau, cu cât posibil - izolate de altele, cele, care suntconsiderate s toase. Prima metod , incomparabil maiscump , i, chiar halucinant , în special din cauza infec ieiadmise. Pe lâng aceasta el cere eforturi mai deosebitedin partea infectatului. Al doilea - cel mai practic i fprobleme, amputarea. Mie-mi pare c noi putem rezolvaproblema aplicând chiar al doilea pas.Urmare acestuia cineva nu vrea parc s m lasela mine acas . Cineva, care are o cât de mic închipuirecine sunt eu i ce se întâmpl cu mine. Dar el - acestnecunoscut -deja tie ce s fac cu mine.

În primul rând, s se izoleze de mine pentru totdeaunacu un «garou».În al doilea rând, s m pricopseasc cu func ii desalubritatei de gunoier”, -a vorbea Stas Perfe kyi pe treptele palatelor

i pe sub poduri, adresându-se ofi erilor, paznicilor,hornarilor, mai cu seam - investitorilori nu se tie de ce - transvesti ilor:

„Dar voi totu i nu ve i reu i s v separa i de iubireanoastr ! i cu cât de înalt tehnologie ar fi fost în atzidul vostru, cu atât de frigid i asexuat nu ar fi fostproiectul nostru prost al Europei, noi totu i v vom iubi

i v vom infl uen a cu iubirea noastr .Noi vom perfora de nenum rate ori peretele,vom face mii de orificii i chiar ne vom iubi în ele!Noi vom dibui cele mai erogene, cele mai excitante zone!Eu într-adev r iubesc aceast femeie!Eu o vreau, i to i trebuie s tie: pe ea o numeau Ada itrina,avea ochii de culoarea verde de râu i totu ieu nu pot tr i f de ea!”Ca r spuns la aceasta el a fost dat în urm rire de Interpol ide telecanalul „Inter”. Eu îi scriam: „Întoarce-te, trâne,aici to i au r mas în a teptare, milioane de oameni pe Maidan(Pia a Universit ii, n.tr.), to i clocotesc, scandeaz :„Per-fe -kyi! Per-fe -kyi!” - în speran a c tu te vei ar ta,vei dansa cekitka, vei sta în urechi, te vei rostogoli în cerc,vei cânta în duet cu Katerina Bilozir sau Oksana Bilokur,vei conduce Partidul industriilor i al intreprinz torilor,vei lua cu asalt Cabinetul mini trilor f o împu turi îl vei conduce pe Havier Solana prin saunele Kievului!


Întoarce-te, prietene, to i a teapt de la tine o minune!Din când în când eu primesc de la el r spunsul,scris în str vechiul stil al aten ion rii,de parc eu a fi profesorul de literatur ,iar el sus ine examenul de siguran cet eneasc ,de aceea strig mai tare:„Puterea s-a schimbat, speran ele s-au înf ptuit,generalii au ie it la pensie, bandi ii-s în închisoare,

uf torii de pe strada Bankova(cabinetul de mini tri - n.n.)au fugit în Corea de Nord,Kazahstan i Kârghistan,iar b trânul ex-pre edinte, plimbându-se prin parc,trage în ciori cu arma pneumatic ,i nici o curv nu mai umple teleeterul

cu cave-enurile (concursurile interactiveale studen ilor; n.n.),artificii, muzichalurile, seri c cioase,nici o curv nu mai cânt în duet cu premierul -poporul a învins minciuna i noii mini tri publiciîn fi ecare sear dau rapoarte în fa a grupurilorde tinichigii -unii cu chitare în mân , al ii cu fl autele lungi.Dar fi i aten i, urm ri i-le mimica,toate aceste semne,urm ri i aceste fe e rotunde din na tere!i în nici un caz ne le l sa i s se mai rotunjeasc , le creasc gu ele - i dac se va întâmpla aceasta,

se poate începe totul de la început,de i i a a va fi nevoie, obligatoriu,

pornim totul de la început!”.

Stas Perfe kyi are dreptate, când scriedespre ve nicul început.Eu m concentrez cu gândurile i îl rogînc odat i înc odat :„Întoarce-te Stase! Gr niceriii serviciul vamal sunt deja

anun i - te vorîntâmpina cu orchestra,nu se vor uita la pa aportul t u demult expirat,dou infarcte, accent str in i opera ia plastic .Întoarce-te - puterea s-a schimbat, visele s-au împlinit,

uturile slabe alcoolice i drogurile u oare -inclusiv cleiul - au luat locul spirtoaselorîn via a tineretului,în curând va fi prim var , i vei cump ra pantalonicu mai multe buzunare,vei dizolva parlamentul, vei introduce poligamia,vei obliga pe to i s pronun e Atena, Goliat i Honolulu,vei alipi Donbasul de Ucraina,vei reînnoi i hanatul dinCrimeea, vei numi un ucrainean viitorul Pap al Romeii în acela i timp îl vei face Dalai Lama.

E timpul s te întorci - noua genera ie de studente dejarepet i repet în întuneric numele t uperfect des vâr it i de neuitat”.

Prezentare i traducere din limba ucrainean :Paul ROMANIUC

Bun iubita mea familie i dragi prieteni,În primul rând vreau s v mul umesc foarte mult pentru îngrijorarea

voastr pentru mine. Sunt foarte emo ionat . De asemenea doresc s -mi cerscuze c v trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare

fie cea mai bun cale pentru ca mesajul meu s ajung la voi.Aici în Sendai lucrurile par s fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvântat

am prieteni minuna i care m ajut foarte mult. Fiindc baraca mea a deve-nit înc i mai vrednic de numele ei, m-am mutat acum în casa unui prieten.Împ im resursele precum apa, hrana i un înc lzitor cu kerosen. Dormimalinia i într-o camer , mânc m la lumina lumân rii, împ rt im pove ti. Esteo atmosfer cald , prietenoas i frumoas .

În timpul zilei, ne ajut m unul pe altul s cur m mizeria din caselenoastre. Oamenii stau în ma ini, uitându-se la tiri de pe panourile de navi-ga ie, sau se aliniaz la coad pentru a primi ap de b ut atunci când sedeschide o surs . Dac cineva are în cas ap care curge la robinet, punesemne afar , pentru ca oamenii s vin s i umple c nile i g le ile.

De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost îmbrâncelila cozi… Oamenii î i las u a casei deschis , pentru c a a e mai sigur, în caz

love te un nou cutremur. Oamenii tot spun “A a era pe vremuri când to i seajutau unii pe al ii.”

Cutremurele continu s vin . Noaptea trecut au lovit aproximativ lafiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop i elicopterele ne trec pe deasupracapului foarte des.

Ne-a intrat apa în case timp de câteva ore ast noapte, iar acum pentru ju-tate de zi... A venit electricitatea în dup -amiaza asta. Gazul înc n-a venit.Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zon . Unii au, al ii n-au gaz,

ap i electricitate. Nimeni nu s-a sp lat de câteva zile. Ne sim im murdari,dar acum avem griji mult mai importante decât asta. Iubesc aceast stare de a

sa la o parte a aspectelor neesen iale. Tr ind în întregime la nivel de instinct,de intui ie, de grij , a ceea ce este necesar pentru supravie uire, nu doar pentrumine, ci pentru întregul grup.

Se desf oar ciudate universuri paralele. Unele case sunt într-o ruincomplet , altele au rufe la uscat la soare!

Oamenii se aliniaz la cozi pentru mâncare sau ap , iar câ iva î i plimbcâinele! Toate se întâmpl în acela i timp.

O alt amprent a frumuse ii este în primul rând – lini tea din timpulnop ii. Nu se aud ma ini. Nimeni nu este pe str zi. Iar cerurile în timpulnop ii sunt împânzite de stele. De obicei vedeam doar vreo dou , dar acum totcerul e plin.

Mun ii din Sendai sunt puternici i datorit aerului proasp t le putemvedea siluetele profilate pe cer într-un mod magnific.

i japonezii în i sunt atât de minuna i… Revin la baraca mea pentru a overifica în fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venitelectricitatea, i g sesc mâncare i ap l sate la u a de la intrare. Nu am ideede la cine, dar este acolo. B trâni cu p rii verzi merg din u în u întrebânddac toat lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet str ineîntrebându-le dac au nevoie de ajutor. Nu v d semne de team . Resemnare,da, dar fric sau panic , nu.

Ne spun c ne putem a tepta la replici, i achiar la alte cutremure majore,timp de înc o lun sau mai mult. i ne confrunt m mereu cu zguduieli,huruituri, vibra ii, zdruncin turi. Sunt binecuvântat pentru c tr iesc într-oparte a Sendai-ului mai ridicat , mai solid decât alte zone. Deci, deocamdatzona asta este mai bine situat decât altele. Ast noapte, so ul prietenei melea venit de la ar , aducând ap i mâncare. Binecuvântat din nou.

Cumva în acest moment realizez din experien a direct c este vorba într-adev r de un pas evolu ionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot înlume chiar în acest moment. i cumva, pe m sur ce tr iesc experien a acestorevenimente ce se desf oar în Japonia, îmi simt inima deschizându-se foartelarg. Fratele meu m-a întrebat dac nu m simt îngrozitor de mic din cauzatuturor celor întâmplate. Nu, nu m simt mic . Ci mai degrab , m simt ca oparte din ceva mult mai mare decât mine. Acest val al na terii (peste tot înlume) este dificil, i totu i magnific.

mul umesc din nou pentru grija i iubirea voastr pentru mine. trimit înapoi mult iubire,

Cu drag, AikoSâmb , 19 Martie 2011

Scrisoare din JAPONIAprimit la Redac ia Revistei “Constela ii Diamantine”

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39

AOSR - Fi a postului, contract nr.88 din 29.12.2009

Anul II, nr. 4(8)/2011

Ovidiu IVANCU (India)

La 30 ghenarie 1840, Mihail Kog lni-ceanu public articolul-manifest Introduc iela Dacia literar . Inten iile erau dintre celemai generoase, textul a devenit între timpunul canonic, g sindu- i locul prin manualelede literatur român . Pentru acurate e,trebuie reamintit c revista care pornea cuaplomb la început de an 1840 avea s aparîn doar trei numere, ea fiind resuscitat abiaîn 1859, la patru ani dup moartea ini iatoruluiei, la Paris. Nu asta, îns , m determin sscriu despre introduc ia lui Kog lniceanula mai bine de 170 de ani de la publicarea ei.

Recitind textul ast zi, r mâi surprins devaliditatea multora dintre sentin ele formu-late atunci, în plin secol XIX dominat de na-ionalisme de tot felul i, la noi, de elanuri

pa optiste idilice. Nu m refer, desigur, la aser-iuni exagerate gen […] înlesnit prin miile

de coli ce s-au f cut în târgurile i sateleMoldo-valahiei, literatura noastr f cu pa-suri de uria i ast zi se num cu mândrieîntre literaturile Europei. Noi tim ast zi cvocea literaturii române în 1840 era înc unaanemic , i nici nu putea s fie altfel. Ase-menea viziuni hiperbolice erau dictate de spi-ritul epocii i de nevoia de a crea cu oricechip, chiar i artificial, o con tiin na io-nal . Pa opti tii, de altfel, î i vor face untitlu de glorie din a scormoni prin istoriana ional în c utare de eroi. În acest sens,merit amintit textul lui B lcescu despre Mi-hai Viteazul (Românii supt Mihai-VoievodViteazul, ap rut între 1861-1863), text trans-format repede în canon. Pân ast zi, imagi-nea public a lui Mihai Viteazul e tributarliteraturii lui B lcescu, la fel cum tefan celMare î i datoreaz aura în con tiin a noastrna ional revitaliz rii cronicilor lui GrigoreUreche. Erau vremuri în care elita româneasc

i c uta o identitate i încerca ie irea de subinfluen ele Orientului prin deplasarea accen-telor c tre latinitate, europenism, cre tin tate.

Altceva, îns , supravie uie te (din p cate)în acest text al lui Mihail Kog lniceanu. Înprimul rând, constatarea lui privitoare la f râ-mi area literaturii e azi cum nu se poate maivalid . Kog lniceanu visa prin 1840 la o foaie,dar, care, p sind politica, s-ar îndeletnicinumai cu literatura na ional , o foaie care,

când abnega ie de loc, ar fi numai o foaieromâneasc i prin urmare s-ar îndeletnicicu produc iile române ti, fie din orice parte

a Daciei, numai s fie bune, aceast foaie,zic, ar împlini o mare lips în literaturanoastr . Deschide i ast zi revistele literareromâne ti i ve i observa f un prea mareefort dou lucruri: în primul rând autismulfa de literatura universal contemporani în al doilea rând promovarea scriitorilor

din arealul geografic al revistei respective.Cât prive te literatura universal , lipsa

ei (cu câteva insulare excep ii) din paginilemultora dintre revistele noastre literare e ca-uzat în primul rând de aproape axioma ccititorul vrea s reg seasc într-o revist li-terar scriitori neao i, la care are acces cu

urin . Cu excep ia numelor mari, validatede regul printr-un Nobel sau vreo alt dis-tinc ie de aceast natur , sporadic se scriedespre literatura universal i, atunci cândse scrie, se vorbe te cu prec dere despre

ile deja traduse în român . Paradigma eor explicabil : vorbim cititorului despre

texte pe care el i le poate procura începândde a doua zi din libr rii i asta sun cum nuse poate mai firesc. În realitatea, îns , cred

traseul ar trebui s fie altul. Ar trebui,poate, ca revistele noastre literare s aducîn fa a cititorului zbaterile estetice la zi dinliteraturi înc exotice la noi. În felul acesta,ar exista presiunea dinspre revistele literareînspre edituri i nu invers. Cititorului i s-artrezi apetitul pentru o literatur la care nu areacces i atunci dou ar putea fi consecin elepe termen lung: s-ar citi respectivele texte inoriginal atunci când este posibil sau ar fi exer-citate presiuni nev zute asupra traduc torilorpentru a aduce în spa iul românesc respec-tivii autori (vorbesc, desigur, de cititorul spe-cializat). Suntem, totu i destul de departe întimp fa de momentul 1840 i nu ne maiputem permite s ignor m ceea ce se întâmplîn jurul nostru fie i pentru simplul motiv crisc m astfel un nou clivaj masiv între litera-tura noastr contemporan i ceea ce se în-tâmpl în jur. Kog lniceanu dovedea o lipsprofund de în elegere a fenomenului numitliteratur atunci când scria: Istoria noastrare destule fapte eroice, frumoasele noastre

ri sunt destul de mari, obiceiurile noastresunt destul de pitore ti i de poetice, pentruca s putem g si i la noi sujeturi de scris,

s avem pentru aceasta trebuin sne împrumut m de la alte na ii. Îns , odatîn plus, ceea ce e pe deplin scuzabil în secolul

XIX devine de neîn eles în secolul XXI. Re-vistele noastre literare ar trebui s în eleag

nu sunt exclusiv platforme de exprimarepentru scriitorii autohtoni, ci i un liant întreproduse literare de la noi i de aiurea.

A doua constatare ce nu poate sc paniciunui cititor de reviste literare e regionali-zarea literaturii. Un corpus de scriitori e pro-movat în Moldova, un altul la Bucure ti, unaltul în Oltenia. E foarte posibil ca fenomenul

nu fie unul deliberat. Explica ia e mult maisimpl , mundan chiar: o revist care apareîn urbea X prime te cu prec dere c i careapar în respectiva urbe sau în arealul înve-cinat. Asta pentru c s racul scriitor al urbeiX nu prea are anse de a se face vizibil într-o revist literar ce apare în urbea Y. Dupani îndelunga i de practic , ast zi rezultatule previzibil: avem o limb na ional , dar lite-ratura contemporan , cu excep ia câtorvanume, e un puzzle imposibil de asamblat.Primii care vor resim i ocul, dac nu cumval-au resim it deja, vor fi istoricii literari. Dacpeste vreo sut de ani vreunul dintre ei vaavea curiozitatea de a radiografia literaturaromân în intervalul 2000-2010 va constata

Sisif se poate considera norocos. S maiad ug m aici grafomania româneasc post-revolu ionar i posibilitatea fiec rui cet -ean abia alfabetizat de a publica o carte.

Cu pu ine excep ii, critica literar îns iînceteaz s fie critic , abia-abia sus inându-i atributul de literar . În reviste abund

cronicile de întâmpinare, în majoritatea lorfavorabile. Distan a între verdictul critic itextele supuse analizei e atât de mare încâtdevine ridicol . Face i doar experimentul dea citi un text critic despre un text literar iapoi textul literar însu i. Ve i constata cu u u-rin c limbajul critic nu mai are re ineri;abund în superlative i aprecieri, aplicândunor texte mediocre sintagme aplicabile ca-podoperelor. Mai avem ast zi nevoie denume care s umple indistinct literatura ro-mân ? Nu cred… ceea ce e important în sta-diul actual al literaturii române e s avemtexte, nu doar autori.

-i d m, din nou, cuvântul lui Kog lni-

Unii scriitorii rom@ninu mai au texte, ci aur#


Premiile Ligii Scriitorilor RomâniUrmare propunerii venite din partea unor membri ai Comitetului Direc-

tor al Ligii Scriitorilor Români, începând din acest an, organiza ia noastrprofesional va acorda premii autorilor ale c ror c i au ap rut cu un an înurm .

Acum, datorit faptului c vom acorda premii pentru prima dat , înacest context comisia format din scriitori, membri ai Ligii Scriitorilor, a luatîn considerare c ile ap rute i piesele de teatru, din ultima perioad , decând s-a înfiin at organiza ia noastr , i sosite pe adresa Ligii.

Premiile s-au acordat scriitorilor, indiferent din ce organiza ie profesionalfac parte autorii: Liga Scriitorilor, Uniunea Scriitorilor sau alte asocia ii scri-itorice ti. Motivul fiind, c aceste c i au fost scrise pentru cititorii români,în interiorul literaturii române, i nu pentru o anume asocia ie scriitoriceascsau grupare. Din principiu, Liga Scriitorilor Români nu agreeaz partizanatul,exclusivismul i vedetismul. În continuare prezent m lista premiilor LigiiScriitorilor.

Poezie1- “Alergând dup fluturi “, de Gavril Moisa (Cluj-Napoca)2- “Dodecareflec ii “, de Raveca Vla in (Dej )3- “Gânduri la marginea lumii “, de George Baciu (Domne ti)

Proz1- “Paia e “, de Ion Velica (Petro ani)2- “C rile destinului “, de Toader T. Ungureanu (Gherla)3- “Sonia “, de Iulian D mcu (Gherla)

Istorie literar1- “Scriitori olteni postrevolu ionari “, de Mihai Marcu (Craiova)2- “Gib I. Mih escu”, de Emil Istocescu (Dr ani)3- “Sfântul Nicodim de la Tismana “, de Nicolae N. Tomoniu (Tismana)

Monografie, memorialistic i jurnal literar1- “ Mân stiri i schituri din jude ul Vâlcea“, de Eugen Petrescu (Rm.Vâlcea)2- “O via pe antierele luminii “, de Marius M lai (Cluj-Napoca)

Teatru1- “Teatru”, de Ion Constantinescu (Cluj-Napoca)2- “ Foca albastr “, de Doru Mo oc (Rm.Vâlcea)

Eseu1- “Pragul de sus “, de Dumitru Velea (Petro ani)Datorit num rului mare de c i bune ap rute i primate de Liga

Scriitorilor, comisia a hot rât s premieze mai mul i autori i volumelelor. C ile viitoare ale autorilor premia i vor fi publicate de editura”DACIA XXI” în colec ia DUO a Ligii Scriitorilor.

Al.Florin ene, Pre edintele Ligii Scriitorilor Români

ceanu: cât pentru ceea ce se atinge de datoriile redac iei, noi nevom sili ca moralul s fie pururea pentru noi o tabl de legi iscandalul o urâciune izgonit . Confuzia între etic i estetic, ne-imputabil unui scriitor care, probabil, nu îl citise pe Aristotel (Po-etica), devine de neîn eles ast zi, când o simpl lectur a textelor luiMaiorescu (mai sunt i al ii) ne-ar duce cu gândul la ideea c literaturai morala folosesc dou sisteme incompatibile. Nu po i t ia lemne cu

bisturiul i nici opera cu drujba. Spre norocul nostru, în mare m sur ,lec ia e înv at . Nu întotdeauna, de vreme ce la poezia lui Adrian

unescu sau Grigore Vieru ne raport m totu i folosind un instru-mentar adesea inadecvat. Valid m, în aceste cazuri, texte nu aplicândrigorile esteticii, ci importând criterii care nu au nimic de a face culiteratura (precum patriotismul, de pild ). Suntem adesea în plin pa-radigm pa optist . Doar c atunci lipsa unei literaturi na ionalejustifica într-o oarecare m sur supralicit rile. De altfel, când Maio-rescu va considera c peisajul literar românesc poate suporta anumitedecant ri i clarific ri va scrie celebrul s u studiu O cercetare criticasupra poeziei române de la 1867. Ast zi, multitudinea de textecare alc tuiesc un corpus relative solid al literaturii române nu maireclam supraaprecierile otova. Dimpotriv , ceea ce e necesar ast zie distan a critic . A te entuziasma la volumul de debut al unui autorcare mai apoi va abandona literatura, a-i g si valen e estetice acolounde acestea nu exist sau sunt înc incipiente nu se mai bucurast zi de scuza pe care secolul XIX o oferea din plin criticilor literariromâni. Ar fi interesant un studiu care s ne arate care este traseulliterar al celor care au primit premii pentru debut în ultimii dou zecide ani. Câ i dintre ei au confirmat?!

