Constelatii diamantine, nr. 1 (41) / 2014

Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul V, Nr. 1 (41)Ianuarie 2014

Per aspera ad astra

_n acest num#r semneaz#:Janet Nic#, Doina Dr#gu], George Filip, Constantin Miu, Gheorghe A. Stroia, Stelian Gombo[, Iulian Chivu, Nicolae M#tca[,

Virgil Ciuc#, Elena Agiu-Neac[u, George Popa, Luca Cipolla, George Petrovai, Petru Hamat, Vasile Menzel, Emil Bucure[teanu,Petru Solonaru, Florin M#ce[anu, Livia Ciuperc#, Al. Florin }ene, Ion Mititelu, Diana Iacob-Sp#taru, Daniel Marian, Octavian Lupu,Ion N. Oprea, Ionu] Caragea, Mariana Zavati Gardner, Mircea Monu, Mihai Horga, Ionu] Copil, Stejarel Ionescu, {tefan Radu Mu[at,

John Mole, Yusuf Yigit, Eugen Deutsch, Boris Marian, Viorel Martin, Claudiu {imona]i, Ion I. P#r#ianu, Dominic Diamant,Leonard Ionu] Voicu, Nicolae B#la[a, Beatrice Silvia Sorescu, Ecaterina Negara, Viorel Roman, Ioan Vasiu, Floarea Nec[oiu,

Decebal Alexandru Seul, Dumitru Ichim, Sorin Olariu, Vasile Til Blidaru, Nelu Vasile, Gheorghe B@lici, Dan Norea.

Hub

ert -

Bie

vre

Janet Nic , Luceaf rul pe dos ....................pp.3,4Doina Dr gu , Eminescu - Na ionalul iUniversalul .........................................................p.4George Filip, Versuri ....................................pp.5,6Constantin Miu, Frumosul, ca suferintransfigurat .................................................pp.7,8Gh. A. Stroia, Ne iart , M rite! .......................p.8Stelian Gombo , Despre poetul, prozatorul ipublicistul Mihai Eminescu... .................pp.9-12Iulian Chivu, Orfeu - m re ia învinsului ..pp.13,14Nicolae M tca , Versuri ..................................p.14Virgil Ciuc , Versuri .......................................p.15Elena Agiu-Neac u, Versuri ...........................p.15George Popa, Bucuria poeziei ...............pp.16-19Luca Cipolla, Versuri .......................................p.19George Petrovai,, Versuri .................................p.20Petru Hamat, Transpunere mitic i imaginarteatral .........................................................pp.21-23Vasile Menzel, La cafea cu un milionaramerican ............................................................p.23Emil Bucure teanu, Nietzsche i credin a înDumnezeu ..................................................pp.24-25Petru Solonaru, Versuri ..................................p.25Janet Nic , Elis Râpeanu, .... ..................pp.26,27Florin M ce anu,Hubert Robert ....................p.27Livia Ciuperc , Nemiloasa devenire ..............p.28Al. Florin ene, Erosul - ca art în secolul alXVIII-lea românesc ..........................................p.29Ion Mititelu, Versuri ........................................p.30Diana Iacob-Sp taru, Versuri .........................p.30Daniel Marian, Florin Iaru... .........................p.31Octavian Lupu, “Breaking News”... .............p.32Ion N. Oprea, În contextul istoric, detaliile suntimportante .................................................pp.33-36Ionu Caragea, Citate despre suflet ..............p.36Doina Dr gu , ip tul cucuvelei ..................p.37Mariana Zavati Gardner, Proz scurt ........p.38Mircea Monu, Florentin Smarandache... ....p.39Mihai Horga, Versuri .......................................p.40Al. Florin ene, Premiul Mihai Eminescu, peanul 2014, a fost acordat unui colaborator alsecurit ii ..........................................................p.41Ionu Copil, Pictogram ... .............................p.42Stejarel Ionescu, Versuri ................................p.43

tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.43John Mole, Versuri ...........................................p.44Yusuf Yigit, Versuri .........................................p.45Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46Boris Marian,Diavolul ..................................p.46Viorel Martin, rut mâna, draga mea! ..pp.47,48Claudiu imona i, Distihuri ...........................p.48Ion I. P ianu, Petre Petria - ... ....................p.49Dominic Diamant, Sonete ...............................p.50Leonard Ionu Voicu, Versuri .........................p.50Nicolae B la a, Trecerea prin lume ..............p.51Beatrice Silvia Sorescu, Versuri ..................p.52Ecaterina Negara, Canon ...............................p.52Viorel Roman, Pacepa, erou sau tr tor? ..p.53Ioan Vasiu, Versuri ...........................................p.53Floarea Nec oiu, “Vera”... .............................p.54Decebal Alexandru Seul, ania .................p.55Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.55Sorin Olariu, Constela ii epigramatice ......p.56V. Til Blidaru, Constela ii epigramatice .....p.57Nelu Vasile, Constela ii rebusiste ................p.58Gh. Bâlici, Epigrame .......................................p.58Dan Norea, Clanul sicilienilor ..............pp.59,60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

ISSN 2069 – 0657

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICRedactori literari:

IULIAN CHIVUBAKI YMERI

Redactor artistic:FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:[email protected]

[email protected]

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul V, nr. 1(41)/2014Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

DTP: Doina DR GU

Ilustra ia revistei: Hubert Robert

mailto:constelatiidiamantine1:@gmail.com

mailto:const.diamantine:@gmail.com

http://www.scribd.com/doina_dragut

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul V, nr. 1(41)/2014

Acest poem-problem va fi cu prisosino bun s mân de tulburare gândural pen-tru frun ile adunate în cerc, la sfat. Creiereleunui secol se pare c au b tut în cuie curgereai fream tul, l udând stalactitele i stalagmi-

tele unei gândiri care a pupat, nu din smere-nie, ci arivistic, poalele Absolutului. Func i-onarii publici ai acestei gândiri au mobilatdezordinea cu ordine, ira ionalul cu un r ura ional, f când tiin pe paji tile instinctu-lui. S-au f cut demonstra ii de matematic înfor pe spinarea iambilor, s-au num rat fone-me i atomi i s-a decretat hora adev rului

fisur . Comentariile (care nu sunt, înfond, decât „iluzii ale iluziilor”, opera fiindprima „iluzie”, dup Eugen Negrici ), au f cutdin poemul „Luceaf rul” prima coloan in-finit finit , pus la naftalin , ferit , astfel,de molia unei posibile interpret ri. Un binedestul de r u, chiar mortal. Cine-l iube teastfel pe Eminescu vrea s -i aud clopotele

tând a întristare. Azi e un lucru banal crerea autorului fa de propria-i oper nu

valoreaz nici cât o corcodu murat . E ade-rat c Eminescu e un imperiu spiritual care

va d inui cât poporul care l-a n scut. De ace-ea, cred c explozia carapacei mele de gândacnu va produce nici o vân taie pe epidermamitului eminescian. Trilul privighetorii n-aoprit niciodat conflagra ii mondiale, dar si-gur a picurat dulcea în urechile solda ilorînsângera i. i totu i... În poemul „Lucea-

rul”, Eminescu a vrut s ilustreze (prin m r-turie scris ), pornind de la un basm, soartaomului de geniu. Reu ita a fost deplin . „Lu-ceaf rul „ este un diamant prea mare ca saib doar o fa et i s reflecte doar o lumin .Iar în materie de iluminat, nu trebuie s r -mânem, din s torism i gândirism, laopai i lumânare. Trebuie s abandon mimaginea unui Eminescu-muzeu cu figurinede cear sau de „Titanic” naufragiat la rm.Dup umila-mi p rere, pulsul viguros al po-emului bate în alt parte. Ne-o spune M riaSa Textul, metodic. Dac privim poemul cape o jum tate de m r (singura pe care o ve-dem, dup Ortega Y Gasset), poteca interpre-

rii face dreptate Absolutului. Imagine sta-

Janet NIC~

tic , desenat în plan, euclidian , matematicdep it . Or, acordându-i volum, poemuldevine cinetic, mustos. Acel „de ce nu” ba-chelardian d via . Privind în totalitate operaeminescian , se pare c Eminescu nu a datgr un e vulturului care, de mii de ani, a mân-cat pl mânii Realului. Ideea c Absolutul areîntotdeauna dreptate strive te orice mugural gândului. Ne-o spune cultura lumii de atâtaamar de vreme. Încadrat în aceast dox mi-lenar , ideea despre geniu a lui Eminescu arfi tautologic . N-am avea cu ce ne mândri.Norocul nostru c Realul nu ine cont deAbsolut, îl ignor pentru c îl încorporeazi îl adap . Boabele de grâu, de mac sau de

cine au absolutul sub coaj , f retoric , ra iune, f sentiment. „Luceaf rul” a

fost interpretat pân acum morfologic, nusintactic. S stabilim, cu titlu de metod , cTextul este singurul f pta , desenul care vor-be te. Iar Textul spune „din bob în bob” caventura fetei de împ rat cu Luceaf rul sepetrece în somn i numai în somn: „Iar ea,vorbind cu el în somn/ oftând din greu, sus-pin ”; „Ea trebui de el în somn/aminte s iaduc ”. Astfel, sâmburele poemului se con-tureaz a fi fata de împ rat, inima care pul-

seaz adev r, holomerul, individualul cuplatcu un general. Ea este simbolul vie ii terestre,seva care gânde te i viseaz , poate „trestiagânditoare” a lui Pascal. Logic, geniul este ofacultate a vitalului care r mâne, oricât ardep i marginile, legat anteic de individual.Asemenea fecioarei Maria, preasfânt n s-

toare de Dumnezeu, C lina este o prea-frumoas n sc toare de Luceaf r. Privit cuun ochi plebeu, C lina e fat de împ rat,vârf al ierarhiei valorice, vârf de piramid ,„fecioar între sfin i” i „lun între stele”.Privit cu ochiul aristocrat al Absolutului,ea pare o fiin dec zut , incapabil s în e-leag „neîn elesul”. Adoptând grila divinu-lui, totul ar fi de ert ciune, lupta pentru va-loare n-ar mai avea sens, iar geniul (sensulcel mai de fal ), ar vorbi „în de ert” i s-ar în-chide ca o teorem f reciproc . Or, la Emi-nescu, vâna gândirii e plin de p cate i între-

ri. În „Vener i Madon ”, poetul o ceartpe femeia iubit dar o i divinizeaz : „A fostcrud -nvinuirea, tu e ti sânt prin iubire”.Împ ratul din „C lin (file din poveste)”, pen-tru c a alungat-o pe fata sa, nu are în cap„gr un e”, „ci numai pleav i puzderii”. Lafel, C lina e „sfânt ” prin iubire. Ini iativa(bobârnacul care na te o lume), este a ei inumai a ei. Luceaf rul a stat nemi cat pe fir-mament de la începutul lumii. Era nevoie sse nasc ea, fata de împ rat, ca s -l „mi te”„din locul lui menit în cer”. Tot ea „pasul i-l îndreapt / lâng fereastr , unde-n col / Lu-ceaf rul a teapt ”. Tot ea „îl vede azi, îl vedemâni”, tot ea „pe coate- i r zima, visând, aleei tâmple”. În somn, tot ea îl cheam . Dupprima coborâre a luceaf rului, „ea trebui deel în somn/ aminte s i aduc ”. În toat a-ceast vreme, luceaf rul e pasiv, inconsis-tent, tremur tor, nehot rât. El doar „a teap-

”, se revars peste trupul fetei indirect, „dinoglind ”, lumini , i o „urma” adânc „în vis”.Indubitabil, Luceaf rul e umbra singurei vioridin poem: C lina. Gândirea fetei e curat ,corect ca un silogism aristotelic, adeveri-toare ca un synalethism noician. tie s apre-cieze dimensiunile, distan ele i sentimentele:Sabin B la a - Luceaf rul

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul V, nr. 1(41)/2014

„dar pe calea ce-ai deschis/ n-oi merge ni-ciodat ”, „ c ci eu sunt vie, tu e ti mort”; „fiimuritor ca mine”; „în veci îl voi iubi i-n veci/ va r mânea departe”. Con tient c Abso-lutul (mort frumos cu ochi care înghea ), nuse poate întrupa pe m sura ei, ea îl vrea peHyperion s -i lumineze via a i norocul, ase-menea unui ideal. C lina e o teorem care

i face iluzii. Inconsisten a lui Hyperion esteevident . Vrând s devin om, nu reu te

devin decât înger sau demon. Vrând s -i arate fetei cât o iube te „de tare”, c se vana te „din p cat”, dup dialogul cu Demiur-gul, hot rârea lui de nezdruncinat cade ca otencuial plin de igrasie. Setea lui pentru „oor de iubire” devine bolboroseal i derut .Neputin a sa se vede cu ochiul liber, o spunechiar el: „din sfera mea venii cu greu”. Maimult, se duce ca un fl u crescut între colinela tat l s u ceresc s -i cear moartea, deve-nirea, când, de fapt, pân atunci, „devenise”din plin: se îndr gostise, coborâse pe P -mânt, zburase spre Demiurg. Simplitatea sade mineral e s cie. Demiurgul, s -l împli-neasc , îi ofer , pe rând, în elepciune, t rie,sim ul drept ii. Restul e cea i întuneric.Dovada c totul se petrece în mintea fragila muritoarei C lina este i logica precar aDemiurgului. Din discursul s u cosmic, re-iese c el, „izvor de vie i”, ur te via a i-idispre uie te pe oameni: „Tu vrei un om ste soco i/ cu ei s te asameni?/ Dar piar oa-menii cu to i / s-ar na te iar i oameni”. Înaceast logic strâmb , mioap , sorii „sesting”, dar Hyperion (o stea între stele), r -mâne „oriunde ar apune”. De i ei, cosmiciinu au „nici timp, nici loc”, Hyperion pieri,mai multe zile „din locul lui menit în cer”.Spa ialitatea i temporalitatea sunt acizii careîi rod deopotriv pe cosmicii i pe muritoriidin acest poem. Semn c privirea poetului ede jos în sus. Semn c oamenii îi nasc pe zei,nu zeii pe oameni. De la în imea cerului,

lina e „guraliv i de nimic”, asemenealui C lin, pe care îl cunoa te „înc de mic”i cu care se potrive te. C lina este idealul

lui C lin iar Luceaf rul, idealul ei. Abilitateavital a lui C lin o cucere te pe fata de îm-

rat. El îi propune valori vitale: râsul, s ru-tarea, s tatea, voio ia, pe care ea le accep-

, vrând-nevrând, „ru inos i dr la ”. C -lina i C lin sunt via plus via . Mintea

matur a C linei refuz , chiar în vis, irealul,i logode te s mân a cu brazda. R corit de

îngânarea literei, abia acum pot înc leca peaua acestui poem epic-liric- i-dramatic,

convins c interpretarea dat e b taia de aripia unei libelule bine ag at de ramura textului,întru lauda lui Eminescu, eternul...

Voi fi, poate, i eu, tributar concep ieidup care, vorba lui Arghezi, pentru a fi uni-versal, trebuie s fii na ional. Arghezi se re-ferea, în conferin a sa din 1943, de la Ateneulromân, la nimeni altul decât la Eminescu.

Sunt popoare care î i revendic atribu-tul de poet na ional pentru unul sau altuldintre exponen ii spiritului locului; sunt ialtele care nu î i pot revendica acest titlu;orgoliu? megalomanie? complex de inferi-oritate? Englezii au, pe lâng alte valori, unautor incontestabil: Shakespeare. Poet i dra-maturg. Italienii nu tiu s aleag între DanteAlighieri, cu a sa „Divina comedia” i Fran-cesco Petrarca i al s u „Il canzoniere”.Nem ii îl au pe Goethe (de i nici prietenul

u, Schiller, nu este mai prejos); nordicii selaud cu pove tile lor despre vikingi i cu

Doina DR~GU}

saga-urile lor (finlandezii, cu „kalevala”);lusitanii, cu Fernando Pessoa; sârbii, cu IvoAndrici; albanezii se laud cu prozatorulIsmail Kadare; ungurii, cu Petöfi Sandor;polonezii, cu marele romancier Sienkiewichi cu Cseslaw Milosz (laureat Nobel); rusimea

a dat multe nume remarcabile: Tolstoi, Dos-toievski, Cehov, Gogol, Esenin, Maiakovski,Vosnesenski; fran uzii, i ei, au dat culturiiuniversale autori de marc (nu-i amintesc peto i, pentru c lista ar fi foarte lung ): BlaisePascal, Racine, Moliere, Hugo, AndréMalraux, Albert Camus, Jean Paul Sartre etc.

Revenind la ideea ini ial : câte popoarei pot declara c au un poet na ional? O

anchet întreprins în urm cu câ iva ani înmediile culturale franceze, privitoare la unpoet na ional, scotea la iveal faptul c cel

mai reprezentativ poet al Fran eimâne, totu i, Victor Hugo.

Mul i dintre exponen ii cultu-rilor de peste m ri i ri, cunos-

tori ai realit ilor culturale dinRomânia i din lume, au conchis

România are un poet na ional:Mihai Eminescu.

Este surprinz tor, de aceea, cunii intelectuali sau fal i intelectualiîi contest acest calificativ.

Eminescu n-a tr it decât 39 deani. Dup perioada încerc rilor,geniul s u s-a manifestat numaivreo 12-13 ani. Ace ti ani au fostsuficien i pentru a se impune încontemporaneitate i, mai ales, înposteritate.

Pe lâng detractorii de ieri ide azi, efigia lui Eminescu treceimperturbabil ; motiv pentru careMarin Sorescu, unul dintre mariipoe i ai secolului XX, a scris acelvers memorabil: „Trebuiau spoarte un nume: Eminescu”.

Sabin B la a - Luceaf rul

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul V, nr. 1(41)/2014

George FILIP (Canada)

MIHAI - DIVINULMihai, nu tie lumea nici dac te-ai n scut.istoria se scrie mult prea târziu i greu.noi i-am g sit însemne str dincoace de Prut:aici i-a dat suflare prea bunul Dumnezeu.

românii - oropsi ii, cre tin te-au botezatiar tu te-ai dus în codri - cu doinele i brazii.

icu a ta - natura - pe ram te-a leg nati i-a pus flori de geniu, s fii m re ca barzii.

în inimile noastre te na ti în ori ce an.te-a a teptat o glie - s-o umbli i s-o cân i.te a teptau vremi tulburi, cu fr mânt ri noian,

î i transpire fruntea i-n vers s te fr mân i.

bine-ai venit pe lumea aceasta blestemat !Mihai - e ti o izbânda n scut din blestem.te-a pus la neodihn divinul nostru tat ,

nu-mpline ti destinul... desigur, nu m tem.

...aici i-a dat suflarea eternul Dumnezeui-a fost s fii al nostru - str dincoace de Prut.

povestea ta se scrie mult prea târziu i greu.Mihai, tu e ti divinul n scut au nu f cut...

31 decembrie - 2013, la Montreal.

ZEUL MIHAI EMINESCU

de i e ti printre noi - cu dor te-a tept s ni te na ti, s te rena ti mereu,

tu - MIHAI - e ti astru printre a trii e ti român - cu aripe de zeu.

bine-ai venit la noi... din ve nicie, fii stindardul altor ve nicii.duri i-am dat i râuri, mun ii,

Marea i nu-s pe lume alte Românii.

...copil fiind - p duri cutreierai.Venera i Madon i-a dat timpul

na i i-au fost mari filozofi ai lumiii-n fruntea ta s-a n rit Olimpul.

spre taina lumii ai plecat din staul.de foarte fraged ai gândit matur.cu pasul t u - la bra cu fanteziaminunilor din cer le-ai dat contur.

na terea ta e o bun -vestire.n-avem noi doine s te leg nam,dar cu gr irea dacic , din datini,la geniul t u - MIHAI - ne prostern m.

tu flac ne e ti - din gerul cosmicai coborât pe-un bulg r de p mântpe care te-a teptau sperjurii riice prea de vreme... i-au s pat mormânt.

nu-s calendare s i m soare via a.nu-s ve nicii uit rii s te dea.vestea s-a dus: prin Mihai Eminescupe cer s-a mai aprins o nou stea!...

3 martie-2014, la Montreal.

MIHAI-STEAUA VE NICIEI

-i spun poeme marelui Mihaiar fi s port str fulgere în glas

port pe umeri greaua mea planetar fi s fiu cel mai modern Atlas

dar eu m -ncumet fiindc îl cunoscde când copil - p duri cutreiera;el era prin ul viselor r zle ei nici-o lege nu-l încarcera

avea aripi pe umeri i la glezne zboare printre zodii mari de dor

el era pruncul blestemat de muze fie cel mai mare vis tor

pe vreme lui închiriasem regecare s-a altoit pe-al nostru plaidar poezia suferea-ntre rimei i-a fost dat poetului Mihai

am geasc muzele prin crânguri plâng -n cartea noastr de istorii

i el le-a spus românilor ce-i aracum se zidesc columnele de glorii*... la un semn m-am dus la poarta-i,

mi-a r spuns- Doamne, Marea mea cea Neagr m-a trimis

m leg s î i zic frate prin vecii;iat sfinte - i-am adus un manuscris.

vulturul i-a cl tit ochiul prin caietpletele-i leg nau febra, cam hai-huii gr it-a testamentul: ti poet

eu m urc în sus la ceruri - tu r mîi

de aceea am curajul s -i trimitfratelui Mihai din slav - versul meui cum sunt n tâng la minte, cred zbanghiu-n scrisori m cenzureaz – Dumnezeu

- spune-i tu Mihai, c -i stai de-a dreaptaaminte te-i c -n infern ne chinuimspune-i c urc m peste Golgotei sper m s ne-ntâlnim în velerim

...vezi MIHAI?, noi nu te d m uit riipribegia noastr -i lung i e greasemnul crucii ne zide te-n vertical i în veci,luceaf r blând - tu ne e ti stea.George Filip i Eminescu - la Montreal

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul V, nr. 1(41)/2014

INTERVIU POSTUM

cu sculptorul Nic Petre, despre Eminescu,lâng statuia cioplit la Hamilton

- prietene, hat... de departe vin la tine,la Hamilton – pe românescul plai,

-mi spui ce tii mai bine i mai binedespre poetul nostru drag - MIHAI?

... i Nic se d jos din nemurire.Sfântul Mihai ne-ascult dintre stele.- poetule-1as vou mo tenirecel mai frumos copil al d ii mele.

la bustul lui Mihai nu se clinte te.la umbra lui cuvântul se usucprivirea lui adânc ne uime tei-i gata, ca oricând, s ne seduc .

- dar cum trudi i, ca dintre stratageme,-l zeifici - în lumea str cealalt ?

- am transpirat, ce-i drept, niscaiva vreme,restul s i spun barda mea i dalta.

- maestre Nic Petre - mul am ie pe Mihai l-ai pus în nimburi sfinte.

El - spre cereasca lui împ ie,va curge-n veci din blânda lui sorginte.

...privi i la EMINESCU, nu ne cerenimic - în via a-i scurt el a dat

i celor s raci, i celor cu avere;chiar celor ce prin veac l-au înjurat.

... i noi plec m. El rabd ger, dogoare.unde-i Mihai acolo-i România;

tim cu to ii - s afle lumea mare:din fruntea lui - r sare ve nicia...

iulie-2012- la Hamilton

EMINESCU PRIN CER...

ce-o mai fi Doamne colo, pe p mânt?l-a întrebat MIHAI pe DUMNEZEU;o fi mai bine rob... mai bine sfântprin raiul sta prea-mbuibat - mereu...

urca i cre tini la ceruri... nu veni i...ce-ar face ARA f voi - românii,precum v ti i de veacuri, obidi i,deprin i mereu cu cnutul i st pânii?

c-a i vrut p mânt - cândva v-a i r sculat.la por i înalte a i strigat odat .jandarmii... fra i cu voi, v-au împu catiar împ ra ii mari v-au tras pe roat .

apoi au fost B lcescu, Tudor, Cuza.mari c rturari ne-au înflorit din neam.ca dacii de la Sarmisegetuzaîn regii no tri falnici - mai credeam.

dar ne-au tr dat i regi, i pre edin iistrigoi din testamentele marxiste,care ne-au dus în pu rii p rin ii,tradi ia de neam s nu existe!

...poetul st la sfat cu cel Divin,în limba cea român - din Carpa i.se în eleg prin marele amin

juri c dup sânge ar fi fra i.

- prea-sfinte, România ia-o-n ceri s-o sc m de biruri i st pâni!

- las -i Mihai... cre tini prin lerui-ler,de-ar face ARA f de români?

5 ianuarie,2014 - la Montreal

cine n-are poe i... s -i cumpere,cine-i are: s -i ard pe rug!!!

george FILIP

LOGODNA CU MAREA

Marea valsa prin cer cu albatro iii albatro ii prevesteau - destin.

destinul sfânt ce ni l-au scris str mo ii:tulbur tor... albastru... i divin.

i într-o zi s-a împlinit destinul.Mihai la rmul M rii a sosit.a fost un vis ame itor ca vinulce nu se las -n vorbe - travestit.

privea hipnotizat doamna Mare.Mihai... era i el hipnotizati noaptea... sub nocturne felinare,

iubirea cea etern s-a-nchegat.

Marea i-a leg nat poetu-n valuri.poetu-n apa M rii s-a sfin iti astfel - din furtuni i idealuri

logodna Om i Mare s-a-mplinit.

durea se-nmul ea prin s mulastr ,doar un stejar în ghind - nu rodea.din z ri gr ia profetic zarea-albastr

s-a n scut pe cer o nou stea.

zut-am trubaduri f ghitar .dar nu iubire - f trubaduri.atunci s-a-nchinat Marea-ntâia oarla tainele fecioarelor p duri...

Marea l-a-mbr at ca o mireasi Mihai - domnul - în vecii s-a dusoptindu-i c -i va fi pe veci aleas ;

mai am un singur dor - atât i-a spus...5 ianuarie - 2014, la Montreal

Ap rut la Editura Armonii culturale, Adjud, în 2013, volumul „Meridiane lirice(aripi de vis); antologie a poeziei române ti contemporane”, autor GheorgheA. Stroia, cuprinde între copertele sale crea iile a 113 poe i contemporani de pe totmapamondul.

În format A4, cu 796 de pagini, beneficiind de o grafic de excep ie a pictoruluiMihai C trun , cartea se remarc prin originalitate i prin modul obiectiv în care afost organizat , autorii primind cam acela i num r de pagini, cu mici excep ii.

Poe ii antologa i beneficiaz , pe lâng crea iile proprii, de o prezentare înso itde referin e critice, ceea ce face ca aceast lucrare s devin util criticilor literari,istoricilor i cercet torilor.

Felicit ri scriitorului Gheorghe A. Stroia pentru demersul s u în conceperea ieditarea acestei edi ii monumentale!

Doina Dr gu

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul V, nr. 1(41)/2014

Constantin MIU

Nimeni altul n-ar fi putut ilustra poeticconceptul de frumos ca suferin transfigu-rat decât Eminescu. Din lirica poetului nostrunepereche ne vom opri la poeziile Pe aceea iulicioar , Pe lâng plopii f so i Od(în metru antic).

Primele dou crea ii amintite au iz de ro-man , organizându- i substan a liric pe an-titeza dintre inconsecven a feminin i per-manen a i constan a în sentimente a erouluiliric, al c rui suflet se afl în consonan cupermanen a elementelor ce alc tuiesc to-posul erosului.

Primele trei strofe ale poeziei Pe aceea iulicioar pun în eviden antiteza de careaminteam. Elementele componente aletoposului sunt: „aceea i ulicioar ”, „luna”,„aceea i pomi în floare”, „acela i drum”. Lasimpla în iruire a acestor elemente, sesiz mprezen a adjectivului pronominal de iden-titate. Repetarea acestuia pe lâng trei dintreelementele toposului erosului, ca i rela iape care o realizeaz acest adjectiv pronominalcu pronumele subiect eu („eu r mas ace-la i”) subliniaz permanen a i constan aîndr gostitului, ai c rui complici sunt ele-mentele men ionate.

Ruptura afectiv dintre cei doi partenerieste sugerat printr-onega ie total : ac iuneaverbului la negativ este amplificat de ad-verbul de timp vecinic: „Pe aceea i ulicioar /Bate luna în fere ti,/ Numai tu de dup gratii/Vecinic nu te mai ive ti !” - s.n. Ideea aceastaa obtur rii afectivit ii dintre cei doi partenerieste augmentat i de imaginea gratiilor dela fere ti, acestea sugerând autoizolarea irefuzul de a comunica.

Dar ruptura afectiv este eviden iat înstrofa a doua sub aspectul temporalit ii: înciuda prezen ei acelora i elemente ale to-posului erosului, eroul liric nu poate reînviatrecutul. În acest caz, zilele trecute apar i-nând timpului iubirii se opun nesuferituluiazi - prezentul noncomunic rii: „ i aceea ipomi în floare/ Crengi întind peste zaplaz,/Numai zilele trecute/ Nu le fac s fie azi” -s.n. Alain Guillermou opineaz c „scurgereatimpului este opera nestatorniciei femini-ne”.1 Noi suntem de p rere c scurgerea ire-versibil a timpului anticipeaz schimbarea

fiin ei iubite, schimbare operat atât în planafectiv, cât i la nivelul fizionomiei - ochiifiind oglinda sufletului: „Altul este al t u su-flet,/ Al ii ochii t i acum,/ Numai eu, r masacela i,/ Bat mereu acela i drum.” - s.n.

Partea median a poeziei (strofele 4-7)plaseaz scenariul erotic (rememorat) pe t -râmul oniricului. Din perspectiva acestei ne-cesare, dar destul de dureroase rememor ri,finalul poeziei nu mai este unul pesimist (cutoate c se revine la imaginea i semnifica iiledin prima strof ), ci melancolic: „Vântul tre-mur -n perdele/ Ast zi ca i-n alte d i,/ Nu-mai tu de dup ele/ Vecinic nu te mai ar i!”