O alt meteahn veche ce supravie uie te cu stoicism secolelore convingerea c un scriitor mare nu poate scrie texte mici. Pentrurelativul nostru confort, trebuie spus c boala aceasta nu ne apar ine.Ea e ast zi generalizat în primul rând datorit mecanismelor demar-keting literar. Oriunde în lume, autorul unei c i de succes aretoate ansele de a i se oferi un contract în alb pentru urm toareacarte, de i, evident, nimeni nu are certitudinea valorii ei literare. Dac ,îns , practica e folosit frecvent nu înseamn c ea trebuie s fie ivalidat critic. Unii scriitorii români de ast zi nu mai au texte, ci aur .Ei devin eroi la câteva zile dup moarte, iar în cazul numelor marisuntem înc tenta i s consider m c orice produc ie literar ce lepoart semn tura trebuie categoric s fie valoroas . A aminti la noicazurile Mircea C rt rescu (De ce iubim femeile sau Baroane) iIoana Pârvulescu (Via a începe vineri). Nu e nimic mai firesc decâtideea c niciun scriitor nu e egal cu sine însu i, cu toate acesteanumele treze te i ast zi reveren e i temenele. De un nume nu temai apropii decât având sfiala i deferen a necesare. Numele e atâtde strivitor, de sacrosanct încât textul e aproape un apendice.

Desigur, nu trebuie ignorat nici tendin a invers . La un colocviual tinerilor scriitori desf urat acum câ iva ani la Alba Iulia, m-asurprins elanul furibund cu care lupii tineri ai literaturii românedeconstruiau diletant nume grele precum Eminescu, Arghezi sauBacovia. A- i face loc în literatur c lcând peste cadavre literare etot atât de condamnabil ca a te prosterna în fa a unui text doar pen-tru c el poart o semn tur celebr . Altceva, îns , trebuie remarcataici. Bacovia, Arghezi sau Nichita St nescu pot fi supu i decons-truc iei f riscuri de vreme ce ei, nemaifiind printre noi, nu pot ri-posta. C rt rescu, Ple u, Liiceanu, Patapievici sau alte efigii scriito-rice ti din provincie înc tr iesc i pot acorda stipendii, premii literaresau pur i simplu vizibilitate. A nu se în elege c numele enumeratemai sus nu se sus in literar vorbind. Dimpotriv , cred c în culturanoastr contemporan ei nu pot fi trecu i la index. Eu vorbesc, îns ,aici de un proces i de mecanisme care paraziteaz lumea literelor. Avorbi despre nume i nu despre texte…iat eroarea! Kog lniceanu ointuise de vreme ce scria vom critica cartea, iar nu persoana. Aceastaeste, de altfel, i solu ia. Numai c va trebui s g sim metoda prin care

o transform m nu în simplu exerci iu oratoric, ci în practic curent . Flor

in M

cean

u -Z

boru

l pe s

cri


Cine l-a cunoscut pe poetul NichitaSt nescu va avea totdeauna multe de spus,dar cred c absolut nimic negativ, fiindc nubârfea, nu se certa cu nimeni, nu ocolea sdeclare franc cunoscu ilor s i tot ceea ceavea pe inim , tot ce sim ea. Puteai s abor-dezi cu el orice subiect, fiindc era un spiritumanist de mare clas , dar cel mai mult îi pl -cea s vorbeasc despre poezie i cam tot-deauna începea cu ditirambi despre Emi-nescu, al c rui urma se considera, pe bundreptate c este i c , la rândul lui, el a fostchemat s prevesteasc viitorului pe un altmare poet român, de indiscutabil elit , pecare îl descria în cuvinte impresionante: "Elva fi neasemuit de frumos, zicea Nichita, itoat fiin a lui, chiar i trupul lui vor fi de oneasemuit vorbire. Se vor usca lacrimile fe-telor p site, iar îndr gosti ii vor vedea p -

ri cu gâtul uimitor de lung întret ind soarelela amurg. El însu i va fi foarte fericit, dar toatfiin a lui va rev rsa un fel de fericire a vorbirii,încât toate tinerele fete, auzindu-l, îi vor purtacuvintele ca un cercel de diamant." Eu cred

în acest str lucitor portret s-a referit la elînsu i atunci când notase asemenea cuvinte...Vede i, cam acesta era stilul lui de exprimare,chiar i în convorbirile banale. Dac îns ciu-leai mai bine urechile la tot ce spunea Nichita,chiar dac vorbea despre o ceap sau despreo groap cu noroi din drum, ai fi observat cmonologul ori dialogul s u nu formulau alt-ceva decât o neîntrerupt poezie. Ba uneorise exprima direct în versuri cu rime spontane,improvizate pe loc, dup care râdea, încât teîntrebai de unde le mai tot scoate... Din acestmotiv, un fost coleg de clas cu el, mediculA.M., îmi spunea anul trecut c majoritateacolegilor lui de liceu, pân s -l cunoasc maibine, considerau c poetul o lua adesea multcu discu iile pe ar tur , dar dup ce i-audat întru târziu seama c tot ce spunea el nuera nicidecum o ciudat stare nefireasc deexaltare, ci un exerci iu non-stop de crea ie,

ci el se juca cu cuvintele, cu împerecherealor în al tur ri care mai de care mai bizare imai inedite, jonglând cu figuri alambicate destil ce-i umpleau spontan gura, dup ce cole-gii lui s-au obi nuit bine cu stilul s u origi-nal de vorbire, to i îl c utau, îl provocau, îltr geau de limb , dându-i lui Nichita ap la

moar s mai debiteze noi i noi minunilingvistice, cu totul i cu totul inedite. "Dac

fi avut pe vremea aceea un reportofon as-cuns lâng mine i dac a fi transcris tot ceauzeam din gura lui Nichi i a fi publicatsub numele meu - mi-a m rturisit în glumfostul lui coleg -, a fi devenit, probabil, o"dublur " a poetului, la fel de respectat "...Nu cred c au mai existat asemenea cazuri înRomânia.

Am avut norocul s fiu, la Ploie ti, la Li-ceul "I.L. Caragiale", colegul mic de liceu allui Nichita St nescu. Am avut aceia i profe-

sori, aceea i coal primar de b ie i, coalanum rul 5, nu departe de casa lui. Tot acoloam fost i eu elev. Profesorul lui de limba ro-mân , Constantin Enciu, ast zi un distins in-telectual, destul de s tos i în vârst de 92de ani (singurul din dasc lii no tri care maitr ie te), a fost i profesorul meu. În clascu Nichita se afla unul din prietenii lui ceimai buni, criticul Eugen Simon, viitorul pre e-dinte al Academiei Române, care, neîndoios,a jucat un rol destul de mare în încurajarea ipromovarea poetului. Via a a f cut ca i laUniversitatea din Bucure ti, la facultatea deFilologie pe care au urmat-o cei doi colegi,

o urmez i eu. i acolo am avut cam aceia idasc li universitari.

Pe când eu începeam primele clase deliceu, ei îl sfâr eau. Am fost cu to ii ni te no-roco i, deoarece am avut ansa s fim instrui ide ni te profesori excep ionali, c rora le vomfi pururi recunosc tori.

Când am intrat în acel faimos liceu, l-amsit acolo pe Nichi sau Nini, cum îi ziceau

to i, ca fiind ... "poetul oficial" al tuturor lice-enilor de la Caragiale. Nu-i pl cea s -l strige ni-meni pe primul nume de botez, Hristea ("- Hei,St nescule, nu te mai isc li cu numele HristeaSt nescu, îi zicea domnul profesor de istorieNicolae Simache, fiindc a a îl che-ma pe unmare erou de la M ti! Sem-neaz -teNichita St nescu, chiar dac primul e numerusesc, dar sun frumos.") Într-adev r, Ni-chita era nume rusesc, fiindc i mama luiera o rusoaic de vi nobil venit în Româ-nia din cauza prigoanei bol evice. Totu i,poetului nu-i pl cea s -l strige nimeni Ni-chita, ci îi ruga pe to i s -i zic Nini i mai rarNichi. Cu toate acestea, colegii îl porecleauBunicul, nu tiu de ce. Probabil pentru cera blând i sf tos, neobosit povestitor, caun bunic... Mai târziu, iar i nu tiu de ce,colegii i-au schimbat porecla în Grasul, fi-indc era înalt i solid, f s fie îns delocgras... Recita, minunat, ca un actor, diferiteversuri, la serb rile colii, totdeauna numaidin poeziile proprii, i mi-l amintesc cu multclaritate, parc -l v d i acum: era aproape uncopil. Era un adolescent blond, frumos caun zeu, cu ochii alba tri, înalt, zvelt i îi pl cea

se îmbrace numai în albastru. Locuia lângliceu, pe strada Buciumului nr. 1, iar prin fa acasei lui treceam destul de des. Toat fa a luiNini era numai un zâmbet cald. Atât fetelecât i b ie ii spuneau c este unul dintr ceimai frumo i tineri din liceu. În recrea ii ajun-sese ca un punct de atrac ie. De aceea to iroiau în jurul lui i el se sim ea adulat, fericit,motiv pentru care le zâmbea tuturor cu prie-tenie. Nu am v zut pân la el alt fiin ome-neasc cu atâta for de atrac ie, m car c ,pe vremea aceea, nici vorb nu era de celebri-

Cristian Petru B~LAN

O amintire din liceudespre Nichita St#nescu

(SUA)

Nichita St nescu


tate. tia s cânte la pian, tia s danseze, scânte la org , tia s deseneze frumos (eracel mai bun caricaturist din liceu i... trebuie

m laud c el, împreun cu colegul meu declas , Horia Busuioc, responsabil artistic cuGazeta de perete a colii, f ca Nini s mcunoasc personal, mi-au f cut o reu it cari-catur la gazeta de perete a liceului, cu mine

lare pe uria ul cerb împ iat din holul cl dirii,ci fusesem prins de doi elevi din clasa a

XI-a pe când încercasem un asemenea exer-ci iu original de echita ie, i dus pe sus lacancelaria directorului Andrei Vijoli care m-aadmonestat cu severitate, dar... m-a iertat.Dac p stram acea caricatur color, foartereu it - în special cerbul, c ci eu nu sem -nam! - ar fi fost o pies de mare valoare).Nini vorbea perfect ruse te (normal, fiind pri-ma lui limb matern ), iar profesorii de fran-cez Preda i Bâzu vorbeau cu poetul liceuluinumai în fran uze te. De asemenea, Nini eraunul dintre cei mai activi membri ai cerculuide matematic ai liceului, motiv pentru careprofesorul Ion Grigore (liceul "Caragiale" seafl ast zi pe Strada Ion Grigore!) îl obliga

i publice ecua iile la "Gazeta de mate-matic ", seria A, care ap rea la Bucure ti.Acolo a debutat el prin anul 1955, ca un avan-sat "rezolvitor" de probleme, înainte de a de-buta ca poet cu versuri în "Tribuna" din anul1957... Îmi amintesc c Nichita, împreun cual i colegi de clas au fost aresta i pentru câ-teva ore de securitatea ploie tean , în urmafaptului c , pe holul sc rilor care duceau laetajul al doilea, ap ruser ni te afi e antico-muniste i promonarhice imprimate în maimulte locuri pe pere i cu tampile de gum .Spre sear au fost elibera i, întrucât adev -ratul vinovat a fost prins în urma unui de-nun . Fusese pârât de un "binevoitor" colegde clas care l-a v zut pe când imprima tam-pilele pe brâul de ulei de culoarea mu tarului.Colegilor nu le venea s cread când i-au

zut teferi a doua zi la coal . Nini se reîntor-sese cu acela i zâmbet fermec tor pe buze,fiindc mul i erau convin i c Nichita eraautorul. Nu a spus nimanui dac a fost b tutsau nu de securitate. În orice caz, cu aplauzenu au fost primi i acolo, c ci vinovat-nevi-novat, securitatea întâi te molesta i abia apoite ancheta "în for ". Eliminarea lui NichitaSt nescu, hot rât în ritm de urgen de con-siliul pedagogic al liceului, care era deja sem-nat cu ordin special de domnul director An-drei Vijoli, proful nostru de geografie, poreclit

ranul, a trebuit s fie imediat contraman-dat , iar Vijoli a r suflat u urat, fiindc i elinea la Nichita. Dup aceast p ranie,

popularitatea lui Nini s-a dublat. Zilnic, prie-tenii f ceau acela i cerc în jurul lui i, cu toate

era atât de c utat i apreciat de mul i, n-am remarcat nici urm de mândrie i disprefa de al ii. A fost poate cel mai prietenosom din câ i am v zut.

De câteva ori, în timpul recrea iilor, a tre-buit s merg la el în clas , nu departe de salanoastr de cursuri. În clasa lui Nichita aveamun vecin, Jean Popescu, care st tea în spate-le b ncii lui Nini (Jean, ajuns primarul ora u-lui Bolde ti-Sc ieni, ne-a p sit i el acumcâteva luni). A intra în clasa lor era o problemserioas , uneori chiar riscant , c ci elevii deserviciu de acolo nu prea l sau pe copiii str -ini s le calce pragul. Când am fost prins dedoi din ace tia, ei au vrut s m dezbrace iîn timp ce voiau s -mi dea pantalonii jos, a

rit pe ei Nichita i i-a îmbrâncit cât colostrigând la ei: "Ce-ave i m i cu copilul, a a vfac colegii când intra i i voi prin alte clase?"Iar mie mi-a spus: "Fere te-te, m i pu tiule,

tia-s cam dilii la cap i nu tiu prea multe!"Din acei ani ai copil riei, l-am mai v zut

pe Nichita de câteva ori, dar nu am stat nici-odat de vorb cu el, ci numai cu mama isora lui care au plecat i dânsele dintre noi.Ast zi, 31 martie, ziua lui de na tere, MareleBlond ar fi împlinit 78 de ani. Moartea poetu-lui nu a putut ucide dragostea i respectulimens pe care românii, tineretul în special, i-o poart cu devo iune. Mormântul lui de lacimitirul Belu, aflat lâng mormântul lui Emi-nescu este zilnic vizitat de sute de oameni.În ar i s-au ridicat mai multe busturi, darcea mai frumoas statuie este aceea ridicatîn centrul municipiului Ploie ti ("Îngerul cuaripile rupte"), lucrat de sculptorul tefanMacovei, prietenul poetului, i inauguratla 24 septembrie 1999.

Nichita St nescu a revolu ionat limbajulartistic al limbi române. Poeziile lui au fosttraduse în multe limbi. Cititorii români i str -ini au descoperit în poezia acestui român ofilosofie cu totul original i un registu relativaparte, în care omul i Terra devin deopotrivobiecte cosmice; cuvintele, la fel ca i culorile,sentimentele, frigul, lumea vegetal i anima-

, muzica sferelor, dragostea, t cerea, senza-ia de abisal i de altitudinal, de tragic i ab-

surd, de grotesc i sublim, de lucid i afectiv,ne cople esc sufletul unde triste ea uman"aude nen scu ii câini/ pe nen scu ii oamenicum îi latr ."

Ar trebui s memor m cu to ii urm toareaproorocie a marelui poet:

Vor veni timpuri minunatecând echilibrul receal stelelorse va rupe,i cândirurile celor care au fost

se vor uni cu cei care sunt...

Ionu] CARAGEA(Canada)

Mânc toriide visuri

Tr im într-o lume de minuni banaleîn care r ul devine credin a cea mai de prei te întrebi de ce strig?

Treze te-te copile de nisip,i d ruiesc suflet de cuarurit de inima mea, înc nestins

de vânturile dorului!

Te-a tept la statuia ce- i plânge speran aîn fântâna dorin elor, numai acolooamenii sunt f m ti,o mie de ochi nemi ca iîn o mie i una de nop i.

rog pentru pic turile de ploaiecite pe dunele albastre,

e uscate de mirodenie p mântieascund semin e însetate de iubire.

În dep rtare aud cântecul fantomatic alnibelungilor,Odin înc i mai cheam bravii lupt tori.

trâne, viermii ne surp vie ile,suntem marionetele r zboiului in vitro,sclavii propriului nostru co mar.

Azi curcubeul este ucis de zeul smog,Valhalla a fost înghi it de mânc torii devisuri ce- i sl vesc prezentul putredpe aleea celebrit ilor, alte stele r sar,cerul îl ating cu mâna zeii de rânced carne.

Tr im într-o lume de minuni banale în carebinele este privit cu r utate i disprei te întrebi de ce n-adorm?

Mâine o s -l clon m pe Iisus,îl vom ucide a doua oar ,cu nep sare, cu ignoran , cu sânge rece,îl vom îngropa de viu,astfel nu ne va mai orbi lumina de Pa te.

Poimâine vom inventa ma ina timpului,vom fugi în viitorul extatic,acolo unde clepsidrele sunt goale.

Îmi vine s m arunc cu bra ele deschiseîn somnul adânc,dar mânc torii de visuri m opresci scriu.


Constantin E. UNGUREANU

Pentru a cunoa te activitatea impun -toare a lui Vasile Alecsandri în domeniul tea-trului timp de 50 de ani, din 1840, de cândpreia conducerea Teatrului Na ional din Ia i,împreun cu C. Negruzzi i Mihail Kog lni-ceanu i d la iveal prima încercare drama-tic , „Farmazonul din Hârl u”, comedie în treiacte, i pân în 1890, când, pe patul demoarte, face ultimele corecturi operei sale„Ovidiu”, pentru a observa evolu ia drama-turgului, de la repertoriul de „piese u oare”,ocazionale, din tinere e, cum singur le nu-me te într-o scrisoare c tre Ion Ghica, în1878, expediat din Mirce ti, pân la pro-duc iile din ultima etap , o dram istoric idou drame de inspira ie clasic , adev ratecapodopere, pentru a dezv lui st ruin a sanu numai pe t râmul crea iei, ci ca organi-zator, mereu interesându-se de soarta con-ducerii teatrului i de soarta arti tilor, i, înfine, pentru a revedea concep ia sa despreteatru, coresponden a acestui „bard na io-nal” are o deosebit importan .

inând seama de to i factorii ce deter-minau profilul repertoriului de la posibilit ileactorice ti pân la puterea de în elegere apublicului, Vasile Alecsandri, ctitor al teatruluiromânesc, adresându-se lui Ion Ghica, într-o scrisoare expediat din Ia i, 1852, spunea:,,Autorii dramatici din România au de luptatcu patru obstacole foarte grele de trecut:

1. limba care este înc în fa ;2. publicul care seam cu limba;3. actorii care seam cu publicul;4. cenzura!Militând pentru formarea unui repertoriu

original, la început, dramaturgul creeaz pie-se ocazionale, dar, mai târziu, dore te s facdin teatru o adev rat tribun , cum îi scrialui Ion Ghica, în 1850, de la Ia i:

„Fac piese de teatru în care spun multeprostii celor care le merit i lumea m g se teîncânt tor. Este de altfel singura tribun carene mai r mâne i profit de ea ca s între inunele sentimente care se caut a fi în bu ite.

i asta se prinde. Reu te mai bine decâtjurnalismul. Jurnalele nu se citesc, dar lumeaasist la reprezenta ii i acolo câ tig idei.Asta face mult!”

Aceea i concep ie despre rolul teatruluieste exprimat i în scrisoarea autobiografic

tre Ubicini:„Astfel, am avut fericirea s distrug multe

prejudec i înr cinate, s biciuiesc multedefecte, s îndrum teatrul nostru pe adev -rata cale motival i s dovedesc c limbanoastr se potrive te admirabil i pentru co-medie i pentru muzic ”.

Constat m, în coresponden a sa, o evo-lu ie a concep iei lui Alecsandri despre rolulteatrului care, în 1852, afirma c opera sa dra-matic este o copie fidel a unei societ i,ca, mai tîrziu, într-o scrisoare c tre PantaziGhica, datat 17 noiembrie 1865, din Mirce ti,

întrez rim, în sfaturile pe care le d amiculuiu, o nuan are a ideilor sale:

„Nu sunt mai pu in fericit, s tiu c lu-crezi pentru teatru. Este un gen de lucru careare s te distreze mult i pentru care posezi o

înclinare total . St ruie în a studia bine carac-terele personajelor dumitale, în a le face svorbeasc limba care se potrive te cu pozi ialor social , în a construi cu dib cie scenariile,în a evita lungimile i a preg ti cu dib ciedeznod mintele. S ai mai cu seam în vedere

trebuie s cre m adev rata conversa ie înlimba român , conversa ie fin , spiritual ,

elegant , nuan at i original , c ci tii cacum aceast conversa ie nu este decât unjargon caraghios...o fran uzeasc de buc -

rie!Alecsandri a încercat, prin piesele sale,

formeze gustul publicului pentru teatrulde calitate, ironiile, cuprinse în unele scrisori,sunt îndreptate împotriva publicului amatorde farse u oare.