Frumosul ca suferin transfigurattranspare din primele dou versuri ale strofeimai sus citate: vântul care tremur -n perdeleeste imaginea metaforic a zbuciumului su-fletului celui care con tientizeaz nostalgiadepartelui.

În aceea i tonalitate se desf oar i sce-nariul erotic al poeziei Pe lâng plopii fso , numai c frumosul ca suferin transfi-gurat aminte te de gestul lui Hyperion (dinfinalul poemului Luceaf rul), care i se adre-seaz senten ios C linei - cea care nu con-tientizeaz ca el bariera ontologic dintre

lumea lui i a ei.Începutul poeziei, prin mimarea atmosfe-

rei de roman , este asem tor poeziei decare tocmai ne-am ocupat, fiind detectabilaceea i antitez dintre fr mântarea sufleteas-

a eroului liric i indiferen a fiin ei iubite:„Pe lâng plopii f so / Adesea am trecut;/

cuno teau vecinii to i -/ Tu nu mai cu-noscut.// La geamul t u ce str lucea/ Priviiatât de des;/ O lume toat -n elegea/ Tu num-ai în eles.” La simpla lectur a acestor doustrofe, observ m similitudini cu primele doustrofe ale poeziei Pe aceea i ulicioar . iacolo i aici putem remarca constan a în sen-timente a eroului liric. Dac în poezia ante-rioar acest aspect era sugerat prin folosireaadjectivului pronominal de identitate (ace-ea i, aceia i), de ast dat acela i aspect alfidelit ii în iubire este pus în eviden la ni-velul registrului verbal, cele dou verbe - unulde mi care („am trecut”), cel lalt conturândfirea contemplativ a îndr gostitului („pri-vii”), intrând în rela ie - primul cu adverbul

de timp „adesea”, cel de-al doilea cu locu-iunea adverbial - de aceea i esen - („atât

de des”), stilistic reliefeaz constan a în sen-timente a eroului liric.

Scenariul erotic al acestei poezii se sal-veaz de banalitate prin conceptul de frumosca transfigurare a suferin ei: „Azi nici m carîmi pare r u/ C trec cu mult mai rar,/ C cutriste capul t u/ Se-ntoarce în zadar,// C ciazi le semeni tuturor/ La umblet i la port,/ ite privesc nep tor/ C-un rece ochi de mort.// Tu trebuia s te cuprinzi/ De acel farmecsfânt,/ i noaptea candel s-aprinzi/ Iubiriipe p mânt.” - s.n.

În afara tonului senten ios, asem torLuceaf rului, decel m ironia romantic ,în eleg toare, a eroului liric la adresa uneifemei plate în aspira ii. În fond, eroul liric re-pro eaz celei care nu l-a în eles lipsa uneimetafizici a iubirii, provenite din transfigu-rarea suferin ei.

Tema omului superior i neîn eles din po-emele Floare albastr i Luceaf rul fuzio-neaz în Od (în metru antic) în chip armo-nios cu cea a omului confruntat cu erosul,care-i prilejuie te cunoa terea unei alte laturia sinelui. Din aceste considerente, Perpe-ssicius spunea despre aceast poezie c este„o elegie erotic topit finalmente într-o li-tanie a eului devorat de patima cunoa terii,reînviat i ucis deopotriv de cuvânt.” - s.n.

Metaforele simbol din prima strof(„manta-mi”, „ochii mei”, „steaua singur -

ii”), ca i registrul verbal („nu credeam s -nv a muri”, „înf urat”, „n am”) ne fac sconcluzion m c atitudinea contemplativ aeroului liric - abstras din contingent, pe caleareveriei, a spiritualiz rii - este similar „per-sonajului” masculin din Floare albastr .

Strofa a doua marcheaz ruptura onto-logic : rolul acesta îi revine lui când, avândvaloarea lui i narativ, eviden iind, sub as-pect stilistic, surpriza. Apari ia intempestiva erosului (sugerat de verbul la perfectsimplu) tulbur echilibrul interior al euluicontemplativ. Aceast apari ie inopinat aerosului („r ri i”)2 atrage dup sine tre-cerea la un alt modus vivendi („b ui”), carepresupune acomodarea eului cu aceast


nou lume. Construc iile oximoronice („du-reros de dulce” i „voluptatea mor ii”) aurolul de a pune în lumin schimbarea dra-matic , dureroas , ce se petrece în forul inte-rior al eroului liric, dar i conturarea fru-mosului ca suferin transfigurat . Eroulliric va c ta un plus de frumuse e moral ,prin asumarea suferin ei în plan erotic; deunde i voluptatea mor ii de care vorbe te.

Evocarea suferin elor chinuitoare ale ce-lor doi eroi din mitologia antic (Nessus iHercule) are darul de a amplifica durerea mis-tuitoare a dragostei care a pus st pânire pesinele cândva contemplativ. Afirma ia expri-mat printr-o nega ie total dezv luie impo-sibilitatea de a se vindeca de morbul dra-gostei : „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/Apele m rii”.

Primele dou versuri ale strofei a patrabovesc asupra st rii de spirit a eroului liric:

combustia erotic e total i relev patimadevoratoare pe care o implic erosul. Eloc-vente, sub acest aspect, sunt reflexivele ver-belor, ca i posesivul al meu: „De-al meupropriu vis, mistuit m vaiet,/ Pe-al meu pro-priu rug m topesc în fl ri...” Întrebarearetoric din urm toarele dou versuri aug-menteaz i ea dramatismul situa iei, inten-sificând sentimentul suferin ei: „Pot s mairevin luminos din el ca/ Pas rea Phoenix?”De observat c verbul la conjunctiv („s mairevin”), cu acela i rol amplificator, traduceincertitudinea; de aici i chinul ucig tor aleroului liric, care se simte condamnat s isuporte la nesfâr it noul mod de a fi.

Versurile strofei finale au iz de impreca ie,în care ruga, în melanj cu implorarea i dorin aexpres de a reveni la condi ia ini ial a euluicontemplativ, imprim poeziei o not tragic .A se vedea, în acest sens, ponderea în planafectiv a celor trei imperative („piar ”, „vino”,„red -m ”), precum i semnul de exclama ie,acesta sugerând strig tul disperat al celuice dore te s i recapete lini tea contempla-tiv de la început.

Având un pronun at ton confesiv, poeziase transform dintr-o dram a eului într-unageneral-uman , a cunoa terii sinelui, prineros, încât confesiunea cap dimensiunileunei ode. Re inem, de asemenea, caracterulei filosofic, tocmai prin convertirea suferin eiîn frumos, încât marile probleme ale existen ei(cunoa terea, rela ia eului cu universul, ero-sul i thanatosul) devin aici motive lirice i,în egal m sur , motive filosofice.

NOTE:1. Apud Paul Dugneanu, în M. Eminescu, Poezii,tabel cronologic, prefa , note i bibliografie deP.D., Ed. Albatros, 1990, colec ia Lyceum, p. 34.2. Remarc m natura vegetal a erosului, ca înpoezia Lacul („Ea din trestii s r sar ” - s.n.).

Ne iart , M rite !

Unicului

La ceas de t cere ascuns ,Cu ochii în lacrimi de sear ,Doar gândul plecat spre luceferiPe suflete picur cear .

Din cer se aude un scâncetCopilul de aur iar plânge

i plânsetu-i arde în noapteCu urme i slove de sânge.

Lumina-i din ochi se r sfrângeSpre dealuri i mun i, c tre mare

mântul întreg îl cuprindeDeparte, din zare în zare.

Triste ea-i pe chip se cite teÎn juru-i stau stele aprinse

mântu-i trecut în uitare,De veghe, doar candele stinse.

Luceaf r la vreme de sear ,Luceaf r aprins peste lume,Din ce supernov r sariDe cazi spre întins genune?

Ne iart , M rite Luceaf r:Lumina din candele-am stins

i-n cerul cu mâini ca de cearIubirea, nicicând, n-am atins!

Ne iart , M rite Luceaf r:mântu-n genune-am schimbat,

Tot cerul în râuri de sânge,Lumina, din noi, am uitat!

Gheorghe A. STROIA

optind…EMINESCU!

optind Eminescuîn cuvinte de dor,optim... Cerului -

albastra-i culoare,optim codrilor seculari -

verdea lor frunzîn picuri de floare.

optind Eminescuîn cuvinte de-alint,optim... P mântului -

boreala-i auror ,optim marginilor sale

rotunde ca sânii de fecioar -frumuse ea zorilor alba tri.

optind Eminescuîn cuvinte alese,optim... Luminii -

în elepciunea-i net duit ,optim istoriei -

faptele pream ri ilor voievozi,transforma i în catedrale.

optind Eminescuîn inocente cuvinte,optim... Copil riei noastre -

vis, candoare, vr jit p dure,optim pa ilor m run i -

timpii regretuluistr lucirii de-o clip .

optind Eminescuîn cuvinte de dor,optim... Fiin ei noastre -

Luceaf rul cunoa terii,optim Limbii Române -

Calea spre Nemurire,Eternitatea sufletului românesc.

optind EMINESCU,Strig m... ROMÂNIA!


Studiul operei eminesciene, i când spu-nem asta nu ne gândim mimai la poezie, cila întreaga produc ie literar pe care o g -sim consemnat în manuscrisele sale, înarticolele ap rute în presa timpului, ne des-coper o personalitate cu o neostoit setede cunoa tere, dornic de a- i însu i totceea ce oferea gândirea omeneasc în celemai variate domenii de manifestare a spiri-tului. „Nu e ramur de tiin , afirma IoanSlavici despre Mihai Eminescu, pentru careel n-avea, cum zicea, o «particular sl bi-ciune», i când se înfigea odat în vreochestiune, citea un întreg ir de c i privi-toare la ea...” Ar fi interesant un scurt voiajprin gândirea lui, cu accent pus pe viziuneasa asupra cre tinismului i pe perspectivadin care evalua omul.

Ioan Slavici avea dreptate. Cursurileaudiate de Mihai Eminescu la Viena i Berlinsunt dovada unei preocup ri pentru dobân-direa unei culturi enciclopedice. Drept, eco-nomie politic , tiin e financiare, filologie,istorie modern i geografie, fizic , medicini filozofie sunt domeniile care pentru Mihai

Eminescu prezentau un interes deosebit. Nudegeaba cartea lui Constantin Noica îl pre-zenta pe cel n scut la Ipote ti ca „omul deplinal culturii române ti”.

Nu avem tiin ca Mihai Eminescu s fiurmat vreun curs de teologie în anii studiilorîn str in tate. Avem m rturie îns c în primulrând acas , i mai apoi la Cern i, a f cutcuno tin cu biserica i c ile liturgice.Ceasloavele, liturghierele, mineiele, sinaxa-rele, c ile de înv tur n-au rezistat curio-zit ii tân rului din Ipote ti i au fost cerce-tate cu aten ie. Chipul lui Iisus Hristos apareevocat în câteva poezii i în articolele publi-cate în „Timpul”. Intui iile lui Mihai Eminescuasupra Persoanei Fiului lui Dumnezeu întru-pat nu sunt foarte numeroase, dar compen-seaz prin profunzimea lor. Cel mai repre-zentativ text cu privire la cre tinism este unarticol intitulat „ i iar i bat la poart ...”,publicat în ziarul „Timpul”, datat 12 aprilie

anul 1881. Se pare c este vorba de VinereaMare sau chiar Sâmb ta din S pt mâna Marea acelui an, pentru c autorul scrie: „Ast ziînc Iisus Hristos este în mormânt, mâine seva în a din giulgiul alb ca floarea de crin,ridicându- i fruntea sa radioas la ceruri”.

Vorbind despre Evanghelie i mesajul eiadus lumii, Mihai Eminescu a eaz cre ti-nismul pe prima treapt în istoria evenimen-telor care au schimbat lumea. În compara iecu celelalte înv turi religioase ap rute, maiapropiate sau mai dep rtate de venirea luiIisus Hristos, credin a cre tin propune iu-birea drept cea mai înalt form a existen eiumane: „Sunt dou mii de ani aproape decând ea (Evanghelia) a ridicat popoare dinîntuneric, le-a constituit pe principiul iubiriiaproapelui, dou mii de ani de când biografiafiului lui Dumnezeu e cartea dup care secre te omenirea. Înv turile lui Buddha,via a lui Socrate i principiile stoicilor, c rareaspre virtute a chinezului La-o-tse, de i ase-

toare cu înv mintele cre tinismului,n-au avut atâta influen , n-au ridicat atâtape om ca Evanghelia, aceast simpl i popu-lar biografie a blândului nazarinean a c ruiinim a fost str puns de cele mai mari durerimorale i fizice, i nu pentru el, pentru binelei mântuirea altora. i un stoic ar fi suferit

chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferitcu mândrie i dispre de semenii lui; i Socratea b ut paharul de venin, dar 1-a b ut cu ne-

sarea caracteristic virtu ii civice a Anti-chit ii. Nu nep sare, nu dispre : suferin a iam ciunea întreag a mor ii au p truns ini-ma mielului sim itor i, în momentele supreme,au încol it iubirea în inima lui i i-au încheiatvia a p mânteasc cerând de la tat -s u dinceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sa-crifica pe sine pentru semenii s i, nu din mân-drie, nu din sentiment de datorie civic , cidin iubire, a r mas de atunci cea mai înalt

form a existen ei umane”.re ia Persoanei lui Iisus Hristos nu

const doar în sublimul înv turii predicatede El celorlal i, ci în împlinirea cuvintelorrostite de Iisus în propria Sa via . MihaiEmi-nescu subliniaz ideea c o doctrin ,ni te principii abstracte nu vor fi niciodatde-ajuns pentru a mi ca popoarele s le ur-meze. Doar exemplul unei persoane reale, careface vie înv tura pe care o propune, aducecu sine convingerea c Iisus Hristos esteAdev rul absolut: „E u oar credin a c prinprecepte teoretice de moral , prin tiinoarecum, omul se poate face mai bun. Omultrebuie s aib înaintea lui un om ca tip deperfec iune, dup care s i modeleze carac-terul i faptele. Precum arta modern î i da-tore te rena terea modelelor antice, astfelcre terea lumii nou se datore te proto-tipului omului moral, Iisus Hristos. Dup elîncearc cre tinul a- i modela propria sa via-

”. Întreb rii retorice de ce Iisus Hristos estea de mare, Mihai Eminescu îi d un r spuns

simplu: „Pentru c prin iubire el a f cut ceartaîntre voin e imposibil . Când iubirea este, iea este numai când e reciproc , i reciprocabsolut, va s zic universal ; când iubireae, cearta e cu neputin ” (M. Eminescu, Frag-mentarium, Editura tiin ific i Enciclope-dic , Bucure ti, 1981).

Într-un articol intitulat „Pastele”, ap rutîn ziarul „Timpul” din 16 aprilie anul 1878,Eminescu comenteaz rug ciunea patriar-hului Calist al Constantinopolului, rostitpentru încetarea secetei i pune în evidenbun tatea lui Dumnezeu care nu r spl te terâul cu râu, ci se milostive te de f ptura sa.Textul publicat d la iveala familiaritateaautorului cu c ile de cult i cu slujba pas-

Stelian GOMBO{

Despre cea mai înaltform a existen ei umane

„De aproape dou mii deani ni se predic s ne

iubim, iar noi ne sfâ iem...”

Despre poetul, prozatorul ]i publicistulMihai Eminescu @n viziunea Bisericii,

despre raportarea sa la învã\ãturacre]tinã, precum ]i abordarea vie\ii

]i operei sale din perspectivacredin\ei cre]tine...

Despre poetul, prozatorul ]i publicistulMihai Eminescu @n viziunea Bisericii,

despre raportarea sa la învã\ãturacre]tinã, precum ]i abordarea vie\ii

]i operei sale din perspectivacredin\ei cre]tine...


cal pentru c articolul debuteaz cu o stihiredin canonul Pa tilor: „S mânec m dis-de-diminea i în loc de mir cântare s aducemSt pânului”, încheind cu Slava Laudelor dela înviere: „S ne primim unul pe altul i szicem fra i i celor ce ne ur sc pe noi...”

Dar s revenim la fondul afirma iei. Au-torul deplânge faptul c , de i „aproape dedou mii de ani ni se predic s ne iubim, noine sfâ iem” i c „în loc de a urma prescrip-iunile unei morale aproape tot atât de vechi

ca i omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu,omenirea necorijabil nu-I urmeaz deloc: ciîntemeiat pe bun tatea lui, s-a terne la p -mânt în nevoi mari i cer te sc pare” (M.Eminescu, Opere, vol. X, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România, Bucure ti,1989, p. 78). „Cum suntem vrednici a luafacerile tale de bine? C Tu e ti dirept, noinedirep i; Tu iube ti, noi vr jm uim; Tu e tiîndurat, noi neîndura i; Tu f tor de bine,noi r pitori! (...) Lesne este mâniei Tale celeiatotputernice ca într-o clipeal s ne piarzpe noi i, cât este despre gândul i via anoastr , cu direptul este nou s ne d m pier-

rii, prea direpte judec toriule! Dar... în-dur rii cei nebiruite i bun ii cei negr itenu este acest lucru cu totul vrednic, prea iu-bitorule de oameni st pâne!” Redactorul zia-rului recunoa te la finalul cit rii sale: „Rar nis-a întâmplat s vedem iruri scrise cu atâtacuno tin de caracterul omenesc: Tu e tibun, recunoa tem c noi suntem râii-r ilor,dar baga de seam c nu-i vrednic de tine

i r spl te ti asupra noastr pentru c aista în contrazicere cu calit ile tale de atot-bun, îndelung r bd tor, lesne iert tor”.

„Menirea vie ii tale e s te cau i pe tineînsu i. Adev rul este st pânul nostru, nu noist pânii adev rului. Sucul învietor al gândiriieste patima. Este vorba numai ca aceasta pa-tim s aib un obiect nobil i desigur c celmai nobil este adev rul. Adev rul este în ini-

, creierul nu este decât lacheul inimii”,exprim crezul unui neobosit c tor prinscurta via în aflarea sensului existen ei:

„Au e sens în lume?Tu chip zâmbitorTr it-ai anumeca astfel s mori?De e sens într-asta,e-ntors i ateu,Pe palida- i fruntenu-i scris Dumnezeu”

(Mortua est, 1871, 1 martie).

Ce vrea s spun de fapt poetul în acesteversuri? Zoe Bu ulenga observ într-uncomentariu al s u c condi ionalul dac , înpoezie prezent prin de e precede definireasensului de întors i ateu. A adar, doar dacmoartea ar fi elul singur al vie ii, atunci via aar primi aceste atribute. Ultimul vers exprimcon tiin a c omului nu-i sunt proprii atri-butele divine. De altfel, tot Mihai Eminescunota: „Ideea dumnezeirii s-a n scut din ne-ga ie, din ceea ce nu este spiritul nostru -atot tiutor; din ceea ce nu este bra ul nostru- atotputernic; din ceea ce nu este via anoastr - infinit ; din aceea ce nu este su-fletul nostru - ubiguu”. Avem aici trasat înlinii fine diferen a între cele dou condi ii,cea divin , absolut i cea uman , m rginit .Dar pasajul de mai sus poate fi interpretat iîn cheie apofatic , a cunoa terii lui Dumnezeuprin nega ia tuturor limit rilor omene ti.

Cu toate acestea, Mihai Eminescu areconvingerea c între om i Dumnezeu existafinit i care fac posibil comunicarea întrecei doi. „Dumnezeu. El are predicabiliile câtortrele categorii ale gândirii noastre. El estepretutindeni - are spa iul: el e etern - are tim-pul; El este atotputernic - dispune de întreagaenergie a Universului. Omul este dup ase-

narea Lui: Omul reflect în mintea lui - inortiim - câte itrele calit ile Lui”.

În studiul s u antropologic, Mihai Emi-nescu consider c omul nu r mâne nicio-dat la acela i nivel, ci în firea lui exist do-rin a unui progres, a unei lupte spre des -vâr ire, prin care se încearc autodep irea:„Omul con ine în el o contradic iune adânc .Fiecare om are în sine ceea ce numim noi odestina iune interna. Facultatea, puterea,voin a chiar de a dezvolta mereu, de-a pro-duce prin sine însu i o via nou . Nu e niciun om mul mit de-a r mânea etern pe acela ipunct - omul e oarecum na terea etern .Aceast devenire etern afl în om o puterenumai m rginit . Din aceast contradic iunea puterii m rginite i-a destina iunii nem r-ginite rezult ceea ce numim via a omeneas-

. Via a este lupta prin care omul traducedestina iunea sa, inten iunile sale în lumeanaturei. Aceast via a întrucât are de obiectrealizarea scopurilor personalit ii în obi-ectele naturii se nume te lucru. Întreaga viaomeneasc este o via a lucrului” (Frag-mentarium, p. 153). împotriva celor ce sedeclarau liber-cuget tori, Mihai Eminescu adat o replic în „Timpul” din 2 februarie anul1879: „...a vorbi despre o religie a liberei-cuget ri este ceea ce se nume te în logic ocontradictio in adjecto, este ca i când ai

zice «o el de lemn»”.Mihai Eminescu a fost în genialitatea sa

un om de o modestie greu de întâlnit în lumeacontemporan . Con tient de darurile cu carefusese înzestrat, atr gea totu i aten ia tuturorca „nim nui s nu-i abat prin minte c-ar fiun geniu. P mântul nostru este mai s rac îngenii decât Universul în stele fixe. Homer iShakespeare, Rafael, geniile în arte se nasco dat la 3, 4 mii de ani, Newton i Galilei,Kant i geniile în tiin , o dat la o mie deani, încât nu tiu z u dac de la Adam pânla Papa Leo IX au existat de to i o duzin .încolo, suntem cu to i ni te bie i mizerabili

rora ace ti regi ai cuget rii ne dau de lucrupentru genera ii înainte” (Fragmentarium,p. 178).

Mult lume i-a creat impresia fals cMihai Eminescu ar fi un na ionalist disperat,care detesta existen a celorlalte popoare, darceea ce ap el în fapt sunt tradi ia neamului,limba curat , româneasc i credin a cre tin :„na ionalismul este un semn r u la un popor.Nimeni nu ine la esisten a sa decât acela ceare s o piard în curând i aceasta se simteinstinctiv. Nic ieri nu se manifest voin devia mai tare decât acolo unde via a estepericlitat sau prin boal intern sau prinpericol estern” (Fragmentarhim, p. 129).Cosmopolitismului, la mod spre sfâr itulsecolului al XlX-lea, veacul constituirii na-iunilor moderne, cosmopolitism pe care Mi-

hai Eminescu îl învinuia c ar fi introdus înestul Europei „formele costisitoare de culturale Apusului”, îi opunea cultura na ional înadev ratul în eles al cuvântului.

Într-un articol, publicat în ziarul „Timpul”la 22 ianuarie anul 1880, autorul m rturiseacu nedisimulat am ciune: „În loc de-amerge la biseric , mergem la Caffe-chantant,unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate un-ghiurile p mântului, scurs la noi ca prin mi-nune. Ba pentru c limba noastr cam veche,cu sintaxa ei frumoas , dar grea, cu multeleei locu iuni, îi cam jena pe prietenii no tri,am dat-o de o parte i am primit o ciripiturde limb p reasc cu sintaxa cosmopolitpe care cineva, dac tie ni ic fran uzeasc ,o înva într-o s pt mân de zile. Bietul Var-laam, mitropolitul Moldovei i al Sucevei,care în în elegere cu Domnii de arunci i c-un sinod general al bisericei noastre au în-temeiat acea admirabil unitate care-a f cutca limba noastr s fie aceea i în palat, încolib i-n toat românimea, i-ar face cruce

Dac moartea areultimul cuvânt,

via a este lipsit de sens

„Omul este oarecumna terea etern ”

Câteva cuvintedespre „na ionalismul”

lui Mihai Eminescu

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul V, nr. 1(41)/2014

cre tinul auzind o p reasc pe care po-porul, vorbitorul de c petenie i pâstrul lim-bei, n-o mai în elege”.

Leg tura dintre Biserica Ortodox i nea-mul românesc Mihai Eminescu o consideraa fi fundamental pentru d inuirea în istoriea poporului din care i el f cea parte. Rolulpe care Biserica 1-a avut în dezvoltarea cul-turii i identit ii na ionale este incontestabili aceasta pentru c „Biserica r ritean e

de optsprezece sute de ani p str toarea ele-mentului latin de lâng Dun re. Ea a stabiliti unificat limba noastr într-un mod atât de

admirabil, încât suntem singurul popor fdialecte propriu-zise: ea ne-a ferit de înghi-irea prin poloni, unguri, t tari i turci, ea

este înc ast zi singura arm de ap rare isingurul sprijin al milioanelor de români caritr iesc dincolo de hotarele noastre. Cine-ocombate pe ea i ritualele ei poate fi cosmo-polit, socialist, nihilist, republican universali orice i-o veni în minte, dar numai român

nu e” (M. Eminescu, Opere, voi. X, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România,Bucure ti, 1989, p. 187).

„Moralitatea este pentru suflete identiccu s tatea pentru trup!” Pasiunea na io-nal i social a scriitorului venea din dorin ade a vedea pe români ie i din starea neno-rocit în care se aflau: „Popula ia rural înmarea ei majoritate, mai ales cea dep rtatde târguri, n-are drept hran zilnic decât

lig cu o et i cu zarzavaturi, dreptutur spirt amestecat cu ap , tr ind sub

un regim alimentar a a de mizerabil, ranul aajuns la un grad de anemie i sl biciune mo-ral destul de întrist toare. Chipul unui ranromân, om de ar , tr it în aer liber, seamcu al uvrierului stors de puteri din umbrafabricilor. Cine a umblat prin satele noastre,mai ales prin cele de câmp i de balt , a pututconstata c de-abia din trei în trei case se

se te câte o familie care s aib un copil,mult doi, i aceia slabi, galbeni, lihni i i chi-nui i de friguri permanente”.

Educa ia poporului constituia în gândi-rea eminescian un pilon de sprijin pentrusocietatea româneasc . Instruc ia public areîn vedere i integritatea moral a cet enilorpentru c „moralitatea e pentru suflete iden-tic cu s tatea pentru trup. Un popor imoraleste fizic nes tos sau degenerat”. Fa decalamit ile fizice cu care se confrunt ade-seori ara întreag , dar care se r sfrâng maicu seam asupra celor s raci, pericolele pecare le reprezint oamenii corup i, vicleni,superficiali sunt mult mai mari i descura-jatoare pentru contribuabilul român: „Întrecaracter i inteligen n-ar trebui s existealegere. Inteligen e se g sesc foarte adesea,

caractere, foarte arare. Ceea ce trebuieîncurajat într-o societate omeneasc suntoamenii de caracter. Energia centrului lor degravitate i dreapta ascensiune a liniei lor demi care trebuie desc rcat de greut i preamari. Precum Arhimede cerea un punct fix,pentru a ridica cu pârghia lumea din âni,astfel caracterele tari i determinate sunt(ilizibil) împrejurul c reia se-nvârt lucrurilelumii. Este drept c ele adeseori suntrezultatul mi rii sociale”.

Schimbând acum, registrul discu ieinoastre, m întreb i v întreb: Cum mai estereceptat, tratat i abordat ast zi Mihai Emi-nescu? A a cum spunea într-un interviu cri-ticul literar Felix Nicolau, Mihai Eminescueste respectat i amintit doar de zilele na teriii mor ii sale, dar mai râu decât atât este

faptul c în ultimii ani s-a pus accentul peomul Mihai Eminescu mai mult decât pe o-pera sa. Ce mai tie genera ia de azi desprecel numit ablonard „poetul nepereche alliteraturii române” i „poetul na ional al româ-nilor”? Citeam recent ni te p reri ale unortineri prin unele spa ii virtuale de dezbatere -deloc de neluat în seam - potrivit c roraMihai Eminescu ar fi mult mai pre uit cascriitor dac nu li s-ar b ga „pe gâtul elevilor”prin programa colar . Dac ar fi s lu m debun faptul c tot ceea ce este obligatoriueste automat i r u, probabil ar trebui s tre-cem tot ce este de înv at în coal la capi-tolul „facultative”, c doar la ce bun atâtaefort! Nu p rerile acestea sunt motiv de în-grijorare, ci rolul dasc lilor. Cât de f vo-ca ie trebuie s fie ni te profesori de limba iliteratura român pentru ca Mihai Eminescu

le devin indezirabil i nesuferit elevilor?Când astfel de profesori nu au tiin a de a

provoca dragostea de lectur la cei tineri,chiar în condi iile ispitind la a nu citi dinlumea de azi, ar fi de preferat ca din mâinilelor s ias ni te elevi care s vorbeasc i sscrie corect în limba român . Dar tim c nue chiar a a. De aceea, trecând peste oricevin de o parte ori de alta a catedrei, esteimportant ca Eminescu s fie citit, pentru care meritul mai presus de orice de a fi turnatîn cele mai frumoase forme limba noastr .

Prin urmare, altfel, s-ar c dea s ne amin-tim de Mihai Eminescu, nu doar într-un modi într-un cadru festivist, de ziua lui, ci recitin-

du-i o poezie pentru a ne da seama de ceeste un geniu. Iar dac , de bine, de râu, o-pera sa poetic înc este cunoscut , înschimb, articolele de ziar îi sunt tiute maimult de speciali ti, de criticii literari i de omân de oameni pasiona i. Interesant ar fi smai facem un salt: de la cunoa terea doar a„Luceaf rului” i a „Scrisorii III” la articolelelui de pres . Poate ne va fi mai greu s facemacest lucru, publicistica sa fiind strâns învolume uria e pe care nu le are oricine încas , dar cu siguran le-am g si în orice bi-bliotec , iar efortul ne-ar fi r spl tit de îns ilectura textului.