Îi aprecia mult pe actorii din epoca sa,uta s scrie roluri potrivite cu stilul fiec -

ruia, intervenea s fie trimi i în str in tatepentru a se forma: „Singura m sur bun pecare statul ar putea-o lua ar fi de a trimite laParis trei b ie i i trei fete în acelea i condi iica i pe ceilal i bursieri, destinându-i studiuluiartei scenice. Ar trebui s -i încredin eze vre-unui artist al Teatrului Francez care ni-i vatrimite înapoi, dup trei ani, în stare s joacecum trebuie operele dramatice i s formezeîn ar un conservator”.

În aceea i scrisoare c tre Mihail Kog l-niceanu, Mirce ti, iunie 1864, Vasile Alecsan-dri face aprecieri asupra lui Matei Millo:

„Pân atunci, este mai în elept ca TeatrulNa ional s fie l sat s mearg ca i în trecut,sub direc ia absolut a unui om inteligent, aunui artist încercat. Or pe acest om îl cuno tide mult vreme, este unul din vechii no tricolegi de coal , este Millo, singurul artistde mare talent pe care îl avem”.

Cuvinte de pre uire pentru actorul i au-torul Matei Millo, apar i în scrisoarea c trePantazi Ghica, trimis din Mirce ti, 30 octom-brie 1865: ,,Millo, dimpotriv , este un artistadev rat, singurul cu care ne mândrim pe bundreptate. Posed un repertoriu original, na i-onal: a creat tipuri care vor r mâne i talentul

u m îndeamn s lucrez pentru scen ”.Dup cum se tie, Vasile Alecsandri, dra-

maturgul, a avut ansa ca multe roluri dinpiesele sale s fie interpretate, în travesti, de

tre Matei Millo. A jucat, cu mare succes,în can onetele, monologurile, Nastasiile iChiri ele lui Vasile Alecsandri.

,,Nu [tiu dac# am creatteatrul na]ional, dar [tiu c# i-am adus

un mare concurs”

Vasile Alecsandri


În aceea i scrisoare c tre M. Kog lni-ceanu din iunie 1864, V. Alecsandri îl roagpe acesta, în calitate de ministru, s intervinpentru ca, la conducerea teatrului, s fie de-semnat Matei Millo, în locul unor „saltim-banci forma i la coal paia ei de la Caimata”,care încearc o izolare a marelui actor: „A le

sa lor direc ia înseamn s vrei transfor-marea scenei în teatru de bâlci i a impunepe ace ti oameni viitorului director ar însem-na perpetuarea în teatru a spiritului de intrig .Activeaz deci cu îndr zneal , ca un ministrupractic i în interesul chiar al literaturii dra-matice, d (a a cum mi-ai f duit) condu-cerea absolut lui Millo. Toat lumea te vaaproba i eu î i voi fi foarte recunosc tor”.

Între Matei Millo i Pascaly au existatregretabile neîn elegeri. Dramaturgul a inter-venit în favoarea primului, dar, din corespon-den a cu Kog lniceanu i cu vestitul inter-pret i autor de opere dramatice, reiese cAlecsandri l-a sf tuit s ajung la o în elegerecu Pascaly.

Acest fapt reiese i din scrisoarea c treMatei Millo, Mirce ti, 1 iunie 1875:

„Ai de-a face cu un potrivnic puternic,luptând împotriva lui Pascaly, care este unintrigant patentat i care tie s i conducbarca, i baraca... (ironie). N-ar exista, oare,vreun mijloc de a v în elege amândoi, p s-trându- i numai dreptul de a juca piesele pecare vrei s le montezi, i când î i va conveni,s-o faci?

tiu c este aproape cu neputin , dar, însfâr it, o încercare de în elegere nu v-ar strica”.

Rivalitatea dintre Millo i Pascaly pentrudirec ia Teatrului Na ional a durat ani de zile.De i întotdeauna i-a luat ap rarea lui Millo,Alecsandri înclin spre o împ care între ceidoi actori de valoare.

Câteva scrisori c tre Matei Millo, expe-diate din Mirce ti, 1874 i 1875 fac obiectulpiesei „Chiri a în balon”, care s-a jucat la 13februarie 1875, în beneficiul artistei Smaran-da Meri escu: „Cum? Î i anun c am realizatunul din visurile dumitale dragi, acela de a teurca în balon în costumul Chiri ei, ba maimult, î i fac cunoscut c i-am trimis prin fra-tele meu aceast fars de carnaval, care tre-buie s i aduc un bun beneficiu...”

La rândul s u, Matei Millo a scris i el ofars : „Chiri a la expozi ia de la Viena” care„îl amuzase mult pe poet”. Vasile Alecsandrinu întârzie s -i dea un r spuns prin scri-soarea, din 25 februarie 1874, dup ce a cititpiesa lui Millo: „Chiri a la expozi ia de laViena” m-a f cut s râd cu hohot; î i mul u-mesc pentru bro urile ce mi-ai trimis i pentrumomentele de veselie ce mi-ai procurat. Can-

oneta e nimerit i cuprinde unele sfichiuiricare au trebuit s produc efect în public,dar totodat s i cârneasc unele nasuri decare sunt animate portofoliuri ministeriale…”

„În adev r, tipul Chiri ei va r mânea înrepertoriul nostru i va fi exploatat cu succesînc mult timp, c ci este o baie necesar . A ade exemplu, ce-ar pl ti o Chiri ” care s-arîntoarce de la Camer ? O „Chiri ” politic ?O „Chiri ” gheseftar ? etc. Toate acestea,bine tratate, ar avea succese sigure”.

Tot din aceea i coresponden cu MateiMillo, afl m c autorul a fost nevoit s retragpiesa „Chiri a în balon”, în urma unui nefericitaccident al interpretului:

„Sunt foarte fericit s aflu c în afar de omic zgârietur la mân , c derea dumitale dinbalon, care ar fi putut s fie foarte grav , nui-a f cut nici un r u. Scriind aceast fars

de carnaval intitulat Chiri a în balon, amavut o presim ire care, din nenorocire, s-arealizat. Vin deci i te sf tuiesc s la i piesala o parte i s nu te mai expui a face ascen-siuni care pot s te pun în primejdie i s ifrâng oasele. Î i f duiesc o nou lucrarepentru viitoarele dumitale beneficii, cu con-di ia s renun i la ispr vile Chiri ei. Nu vreau

am pe con tiin fracturarea vreunuia dindularele dumitale, de aceea, îmi retrag

piesa din repertoriu”.Constantin Nottara, actor român, una din

personalit ile cele mai de seam ale teatruluiromânesc, colaborator cu actori ca AristizzaRomanescu, a interpretat importante roluridin dramele lui Vasile Alecsandri, care se aflîn ultimii ani ai vie ii: „Despot Vod ”, Au-gust din „Ovidiu”, Hora iu, din „FântânaBlanduziei”.

Un alt actor român care, specializându-se la Paris în domeniu, s-a consacrat teatrului,fiind de mai multe ori director al TeatruluiNa ional din Ia i, unde a creat diverse roluriîn piesele lui Vasile Alecsandri, a fost NeculaiLuchian, bun prieten cu autorul a a cum re-zult din coresponden a intim dintre ei.

Într-o scrisoare datat 1857, iat ce-i scrieamicului s u: „Pune-m în curent cu afacerileTeatrului Na ional. Poveste te-mi din cândîn când succesele dumitale ca director i ac-tor. Aceasta m va interesa mult, o tii. Acum,când lucrurile i-au schimbat fa a i cândUnirea este sigur , nimic nu te impiedic sjoci cal i Tândal . Pune-o în scen pen-tru începutul stagiunii teatrale a anului aces-ta si vei avea, sper, un succes potrivit împre-jur rilor. Socotesc s m întorc la Paris pestetrei zile i s i trimit prin po o colec ie depiese noi!”.

Într-o alt scrisoare, tot din 1857, publi-cat în „Manuscriptum” nr. 3(4)/1971, princare îi trimite o colec ie de farse i dramescrise de autori francezi, îl felicit pe Luchian

pentru aducerea lui Mihail Pascaly în trupade la Ia i:

„Î i urez noroc - scrie lui N. Luchian - lu-creaz serios i s ajungi a fi cople it de apla-uze i de o ploaie de bani.

Am primit scrisoarea dumitale i am fostîncântat aflând c i-ai completat trupa cucâ iva arti ti din Bucure ti: Pascaly are tal-ent, are s i fie de mare folos ca s montezeanumite piese cu roluri de june-prim!”

i cele scrise Luciei Duca, în scrisoareadin 5 februarie 1879, ne ajut s observ mmaturitatea i modernitatea ideilor despreteatru ale lui Vasile Alecsandri, care este pedeplin satisf cut când scrie câte o pies deteatru în care „pune s ac ioneze i s vor-beasc o mul ime de personaje cu caracteredeosebite, sim indu-se de-a dreptul un gen-eral în fruntea unei armate întregi”.

Dup ce face aprecieri asupra piesei „Pemalul gârlei”, scris de Dimitrie Ol nescu-Ascanio, Alecsandri îl îndeamn pe scriitor

exploateze „vâna cu deplin încredin are”.„Deci, pas înainte! V-a i g sit adev rata

carier literar : Castigat ridendo mores. Co-media în versuri Pe malul gârlei, pe care oapreciaz Alecsandri, atac moravurile feu-dale.”

Fie c este în ar sau în afara ei, VasileAlecsandri este mereu preocupat de soartateatrului, de conducerea acestuia.

Din Paris, la 7 ianuarie 1862, îi scrie luiIancu Br ni teanu: „Informeaz -m de ase-menea, de starea actual a Teatrului nostruNa ional i despre numele directorului”

tre Ion Ghica, Mirce ti, 10/22 decem-brie 1881: „Teatrul pare s fi devenit proprie-tatea lui Ventura. Nu se joac decât din Ven-tura, i L’Independance este încântat ”.

Aflat la Paris, printr-o scrisoare c tre D.C.Oll nescu-Ascanio, dore te s fie informatde starea teatrului: „Spune-mi, te rog, cummerge Teatrul nostru Na ional? Unde se mai

sesc primii no tri arti ti, Aristi a, Mano-lescu, Nottara? Am auzit c ei sunt redu i atrage pe dracul de coad . A a s fie?”

Activitatea sa de dramaturg este impresi-onant . Opera sa dramatic se întinde pe operioad de patruzeci i cinci de ani, de la1840, când scrie i se joac prima sa pies ,„Farmazonul din Hârl u”, i pân în 1884,când are loc premierea piesei „Ovidiu”, laTeatrul Na ional din Bucure ti. În acela itimp, este vast : aproape cincizeci de operedramatice, cultivând toate speciile literare alegenului dramatic, de la fars i vodevil, lacomedia de moravuri, cântecele comice idrame sociale, una istoric i drame de inspi-ra ie clasic .

Este un precursor al lui Caragiale, în ace-la i timp, anticipeaz tehnici ale teatrului con-temporan.


Radu MIHALCEA

Acum doi ani, 70.000 de vo-turi în favoarea Pre edintelui B -sescu, exprimate în diaspora, audeterminat r mânerea acestuiape post, pentru a doua legisla-tur . Un bun prieten din ar numi-a iertat-o luni de zile: „Mul u-mit ie îl avem din nou pe stapre edinte!” cu toate c eu nu amdrept de vot i... n-am votat nicicu B sescu... nici împotriva lui.Îns i eu am gândit la fel ca mul idin diaspora: „Se pare c B -sescu este r ul cel mai mic, îi d mlui votul nostru!” Cine are - sau aavut - dreptate? Colegul meu dinar sau românii din diaspora?

Acela i coleg i prieten mi-adezv luit preferin ele lui politice:„Antonescu este cel mai capabilpolitician român actual!”... „Ni-mic de zis...”, m-am gândit eu înnecuno tin de cauz , „...dacprietenul meu din România zice

a... a a o fi!” Dar eu... am expri-mat numai o rug minte, una mic :„M i, trimite-mi i mie programulpartidului lui!” ... i am a teptat

citesc programul celui mai ca-pabil om politic... A tept i azi...Un partid politic f program...?Mai are dreptate prietenul meu?Sau nu?

Dar... ce p rere ciudat am eu,sta din afar ! Auzi: s cer pro-

gramul partidului!!Dar ce diferen e între puncte-

le de vedere ale celor din ar idin afar !

În urm cu vreo 10 ani, amauzit c la un teatru din Germaniase juca o pies în care juca unactor român, Dan Puric. Am re-inut bilete telefonic, m-am suit

în ma ina i am mers 200 km svad piesa - extraordinar presta-ia lui Puric!! - pe urm am mai

mers 200 de km ca s m întorcacas , unde am ajuns obosit târ-ziu dup miezul nop ii... S-a meri-tat, ce a f cut Puric a fost genial!De atunci, pentru mine numelePuric a fost sinonim cu extraor-dinar... pân ce am aflat de cu-

Rom@nia v#zut# din#untru [i din afar#rând c Puric încearc s g -seasc i s ofere o solu ie pen-tru problemele României... So-lu ia lui const pe de o parte înrug ciuni, pe de alt parte în bles-teme la adresa pre edintelui B -sescu i înc pe de alt parte înrelansarea economiei tradi ionale

ne ti... O fi chiar a a de sim-plu? O fi solu ia aceasta - Româ-nia s se întoarc , cu ajutorul luiDumnezeu, la o economie agri-col - atât de eficace? Poate duceasta la ceva bun pentru omul dinRomânia? ...Sunt destui românicare citesc cu interes ceea ce pu-blic Puric.

Pentru locuitorii rii în careregizorul Puric a fost atât de apre-ciat - Germania - a a ceva ar figreu de în eles! Ei ar spune cPuric, în c utarea binelui, s-a r -

cit... pu in, pe alte t râmuri,prea sus! A a ar gândi probabilcineva din afar . Ce deosebire depuncte de vedere!

Eu stau de o parte - în afararii - i m uit la fr mânt rile în-

grozitoare ale cona ionalilor mei,la soarta lor deloc u oar ... Dari mai ap toare mi se pare lipsa

unei orient ri, a unei perspective. putea spune c este vorba de

o dezorientare total a celor maimul i cet eni ai na iunii române.Este vorba de disperarea lor înfa a s ciei lucii cu care suntconfrunta i foarte mul i. O solu iegeneral , rapid i valabilpentru 20 de milioane de oameninu am. De fapt, nici nu exist :ceea ce nu s-a f cut în 20 de aninu se poate recupera într-un timpmai scurt decât tot atât. Dac semai pun la socoteal i ultimii anide dictatur , atunci sunt peste 30de ani necesari ca s se recupe-reze handicapul României fa de

rile europene avansate. Astaeste o via de om!! Îngrozitoareperspectiv pentru cei care n-auo alt solu ie!

Poate c ar fi bine s ajut sfacem mai întâi pu in ordine?

Poate a putea s le pun la dispo-zi ie câteva idei?

„Ideile apar in idio ilor” îmiaduc aminte din copil rie. STOP!!Nu este adev rat! Cu asta trebuieînceput!

Ideile sunt materia prim dincare se pot produce solu ii, ideilesunt extrem de importante în evo-lu ia unei persoane, a unei na-iuni! Dar nu toate ideile au

aceast calitate - vezi ideile acto-rului Puric! -, ci numai cele caresunt în concordan cu concep-tele de via ale altora, ale celorcare au succes în via ! Dac ana-liz m la nivelul României, atunciideile altor na iuni de succes -cum ar fi Germania sau Fran a -sunt cele care trebuiesc puse pemas i analizate! A a se ajungeimediat la refuzul acestor ri dea primi România în Schenghen.Despre asta am scris într-un ar-ticol publicat luna trecut , daracum a vrea s încep dintr-unalt loc, s consider un alt punctde vedere...

Libertatea cuvântului

ne întoarcem în gând înurm cu 21 i ceva de ani. Cea-

escu fusese executat, iar po-porul român, care timp de deceniin-a avut voie s spun decât„Tr iasc conduc torul cel maiiubit!”, a primit dreptul s spuntot ce vrea! Deosebirea a fostimens , dar din aceasta nu a re-zultat, nici dup peste 21 de ani,un salt calitativ substan ial fi-indc nimeni n-a atras masivaten ia c - dac vrei s nu pierzivremea - trebuie s înve i din ex-perien a altora! Proverbul res-pectiv exist i în limba român ,îns dorin a de a spune ceva -indiferent ce! - a fost i mai esteatât de mare încât... s-a ajuns lasitua ia de ast zi: exist o gr -mad de publica ii, exist o gr -mad de autori, exist o multitu-dine de p reri i între timp a ap -

rut i o cacofonie - aproape denesuportat - a limbajului... dar nuexist o solu ie, nu exist un con-cept! Numai foarte, foarte pu iniau înv at din experien a altora!

Privind din interiorul Româ-niei... este minunat c acum po i

spui ce vrei cui vrei i când vrei.„Asta este democra ie! Am a tep-tat-o atâ ia ani!”, spun mul i români.

Privind din exteriorul Româ-niei... situa ia este diferit : nici-una dintre democra iile vest-eu-ropene - bine stabilite, verificateîn timp i cu cet eni mul umi icu regimul democratic al rilorlor i care mai i constituie unexemplu pentru România - nu per-mit s spui ce vrei cui vrei i cândvrei! Nici vorb ! În primul rândtrebuie respectat rangul politic,pe urm vârsta, gradul acade-mic..., pe urm limbajul trebuie sfie respectuos..., iar ceea ce arede spus cineva trebuie s fie re-levant pentru persoana c reia îieste adresat mesajul! Altfel... saunu prime te cuvântul sau cespune... nu este b gat în seam !

i asta se mai cheam de-mocra ie?!!”, ar întreba unul din-tre autorii din ziarele române tipe care-l citez acum când scrie:„B sescu, c ul democra iei ro-mâne ti! Escroc, incult i be iv,înconjurat de interlopi, inter-loape, oape i fal i intelectu-ali...” Da, democra ia, libertateacuvântului - în varianta occiden-tal , practicat în toat lumea -nu înseamn o în iruire necon-trolat de invective... Dac anu-mite ziare române ti folosesc oalt variant a democra iei - va-rianta româneasc -, atunci vest-europenii i americanii vorspune c românii nu au ajuns lanivelul lor de în elegere..., c au

mas undeva în urm , au r masde c ru ... Vor mai spune c cei20 de ani de la împu carea lui Cea-

escu nu le-au folosit la nimic...

(SUA)


Aprecierea nu va r mâne li-mitat la ziarele respective ci seva r sfrânge asupra întreguluipopor român. De aceea invecti-vele ar trebui s dispar mai întâidin ziare, pe urm vor dispare idin limbajul curent iar mai târziu...se va schimba i p rerea str ini-lor despre România!

Nu am nici-o simpatie deose-bit pentru B sescu, dar am osimpatie teribil pentru ceea cear trebui s fie na iunea românîn mijlocul na iunilor europene.De aceea m uit cu triste e latextul de mai sus i-mi spun: nucumva ar trebui început de aici?Haide i s facem un prim pas i

vedem cel pu in dac adjecti-vele de mai sus reflect realita-tea... S lu m „incult” i s verifi-

m în Google: acolo g sim csescu a absolvit Facultatea de

Naviga ie a Institutului de Mari- din Constan a. Aceasta echi-

valeaz aproximativ cu o diplomde inginer, iar un inginer... nu faceparte dintre incul ii României! Amai absolvit Cursurile Avansatede Management în TransportulMaritim organizate de AcademiaNorvegian . Asta ar fi probabilun fel de MBA în marin rie, f cutîn str in tate... Nu, o persoancu un MBA în str in tate ...nueste un incult: autorul gre temasiv! Mai mult decât atât: au-torul dezinformeaz masiv!!

De ce oare? Ce urm re te?Nu este important s afl m

ce urm re te autorul articolului,este mai important s afl m cegândesc al ii despre na iunearomân când citesc a a ceva,acesta era elul analizei de fa .

Intern, în mediul românesc,textul de mai sus este acceptat:n-am v zut nici un protest laadresa lui.

Privit din afar , de un vest-european, textul plin de invec-tive nu este în eles în nici un cazca un atac la adresa Pre edinteluiRomâniei Traian B sescu. Nu!Nici nu este b gat în seam înacest sens ci... este luat în consi-derare pentru a demonstra dife-ren a imens care exist între în-elegerea occidental a democra-iei i felul în care aceasta este

în eleas în România. Înc maisimplu exprimat... este justifi-carea pentru neprimirea Româ-niei în... poate nu în Schenghenfiindc nu are leg tur direct cuSchenghen-ul ci... în alte forurieuropene. „Românii... mai au multpân s ajung la nivelul nostru!”,vor spune nem ii sau francezii ivor dirija investi iile - i aten ia -lor c tre Ungaria, Lituania sauSlovenia... nu c tre România.

mâne Pre edintele statu-lui Român, Traian B sescu... Pen-tru jum tate din popula ia ro-mân el este „...c ul democra-iei române ti! Escroc, incult i

be iv...” Cealalt jum tate a popu-la iei nu-l vede i nu-l apreciaz afi a a, ca dovad c i-a acordatvotul... Cum îl vede str in tatea?