Prezentându- i ideile polemic, ca expresiea unui spirit dinamic, Mihai Eminescu arato cuprinz toare privire de ansamblu asupralumii, fiind mereu preocupat de evolu ia so-ciet ii moderne române ti. Printre tezele fun-damentale ale gândirii eminesciene cu privirela na iunea român , exprimate în articole deziar, se afl chestiunea unirii, situa ia p turilorsociale în procesul de trecere la o societatemodern , dar i evolu ia noastr istoric pri-vit în raport cu a ezarea str inilor în teritoriileromâne ti. Mihai Eminescu a iubit Româniai, ca orice romantic, totdeauna trecutul i-a

rut mai frumos, mai plin de oameni mari,de figuri aureolate de vitejie i eroism. Deaceea, vorbind despre poporul român se ve-de în textele lui totdeauna o und de durerecând se raporteaz la prezent i o înfl rarecând î i aminte te de marii b rba i ai istorieinoastre: Mircea cel B trân, tefan cel Mare,Mihai Viteazul.

Uimit de vastitatea unei min i atât de scli-pitoare, Nicolae Iorga scria în anul 1934: „Mi-hai Eminescu st pânea cu des vâr ire cu-no tin a trecutului românesc i era perfectini iat în istoria universal , nimeni din ge-nera ia lui n-a avut în acest grad instinctuladev ratului în eles al istoriei, la nimeni pânla el nu s-a pref cut într-un element perma-nent i determinant al întregii lui judec i”.

Trecând acum, într-un alt registru aldez-baterii noastre, vom sus ine i remarca

„în cultura lumii, locuim eminescian”,spunea profesorul de limba român CostelHubert - Pasarela


gan, iar poetul Mihai Robea ne aten io-neaz c „vom exista atâta timp cât îl vomap ra pe Mihai Eminescu”, subliniindesen ial necesitatea raport rii noastreidentitare i la dimensiunea Eminescu. Înaceast dimensiune este cuprins i rela iamarelui poet cu Ortodoxia, cu Biserica,contestându-i-se nejust sau, dimpotriv ,exagerându-i-se deseori leg tura, preocu-parea pentru religie, pentru credin a orto-dox . Dincolo de toate aceste opinii, pânla urm fire ti când discut m de un geniu,str luce te imperial adev rul: Mihai Emi-nescu i familia lui au tr it credin a orto-dox .

Numai zelul sincer i iscoditor al unorcercet tori responsabili au scos la lumin .dup lungi i multe decenii de ignorare sauinteresate omiteri, adev ruri nespuse desprepoetul nepereche, scos programatic din con-tiin a multor genera ii de români. Lor trebuie le mul umim pentru faptul c ast zi putem

afirma, cu probe, c familia Eminescu a avutdintotdeauna o profund credin ortodoxi o strâns leg tur cu Biserica neamului,

poetul însu i reflectându-le cu scânteiereageniului în multe din crea iile sale.

Afl m a adar din studiile unor emines-cologi, precum profesorii Nae Georgescu sauTheodor Codreanu, ca s -i pomenim acumdoar pe cei din ale c ror cercet ri am extrasinforma iile ce urmeaz , c , de pild , din fa-milia poetului Eminescu au ales drumul slujiriilui Dumnezeu mai mul i membri. Astfel, doifra i i trei surori ale mamei poetului, RalucaEminovici, au intrat în c lug rie. Este vorbadespre Calinic i Jachift, ultimul fiind chiarstare , i de Fevronia, Olimpiada i Sofia, toa-te c lug ri e la M stirea Agafton, iar o altsor a mamei lui Mihai Eminescu, Safta, aveao fiic , Xenia, care s-a c lug rit i ea tot laAgafton. De altfel, Mihai Eminescu, în copi-

rie, cum arat profesorul Nae Georgescu,mergea foarte des la M stirea Agafton,unde r mânea cu s pt mânile, participa lavia a de ob te, asculta pove ti, cântece iîntâmpl ri povestite de c lug ri e, iar m tu aFevronia 1-a ajutat chiar s descifreze alfa-betul chirilic i i-a înlesnit accesul la c ilei manuscrisele din m stire. La rându-i,

maica Olimpiada Jura cu, stare a de mai târziua m stirii, l-a urm rit aproape toat via ape poet, interesându-se la un moment dat decump rarea unei case în Boto ani pentru Mi-

hai i sora sa Harietta, care îi îngrijea s -tatea.

Tot cercet torul Nae Georgescu vorbe teîntr-unul din studiile sale despre un episodmai pu in cunoscut de lume din via a luiEminescu, care la rândul lui atest tr irea încomuniune cre tin a poetului i primireaSfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, cândEminescu se afla la M stirea Neam , deSfin ii Mihail i Gavriil, unde a cerut s fiespovedit i împ rt it de preot. Consemnareapreotului referitoare la acest moment a fost

cut cunoscut de c tre profesorul PaulMiron i citat de Nae Georgescu. Iat cescria la vremea respectiv preotul: „Pe ziuade Sfin ii Voievozi în anul 1886 m-au chematla M-rea Neam u, la bolni , i l-am spovediti l-am împ rt it pe poetul M. Eminescu. i

au fost acolo Ion Gheorghi , din Cr oani,care acum este primar. Iar Mihai Eminescuera limpede la minte, numai tare posac i trist.

i mi-au s rutat mâna i mi-au spus: P rinte, m îngropa i la rmurile m rii i s fie

într-o m stire de maici, i s ascult în fie-care sear ca la Agafton cum cânt Luminlin . Iar a doua zi...” Aici textul se întrerupepentru c pagina urm toare a c ii de rug -ciuni pe care î i f cuse însemnarea preotuls-a pierdut. Au r mas vii în schimb ecourilevibrante ale tr irilor din m stire ale po-etului în sonetul „R sai asupra mea”, de pela anul 1879, din zona manuscris a cunoscutei„Rug ciuni”, cum spune Nae Georgescu:„R sai asupra mea, lumin lin ,/ Ca în visulmeu ceresc d-odinioar ...”

Un alt aspect mai pu in cunoscut de c trepublicul larg se refer la faptul c la un mo-ment dat Eminescu pare a fi dorit sincer sse c lug reasc . Despre acest lucru a vorbitcercet torul Theodor Codreanu în volumul„Eminescu i mistica nebuniei”. Aceastalternativ a m rturisit-o poetul în perioadaepuizant de la „Timpul”, în luna iunie anul1883, când era „stricat cu toat lumea”, iarTitu Maiorescu i Simion cloceau o viitoareinternare „salvatoare” a lui Mihai Eminescu.Iat ce nota criticul referitor la inten ia poe-tului: „Foarte excitat, sentiment al persona-lit ii exagerat (s înve e albaneza!), vrea sse c lug reasc , dar s r mân la Bucure ti”.De ce dorea el o c lug rire la Bucure ti? Neexplic profesorul Codreanu: pentru c doreaavantajul „p str rii contactului cu marele

centru cultural al rii”.De altfel, gândul c lug ririi 1-a m rturisit

i lui Zamfir C. Arbore, un confrate de la„Românul”, în anul 1882, când Titu Maio-rescu nu-i descoperise înc semne de „alie-nat”. „ tii ce, dragul meu, hai s demision m,tu de la «Românul», eu de la «Timpul», ihai s ne c lug rim, c ci nu suntem f cu i str im între lupi. La m stire, în chiliile so-litare, s scriem letopise e în cari s în ir mtot ce îndur nenorocitul neam românesc,pentru ca s se tie cât amar a suferit româ-nul, cât a tr it pe acest p mânt”, îi spuneapoetul. În anul 1884, repet gândul salv riiprin c lug rire, ecoul lui r zb tând într-oscrisoare a lui Petre Missir c tre Titu Maio-rescu, pus îns pe seama nebuniei i luatdrept glum . C nu putea fi vorba doar de osimpl glum sau de un semn al alien rii, odovedesc eroii s i din „S rmanul Dionis”,„Cezara”, „Povestea magului c tor înstele”, afla i în ipostaza cea mai gr itoare,aceea a c lug rului, cum sus ine profesorulCodreanu. Tat l poetului, fiu de dasc l, cubiseric lâng cas .

Încheiem aceast succint prezentare iabordare, citându-1 i pe Corneliu Botez, celcare a avut ini iativa omagierii lui Mihai Emi-nescu, pentru prima dat de la moartea sa, laGala i. Iat ce scria acesta despre tat l luiEminescu, Gheorghe Eminovici, în lucrareasa, „Omagiu lui Eminescu”, scris la 20 deani de la moartea gânditorului, în anul 1909:„...obijnuia s i invite rudele i prietenii laIpote ti, unde-i primea i osp ta bine, maiales la s rb tori mari, cum este la Pa ti ori laSfântul Gheorghe, când î i s rb torea ziuanumelui. Îi ducea la biseric , unde ascultaslujba cu mult evlavie, c ci atât dânsul câti mama poetului erau religio i, nu lipseau

duminica i în zi de s rb toare de la biserici se supuneau obiceiurilor religioase în mod

strict”. Iar Nae Georgescu aminte te i el c„tat l poetului avea bisericu lâng cas ”i chiar „c era fiu de dasc l de biseric . Iar

tat l s u, Vasile Eminovici, bunicul patern alpoetului, a plecat din Blaj i s-a stabilit înBucovina, la C line ti, prin anul 1802, undea ridicat o c su i, al turi, o biseric dinlemn la care a slujit. In Bucure ti, GheorgheEminovici tr gea la o adres din Strada Bi-serica Enei nr. 1, unde i Mihai Eminescu alocuit un timp”. Iat a adar adev rul despremodul în care familia Eminescu, poetul însu i,a tr it rela ia cu Ortodoxia, sincer i evlavios,cu speran i respect, întocmai unor bunicre tini. i ca s nu mai fie nici un dubiu,acest lucru îl m rturise te însu i Mihai Emi-nescu, atunci când spune: „Istoria omeniriieste desf urarea cuget rii lui Dumnezeu. Nuse mi un fir de p r din capul nostru tartirea lui Dumnezeu”...

Despre unchii i m tu iledin m stire ale lui

Minai Eminescu

Despre spovedireai împ rt irea de la

stirea Neam

Poetul a gândit serios isincer s se c lug reasc


Iulian CHIVU

Fiul regelui trac Oeagrus/Oiagros(Apollo) i al muzei Calliope (gr. voce fru-moas ), frate cu Linus, Orfeu î i mo teneamama (fiica lui Zeus i a Mnemosynei), re-prezentat în picturi cu lira în mân , el fiindre inut de memoria mitic drept un cânt recu har zeiesc, devenit simbol al iubirii nefe-ricite, motiv larg r spândit în culturile popu-lare, dar i în crea ia cult . Mitul lui Orfeu adus la cultul orfic dezvoltat pe o arie larg înTracia, Grecia, la fenicieni, frigieni i la altepopoare europene i asiatice, uneori f cân-du-se confuzii între misterele dionisiace iriturile orfice. Acestea din urm , din câte setie, se derulau de regul în inuturile întu-

necate ale mor ii, de unde alte confuzii cucultul Demetrei, i erau predilect rituri eso-terice, înc un temei pentru aceste confuzii.Ele nu au putut fi elucidate nici de contri-bu iile unor cercet ri ca acelea semnate deErnst Maass (Orpheus, 1895), Karl Kereny(Die orphische Kosmogonie und der Urs-prung der Orphic, în: Eranos, 1949), L. Mou-linier (Orphee et l’orphisme a l’epoque clas-sique, 1955), M. Eliade (Na teri mistice,1995), Martin Litchfield West (Orphic Po-ems, 1983), Philippe Borgeaud (Orphisme etOrphee, en Vhonneur de Jean Rudhardt,l98l) etc. Dar iat , pe scurt, fundamentul mitic:

torit cu frumoasa nimf Eurydice,Orfeu nu se poate bucura de iubirea sa su-ficient pentru c , într-o diminea de pri-

var , aceasta, în timp ce se afla cu altenimfe într-o frumoas poian culegând flori,a c lcat pe un arpe care a mu cat-o i iu-bita lui so ie a murit pe loc. Orfeu, desn j-duit, o plânse îndelung i odat cu el toatfirea care îi asculta lamenta ia. În cele dinurm hot rî, rupt de durere, s mearg dupea în lumea umbrelor ca s o cear înapoide la neînduplecatul Hades. Drumul e lungi plin de întâmpl ri ostile, pe care Orfeu le

dep te doar cu farmecul cântecului lireisale. Numai astfel Charon îl trece Stixul itot a a se apropie i de tronul lui Hades,cântând din lira sa de aur cântece care oînduio ar i pe Persephone, Tantal se oprii el din plângerea la care îl supuneau chi-

nurile, Sisif se opri i se a ez pe stânca lui

asculte cântecul, Eriniile i înfrico -toarea Hecate î i tergeau pe furi lacrimile,iar Hades, mi cat i el, îng dui ca frumoasaEurydice s revin printre cei vii îngându-rat i de ceea ce îi spusese Orfeu: - ...Amvenit s te rog s -mi dai înapoi pe Eurydice,so ia mea, s-o duc pe p mânt. Red -i, terog, via a, c vezi cât de mult suf r f ea!Gânde te-te, st pâne, c de i-ar lua cinevape so ia ta Persephone, ai suferi i tu, debun seam . Nu i-o cer pentru totdeaunape Eurydice. Ea va veni iar i în împ iata. Via a noastr e scurt , m rite Hades,îndur -te i f ca so ia mea Eurydice ssoarb iar i din bucuriile vie ii, c ci acoborât atât de tân în împ ia ta!1

Hades se îndur i îl trimise pe Hermes saduc umbra iubitei lui Orfeu. Când acestao aduse, el o privi i vruse s o îmbr eze,dar Hermes îl întâmpin : - Orfeu, oare tunu vezi c nu-i decât o umbr ? S ne gr -bim, c ci avem de str tut un drum greu!2

Orfeu se leag totu i în fa a lui Hades s nupriveasc înapoi spre umbra iubitei saleso ii decât dup ce se va întrupa în lumeacelor vii. Dup trecerea Stixului înapoi,

rarea urc spre lumina lumii vii i pe Orfeuîl cuprinde îngrijorarea, dac cumva iubitalui nu va fi putut s urce drumul greu i seva fi pierdut. Neputându- i st pâni aceasttemere, Orfeu se uit i v zu c Eurydiceera în spatele lui, dar, când vruse s o prin-

de mân , aceasta se îndep rt din nouspre lumea umbrelor din Hades. În zadar se

i el, c nimic nu mai era de f cut. Totu i,cutez s coboare din nou pân la malulStixului, dar Charon r mase neînduplecat,cu toate c Orfeu st tu i plânse pe malapte zile, timp în care se rug zeilor, ba ai cârtit pe seama lor, dup care se întoarse

cu inima frânt în Tracia unde cântecul luiîncet pentru patru ani. F s fi gândit

se c toreasc din nou, dup un lungdoliu cânta la început de prim var cu liralui fermecat a a încât pomii înverzir inatura toat se trezi. Tot atunci se îndrep-tau spre el petrec re ele femei bachantecare îl uciser cu pietre ca pe un du man alfemeilor. Lira lui i capul îi plutir pe râul

Hebros3, pân lâng Lesbos4, eterna insula cântecelor lirice, apoi lira lui de aur fusearuncat de zei pe cer i ap ru constela iacare îi poart numele.

Elementele fundamentale ale simboluluiorfic sunt a adar în condi iile unei iubiri pasi-onale, (1) moartea nedreapt a nimfei, (2) du-rerea lui Orfeu transferat în cântecul lirei,(3) înduplecarea lui Hades, (4) e ecul salv riii (5) uciderea lui Orfeu. Exege ii mitului i ai

orfismului au considerat cum se cuvine iu-birea ne rmurit a tân rului rege trac, aure-olat de dram i de înduplecarea în chipexcep ional a lui Hades prin suspendareatemporar a mor ii ca dat individual, nu calege a fiin ei: Nu i-o cer pentru totdeaunape Eurydice. Ea va veni iar i în împ iata. Via a noastr e scurt , m rite Hades.Îndur -te i f ca so ia mea Eurydice ssoarb iar i din bucuriile vie ii, c ci acoborât atât de tân în împ ia ta!

Cântecul lirei de aur i harul lui Orfeusunt doar instrumente des vâr ite ale per-suasiunii de acompaniament, fiindc doariubirea ne rmurit mi inimile pân i înlumea umbrelor. Acolo suspin i Eriniile iHecate la cântecul lui Orfeu; feminitatea, a a-dar, are sensibilit ile ei pân i în Hades.Nici st pânul umbrelor nu este, în definitiv,un monstru nesim itor, ci numai un zeu încre-menit în sine, cu o crispare a zelului sub carea adormit doar i nu a murit sim irea: -Gân-de te-te, st pâne, c de i-ar lua cineva peso ia ta Persephone, ai suferi i tu, de bunseam . adar, nu fericirea înduio eaz , cisuferin a. Pân la Orfeu, Hades nu a avut ni-ciodat prilejul s se gândeasc la ea numaipentru c , pur i simplu, statutul lui nu arputea cunoa te suferin a, ci cel mult înfrun-tarea. Ori în spa iul acesta al umbrelor, încon-jurat de Stixul peste care nu se poate trecedecât o dat , Hades nu are de ce s se team .Se poate pune întrebarea: Persephone eraiubirea lui Hades, sau doar o victim a lui?Legenda spune c Hades nu ar fi putut s-oia în c torie pe fiica Demetrei i atunci Zeusmijlocise leg tura inând în tain r pireaPersephonei de c tre Hades. Protestul Deme-


trei a fost devastator; timp de nou zile, câtnu a mai stat în Olimp, vegeta ia s-a uscat ilumea a avut de suferit imens. Atunci Zeuss-a ar tat gata s revoce c toria, dar acestlucru era deja imposibil pentru c Persephonemâncase în lumea umbrelor un sâmbure derodie, ceea ce consfin ea leg tura substan-ial cu lumea lui Hades. Cum doar o solu ie

de compromis mai salveaz situa ia, se de-cide ca Persephone s vin la Demetra doutreimi de an, cât prin urmare vegeta ia e ver-de, i pleac cealalt treime la Hades, timp încare vegeta ia se stinge. La acest nivel supe-rior se fac conexiuni metafizice care stau latemelia arhetipului prin eroul ce contest ,protesteaz sau suspend ceea ce pare imu-abil i impune subordonarea necondi ionat .Transferul într-un personaj a contest rii, aprotestului i a suspend rii - simultan sauconsecutiv - constituie sursa i condi ia ma-jor a simbolului, despre care vorbe te iGilbert Durand5 precizându-i totodat i celetrei condi ii sine qua non: pregnan a, univer-salitatea i permanen a. Simplitatea faptelordeschide în profunzime semnifica ia: de ladrama personal la cauza universal ! A adar,ne afl m într-o ontologie a golului ori a preju-diciului, în care se contureaz prin suspen-darea legii universale însu i arhetipul sus-pend rii i, dup modelul spiritualit ii gre-ce ti, se ajunge la simbolul cultural, prin na-tura lui lipsit de variante i asimilat univer-salit ii prin cauz i modalitate. Euridice estefactorul pasiv care r mâne cauz minor , orisimbolul nu se constituie esen ialmente pemobilul iubirii de cuplu, ci pe iubirea în sine,generic i transumanizat : nu o problem a

unui om, cum ar fi spus S. Doubrovsky, ci aumanit ii. Drama lui Orfeu este în cele dinurm derulat în dou planuri: cel emo ional,cu intensiunea i extensiunea compasiuniica subscriere, i cel al ideii, ca sintez de cir-cumscriere i, totodat , ca produs al înscrieriiîn contestare. Ne-am am gi s credem într-obucurie a suspend rii: Orfeu o dorise, o câ ti-gase ca încuviin are, dar încuviin area excedefiin ei. De data aceasta, iubirea care mi caseiner iile trece spre voluptate i se stinge îndezam gire pentru c scap controlului ra-iunii. Orfeu încalc interdic ia nu din culp ,

ci din neputin i asta doar când uit de eaprin orbirea volupt ii. Extensiunea se es-tompeaz în intensiune. Aici este temeiulsimbolului. Refuzul b rb tesc al unei alteiubiri afirm iubirea devotat dar nu umbre te

re ia înfrângerii. i asta nu fiindc Pene-lopa a adjudecat pentru sexul femeiesc sim-bolul fidelit ii, ca noble e, ci pentru c anga-jarea lui Orfeu se face în virtutea principiuluimasculin, ca contiguitate al aceleia i noble e.Penelopa învinge într-o cauz în care, ca vic-tim , nu ar mai fi însemnat nimic, pe cândOrfeu se aureoleaz ca simbol doar înfrântîntr-o cauz în care, dac ar fi învins, ar fi

mas un banal erou de basm.

1 Replica este preluat dup N. A. Kun, Legendelei miturile Greciei antice

2 idem3 probabil Mari a, de la bulgari4 insula Mytilene, din Marea Egee5 Durand, G.; Figures mythiques et visages del’oeuvre. De la mythocritique a la mathanalise,Paris, 1992. A se vedea i versiunea român , Ed.Nemira, Buc.,1997

Ah, ploaia aceea...i doar te v zusem de-o mie i una de ori!...

Nimic osebit.Erai, ca i mine, un X, o-ntrebare.Aveai, ca i mine, dou mâini, dou picioare,doi ochi, doi obraji, dou sprâncene...Eram un fel de substantive epicene.Ne apucasem, ca de-un colac de salvare,De acelea i firicele c runte din barba

rintelui M laimare, când ne ridicase,în numele Tat lui i-al Fiului

i-al Sfântului Duh,din apa cristelni ei,

ghemotoace cuvânt toare.Am gâdilat, ca doi îngeri, sfârcurile-aceleia i doici. Doamna educatoarene dichisese-n acelea i bonete i salopete(Ce mai!): veritabil clas muncitoare.În clasa întâi, e-hei, zburdam pe aceea ipaji te cu mieii chirilici cei rotofei.Peste ani, la anatomie sau filozofie,ne adorase aceea i culoare: cea stacojie,pe când confundam, infantili, - ne p teaghinionul - hormonii cu mormonii,testosteronul cu progesteronul,gonadele cu monadele, zigotul cu bigotul.Orele-acelea- i fixau indiscret rechizitoriul:boiul i foiul, numele t u desueti, poate, mersul t u ceva mai cochet.

În rest - Nota bene - Entit i epicene.Pân când, într-o zi, o ploaie de vartoren ial puse punctul pe „i”: cu bluzaintrat în corp, p reai o statuie de marmurbrun , s pat din roca vulcanic -aPindului de fanteziile-albastre-ale timpului,iar rotunjimile formelor tale -de dalta maiastr -a lui Pygmalion.Ploaia aceea p gân , ce-a smuls de pe tinetot v lul de cea , dezv luitu-mi-a tainaneb nuitelor forme. Ca tr snetu-n mijloculzilei cu soare fusese fiorul ce m cuprinsecând sesizasem c nu epicene -eterogene fiin e eram.Ah, ploaia aceea carnal de varce mi te f cu dintr-odat fecioar !...

Nicolae M~TCA{

Hubert - Fântâna de pe terasa Palatului


Scrisoare luiEminescuTu ai plecat, frate mai mare,Geniu, ca s colinzi pustiul,Dar pe un rm la Marea Mare,Noi to i î i vom veghea sicriul

Ne-ai spus ades c prin unireStrân i laolalt , râul, ramul,Vom triumfa spre reîntregireÎn lupte dure cu muscalul.

Pribeag ai colindat Carpa iii onorezi ara str bun

i i-ai unit cu vorba fra ii,Iar ei uni i vor s r mân !

Cu suflet i devo iune,Mereu c uzit de-o zân ,Tu ai trezit o na iune,

i treaz vrea ea s r mân !

tim, „de la Nistru pân’ la Tisa”,Care-s str vechile hotare,Când „tot românul plânsu-mi-s-a”Tu ne-ai impus între popoare.

Chiar de-ai plecat, frate mai mare,Geniu, ca s cuno ti p mântul,Noi strân i uni i între hotarePe veci î i ap m cuvântul!

ne amintimde EminescuÎn secolul de lupte r itDin traci s-a în at c tre zenitLuceaf rul poporului român

inuturilor dacice st pân.

Plecarea lui în lumi necunoscute

Virgil CIUC~ (SUA)

A-ndurerat i fiin e nen scute,Dar ne-a inut uni i lega i de glie

ne jertfim, s nu fim colonie.

Chemat de Zeu s lumineze-n haosEl n-a-ncetat pe-un drum f repaos

mângâie cu raza-i de povesterile spre lumile celeste.

Poporul dac i-a-ncredin at destinul-l duc Tronului pentru Divinul

Zalmoxis, i str mo , i Tat SfântCe s-a-n at la cer de sub p mânt

Luceaf r blând al devenirii noastre,Revino pe p mânt din dep rtate astre

i lumineaz calea alor t i nu fie condu i de n i

Îndreapt i raza care plânsu- i-s-a une ti maluri de la Bug cu Tisa!

Eminescustignit

Un fiu al plaiului moldavS-a revoltat ades în scris

i-a refuzat s fie sclav,Lacheii zic c -i un proscris.

Cu ur culpabilizat,st lm cind al s u trecut,

Ei cer s fie renegat,Dar noi în juru-i facem scut.

Nedrept a fost crucificati tot nedrept e i hulit-

Ori proletar, ori împ rat-Cu EL pe NOI ne-a i r stignit.

*Luceaf r scânteind în lume,Pornit s dea de apa vie,Eminescu e un nume

inuind pentru vecie.

Elena AGIU-NEAC{U

ÎN ZEGHE, LAN URI, C TU E... (din jurnalul unui fost de inut politic)

Varz , gogonele, gogonele, varz ,murim pe capete aicidin viul nop ii pân -n noapte-n galerii

a avea m car o zi de s rb toare,pe brânci târându-ne, pe coate,cu noi e numai Dumnezeui o voin mai presus de noi

ce ne d t ria de a face ochicu fiecare nou dimineaîn zeghe, lan uri sau c tu e…

REMEMBER

i cât ne-am risipit în ast iarno prim var nou iat ne zâmbe tecu surle i trâmbi e s-a anun atAPOCALIPSAba a plouat cu metori i i OZN-urio nev zut eclips ne-a eclipsat,desigur, comme d’ habitudei totu i iat -ne la o cafea

într-un remember de acum sublim

OGLINZI

oglinzi de jur-împrejuri chipul acela i mereu

în fiecareparc m alung

oare, s fiu eu cel carepânde te la cotiturbrrrr... ce vis...deodat toate se sparg

timpanele mi-au pocnit„Stinge, m , televizorul!Fi-v-ar reclamele...”am auzit o voce...

cin’ s fi fost oare!?ci în camer

doar eu i oglinzile...


Bucuria poetului cunoa te dou hi-postaze: bucuria vie ii, ca o ans unic înistoria eternit ii i bucuria crea iei, ca odemiurgie a unei noi na teri a lumii.

Dac Heraclit, Giacomo Leopardi, GeorgTrakl, Bacovia au considerat via a o moartecon tient de sine, în plan universal cei maimul i poe i au glorificat existen a. Nu însto i la modul absolut, parte dintre ei avândmomente de ie ire din entuziasmul necon-di ionat. Ne vom opri la trei dintre ace tia, lafiecare lauda vie ii poart amprenta unui anu-mit model vizionar, iar poezia constituie unsacerdot care oficiaz celebrarea ca pe unritual divin.

De i pentru om vremea potrivit are m -sur scurt , „Muritorilor le sunt date zile ne-muritoare”, afirma Pindar, pentru c „exist ovecie a vremii”; bucuria i slava dau în fl ricând tot ce poetul atinge cu strunele se aflîn armonie cu crea ia.

Spiritualitatea greac a fost modelatorulliricii lui Friedrich Hölderlin. Iar pentru a vorbidespre tragismul existen ei, tot la modele pe-rene grece ti a apelat: Empedocle, în piesacu acela i nume, i Oedip în vastul poem, Înalbastru adorabil. Sub semnul apolinicului,poezia hölderlinian exalt în gesturile largiale amplelor metrici grece ti sacralitatea na-turii i a vie iiÎn inima Alpilor, noapte clar , i cea a,

Izvor al poemului de bucurie, acopervalea cea larg ...Mai bahic înc suie diminea a

Mai infinit este cre terea anului i aorelor sfinte...Calme str lucesc deasupra în imileargintate,

Deja plin de roze sus str luce te z pada,i mai sus înc s luie te deasupra

luminii curateDumnezeu preafericit încântat jocul

razelor sacre,În pace locuie te singur i prealumin esteapari ia chipului s u”.(Întoarcerea acas ).

„Crestele ne înva legile lor sfinte...vreau s v cânt graiuri ale cerului, pe toate

i s v în eleg... Noi suntem meni i slujbeicelui Prea-Înalt pentru ca în noi Geniul divin

cânte acordul maiestuos, ordinea divin ”.(Cântec la poalele Alpilor).

La Eminescu, factorul unificator cosmiceste acea sim ire-gândire de nuan pur au-tohton , intraductibil semantic i f su-prapunere, sau m car analogie psihic - do-rul. Iar cel de al doilea factor este armonia,modelaj exercitat de armonia peisajului rii,spiritul mioritic de unificare a naturii în jurulomului acestor locuri v zut ca un mire careînfr te via a cu moartea. Armonia vine dela spiritul orfic, n scut pe aceste meleaguri,viziunea nemuririi de la triada tracic Zal-moxis-Orfeu-Dionysos, to i trei parcurgândciclul via -moarte-rena tere, ceea ce însem-neaz deschidere cosmic nelimitat inclu-zând aici i dincolo, via i postvia , cunos-cut i necunoscut. i la Eminescu miticul estefactor matricial transfigurator, dar de nuanromâneasc . A a cum miticul a fost esen ialpentru lirica lui Hölderlin, dar de natur elen .

În crea ia eminescian i în cea mai pro-fund nelini te, în triste e - poezia este o bu-curie. În ce const aceast bucurie, aceastjubilare? Când Leopardi a scris poezia A sestesso - tre sine însu i, cu profundul dis-pre aruncat vie ii - fango e noia - noroi iurât, infinit z rnicie este totul, „altcevanimic”, iar Eminescu, în Rug ciunea unuidac - „Blestem mi rii prime, al vie ii primulcol ” - care a fost motiva ia de a pune în ver-suri, în forme prozodice cât mai perfecte atâtadispre i disperare? Voin a esteticului nuestompeaz gravitatea idea iei, nu transformtragicul într-un joc semantic - desigur, grav.al imaginarului ?

Poetul filtreaz tot cea ce tr ie te - exal-tare, deprimare, lumin , bezn - prin fiorulpoetic, prin magia viersului. El are, în raportcu omul comun, ansa unei modalit i supe-rioare de exorcizare a dramei ontologice.Transfigurat liric, triste ea metafizic devinebucurie spiritual a crea iei, a exprim rii unuiadev r fundamental al existen ei. Când Höl-derlin exclama: „dac îmi va reu i poemul,atunci voi fi tr i ca zeii i mai mult nu a amrâvnit”, rezult c bucuria crea iei tragicului,este un catharsis care constituie o bucurie

mai înalt decât atunci când poetul cele-breaz optimist faptul de a tr i, de a iubi.Apofaticul - negarea cea mai dramatic , estetransfigurat apofantic în spusul cel mai str -lucitor.

Dar nu este doar bucuria unei reu ite aimaginarului i a realiz rii artistice, ci bucuriacon tientiz rii la nivel cosmic a valorii exis-ten ei. Este o bucurie axiologic , o victorie aunei con tiin e care se plaseaz extramun-dan. Poezia lui Georg Trakl, tragic de la uncap t la altul, ne farmec prin frumse ea ros-tirii, prin melodicitate, prin adâncimea gân-dului, prin str lucirile cromatice, prin infinitamelancolie. Se va riposta: dar acest lucru nul-a împiedicat pe Trakl s se sinucid . Esteadev rat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat

se arunce în Etna. Dar ce tim noi, pozi-tivi tii, care credem c avem toate explica iile,ce bucurie poetic a impulsionat pe filozofulpoet din Agrigent sau pictorul luminii ab-solute, - Van Gogh? Se spune c pe chipullui Kierkegaard decedat str lucea o lumineteric de o înseninare indescriptibil .

În Mortua est!, se desf oar o multitu-dine de st ri poetice, fiecare cu poten ialul

u de încântare sau deta are exorcizant aintelectului. Suava descriere a copilei moarte,feerica descriere a drumului spre imperiulmor ii, iar apoi interven ia lucidit ii neier-

toare i verdictul cosmic final - evocândfie vinov ia divin , fie îndoiala existen eiunui creator al a cestei lumi absurde - consti-tuie tensiuni extreme ale unei gândiri gene-rând suprema bucurie a zborului ultim.

Melancolia este stare poetic , iar oricestare poetic este o încântare a sufletului ia spiritului. Aceasta pentru c este o medi-ta ie asupra axiologiei existen ei, unit cunostalgia unui alte formule de via , a a cumapare - deosebit de expresiv - în poezia Me-lancolie.

Poezia Strigoii, de i pune în tem moar-tea, biruitoare pân la urm , cosmicitatea vi-ziunii, for a intelectiv a acestei viziuni: învin-gerea mor ii de c tre sublimitatea iubirii dedincolo, din postvia , totul ne înal emo io-nal, spiritual deasupra stihiei negative.

Poezia lui Samuel Taylor Coleridge, Deject

George POPA

a. Celebrarea bucuriei de a tr i


- Deprimare - este prin excelen un exemplude ac iunea cathartic pe care poezia, de înal-

gândire i vizionarism, cu puternic induc-ie emo ional , o poate exercita asupra unei

profunde st ri de nelini te. Adresându-seprietenei sale, poetul deplânge starea sa deadânc mâhnire, „goal , sumbr , mohorât ”,astfel c frumuse ile naturii precum apusulde soare, norii diafani, str lucirea astrelor,luna r sfrânt în lacul de azur nu-l mai atrag,nu le mai percepe frumuse ea:

Ah, din suflet trebuie s vinO lumin , un nimb, o ceastr lucitoareÎnv luind întreg p mântul.i din suflet trebuie s se înal e un glas

armonios i magic,Via i principiu ale tuturor sunetelormelodioase !…aceast puternic muzic a sufletuluiAceast lumin , acest nimb, aceastcea str lucitoare,Aceast frumoas energie creatoare afrumosuluiEste Bucuria, virtuoas Doamn ,bucuria care nu a fost Niciodat

ruit decât inimilor pure în ora lorcel mai pur . Bucuria, acest spirit iaceast putereCare, unindu-ne cu natura , ne d dreptzestreUn nou p mânt i un nou Cer.…Orice melodie este ecoul acestei voci,Orice culoare este r sfrângerea acesteilumini.

Albia modelatoare a liricii lui Rabindra-nath Tagore a fost diada din viziunea Indiei- pe de o parte panteismul, ideea c totuleste în Unul, iar pe de alt parte, iubireacare asigur monada universal .

Exaltarea bucuriei cuprinde pe de o parte,privilegiul de a fi fost trimis oaspete aleacestei existen e sub diversele ei aspecte,de la frumuse ile naturi la iubire, de a avea, aputea parcurge diversele lumi al Creatorului,

Simt c toate stelele palpit în mine.Lumea ne te în via a mea ca o apcurg toare.Florile se vor desface în fiin a mea.Toat prim vara priveli tilor i arâurilorSuie ca o t mâie în inima mea, i suflultuturor lucrurilor Cânt în gândurilemele ca un flaut.

Lauda naturii atât de pasionat îndr git ,cap accente sublime:

Tu e ti felurit la nesfâr it înexuberan a universului,Doamn cu multiple m re ii!Calea ta este sem nat cu lumini,Atingerea ta face s se nasc flori,

Trena rochiei tale m tur un dans destele,i muzicile tale cu note felurite î i afl

ecoulPrin lumile f num r!

Imnurile adresate vie ii de Tagore suntde mare puritate i frumuse e, de un elan liricpasionat, incluzând atât fiin area de aici, câti cea din postvia , spa iul mor ii în eles caans a eternit ii al turi de Unul. Volume

precum Gr dinarul dragostei, Fugitiva,Leb da, Co ul cu fructe sunt catehisme aleexalt rii vie ii, iar Jertfa liric o laud a mor ii,unic în literatura universal . Unind via a cumoartea într-un monism al bucuriei, Tagorecontracareaz ideea indian pesimist a lumiica aparen creat de Brahma împreun cuMaya.

Dac nemurirea nu ar fi cucerit îninima adânc a mor ii,... Atunci de ce ar mai fi aceste armatede r citori,Sub ce impuls plin de n dejde ar fugi eispre neantDisp rând ca puzderia de stele în fa aluminii dimine ii?Fluviul de sânge al eroilor i valul delacrimi al mamelor vor fi pierdute pe

mânt, iar cerul nu va fi câ tigat înschimb ?Eternul Socotitor nu se va gândi oare

pl teasc aceast enormînc rc tur de datorii ?... i când omenirea va fi sf râmat jugulacestui universperisabil învingândsuferin a-i atroce i moartea sa,Gloria Divinit ii nu se va manifestapentru a justifica toate aceste lucruri?

În ciuda acestei accep ii de elevat lirismal cuplului aparent antinomic, via -moarte,în una din poeziile din volumul Gr dinaruldragostei, vorbe te de aspira ia neînfrânatspre un Dincolo dep ind diada amintit , un-de se simte str in, a a cum s-au sim it i He-raclit, Leonardo da Vinci, Eminescu.

Nu izbutesc s -mi aflu hodina.Mi-e sete de nem rginire.Sufletul meu n zuie te spre ne tiuteledep rt ri.O, Mare Dincolo,…Sunt un strain în ar str in !Tu murmuri la urechea mea o n dejdepeste putin .Inima mea cunoa te glasul t u ca icum ar fi al ei.O, Mare necunoscut,O, chemarea sfâ ietoare a flautului t u!Nu-mi pot afla lini tea;Sunt str in propriei mele inimi.În cea a însorit a orelor grele de dor,Ce imens viziune despre Tine apare pealbastrul cerului!

O, Mare Nenecunoscut,O, sfâ ietoarea chemare a flautului t u!

Iar în volumul Lebada, aceast n zuinde evadare dintr-o lume în care se considerastr in,asemenea geniului în postuma emi-nescian vorbind de antiteza Lume i geniu,poezie intitulata de George C linescu Po-vestea magului c tor în stele - ideea des-prinderii, a evadarii suie mai departe: un stolde lebede, luate drept simbol al cântului du-când la înviere, purtând pe aripile lor nu nu-mai pe poet, ci i cerul, p mântul i întreagalume, zboar f nici o oprire c tre un Dincolocare nu este nic ieri întâlnit, astfel c va duraetern: pentru c absolutul nu poate fi atins,nu este oprire, ci este o tensiune continu .Este una din cele mai tulbur toare poezii dinlirica universal ,

…Dintr-odat la aceast or i în cerulseriiPe vastul abis, izbucnirea, - fulgerulsunetuluiLunec aerian de la un cap t la altul:O, nour de Lebede!Aripile voastre îmb tate de duhulfurtuniiSupuneau cerul cu râsul lor voios i

lbatici trezeau valuri de uimire în oceanulzduhului !

... Se p rea c mesajul aripilorPentru o clip aducea o sete nebun demi care... Aud chem ri dup chem ri aleomului, plecate pe c i nev zuteDin trecutul adânc pân în viitorul cenu s-a n scut înc .Astfel aud în inima mea zburând cu totstolul înaripatAcel suflet, acea pas re f l caCe zi i noapte, pe lumin i bezn ,De la un rm cunoscut la altul ne tiut,alearg !Tot golul e umplut de Cosmosulînaripat i de cântul s u unic:Nu aici! nu aici! în alt parte! altunde!

Acest poem apare în puternic contrastcu bucuria de a tr i formula uman m rturisitde Tagore în toate volumele de poezie, inclu-siv, asemenea lui Rainer Maria Rilke, conce-perea mor ii ca pe o alt viata , de supremintegralitate universal . O astfel de deschi-dere radical , aspira ia arz toare spre un din-colo dep ind via a i moartea, dar i oriceoprire la vreun nivel ontologic, consuna cuviziunea lui Eminescu privind libertatea me-tafizic dincolo de fiin /nefiin i dincolode orice formul mundan .

Bucuria de a tr i este exprimat prin ex-celen de În poezia culorilor i arta cântu-lui. El Greco exalt via a întru dumnezeire


prin lumina selenar transfigurând eteric o-mul în n zuin a sa cereasc , Titian serbeazîn imagini str lucitoare erotismul i gloriafrumuse ii feminine, Vermeer glorific bucurialuminii pure, de cle tar, emanat de perl ,Rembrandt face s r zbat în densa beznce ne înconjoar lumina din sufletele mari,Van Gogh exalt lumina absolut , f umbre,Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiinddin fiecare lucru, mai ales din jurul florii sacre- nuf rul.

Dac în sculptura greac respir armoniasferelor prin propor iile divine, sec iunea deaur, dac în sculptura lui Michelangelo reli-eful formei umane î i dep te drama l un-tric prin energia sa nem surat , dac ceamai neînfrânat bucurie a vie ii cu paroxis-mele ei entuziaste sau dureroase cutremurrodiniana Poart a Infernului, în arta luiBrâncu i retr im Ziua Dintîi a formelor ori-ginare, a începuturilor, De cealalt parte alumii, statuile lui Buddha ne insufl paceanirvanic a unei a treia st ri, de dincolo defiin i nefiin .

i indicibila bucurie-unicat a poate celeimai sublime crea ii arhitecturale, Taj Mahalde la Agra dedicat iubirii, replic sublimat ,divin , a efervescen elor erotice de pe pere iiexteriori al diverselor temple hinduse, f auita pacea solemn pe care o degaj Parte-nonul, chiar în forma r nit în care se afl ,precum i Panteonul roman.

O bucurie solemn i pioas neîntrerupteste muzica lui Bach, bucurie a unui cor deîngeri, muzica lui Mozart, iar eroica, dramaticamuzic a lui Beethoven culmineaz cu ImnulBucuriei din ultima sa simfonie; melancolieinfinit , r scolitoare, dar i tonifiant ,purtatoare spre în imi emana muzica luiSchubert, „melodia infinit ” wagnerian ,preluat apoi mai ales de Richard Strauss,exercit o magie a fiin rii pure.

Înc Pindar afirma c poe ii, cei dota i cuîn elepciunea de a asculta insuflarea zeilor,pot afla divinele adev ruri, pe care muritorilornu le este dat s le priceap . „Cine înf ptu-ie te frumosul arde slava lui cu v paiaimnelor de glorie” (Paianul II, trad. IoanAlexandru).

Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în ro-manul Hyperion, una din cele mai semnifi-cative poeme privind bucuria privilegiuluidivin de a crea poezie o afl m:Numai o var , una singur , d rui i-mi,puternice Zâne,

i-o toamn în care s se pârguiecântu-mi,

Pentru ca inima mea, bucuroas de

preaplinulDulcelui joc, s moar apoi.

Sufletul care în via divinul s u dreptNu l-a primit, hodin nu afl nici înbezna din Orcus.

i totu i, dac -ntr-o zi lucrul sfântce-n inim -mi

luie te - Poemul - mi-a izbutit,

Atunci binevenit fii, pace a umbrelor!Mul umit sunt, chiar dac alstrunelor viers

Nu m va înso i-n adâncuri; odat , osingur dat

Voi fi tr it ca zeii, i n-am râvnitmai mult.

Este exprimat paradigmatic bucuria pu-terii demiurgice de a crea din nou lumea iomul la modul ideal. Dar menirea verbuluipoetic este s numeasc nu numai lucrurile,i a schimba astfel poetic lumea, dar i pe

zei, pentru a le întemeia prezen a. Rostireapoetic preschimb în verb spiritul, în ima-gine vie, i prin aceast magie poetul poatedezlega taina vie ii:

Nu tiam, copil înc , aceast lumestr inCare se agita ziua în fa a ochilor mei,i formele sale m re e înv luiau

Cu miracole, cu figuri str lucitoare…Atunci un cântec se n tea în mine, orug -n poem,În care inima mea suia din umbre lalumin

i dând numele lor acestor Str iniPrezen i în juru-mi, Zeii Naturii,i l sând Spiritul s se prefac -n

cuvânt, în icoan , dezleg întru fericire enigma vie ii....

(Empedocle, versiunea a III-a, actul I,scena III).

În una din cele mai expresive i dramaticerturisiri ale bucuriei de a fi poet, Cecil Day

Lewis scrie în Nu m ispiti i:Tempt me no more: for IHave known the lightning hour,The poet’ inward pride.The certainty of power

…Father, who endet all,Pity our broken sleep ;For we lie down with tearsAnd waken but to wee.

And, if our blood aloneWill melt this iron earth,Take it. It is well spentEasing a saviour’s birth.„Nu m ispiti i, pentru c eu/ Am cu-

noscut ora iluminat ,/ L untrica mândrie apoetului,/Certitudinea puterii.// …P rinte,care le împline ti pe toate,/ Fie- i mil desomnul nostru sfâ iat./ Pentru c noi ne cul-

m cu lacrimi/ i ne trezim doar pentru aplânge// i dac sângele nostru singur/ Poateînduio a p mântul de fier,/ Atuncea ia-l! Eleste de bun trebuin / Dac poate s senasc un mântuitor”

Cât de orgolios va fi fost Dante s arunceîn infern pe du manii s i precum i zeci depersonaje pe care le-a considerat destinatefl rilor gheenei i ce dem surat bucurie

ajung pân în paradis al turi de Beatrice!Templul Taj Mahal de la Agra, India, pe care

ah Jahan l-a dedicat so iei sale Muntaz Ma-hal, poate fi considerat replic în piatr a ma-iestuoaselor ter ine dedicate iubitei sale deautorul Divinei Comedii.

i iat orgoliul lui Baudelaitre adresîndu-se Parisului „Tu m’a donné ta boue/ Et j’enai fait de l’or” - Tu mi-ai dat noroiul t u/ Iareu am f cut din ele aur. Bucuria poetului era

se înal e deasupra miasmelor morbide dinvalea teluricului pentru a în elege „Le lan-gage des fleurs et des choses muettes” - gra-iul florilor i al lucrurilor mute.

b. Bucuria crea iei

Hub

ert -

Podu

l de

pest

e G

ard


Paul Verlaine evoc nop ile în care poetullucreaz cu ardoare, pentru ca s r sar soa-rele Operei. Arta nu este un suflet împ iat,este marmur asemenea Afroditei din Cnide,„Sculptat cu dalta Gândurilor în bloculfecioar al Frumosului imaculat, s facemca, sub mâinile noastre gr bite s neas-

o statuie pur cu peplos înstelat. În felulacesta, într-o zi, lovind cu raze argintii itrandafirii, Capodopera senin , ca un nouMemnon, Posteritatea, fiic a timpilor mo-horâ i, S fac s r sune în v zduhul viitornumele nostru!”

Eminescu, postuleaz c insuflarea divi- îl alege pe poet s scrie o nou carte a

genezei. „Noi suntem din cei cu auzul fin ipricepur m oapta misterului divin... sublimuladev r noi l-avem din cer”, pentru ca poetul

arunce „strai de purpur i aur peste râ-na cea grea”.

Bucuria de a fi co-creator cu divinitateaconstituie unul din leitmotivele liricii in-dianului Tagore:

Tu m-ai f cut nem rginit, aceasta estebucuria ta.Acest caliciu fragil neîncetat îl gole tii neîncetat îl umpli din nou cu via

proasp .... La atingerea nepieritoare a mâinilortaleinima mea î i dep te cuprinsuli se d ruie te în rev rs ri de negr it.

Nenum ratele daruri, cum le-a puteacuprinde în micile mele mâini ?Dar evuri i evuri trec înc i tu terever i necontenit,i mereu mai r mâne loc pentru a fi

umplut.Amprenta reînnoirii poetice universale

mâne perene în lucruri:Inima mea va l sa pu in din nuan elesale în toate alc tuirile tale, o,

mântule, atunci când te voi fisit.

Câteva ecouri din sufletul meu se vorad uga la armonia anotimpurilor tale;... În zile viitoare, când vara va izbucniîn gr dina îndr gosti ilor, ei nu vor ti

florile boschetelor lor împrumut omai vie frumuse e din cântecele mele,nici c iubirea lor pentru aceast lumespore te din iubirea mea.

Na terea poemului m rturise te for a cre-atoare cosmic a omului. Arta este a douacrea ie a lumii, afirm Eminescu. Îngerii în ise uimesc de operele noastre de art , scrieRainer Maria Rilke. Cât de utopic este ideea,ca, în cazul când s-ar uni întru poezie inte-lectul eroic al milioanelor de oameni, acel coruniversal ar putea produce o schimbare ra-dical a vie ii?

L’UOMO E’ RISORTO

Ed ho esposto Kahlil come vessilloché la saggezza chiama saggezzaed essa scivola dal cielo,goccia inquieta di cascataspruzzata via negli istanti felici,per poi sentirla tra i capellia capo chinoin quelli tristi -No e la sua arca,salvo dalla fiumana..L’et ti scava in visocome lebbra,quali eventi a lapidarti stanno,ridotto a crusca da molae non gi il Tempo del Sogno,culla dello spirito?Raccolsi legna di cedroe l’aura che mi vestesu un tappeto di spinedell’ombrosa valle,un recitante,essenza essente, carne,effetto a catenadell’infinita specie.

OMUL A ÎNVIAT

i l-am expus pe Kahlil ca un drapelfiindc în elepciunea na te în elepciunei ea lunec din cer,

pic tur tulburat a cascadeiaruncat în clipele fericite,i apoi s-o simt în p r

cu capul plecatîn acelea triste -Noe i arca lui,salvat din rev rsare..Vârsta te sap pe faca o lepr ,ce evenimente te lapideaz acum,redus la t râ a de moari nu e deja Timpul Visului,

leag nul sufletului?Culesei lemne de cedru

i aura care m învele tepe un covor de spinial v ii umbroase,un recitant,esen care este, trup,efect în lanal infinitei specii.

SUFI

Il cielo non ha paretied io avverto la scure della lunanella valvolache trasmette l’incanto;il monaco parla ungheresee greco il suo profilo,ora mi aspetti,il marciapiede sa di sale,sei su un filo mistico,terra dimenticatadove apriron le portema anch’io respirail’incensod’una notte rischiaratadalla danza.Ogni creatura recitante..distacco...

SUFI

Cerul n-are pere ii eu simt securea lunii

în valvacare transmite vraja;

lug rul vorbe te maghiarai este grec profilul lui,

acum m a tep i,trotuarul are gust de sare,

ti pe un fir mistic,ar uitat

unde deschiser u iledar i eu respirai

mâiaunei nop i luminatede dans.Fiecare creatur recitant ...desprindere...

Luca CIPOLLA (Italia)


George PETROVAI

Congresul necuvintelor

De congrese-avur m parteînainte cu toptanul -

iar azi, cu alt soarte,congrese te cam tot omul...

Deci, v zând c-a a-i fasonul,care demos mi se cheam

când din kratos vine tonulspre democra ia-mam ,

necuvintele sunarîntrunirea în congres -în doi timpi se adunar

i aflar ce-i de dres,

când raportul fu cititde alesul pre edinte:

„Vrem, le spuse el stârnit, nu fie ca-nainte.

Alt lume s dur m,ce nelume s se cheme

- dup chipul ce-l avem -i-unde omul fi-va vierme!”

Când elanul se mai stinsei ei to i se a ezar ,

mul umi i c se atinseunanimul de-alt oar ,

un sfrijit lu cuvântul- neica nimeni în congres -i le spuse: „Sunt cu totululuit de-acest demers.

Ce vre i voi? O alt lume rimeze-n necuvinte?

O avem cu vechiul numei cu oameni f minte!”

r-a fi aplaudat,vorbitorul a pus punctul

i la anc a demonstrat-s neoameni în tot locul...

Veni-va zi!

Când soarele s-a stins pe cerpentru acei ce temni a-nfundar ,

rea c -n lumea asta pierdoar netovar i goi pe dinafar .

i bra ul bol evismului-narmatzea-nchisori secrete cât o ar ,

ca nici un plâns t cut i sugrumat nu se furi eze înafar .

Dup deten ii maratonde ani i ani cu zeghea-n spate,

doar firile o el-betonse mai nutreau cu libertate

i-n grele clipe când la „neagra”,i timp i spa iu se poci,

doar inima în piept striga:„Veni-va zi! Veni-va zi!”

Ur ri de noul an

Sfâr it e anul i îmi pare ne-a tratat ca pe du mani -

de i ni-i datoria mare,urez un sincer „La mul i ani”!

N-avem motive s ne-ncredem-n noul an n-om fi s rmani -

cu toate astea-n legi prevedembel ug în case pe mul i ani.

Ne-am oplo it în Europacu cete de milogi igani

i nu ne-a deranjat sincopacu romi pribegi i f bani.

Dar cum pe lume se pl te tetot r ul scurs din b rani,

românilor li se acre tecu descenden a din romani...

Suntem ce-am fost, ba chiar mai mult:popor statornic de rani,

ce î i doresc ca mai demultcomori în suflet i mul i ani.

Atâta doar c -n aste vremurischimbar plac-ai no ti fali i,încât urez printre îndemnuri:Voi iar rani i-n bani s fi i!

Balada eurociobanului

S-au lenevit ciobanii no trii oile s-au boierit,

de când prin legi îi obligar progreseze-n oierit.

La coli ciobanii fur da i,iar oile la recicl ri,

ca s priceap ce-i vitalîn biodiversific ri.

i ce de lucruri înv ar , de care stâna-i seac :

cum oilor s le vorbeascîn limbi str ine câte-oleac !

Doar astfel ei pot s probeze sunt ciobani continentali,

când în discu ii cu str iniiîi vor întrece pe batali...

Cu diploma de specialistîn p storit i alte cele,

precum e boala-ntre românila pung ii i la belele,

oierului i se acre tecu gub , bât i cu strai ,

cânte-n fluier, ori s facmereu aceea i transhuman ,

ce-i imprimat mioriticîn românescul fel de-a fi -

o milenar împ carecu trebuin a de-a muri...

a c eurociobanul

- s tul de-atâta poezie -se dovede te om pragmatic

când doar prezentul vrea s -l tie.

La ce i-ar folosi trecutulcu r ciri i ascunzi uri?!

Azi bani de ai, le ai pe toatei nu- i dai duhul prin desi uri...

Destul!

Destul ne-am chinuit i-am plânscând cizmele la u i b teau,iar groaza nefiind de-ajuns,ai nop ii oameni scotoceau

pe sub podelei saltele,

cu-n animalic zel nestins.

i-apoi în dube azvârleaude-a valma trupuri i boccele

i prea pu in se sinchiseauc-acei balo i sunt ei sau ele,

când îi b teaui-i suduiau,

ci ei cei tari destinu-ntruchipau.

Destul mai plângem i acum,când ara-ntreag -i o ruin

i visele ni-s toate scrum,iar pomul vie ii din gr din

s-a pric jiti ofilit

în greu miros de vrai te i fum.

Destul! v-o zicem noi cei mul i,vou ce mulge i ast ar -ne-am s turat de fal ii cul i,farda i cu arm pe dinafar ,

dar f jenalogen ,

ci sunt ciocoi cu firi de i.

Din volumulIubiri discrete


Petru HAMAT

Piesa lui Radu Stanca, Faunul i caria-tida, vizeaz imagistica reflexiv a dinamiciiargumentative a model rii mitului. Transpu-nerea, în complexul idiomatic, a paradoxuluireprezent rii expresive ine de rela ion ri cuspa iul i timpul în dialogul cu matricea mo-dern a înscen rilor. Dualitatea i impar i-alitatea sunt definite de stabilitatea estetica duplicit ii elementului artistic, vocile dra-matice evaluând artificialitatea transmiteriiindirecte i a model rii, din care transpar fi-nitudinea rolurilor, eticul care integreaz sim-bolul într-un schematism fic ional al ambi-valen ei. Sincoparea substitu iei interne agradului de expresivitate se realizeaz în tre-cerea de la dualitatea expresiei dramatice lacomplementul teatralit ii, pentru c imaginilesunt convergente, ceea ce se obiectiveazeste eviden iat de artificiul tehnic al antici-pa iei, al decodific rii iluzoriului, astfel, hime-riadele stanciene evolueaz spre tipicitateatranspunerii, spre integrarea într-o modali-tate scenic de valorificare unitar a conti-nuumului.

Ceea ce este imaginar în textul piesei luiRadu Stanca este transpus în teatral, sub in-ciden a op iunii de a integra materialitatea,iar obiectivitatea discre iei discursive esteadnotat în modelare, în ascensiunea pro-babil a codului simbolic, precum i în stareagerminativ a fluidit ii care desemneaz ca-uza i efectul într-o „tragedie cu balete într-un act”. Discurs al analiticului, piesa stan-cian Faunul i cariatida dezvolt un com-plex reflexiv al paradoxului, al rela iei cumodalitatea i intui ia, cu modelul emfazei,în care se manifest starea predilect a iluzieii insuficien ei, dialogul paradigmatic în-

su ind perspectivele apolinic i dionisiac.Astfel, complementaritatea elementului vi-zual al fluxului spa ialit ii devine substitutal evolu iei spre inser ia estetic , spre imagi-nile teatrale convergente în formalitatea indi-vidual a înscen rii i în modelul tipicit iifacultative.

Perspectiva mitic devine izotop al inten-iei i al periodicit ii fracturate în comuni-

carea mesajului, experimentul estetic i ex-presivitatea imaginarului sunt construite înmodalitatea numenului tradi ional, în situa ia

încadrat în tipologic, pentru c latura con-ven ional graveaz în instinctul teatralit ii.Imaginile efective se instituie prin simboluricare deta eaz specificul i autenticulabstractiz rii, literaritatea i motiva ia lim-bajului, textul piesei este produs al rolului iîncadr rii în subiectivitate. Imaginile suntconvergente prin discre ie i exerci iu este-tic, fiind asimilate în progresia nuan elor ar-tistice ale tragediei stanciene. Radu Stancapropune în aceast pies încadrarea discur-sului în panoplia estetic a fluxului sintaxeiteatrale, induce iluzia de traversare a unuispa iu specific, tipic ader rii artistice la mo-dalitatea elementar a vizualului. Ludicul itranspunerea în structurile mitice se ma-nifest prin integrarea în arhetip a unui ele-ment al transgres rii imaginarului. Arta iartisticul eviden iaz imaginile efective, celecare produc efectul scontat, prin problema-tizarea fic iunii i teatralizarea în etosul bal-canic, al lumii atipice burgului sibian, astfel,simbolurile se construiesc în labirintul au-tenticit ii. A adar, se dezvolt starea spe-cific aglomer rii în structurile parcimo-niosului, prin substitu ia indirect a ampli-tudinii estetice.

Iluzia i teatralizarea din fragment nu seîndeplinesc în func ia unui strig t sau do-rin e, ci se manifest cu predilec ie viziuneaunei lumi care se ancoreaz într-un timp caredenun imagini ale himericului, prin carecariatidele se contopesc într-un artificiu alinten iei i al parazit rii, ce urmeaz s punst pânire pe spa iul lor de ac iune. Ceasulanun at de cariatida înaripat anticipeazceea ce urmeaz s se justifice numai prinardere i purificare a spa iului i timpului,astfel, toposul acesta imagineaz acele co-loane înalte, prin care „se clatin lini tea”sau prin acea speran , prin care „scutul meuvou v stau azi de paz ”, strategie care con-cord cu o lupt de arhetipuri, transparentei ondulatorii ale du manului din rân ce

st ascuns. „Piatra inimii rupt ” i materia-litatea artei i proiec ia în subterfugiul com-plexit ii unei aschemii, prev zute prin scin-darea fiin ei umane, prin acel ireversibil timp,se concep în iure ul dezl uit i focul sfântce arde pe altar. Himeriadele se accept în

imaginar prin resurec ia unui topos al ambi-valen ei i al lini tii, ce pare a cuprinde lumeacariatidelor, acel intuitiv complex al nuan eice focalizeaz materia, arderea i purificarea:

„CARIATIDA ÎNARIPAT (vorbindnemi cat de la locul ei):

Vestale-fecioare cu spaima în vine,Nu pierde i n dejdea în ceasul de-acum,Suntem lâng voi, împlinite, senine,Coloane înalte ca ve nicul fum!