Pentru Pre edintele Fran eiSarcozy i pentru cancelarul ger-man Merkel, B sescu este cole-gul care îndepline te func ia dePre edinte al României în a doualegislatur , dup ce a supravie-uit o încercare de îndep rtare

din func ie în prima legislatur :deci este o personalitate politicverificat pe plan intern în diver-gen e politice dificile. B sescueste partenerul lor de discu ii iprin urmare garantul c politicaUE este realizat i în România.În favoarea lui B sescu pledeazi faptul c partidele de opozi ie

nu sunt în stare s ofere nici-unfel de program politic ci se str -duiesc numai s -l dea jos: astaeste în eles ca o dovad c B -sescu a reu it s mobilizeze toatefor ele i conceptele politice exis-tente în România. În afara de cespune sau reprezint el... nu existnici-un concept politic! B sescueste v zut drept omul potrivit lalocul potrivit la timpul potrivit!

Surprinz tor, nu? Ce diferenimens între unele p reri expri-mate cu vehemen în unele ziareromâne ti i felul în care este v -zut B sescu din exterior! Poate

românii din interior ar trebui analizeze i s considere p -

rerea celor din exteriorul Româ-niei, din cadrul UE? A acelora careconduc UE, care conduc lumea...

Poate c ar trebui s folo-seasc într-un cu totul alt modacest cadou imens al democrati-

rii rii, libertatea cuvântului?

Controlul de calitate altextelor „bune de tipar”

Cine ar trebui s asigure con-trolul de calitate al articolelor tri-mise spre publicare?

Îmi aduc aminte ce mi s-a în-tâmplat când am trimis primulmeu articol de dou pagini la zia-rul german Frankfurter Allge-meine Zeitung (FAZ): au publi-cat 15 rânduri din el, cu toate cnu con inea nici-o invectiv laadresa nim nui... A fost asta cen-zur ? Nu am gândit a a!... A fostmai curând o dovad de respectla adresa cititorilor, care aveau -probabil - un nivel de cuno tin ei un interes diferit de al meu i

pentru care cele 15 rânduri aufost suficiente!

Cel care a stabilit aceasta afost redactorul paginii respecti-ve: FAZ este un concern de pre-

imens, renumit ca unul dintrecele mai bune în Germania. Pen-tru a garanta calitatea irepro a-bil a fiec rui num r, a fiec ruiarticol, fiecare pagin - sau grupde pagini - are un redactor res-ponsabil care... r spunde cu ca-pul lui pentru fiecare rând publi-cat. Sunt oameni cu studii despecialitate, de foarte înalt cali-ficare, ale i într-un proces de se-lec ie care dureaz ani... i suntpl ti i... dumnezeie te! Plata vineîn urma calit ii irepro abile a pu-blica iei ...a calit ii care este atâtde înalt încât stabile te linii deghidare în domeniul respectiv -politic, tehnic sau economic - întoat ara. Unii dintre redactorisunt solicita i s treac în indus-trie sau în politic , ca purt toride cuvânt sau ca manageri supe-riori... Activitatea publicisticcreeaz elita societ ii!

Desigur c în diaspora româ- situa ia este complect diferit :

jurnali tii sunt - în marea majori-tate - califica i în alte meserii decâtîn cea... jurnalistic ! Jurnali tiifac aceast meserie cu pl cere...dar f bani sau cu numai preapu ini bani... Calitatea limbajuluifolosit în general este accepta-bil , nu seam deloc cu citatulde mai sus... Nici proprietarii zia-relor - cei care decid ce i cumapare - nu au o calificare asem -

toare celor de la FAZ. Mai r -

mâne calitatea informa iei... pen-tru care cei care public în ziareleromâne ti sunt califica i... la loculde munc .

Toate cele de mai sus suntadev rate, greut ile pe care leîntâmpin proprietarii ziarelor -cel pu in în diaspor - sunt i-mense i sunt i cunoscute, dar...aceasta nu poate fi o scuz pen-tru ceea ce cititorul român aredreptul s a tepte: calitatea ire-pro abil a informa iilor difuzate,calitate m surat atât în exacti-tatea relat rii faptelor cât i înlimbajul folosit!

S-ar putea mai bine? Ar meritacititorul din ar i cel din dias-pora român o pres calitativ su-perioar ?

Preg tirea continu

Desigur c se poate! Ameri-canii au inventat de mult i aplicaceasta la locurile de munc dinindustrie, ceea ce ei numesc„continuing education”, europe-nii au formulat principiul „Aînv a o via întreag !” i o ipractic cu insisten ... ba chiarLenin a descoperit aceasta i aformulat acum 90 de ani: „În-

i, înv i, înv i!” „Maieste valabil un dicton comunistîn zilele noastre?” ...ar întrebacineva care ar vrea s pun o în-trebare „încuietoare”... R spun-sul este foarte simplu: nu te obli-

nimeni s faci ceva dar, dacnu faci... mâine se va g si unulcare a f cut asta - ce se cere - în-tr-un mod consecvent... i carete va înlocui! Este un fel de ac-tivitate voluntar ...care îns de-vine obligatorie dac vrei s i

strezi locul de munc . i astase cheam ... democra ie 100%!Obliga ia... acceptat voluntar!

i iar i întâlnim paradoxulacesta al democra iei, al diferen-ei între felul în care se în elege

ceva în România i în exteriorulRomâniei, de felul în care în elegceva românii i cei care apar inunei alte na iuni. Într-o democra-ie nu exist nimic obligatoriu,

po i s faci ce vrei... dar dac nufaci ce trebuie... „te ia mama dra-cului!”, dac îmi permite i s ex-


prim situa ia în clar text româ-nesc... Adic ... r mâi f servi-ciu, r mâi în urm , r mâi datorvândut..., r mâi... a a cum a r -mas România la ora actual . ÎnRomânia s-a perceput numai pri-ma parte: po i s faci i s zici cevrei! Îns ... dac te ui i bine... par-tea a doua este mult mai impor-tant i a început deja s fie apli-cat , vezi Schenghen! Î i dore tecineva asta? Sunt sigur c nu i-a dorit nimeni... numai c foartemul i au ac ionat i ac ioneazîntr-un fel care nu corespundecu a tept rile democratice alemediului european...

În ce ar consta aceast „edu-ca ie continu ” a cet eanuluiromân, a membrilor diasporei, aziari tilor români din ar i dinstr in tate?

i... în primul rând... în ti-in e politice! De câtva timp urm -resc cu mai mult aten ie presaromân de pretutindeni i suntde-a dreptul uluit de nivelul poli-tic extrem de sc zut al materia-lelor publicate (cu câteva ex-cep ii, desigur!) ...Prin nivel poli-tic nu se în elege numai modulde analiz a activit ii politice aguvernelor - asta este politicînalt , aproape neanalizat în pre-sa român - ci îns i modul deabordare al problemelor zilnice:i aceasta este „politic ” (la scar

mic , desigur) i asta se poateciti în cursurile de „ tiin e po-litice”. Din lipsa acestor cuno-tin e rezult o lips de progres

în tratarea problemelor zilnice,rezult neîn elegeri, solu ii ne-adecvate, confuzii... Desigur ccu timpul, dup decenii, partici-pan ii români vor c ta expe-rien i vor ajunge la nivelul deîn elegere existent ast zi în SUAi în UE... Dar... dup cum se tie:

cine vrea s progreseze repede...înva din experien a altora!

„Iar i marxism??!”, aud în-trebarea neformulat a unui in-terlocutor imaginar... „Da, desi-gur!”, a spune eu. „Dar nu numai!”

În SUA, în Europa chiar i înar exist un volum uria de lite-

ratur politic de excelent cali-tate, complet ignorat atât în Ro-mânia, cât i de c tre jurnali tii

români din diaspora... Ce i cumfunc ioneaz în politica i îneconomia SUA i în cea mondialeste analizat în profunzime, dinmai multe puncte de vedere, stla baza multor articole din ziareleeuropene i americane... numai

mul i dintre jurnali tii românitrec pe lâng acestea ca i cumn-ar exista... Mul i dintre cei carepublic în ziare inventeaz con-ceptele lor proprii pe care le ex-pun cu convingere..., dar acesteanu se bazeaz decât pe sim min-te i nu pe o analiz tiin ific ...i nu pot fi aplicate. Autorii r -

mân izola i în experien a lor, citi-torii se orienteaz eventual dupaceste p reri i r mân i ei izola ii bloca i, f în elegerea nece-

sar pentru ceea ce se întâmplîn jur, România bate pasul peloc... Deci: tiin e politice!

Marketingul reprezint 75%din ceea ce se întâmpl în SUAi în lume. Cuno tin e de market-

ing occidental nu au fost dispo-nibile în România... Psihologie,asigurarea calit ii, practica zia-ristic ... sunt tot atâtea obiectede studiu la universit ile ameri-cane sau europene, sunt expuseîn nenum rate c i care se g -sesc i în bibliotecile din ar : le-ar fi foarte folositoare jurnali tilorromâni din ar i din diaspora.

Vor - nu vor -, jurnali tii cre-eaz sau influen eaz masiv opi-nia public de oriunde. Pentru ao influen a în bine, pentru a o în-elege i pentru a-i oferi explica-iile de care are nevoie, jurnali tii

trebuie s fie în frunte, trebuie aib un nivel de cuno tin e i

de în elegere mult deasupra celuial cititorului. ACEST NIVEL TRE-BUIE MAI ÎNTÂI DOBÂNDIT !

Dac se ia în mân un manualde ziaristic , se întâlne te chiarpe primele pagini o realitate sur-prinz toare: ziaristica precizeaz- contrar p rerii generalizate prin-tre jurnali tii români - c nu oricecuvânt scris este demn de publi-care! Poate c ar fi util ca ziareleromâne ti s înceap s se ori-enteze dup regulile UE sau du-

cele americane - exist un codal eticii ziari tilor americani iexist un cod etic al ziari tilor eu-ropeni - i s le aplice cu consec-ven . Ceea ce se va schimba în

bine este calitatea informa iilortre publicul românesc; de aici

va ap rea o schimbare a în ele-gerii realit ii de c tre publiculromânesc... De aici începe adap-tarea la mediul în care tr iesc ro-mânii în lume: de aici începe ali-nierea României i a românilor lacelelalte ri i na iuni dezvol-tate... N-ar fi bine s fie a a?

Retrospectiv …spre viitor

Dac ne întoarcem la Dan Pu-ric, un om de geniu mutat în tribunpolitic..., am putea spune c ex-perien a c tat de el pe scennu duce la g sirea unei solu iipentru multiplele probleme alepoporului român... Duce mai cu-rând la confuzie. Ceea ce trebuie

cut este altceva decât a te ruga:trebuie în eles cum func ioneazsistemul politico-economic ro-mânesc i cel european, care suntdiferen ele între ele, trebuie sta-bilit ce ar trebui s fac Româniai poporul român pentru a fi ac-

ceptat f rezerve ca partener alna iunilor occidentale... i... tre-buie mers consecvent pe drumulrespectiv! Genialului actor Puricîi lipsesc cuno tin ele de specia-litate pentru a se putea pronun aasupra evenimentelor politice ieconomice, îi lipse te maturitateapolitic necesar pentru a con-duce poporul român spre maibine... Patriotism, dragoste de a-

, românism... nu sunt de ajuns!CUNO TIN ELE DE SPECIA-LITATE SUNT IMPERIOS NE-CESARE! Acela i lucru se poatespune despre foarte mul i dintrecei care contribuie ca ziarele sapar zilnic...

„Maturitate politic ”?, vorridica din sprâncene unii dintrecititori: „ sta este un termen co-munist!”

O fi... Numai c maturitateapolitic : a) este necesar i în de-mocra ie; b) are în democra ie unalt con inut decât în comunism.

Dar de necesitatea maturit iipolitice nu scap nimeni, nicichiar autorul articolului citat maisus! Înlocuirea conceptelor prininvective nu denot prezen a ma-turit ii de nici-un fel, nu numai acelei politice.

Cuno tin ele de specialitate

sunt imperios necesare... dar... nusunt suficiente pentru a putea în-elege i comenta competent fe-

nomenul politic la nivel de gu-vern sau de pre edinte al unei

ri! Este necesar experien a înaplicarea acestor cuno tin elorpolitice, este necesar confrun-tarea cu acea realitate a respon-sabilit ii multiple i simultane -fa de cet eni, fa de partidulde care apar ii sau pe care îl sim-patizezi, fa de legile statului încare tr ie ti, fa de proceselecomplexe în urma c rora se ajun-ge la o decizie politic , fa deresponsabilit ile interna ionaleale rii - pentru a te putea apro-pia treptat de stadiul de maturi-tate politic necesar unui ziaristîntr-un stat democratic. Este undrum lung i greu... dar numaiacesta duce la stadiul din care opopula ie dezorientat , s citi în parte disperat poate fi ori-

entat cu succes spre g sireaunei solu ii. Invectivele, din con-tr , nu duc la nimic. Ele arat nu-mai c cel care le public este lafel de dezorientat ca i cititoruli atunci... de se s fie citit?!

Activitatea de jurnalist im-plic o responsabilitate socialimens , despre care nu s-a discu-tat de loc în cei 20 de ani de cândpresa a devenit liber !

Desigur c cele scrise mai susnu aduc nici-o contribu ie directla rezolvarea problemelor econo-mice actuale ale României. Ro-mânia a mers atât de departe spreun col izolat i singur al econo-miei i politicii mondiale încât unarticol nu poate schimba marelucru. Dac îns , pornind de laacest articol, se va începe o in-trospec ie i o schimbare a p re-rilor, a atitudinilor, a pozi iilorexprimate - atât la ziari ti, cât ila publicul cititor -, atunci... vaîncepe o schimbare de menta-litate spre bine. Dac se adunmai mul i participan i... curentuldevine un pârâu, pe urm un râu...pe urm ... va începe schimbareaîn bine a României. Schimbareaîn bine începe cu schimbarea ca-lit ii mass-media: aceasta esteceea ce se vede pentru România,privind din afar .

Succes!


Geta TRUIC~

Problema raporturilor dintre frumosul na-tural i frumosul artistic e un lait-motiv algândirii estetice din antichitate i pân ast zi.Vreme de secole, filosofii au considerat fru-mosul artistic doar un reflex, o reproducere acelui natural. Platon nu vede în art decât oimita ie a aparen elor, la rândul lor copii im-perfecte ale ideilor. Frumosul natural precedefrumosul artei i îi este superior i în concep ialui Aristotel, care p streaz conceptul demimesis, dându-i doar o alt întemeiere. Printeoria sa despre„fenomenul originar”, Goethedovede te în fond aceea i în elegere, natura,în sens înalt, fiind i pentru el, obiectul su-prem al preocup rii estetice.

O deplasare se produce odat cu elabo-rarea marilor sisteme idealiste moderne. Înpractica artistic , înc lcarea legii non-trans-ponibilit ii duce fatal al structuri deplasate,pseudoestetice, sau în terminologie blagianstrict , „paraestetice”. Cuvântul e un sino-nim al grecescului „para-kalia”, având unsens asem tor, dar mai larg, cu nem escul,,Kitsch’’.

Kitschul - o form eminamente esteticde a min i. Legat de iluzia modern c fru-mosul, ca tot ce exist se poate cump ra ivinde, el si-a pierdut preten ia elitist la uni-citate. Dac r spândirea lui e reglementatde criterii b ne ti sau politice, frumosul sedovede te relativ u or de fabricat. Astfel seexplic ubicuitatea frumosului contraf cut allumii de azi, unde pân i natura, exploatati comercializat de industria turismului a

ajuns s semene cu arta ieftin .În definirea kitschului, ca estetic a am -

girii si a autoam girii predomin imita ia, con-trafacerea, falsitatea. Se ese o lume nou ,alta, construit din reverie neautentic , f -duin a unui catharsis facil. Exist în epa-tarea lui o for de un vag halucinant, o inde-terminare nes ioas , preten ie exterioar deprofunzime, de idealitate i de mister.

Etimologic, termenul provine din cuvân-tul german ,,Kitsch”, variant a englezescului„schetch”. A adar, kitschul ar însemna sche-matism, caracter schi at, nefinisat. În reali-tate, el este foarte finisat, ba chiar reliefat.Are un efect estetic, sau mai degrab pse-udoestetic, c ci baza lui este psihologia carese sprijin pe cel mai larg public cititor. Înmodernitate, când orice platitudine e luatdrept idee, iar isteria braveaz ca talent, pro-blema kitschului dobânde te nu doar o ac-

tualitate estetic , ci una general . Kitscul cu-prinde toate domeniile, iar omul modern numai poate deosebi esen a fiin ei sale de în-chipuirea himeric a unui alt „eu”, lipsit deoriginalitate, cur ie, puritate. În esteticexist o art de elit , a spiritelor fine si sen-sibile, dar i o art -surogat, aliniat la niveluli gustul maselor.

Omul nou de azi este întruchiparea fal-selor valori, boboc de trandafir din hârtie cre-ponat . Visele, gândurile sale sunt repet riidentice, în varii ipostaze ale viselor celuilalt,

ci el nu se mai construie te, ci devine de-a gata, prin imita ie, fiin a clonat care nupoate dura. Frumosul din el, ca irepetabil ,unic form de crea ie, se mut descump nitîn neant, se substituie neiert tor, dep indviul, în mumificare. Omul contemporan, înlumea lui de epatare i rutin , se proclamliber, dar se dovede te rob, înlocuind esen-ele cu vidul, st pânit de vanitate i ambi ii,

înlocuind sinele cu adularea lui. Situat pelâng frumuse e, în afara moralit ii i a bu-nului gust, ca întruchip ri spirituale de esen-

divin , el se situeaz i în afara Creatoruluiu. Alienat i impur, el caut cu lumânarea

aprins în soare, str lucirea din el însu i. Ni-mic mai dezonorant decât a te dezbr ca fpudoare de frumuse e i lumin i a te alia înîntuneric fantasmelor n ucitoare ale neade-

rului, duplicit tii. Tr ind în iluzie, omulcontemporan vie uie te f convingere într-un univers virusat, neprietenos, în a teptareasolitar care sf râm , macin , devoreaz imai ales substituie: realitatea cu visul, t ce-rea contemplativ cu efemera rostire, întoar-cere în cerc a unui gând steril.

Kitschul presupune n zuin a spre su-blim, dorin a de idil , de fericire, de tandre e,de satisfac ii, dorin a ca orice conflict s setermine cu happy-end i binele s triumfe asu-pra r ului. Kitschul creeaz impresia c lumeaîn care tr im ar fi cea mai bun cu putindintre toate lumile posibile, îndeamn la unoptimism difuz, în loc s insufle dorin a c tretransform rile sociale. Deprecierea valorilore o component a fenomenologiei kitschului.Caracteristica kitschului e aceea c d na -tere la mode efemere, iar deprecierea valorilore legat exclusiv de no iunile conven ionalede valoare. Din punct de vedere istoric, valo-rile autentice nu se devalorizeaz întru nimic,numai valorile conven ionale, i anume, celeîntemeiate pe minciuni conven ionale.

Kitschul a ap rut ca o categorie cu maibine de cincizeci de ani dup c derea luiNapoleon, în cercul pictorilor academi ti. Fr.Schlegel indica alternativa în fa a c reia seafla epoca modern : satisfacerea direct acerin elor maselor, apelul la senzualitatea ceamai ordinar sau claustrarea în fa a acesteivulgarit i i a nivelului sc zut, într-o c utarea unei poezii, a unei frumuse i ve nice. Dife-ri i reprezentan i ai romantismului au vorbitdespre rolul social al artei. Romantismul, cares-a transformat într-o concep ie utilitarist ,reprezint în ultim instan baza kitschului.T. Gautier este ata at de teoria „art pentruart ”, dar Alexandre Dumas-fiul declar cliteratura trebuie s aib neap rat în vederebinele societ ii, i astfel el marcheaz înce-putul cotiturii în direc ia kitsch.

Una dintre modalit ile de na tere a ro-manelor kitsch const în preluarea mecanicde c tre scriitor a ideilor, frazelor, a bon-mot-urilor eroului s u, un gânditor, un artist, cre-ându-se aparen a unei idei autentice i pro-funde. Dac cineva - folosind cuvintele au-tentice ale lui Mozart, amendate cu anumitecomplet ri i culoare local , care poate fi iea veridic - se apuc s scrie un roman cuunicul scop de a produce sentimentul c ge-niul nu este niciodat în eles de contempo-raneitate, c a a a fost i va fi de-a pururi, elva reu i s realizeze nu figura lui Mozart, ciuna dintre cerin ele kitschului.