CARIATIDA CU SCUT (ca cea de mai sus):Privi i-ne! Nu este team , nici groaz

clatine lini tea noastr din loc.Cu scutul meu vou v stau azi de paz ,Chiar dac mi ri nu pot face deloc.

CARIATIDA PURTÂND DISCULSOARELUI (idem):

Azi, noaptea v pare du man i neagr ,Dar mâine-acest disc luminos ce-l înalUrca-va pe cer str lucind peste-ntreagaZidire de marmur , aur i smal .

CARIATIDA CEA F DE BRA E(idem):

Chiar f de bra e, eu duc în spinareTavanul acesta, curbat ca o stea,Voi bra ele voastre le-ave i fiecare

i spaima din voi n-o pute i înfrâna…

CARIATIDA CU LANCE (idem):Lua i pild din lancea mea mândr i dreapt ,Ca dânsa-ndrepta i-v fruntea în sus,Iar sufletul face i-l lance ce-a teapt

frâng du manul din arin supus.

CELE PATRU CARIATIDE GEMENE:De-ar fi s v -ntreac bacantele-n luptÎn sprijinul vostru atunci vom veni,Vom smulge din sân piatra inimii rupt

i-asupra-le-n iure o vom n pusti.

CARIATIDELE ÎN COR:Nu pierde i n dejdea, vestale-fecioare.Cât timp arde focul cel sfânt pe altar

zite sunte i de orice vâltoare…V-atac nebunele-acuma în zadar.”

(AL DOILEA INTERMEDIU DE BALET)

Transpunere mitic[ ]i imaginar teatral

FAUNUL }I CARIATIDA:convergen\a imaginilor efective, concrete ]i materiale


Iluzia ac ioneaz în materialitatea dis-cursiv , în actul suplimentar al vizualului ial lizibilit ii artistice, numenul, care acce-seaz interpretarea în func ia individual asimbolisticii, precum i imaginile care trans-par din ermetizarea fictivului, percep stigma-tul estetic al travers rii umbrelor i centruluiarhetipal stanciene în afara spa iului în carese manifest induc ia artistic . Imaginile con-crete se concentreaz în stabilitatea discur-siv dintre faun i cariatid , motiv care con-chide specificitatea i autenticitatea co-munic rii în raporturile dintre apolinic i dio-nisiac, dintre real i iluzoriu. Viziunea asupracomplexului dinamic al reflec iei deceleaz ,în demersul dramatic, no iunea de spa ialitateale c rei coordonate sunt limitate de imaginicare sincopeaz i agreseaz limbajul i re-prezentarea. Este vorba despre acea ampli-tudine a imaginilor concrete, prin care artatranscende limbajul, logosul i, uneori, ex-cesul de estetic. Astfel, func ia sintactic atragediei actului dramatic stancian este va-riabil a constantei care organizeaz iluzia,himericul i evolu ia spre centrul toposului.Stancianismul teatral se încadreaz în struc-turi specifice, prin care se actualizeaz înlo-cuiri, în elementul abstract, ale codului sim-bolic i osmoticului, faunul i cariatida semetamorfozeaz i se definesc prin suplinire.Convergen a imaginilor este limitat de mor-femul i inciden a actului estetic, de rolulfic iunii care agreseaz , pentru c actul eroticeste sublim, el se manifest datorit integra-lit ii semnului artistic, precum i prin per-cep ia simbolului care destructuralizeaz iatrage, în acela i timp i spa iu ermetic, înjocul iluziei, st rile i imaginile. Cei doi eroistancieni ai experimentului teatral, faunul icariatida, justific tipul i acordul cu repre-zentarea, pentru c erotismul este unul sub-stituit de expresivitate i de rolul conven-ional al imaginilor:

„CARIATIDA:Str inule cu trup frumos i falnic,Eu nu-n eleg, st ruitor, ce-mi ceri...Te-nv luie ti în jurul meu n valnic

i tulburi pacea mea, cu-ntortochieli.Nu tiu ce vrei s i spun, ce lege durVrei s rostesc t când pe seama ta…

tiu doar atât: îmi place-a ta f ptur ,Fiin a ta dansând în fa a mea.Îmi place s te-aud vorbind; uimireCuprinde-auzul meu când îmi vorbe ti,Nu tiu dac ce simt eu e iubire,Dar simt în mine cum p trunzi i cre ti,Simt cum aluneci peste tot în golulDe dinl untrul meu i mi-l faci plin…Nu m mai ine parc -n lan uri solul,Simt în adâncul meu un zbor sublim…

FAUNUL:O, vino-atunci, tainic , f ptur ,Vino cu mine s zbur m mai sus.Sl vit fie clipa, clipa pur ,În care-ai spus tot ceea ce mi-ai spus.

ci, dac în abisul t u de piatrSim i cum se nasc aripile cere ti,Înseamn c din vraja-mi idolatrTe-ai înfruptat i tu i m iube ti…

[…]FAUNUL:

Atunci s ardem, s-ardem împreun ,Nimic în calea noastr nu mai stea.Ne lumineaz razele de lun

i gura mea dore te gura ta.”(Al aptelea intermediu de balet)

Spectacularul i sobrietatea discursivac ioneaz în regia simpateticului pentru arealiza fragmentarea, op iunea pentru con-ceperea afirmativ a viziunii estetice, în ca-drul constructului scenic, este eviden iatde obiectivitatea parcimoniosului ce se asi-mileaz fundamentului estetic al predispo-zi iei finale. Modelul care gestioneaz func i-onalitatea percep iei se reflect în motivarealimbajului, imaginile care transpar fiind con-figurate într-un sistem unitar, duplicitar, prinfuziunea cu dinamica flexiunii reprezent rii.Conceptul, care graviteaz în modalitateaprezum iei teatrale, este materialitatea, ima-ginarul i coordonatele esteticului suntconstruite în exerci iul arhitectural, prin carese nuan eaz validitatea imaginii, rolulconcentrat în context este reprezentareafictiv a marginalului, precum i dispozi iaafectiv a simbolurilor care percep disolu iadramaticului. Exerci iu de laborator, a a cumtranspare din atitudinea artistic , piesa luiRadu Stanca este completat de specifici-tatea stilului, de elaborarea în itemi proble-matici a tematismului dualit ii scenice, prinmodelul propus artisticului. Remarc m orevenire la himerismul stancian al decons-truc iei ermetice, prin transpunerea miticdevenit eliberatoare a tensiunii, iar trans-cenden a imaginilor este eviden iat de fi-nalitate, de manifestul estetic al eroilor, pen-tru c faunul i cariatida îndeplinesc dispo-zi ia erotic , rolurile i m tile celorlal i suntdesemnate s articuleze ruptura violent încorpusul tragediei.

Faunul i cariatida împlinesc itemul irolul care actualizeaz momentul reprezen-

rii, substitu ia este asumat în coordonatatanatic , în suplimentul intui iei care ma-terializeaz tensiunea, precum i erotismulîn dimensiunea sa flexibil , impar ial . Vi-ziunea himeric din final argumenteazimaginea material , prin transpunerea în pla-nul idiomatiz rii fic ional-teatrale a unor co-duri semantice, prin care se amputeaz ten-

siunea. Lini tea, care acapareaz semnul isensul flexibilit ii artistice, se subordoneazreprezent rii scenice, afectul i efectul suntconstrânse s evolueze în sindromul tanatic,al simbolisticii inverse. Imaginarul teatral allui Radu Stanca se materializeaz în struc-turile de suprafa ale atitudinii adiacentefluxului continuumului stilistic, astfel, ima-ginile se construiesc în iluzii care particip laîmplinirea efectiv a complexit ii înscenate,a mitului, care cuprinde dezbaterea specta-cularului, sub inciden a transpunerii. Ima-ginea lumilor de jos este tr ire într-un spa iuermetic, al insuficien ei i al unei materialit ice se compune în iluzie i fantazare, astfel,complexitatea actului discursiv se denunprin implicarea sentimentului de agonie cetrebuie amplificat de zidirea diform , pentru

totul se deruleaz într-un dans ce (se) sfâr-te în scrum i pulbere. Arderea este de-

semnat s creeze imagini al convergen eispre un topos ce trimite spre umbrele bur-gului, în care himerele stanciene se con-topesc într-o proiec ie nenumit i nedefinitdecât prin accesul la iluzie:

„CARIATIDA CU CORONI DE LAUR:Ce-mi pas mie de o biat formCând el m cheam -n lumile de jos!Zidirea noastr -mi pare grea, diform ,Doar chipul lui îmi pare pur, frumos.

i tind la el, mirele meu jalnic,Lui s -i închin mi carea mea de-acum!Cât despre rest, vreau ca dansul meu

valnic schimbe totu-n pulbere i scrum.”

(Al nou lea intermediu de balet)

pentru ca fatalitatea actului dramatic sconsemneze o întoarcere la elementele caretranscriu imaginarul i schematismul func ieireceptive, prin care se nuan eaz duplicitateamomentului reprezent rii, simbolurile careac ioneaz sunt menite s denun e scindareamodelului i introducerea no iunii artisticede dram , a c rei condi ie sine qua non acti-veaz tensiunea, astfel, materialitatea cons-tructului teatral se subsumeaz abstractiz riiprin inversarea m tilor. Imaginarul i m tilestanciene ale cariatidei înseamn trasare aobiectului care justific pierderea i accep-tarea unei tragedii, mitul faunului i cariatideieste de fapt împlinire i confuzie, argumentarei del sare în voia destinului, pentru c ati-

tudinea de a se arunca peste trupul vestaleia celorlalte cariatide i, implicit, peste cel alfaunului, este împlinirea în moarte a suferin eii dorin ei de a construi un alt topos, o alt

izotopie a trecerii in aeternitatis:

„Cu mi ri dureroase de desprindere


chinuitoare, Cariatida cu coroni de laurse rupe din irul celorlalte cariatide.Apoi se avânt -n jurul faunului mort, într-un dans la-nceput greoi i frânt, apoi

valnic i p tima .Cariatidele se leag f reazem, c utândunele într-altele sprijin; dans straniu alpr bu irii.Nimfa i vestalele - cu fe ele îngropate înpumni, încearc s scape de marelecutremur.Pân în cele din urm , Cariatida cu coronide laur se pr bu te peste trupulfaunului, iar cariatidele se pr lescîmpreun cu întregul templu peste nimf ivestale, înghi ind totul sub d râm turi.”(Al zecelea intermediu de balet)

Valorificarea mitului se poten eaz , înpiesa lui Radu Stanca Faunul i cariatida,sub fluen a încadr rii în figuri estetice aleproiec iei în schematismul simbolurilor, otranscenden i anticipare a model riiartistice. Configura ia tipologizant-cons-tructiv i func ia discursiv a reflec iei asu-pra mitului, din convergen a imaginilor trans-parente, instituie fatalitatea i rolul flexionarpe care îl joac i dejoac , în cadrul textua-lit ii, verbul i proiec iile în structurile desuprafa ale imaginarului. Focalizarea întoposul limbajului, prin induc ia teatral ,justific atitudinea fatidic a evolu iei eroilor,faunul i cariatida, i este determinat , înacest fel, de nuan ele efective, materiale iconcrete, într-o schem a simpateticului, re-dat de vizual i de no iunile care amplifictensiunea, eroticul i tanaticul.

Cu vechiul meu prieten - român de top -Ion Ni , care tr ie te la New York i care asponsorizat numeroase proiecte culturale laBucure ti, am hot rât s vizit m mai multelocaluri i, în fa a unei cafele, s compar mmuzica cântat odinioar cu cea de acum.

Pornind de la roman , mi-am amintit deun celebru compozitor, Guilelm orban, ani-mator al vie ii artistice din Transilvania îndeceniile premerg toare Unirii, cu studii laCluj, Budapesta i Viena. A compus mult ivariat dar mi-a r mas în minte celebra romanpe versuri de Mihail Eminescu „Mai am unsingur dor”.

De fapt cum define ti tu roman a? m în-treab Nelu (vine de la Ion). O istorioarveche, în versuri naive, cântec tânguios, îi

spund. Sau dac ne uit m în dic ionareafl m c „prin con inutul ei emo ional i prinforma simpl , melodioas a versului, e în-rudit cu liedul”. Deci roman a este o piesvocal , de form strofic , cu acompaniamentde diverse instrumente. Con inutul s u este,de regul , liric, sentimental.- Cu alte cuvinte, roman a ne stârne te st -rile, tr irile noastre.- Exact. Chiar acum când suntem în fa a cafeleiaburinde i a fumului de igar , care se ridicîn rotogoale, parc tr gând cu urechea la dis-cu ia noastr , avem ni te tr iri, amintiri dintrecut a unei muzici pe care numai noi o auzimi o sim im în felul nostru..

Un dic ionar al „Terminologiei poetice”afirm c „în roman întâlnim chem ri, ex-clama ii, suspine, îndemnuri, regrete i a amai departe, st ri emo ionale caracteristice

a numitului stil de roman ...”- Minunat definire. Apropos ! Î i mai aduciaminte de cântecul „Inim , de ce nu vrei s -mb trâne ti”? Mi-a pl cut foarte mult- Cum s nu.- tiu c muzica era a lui Nicolae Kirculescudar nu îmi amintesc ale cui erau versurile.- Cred c ale lui Puiu Maximilian... i con-tinuau a a: Nu i-i de-ajuns cât ai iubit

i cât ai suferit?- Hei, hei, vezi c aprinzi igara invers.- A a-i !

- ... i l utarii?- Via a bucure tenilor s-a împletit din timpurimai vechi cu arta l utarilor. Domnitorii îi ale-geau pe cei mai buni pentru curtea lor, pa-tronii de localuri se b teau pe câte un viorist,naist sau ambalagiu cunoscut, iar boierii seluau la întrecere care s aib un taraf maiiscusit. Ace ti muzican i îmbr ca i în caftanecolorate defilau pe Podul Beilicului, care seîntindea de la Biserica Domneasc pân pela Liceul incai, în alaiuri domne ti cântândde zor.

În programul pe care vestitul l utar Savaduraru l-a sus inut la Londra în 1891, figu-

reaz un vals i patru roman e culte, pe lângun mar „na ional”, o sârb , un potpuriu dinopere i o pies de virtuozitate cu nai. Un alt

utar creator de melodii pre uite prin sa-loanele vremii a fost George Ochi-albi, ale

rui compozi ii ca „Vis de amor”, „Valsulursului” i „Mica conversa ie” au fost publi-cate la Hamburg i Petersburg iar cele cu co-lorit oriental au fost gustate îndeosebi la Paris.

Au mai fost l utari vesti i precum Cris-tache Ciolac, Nicolae Buic , socotit violonist„n zdr van”, care a reu it s înjghebe o or-chestr simfonic cu care a dat concerte pâni în Turcia. La un moment dat la un concert

cu vioara la avut acompaniator chiar peilustrul George Enescu. Dar nu uita niciodat

se întoarc la roman . Str inii veni i sne viziteze, ca i provincialii afla i cu treburiprin capital d deau buzna la restaurantulCi migiu sau la Gr dina Otetele eanu ca s -i asculte taraful.

La Paris, Londra i Constantinopol, N.Buic a fost s rb torit de melomani, care autiut s -i pre uiasc tehnica, cultura artistic ,

sunetul particular al viorii, împreun cu alesulgust manifestat în tot ce cânta - pentru elmuzica, cult , de salon, sau u oar , avândaceea i valoare.- V d c te ui i la ceas.- Da, prietene, e târziu. S mergem. i mul u-mesc c m-ai ascultat.- Sper c va urma, abia a tept. Pe data vii-toare.- V d c nu te po i desprinde de România.- Aici m-am n scut.

Vasile MENZEL

Hubert - Leag nul

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine24 Anul V, nr. 1(41)/2014

Emil BUCURE{TEANU

Se întâmpl , nu de pu ine ori, ca urma ii nu- i continue p rin ii în ceea ce prive te

profesiile, ba, uneori, s mearg chiar contrardrumului acestora. Sunt i cazuri când din

rin i onorabili rezult copii care încalc ,nu numai legile juridice, ci i pe cele ale firii.

Nietzsche a fost fiul unui pastor protes-tant, iar mama lui ar fi dorit ca el s continueprofesia tat lui. Friedrich a avut alte înclina iii i-a urmat chem rile. Din aceast cauz re-

la iile dintre el i mam se r cesc. Urmeazcursuri de filologie clasic dar, influen at deSchopenhauer, va dori s fie filosof. Reu-

te. i se înscrie în galeria de elit a iubi-torilor de în elepciune într-o not cu totulaparte. Une te pe logos cu mytos, filosofiacu poezia, discursul s u este i poetic i filo-sofic, în acela i timp, dup afirma iile lui te-fan Augustin Doina f cute în prefa a la agr ita Zarathustra. O carte pentru to i iniciunul, tradus tot de t. A. Doina . Bucu-re ti, Editura Humanitas, 1994.

Nietzsche se distinge de ceilal i filosofinu numai pentru c face o filozofie plin demetafore, de simboluri, nu numai c încearc

creeze o filozofie care neag , uneori, totce a fost pân la el, excluzând pe filosofiipresocratici, în special pe Empedocle i He-raclit, ci i prin ateismul s u. Filosofia luiNietzsche are ca obiect principal un scopmoral, erstellen superman, crearea supra-omului. Acest ideal nu este de sorgintenietzschean . Dup Napoleon, În rani a fie-

rui soldat st bastonul de mare al. Pu inmai înainte de ideile lui Nietzsche, i tot înGermania, s-a copt ideologia socialist iapoi comunist care a avut, i mai are ca ideal,tot formarea un om deosebit. Fascismul înItalia, mi carea legionar în România, hit-lerismul în Germania au continuat preocu-parea pentru omul ales.. Dar solda ii din Afga-nistan, grup rile teroriste islamiste sau dealt orientare spiritual nu trebuie s fie i eioameni deosebi i? Supermanul propov duitde Nietzsche trebuia s fie dup chipul pro-priului s u eu. Eu n-am fost cre tin nici oclip din via a mea. Socotesc c ceea ce se

nume te cre tinism ca un mizerabil echivocde cuvinte, ca o veritabil la itate în ceeace este for .

Fidel lui Empedocles în Die frohlicheWissenschaft ( tiin a vesel ) afirm : Omul l-a creat pe Dumnezeu. Cine l-a creat pe Dum-nezeu, acela îl i va ucide. „Unde este Dum-nezeu? Noi l-am ucis. Nu auzim înc zgo-motul groparilor care-l duc pe Dumnezeuîn rân ? Dumnezeu a murit, Dumnezeu

mâne mort de-a binelea” ne spuneNietzsche prin vocea smintitului. Locul luiDumnezeu nu r mâne gol, trebuie ocupat deom. Nietzsche vine cu divinizarea omului, darnu orice om, omul superior care trebuie creati scopul filosofiei lui acesta este.

Nietzsche se r zboie te nu numai cuDumnezeu ci i cu slujitorii Acestuia. Poatemai mult cu ace tia, care au f cut din om oslug Ei au dat numele de Dumnezeu la totce se împotrivea i f cea s sufere: i-ntr-adev r, mult eroism era, i felurit, în toatpietatea lor! i n-au tiut s arate dragostelui Dumnezeu altfel decât punând pe cruceomul. Spiritul preo ilor este plin de lacunedin aceste lacune ei i-au a ezat iluzia, adico umplutur , pe care au numit-o Dumnezeu.

Preo ii au inimi înfierbântate i capete reci:acolo unde acestea dou se întâlnesc, seisc un vânt vijelios „Mântuitorul”.

În capitolul Despre virtutea care mic-orea sunt ar tate virtu ile lui Zarathustra

zute de oameni i de el însu i. Zarathustraîi acuz pe oameni c au în ei diavoli i c artrebui nu s i frâng mâinile, s se roage, ci

-i blesteme. Oamenii îi r spund c esteomul f Dumnezeu, Zarathustra nu numai

recunoa te c a a este dar i îi întreabpe oameni: E vreunul mai ateu ca mine, ca

m bucur de înv tura lui? Apoi le dsfaturi s se iubeasc pe ei i pe du mani. Elveste te Marea Amiaz .

În capitolul În retragere din a gr itaZarathustra, Nietzsche imagineaz o întâl-nire dintre Zarathustra i un om îmbr cat înnegru. Omul respectiv se afla în c utareacelui din urm om pios, a unui anahoret,

care, însingurat în codrii s i, înc n-a auzitceea ce toat lumea tie ast zi. Zarathustraîl întreab : Ce tie azi toat lumea? Cevacum ar fi c b trânul Dumnezeu nu mai tr -ie te, acela în care toat lumea credea?

Omul pornit în c utarea unui anahoretcredincios în Dumnezeu era un pap , ulti-mul,iar anahoretul pe care-l c uta era mort.Omul în negru era dezam git c nu g sise peultimul om credincios în Dumnezeu

Este zguduitoare discu ia ce a continuat.Zarathustra î i dezv luie identitatea. SuntZarathustra omul f Dumnezeu, cel carezice: cine e mai-f -Dumnezeu ca mine ca

m bucur de înv tura lui?Zarathustra îl consoleaz pe pap pentru

i-a murit Dumnezeu i vrea s afle de la elcum a murit din mil ?- v zând c omul atâr-na pe cruce; c n-a mai fost în stare ca dra-gostea lui pentru om s fie iad i la sfâr itpierzaniei. Papa se dest inuie lui Zarathustraspunându-i c l-a slujit mul i ani, c voin amea urma voin ei lui: Invocând ideea c unservitor fidel cunoa te foarte bine pe st pâ-nul s u, chiar fapte ascunse, papa spune cDumnezeu era ascuns i plin de tain . i-aprocurat un fiu, nu altfel decât prin iretlic.Pe pragul credin ei sale zace adulterul.

Tabloul mor ii lui Dumnezeu este com-pletat de o caracterizare a papei care afirm

Dumnezeu nu prea iubea pe oameni, eraaspru i r zbun tor, pentru desf tarea celoriubi i a construit infernul. Pân la urm adevenit milos i slab i fla c i prea milos,mai mult ca un bunic, nu ca un tat , maiasem tor unei bunici b trâne i ubrede.

Zarathustra completeaz : Dumnezeu sesup ra pe oameni fiindc era neîn eles.Pentru aceasta, nu oamenii erau de vin citot Dumnezeu fiindc ne-a dat urechi. Dum-nezeu este asem nat cu un olar i a a cumolarul se r zbun pe blidele pe care le-a f cut,i le consider nereu ite, i Dumnezeu sezbun pe crea iile sale. Decât cu un ase-

menea Dumnezeu, Mai bine f nici unDumnezeu, mai bine s i iei în propria ta


Petru SOLONARUmân destinul, mai bine s fii nebun, maibine s fii tu însu i.

*Mul i exige i ai crea ie nietzscheene ex-

plic ura lui Nietzsche împotriva lui Dumne-zeu prin apari ia teoriei evolu ioniste a luiDarwin de care ar fi fost influen at. Nietzscherespinge acest argument, ba nici nu se con-sider c ar fi ateu, ba din potriv , în una dinscrisori î i exprim frica de a nu fi canonizat.Nietzsche nu respinge ideea c lumea ar fifost creat de Dumnezeu. De fapt, Nietzschese r zboie te cu preo ii, ace tia l-au omorâtpe Dumnezeu, iar în locul Lui, Nietzsche puneomul, dar nu orice om ci pe superman, liber,capabil de acte m re e. De fapt, Nietzschecritic întreaga societate, aflat , dup p rerealui, în deriv , iar prin a gr ita Zarathustrael îi lumineaz calea.

Citind pe Nietzsche i urm rind raportu-rile lui cu biserica, afirma iile lui despre Dum-nezeu, dou chestiuni î i apar în minte. Înprimul rând o ipotez : ce s-ar fi întâmplat cuel dac ar fi tr it cu dou secole mai devreme?Giordano Bruno a fost ars pe rug f s -lnege pe Dumnezeu, ci doar pentru o con-cep ie tiin ific , c universul este infinit, iarGalilei a abjurat pentru convingerea c p -mântul se mi . Revolu ia francez i-a datposibilitatea lui Nietzsche s fie liber, s iexprime p rerile f s aib de suferit. C elvoia i mai mult, este o alt problem pe carecontemporanii s i, unii, i contemporaniino tri, tot unii, nu o în eleg. Dar judecarealui Nietzsche pentru c a zis c Dumnezeu amurit, f a în elege corect sensul sintagmei,situa ia social-politic a vremii, nu este tot oardere pe rug?

utând pe internet p reri despre operalui Nietzsche, am dat i peste un articol scrisde PS Calinic într-o revist arge ean , ArgeExpres, despre controversatul gânditor ger-man. Las la o parte unele inexactit i, dar nupot trece cu vederea faptul c autorul puneaccent pe boala lui Nietzsche, c ideile luicritice despre religie, biseric , preo i i Dum-nezeu s-ar datora acestei situa ii, în ultiminstan , schizofreniei, Nietzsche murind într-un stabiliment de nebuni. De altfel, autorul,PS Calinic, traduce în felul s u Also sprachZarathustra: Astfel a vorbit Zarathustra inu a gr it-a Zarathustra, subapreciindcalitatea de poet a lui Nietzsche, sensul maiprofund al titlului c ii. To i vorbesc, pu inigr iesc. Sensul semantic al lui a gr i estealtul decât al lui a vorbi.

Tot pe Net, pe situl www-lauren iudu-mitru.ro, Octavian D rm nescu consider cafirma ia Dumnezeu a murit este o blasfemiei-l parafrazeaz pe Gott ist tot (Dumnezeu

este mort) în Nietzsche ist tot (Nietzsche este

mort) afirma ia având semn tura lui Gott(Dumnezeu). Cum nici Nietzsche nu a avutaprobarea lui Dumnezeu s spun c estemort, c a murit, credin a în Iisus i Dumnezeueste vie pe Mapamond, nici Octavian D r-

nescu nu a avut aprobarea s -l semnezepe Dumnezeu ca autor al sintagmei enun atemai înainte. Dac domnul O.D. ar fi avutvoin a unui mers în biblioteci, ci una maicomod , s dea clic pe cuvântul cheieNietzsche s-ar fi convins c autorul lui Alsosprach Zarathustra nu numai c n-a murit,spiritual desigur ( i Dumnezeu este tot spirit),ci are foarte mul i adep i. Vorbind la concret,numai în România, opera lui Nietzsche a fosttradus în mii de exemplare i influen eazpe creatorii de art .

A doua întrebare care se pune pentru ci-titorul lui Nietzsche, de un tr itor în lumeasocialist . De ce filosoful german a fost atâtde denigrat de comuni ti? În loc s fi fost„canonizat” ca unul dintre cei mai mari du -mani ai lui Dumnezeu? Nici Lenin nici Stalin,nici ceilal i urma i ai acestora, nu s-au ridicatla nivelul lui Nietzsche în ceea ce prive tecritica religiei, a preo ilor. S fie motivul cNietzsche r mânea la nivelul teoretic al com-baterii i nu a trecut la cel practic, de demolarea bisericilor, de pedepsire a preo ilor, cre-dincio ilor. Oricum, filosoful german r mâneun mare du man al dogmatismului, iar operasa un mare izvor de idei contra unor ase-menea concep ii. Dup situa ia din prezentputem formula urm toarele aser iuni:

Gott ist tot! Nein! Gott ist nicht tot.Nietzsche ist tot! Nein! Nietzsche ist

nicht tot.

Hubert - Parc italian

ÎNTRU PARADIS....Într-adins de simplu-i totul, as,adar!....Hant,a vie-ascunde osebire ce-arsta din gând s,i cump t ca nodalDeschis.Seam ia la mare s,i m runt spre dar

ce t,i-a fost prin clip numai t,ie scris: zides,ti b rbatu'în feminin abis,

inima de pofte a goli-o rând de cuvinte altui catihis....

Prin smerire-adânc , dr muit s,i blând chenar comorii sinei, voalând

sf râmarea firii'în visul sacrileg.Diamant or glaj , sub cântar având

zlet,ite cursuri ce nu se-înt,eleg, le vezi din partea-t,i rostuit întreg,

musai neclintire.... Întru Paradisspit,e sem nate osia-t,i culeg....

TRANSFIGURARECel ce f ptuies,te, nef ptuitorbucurând voint,e, bucurii nu-l voraduna cu trupul ca al valmei joc.Învârtind la roata cosmicului zor,

dincolo de semne: ap , vânt, lut, foc,ce'în a cincea sfer umbrele îs,i coc,poart sacrificiu, sensu-i fiint,ândprin divin, întregul f timp s,i loc....

Risipit sub gânduri nu-l atinge gânds,i, des,i-i orândei, nu r mâne rândîn corvoada lumii, c ci indiferentvede simetria tuturora, dând

ochiului dintâie un invers torent.Cum transcende actul, chipul s u latent,prins asem rii de-al ascezei cor,suie mântuire:-apurure prezent....


Janet NIC~

rând nu a parafraza celebrabutad „Epigrama este un str -nut” a lui George C linescu, ci ao combate, Elis Râpeanu, prin în-treaga sa activitate, s-a str duit

transforme „str nutul” literar,alias epigrama, în „grip literar ”i, de ce nu, în incurabil „boal

literar ”. „Str nutul” s-a dovedita fi contagios, devreme ce a „in-fectat” grup ri de toate culorilecare, la rândul lor, au r spândit„virusul” umorului în diferite pu-blicuri i chiar în mase. Pe lângrevistele vremii, c ile de autor,antologiile de epigrame i con-cursurile organizate la nivel decenacluri, pe întreg teritoriul rii,lucr rile doamnei Elis Râpeanu,în special „Epigrama în literaturaromân ”, prima tez de doctoratdin lume, în materie de epigram ,au radiografiat i au l murit multeaspecte ale fenomenului epigra-matic de la noi i de aiurea. Pa-siunea închinat „catrenului cupoant ” are, involuntar, antece-dente teoretice de specialitate ichiar filozofice care, dintr-un lu-cru de nimic, dintr-un „str nut”,

au f cut „istorie” cultural .Amintim, în treac t, tentativa luiGoethe de a vedea, în „frunz ”,prototipul plantei originare, a ur-plantei. Asemenea, privind, dedata aceasta, în gr dina noastr ,încercarea lui Constantin Noicade a construi un întreg sistem fi-lozofic, plecând de la prepozi ia„întru”. i, tot în gr dina noastr ,folcloristul i etnologul TachePapahagi, în lucrarea „Poezia li-ric popular ” avansa, în 1936,ideea c „La origine, orice motivva fi fost formulat în grup ri decâte patru versuri”. Pornind dela aceast lic rire de adev r, IonPogorilovschi public în 1987, laeditura „Cartea Rom neasc ”,volumul „Arhetipul expresiei li-rice române ti” în care demons-treaz c sâmburele poeziei liriceromâne ti este „catrina”, cu ostructur bine închegat , unicîn felul ei. Pe lâng valen ele ne-

nuite ale catrinei lirice, darscoase la iveal de autor, frapea-

aceea c , în cele patru versuri,figurile de stil, sarea i piperulfenomenului liric, înc nu- i

cuser cuib. Simplitatea cate-gorial a catrinei, îmbinarea adou aspecte naturale cu douaspecte suflete ti, într-o ordinestrict , ne trimit cu gândul la epi-grama noastr cea de toate zilele.De altfel, lipsa de podoabe artis-tice a literaturii populare este e-logiat de George C linescu, a-tunci când face o paralel între„Mai am un singur dor” i „Mio-ri a”: „Nu mai întâlnim niciun stil,nicio retoric , nici m car meta-fore, fiindc imaginile sunt ideileînse i, ale poemului... Poezia adevenit anonim , s-a coborât

deci în modul folcloric. Cea maimare însu ire a lui Eminescu estede a face poezii populare, f simite i cu idei culte, de a se co-borî la acel sublim impersonalismpoporan”.

Fa de confra ii din breaslaepigramatic , Elis Râpeanu areun ascendent teoretic i profesi-onal, fapt care o calific , f urmde t gad , autoritate în materiei drept „doamna epigramei ro-

mâne ti”. În toate c ile închi-nate epigramei, în toate intervi-urile pres rate prin reviste despecialitate i nu numai, Elis Râ-peanu a f cut o frumoas , inteli-gent i fructuoas propagandsus-numitului „str nut literar”,schimbându-i porecla în renume.În acest sens pledeaz i volumul„Epigrama - un „str nut literar”,ap rut la Editura „Tipo-Man”, laPloie ti, în 2013.Tr tura esen-ial a tomului în discu ie este un

didacticism de înalt clas , „de-fect” profesional care na te or-dine din dezordine, clasific di-versitatea, laminând-o în în ele-gere iar în elegerea, în pl cere.Cartea este structurat într-untriunghi tematic, fiecare latur atriunghiului fiind intitulat la-pidar: partea întâi, partea a doua,partea a treia. Miezul triunghiu-lui: epigrama, „cenu reasa” dintimpul zilei care, noaptea, devineprin esa cu condurii de aur. Ur-

rind demonstra iile profeso-rului-epigramist, parc se isc pelimba gândului mierea versuluieminescian: „clipe dulci se par caveacuri”. Elis Râpeanu face dinepigram - clip în ve nicia lite-raturii - un monument întru vea-cul vecilor. Domnia Sa ridic mo-

numente întru gloria epigramei,face din epigram eroul principalal umorului, m nânc epigramape pâine, respir epigrame i vrea

împ rt easc marea bucuriecu ceilal i. De aici, grija de a ins-trui, de a preda, de a d sc li, însensul bun al cuvântului. Primaparte a lucr rii pune în discu ieproblema statutului epigramei,dac se încadreaz , ca specie, îngenul liric tradi ional, sau estegen aparte, de sine st tor. L -sând s defileze vocile unor ini-ia i în materie, sau a unor degus-tori de epigrame, autorul taie

cu „briciul lui Occam” i pune di-agnosticul ce se contureaz a ficel drept: epigrama este specie agenului liric, bineîn eles, cu unspecific inconfundabil. Dup oparalel între catren i epigram ,se stabile te, prin argumenta ieadecvat , c epigrama este uncatren, dar nu orice catren esteepigram . Urmeaz , logic, o in-cursiune pe t râmul epigramei, cuinten ia de a dezv lui mecanis-mul ei. Sunt trecute prin ciur iprin dârmon, prozodia, ritmul, ri-ma, m sura, caracterul dialogalal epigramei.

Partea a doua este un grupaj,destul de bogat, de studii cu a-plica ie pe câ iva autori i opere:Caragiale i epigrama, din istoriaepigramei b uane, epigramis-tul Vasile Matei, epigramistulcentenar Vasile Mo neanu, epi-gramistul Nicolae Nicolae, in-ginerii în familia epigrami tilor,din istoria epitafului, GheorgheBâlici, trei crai de la r rit: EfimTarlapan, Ion Diviza, Gh. Bâlici;epigrama potatoric , fumatul în


epigram , poli ia în radarul epi-gramei, medicii i epigrama.

Partea a treia îmbin , în modarmonios, cuvântul lui Ion Dodu

lan despre „Epigrama în lite-ratura român ”, referatul profe-sorului univ. dr. tefan Cazimirasupra tezei de doctorat „Epigra-ma în literatura român ” de Ele-na-Elisabeta Râpeanu, mai multeinterviuri cu autoarea, luate deIrina Constantinescu, de GeorgeCorbu i de Maria Diana Popes-cu, epigrama francez în secolulal XVII-lea, de Roger Zuber, întraducerea doamnei Elis Râpea-nu i dou pledoarii despre epi-grama româneasc . Partea a treiase încheie cu un cuvânt separatde carte, dar legat de ea, anumecronica a a-zisului „Salon al U-morului” din 2-3 august 2013, dela Bu teni.

Impresia l sat de impozan-tul volum, cro etat cu migal icu pasiune, este aceea c avemîn persoana doamnei Elis Râ-peanu un soldat vaccinat cu ero-ism, care lupt pe linia întâi a umo-rului, un soldat din rani a c ruiase vede, la lumina zilei, bastonulde mare al.

Florin M~CE{ANU

Pe 22 mai 1733, se na te, laParis, Hubert Robert, fiul lui Ro-bert Nicol, valetul marchizuluiFrancois Joseph de Stainville.Termin cu succes Colegiul Na-varra, în 1751. P rin ii s i voiau

-l fac preot, dar talentul i în-clina ia acestuia spre pictur îidetermin s -l înscrie la Michel-angelo Slodtz, unde aprofun-deaz bine perspectiva i desenul.

În 1754, contele de Stainville,

fiul marchizului Francois este nu-mit ambasador pe lâng SfântulScaun la Roma i-l ia cu el pe Hu-bert Robert, pe care-l g zduie tela palatul Mancini i-l nume tebursier al colii.

Hubert Robert a petrecut un-sprezece ani la Roma, timp su-ficient pentru a lua contact cudiver i colec ionari i arti ti prin-tre care Piranesi, Fragonard,Claude-Louis Chatelet. În aprilie1760, împreun cu abatele deSaint-Non, viziteaz ruinele de laPompei care-i vor alimenta maiapoi imagina ia pentru lucr rileviitoare.

La întoarcerea sa la Paris, în1765, s-a integrat rapid printredemnitarii regatului i printre cre-ma intelectualit ii artistice.Dup numai un an este primit înAcademia Regal .

Se însoar cu o tân elegan-i de familie bun , cu care a

dus o via monden pe placulamândurora, fiind invita i detoat lumea i prezen i pretutin-deni.

Întâlnirea cu arta lui Panini ia lui Piranesi din Italia, a fost de-cisiv . Era epoca întoarcerii lanatur i a modei ruinelor ro-mane. A contopit ambele gusturii a devenit ruinist. Nu era, desi-

gur, arheolog. Trata monumen-tele ca pictor i juxtapunea zidiricare in realitate nu s-au învecinatniciodat . Pentru noi îns cel maivaloros Hubert Robert este pic-

torul veridic de peisaje.Fantezia lui Hubert se nutre -

te din realitate. La înainta ii s i,realismul cade prozaic. Tablou-rile din tinere ea sa roman auîntr-adev r o gra ie ce-l veste tepe Corot. Dar, mai târziu, dupce prime te comanda cu Podu-rile Fran ei, în 14 tablouri, î imaltrateaz fantezia pentru areda topografia exact a ora elorMarsilia, Toulon, Brest, La Ro-chelle, pe care doar rochiile fru-moaselor trec toare le înfrumu-se eaz .

În timpul Revolu iei, în oc-tombrie 1793 a fost arestat. De-inut în închisoarea Sainte-

Pelagie i Sainte-Lazare pictea- scene din închisoare pe pl ci.

În timpul revolu iei, o parte dinlucr rile sale au fost distruse.Este eliberat dup zece luni dedeten ie continuând s lucrezeconsecvent si participând cons-tructiv la toate activit ile de an-gajament ale artei franceze.

Preromantismul s u foarteapreciat de englezi, îl face s seocupe de Furtuni, Vijelii, Vâltoriidentice i repetate, pe care multtimp i le vor disputa amatorii.Peisajul nu mai e doar cadrul vie-ii oamenilor. Devine genul cel

mai solicitat, cel mai popular.Via a fericit i lini tit a blân-

dului i modestului Hubert Ro-bert este încheiat de un acci-dent vascular cerebral în 15 apri-lie 1808.

Hubert RobertHubert RobertHubert Robert

Hubert - Portretul lui Hubert Robert


Con tien i ori nu, avem a recunoa te orealitate - de necontestat - pe care o pe-cetluie te poetul Alexandru A. Philippide(1900-1979): „Tr im în nemiloasa deve-nire...” i „câte lucruri au r mas nespuse /vechi juvaieruri risipite-n drum...”, care î icer dreptul de a le relumina. Poate acesta sfi fost i motivul care l-a îndemnat pe pro-fesorul Mihai Zamfir de a-i dedica un amplumedalion evocativ, într-un recent num r alrevistei „România literar ”.

Cu v dit triste e profesorul Mihai Zam-fir constat c „s-a instalat în ultimele de-cenii în jurul numelui” acestui „scriitorerudit” o „t cere ambigu ...” i n-avem a-l contrazice. Aceasta este o realitate. Despreadev ratele valori ale culturii se aminte temai rar, eventual, la vreo aniversare, i-apoi,iar i s-a terne t cerea. Blânda t cere! Darpoetul a fost con tient... i ne opte te dedincolo de timp: „Vorbele mele scrise-acu-ma, / Vor fi de mult vreme spulberate / Înziua când tu te vei na te...” (Peste câte miide ani)

Depinde numai de noi s scutur m dincând în când v lul indiferen ei, citindu-i cre-

ia i vorbind despre poezia sa... i mai pre-sus de orice - neuitând c „s-a distins decolegii de genera ie nu doar prin intelectu-alitatea inspira iei, ci i prin con tiin eti-

”. („România literar ”, 38/2013, p. 12-13)În ale sale pagini de memorialistic , r -

mase înc în manuscris i conservate în ar-hiva Bibliotecii „V. A. Urechia” din Gala i,Teodor Al. Munteanu (1911-1988), care l-acunoscut destul de bine pe omul i poetulAlexandru A. Philippide, îi înnobileaz a-mintirea cu pagini emo ionante, gândind lacel care a fost - în toat via a sa - un „exemplude demnitate i de modestie”. Omul - care aiubit dulcea-i intimitate - î i pecetluie te astfeltr irile: „Dorin a noastr de neîntrupare /Ne chinuie te în zadar. / S ne mândrim cfiecare / Din noi e-un unic exemplar, / Fputin de reeditate!...” (vol. Visuri în vu-ietul vremii)

Merit a re ine c înc din perioada in-terbelic , D. Mur ra u recunoa te poetului

Livia CIUPERC~

Al. A. Philippide (1900-1979) „sensibilitatearmonioas ”, „evad ri ale sufletului, plu-tiri în nesfâr itul visului i nedefinitului,dragoste de t cere, predilec ie pentru as-pectele de noapte i pentru lumina potolita lunii”, muzicalitatea versului, „frânt ca lamoderni ti”, dar cu „fond” „cristalin”, unpoet „cu suflet avântat spre cosmos, spresoare”. Un poet „de mare inspira ie”, dupaprecierea lui N. Iorga.

Evocarea lui Teodor Al. Munteanu sur-prinde i alte fa ete ale personalit ii aceluia,despre care î i va aduce aminte „întotdeaunacu recuno tin ”, scriind „mereu cu penifierbinte”. Medalionul dedicat lui AlexandruA. Philippide dovede te tr inicia unor sen-timente nobile: „Am fost onorat cu prietenialui i mi-a întins mâna în clipele de greacump . Cred c nu sunt singurul caream sim it la el um r de frate mai vârstnic”.

Detaliile oferite de memorialistul T. Al.Munteanu sunt un dar de natur documen-tar : „Locuia de mul i ani în strada IlarieChendi (nr. 9), de unde a i plecat în lumeaumbrelor. Camera de lucru nu se poate maisimpl : un pat-canapea, un birou înc -

tor, un dulap cu c i (în special în limbistr ine), dou scaune i o sticl cu ap . Unfel de chilie modern . Asta pân când neca-zurile fiec ruia ne-au desp it pentru oa-recare timp”.

C-a a e via a, cu furtuni neprev zute, ca-n poemul Cump , din ciclul Vis i c utare(1979):„Se n puste te-n hornuri, vuind a toamn ,

vântul,i nouri suri s-adun posomorând

p mântul.trund în orice lucru fiori de vreme rea...”

Îns amintirile se-nvolbur i nu-i daupace: „Aveai ce înv a de la dânsul...” inu-i uit vorbele: «Demnitatea nu se mo -tene te, i-o creeaz fiecare, i-o impune...»

Pentru noi, cei de ast zi, important este are ine i-aceast constatare: Al. A. Philippide„nu a umblat dup onoruri, nu s-a înghe-suit pentru situa ii, cu toate c meritele sale

i-ar fi deschis orice u . La Academie a a-juns oarecum târziu, iar marele premiu alUniunii Scriitorilor l-a încununat cu pu intimp înainte de a pleca definitiv dintre noi.O modestie dus poate prea departe. Deinfatuare îi era sil , o considera tr tursufleteasc josnic ; despre oportunismgândea la fel”.

Poetul i memorialistul Teodor Al. Mun-teanu se arat impresionat de felul de a fi alomului Al. A. Philippide care, la orice ez -toare literar , î i începea expozeul cu vibrantasa Rug ciune de diminea , rostit cu „glasavântat i grav”, un poem amplu, de o incisi-vitate sobr (vol. Stânci spulberate, 1930):

«O, Doamne, d -mi puterea s te-ajung!Culeg în mine, iat , flori de soare,Pe care la picioare i le-arunc.În fa a ta sunt limpede i prunc,Ca o p dure plin de izvoare...»

Ruga poetului devine prosternare în fa aminunilor, crea ie divin : „O, Doamne, d -mi încrederea în mine!”, pentru c el, fiinminuscul iube te tot ce mi -n ast lume:„Mi-i drag pe fa vântul plin de soare...”,„Mi-e drag iarba nou s-o resfir...”, „Mi-i drag s -mi treier gândul în lumin ...” (Ru-

ciune de diminea )Amintind de vocea „pu in r gu it ” a

lui Philippide, Teodor Al. Munteanu, o ase-muie cu aceea a lui P storel Teodoreanu, cuprecizarea c „r gu eala acestuia din ur-

” avea îns „cauze cenologice” ( i-o fi-nalitate întrist toare, din nefericire!). O amin-tire - balsam peste fire, în acest dorit traiectîntru armonizare în unitatea noastr psi-hologic :„Mi-a tept prietenii, i zi i noapteVeni i, prieteni! Visurile-s coapte,i ceasul cel de fa e plin de împliniri...

Osp ul meu v-a teapt pe vârfuri, printre stânci...

Prieteni vechi, lua i drumul înapoi!...Mi-a tept prietenii, i zi i noapte:Prieteni noi! Fi i gata! Mi-s visurile coapte,

i ceasul cel de fa e plin de împliniri...”(Din mun i înal i)

„Fie- i via a ve nic poveste!...”


Veacul al XVIII-lea a fost v zut adeseade unii istorici romantici europeni ca „secolulfericirii”, dar pentru români s-a dovedit a nufi fost „fericit”. Dimpotriv , locuitorii spa iuluicarpato-danubian, care nu aveau, înc , con-tiin a de românitate, au tr it o epoc ap -

toare. St pânirea str in , r zboaiele, jafurilei amput rile teritoriale au f cut ca via a s

par un calvar în care traumatismele istoricesau arareori clipe de lini te. Dar cum putea

o asemenea realitate istoric s procure iclipe de iubire între sexe? R spunsul estesimplu. Via a i sentimentele omene ti nu pu-teau fi oprite de vicisitudinile vremurilor. Omuleste dotat de Dumnezeu cu acest nobil senti-ment, specific numai speciei umane, i el seafirm indiferent de vremuri i anotimpuri.

În acest context istoric motivul erotic eraîntre inut de c ile populare. Acestea s-aubucurat la noi de receptivitate abia în secolulXVIII, chiar dac în unele cazuri primele lortraduceri dateaz din perioada anterioar .Este vorba de Alexandria, foarte mult gustatîn vechea noastr cultur , scriere pigmentatde scene ale iubirii „la prima vedere”, precumaceea în care Neatinav se arat „s getat lainim de frumuse ile” Olimpiei, a a cum le

sim în „C ile populare” (vol. I, pag.14).O întreag mo tenire sentimental catharera cuprins în aceast literatur , precum iîn „Istoria Troadei”, cu portretul ideal al fru-muse ii feminine, ilustrat prin Elena („maifrumoas decât toate muierile d lume, cunde o vedeai, p rea- i c iaste zugr vit ,cum spun la istorii”), cu ipostazierea iubirii

i-au g sit vremea i-au început a- i ar tadragostile unul c tre alt), dar cu încheiereasever a moralei cre tine, ce înfiera adulterul:„Vede i, fra ilor, ce-au f cut spurcata Elenai cu spurcatul Alexandru Parij? Aceasta

agoniseau dragostele muiere ti…”.Erotica se dovedea o component mult

mai întins a vechilor c i populare. Pe acestfundal s-a întemeiat Sindipa, pres rând lec iimorale despre iubire i ispitele sexului fru-mos. În acest context, mai bine este reliefatîn Istoria lui Imberic, povestea tinerilor în-dr gosti i care au fugit în lume, sau în Ero-tocritul, în care eroul „s-au nebunit de dra-

gostea Aritusei”, ca i eroina în cauz care„se arde i frige pentru dragostea lui”, ambiijurându- i în final „pîn’ la moarte s ne a -tept m cu curat ficiorie” (ibidem, vol. II,p. 71).

Printre c ile gustate în spa iul dintreCarpa i i Dun re, trebuie amintite „Imberiei Margarona”, „Istoria ethiopiceasc ” i

„Istoria lui Al idilas i a Zelidei” („a doi tinerilibovnici”), ce îng duiau cititorului s se re-

seasc în toat tr irea lor sufleteasc . Dar,trebuie s insist m asupra altei c i Istorialui Filarot i Antusa, care se remarc princristalizarea în form româneasc a discur-sului erotic de sorginte medieval, pe carevechea mo tenire cathar din mediile ca-valere ti l-a opus doctrine iubirii cre tine,lui Agape. O medita ie asupra sim mântuluise dovedea instructiv , de aceea Istoria luiFilarot i Antusa exprima i o nou atitudinefa de dragoste, sanc ionând cu un plus deîn elegere prezen a ei, fiindc - se arat - „dinceasul ce s r ne te de s ge ile ei“, omuldevine altul, prin noua sa înc rc tur afec-tiv , emo ional . Dar elogiul iubirii nu era

cut pân la cap t. Elogiul iubirii nu era f cutpân la cap t, considerându-se „mai fericit(...) acela carele n-a c zut în primejdia dra-gosti, pentru c dragostea cu cât este mai

Al. Florin }ENE

întâiu de dulce, cu atât în urm este amari plin de feluri de griji i primejdi.” (C ile

populare, p.42 ). Nu erau pu ini cei care do-reau s se ini ieze în tainele lui Eros. O f ceaupe cale livresc având la îndemân scrieriprecum „Floarea darurilor”, cu un capitol„Pentru dragoste”. Nevoia cunoa terii saleera întemeiat pe ideea „c nimenea nupoate s iubeasc vreun lucru deac maiînainte nu-l va cunoa te“. De aici, nevoiadefinirii sentimentului în variatele sale ac-cep ii, ca devo iune confesional „mai dea-supra de toate”, dar i ca „dragostea p rin-ilor, apoi pentru a priatinilor, deci, pentru

dragostea muierilor”. Trebuie s amintim„Ceasornicul domnilor”, cu numeroasereferiri la experien a erotic , expuse adesea,sub form de pilde i maxime: „c nici o legecei iubi i nu suf r”; „dragostea face preoma nu vide ace vede i a vide ace nu vede”(Arhivele Basarabiei, IX, 1938, p. 27)

Motivul iubirii ap rea i în c ile str ineîn traducere româneasc . Acestea erau„Cuget rile lui Oxenstiern”, „Narchis”, dupRousseau, sau în original, precum „L’ artd‘aimer” dup Ovidiu sau „La vie et les amoursdu chevalier de Faubas” (14 vol.), pe careMarieta Cantacuzino le avea în biblioteca saînainte de 1821, a a cum specific Dan Simio-nescu în „Probleme de educa ie i înv mântîn literatura parenetic ” (1965, p. 714).

Nimic mai firesc ca Erosul s se desprin- din paginile c ilor i s str bat via a

secolului f a fi doar o „sugestie de lectur ”.Ne afl m, totu i, departe de o modificareesen ial a comportamentelor, în spiritual„regulilor” din renumitul „Catechisme desgens maries”, scris de Pere Feline i publicatîn 1782. Un personaj al acestei lumi în schim-bare î i dest inuie printre rânduri tr irile înlaconicele însemn ri f cute pe margine unui„Ceaslov” din 1795. Se numea Ioni M gurce s-a c torit la 20 de ani cu Anica. Ea amurit în 1808 i so ul consemna evenimentulcu duio ie re inut .

Din anonima istorie a celor mul i r zbateastfel un crâmpei de via , în care, peste toatefr mânt rile zilnice, iubirea arunc câtevaraze senine.

Hub

ert -

sire

a lu

i Lao

coon


Ion MITITELU (Irlanda)

Vis persan

Versuri vechi î i recitamLa noul hanDin dealul spart

i se-aprindeauPe geana nop iiUitate focuri r sfirateDin visul lui Omar KhayamCe- i c uta i-acum urciorulPierdut i reg sit mereuÎn trup frumos i cald de fat

a cum este acum al t u.

i chipuri adunam în mineCu forme de urcior curbat

le s desc în spuma m riiSau clipa unui vis uitat

pot s beau un vin s lbaticDin cupa palmei tale sfinte

nu mai tim de noi i toateCe-au fost în spatei-nainte

i spun din nou, frumoasove nic,

timpul nu ne-a-nvinsnicicândi pe Khayam în capul mesei

îl v d în fiecare noapte bând.

triste e

ziduri sparte, ziduri recimi-amintesc de toamna-n caresilabisind a loc de vecipleca mama la culcare

se odihneasc -n finedintr-o lume a a pustie,

noi i f minenumai doar o ve nicie

caii galopau-napoiunde stele se desparti l sând copacii goi

zidul rece, zidul spart.

risipe te-m

risipe te-m iubito!risipe te-m în casîn oglindîn cuierca pe-un sunet alb de râuca pe-un întreit mister.

risipe te-m în palmi în ochi cu pleoapa-nchis

azi mai sunt acel ce vinedinspre sud cu ziua nins .

risipe te-m iubitoca pe-un zeu înaltsau Domnrisipe te-m odatpe c rarea dinspre somn.

sindrom

simt stingherul zileiÎn clipa de nelini te - al

catuluii atunci îmi a ez altarul

Pe doi m cini nevolniciSpre a m ruga vântuluiPloiiViscolelor viitoare

i apelorCe curg în inuturi nerostite

-ntârzie o clip mai multSindromulLini tii eterne.

Nu-s decât un c ru

utam cuvintele melePrintre banale cuvintePrintre cuvinte bizare i reciÎngr dite mereu asimetricPrin col uri strâmbe de umbr .

utam cuvintele meleCa pe raza pierdut le c utam

prind la cheutoarea zidiriiSmerenii de doruri

i cântecesemin e senine de vers.

tiamDemult tiam c nu-s decât un

ruCare- i desplete te visulpe drumurile ce ducpretutindeniSpre oamenii nevoia i decuvinteCe plâng diminea a i searaNumai pe versuri de doin .

unde e ti?

împu cam pietrelecu muguri de lav i gândascultam clepsidreledespre tine strigândi te doream

ca pe primul p mântap rut ultimei cor biei sarmate

mas în vântcump -ntre dou cuvintearzând.

cântec de noapte

cântam un cântecla fiecare masla fiecare omacela i cântec cântamîntr-un bazar necunoscutun cântec pudratcu praf de zodiii nelini ti fugare.

tu mai tii de unde veneaacel cântecdespre plec ri uitatei nelini ti târzii?

nu auzeaidecât galopul cailor nop iispre tine-venire.

Diana IACOB-SP~TARU (Austria)

Te-am prins în zborul meui i-am r nit sufletul de stele

scufund tot mai adânc,în râna ta divin ...

zbat în cerul meu,ca într-o mare,lovindu-m de mal cu scoicicu tot.

mâna ta din nou chemare,i ajut -m s pot,

când nu mai pot!

Când neuitarea îmi executgândul, doar stelele

vindec de panic

i aud gândul,am crezut într-o crâmpeie

îmi vorbe tiOchiul min ii îmi este mereude veghe, te ador strecurându-te prin ra iune, te respingadâncindu-te în mine,

ti sufletul meu pereche.tiu c sun stereotipic,

dar nu pot s evit c e ti.

vrea s i fiu în trup,în vers, în oase...

i curg din fruntepân -n glezne.

Domnul meu a fost visuli realitatea, îngerul i demonul,

omul meu i zeul meu.Am r mas în el s -l venerez,

-l pl smuiesc i s -l compundin nevoia mea de a fi.

-l ascult i s -l tac, m desfac cum se desface

un fluture cu ochi pustiii s -l închid în mine.


Daniel MARIAN

Undeva, între aproape de ine-fabilul femeii iubite i un ipotetic-apoteotic câine, e un spa iu largde plimbare când vesel , cândtrist , oricum una care tr deazde fapt o intens solitudine spe-cific poetului. Sunt „Cântece detrecut strada” care n-au chiar ni-mic nici cu chiuiturile precum nicicu bocetele; sunt rezultante deintrospec ie într-o geometrieplasticizat . „Iubita mea aleargprin ora ul de mu ama/ de la cimi-tirul de font la morga de catifea/... / În calea ei cad de la marileetaje/ ale necomunic rii/ melan-colici alba tri...”, aceasta în timpce „...Câinelui meu îi putrezescprin intestine/ regrete canine floride o el i suspine/ ... / În calealui ies peste o mie/ de suflete dehârtie/ ... / Iubita mea câinele meuafl încet despre mine/ c mcompuneam din atomi ca oricine/... / iubita mea câinele meu aflîncet despre mine/ ceea ce se ve-dea în cordul meu de mohor/ careînc din anii cei buni/ ajunsese ocas de nebuni/ locuit de un

tur tor” (Marile etaje). Ora ulacesta, al lui Florin Iaru fiind, lacât de imberb ora e, n-are cum

altfel fi decât ori unul paralel curealitatea, ori într-o extensie arealit ii în care dac ajungem, snu ne lu m prea multe bagaje cunoi, pentru c la un fel de vamoricum ne vom trezi cu o garde-rob , un arsenal i cred c i undiagnostic ie ite din tipare, re-guli, obi nuin e.

Peregrinarea sau, mai degra-, pr bu irea în lumea - nelume,

într-o înso ire nebuneasc de iu-bire, de ce oare, pe alocuri, destulde des, câineasc , are loc ca unefect halucinant al unei discor-dan e dintre o na tere nefirescprogramat i trecerea printre

pturile i lucrurile cândva omo-logat ap rute de jur-împrejur...:„Eram ultimul reprezentant/ alcamerelor locuite/ ( i cel mai în-târziat)/ În urm , paharul gol mva descrie/ cum nu se poate maibine.../ Brusc am început s vor-besc câinelui/ s -i spun îngrozi-toarea n scocire/ a camerelor lo-cuite/ cu ferestre nisipoase/ cubibliotec încins la ro u./ Brusca început câinele s m în e-leag / i coada lui grea a dirijat oclip timpul./ Brusc ne-am de-clarat de acord/ cu z pada care-nnebunise/ în c dere liber ./ ... /Dar spune i tu, iubito, cine-ar figândit ceva r u,/ pe o asemeneaninsoare?” (Ordinul jartierei).