Geneza kitschului este inseparabil legatde dezvoltarea artei. Hermann Broch vede înart imaginea omului epocii respective. Dackitschul este o minciun , repro ul se r sfrân-ge asupra omului care simte nevoia unei ast-fel de oglinzi mincinoase. El reac ioneaz lavederea sinelui, se îndep rteaz mut de pro-pria imagine, tr ie te o revolt pentru cel caredoar a a cum e, ESTE; astfel, se retr ie tepovestea „oglinzii oglinjoare” c reia îi place

spun i s arate doar adev rul despre hi-do enia femeii rele, situat în afar de estetic,pizmuind cu ur imaginea vie, minunat ipur a frumuse ii pe care nu o are. Existen akitschului este deci reflectarea, în timp cearta autentic este superioar . Omul kitsch,în lipsa unei personalit i autonome i au-tentice poate fi modelat dup chipul i ase-

narea oric rui rol pretins. Una din carac-teristicile sale este lipsa de caracter ce pre-

Para-kalia, epatare [i iluzie estetic#


supune atrofierea pan la anihilare a unorcomponente de baz ale personalit ii au-tentice, puternice. Omul-kitsch aminte te, caesen , de depersonalizarea rimbaldian : „eusunt un altul”, c ci altul este cel care nu maiine de fiin area sa, ca reprezentare autentici singular , altul este cel care se supune

speran delimit rii de sine, devenindcel lalt; eul s u nu mai are nimic din rigoareai unicitatea for ei de expresie a m rcii ori-

ginale, din explozia i str lucirea sa. Kitschuleste epatare, colorit i impresie; el este ocspontan i efemer; în lumea ideilor el devine

zvr tire baroc de forme, instantanee reflec-torizare a sclipirilor infatuate si f durat .

H. Istvan observa c a te ocupa de cerce-tarea caracterelor în lumea kitsch e o nebunie.Exemplificând prin nuvela „Un om f ca-racter”, Musil ne ofer o excelent caracte-rologie a lipsei de caracter. El prezint istoriaunui om care era lipsit de caracter. Deoarece

rin ii îl b teau pentru c nu avea caracter,el si-a format p rerea potrivit c reia caracterule ceva pentru care omul m nânc b taie, de inu-l are. În prezentarea lui Musil, lipsa carac-terului devine temelia omului-kitsch. Omulcu aceast caren tr ie te mereu în numelea ceva sau a cuiva. El poate lua înf areaoricui, î i pierde complet autonomia, dinpunct de vedere moral se transform într-un„om de cauciuc”, iar din punct de vederespiritual ajunge sub influen a unor pseudo-adev ruri, ridicate la rang de dogme.

Hermann Istvan sesizeaz dualitateaomului kitsch care vrea s fie în acela i timpi Napoleon i Wellington: primul pentru c

a fost o personalitate mai important , al doi-lea pentru c a fost înving torul. Caracterulkitsch nu se manifest neap rat prin absen atotal a personalit ii, ci prin aceea c unasau alta dintre tendin ele sociale uniformi-zeaz în întregime caracterele. În „Centauruli îngerul”, H. Geza nume te kitsch „pseu-

doarta banalit ilor”, apoi remarc : „... separe deci c principala particularitate akitschului este aceea c în epoca i în sferacând i unde s-a ivit, el a corespuns întrutotul imaginii de suprafa a realit ii în-conjur toare, a a cum apare ea în con ti-in a comun , indiferent dac aceast ima-gine este sau nu realmente adev rat .” 1

Omului kitsch îi este caracteristic con-tactul cu ideile aflate la mod , cu locurile co-mune aflate în circula ie. El d dovad desnobism în dragostea sa pentru ideile mari,dar le introduce f întârziere în universul

u prozaic de gândire. El nu observ nici-odat valoarea în mediul s u imediat, de-oarece acest mediu nu este integrat niciunuisistem de valori.

Caracterizarea dogmaticului în „Faust”,

de Goethe, indic faptul c în spatele fiec ruirol important trebuie s fie o valoare. Acela ilucru exprim o veche anecdot în limba idi :„Într-o discu ie, unul sus ine c rabinul s ueste un rabin-minune pentru c în fiecaresâmb dup -amiaz Dumnezeu bea la elacas o cafelu . Cel lalt îl întreab deunde tie. El r spunde c însu i rabinul i-aspus acest lucru. La întrebarea dac rabinula min it, cel lalt îi r spunde c e imposibil,pentru c Dumnezeu n-ar bea în casa unuirabin mincinos.” La Herman Broch ceea cee r u e în ultim instan moartea, iar ceea cenumim valoare vizeaz , dup el, eliberareade moarte i dep irea ei. La Camus absurdulse explic prin absurditatea vie ii.

Conceperea vie ii ca suferin nesfâr itapare în modul cel mai direct în kitsch. Exis-ten a e întotdeauna nedreapt , provoac me-reu suferin e, oamenii mari r mân neîn ele i,sufletele nobile sunt c lcate în picioare. Ide-ile comune de genul: „oamenii sunt întot-deauna r i, r zboaie au fost i vor fi mereu,mâhnirea te înal ,cel mai iute cal care tepoart spre perfec iune este suferin a” facparte din arsenalul kitschului. Pe aceste ideise bazeaz atitudinea contemplativ care re-zult din pasivitatea omului-kitsch.

Omul kitsch ori este cople it de fericire,ori se împotmole te iremediabil în nefericire,în niciun caz, acceptarea situa iilor reale nu-l face s tr iasc evenimentele. În dragoste,copila nefericit se consoleaz prin afi areasuperiorit ii ei: „Nu te merit !” i se repetdin toate p ile, mascând astfel nepricepe-rea ei, vulgaritatea lui i falsitatea amându-rora. A nu fi tu însu i este un dicton la mod :împrumut m expresii ale altora, camufl m înperversit i de limbaj lumea noastr interi-oar de neputin a de a o exprima, de teamade a nu c dea în ridicol printr-o afirmare ade-

rat a realit ii fiin ei noastre, ne place sne subclas m prin afirmarea originii pe deplinefemere, neavând con tiin a purcederii di-vine, nemuritoare. Omul kitsch elogiaz untrecut fad, situat în atemporal, greu de clasificat.

Preaplinul, emfaza pe care Broch le consi-der tr turi caracteristice ale kitschului,admira ia entuziast , exaltarea sunt însu iriale omului-kitsch, deci i ale operei-kitsch.Kitschul produce o pseudoart , una dintretr turile fundamentale ale falsit ii luiconstând în postularea, crearea artificial ifor at a pseudoartei. În spatele kitschuluise afl omul-kitsch, r mas la nivelul contem-pl rii, i deci, incapabil s perceap din an-samblul fenomenelor altceva decât frânturiale aparen ei. În spatele kitschului se ob-serv mereu prezen a logicii reductive, me-toda reducerii deduc iei la rela ia cauz -efecti, ca urmare, relativismul atitudinilor, postu-

larea ontic a opozi iilor abstracte.

Deprecierea valorilor e o component afenomenologiei kitschului. Fenomenul careare loc traduce corela ia dintre con tiin aunei epoci i formele de expresie care îi suntproprii, f ca acestea s vie uiasc în conti-nuare ca purt toare ale unor semnifica iiidentice pentru posteritate. Minciuna kitsche foarte profund , deoarece kitschul minteîntotdeauna când spune adev rul. La temeliakitsch-story-ului se afl întâmpl ri petrecutesau care s-ar fi putut petrece aievea. Se poateîntâmpla ca doi so i, c tori i din interes icare au convenit s se separe, s se îndr -geasc mai târziu. Nu este exclus ca solu iilekitsch s fie mai frecvente decât cele non-kitsch. A adar, kitschul devine o poveste carevrea s par realitate.

Împotrivirea în fa a ispitei se încorporeazca o valoare în cadrul etic al kitschului. Mo-rala kitsch este o moral conven ional , sianume morala speciei inferioare a conven iei.În consecin , kitschul nu numai dezantro-pomorfizeaz , dar i denatureaz . În kitschdevine natural tot ce e nefiresc, iar tot ce efiresc, nenatural. Omul kitsch gânde te cu ologic reductiv , care se sprijin pe arta kitsch.Un personaj al lui Fritz Renter, reflectândasupra originii s ciei, conchide c s ciaizvor te din s cie, numai c roste te aldoilea termen în limba francez , încercândastfel s ascund tautologia. Dup cum a-bunden a categoriilor, a cuvintelor reprezintele însele kitsch, sugerând omului kitsch ce-va m re i semnificativ, tot astfel, g sireacuvintelor înse i, eventual de etimologie dife-rit poate însemna pentru el deja o solu ie.

Efectul kitsch se vrea constructiv, dincare cauz mul i sunt de p rere c principaladeosebire dintre kitsch i pornografie este

primul e imaculat din punct de vederemoral, în timp ce a doua e nemijlocit naiv .Kitschul urm re te s f ureasc pentru omulcontemporan o atmosfer care echivaleazîn concep ia sa cu aure, creând deci o pseudo-art , format din conven ii. Pseudoaurakitschului vorbe te despre moral , puritate,omenie, ca i cum în spatele ei s-ar g si mediulbasmului popular.

Putem vorbi de devalorizarea valorilor,deoarece kitschul urmeaz cu fidelitate va-lorile unor concep ii anterioare. În virtuteaînclina iei sale spre exotism, kitschul emitepreten ia de a fi un popularizator al cuno-tin elor. Scriitorul de kitsch caut s afle

când a ajuns primul elefant pe malurile Mure-ului, cerceteaz în ce cas a murit Beetho-

ven. Kitschul e o limb foarte pu in impreg-nat de spirit, în timp ce marea literatur estepur i simplu o limb înc rcat pân la limitaposibilului de spirit. Deschner sus ine c


„tr irea autentic poate sta la bazakitschului, dar se degradeaz dac oglin-direa ei este excesiv înc rcat emo ional,cu grij mig loas , dar f har poetic” 2 .Hitschul e deci o caren tehnic i nu maimult. Deschner sus ine c recunoa tereakitschului presupune posibilitatea compar riii capacitate critic , el deservind astfel do-

rin a de frumos a maselor populare.Adev rata contempla ie uman e totdea-

una analitic , consider H. Istvan în opozi iecu gândirea kitsch care, în virtutea logiciisale reduse procedeaz prin analogie. Bazade pornire a kitschului o formeaz întotdea-una epigonismul. A avea cuno tin e desprelume, dar astfel ca s nu afli nimic esen ial. Acomunica, a-i informa pe oameni, dar numaidespre ceea ce e lipsit de valoare informa io-nal . Telefonia mobil face posibil în lumeade azi r spândirea de „vorbe goale”, condam-nat nu de mult de marile spirite ce le-au pre-

zut „sunetul din coad ”. Omului kitsch îiplace s fie informat despre ceilal i. Ceea ceare el de f cut se muleaz pe gesturi univer-sal valabile, pe acte pe care s-ar baza oricine,doar pentru c „a a se face”, intrând în ne-obositul „rând al lumii”. El comunic , f ase comunica pe sine, informând despre ce„poart ” sau ce spune lumea de dincolo deecranul TV, deformând cu u urin pove tiesute în ne tire, ca o Sheherezad meticu-

loas , dibace, n scocitoare i imaginativ ,prea pu in atent la sine, incapabil de a se ex-prima, de a se d rui sau de a vorbi despre

ruirea sa.Kitschul împânze te toate domeniile vie-

ii. E vorba de o devalorizare social general ,i nu de aceea a unor anumite valori. O parte

a societ ii sufer o devalorizare ce cuprindeîntregul domeniu al spiritului. Ea e nevoit

asimileze o anumit cultur , dar o poateface numai într-o form devalorizat , subforma pseudoculturii, adic golit de con-inut. De fapt, kitschul este un mecanism de

st vilire a fluxului culturii autentice c tremase, si anume unul care se bucur de sprijinsocial.

Abuzul în folosirea mijloacelor de comu-nicare în mas , a întâlnirilor compromi toarecu pretext de poezie, posibilit ile de distrac-ie în grup produc uneori efecte similare, deci

societatea dispune de numeroase mijloacede a crea atmosfera prielnic kitschului.Kitschul obi nuit ne minte în mod neru inat,afirmând prezen a atmosferei, a aurei, deci asentimentelor i a con tiin ei colective acolounde ea nu exist . Uit m de noi în ine, despiritul c uzitor spre ve nicie în moarteatimpului care nu mai poate înv a s aib

bdare. Preumblarea tainic de ieri prin sine-

le lucrurilor a devenit azi pentru omul-kitscho c torie haotic , pe deasupra. Norii grei aiminciunii î i sporesc „des vâr irea” prin c -utarea spoielii, a vopselilor ieftine, str lucindîn el toare de dincolo de geamurile termopanale civiliza iei înnoitoare. A c zut simplitateade pe piedestalul de lumin i candoare, i-auluat locul ma inile zgomotoase i neînduhov-nicite ale tiin ei, cea care îl face azi pe omDumnezeu. i aici tr im un fals, o percepereneadev rat a realit ii, c suntem singuri înunivers. Este îns sfâr itul care încununeazopera, urâtul sufletesc tr it iresponsabil, cao iluzie, c frumuse ii supraomului devenitsie i erou, în dizgra ioasa epatare, nimic nu-i mai poate succede.

Marca i de ultima expresie a viciului, azisim cu veselie nepref cut for a de tr ire

extaziat a vie ii, amestec de iluzorie deta arede prozaic i monotonie obsesiv , fatiganti de ne tiin i impudoare. E un stil în toate,

delirant, opresiv, epuizând rapid i repetitiv,printr-o u oar înv luire, fiecare urm de a fia eului care se crede i se vrea liber i cons-tructiv, dar se adevere te împov rat, nesta-tornic i ignorant, cu adev rat ignorant. A ase construiesc case kitsch, idei kitsch, senti-mente kitsch, pân i cele mai nobile, uitândde frumuse ea visului, prosternându-se vi-cleniei, iubirii de sine...

Numim kitsch contemplarea unui pretinsefect estetic. Insul modern î i las în afarde sine sim irea, crede c fur din libertateade a se d rui altora, se n uce te c utânddincolo, printre lucruri, spuma lor care se

ruie te în fierberea timpului devenind eter.Nicicând tr ind adev rata contemplare, omulsocial de azi, prea social, prea pu in apar i-nându- i se bucur de frumosul stabilit, orga-nizat, m rginit. E un frumos pe care ar trebui

-l tr iasc dureros, a a cum se simt marilei adev ratele valori, n scute din ardere in-

terioar , eliberate ca o jertf a dragostei, minu-nat preumblare prin sine, prin timp, prin is-toria tumultuoas . În schimb, neavând sta-tor-nicie, acest timp care nu mai are r bdareeludeaz trecerea, istoria, îngropând rapidcuceriri de milenii care alt dat au dat omului

re ia sa.Greu de definit, dar în acela i timp simpli-

ficat din cauza inaderen ei sale la estetic,vrednic de sincerul plâns, omul contemporanse r ce te în calea sa, în gustul ciudat alfericirilor efemere, una dup cealalt nemul-umitoare, însetat de opiumul frumuse ii

florii din plastic, virtuoas prin str lucire,dar n tâng .

1 Hermann, Istvan, Kitschul, fenomen alpseudo-artei, Ed. Politic , Buc., 1973. p.80

2 Hermann, Istvan, Kitschul, fenomen alpseudo-artei, Ed. Politic , Buc., 1973, p. 103

bolnav incurabil de scris

locuiesc în trupul meuca-ntr-un azil

în care m întorc searaobosit de frig

când fumeg din mine t cerea

aici mi se cuvine s îngenunchezîn cuvinte

bolnav incurabil de scrisaici pot plânge în puncte de suspensie

pân dau în migrenecând singur tatea spore te cu grea

i mi se pare atât de corect ca via a m înve e s mor

trecând a a cu pa i descul ii sfânt i curv

Ainafety, scrisul acesta...

întind spre luminîntr-o diminea în care singur tatea

mi-e tot mai clar

ninge. f fluturi. doar flori de ghea .la ora opt miroase a cafea

in jaluzelele trase tot timpulainafety afar sunt l nci veninoase. de

ger. i oameni uneori.

poate aveai s crezi c n-o s mai scriiîntr-o bun zi

dezvelit îndeajuns în poemeuneori copil alteori femeie

femeie u oari-atât de str in b rba ilor ce cred

te pot iubite pot iubi dup cum

i tu îi min i c sub gene negrenu-i vreo singur tate nici plâns

dar scrisul acesta î i este de-a-ntregulcanonul frumuse ii

draga mea

Când Dumnezeu întârzie-n r spuns

{tefania PU{CAL~U


43Mariana Zavati GARDNER (Anglia)

Aud zgomote în drum. Oarece se-ntâmpl ? Au ie it copiii lajoac ? Alerg. M împiedec. Of!Sub piersicul Bunicu ei. M ridic.Genunchii-s bine. Rup o piersicpe jumate coapt . O mu c pofti-cioas . Mestec. Am ajuns la poar-

. Of! E încuiat din nou. De-aBunicu ului. M sui întâi pe ostinghie i apoi pe cealalt . Cât

d cu ochii... parada de vagoa-ne multicolore. De o parte i altaa str zii. V d cai, ca al GospodineiJipa de la Fântânele, care-i aducebrânz cu smântân Bunicu ei înfiecare miercuri. Vagoane vopsiteîn ro u, verde i galben. Scâr âiedin încheieturi. Ca vecina cândexerseaz la vioar . Parc -s mior-

iturile motanilor Bunicu ei cândse fug resc prin gr din . V d oa-meni îmbr ca i în haine curcubeu.Aud muzic . Ce îngr deal .Nu-s mierloii care se înfrupt pru-den i pe gazon. Nici turtureleleprin straturile cu flori.

Încerc iar i s deschid poar-ta. Of! Numai dac Bunicu ul n-ar fi încuiat-o!... „O s te ia Bau-baul!” îmi tot repet . Îmbufnat -i replic „O s -l tai în buc i!” icu toate astea tot o încuie.

Dac m salt hopa, pot s msalt peste poart . Îmi fac vânt.Peste poart . Îmi las picioarele înjos. Aterizez pe genunchi. Icnesc.Câteva bobi e de sânge i praf.N-o s m apuc de bocit. Nu amvoie în strad . M ridic hopa i-sîn spatele unui vagon vopsit înro u. i lâng un om caraghios,cu o salopet ro ie, care-mi ipîn ochi. Trag cu urechea, dar nupricep ce vorbesc oamenii tia.

Mirosul de gunoi de grajd mface s str nut. Precum vreascu-rile uscate pe care le arde Buni-cu ul toamna.

dor picioarele. Trebuie ssar de pe un picior pe altul. Ca s

in dup vagoane. Alerg i sarde pe un picior pe altul.

d un animal bizar, cu bl -ni a precum motanii Bunicu ei,dar cu dungi i mult mai mare.Pare s doarm dus pe labele-mbl nite din fa . tiu c pretindenumai. La fel ca mot nelul meu.Pretinde c -i o cocu . Îl fac pa-chet într-un prosop. Îl pun în lan-doul p pu ilor mele. Pare-ador-mit. M urm re te. Prin pleoapelepe jumate deschise. Îmi iau ochiide pe landou. Sare din landou cao s geat . Printre tufele gr dinii.

***

- Patru bilete, v rog. În fa .Pentru spectacolul din searaasta. Spune femeia cu p rul per-manent.

- Dou zeci de lei. R spundecasiera. Femeia cu p rul perma-nent extrage portofelul din gean-ta de mân . Din el, o mân de mo-nede. Ia biletele i le pune cu grijîn geanta de mân . Cu o piruet ,pe pantofii cui, o ia în direc ia o-pus chio cului de bilete. Pri-ve te înainte i se opre te ca ful-gerat . Face câ iva pa i i se pri-pone te în fa a unei feti e îmbr -cat într-o rochi albastr ca

Cea dint@i amintirecerul cu buzunarele brodate cugâ te. Poart un or din nyloncum nu se vinde prin magazine,însemnat cu câteva pete de no-roi. Poarta teni i vechi. ine-nmân un iepura din pânz . Sarede pe un picior pe altul. Râde cugura pân la urechi.

- Ce faci aici, scumpeteo?- Merg dup cai! Merg dup

motanul cel mare t rcat.- E ti cu m mica i t ticul?- Nu.- E ti cu bunicu a i buni-

cu ul?- Nu.- Vino cu mine, scumpeteo!

i femeia o în fac cu n dejdede încheietura mâinii.

***

- Ioane, ai v zut-o pe Ma-ruca?

- Nu de la micul dejun, Eliso.E prin gr din f doar i poate.

- Am strigat-o de mai multeori. F rezultat.

- Nu cred c s-a dus prea de-parte. Dup ce-am dat drumulla g ini, am încuiat poarta cucheia.

- Sper c nu i s-a întâmplatnimic.

- Nu te agita. Copila tie s -i aib de grij . Î i aminte ti cu

cât for mi-a rupt lalelele înprim var ? De abia d duser -n floare. Mai ales cele negre. icum striga din r sputeri “Cra-iova” din vârful rondurilor delalele. De ce n-o trimite mam -sa la gr dini ?

- Ioane, nu fi aspru cucopila. E neajutorat . E preatân i fragil .

- Ce spui! Toat ziua-i îngr -din i-i stric toare. Rupe,rupe tot ce-i vine la mân .

- Ioane, nu te lega de copil .Nu vreau s mai aud nici un cu-vânt negativ.

***

Pe când Ion se uita întreb torla Elisa, se aude un cioc nit pu-ternic la poart . Ion se ridic depe scaun i l rge te deschidereaferestrei mascat cu hârtie albas-tr . Strig cu voce de bariton: Unmoment, v rog!

Ion merge la u a din stejardin fa a casei, o descuie, coboartreptele impun toare ale casei cufa ada italian , invidia vecinilor,scoate cheia din buzunarul

ii cu mânecile scurte i odescuie.

Maruca îl m soar din cappân -n picioare, râzând cu gurapân la urechi.

Ion se întoarce spre u istrig c tre Elisa:

- Uite-o pe treng ri a ceafragil !

Nara iune prezentat laDereham Advanced CreativeWriting Group Workshop UK2010Eduard Iacob-Sp taru - Peasants


Eugen PETRESCU

În ultima vreme avem pl cuta surpriz sconstat m ridicarea, din mijlocul preo imiivâlcene, a unui num r tot mai mare de istoricii c rturari care, pe lâng misiunea sacr ce

le-a fost h zit de Dumnezeu, se ocup cupasiune i seriozitate de cercetarea istorieii culturii neamului românesc. Unul dintre

preo ii care încep s se afirme, în acest do-meniu, este P rintele Dumitru Popa, de laParohia St ne ti-Lunca, com. Lunge ti, jud.Vâlcea.

Numele Sfin iei Sale de familie, Popa,indic un str mo îndep rtat care a fost preot,adic pop . A a cum caracterul, talentul, inte-ligen a se mo tenesc genetic, tot la fel se în-tâmpl i cu credin a. Toate acestea suntmo tenite i, pe parcurs, cu ajutorul familieii al colii, ele sunt lefuite dând omului po-

sibilitatea afirm rii i situ rii pe treptele desus ale societ ii. Nu tim câte genera ii suntîntre acel str mo i P rintele Dumitru Popa,dar, tim c , nu întâmpl tor, acesta a ales sfie slujitor al Bisericii Neamului i, mai mult,

se ocupe de cercetarea istoriei bisericii lacare sluje te.

Un în elept a spus cândva: „O carte buneste ca o pâine care îi satur pe to i”. Acestdar îl are i volumul intitulat: Cinci veacuride istorie cre tin . Biserica de la St ne ti -Lunca, jud. Vâlcea, oper a P rintelui ParohDumitru Popa, dedicat Bisericii „AdormireaMaicii Domnului”, a fostei M stiri St -ne ti, com. Lunge ti - monument istoric dearhitectur ortodox româneasc , atestatdocumentar în secolul XV (în jurul anului1486, ctitori fiind Mogo ban i Mogo sp -tar) i ref cut , la 1536, de Giura logof tul ijupâni a sa Vilaia; vestit necropol boie-reasc - loc de odihn pentru Stroe Buzescu,marele stolnic i c pitan de o ti al vv. MihaiViteazul, înhumat aici la anul 1602 i pentruSima, so ia acestuia.

O nou# carte \n vatra Buze[tilor

„O carte nu se scrie singur , se scrie cutrud ; de multe ori cu lumina zorilor ivitîn geam”, spunea P rintele Eugen Goia, de laCâmpeni-Alba. A a s-a scris i cartea aceasta,dup ani de c ut ri prin arhive i biblioteci,dup zeci de nop i de zbucium i re ineri.

„Istoria este via , i trebuie s o pre-zin i autentic, veridic, nu falsificat dupopiniile politice. Istoria este una i trebuiestudiat exact a a cum s-a desf urat, cumo prezint documentele i evenimentele în-registrate de cronici i de analele vremii.”- spunea, într-un interviu, cu ani în urm , P -rintele arhim. Veniamin Micle (preot slujitorla M stirea Bistri a Oltean , unul din mariiistorici i c rturari ai Bisericii Ortodoxe Ro-mâne, a c rui oper se ridic la 60 de volume).

Chiar dac P rintele Dumitru nu este uncercet tor i un c rturar consacrat, aceastafiind cartea sa de debut, a f cut tot posibilul

respecte regulile impuse pentru o lucrarecu caracter istoric i tiin ific, f când trimi-tere, pe tot parcursul ei, la izvoarele (sursele)studiate, dând astfel dovad de respect pen-tru acestea; este un merit pentru care va fiapreciat de cercet torii cita i i, totodat , vafi bine primit în rândul oamenilor de cultur .

Despre multimilenara vatr a Lunge tilor- una dintre cele mai înc rcate vetre neolitice,traco-geto-dacice i daco-romane vâlcene,vestita vatr a boierilor Buze ti de mai târziu,s-a scris mult i frumos. Cartea aceasta, ase-menea celorlalte, este o fil în plus la Cartea

Istoriei Neamului Românesc, iar valoarea saeste dat de seriozitatea autorului i dorin aacestuia de a prezenta cât mai corect istoriavechiului l ca de pe valea legendarului pâ-râu Mamu.

„Istoria este tiin numai atunci cândse bazeaz pe documente” - spunea mareleistoric i savant Nicolae Iorga. Respectândcanoanele, cartea P rintelui Dumitru Popaeste o lucrare bazat pe documente, o lucraretiin ific , de referin , ce poate fi folosit cu

toat încrederea atât de c tre cercet tori istuden i cât i de iubitorii de istorie vecheromâneasc .

Un alt istoric de valoare, al Bisericii Orto-doxe Române, arhim. dr. Chesarie Gheor-ghescu - preot slujitor la Sfânta M stireDintr-un Lemn, spunea c : „În fiecare l cade închinare, în fiecare piatr , în fiecareelement decorativ, în fiecare fresc , p stratepân în zilele noastre, deslu im ideile isentimentele adânci ale celor care au tr itînainte de noi; suntem în leg tur cu diferiteaspecte din via a cultural a poporuluiromân.”

Bazându-se pe acest aspect, dar f acunoa te observa ia monahului c rturar,

rintele Dumitru a coborât cu cercetareaSfin iei Sale pân a cel mai m runt elementce poate definii istoria sfântului l ca , reu-ind, împreun cu fiica sa, Simona-Anastasia,

care s-a ocupat de fotografierea, culegerea,tehnoredactarea i corectarea c ii, s nepun pe mas o lucrare tiin ific de excep ie.

Autorului i colaboratoarei sale, le mul-umim pentru str danie i, îi felicit m pentru

marea lor realizare-împlinire.

Diana Iacob-Sp taru - Celest


Virgil LOVIN Orologiul Era uimit! Sau, poate, speriat! De fasci-

na ie nu putea fi vorba! Nu po i fi fascinat deceva care te îndeamn s fugi. Fiindc acestai-a fost primul impuls, s fug . Nu a fugit! Uraevadarea spre încotro. Se afla acolo de un timpcare refuza secundele, anii, mileniile... Neu-ronul cronologiei z mislise ideea atempora-lit ii. O respinse ca fiind neconvenabil .

Demarca ia s-a concretizat atunci cândorologiul din turnul care nu fusese niciodatacolo se dezintegr . fichiuind aerul, limbile,neînso ite de uria ul cadran, se rostogolir lapicioarele lui, aliniindu-se gr bite una pes-tealta, încremenind dup o ultim zvâcnitur , înpozi ia orei 12. Peretele negru, dobândind ulti-ma f râm a clipei, tr dându- i imaterialitatea

i delimit universul, revendicându- i partea,dup care încremeni. Totul fusese împ it îndou : orologiul, aerul, cerul. i el era împ itperfect în dou . Senza ii ciudate îi parcurgeaufiin a. Sau, semifiin a! Jum tatea din întunericdevenise imaterial ! Jum tatea din dreapta saudin stânga. Ar fi vrut s se pip ie, dar se temea

odat trecut grani a spre întuneric, sen-zorii vor suferi i ei acela i proces de imate-rializare. Îi veni ideea evad rii spre lumin , însperan a redobândirii întregului. Dezam gire:linia de demarca ie se deplasa odat cu el, cu-ceririle negrului r mânând intacte. Poate, re-semnarea ar fi fost solu ia momentului, darcele dou emisfere cerebrale devorau alter-nativ nebuloasa, oferindu-i atitudini antago-nice. A avut senza ia la un moment dat cdreapta sugera pr bu irea, dar s-a lovit de ar-ma letal a stângii, optimismul. A a cum iproiectele stângii se dizolvau în întunecimeadreptei. A optat pentru statutul de dubl fiinsau, poate, semifiin alternativ . Caruselulincertitudinii schi întrebarea: „Exi ti?”.

Tres ri! Tres ri, relaxându-se: un feno-men foarte drag lui fusese adoptat în unani-mitate, izbutind un c scat integral. Pleoapele,inegal obosite, f ceau fa din ce în ce mai greudorin ei de a r mâne treaz. Se pare c jum tatedin el adormise deja cu ochiul deschis, cu-min enia negativ sugerând-o. Epuizat , a do-ua pleoap se pr bu i peste corneea în spatele

reia se z misleau umbrele lini tii.***

Travers lunca pe care nu o recuno tea,peisajul putând apar ine oric rei planete cuvia incipient . Râul î i tânguia firicelul ar-gintiu epuizat de canicul printre pietrele în-

tnice, hipertrofiate de soare, sfidându-l -compensa ie umilin elor suferite prin rosto-golirea din timpul viiturilor. C ut din priviriun ochi de ap care s -i cuprind trupul înfier-bântat, dezgolit, sumara vestimenta ie arun-când-o din mers. Descoperi o scobitur în a-propierea malului ce- i permitea luxul de a

zdui câteva tufe de c tin . Se rostogoli înapa care se dovedi prea cald pentru a deveniodihnitoare. Schi ând mi ri hipopotamice,

tr gându- i lene corpul peste pietrele ce-imasau abdomenul, c uta o por iune ceva maiadânc . Apropiindu-se de mal, apa se înne-grea, nelini tindu-l. O pas re cu eforturi so-nore în decolare - cu siguran , un porumbel

lbatic - îl f cu s tresar . La mic distande el, pe tii neau din apa prea cald , c u-tându- i r coarea în clipa aerian .

Ea p rea ireal , pl dit din umbra c -tinii de pe mal. Mi rile lene e ale ramuriloraplecate de vânt, animau f ptura nud , suge-rând chemarea. Zâmbea. L sa impresia c atâtatie s fac . Nici o mi care, o tres rire, m car,

temându-se parc s p seasc tabloul încare fusese înr mat . Nu, nu era surâsul MonaLisei, de i la fel de misterios. Nu r spunse sa-lutului. Zâmbea. Zâmbea i privea. Priviri ne-gre, care p tau. El î i control goliciunea, c u-tând petele. Erau acolo! Ea privea i zâmbeaprovocator, invitându-l s o doreasc , perfec-iunea formelor ademenindu-l. Ceva - nu- i

dea seama anume ce - îl avertiza s nu oating dac vrea s se bucure de ea. Reu ist pânirea pentru pu in timp, instinctul car-nal subjugându-i voin a. Trupul ei, a a cumse temuse, se volatiliza sub mângâierile lui,prima i cea mai important pierdere fiindsânii. Pr bu indu-se în golul de sub el, rume-gându- i poftele nemul umite, renun la c u-

ri, sim urile dovedindu-i-se insuficiente. În-chise ochii ca ultim gest al regretului. Brusc,o for imaterial îi monopoliz fiin a amor it ,îmb trânit cu o ve nicie. O form ce sugerafemeia, dup proeminen ele ce-i ap sau piep-tul, se alinie perfect peste el, prinzându-i mâi-nile ca-ntr-o menghin , fixându-le deasupracapului. Foamea de miracol lupta cu spaimace-l îndemna s tresar . Se trezi invadat de osenza ie de lini te, preg tind terenul dorin elor.Valul de fierbin eal ce umilea sim urile, îi

corea sufletul, n ucindu-l. Senza ii para-doxale metamorfozau deruta ineditului în pl -cere. Organismul i se dezintegra sau, poate,se transfera în entitatea care devenise ei. Fuzi-unea, precedat de trepida ii mimetice, se ac-centua, rodind tr iri neimaginabile. Pragul su-portabilit ii a fost spulberat în momentul încare incandescen a formelor ce se materiali-zau în vecin tatea buzelor înfometate de preamult, aprinse vâlv taia absorbirii totale. Suitatr irilor paroxistice acompania lini tea inexis-ten ei. O ultim imagine îi sugera trupul defor-mat pe un ecran uria care, apoi, se stinse.

***Gr un ele lichide se striveau de fa a ce

schi a nedumerirea. Deschise ochii. Orologiulsturnat la picioarele sale fl mânzise, limbile

hr re e devorând chronosul, împingândperetele negru la limita nop ii. Col ii dimine iisfâ iau întunericul, destr mându-l. Fluidulnop ii se dizolva în albul diurn, ascunzându-se în cenu iul norilor coborâ i amenin tor,scuturându- i povara lichid . Era revoltat:

„Timpul -t â m p e n i aUniversului!Adic , ea snu fi fost ?”Refuza pl s-muirea. Pri-vea în juru-iplin de speran . Nimic! Disp ruse i râul! Nu-i convenea! Era convins c totul se petrecuseaievea. Nu- i putea permite luxul iluziei. Nust pâne te voin a supravie uirii, sevrajul de-penden ei de real i-ar fi fatal. Poate ea nu existaîn accep iune terestr , forma material ne-caracterizând-o, dar el i tr irile lui? Î i controlcu minu iozitate trupul în speran a descope-ririi unor urme-dovezi ale celor tr ite. Tr ite?Când? Instinctiv î i arunc privirile pe limbileorologiului care continua s devoreze fmil , smulgând timpului clip cu clip . Apuccu n dejde minutarul i-l roti în sens invers.Nemul- umit de efect, repet gestul cu orarul.

- Opre te-te! Vrei s distrugi curcubeul?Tres ri! Vocea care, în mod normal, nu

avea cum s o mai fi auzit pân atunci, i seru cunoscut . Privi într-acolo. Soarele dup -

amiezii anun a victoria asupra norilor, îm-podobind cerul cu arcuri multicolore.

- Nu te v d, dar simt c tu e ti. Vocea, pecare, atunci nu o auzeam terestru, îmi optea

a fi putut s te ucid. Acuzai intensitateatr irilor mele de care depindeai. De ce taci?tii bine c e ti o hoa !

- Prozaicule!- Nu neg, dar te rog s -mi înapoiezi sufletul.- Pentru el îmi zici hoa ? tii tu c sufle-

tele se pot fura? Eu tiu c ele se pot vinde.Sau cump ra.

- Adic , eu mi-am vândut sufletul ie? ice mi-ai oferit pe el, cump torule? Pardon,cump toareo!

- Ceea ce ai primit!- Vrei s zici c nebunia, extazul... m

rog, tr irile mele, m-au costat sufletul?- În timpul alinierii trupurilor, am f cut

schimb de suflete. Sau, poate, au devenitsimbiotice.

- Alinierea trupurilor?! A a nume ti tuceea ce s-a petrecut între noi? Dar tu nu ai trup!

- Ba am!- Nu-l v d!- Fiindc nu vrei s -l vezi. Nu tii s -l vezi!- Înva -m !- Dore te-m !- Acum tiu de ce vocea ta îmi pare cu-

noscut . Dar, acolo, la râu, nu erai tu.- Eram rodul c ut rii nehot râtei tale

imagina ii…- Acum sunt hot rât! Incredibil! E ti chiar

tu...! i nu te-ai schimbat deloc de când...! Mi-a fost tot timpul dor de tine...! Stai...! De cealuneci din bra ele mele...? Te rog, Doamne,înva -m s o p strez! tiu! Orologiul...!


Cornel GALBEN

Preot în via a de toate zilele, Nicolae Jingae convins c „poetul e un sacerdot al sensu-lui transfigurat al lumii”, c „poezia fiin ei î iare temeiuri divine”, dar i c „F IisusHristos Mântuitorul - venim de nic ieri, ple-

m niciunde, iar la-ntreb ri nu vom puteaspunde”.

Tr itor într-o lume întoars pe dos, vigu-rosul poet e în toate un privilegiat al Cuvân-tului revelat, c ile sale de pân acum de-punând m rtuia tr irii sale întru Hristos, adorin ei de sublimare a fiin ei prin harul divin,a bucuriei de a fi i de a celebra miracolulCrea iei în versuri care s mearg la inimacititorului.

Sesizând c , în prezent, „duhul poeticcre tin e-n suferin ”, el încearc i reu te

-l revigoreze, aducându-i în sprijin eseulpe teme existen iale sau culturale, pe care-lîntre ese cu poemele de factur identitarîntr-o inedit es tur compozi ional , pe câtde hibrid , pe atât de solid în fondul s uideatic.

Iov al Scripturii i Iov al zilelor noastre,preotul-poet î i d seama c e „foarte greude inut pasul cu toate nefericirile veacului”,dar cu toate acestea continu s înaintezepe drumul „pâclos i desfundat”, s se ia lahar cu „Fort rea a angoasei nocturne” ce-lare „prizonier de elit ” i s caute r bd toracea „f râm de-n eles adânc”, în stare nunumai s dezlege „puzderia de sensuri care-(m)i scap în r sturnata clipei simetrie”, ci i

-l smulg din aceast lume „buimac , s -

rac i posac ”, dintr-o ar a „gunoaielor, aprafului i a jafului institu ionalizat”, în careimbecilizarea prin televiziune i mass-mediaîn genere ne-a transferat în zodia lui „mono-log m i nimeni nu ascult ”.

Purtând cu sine dorul de „boaba magicde isihie”, treier zi de zi cuvintele ca ni te„l custe carnivore”, scrie ca i cum ar „tragela edec”, î i ceart sufletul, acuzându-l care „c mara goal ”, se întreab de ce-i „func-ioneaz mintea” pe „frecven e ondulatorii,erpuitoare”, analizeaz textele altora, de la

Galaction la Borges, se-mparte „fl mândeigloate de cuvânt”, urm re te îndeaproape„constanta Luminii”, observ cum „cotele în-gândur rii urc brusc” i cum „nelini ti abi-sale” se preling din pielea lui de „melancolicins”, se las „am git cu litera din vis”, toarn„târziul în curând” i tot alergând „printreatâtea vorbe care mint” î i scrie via a „trudnicrând cu rând”, încrez tor c „Via a-i o cartescris -n lumin ”.

Iar o asemenea carte e i Dic ionarul luiDumnezeu (Editura Mitropoliei Olteniei,Craiova, 2008), doldora de „Poezie viguroas ,nou , proasp , profund , filocalic , plinde un dor sublimat, neostentativ, de o nostal-gie mistuitoare, de o rar lini te i anvergura cunoa terii”, cum o caracterizeaz CristianCercel în scrisoarea ce ine loc de postfa .

Psalm i epifanie totodat , cântecul deiubire al preotului Nicolae Jinga r zbate întoate cele trei cicluri - Mierea v zduhului,Pervazul cu miride, Dic ionarul lui Dum-nezeu -, tocul s u sprin ar sc rând ca un„amnar în iasc ” i demonstrându-ne c „sal-tul de la t gad la credin ” e posibil i ctoate cele 20 de milioane de Românii, „carenu mai seam între ele”, se vor trezi la „re-alitatea responsabilit ilor pe care le consi-der m ale altora, mereu ale altora i niciodatpe deplin ale noastre”.

Chiar dac acum „C rile nemernicieisunt tot mai multe de pe-o zi pe alta” i îns i„limba român scâr âie ca o cump de fân-tân c reia i s-a furat ciuta”, psalmistul înce-putului de veac e încrez tor c „Dragostea-ipâinea învr jbitei gloate” i c doar „cre-din a-i scar de urcat la cer”, în caz contrar,„F Dumnezeu în inima românului, fIisus Hristos tr it plenar, nu vom putea ducepoverile celui de-al treilea mileniu pân lacap t”.

Poetul, de altfel, nu s-a îndoit niciodat tr ie te printre „miracole, printre semne

dumnezeie ti cu sigiliul permanen ei” i de i

Dic]ionarul lui Dumnezeu

are momente când generozitatea lui Dum-nezeu îl strive te, îl uluie te i îl amu te,nu contene te s caute i s prind „r gazde vers adev rat”, pentru c „Acolo unde

zbate iubirea lui Dumnezeu, nu mai încapedestinul”, iar din „mia de r sfrângeri i dovezinu vezi cât vrei, ci cât i-e dat s vezi”.

Iar Nicolae Jinga ne-o dovede te c azut, prin pronie cereasc , destule i c totsurând „adâncimea cuvântului”, prin ver-

bul s u ne-a f cut i pe noi s în elegem c„omu-i dator s cread i s spere”, s vedemi s ne întoarcem la calea cea adev rat , în-

ve mântându-ne în „smirna cuvintelor evla-vioase” i îmbr ând, al turi de el, „Cuvân-tul în puritatea Jertfel de pe Cruce”, s putemsorbi „lumina i iubirea”, singurele „acte cevestesc Dumnezeirea”.

Jertfa sa întru cuvânt (Bietul cuvânt mi-e singura avere), smerenia continu (N-amstof de culeg tor de perle; dintru adâncuripân -n sl vi cere ti tu, Doamne, mare iputernic e ti! - nu-s vrednic eu minunile s -

i cânt, nu-s vrednic eu de-a mai rosti cu-vânt; Suflete-al meu, te ru inezi a spune câtde s rac r mâi în fapte bune!; R mân per-petuu semn de întrebare Destinul meu nicipic de noim n-are), iubirea fa de Creatori semen sunt tot atâtea pilde c Vorone uluntric pe care l-a edificat e unul de ne-

zdruncinat, aidoma acestui nou edificiuînchinat „în elesului neîn eles”.