Apocalipticul are neb nuitecini, acolo unde ar fi trebuit

fie a teptata normalitate: „...Hai hai/ în vatra de sânge a str -zii/ în cartierul cu rufe/ pe aco-peri uri/ prin cimitire dup flori/în inima doamnei/ în gaura cheii/în m -sa de amintire/ în spârculsilabelor/ în tren/ pe tren/ subtren/ la ora monstruoas / cândtimpul f cea fum în tigaie…” (Ba-tista neagr ). Se vede prea bine

treaba, c dac unele repere înspa iu sunt, chiar i dereglate du-

o busol parc trecut printr-un Triunghi al Bermudelor, darplantate în acela i neconformora , în schimb timpul e gata de-a fi luat cu-o spatul i, dac eprea greu de asimilat, atunci de-vine numai bun de aruncat pe unfel de fereastr , una, evident, c -tre o anume p sire a realit ii.E „Cea ” cât cuprinde, aceastadeoarece între stânga i dreaptasunt cât ai vedea cu ochii aberan-te treceri la nivel i anume tocmaiale fragedei realit i: „A alergatcel mai repede, cel mai viu,/ ... /Numai c i neumblate/ în Uni-versul sfâr it./ osea vorb rea-

./ Arter cr pat / Ocean deine/ de cale ferat / reflectat / în

geam voios de la bardezi:/ - Uite-o, b , cum viseaz la tine/ princâinele pr fuit al dup -amiezii !”

De unde i pân unde, laFlorin Iaru se întâmpl trecerireflexe i / sau refracte, prin sta-rea, la origine, comensurabil , iprin limbajul alc tuit îndeob tepentru o comunicare necesar ,dar care ajunge la nivelul pur in-tuitiv, restric ionat chiar de su-blima intuitivitate (?)...: „Cap t delinie - pentru mine./ Serie depuncte pe care am c lcat/ ca pebotul umed al unor mine./ i tucare r mâi/ înainte în urma mea/dup ce u ile timpului/ s-au în-chis i s-au uscat./ Nici un fel deiarb nu cre te deasupra -/ niciosârm de stea !/ Cap t de linie/Serie de marcaje/ Numai memo-ria liber ...” (Marcaje noi fun-da ii ceasuri).

A- i face din strad singur iecu mâna, luând iner ia ca pe opacoste, clar c nedorit , for at

a-zis odihn tocmai epuizan-

, înseamn c neîmp carea cuceea ce oricând, alt dat , tot a-colo, s-ar fi chemat cotidian, esimpla noua regul în sine: „cegrea a fost strada pe care m-amculcat,/ Sufletul meu a umplutperne cu pietre/ cu isturi bitu-minoase -/ i în oase/ a curs cu

duv de l trat./ Ce greu erasemaforul de treceri pe ro u/ închinuri n tea el culoarea verde!/... / Ce greu era corpul t u/ în mi -care/ prin/ dragostea mea/ copi-lul meu/ strig/ din nou dup tine/cu toat singur tatea de caresunt în stare.” (Cântece de trecutstrada).

întreb îngrozit, ce-ar fidac nelipsita iubire ar fi (atât de)superb , încât ar deveni imposi-bil ; dac nu am avea altceva ceface, decât a privi la no iunea deiubire, interzi i din motive de su-perlativitate. Iat de ce: „Ea eraatât de frumoas / încât vechiulpensionar/ se porni s road ta-piseria/ scaunului pe care ea astat./ ... / În schimb ea era atât defrumoas / încât i câinii haleau/asfaltul de sub t lpile ei./ ... / Darea era atât de frumoas / încât afost la fel de frumoas i-n con-tinuare...” (Aer cu diamante).Poate c Florin Iaru a ajuns laacea interfa a sentimentului,cople itoare, sau dimpotriv înco caut , o reinventeaz ...

Pân una-alta, acesta e po-etul care, b nuiesc c nu va obosinici din pricin de poezie, nici dedorul acesteia. „Capul meu cade/pe/ ma ina de scris/ ... / frunteade riduri mi-e plin ” (Haiku-Mine peste muntele Fudji), nespune el, ca i când a a cum îltim, suntem gata s -l credem

doar i poate; dar las , ctinere ea f b trâne e trebuie

existe i ea pe undeva...

Culeg tor de Cea mai ales de laMarile etaje, acolo unde e Aer cu diamante


Reporterul se afla la fa a locului. Nu în-elegea exact despre ce era vorba, dar eve-

nimentul trebuia s fie surprins în direct.Dac rata momentul, atunci nu se tia cândavea s se ofere o nou ocazie pentru o trans-misie „de ultim or ”. Cei afla i la fa a loculuinu tiau exact ce se întâmplase, dar fiecare

i d dea cu p rerea dup cum i se p rea saudup cum auzise de la al ii.

Un scurt „Vox Populi” i în câteva minutecasetele s-au umplut de imagini i dialoguride la fa a locului. Câteva imagini „cover” pen-tru mixajul video ce obligatoriu înso ea încaseta din stânga relat rile de la fa a loculuii deja treaba era f cut pe jum tate. Dar obli-

gatoriu, mai era necesar un interviu cu cinevacare s par a fi în tem cu situa ia ce se de-rula cu mare repeziciune chiar în acele mo-mente.

Mai lipseau doar câ iva membri ai familieivictimelor presupuse. „M car ni te rude sauni te prieteni ar fi fost minunat s g sesc”,

i opti pentru sine reporterul. Prin urmare,îl trase mai departe pe operator prin mul ime.Nimeni nu în elegea ce se întâmpl , tocmaide aceea imaginile trebuiau transmise a acum erau, mai precis „calde” i neretu ate,astfel încât cei din studioul de emisie s lepoat mixa adecvat pentru ob inerea efectuluimaxim.

Între timp marcajul de „Breaking News”ap ruse în partea de sus a imaginii difuzateoferind câteva informa ii preliminare desprece anume se întâmplase. Erau înaintea altorcanale de televiziune, iar audien a deveniseinteresat s afle detaliile. Deja se strânsesersuficiente materiale pentru o prim prezen-tare. Imediat, reporterul ap ru pe ecran fiindîntrebat în direct asupra a ceea ce a putut safle.

Barometrul de audien indica o cre tere

a interesului din partea telespectatorilor. To iurm reau cu interes primele informa ii de lafa a locului. Nimeni nu în elegea exact desprece era vorba, dar imaginile ineau loc de cu-vinte. Amestecate ca într-un joc de c i, sec-ven ele video se derulau obsesiv prezentândamestecat protagoni ti, victime, prieteni, ru-de sau diferite alte persoane surprinse fugarde camer . Din când în când, secven ele „ca-dru” ofereau ceva informa ii despre context:o strad pustie terminat brusc cu o cas

nat , ceva noroi mai încolo sau ima-ginea unui drum plin de gropi. O realitate înalb i negru era surprins pe videocasetelecolor. Între timp începuse s plou , acest lu-cru conferind un aer dramatic la toat ac-iunea.

Din casele lor, telespectatorii urm reaucu sufletul la gur acele imagini i ascultaufragmente de interviu întrerupte la intervalescurte de vocea reporterului în dialog cu pre-zentatorul din platoul de emisie. Nimeni nuîn elegea exact despre ce era vorba, dar pro-misiunea detaliilor suplimentare care aveau

vin în urm toarele ore îi inea captivi înfa a micilor sau marilor ecrane în a teptareadeznod mântului. Întrucât acesta întârzia sapar , alte emisiuni urmau s fie difuzate, întimp ce marcajul de „Breaking News” trebuia

st ruie continuu în partea de sus a ecra-nului atr gând involuntar aten ia telespecta-torului.

În final, reporterul î i finaliz activitateade colectare a tirilor. Deja oamenii se dis-persau de la fa a locului. În urm r mânea omul ime de gunoaie, resturi menajere i hârtiiaruncate de câtre participan i. Protagoni tiiau fost prelua i de c tre cei în drept i to i seretr geau spre cas . Era i timpul, fiindcploaia reu ise s ude pân la piele chiar i pecei mai îndârji i s r mân în frigul de afarpentru a putea oferi detalii despre ceea cecredeau c se întâmplase.

În câteva minute locul deveni pustiu, a acum fusese i înainte de venirea carului de

reportaj. Cablurile erau strânse cu grij . Echi-pamentele urcate în ma in . Motorul era caldi se putea pleca mai departe. Chiar acum se

primise un apel despre un alt eveniment pe-trecut doar la câ iva kilometri de mers pe o-sea. Drumul î i dezvelea cu non alan gro-pile în timp ce vântul sufla cu putere. Scenase goli de actori i spectatori, iar în urmdoar câteva frânturi de panglici de demarcaremai m rturiseau despre ce se întâmplase.

Chiar dac nu se oferiser toate detaliilede rigoare, audien a nu avea s fie dezam -git , fiindc un nou eveniment avea s fiedifuzat în curând. „Breaking News” avea s

mân , doar titlul i informa iile aveau s fieschimbate. Audien a era oricum în a teptare;barometrul privind ratingul indica o noucre tere, iar exclusivitatea era asigurat prinrapiditatea prelu rii de la fa a locului.

Deja ma ina ce purta carul de reportajrula cu vitez spre o nou destina ie. Repor-terul nu avea habar despre ce va vorbi, daroricum urma s se informeze la fa a locului,iar telespectatorii nu aveau s fie în nici unfel dezam gi i. Noi imagini, noi interviuri imulte alte secven e video aveau s le captezeaten ia satisf cându-le setea, foamea saunevoia de ceva nou i senza ional.

Între timp închid televizorul i încerc s relaxez privind pe fereastra larg deschis .

„Breaking News” îmi tot st ruie în fa a ochi-lor chiar dac îi închid de mai multe ori clipindcu putere. Nu tiu de ce, un câine vagabondce se plimba prin cadru mi-a atras aten ia.Am uitat restul detaliilor, dar parc îi distingsilueta scheletic cum se strecura timid c u-tând ceva cu care s î i potoleasc foameaprintre resturile menajere aruncate de par-ticipan ii la eveniment. Din p cate, nu g seanimic - acest lucru îl aflam în urm toarea sec-ven - fiindc nu erau decât hârtii i pungide plastic aruncate ici i colo, dar nimic con-sistent: vreun os, vreo bucat de carne sauvreun rest alimentar. Îns în ultimul cadru pecare mi-l aminteam, îl vedeam cum pleca ab -tut mai departe, cu coada între picioare, în

utare de ceva care s îi in de foame înnoaptea crud i geroas ce se l sa încet,dar sigur, peste ora e, câmpuri i oameni.

Cineva care nu în elegedespre ce este vorba...

...prezint altuia care nu tie...

...ceva ce nu exist

Octavian LUPU

„Cineva, care nu în elege despre ce este vorba, prezint altuia,care nu tie, ceva ce nu exist .” (Citat din „Mic Tratat dePseudoInformare”, oper cu autor necunoscut, dar mereu deactualitate)


În Convorbiri literare Ilie Danilov publictraducerea unui interviu pe care F.M.Dostoievski l-a acordat în 1876 ziaruluiGlasul, cu un an înainte s publice în aprilie1877 Jurnal de scriitor.

Despre amândou lucr rile, în Ateneu-Bac u (noiembrie-decembrie 2013) Ion Fercuscriind „Prin subteranele dostoievskiene(22)” vede „r zboiul o surprinz toare solu iedostoievskian ” i atrage aten ia c „însem-

rile din Jurnal” (Editura Polirom, vol. al II-lea, Ia i, 1998), ca s le în elegem, „trebuieraportate la contextul european al acelui an:1877”. i detaliaz : „Aruncând o privire su-mar peste istoria Rusiei, observ m c în de-ceniul al optulea al secolului al XIX-lea na io-nalismul rus a devenit un factor important însprijinirea luptelor cre tinilor balcanici pen-tru eliberarea de sub domina ia otoman itransformarea Bulgariei i Serbiei în protec-torate de facto ale Imperiului arist. Din 1875pân în 1877, criza balcanic a fost agravatde r scoalele din Bosnia, Her egovina i Bul-garia, în bu ite de turci cu o asemenea duri-tate, încât Serbia a declarat r zboi. Nici o na i-une vest-european nu a declarat r zboi Im-periului Otoman. Imperiul rus s-a al turatefortului sârb de r zboi, din solidaritate pan-slav declarat . La începutul anului 1877,armatele ruse au intervenit pentru salvareasârbilor afla i într-un mare impas în r zboiulcu otomanii. În acest r zboi au intervenit, departea ru ilor i sârbilor, i trupele române,sub conducerea Principelui Carol I. Dupaproximativ un an de lupte, ru ii erau subzidurile Istanbulului, iar turcii s-au predat.Diploma ii na ionali ti i generalii ru i l-auconvins pe arul Alexandru al II-lea s -i for-eze pe otomani s semneze tratatul de la

San tefano (martie 1878), prin care era creato Bulgarie independent , care se întindea întot sud-vestul Balcanilor. Când englezii auamenin at c declar r zboi Rusiei, dac nuse revizuiesc prevederile tratatului, Rusia,sleit de r zboi, s-a v zut nevoit s accepterevizuirea. La Congresul de la Berlin (iulie

1878), Rusia a fost de acord cu restrângereagrani elor Bulgariei”.

Ne oprim aici cu citatul, atr gând aten ia - în cauz fiind i România -, mi se pare c

lipsa detaliilor în contextul istoric 1875-1878tocmai îngreuneaz în elegerea subiectuluicu toate eforturile comentariilor comentato-rilor - Ilie Danilov i Ion Fercu. Fapt carereclam raportarea lucr rii i la alte consi-derente, chiar de s tate ale celui analizat.

Dup p rerea noastr nu un fals elogiu,ci chiar elogiul r zboiului îl face Dostoievskiîn cazul de fa , starea de pace i de muncnu era prielnic societ ii timpului înc de laînceputul existen ei statului rus. De aici itr turile caracteristice, definitorii ale popu-la iei, de la mujic la înalta societate, nemunca,dorin a de cuceriri teritoriale, i de aici ego-ismul, la itatea, dezm ul, necinstea, cupidi-tatea, trivialitatea.

Opiniile lui Dostoievschi, dup cumspune i Ion Fercu, reprezint „aerul” vremu-rilor pe care l-au respirat ru ii, i împreuncu ei vecinii lor, de-a lungul secolelor, nunumai restrâns la anii în discu ie, 1875-1878.

m explic, referindu-m tot la literatur iistorie, la documente care a teapt diplo-ma ia româneasc s le g seasc i s lefoloseasc în beneficiul României.

Exist în arhiva Ministerului de externede la Moscova, Gh. Buzatu a cercetat-o, dari la Academia Român , ne-o spune M. Cos-chescu în Documente Moldovene ti îna-

inte de tefan cel Mare, vol. II, p. 660-663,(vezi i vol. Carte de Ion N. Oprea, EdituraPIM, Ia i, Editura PIM, Ia i, p.55) în per-gament Documentul dat la 13 Dechembrie1433, din Lancici de Vladislav, regele Po-loniei, care înt re te lui tefan Voievod alMoldovei toate scrisorile date predecesorilorlui i-i d TE IN i HMELOVUL, cu ar -tarea hotarelor între aceste ora e i ara Ru-siei, mai bine zis fixeaz grani a între Rusia,atunci provincie polonez , i Moldova.

„Provincie polonez ”, c spune IonIachim în Istoria expansionist a Rusiei, carte

de nici 150 de pagini (vezi i acela i volumde Ion N. Oprea, p.73 .u.), capitolul Scan-dinavii întemeiaz statul rus, pe la anul 900,mult mai târziu de la contopirea dacilor curomanii, de la c derea puternicului Stat a luiBurebista i Decebal, vichingii au fost fon-datorii statului vechi rus, voievodatul rus alKievului.

Parc preluând i sus inând starea detotal euforie descris de Dostoievski în in-terviul amintit, proprie lui nu ca rezultat „alunei înfl ri de o clip ”, precizeaz IonFercu, - proprie hoardelor mereu cuceritoare,ad ug m noi - Ion Iachim demonstreaz etapcu etap , c de la întemeiere statul rus s-aextins an de an doar prin r zboaie i cuceriri,prin cruzime i banditism, prin minciun ispoliere, prin supunerea, jefuirea i ardereaavu iei învin ilor, prin deportarea i înfome-tarea acestora i aducerea în locul lor a noicoloni ti, prin sfâ ierea i uciderea de c trest pâni a propriilor concuren i la domnie.Acestea au fost metodele întrebuin ate pen-tru realizarea statului multina ional rus, veci-nul României de la r rit, de care ne desparteMoldova noastr .

Fie c a fost Rusia lui Ivan al III-lea, a luiIvan cel Groaznic, a Romanovilor, a lui PetruI, Ecaterina a II-a, a lui Alexandru I, Lenin oriStalin sau a urma ilor acestora, c a fost vor-ba de r zboaiele lui Suvorov, de anexareaBasarabiei, de r zboiul Crimeii sau pentruCaucaz, de r zboiul ruso-turc de la 1877-1878,de expedi iile pentru cucerirea Asiei, scriam,p.76, mijloacele au fost acelea i: palo ul,sabia, tunurile, dar i minciuna, cump rareacon tiin elor, potolirea în sânge a r scoalelor,deportarea opozan ilor i învin ilor. Niciodatmai marii ru ilor nu i-au respectat cuvântuldat cu ocazia în elegerilor i tratativelor...

Nu au existat regrete sau ezit ri nici atuncicând a fost vorba despre omorârea propriilorcopii, a so iilor sau so ilor, a rudelor i prie-tenilor. Ivan cel Groaznic i-a ucis fiul, lo-vindu-l la mânie; Petru cel Mare îl omoar pe

Ion N. OPREA

Comentarii pe marginea operei Jurnal de scriitorde F. M. Dostoievski


al s u cu ferocitate, torturându-l i obligân-du-l s recunoasc ceea ce nici nu gândise;Ecaterina a II-a (tot cea Mare) î i va omorîso ul i va domni timp de 34 ani; Romanoviivor fi omorâ i din ordinul lui Lenin, Lenindin ordinul lui Stalin, Stalin de...

În raport cu România i Basarabia, atitu-dinea ru ilor nu a fost niciodat mai priete-neasc . Ivan al III-lea, cuscru cu tefan celMare, se angajeaz s -i dea ajutor contra tur-cilor dar î i uit cuvântul. Ce îl interesa pe elcrucea cre tin ii, când preocuparea lui debaz era cucerirea de teritorii str ine? NiciIvan cel Groaznic nu l-a ajutat pe Petru Rareîn luptele lui cu Sigismund al Poloniei, de i i-a promis c „nu-l va l sa singur nici în ruptulcapului”; Ioan Vod cel Viteaz la 1574 cade

pus de t tari, ceea ce înseamn c nu existnici o deosebire între ru i i t tari!

Minciunile ru ilor sunt minciunile istorieilor. Ora ele moldovene ti Roman, Suceava,Siret i Hotin sunt considerate de istoriciiru i ca apar inându-le. „Când românii adu ide Bogdan sau de Drago pe malul Prutului- spune Karamzin - au g sit acolo pe ru i, iardup ce moldovenii s-au dat cu obiceiul „lo-calnicilor” i s-au mai i înmul it, i-au eliminatdin teritoriu pe ru i”. Nu numai ora ele amin-tite au fost i au r mas ruse ti, potrivit min-ciunii ruse ti, dar i Bohotinul cu viile lui,toat Moldova le-a apar inut, justificând ast-fel ocularea i st pânirea Akermanului -Belgorodului - Cetatea Alb - pierdut de

tefan cel Mare la 1484 c tre turci, cedatapoi ru ilor prin pacea de la Bucure ti la 1812,de i Cetatea Alb nu a fost niciodat ruseas-

. Documentar, se cunoa te c de la 1322 ipân la 1484, timp de 162 de ani, Cetatea Alba fost neîntrerupt a Moldovei dar ru ii o creda lor. A a s-a întâmplat în 1790 cu Ismailul iGurile Dun rii, când întreg teritoriul dintreBug i Nistru devine prin sabie i baionete aRusiei, al turi de Crimeia i Oleakov, de iSuvorov a pierdut pe câmpul de lupt peste30 de mii dintre osta ii s i...

Ceva mai devreme, în r zboiul ruso-turcdin 1768-1774, acela i Suvorov venit pe p -mânt românesc, trimis s ne elibereze de turciavea drept scop s ne subjuge ru ilor.

Tratatul de la Kuciuk-Kaynargi din 1774i pacea încheiat la Hu i-Ia i le-a asigurat

ru ilor nu numai controlul la Marea Neagr ,ci le-a deschis perspectiva ca din 1793 Rusia

se învecineze cu Moldova preg tindu-seastfel anexarea de la 1812.

„...Sângele v rsat e un lucru important.Bogatul i mujicul, luptând cot la cot în 1812,au fost mai aproape unul de cel lalt decât lael în sat, pe mo ie, în timp de pace”, scrie IonFercu dar nu explic ceea ce tim, c 1812pentru mul i a fost anul plângerii…nu al egali-

ilor.pit de ru i la 1812, bucata aceasta din

Moldova, care nu-i apar inu-se niciodat , nuavea decât 45.630 km. p. adic ceva mai multdecât Danemarca, dar era de 17,64 ori maimare decât Luxemburg, cu o popula ie înmajoritate, 86.7%, români. Ea este i a r masde atunci „o vale a lacrimilor sau o vale aplângerii”, scrie Ion Iachim. Dup ce Ba-sarabia a fost alipit Rusiei, pe teritoriul mol-dovenesc, adev rat gur de rai a românilor,spune Iachim, au venit s o colonizeze pu-hoaie de ru i i ucraineni (p. 85), dar cu toateacestea în 1817 totalul gospod riilor româ-ne ti din Basarabia era de 94% i numai di-feren a a altor etnii. A a de puternic a fost,este i a r mas românismul acolo!

scoalele din Bosnia i Her egovina,urmate de cele din Bulgaria, nici într-un caznu au fost urmare al na ionalismului rus cafactor important de sprijinire a luptelor cre ti-nilor balcanici, cum crede minciuna ruseasc ,cât rezultatul luptei concuren iale ale impe-riilor pentru dominare i st pânire. S amin-tim c au existat momente când prin uluiCarol i s-au f cut promisiuni s devin undomnitor româno-bulgar, poate un stat fede-rativ balcanic, cu capitala la Bucure ti, nadrefuzat de român. În iarna i prim vara 1876Rusia atât de mult „lucra” la între inerea lor,

a r scoalelor, încât r zboiul cu Turcia p reaîn ochii lumii de neînl turat. Serbia i Mun-tenegrul erau a teptate. De altfel, la 25 martieprin ul Milan al Serbiei i-a i trimis unchiul,pe Alexandru Catargi, la Bucure ti s spunDomnitorului român c r zboiul Serbiei con-tra Turciei este lucru hot rât i se a teptapozi ia României. Amândou rile aveau in-teresul de a se elibera de suveranitatea Por ii.

În Memoriile sale prin ul Carol nota: „înfa a acestor comunic ri, el î i p stra întreagarezerv ”. Când, îns , la 18 i 20 iunie se afl

Serbia i Muntenegrul declaraser r zboiPor ii, Domnul României trebuia s hot rascdar a tepta atitudinea Rusiei. Rusia, vrând

i restabileasc influen a în Orient, gravafectat dup înfrângerea din Crimeia, era

toarea conflictelor în Balcani împotrivaturcilor, conform politicii ei tradi ionale, venitde la Petru cel Mare i Ecaterina a II-a. Ma-noperile reu indu-i, r scoalele în Bosnia iBulgaria fiind mereu în bu ite dar reînnoite,în iunie 1876, dup cum am spus, Serbia iMuntenegrul declar r zboi Turciei. La 8iulie, împ ratul Alexandru II al Rusiei seîntâlne te la Reichstadt cu împ ratul Frantz-Iosef al Austriei i stabilesc c în caz de iz-bucnire a r zboiului ruso-turc Austria s ocu-pe Bosnia i Her egovina, dup care Rusia

i îndreapt privirile c tre Berlin cerându-iprietenia Germaniei, aceasta ne tiind de în-elegerea de la Reichstadt. Politic ruseasc !

teptau acum momentul prielnic pentrudeclararea r zboi Turciei. Cum la 24 iulie sârbiifuseser b tu i la Timoc i singuri munte-negrenii mai luptau în mun ii lor, la 16 oc-tombrie Rusia trimite Por ii un fel de ulti-matum (obiceiul!) prin care îi cerea s acordeSerbiei un armisti iu, fapt pentru care Anglianu r mâne indiferent . Ea, prin Disraeli, ia oatitudine total du noas fa de Rusia.Guvernele Puterilor lumii se adun la Cons-tantinopol pentru aplanarea conflagra iei bal-canice care devenise evident . Întrunit la11 Decembrie, Conferin a convinge Turcia

încheie pacea cu Serbia. Dup alte tratativenereu ite, Rusia consider c cea mai bunsolu ie tot calea r zboiului r mânea i înaprilie 1877 face ceea ce a tepta i îi era înobicei - declararea r zboiului.

Politica româneasc , de i în a teptare,lucra, se perfec iona legislatura în vedereaaccept rii conflagra iei. Armata i rezervelesale erau în a teptare. Carol îi scria tat lui s u:„Am deplin încredere în tân ra mea armat ,care arde de dorin a de a- i ar ta vitejia”.

La 4 aprilie 1877 se semna Conven ia deamici ie cu Rusia, iar la 11 aprilie armatele a-rului treceau Prutul i intrau în inima Moldovei.

„Din partea M.S. Împ ratul tuturor Ru-ilor, armata intr azi în ara voastr , care nuH

uber

t -R

uine

cu

stat

ui


pentru întâia i dat a întâmpinat cu bucurietirile ruse ti... N jduiesc s g sesc la

voi aceea i sufleteasc primire care au ar -tat-o i str bunii vo tri o tirilor noastre... Vinvit a adar a v urma în pace îndeletnicirilei a u ura armatei satisfacerea trebuin elor

sale”, scria Marele Duce Nicolae, fratelearului, într-un manifest c tre „locuitorii

români”, reamintindu-ne de ceea ce f cuseralt dat Petru cel Mare, Ecaterina, apoiKiseleff!

Încotro Berlinul?, ne aducem aminte ceimai în vârst întrebarea din 1944, mereu puspân i copiilor de c tre puhoiul b rba ilor,femeilor i copiilor de 15-16 ani îmbr ca i înruba i dota i cu armament care de caremai expus la vedere, pentru a intimida, mereu

tori în aburii alcoolului, f s fi consultatvreodat o hart geografic , dar ideologiza iînc din leag n c sunt cea mai mare puterea lumii, totdeauna înving toare. A a i atunci,în 1877, ca oricând de la existen a statuluirus, mâna i nu de dezam girea întâmpl rilorvie ii, ci de euforia c ut torilor de prad ide distrac ii. Altfel nu se poate explica laprietena noastr Rusia, la statul s u major,cantonat la Ploie ti, existen a atâtor doamnei domni e, floarea protipendadei n lito-

rilor, venit din adâncurile Rusiei, care nuerau preocupa i de grija celor de pe câmpulde lupt , ci numai de petreceri i desf ri.

România nu era în r zboi. Dar la sfâr itullunii aprilie 1877, 50.000 de solda i erau i

teptau clipa sub arme, 180 de tunuri pepozi ii, postate de-a lungul Dun rii, gardaNa ional la post, compus din al i 20.000 deoameni, nechema i la unit i, dar gata s

spund la apel.A fost suficient ca din Vidin i Turtucaia

înceap tirul bateriilor turce ti asupra ce-lor ale noastre din Calafat i Olteni a, c os-tilit ile s-au dezl uit. La 15 mai, aflat laCalafat, Domnitorul nostru ordon deschi-derea focului asupra Vidinului, iar ru ii trecDun rea i intr la 10 iunie în Bulgaria iDobrogea. Armata român r mâne pe loc.Cooperarea celor dou armate nu era per-fectat . Ducele Nicolae, comandantul supremal armatei ruse ti, de i îl viziteaz protocolarpe Carol la Bucure ti, refuz încerc rilepropuse de armatele noastre. Din cunoscutatrufie a muscalului, arul Alexandru cere caMarele Duce Nicolae s coordoneze din co-mandament comun ambele armate, lucru pecare prin ul Carol, împreun cu ofi erii s i G.Lupu, Al. Radovici, M. Cerchez, G. Manu, I.Logati i G. Angelescu nu-l puteau admite.Se miza pe separarea comandamentelor.

În iunie primele succese sunt de partearu ilor care iau Nicopolul. La 8 iulie ei îm-presoar Plevna, dar sunt învin i. Zece zile

mai târziu, la 18 iulie, sunt nu învin i, ci dis-tru i, dup cum se exprima însu i gene-ralisimul lor, Ducele Nicolae:

Mardi, 19/31 Juillet 1877PRINCE CHARLES DE ROUMANIE

A l-endroit ou se trouve le Quartier-General Roumain. Les Turcs ayant amasseles plus grandes masses a Plevna, nousabîment. Prie de faire fusion, demonstrationet, si possible, passage du Danube, que tudesires faire. Entre le Jiu et Corabia cettedemonstration est indispensabile pourfaciliter mes mouvements.

NICOLASAcum cel care întârzia s r spund era

Carol care dup alte demersuri, cum ar fi celdin 10 august, când i se scria: „Când po itrece Dun rea? Treci cât mai curând...”, echi-valent cu un strig t de ajutor, prin ul nostruaccept colaborarea, gândind c la fa a lo-cului vor reu i s i coordoneze ac iunile.

Din Memoriile Regelui Carol, vol. X, re-zult c la 16 august Carol se afla la Gorni-Studen în Bulgaria, cartierul Împ ratuluiAlexandru, de la care, în aceea i sear , a pri-mit comandamentul superior asupra tuturortrupelor române ti i ruse ti, dinaintea lup-telor de la Plevna.

Documentele de arhiv spun c în ziuade 20 august trupele române ti trec Dun reape la Corabia-Sili tioara, la 26 încep bom-bardarea redutelor, la 30 august Grivi a e luatcu asalt i la 6 noiembrie este cucerit Ra-hova. C tre sfâr itul toamnei, la 28 noiembrie,turcii încearc unele ofensive dar sunt res-pin i, astfel c românii cuceresc pe rând ireduta 2 de la Grivi a i Opanezul. OsmanPa a, comandantul Plevnei, r nit, capituleazi descingându- i sabia o d colonelului

Mihail Cerchez, care, prin gest cavaleresc,românesc, i-o refuz .