Florin M ce anu - Ridicare la cer


Iulian CHIVU

Cu volumul s u de poezii ap rut în 2010,Elegiile de la Bad Hofgastein, publicat laEd. Mirton din Timi oara, Eugen Dorcescui-a pus semn tura, începând din 1972 (Pax

magna, Ed. Cartea Româneasc ), pe 37 devolume (unele în mai multe edi ii) i pe altecâteva volume de traduceri - rod al unei acti-vit ii literare bogate, dublate de o alta nu maipu in remarcabil , respectiv cea de cercet tortiin ific principal al Filialei din Timi oara a

Academiei Române. Originar din Târgu-Jiu,stabilit la Timi oara dup absolvirea studiiloruniversitare, încununate mai apoi cu o tezde doctorat (Structura lingvistic a meta-forei în poezia român modern ), poetulatrage aten ia unor speciali ti ai genului caMircea Zaciu, Marian Papahagi, Marian Popai este prezent în pagini de dic ionare sau de

istorie literar . Membru al Uniunii Scriitorilordin 1976, colaboreaz la cele mai reprezen-tative reviste literare din ar i în multe alteledin afar . Vorbind numai despre parcursulliric al lui Eugen Dorcescu, putem spune cînc din Culeg torul de alge (Ed. Facla, Timi-oara, 1985) poetul se anun discret ca a fi

ispitit de teme majore ale fiind-ului i esen eiumane. Lucrurile acestea se vor confirmaodat cu Psalmii în versuri (Ed. Excelsior,Timi oara, 1993), dar mai ales cu Omul decenu (Ed. Augusta, Timi oara, 2002) i cuOmul din oglind (Editura on-line Sem -torul, Bucure ti, 2009), în care tragicul ineluc-tabil al „b trânului” se reia dintr-o alt pers-pectiv în Biblice (Ed. Marineasa, Timi oara,2003), din care reamintim poezia În t cere:„N-a fost cu neputin . N-a fost greu./ Asearam vorbit cu Dumnezeu./ La fel de clar, desimplu, de senin,/ Cum ai t if sui cu un ve-cin.../ E drept c El t cea./ Sau, mai curând,/Iradia în fiecare gând,/ În fiecare oapt iimpuls,/ În fiecare zbatere de puls./ Doar eugr iam. i iat c , treptat,/ Discursul în t ceres-a mutat,/ T cerea s-a umplut de sens i el,/

cerea era drumul c tre El./ A a-I vorbeam.Spunându-I tot, deschis,/ A a-I vorbeam: Abislâng abis”, iar nota de pe coperta a IV-a,semnat de Valeriu Anania fiind suficientpentru unii s -l alinieze pe Eugen Dorcescuunor poe i de genul lui Vasile Voiculescu,Nichifor Crainic, Ioan Alexandru etc. Îns într-un interviu, consemnat de Constantin Bui-ciuc (Luceaf rul Românesc, 21 sept. 2008,Banat), poetul ine s precizeze: „Eu, ca autorcare tie ce scrie, spun c poezia mea nu

este, pur i simplu, religioas (ce comod arfi!), spre a nu zice c , de fapt, nu este delocreligioas . Ar putea fi, eventual, definitdrept mistic , adic întemeiat pe o tr ire di-rect , nemediat de ritual, a misterului.” i învolumul Elegiile de la Bad Hofgastein, Dor-cescu r mâne sub mirajul fiin ei pe care ocerceteaz liric din perspectiv filosofic , fa se îndep rta de tr irile mistice i observ ,precum Johannes Volkelt (Estetica tragi-cului, Ed. Univers, Buc., 1978), c , de fapt,omul este singura f ptur din univers careare con tiin a efemerit ii sale. Elegiile luiDorcescu au fost, pe drept cuvânt, apreciatea fi un mare poem al fiin ei, un prilej de reflec-ie, de disec ie ra ional-afectiv a unei culpa-

bilit i transparente, distorsionate în ecourii reverbera ii: „mama s-a trezit, pentru /orâm de timp,/ i-a-nceput/ s m cheme./

M-a strigat, cu glas mare,/ pe nume./ M-astrigat, de pe pragul, de pe/ culmea aceea,/dintre lume i/lume./ Apoi a rec zut/ în mutaei agonie/ i ne-a p sit f a primi/ vreun

spuns.” Îmi amintesc, f s vreau, ce spu-nea cel pentru care libertatea înseamn a- i

asuma ceea ce n-ai creat, Jean-Paul Sartre(Existen i adev r, Ed. Polirom, Ia i, 2000):Fiin a i se d ruie te întreag Pentru-Sine-lui ca sine, ceea ce vrea s spun c ilumi-narea, în loc s risipeasc întunericul Fi-in ei, îl ilumineaz ca întuneric (p. 117), orilucrul acesta este evident în Elegiile lui Dor-cescu, fiindc nu are decât s accepte ineluc-tabilul. „Aceasta-i cheia fericirii:/ s tii aîntâmpina/ cu-ncredin area i/ inocen a/ unuiprunc de o zi/ tot ce binevoie te/ a- i da/ -

-s suferin e,/ c -s bucurii -/ Cel ce a fost,/Cel ce e,/ Cel ce, de-a pururi,/ va fi.” i de aicine reamintim ceea ce Ecclesiastul avertiza:Bucur -te, tinere, în tinere ea ta, fii cu inimavesel cât e ti tân r, umbl pe c ile alese

de inima ta i pl cute ochilor t i; dar s tii pentru toate acestea te va chema Dum-

nezeu la judecat (11.9), observa ie pe careo detaliaz Abelard în Etica lui, când vor-be te despre p catele spirituale i cele tru-pe ti (hoc est, ex delectatione quam habetin carne, quaedam appetit, quae tamen judi-cio rationis refugit, vel appetenda censet*).Numai c reverbera ia Fiin ei în Spirit estedat , precum în Fenomenologia lui Hegel,ca libertate absolut , unde Spiritul este con-tiin de sine care în elege c în certitudinea

de sine st esen a. De data aceasta, esen ase retrage în duioas filia ie, cu frânturi degând: „Cu doi ani înainte/ s moar ,/ mama alocuit la/ noi peste iarn / i-am dus-o acas /în prim var .” Sau: „În urm c-un an,/ mamase preg tea/ s traverseze/ râul mor ii/ prinvad,/ înspre noua, invizibila-i/ cas ./ Întreziua de-atunci/ i ziua de-acum,/ e numaiaceast / cognitio mortis experimentalis.”Neîndoielnic, poetul se situeaz undeva de-asupra tr irii suficiente, în mai mult decâtsuficient (meer dan genoeg), poate chiar înpreamultul sim irii (te weel), de aceea el tr -ie te tot atâta dram cât cuno tin , dupcum a spus i Eclesiastul. Reflec ia se le-fuie te în timp i în paralel cu tr irea: „Ab-sen a e-o prezen negativ ,/ E-un gol, o a -teptare, o laten ./ E moarte i via , de-opotriv -/ Chiar Domnul, pentru sim uri, e-o absen ”, se spune într-un Prolog. Versulatinge asertotica filosofic dup care absen adevine un anumit fel de „praesentia” în care

i dau mâna deopotriv moartea i via a, iarDumnezeu nu cade sub sim uri (ceea ce esterevela ie nu este sim , dup cum materia nueste spirit, judecând dup antroposofia luiRudolf Steiner). Poetul, într-un context du-reros de concret („Tat l a murit o/ singurdat ./ Mama moare în fiecare zi.”), constato neputin transcendental : „dac mamei

dori/ s -i trimit o scrisoare?/ Cum a în-tocmi-o în/ idiomul acela, pe care/ nu-l potvorbi nici viii,/ nici mor ii.../”, o imposibiltrecere de prag, ca s folosim un termen ceine predilect de etnologie, pentru c între

cele dou lumi orice comunicare este impo-

Eugen Dorcescu[i tenta]ia fructului interzis


sibil în afara unui sentiment numinos, în a-fara ritului i dincolo de mistic . Rememo-

rile aproape animiste, sunt emo ionante,ca de pild locul din perete, sanctificat defotografia mamei: „e un loc unde-a stat,/ de-cenii în ir,/ Vechea fotografie./ Ast zi,/ dinlocul acela/ pustiu,/ se deschid/ nev zutetuneluri de/ vid,/ c tre marele/ vid./ Casa-ipustie, livada-i/ pustie,/ existen a-i inexis-tent ,/ pustie./ Din tot ce a/ fost,/ numai vidul/acela,/ din zidul de nord,/ numai el nu/ ac-cept s piar ,/ numai el nu renun / s fie”,precum în Duhovniceasca lui Tudor Arghezi.Între lamenta ie i reflexie, ambele într-unregistru liric grav, Eugen Dorcescu atingeprofunzimi umane i sentimentale înc rcatede semnifica ii ridicând poezia liric , dupierarhia lui Hölderlin**, la rangul de metafora unor concep ii ideale, a unor fr mânt ri ne-contenite ale efemerului i trece dinspre infi-nitatea particular spre cea general . Aceasttrecere i-a fost prilejuit poetului de aceea ireflexivitate a fiin ei (sintez misterioas din-tre via i moarte) pe care o produce con ti-entizarea vremelniciei asupra sensibilit ilorsubtile, într-o dram a existen ei:„ În adânculascuns,/ sub iluzoria lume a/ slavei de arte,/Fiin a-i sinteza de nep truns/ dintre viai moarte./ i astfél,/ i astfél,/ i astfél,/ptura- i continu / drama.” Într-un liminal

firesc al filia iei, poetul, simultan ce „Eu nu-ncetez a/ fi viu./ Mama nu-nceteaz / smoar ”, î i urmeaz maica cu sim irea dincolode contingent „Ascultând cum, în/ noapteade dincolo,/ duhul ei c torea,/ cum lupta,/spre-a ie i/ din samsara.” Iar dac la nivelulcon tiin ei, în filosofia lui Sartre, se poatedep i existen ialul nu c tre fiin (atins deo pasivitate compensatoare), ci c tre sensulei, în registrul liric, Dorcescu, într-o nest -vilit tenta ie a fructului interzis, atinge culmiîn care fiin a nu mai poate fi causa sui: „Mîntreb iar i/ iar:/ În ce chip po i plânge,/ cumpo i a deplânge/ pe cel care pleac / din pro-priu- i/ sânge?” Dup toate acestea, înfrântîn cuvânt, dar adâncit în gând, oscilez întreo concluzie a lui Hölderlin (lipsa semnifica-iei este marea noastr suferin ) i cuvântul

Ecclesiastului despre eterna tem ade ert ciunii de ert ciunilor.

Note:*Din desf tarea pe care o ob ine prin trup,

spiritul dore te tocmai ceea ce se retrage din caleajudec ii ra ionale, socotind c trebuie s doreasctocmai asta

**„Poezia liric , aparent ideal , este naiv prinsemnifica ia ei. Ea este o continu metafor a unuiunic sentiment. Poezia epic , aparent naiv , esteeroic prin semnifica ia ei. Poezia tragic , aparenteroic , este ideal prin semnifica ia ei. Ea estemetafora unei concep ii ideale” (Pagini teoretice,ed. a II-a, Ed. Paralela 45, Pite ti, 2003, p. 80).

(Seara - file de jurnal):Privind de la fereastr am v zut cum Pa-

seran se face nev zut atunci când intr înCrângul Codobelcilor. A venit apoi acas atâtde fericit povestind cum s-a jucat cu puii de

prioar , încât nu mi-a venit s -i spun c lacoal , tot ce tr ie te el va fi numit "imagi-

na ie de copil"; pentru c i eu iubesc acestrâm ascuns, din Lumea noastr Mic . Ori-

cum, i-am promis c voi merge s m întâl-nesc cu c prioarele, i tiu ce vreau: vreau

ascult pove ti, pove ti frumoase i ade-rate din P durea Minunat . A vrea s v d

i s ascult aceste lucruri, toat via a... i,mai ales, a vrea s nu le uit, s le p strez însiguran aici, în suflet.

<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>*<*>

a cum mi-am dorit, C prioara cea fru-moasa ne-a spus ast zi o poveste:

Povestea puiului de c prioar

„Demult, demult... în Lumea Mare, ap -ruse un demon fioros din cale-afar , un de-mon a c rui putere era „Frica”. Ap rea dintr-o dat în mijlocul potecii sau de sub vreunpod, i oricine încerca s urce Muntele Sfânttrebuia s se lupte cu Frica; i în cele dinurm Frica câ tiga întotdeauna, pentru catunci când demonul cel fioros se strâmba latine amenin tor, Frica - puterea lui - cre teai ea v zând cu ochii.

Zâna Soarelui, care locuia într-o pe terde cristal sus în vârful acestui munte, a înce-put s se întristeze v zând cum din cauzafricii nimeni nu mai venea s se joace în Po-iana Soarelui. Tr ia atunci în P durea Minu-nat un pui de c prioar , pe nume Faun, iatât de mult iubea acest pui mic lumina soa-relui - acum umbrit de nori grei, usca i i

Povesteapuiului

de c#prioar#

Adriana YAMANE(Japonia)

Pove[tidin Lumea

Mic#

tri ti, încât se hot rî s mearg în LumeaMare, s întâlneasc demonul a c rui putereera Frica, i s deschid calea înapoi c trelumin pentru toate viet ile p durii. Pasullui era sprinten, i iarba proaspat era dinbel ug pe marginea potecii, a a c miculFaun porni la drum îndat ce- i lu r masbun de la cei dragi. Merse el a a tot înainte,trecând toamna Codrii de Aram , str tândiarna P durile de Argint, traversând în fugCâmpiile de Smarald împodobite cu florileprim verii, pân când, în cea mai lung zi aanului, ajunse sus de tot, pe o culme stân-coas ; i acolo, pe marginea pr stieiadânci, îi ap ru în cale Frica. Faun nu r s-punse nimic urât, nu se n pusti înainte oricâts-a strâmbat demonul la el, i oricâte cuvintede ocar i-a spus acesta. Cu mult buncuviin , salut plecându- i capul, i merselini tit tot înainte. Blânde ea i bun tatea lui

cur ca Frica s se împu ineze v zând cuochii, demonul cel fioros dezumflându-se caun balon umplut cu aer, pân când nu mai

mase nimic din el. Nu se poate descriebucuria zânelor din vârful muntelui cândFaun ajunse în Poiana Soarelui! ZânaSoarelui îi mângâie r nile f cute de spinii din

isuri, iar Zâna Lunii îi împodobi corni eletinere cu praf de stele, ca s lumineze potecile

durii la întoarcere, astfel încât fiecare copilal p durii s -l recunoasc i s -i vin înîntâmpinare. De atunci, c prioarele caretr iesc de obicei în v ile m noase pot s urcecu u urin pân sus pe în imi, unde merg

adune stropi de lun pe n sucul ud, i înpriviri raze de soare. Putem s le vedem cumsar cu gra ie din piatr în piatr , f niciofric . Putem i noi, ne spune blânda

prioar , s învingem Frica - nu prin cearti mânie, ci cu puterea blânde ii i dragostei

cu care a pornit la drum Faun, puiul mic deprioar .


Cartea Mânc ruri de alt dat , vinuri ivechi b uturi române ti (Editura Lifestyle,Bucure ti, 2010) mi-a amintit de copil riapetrecut la Cavnic, în Maramure i de me-niurile bunicii: cozonacii cu nuc ultracon-sisten i, hribele pr jite cu ai, ciorbele cu gro -tior, pupii, col cei pe care-i p zeam pe lângcuptior ca nu cumva cel al fr ânelui s fiemai rumen sau mai mare, fabricarea silv uluisau a horincii, dulce urile de fragi, siropul dezmeur , pasc , lipii, iepuri, iezi sau miei lacuptor/pro ap etc. Volumul amintit anterioreste guvernat de tripticul Dan-SilviuBoerescu, lin P duraru, Florica Bud.Echipa auctorial are un eseist-exeget, preo-cupat de ani buni de dictatura culinar i decea oenologic , reflectat în tomuri precumIstoria erotic a micului dejun. 169 dimine iculinare cu nevasta mea (TREI, 2008) sauscrise în colaborare Ghidul vinurilor 2010.365 vinuri spumante i distilate, înso itede sugestii gastronomice (Editura Lifestyle/TREI, 2009), 111 re ete de savurat într-o

via (Editura Lifestyle/TREI, 2010), un criticde vinuri - coautor al ultimelor dou volumesemnalate, fondator Vinexpert, degust toracreditat de asocia iile interna ionale, mem-bru ADAR (Asocia ia Degust torilor Autori-za i din România) i FIJEV (Federa ia Interna-ional a Jurnali tilor i Scriitorilor de Vin),

respectiv Florica Bud, pre edinta cenacli ti-lor b im reni, a Funda iei Culturale „BonaFide” i scriitoarea care a abordat numeroasere ete narative (pove ti contemporane pentrucopii, roman, pamflet) pân a se dedica, cva-siexclusiv, liricii.

Parcurgerea Mânc ruri-lor de alt datconstituie totodat un voiaj cultural i lingvis-tic, o provocare pentru filologul care încearc ,

când apel la limbajul re eptarului, s des-copere timpii c ruia-i apar in bucatele prezen-tate. Cronologia culinar antreneaz simul-tan i una istoric , a mentalit ilor, iar recuzitalingvistic func ioneaz ca m rci separative,întemeiate pe serii de tipul rural/urban,simplu/rafinat, s ios/frugal, laic/monahal.Remarc m astfel, ascendent, denumiri tur-ce ti, fran uzite, nem ti sau fanariote alebucatelor, onomastici cu iz voievodal, poli-tic, biblic, note regionale, livre ti, denumiricontrariante, bizare, ce contrasteaz uneoricu ingredientele sau procesul lor de fabrica-ie (pelincile Domnului/ scutecele lui Hristos,

pl tica lui Odobescu, Principele Nicolae, mu-cenici pentru ziua de 9 martie, înghe ata Mar-ghiloman, cozonacii bunicii lui P storel, tortTake Ionescu). Cele 239 de pagini ale econo-miei volumului care are o inut grafic deexcep ie sunt condimentate de Scara bucu-riilor lume ti, un inventar arhaic al ustensi-lelor buc riei române ti, veritabil muzeudiacronic al gastronomiei, pagini din c ilede bucate de alt dat , almanahuri gastrono-mice, afi e promo ionale ale cramelor inter-belice, loca ii tradi ionale etc. Pentru a facilitadescoperirea bucatelor din carte, lectorii auparte de un Index alfabetic, unul tematic de

mânc ruri vechi, sunt urmate de un Indexde vinuri i alte b uturi i o Bibliografieluxuriant , a gurmandului autohton ce reu-ne te volumele ap rute pe aceast tem , ci-netica gustativ , grupaj asamblant de devora-tori culinari i gourmets mai mult sau mai pu-in celebri. Zestrea bibliografic ni-i înf i-eaz pe Dimitrie Cantemir, Manolachi Dr -

ghici, Re ete cercate în num r de 500 dinbuc ria cea mare a lui Robert, întâiulbuc tar al Cur ii Fran ei, potrivite pentrutoate st rile; M. Kog lniceanu, (Calendarpentru poporul românesc. Almanah de în-

tur i petrecere, I-V, 1842-1846) 200re ete cercate de bucate, pr jituri i altetrebi gospod re ti în colaborare cu C. Ne-gruzzi,; I.L. Caragiale, Ion Creang , NicolaeFilimon, Calistrat Hoga , Ecaterina colonelSteriady, Buna menager . Carte de bucatepractic ; Constantin Bacalba a, Dictaturagastronomic . 1501 feluri de mânc ri) sauautori necunoscu i (Almanachul nostru1936 - La Vulturul de Mare cu Pe tele înGhiare). O alt poten ial taxonomie biblio-grafic este cea cronologic : antebelic (Ma-ria Maurer, Carte de bucate 190 de re etealese i încercate de o prieten a tuturorfemeilor celor casnice; Ecaterina doctor S.Com a, Buna menajer sau Carte de bucate;Ana Florea, Din ale buc riei ranului),interbelic (Ana Victoria Laz r, Buc riagospodinei de la sate. Sfaturi i re ete demânc ri; Sanda Marin, Carte de bucate; Si-mona Racovi , Meniuri pentru întreg anul,cu re etele necesare), postbelic (Maria De-leanu, Carte de bucate; Irina Dordea, Carteadulciurilor; G. Fâciu, T. O el, Preparareaculinar a alimentelor conservate prin frig),postcomunist (Radu Anton Roman, Bucate,vinuri i obiceiuri române ti; Marius Vulpe,Carte de bucate; Horia Vîrlan, Bucatelenoastre. Carte cu preparate mai mult saumai pu in române ti). Acribia documenta-ri tilor comaseaz lucr ri gastronomicedatate (Ionnin Christ, Buc rie român .Carte coprindetoare de mai multe re ete debucate i bufet. 224 re ete, Bucure ti, 1865)sau nemarcate cronologic (Johann Carl Hin-tescu, Cea mai nou carte de bucate a buc -

riei române, francese i maghiare), tip ritedoar în manuscris (Bonbons, Biscuit, Înghe-at / etc./), la care autorii selec iei gastro-

Daniela SITAR-T~UT(Bratislava)

Il faut vivre pour manger,non pas manger pour vivre

Nu sunt o buc reas -buc reas . i nici la vinuri nu m pricep. G tesc rarmeniuri sofisticate, mai în joac , iar sarmale i pl cinte - doar la cererea gurmanzilorfamiliali. Covrigeii mei s ra i din liceu erau digera i de tata, pentru a nu m descurajai de c elu a-mi cleptoman i alcoolic . Prefer a adar s iau un pui fript de la

Tesco i s -l a ez lâng -o salat ... Asta, spre deosebire de fratele meu, care p ze te 8ore ciorba de burt sau mo monde te feluri felurite de sushi.


oenologice au avut acces gra ie echipeieficientului Anticariat Unu din Bucure ti.

Cele 690 de re ete culinare i 79 licori ba-hice mioritice sunt anticipate de un manifestapodictic, o pledoarie in facto pentru abun-den a recuzitei gastronomice indigene inti-tulat Literatura de buc rie - cartea de re-ligie a românului. Inconfundabilul stil al luiBuc rescu, lapidar foarte în aceast prefa ,este înlocuit de un potpuriu culinar, subforma unui decupaj textual din celebra prozvoiculescian , Chef la m stire, regal gas-tro-oenologic, delimitat în cheie ludic deinser ii auctoriale, pentru a puncta desfrâulalimentar monahal. Semnalând apeten a nea-mului valah pentru inger ri pantagruelice,atât cantitative, cât i calitative, hrana g titeste perceput , al turi de „anecdot (fie eapolitic sau deocheat sau amândou de-odat ) - ca vârf al unei piramide a tehni-cilor de supravie uire autohtone, dar punctobligatoriu de inflexiune a bucuriilor lu-me ti”. Simetric apologiei culinare este am-plasat un Re etar sentimental al lui C lin

duraru care rememoreaz imaginea buni-cilor basarabeni, a unei lumi cazone din carepetrecerile i balurile erau nelipsite, nostal-gia paseist dup bucatele bunicii, botezate„slow-food” fiind contrabalansat de eta-larea licorilor potrivite lor.

Nota asupra edi iei ne avertizeaz asuprastructurii volumului ce nu- i arog virtu iexhaustive, ci este o culegere subiectiv debucate i b uturi a alc tuitorilor: „Aceastlucrare nu i-a propus s devin o «edi iecritic », ci, mai degrab , un glosar senti-mental al meniului na ional.” P strând lexi-cul de jadis, înc rcat de arhaisme sau regio-nalisme, de tipul: anghemaht, dram, litr ,posmag, jaret , pâte d’amandes, a depluma,re etele nu eludeaz explica iile necesarepriceperii procesului de fabrica ie, traducândîn cheie contemporan echivalentele lor. Untezaur na ional de mânc ruri i b uturivechi contabilizeaz bucate precum: babeop rite tare bune, bob sleit, bor cu cuiul

ei, bor holtei, brânz de vânat, buciumpr jit în unt, bulion de vi el, carne ame it ,ciurucuri, cl tite tremur toare (à la Cluj),colarez, col una i leno i, Cr ciunul s tu-lul, dini oare, epigrame de miel, funduri de

lig , g luci, gorgolici, guri e, ha-ragni -balmu , imita ie de Ciuperca Dra-cului, lapte de bou, lapte zburat, mere înhalat, mo i (mult mai pauperi în delicii gustat-ive decât consoartele op rite), muhamor,mustalevria, nalangâte, ostropi , pande somn, patricieni, pelincile Domnului,pilaf sub plapum , purcel alandala, puri-cei, salat de crizanteme, salat de âri, su-

de pic ele, suli oare, urs de m lig ,elin f luit , zulufi.

Când buc tarul e artist. Interviu ima-ginar cu P storel despre iubirile din buc -

rie, publicat deja în revista Playboy Fu-sion compileaz m rturisirile fratelui lui IonelTeodoreanu din publicistica acestuia, semna-lând confluen a dintre eros iarta buc riei.Principiile de seduc ie ale lui P storel suntasezonate cu îndemnuri culinare, cu strategiide decantare între rafinament i banal, ordi-nar. Disensiunile gastronomice cu o doamnsunt solu ionate la un dineu, în vreme ce lip-sa de etichet a alteia în privin a îngurgit riiproboscidiene constituie un garant aldefensivei erotice.

Spre o vinotec româneasc ia formaunui inventar de licori indigene, pe care C -lin P duraru o etaleaz complex, oferind de-talii despre produc tor, podgorie, nivelul dealcool, tipul de vin, descrierea calit ilor aces-tuia, istoria lui, ritualul gastronomic i tempe-ratura indicat servirii, precum i recoman-

rile de degustare. Periplul oenologic înf -eaz date despre Spumantul de Azuga,

Rhein produs oficial al Casei Regale Româ-ne, servit la încoronarea Regelui Ferdinandîn 1922. O pagin din istoria spirtoaselorinterbelice aduce în prim-plan coniacul deBerheci folosit de c tre celebra companiefrancez „Marnier Lapostolle, c reia îi fur-niza «eau de vie» de la Berheci pentru cu-paje în vederea ob inerii lichiorului GrandManier Cordon Bleu”. Indica iile referitoarela Cum se face vinul bun au ca model Cramade la Ceptura i rena terea metodelor tradi-ionale de vinifica ie într-un interviu cu Mi-

hail Rotemberg, produc tor de Merlot, apre-ciat foarte i de Leonard Cohen pentru produ-sele lui viticole.

Sec iunea final , Mânc ruri gustoasedin Maramure alese de Florica Bud. Re etedin colec ia Maria i Pamfil Bil iu mi-a

declan at din nou resorturile memorieiinvoluntare, amintirile copil riei pe mo ia dela Cavnic, al turi de instrumentalul eveni-men ial-culinar al acestei vârste: tentativelebunicii de a-mi pune în mân furca i fuiorul,fustele cu ase clini tricotate pentru mâ apururi gestant , gro tioritul oalelor, cursurilede gastronomie date nepo ilor, mâinile i fe-ele noastre înecate de f in i aluat, terga-

rele esute anapoda, ascunderea iezilor înpreajma Pa telui pentru a nu fi sacrifica i etc.Incursiunile în perioada infantil ale Floric iBud aduc aroma unei epoci similare celei dinAmintirile lui Ion Creang . Autoarea confe-siunilor militeaz pentru bucatele tradi io-nale, denun ând, plin de obid , consumis-mul i mercantilismul contemporan, adept alfast food-ului, iar nu al unei alimenta ii s -toase. Rememorarea este pres rat cu re etetradi ionale, într-un limbaj regional, dublatde explicit ri neologice. Saga Ulmeni-uluiintercultural, amplasat la grani a dintre S laji Maramure se întrep trunde cu odiseea

nostalgic familial a unor str buni gospo-dari i a feti ei poreclit de c tre camarazii dejoac „Prin esa Broa telor”, apelativ... re-gal datorat unui motiv de pe o c ciuli tri-cotat . Elogiul casei p rinte ti, a roadelor p -mântului contrasteaz cu diagnoza actua-lit ii, amendat pentru prezen a „unor semenide unic folosin ”. Glosarea pe tema futili-

ii i a unei fake society sunt întret iate dere ete specifice nordului rii: pepeni mora i,pâine uns cu silvoi , zup , z muc de în-cins cu pith , p zitur de maz re, de pici-oici sau de pithoi, guia de post sau nu,ghiveci, pl cint cu brânz , cartofi, varz ,mere, scoverzi, lipii, v rzare, mo ocoarne,sucitur dian aloat, c rna i, c lba i, thicu sânge, horinc , mâncare de gombo i,zalat , piro ti, ou e din biscui i etc. Re ete-le din colec ia Maria i Pamfil Bil iu au înprim-plan Postul i preparatele din post.Preambulul teologic al semnifica iei etimo-logice i biblice a cuvântului preg tesc tere-nul festinului maramure an, prin re ete re-crutate direct de la informatorii rurali de c trecei doi folclori ti. Balmo ul, zama scurt cucârna i, fasolea b tut , pilaful cu prune us-cate, pl cinta de nunt la S pân a .a.m.d.înf eaz zona drept un corn al abunden eii diversit ii culinare.

Volumul Mânc ruri de alt dat , vinurii vechi b uturi române ti rede teapt nos-

talgic gustul buc riei de odinioar , într-odemonstra ie abstras unui tradi ionalism defa ad . Te îmbie s redescoperi timpi trecu i,gourmets care au fost, tare gastronomice iviticole, c-un zâmbet vis tor, paseist... În fa aalc tuitorilor lui: châpeau! Mi-e dor de-unSarailie i-o piroa ! Da’ cin’ mi-l face înBratislava?Eduard Iacob-Sp taru - Still life


În diminea a urm toare, la orastabilit pentru plecarea pe mare,am parcat ma ina sub salcia depe falez , din fa a bufetului Semi-ramis, ca de obicei, pentru a oferi de canicula zilei i mi-am c ratgr bit bagajul la barc . O partedintre colegii de pescuit î i tr se-ser b rcile la ap pân la sosireamea i a teptau s apar to i pro-prietarii de b rci, dornici de-amerge la pescuit pe mare. Lansa-rea la ap a b rcilor se face colec-tiv, de c tre cel pu in dou per-soane, fiecare barc fiind de pes-te 100 kilograme i ridicat peplaj la 5-6 metri distan de ap .

Pe cer, mai str luceau palidcâteva stele, r cite printre noriiîntuneca i. Era un cer care nu pre-vestea o zi însorit , putea splou sau s apar valurile largi.Vântul b tea destul de nepl cut,dinspre mal înspre larg.

Deocamdat , marea se pre-zenta ondulat , de gradul doispre trei. Mi-am propus s mergmai departe, spre nord, unde maiprinsesem guvid mult i hanusfrumos, în speran a c la ivireasoarelui, marea se va lini ti, cade obicei.

Un b trân vecin m-a rugat s -l iau i pe el în barc . Mo ul aveadeja 72 de ani, îns mai fusese cumine i nu avea r u de mare, erade ba tin de pe malul Dun rii,din Gala i.

De multe ori, atât eu cât i al icolegi de pescuit, la insisten acunoscu ilor sau turi tilor, mailuam în larg câte un înso itor.Când sunt doi în barc , este une-ori mai pl cut de ie it pe mare.Mai stai de vorb , mai poves-te ti, oricum nu e ti singur cugândurile tale. Fiecare trage lacâte o ram , dac partenerul tie,sau dac ai dou rânduri, se tra-ge la dou rânduri de rame. Pro-prietarul are avantajul c musafi-rul st în prova i lanseaz parâ-ma sau o recupereaz din ap , iarîn pupa ai posibilitatea s aruncivoltele în zone noi, în care încnu s-a pescuit.

Dezavantajul, când ai musa-firi în barc , este c atunci când

i este lumea mai drag , ai par-

curs peste o mil marin în larg ideja tragi cu spor voltele plinecu guvid, musafirul începe s iacopastia în bra e i s dea la pe te,adic s vomite.

ul de mare poate ap rea lacei neobi nui i i la valurile f -cute într-o cad , darmite în leg -narea continu a m rii. S -l la i

le ine în barc nu po i. Stareata ii lui se deterioreaz tot

mai tare. St tot timpul lungit, aregre uri, dureri de stomac i decap, nu- i mai poate fi de folos. Numai poate lansa sau recupera pa-râma. Ai fi un criminal s -l la i sse degradeze fizic tot mai mult,

a c renun i la pescuit, vii cu ella mal i-l duci la doctor s i revin .

Înl turând cauza, leg natulcontinuu i ame eala, disconfor-tul îi dispare dup o jum tate deor , îns parc nu mai ai nici tucurajul s te întorci la locul depescuit. Înc o jum tate de orde tras la rame? Cât mai po i stape mare i cât pe te mai po i prin-de? I i faci toate aceste calcule iajungi la concluzia c trebuie srenun i.

Astfel, ai ratat o zi de pescuitpentru a-i face pl cere unui cu-noscut sau unui turist, s pescu-iasc pe mare, mai ales c , de obi-cei, nu are nici sculele i nici mo-meala adecvate. Pipot de pas rese g se te u or în magazine, însnu întotdeauna-i bun . Ori estedeja albit i guvidul n-o mai bagîn seam , ori vânz torul î i ofermai mult inimioare i cad repededin cârlig, când le tai buc ele. Râ-ma neagr este cea mai bun , darca s o sco i este mai greu decâtmunca în ocn i nu se g -se tepeste tot, ci doar în anumite b i.

În ziua pe care încerc s o de-scriu, tr geam singur la rame pen-tru c valurile m duceau sprelarg, vântul b tea dinspre uscat,

a cum am mai spus i efectulgreut ii în plus se sim ea maipu in. Mi-am luat ca punct de

reper s ajung spre Venus, îndreptul circului montat an de an,în fiecare var , în Saturn. Pescariiie i cu b rcile în larg î i luau re-pere de pe uscat fa de care seorientau, numai de ei tiute. Aco-lo unde pescuiser cu o zi îna-inte, sau dou , pe te frumos imult, acolo î i îndreptau bar-ca. Acest lucru era valabil numaidac valurile i curen ii erau peaceea i direc ie, ca în ziua prece-dent .

Acum nu eram deloc mul umitde felul cum se prezenta marea ide faptul c mai aveam peste opt-zeci de kilograme în plus în barc ,adic pe b trân. Dar dup o jum -tate de or , am ajuns destul dedeparte de mal, spre nord, acolounde Venus era mai aproape de-cât Saturn.

trânul a aruncat ancora iam început pescuitul. Mergea bi-ne. Guvidul tr gea nervos de mo-meal , iar eu aveam râm neagr ,pl cerea lui, dup pipota proas-

de un ro u carmin, mai alesdac este de la pas rea de ar ,de ra , curcan sau gâsc .

Dar valurile se accentuau dince în ce mai tare. Nu m deranja

rimea lor, ajuns la un metruîn ime, ci faptul c veneau din-spre mal spre larg. Tangajul b rciiîmi provoca nepl ceri la stomaci ame eli, îns eu încercam prin

conversa ii cu nenea Nicu, a a îlchema pe b trân, s uit cum msimt fizic.

Se montase o hul de fund icuren i puternici au început s nepoarte voltele spre pupa. Plum-bul de o sut de grame, aproape

plutea deasupra fundului m -rii. Norocul lui nea Nicu era c

dea doar cu dou volte i lest pânea cu mâna, s nu fugpeste ale mele.

Vântul crescuse în intensita-te. Stropii de ap s rat ne biciu-iau fe ele. Nu prinsesem mai multde 3-4 kilograme de pe te i abia

era ora nou . Sub barc se des-chidea h ul când talazurile se re-pezeau asupra noastr . Când neridicau pe creast , când ne scu-fundau în abisul m rii. Deja auajuns aproape la doi metri în l-ime, îns erau largi. Când ve-

deam b rcile din jurul nostru de-asupra valurilor, când disp reau,parc înghi ite de h u.

Cum aveam de tras la ramepeste doi kilometri pân la mal,contra valurilor, am hot rât s re-nun m la pescuit, s strângemsculele i s plec m spre ora .

trânul se mi ca precum melcul,la cât doream eu s p sim ma-rea de repede. Cerul era plin denori amenin tori. Berbeci înspu-ma i aruncau deja ap în barc itoate lucrurile erau ude. A mai tre-cut aproape un sfert de or , pâncând am putut porni la rame. Tr -gem fiecare la câte o ram , s nefie mai u or.

Dup circa cinci sute de metriparcur i cu mare greutate, com-partimentul din prova, unde st -tea nea Nicu, era pe jum tate plincu ap .

trânul st tea cu apa pânla glezne, barca s-a îngreunat totmai mult. Tr geam la rame i ve-deam c nu avem spor, nu înain-tam mai mult de o jum tate de me-tru la fiecare tr tur .

Valurile înspumate se sp r-geau de prova ambarca iunii,stropindu-ne cu apa rece i s ra-

. Nea Nicu nu mai putea s tra-, a a c la fiecare tras tur de-

a mea, se schimba direc ia b rciispre nord.

Am preluat i vâsla b trânu-lui care nu-mi mai putea fi de fo-los, devenise deja un lest în plusi acum îl sim eam din plin. A a l-am rugat s scoat apa din

prova, s i schimbe locul i streac în pupa b rcii. M rindgreutatea în pupa, barca se ridicade prova, iar apa nu mai p trun-dea a a mult . Îmi d deam seama

nu aveam nicio ans s maiajung în Saturn, la locul de aco-stare. Puterile începeau s m

seasc . M dureau bra elede când tr geam la rame. Trecuse

Virgil STANFurtuna

Am descoperit c dac iube ti via ai via a te va iubi pe tine.

(Arthur Rubinstein)


mai mult de o or i noi parc nune apropiam de mal. Pe mare nuse mai vedea nicio barc cu mo-tor s -i cer ajutorul. Ceilal i co-legi pescari erau pozi iona i maispre sud, mai aproape de intrareaîn golf.

Singura posibilitate era s neschimb m traseul, s încerc m sie im printre digurile din Venus,de care ne situam mai aproape.Dar tot mai aveam vreo apte-opt sute de metri i pân acolo.I-am spus b trânului c dac maivrem s sc m, trebuie s schim-

m direc ia.Mergând spre Venus, valurile

acum ne loveau travers în babordi ne împingeau spre diguri. A a

aveam un avantaj i o sperande a ajunge la mal.

Încet, încet, vedeam cum dis-tan a se mic oreaz tot mai multi speran a c vom sc pa din si-

tua ia disperat cre tea. Nu tiuce era în sufletul b trânului, darmie nu-mi era comod deloc, înacele clipe. Sim eam cum for amu chilor m p sea. Deja tre-cuser mai mult de dou ore detras la galere i mai aveam camtrei sute de metri pân la mal.

Dar bucuria cre tea directpropor ional cu oboseala. Acumînaintam mai u or. Parcurgeam lafiecare tr tur câte un metrui ceva. Barca era jum tate cu ap

în prova i nea Nicu nu mai pridi-dea cu scosul apei din barc . To-tul plutea. Nimic nu mai era uscat.Pe tele prins înota în voie prinbarc . El era singurul care se sim-ea în largul lui i în siguran .

Noi înc nu, dar eram con tien i nu ne vom scufunda.

Malul se apropiase v zândcu ochii. M-am îndreptat spre celmai apropiat intrând printre di-guri. Aici curen ii nu mai aveaufor a devastatoare din larg, iar

taia vântului era estompat depozi ia digurilor. Exista pericolul

ne lovim de pietroaiele de pefundul apei dinspre mal, deoare-ce nu mai puteam st pâni direc i-onarea b rcii. Nu tiu cum am tre-cut printre dou pietroaie, cândm-am trezit c barca se înfige cuprova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lo-veasc i s-o sparg . Am s ritrepede în ap i am tras cât am

putut de barc spre mal. În aju-torul meu au venit doi colegi,care tocmai plecau de la pescuitspre cas i ne-au a teptat s va-

cum ne descurc m. Uzi pânla piele i marca i de teama îne-cului, le-am mul umit pentru aju-tor i cu to ii am ridicat ambarca-iunea pe nisip, pentru ca niciun

val s n-o mai poat lua.Am golit apa din barc i a-

cum exista problema cum s a-jungem acas cu atât bagaj, caremustea tot de ap . L-am l sat penea Nicu s aib grij de lucrurii în dou zeci de minute de mers

pe jos pe malul m rii, am ajuns înSaturn, de unde am venit cu ma-ina s ne lu m bagajul.

Barca am ancorat-o cu unzbir de un stâlp de iluminat pu-blic de pe falez . Va „dormi” înVenus pân mâine diminea ,dac marea se va lini ti i vompleca din Venus la pescuit dimi-nea a. Pân seara marea s-a lini -tit, a doua zi tot cu mo ul în barcam plecat direct spre zona depescuit.

Era o zi care nu amintea cunimic de furtuna din ziua prece-dent . Ma ina a fost dus de fra-tele meu la locul ei, în Saturn i

a am sc pat dintr-unul din mul-tele momente nepl cute, cândfurtuna m-a surprins în larg. Defapt, în Venus am ajuns în acestmod de dou ori i o dat pe plajadin Mangalia, iar în alt zi m-aurecuperat b rcile cu motor i m-au dus în portul pesc resc dinMangalia pân a doua zi, cândm-au adus din nou pe mare.

Era atunci o furtun a a demare, încât eu, stând în barca meatractat , m luau valurile pe susi o dep eam pe cea cu motor

care m tracta. Am încercat i a-tunci s ajung la mal, îns tr -gând de o ram cu amândoumâinile, s întorc barca, dar eatot spre larg se îndrepta. Ancoranu mai inea, iar furtuna m tr geacu repeziciune spre largul m rii.Norocul meu a fost c m-a v zutacela i coleg care m-a ajutat sridic barca în Venus. Era cu ni tevecini la pescuit i ei erau ultimiicare mai treceau prin zona mea.Mi-au recunoscut barca i m-auauzit ipând dup ei...

Acesta este Marea Neagr icapriciile sale. Pân acum, am p -

lit-o, dar pân când, nu se tie... Florin M ce anu - Solitarul

Documents

Constelatii diamantine, nr. 8 / 2011