Drumul fiind deschis, ru ii intr în Plevna,unde un ofi er de al lor stric ceea ce f cuseCerchez, i cere comandantului otoman sabialui, pe care acesta i-o pred , împreun cuPlevna i cu întreaga armat turceasc , am -nunte care trebuie reamintite pentru c amen iona doar „dup aproximativ un an delupte, ru ii erau sub zidurile Istanbulului, iarturcii s-au predat”, nu e suficient.

a se ajunge c pacea de la San tefa-no, ca i cea de la Congresul interna ionalde la Berlin o fac ru ii i turcii, trimi ii Româ-niei la Berlin, Br teanu i Kog lniceanu, n-au fost accepta i ca reprezentan ii unui statbeligerant, ci cum a spus Lordul Salisbury:„dup ce s-a ascultat delega ii unei na iunicare reclam provincii str ine (Grecia), s seaud i reprezentan ii unei ri, care cere i-nuturi ce-i apar in”. I se cedeaz RomânieiDobrogea, dar i se ia Cetatea Alb , Ismailuli Cahulul, care, chipurile, îi fuseser retroce-

date Moldovei prin Tratatul de la Paris în1858.

Alian militar i colaborare cu Rusiaam avut i în conflagra ia european din anii1916-1918, când trupele ruse ne-au l satdescoperi i în fa a inamicului, la M ti,

ti i Oituz, dar când dup întoarcereasitua iei, trupele române chemate de Sfatul

rii Republicii Moldova au intrat în Basa-rabia, Lenin, înc lcând toate principiile drep-tului a semnat o hot râre prin care nu numai

raporturile diplomatice cu România au fostîntrerupte iar diploma ii no tri închi i, dar adeclarat i confiscarea tezaurului românescîncredin at autorit ilor ruse ti spre p strarei conservare la începutul r zboiului.

Cu o asemenea avere în mân , cum s nuaduci elogii r zboiului?

În 1877, ca i în 1914, de fiecare dat po-liticienii români care s-au manifestat împotrivaalian ei cu ru ii, au fost clarv tori, ceea cene-a servit în amândou împrejur rile a fostnorocul care a stat de partea României. Atâtdup r zboiul din 1877 când ne-a luat Basa-rabia de Sud în schimbul ajutorului ce i-amdat la Plevna, plus sabia de învins a gene-ralului turc, cât i în 1916 când se în elesesecu Germania s împart România în dou ,dându-i ei Muntenia i p strând pentru eaMoldova (!)

Pactul Molotov-Ribentrop din 1939 carea urcat st pânirea ruseasc mai sus de Her a,gata-gata s ne ia pân i mormântul lui te-fan cel Mare de la Putna, iar apoi i Insula

erpilor, miile, zecile de mii de prizonieriromâni lua i când nici nu am întors binearmele împotriva trupelor hitleriste care aurevenit în parte acas dup mul i, mul i ani,dup ce i-au l sat tinere ea în minele ilag rele din îndep rtata Siberie, mariledesp gubiri de r zboi care s-au întins pânprin 1965, au probat ceea ce evocatul i vis -torul scriitor Gogol, care vedea „o Rusie care

zburde vesel, nestingherit prin lume, ai-doma unei troici victorioase”, scria, ca mareiubitor al r zboiului: „Când to i ru ii vor afla

suntem atât de puternici, atunci vom ajun-ge s nu mai lupt m, atunci Europa va începe

cread în noi i ne va descoperi, a a cuma descoperit cândva America”.

Întocmai cum scrie mai apoi i N.M.Karamzin în „Istoria statului rus” - Istoriagosudarstva Rossiskogo: „noi suntem obi -nui i a lua p mânturi i nu a le ceda pe alenoastre du manului. A a va fi de acum înain-te, cât va exista pe lume r zboiul i palo ul”.

În ceea ce prive te Basarabia de suflet,Editura tiin a, 2010, cu Lecturi i dialoguriesen iale, scris de Nicolae Busuioc, Ia i,

mân la ceea ce scrie în timp de pace LeoButnaru care afirm „suntem liberi atâta timp


cât întreb m i r spundem”, GheorgheGhimpu care crede c „factorul dominant caredetermin na iunea este limba vorbit ”, Iu-liana Gorea-Costin cu „ ansa noastr esteredescoperirea scânteii divine din noi”,Spiridon Vanghele care vede c „pas reaalbastr e aici, sub ochii no tri”, GheorgheVrabie c „operele de art umanizeaztimpul”, Iurie Colesnic mizeaz c „Basarabiaeste înc necunoscut dac nu vom citi icunoa te o seam de lupt tori ai mi riina ionale precum: Gavril B nulescu Bodoni,Axinte Frunz , Pantelimon Halipa, Melchi-sedec, Sever Zota, Alexandru David, Alexan-dru Bodur, Ion Iancule , Elena Alistar, Ro-mulus Cioflec, Alexei Mateevici, Ioan R du-lescu, Ion Buzdugan, Alexandru Pl deal ,Ioan Pelivan, Nicolae Popovschi, Petre Ha-ne , Onisifor Ghibu, Sergiu V. Cujb , tefanGreceanu, Vasile Harea, Gavril Musicescu,Nicolae Coban, Olga Vrabie, Alexie Nour,Pantelimon Erhan, Vladimir de Her a, tefanBerechet”, unii dinte ei cu morminte uitate lacimitirul central din Chi u, de i de ei audepins într-o vreme nu doar soarta Basara-biei, ci a rii, ba a unei bune buc i a lumii...

Unirea se va înf ptui, cred mul i dintreei. Ea va fi f cut de tineri, crede DumitruCrihan, în cartea lui Nicolae Busuioc.

a încât citind ast zi, în 2014. aprecierilepozitive aduse r zboiului i dezam girea uno-ra fa de ceea ce este starea de pace atât debinef toare nou , mul imii, te întrebi,merit atâtea eforturi s pledezi pentru cevacare nu folose te nim nui cu mintea întreag ?

Când am citit despre toate cele de maisus, dar i Jurnalul dostoievskian, lipsit deexplica iile necesare momentului, m-amîntrebat: chiar nu ne mai place starea de pace,de s tate? i am încheiat semnând co-mentariul de fa care se vrea i o chemare lao discu ie despre adev rata pace a popoa-relor. Ca s evit m odele aduse cuceritorilorde ieri i de ast zi!

Datele autobiografice ale surprinz to-rului Dostoievski m trimit i la alte ipotezepentru el legate de ceea ce am vorbit - paceai r zboiul în concep ia rusului i a scriito-

rului. Dostoievski a fost nu doar sus in torulzboiului ci, în ultima perioad a vie ii i

propagatorul ideilor xenofobe, antisemite,anticatolice, antiprotestante, antieuropene -i de ce nu ale anticreatorului, ideea sinu-

ciderii dominându-l de atâtea ori, încât ajun-sese s nu mai aib încredere în propria me-morie, în spusele i faptele sale.

Cercet rile viitoare vor proba c rui zeu -celui al p cii sau celui al r zboiului - i seînchina, pe drept, F. M. Dostoievski. Ca smai discut m!

Sufletul - orga de lumini a trupului.*

Câteodat sufletele oamenilor se iubesc din-colo de dorin ele min ii i ale c rnii. Atunciapare inexplicabilul iubirii i tragedia desti-nului.

*Sufletul omului nu are acoperi durabil,trupul s u este un strig t la fereastra lini titeiabsen e, o b taie de inim la poarta infinit ii,o siluet diform la marginea apelor tulburi.

*Nu este suficient s -mi intri în templul sufle-tului, f s te rogi la icoanele p rin ilor mei.

*Sufletul meu î i schimb c ma a de la omoarte la alta, scheletul r mâne acela ivestigiu al unei vie i mult prea scurte.

*Sufletul nostru venetic cer te în haosul

rnii.*

În acest univers datoria oamenilor este s icaute sufletul pereche, dar nu prin uzurarela iilor ci prin revela ia crea iei artistice,singura care îi poate face compatibili cu celmai înalt grad de în elegere i comunicare.

*Cine î i va mai aduce aminte de ultimasuflare? Doar sufletul... ca pe un etern adio.

*Sufletul - chipul nev zut al lui Dumnezeu.

*Sufletul se oglinde te în fântâna propriilornoastre lacrimi.

*Dac trupul meu este casa sufletului, sufletuleste azilul singur ii.

*Sufletul este etern. Când omul moare, însufle-

te nimicnicia.*

Sufletul - firul invizibil dintre oameni i stele.*

Sufletele danseaz hora nemuririi.*

Sufletul - rânda ul umbrei, al p mântului iconstructorul de vise.

*

Când i se taie respira ia, d -i i celui de lângtine o por ie de suflet.

*Sufletului nu îi este somn niciodat . De aceeazburd prin vise i ne înva nemurirea.

*Sufletele vis toare sunt mereu bântuite deamprente...

*Sufletele noastre încearc s ne spun c seplimb singure pe alei i se in de mân .

*i vine clipa nea teptat când sufletul este

atât de singur încât nu mai tie pe ce lume seafl .

*Sufletul - cârpa curat cu care ne tergem înfiecare diminea pantofii.

*Sufletul - darul cel mai de pre de care neputem bucura o via întreag , singurul pecare îl putem împ i f s -l mic or m i

s -l pierdem.*

Dac vrei ca ma ina corpului t u s func io-neze perfect, încearc s o ungi cu suflet.

*Sufletul nu se poate vindeca, a a cum nicinu se poate îmboln vi. Dar se poate salva.

*Sufletele pierdute - florile în oceanele defurtuni.

*Sufletul este scris cu cerneal simpatic pepagina C ii Lactee.

*Sufletul - arpele de aer care tr ie te în grotelepl mânilor.

*Sufletele împart trupuri pentru cultivareadragostei i a bunului sim .

*Sufletul meu urc precum un paing, s icoas pânza la col ul Lunii.

*Sufletul - izvorul pur al con tiin ei.

*Suntem n scu i s respir m sufletelecelorlal i.

Ionu] CARAGEA


Era a a de când o tiu: înalt , cu ofigur dreapt i b rb teasc , trecut depatruzeci de ani, cu acela i zâmbetcopil resc întip rit pe fa a-i aspr inegricioas , cu p rul castaniu despletit inepiept nat. În fiecare diminea , înaintede r ritul soarelui, trecea pe uli ,descul , c lcând rar i ap sat, f s segr beasc , convins c îndepline te unritual, cu bra ele pline de maci, cule i cugrij i r bdare, unul câte unul, din lanul degrâu de la marginea satului, ce se întindeaîntr-un galben auriu pân la verdele p duriice p rea, privit de departe, o odihn asoarelui obosit de întinderea câmpiei.

Str tea satul, de la un cap t la altul,dând bine e oamenilor pe care-i întâlnea. Înurma ei, babele oteau pline decompasiune: „s raca de ea, n-are penimeni, a r mas singur , b rbatul i s-apr dit în r zboi, apoi copiii s-au dus i eito i trei deodat , de parc cineva i-a f cutfarmece. Biata, se bucur i ea c avem unan bogat, grâul a crescut pân la brâu i a

cut spic bogat, porumbul a crescut grosca pe mân i a f cut doi-trei tiule i petulpin .”

Când soarele era drept deasupracapului, ea î i scotea fusta esut cu fir deborangic i c ma a cusut în râuri de

tase, le întindea la marginea râului, peiarba înalt , pe care mai sclipeau încbobi e de rou , intra apoi în ap ,murmurând un cântec duios, cu bra elepline de fl ri. D dea drumul unei flori demac pe apa limpede i unduioas , o privealung cum plute te, cum i se desfac petaleleîn lumin , una câte una, i dispar îndep rtare, cum apa se ro te i curge înunde sub iri i cerul se pierde în lumin . Desub salcia pletoas , aplecat peste râu, cao p rere, se ivir trei capete îmbujorate, cucununi de spice de grâu pe cre tete. Apase roti în cerc adânc i copiii plutir ca-ntr-o hor inându-se de mâini. Ea-i strig , perând, Gheorghe, Nicolae, Ionic ... To i treierau înal i i frumo i.

Îi era drag s -i priveasc cum arau eiprim vara: Gheorghe mergea cu boii decurm, Nicolae inea de coarnele plugului,iar Ionic , în urma lor, sem na. Ea îipetrecea cu privirea din cap tul ogorului,vedea cum se îndep rtau prin unduiri debrazd -ntoars , i le preg tea masa.Întindea pe iarba abia r rit un ervetîn lbit de curând la râu, care mai p straînc miros de vânt sub ire, rupea pâinea,rumenit în est, în trei, i a eza câte obucat în câte un col al tergarului, lamijloc punea brânza proasp , i lâng eaceapa smuls de diminea din gr dina dinspatele casei. St tea i-i privea cummâncau veseli i mul umi i de munca lor.Cel mai drag îi era Ionic . Dorise s fie fat ,pân la apte ani îl purtase cu p rul lung,

cut bucle, i în rochi , apoi a trebuit sse duc la coal i l-a tuns.

So ul îi murise în r zboi, când Ionic nuîmplinise nici doi ani. L-a bocit, o vreme,apoi l-a uitat. „Via a e f cut s te bucuride ea, i apoi la ce bun, el tot nu se maiîntoarce, oamenii trebuie s se nasc i smoar ...”, gândea ea. Dac pomii ar plângetoamna dup frunze, n-ar mai înfloriprim vara, i la urma urmei nu era singur ,avea trei b ie i care cre teau drep i i

to i. Pe Gheorghe, cel mai mare, segândise s -l însoare cu Tinca, o fat simpldar cuminte i muncitoare, care, de altfel, îiera i lui drag , iar lui Nicolae i-a alesesepe Marioara, o fat dintr-o familie deoameni cinsti i.

Într-un amurg de sfâr it de iunie, înalti lini tit, b ie ii se întorceau veseli de la

câmp. Terminaser de secerat. Puseser înspatele carului un snop de grâu pentru

ini i un mald r de porumb pentru boi.Mama se întorsese mai devreme s facmâncare, a a ca pentru sfâr itulseceratului: saramur de pui cu m lig .

ie ii, dup ce au ad pat boii, au plecat larâu s se scalde înainte de mas . Mama,dup ce a pus bucatele pe mas , ad ugândi o sticl cu uic , pe care o p strase

pentru încheierea seceratului, a ie itner bd toare în poart s i întâmpinecopiii.

Lumina zilei începuse s se destrame.Întunericul cuprindea, pu in câte pu in,întinderea serii. Luna întârzia s se arate.Pe cas începuse s cânte o cucuvea, pecare n-o mai auzise din timpul r zboiului,de când i-a murit so ul. B ie ii nu maiveneau... Ea privea, din poart , lung, peuli în vale, cu inima zvâcnind. ip tulcucuvelei se înte ea - „fugi, afurisito, deacolo ce tot cobe ti!”. Încercase s-oalunge, aruncând cu o piatr pe cas .

Din vale, dinspre râu, pe uli a lung ipustie, doi copii alergau cu sufletul la gur :„- dad Ano, dad Ano... Gheorghe, iNicolae, i Ionic ...”, „ce e cu ei, ce e cu ei,zice i odat !...”. Copiii gâfâiau i seîmpotmoleau: „...Gheorghe, i Nicolae, iIonic ...”

Venise o ap mare i neagr cu unvârtej... i Ionic se aruncase râzând dreptîn mijlocul vârtejului... apa începuse shohoteasc de râsul lui, cei de pe malrâdeau i ei, dar când au v zut c nu e deglum s-au aruncat dup Ionic în vâltoarestrigându-l... i au disp rut to i trei înhohotul apei.

Luna s-a ivit ca un corn pe cerluminând întinderea, ip tul cucuvelei adisp rut, p mântul s-a leg nat u or, iar eaa c zut într-un le in dulce.

Glasul preotului r suna puternic întrepere ii bisericii: „Prime te, Doamne,sufletele adormi ilor t i Gheorghe, Nicolaei Ionic ”.

Biserica se cl tina i se rotea, ea eraacolo, în fa a altarului, în rochia alb demireas , i zâmbea, iar preotul rostea: „Selogode te roaba lui Dumnezeu, Ana, curobul lui Dumnezeu, Ioan”.

i ea râdea i plângea i rochia ei albse p tase de sânge i începuse s ard ... iapa se ro ise în jurul ei de maci i curgealini tit în unde sub iri, iar cerul se mistuiaîn lumin .

Doina DR~GU}


Mozart e de vinSau în cazul meu infatuarea mea cu ver-

surile lui Mao.- Vreau s aud mai mult, draga mea! Am -

nunte, repede!- Ei bine, tii bine c am mers s predau

engleza în China. Am fost repartizat într-unora de provincie de unsprezece milioane delocuitori, o localitate dezolant , continuu

tut de nisipul dens care plute te gr maddin De ertul Gobi.

- O! Sun exotic, draga mea!- Poate de la distan ! Dar nu dac trebuie

inhalezi tot timpul! Într-una din zile, duppauz , m-am dus la clasa unde trebuia spredau. Am g sit u a încuiat i nici un elevpe coridor! M-am înapoiat la cancelarie -unde elevii se perind ca pe bulevard la pauz- i am a teptat zece minute din lec ia depatruzeci de minute. Prin semne am aflat dela colegii chinezi care erau în cancelarie, cmi se relocase clasa la un alt etaj.

- Planificare proast , draga mea. Se spune ar conduce lumea!

- Ei bine, po i gândi a a de la distan ,dac te ui i la TV în Apus! E numai un vis! Ediferit acolo. Lucrurile nu sunt chiar a a cumsunt portretizate. Dau vina pe Mao i pe in-fatuarea mea cu versurile lui despre pruni înfloare! M-au orbit! Când le citesc încep svisez f s vreau!

- Ce-ai f cut atunci, draga mea? Inopor-tun, draga mea!

- Am mers spre clasa nou alocat , încer-când s evit scuipatul din coridor care nuajunsese chiar în scuip toarele plasate de-alungul pere ilor. Am aflat de la unul din ceicincizeci i cinci de elevi ai clasei - care eraude altfel extrem de silitori -, c el era singurul

rui i se spusese de schimbarea clasei. Apa-rent informa ia se transmite verbal de la unulla altul. Am intrat în clas i de abia am datsubiectul conversa iei din pu inele minute

mase din lec ie, c un grup de constructoria deschis u a, intr f s spun nimic, seîndreapt spre ferestre i le scot din cerce-vele.

- Sun suprarealist, draga mea! Pentruna iune care promite cel mai mult în lumeacontemporan !

- Aparent, sunt în pragul falimentului lanivel local, de i sunt solven i la nivel guver-namental. Ei bine, i-au f cut de lucru, auscos ferestrele. M-au ignorat. La fel i peelevi. M-am uitat la elevii mei, ei s-au uitatindiferen i la mine. Mi-au explicat apoi c astaera ceva obi nuit, c toate treburile legatede localul colii trebuiau terminate în timpulorelor de curs. În final, lec ia s-a terminat itot ce-am apucat s le dau a fost titlul lec iei.

- Cum au reac ionat elevii, draga mea?- Au ac ionat ca i cum totul era ceva

normal. A a ceva se poate întâmpla de maimulte ori pe an.

- Ce spun atunci p rin ii, draga mea? -Nimic! Pentru ei este ceva normal! Nu se im-plic i a teapt ordine din capital .

- Trebuie sa fie foarte enervant, dragamea!

- Te obi nuie ti repede. Totul porne tede la Mao. În cazul meu, în infatuarea mea cuversurile lui.

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Prima zi de scoal- Haide! Repede, gr be te-te! O s i

plac la coal ! Ce n-a da s fiu din nouelev ! Uite buchetul! S -l dai înv toarei!

ti pe mâini bune! Sunte i ultima ei serie deelevi! Mult experien i r bdare!

- Vreau s mai stau înc un an acas !Poate m scute ti! Stau s înv cu bunica!

- Nu se poate! Ai apte ani i jum tate!Lumea o s cread c ai r mas repetent !

Linii de plopi de-a lungul str zii NegelDin Bac u i gr mezi de frunze pe trotuarul

tut de elevi mai noi i mai vechi. Pantofinegri i pantofi maro. Aici i acolo o perechede cizme negre. Dep ti Turnul cu ap .Sari pe un otron imaginar. Imediat dai de unbunc r în dou p i, unul pentru coala pri-mar i altul pentru gr dini i toalete. Aromiute de chimicale.

Peste tot zgomote i voci pi ig iate. Pan-

tofi lustrui i trezesc praful din curtea colii.Mai multe sute de copii. Fete în or uri

negre i rochii albe i negre în carouri i b ie iîn pantaloni scur i, c ma alb i sacou deculoarea c rbunelui.

To i cu buchete de trandafiri, gladiole,garoafe sau crizanteme într-o mân i câteun ghiozdan pe spate. To i în iruri destul deordonate.

Profesoarele le strig numele de pe o listi liniile i rândurile se reformeaz cu precizia

unui ceas solar în mi care perpetu .Se aude un fluierat i to i se lini tesc.Directoarea cite te câte i mai câte de pe

o hârtie. To i apar s o asculte, dar nimeni nuaude nimic, gândurile le zboar înc pe dea-lurile vacan ei. Nici eu nu ascult. M uit înjur s v d care dintre vecinele mele este înaceea i clas cu mine. Sunt nedumerit . Nuidentific pe nici una dintre vecinele mele deaceea i vârst . Marieta, vecina mea este cuochii ro ii i cu lacrimi pe obraji. Este în irulde la alt clas . Încearc s i tearg fa a,dar buchetul de flori i ghiozdanul o împie-dic .

Un elev din clasele mai mari recit o po-ezie patriotic . Soarele dimine ii i se reflectîn p rul proasp t sp lat. Unii elevi vorbescîn oapt . O voce de bariton m treze te larealitate. Încerc s m concentrez. Vine de laviitoarea mea înv toare, care m s geatcu o privire de toreador. Pare s -mi verificepantofii. Tresar când îi aud vocea mugind înureche.

- Fato, m ascul i? mut de pe un picior pe altul. M uit în

jur nedumerit .- Fato, nu te uita în jur! Cu tine vorbesc!

Ascul i ce i se spune? îndrept din spate i privesc înainte.

- Clasele întâi încep lec iile dup -amiaz .Duce i-v acas acum i întoarce i-v la 12.45fix. În caz contrar, v voi marca absen i.

Înv toarea mea ne întoarce spatele iintr în cl direa colii pe u a principalîmpreun cu celelalte cadre didactice. Uniielevi pleac acas pe poarta colii, cu un bu-chet de flori într-o mân i servieta în cealaltsau cu ghiozdanul în spate.


Vacan a de iarn începe la 15 decembrieîn universit ile americane, a a c vâlceano-americanul Florentin Smarandache, profesorla Facultatea de Matematic i tiin e a Uni-versit ii „New Mexico” din ora ul Gallup,statul federal New Mexico, situat în sud-vestul SUA, se afl deja în Japonia, pentruperioada 12 decembrie 2013 - 12 ianuarie 2014,în baza unui contract de cercetare semnat cuUniversitatea de tiin e din ora ul Okayama(este o universitate privat ). Acest ora , situ-at în partea de sud-vest a arhipelagului nipon,capital a prefecturii omonime, are o popula iede circa 705.225 de locuitori i în afar deuniversitatea care îl g zduie te pe olteano-americanul nostru, are înc alte 7 universit i:una de stat i restul private.

Reamintim cititorilor no tri c FlorentinSmarandache a fost anul trecut, în luna sep-tembrie, la o universitate din Tokyo care a

zduit o conferin tiin ific interna ional ,unde a prezentat dou comunic ri tiin ificereferitoare la aplicarea extensiologiei în ro-botic (extensiologie fiind o nou tiin , re-alizat de c tre savan i chinezi, domeniu încare Florentin Smarandache f cuse un stagiude preg tire - o burs de studii - de trei luni.

a cum am publicat la vremea respectiv ,pentru respectiva aplica ie în robotic , Sma-randache colaborase cu Departamentul deMecatronic i Robotic al Institutului deMecanica Solidelor din Bucure ti, al Acade-miei Române. Aceast participare, la careSmarandache fusese pre edintele unei sec-iuni, i-a convins pe universitarii japonezi din

Okayama s semneze cu dânsul un contractde cercetare în vacan a universitar de iarndin acest an.

În 17 decembrie 2013, Florentin Smaran-dache a prezentat în fa a cadrelor universitarei a unor studen i o expunere care s-a bucurat

de un enorm interes: „Progrese i aplica iiale Teoriei Dezert-Smarandache (TDSm)”.

Teoria Dezert-Smarandcahe (TDSm) ara ionamentului plauzibil i paradoxal este oextindere natural a clasicei Teorii Dempster-Shafer (TDS), de care se deosebe te prinaceea c , datorit unor „func ii de încredere”,se poate aplica i în cazul fuziunii informa-iilor cu un mare grad de conflictualitate, pro-

venite de la surse de natur diferit . Spredeosebire de TDS, TDSm poate rezolva pro-bleme complexe de fuziune a informa iilor,statice sau dinamice.

Aceast „teorie”, bazat pe un model ma-tematic, cu ni te reguli de selec ie a datelor(informa iilor) conflictuale, a fost rezultatulcolabor rii a doi oameni de tiin afla i pemaluri diferite ale Oceanului Atlantic, careau comunicat prin Internet: prof. univ. dr. Flo-rentin Smarandache, universitar american, idr. ing. Jean Dezert, cercet tor tiin ific laONERA (Oficiul Na ional de Studii i Cer-cet ri Aerospa iale) din Fran a. Colaborarealor a început în anul 2003 i de atunci par-ticip anual cu comunic ri tiin ifice redac-tate împreun , la o conferin interna ionalde fuziunea informa iei, numit prescurtatFUSION (organizat de c tre Institutul In-

terna ional pentru Fuziunea Informa iei), careare loc în diverse ora e de pe glob - FUSION2013 (cea de-a 16-a conferin de acest gen)a avut loc în perioada 09-12 iulie în Istanbul,

zduit de Muzeul Militar Na ional.TDSm este utilizat în cibernetic , ro-

botic , medicin , meterologie, topografiereadin spa iu, în domeniul militar, în inginerie ioriunde este nevoie de o fuziune (utilizare) adatelor (informa iilor) provenite din sursediferite, având un grad mai mic sau mai marede conflict.

Aceast expunere, cu durata de dou ore,va fi prezentat i la o universitate din Osaka.

Cea de-a doua conferin , care va fi pre-zentat atât la Okayama, cât i la Osaka, seva intitula „Bazele logicii neutrosofice i alemul imii neutrosofice i aplica iile lor înfuziunea informa iilor”.

Logica netrosofic (sau logica Smaran-dache) i mul imile neutrosofice (sau mul imiSmarandache) sunt generaliz ri ale logiciifuzzy (sau logicii vagi), respectiv ale mul i-milor fuzzy (vagi). Sunt „vagi” pentru c nuau margini determinate clar.

Neutrosofia este un concept introdus deFlorentin Smarandache, prin generalizareaDialecticii (capitol al Filozofiei) lui Hegel,bazat pe existen a „contrariilor”: entitatea „E”i opusul ei, „anti-E”. Smarandache spune

trebuie luate în considerare care sunt in-termediare, între „E” i „anti-E”, deci, într-ostare de nedeterminare, imprecis .

În matematic , logica neutrosofic lu-creaz cu trei valori ale unei m rimi: „A”(adev rat), „F” (fals) i „I” (imprecis).

Logica i mul imile Smarandache auaplica ii în diverse domenii ale cercet rii:filozofie, tiin e sociale, finan e, robotic ,management, fizic etc.

Mircea MONU

Prof. Florentin Smarandache (înstânga) i Prof. Valeri Kroumov

(mijloc) lâng o cl dire aUniversit ii de tiin e din

Okayama, dec. 2013

Teoria Dezert-Smarandache la Okayama

Logica Smarandacheaplicat în Fuziunea

Informa iilor


MEDITA IE

Zilei, fac safteaua, savurez cafeauaUn noian de gânduri, se vrea scris pe rânduriStând la gura sobei, deschid drumul vorbeiTrosne te-n pod grinda, e ger! În oglindaFocului astral, pe teluric val

cut de cenu , sclipind jucEu m v d, gr bit. Mai vreau s profitDe restul de via , fugind ca o hoaMai fac un efort, înc nu sunt mortSunt viu, dar e-o stare, curgând, c toareEhei! „panta rhei” - se duc anii mei!(Totu-i trec tor...) Traversez u orCea a dimine ii, calc pe zebra vie iiDe i-istovit, iat -s nelovitCu viteza gândului, de Ma ina TimpuluiSprinten, m-am ferit, înc -s fericit

mai am reflexe, poate i complexeDar, cândva, chiar mâine, via pe pâineOare, voi avea? Soarta - cum o vrea...Nu tiu, e târziu, cum va fi nu tiuPoate, mai e vreme, înc e devreme!

SINDROM

A murit condeiu-n c limar !i peni a, ruginit este...

Se mai scrie ca odinioar ,Mai suntem în lumea de poveste?

Pana cea de gâsc , din vechime,În cerneal sfânt înmuiatMari idei de aur, puse-n rimeA înscris în versuri, alt dat ...

Dar acum, peni a - chiar de aur,Mai produce oare, vreun miraj,

cuprind -n pagini un tezaurOri „de gâsc ” e al ei mesaj?

Azi, cite ti r nit poezieLitere-s mâncate, sau b uteAlbul vers, pe taste-n agonieRos de aritmie, surd i mut e..............................................

Poezia poate fi salvat(Sfat ne-a dat Jean Jacque Rousseau, odat :„La natur , înapoi” - pe dat !)

urm m vestita lui butad ...

BUTOIUL SFÂNT

Meridiane - doage prinseDe cercuri - paralele strânseCu dou funduri din stejar

a un butoia , mai rar!Butoi, recipient divin...Te umplem la toamn , cu vin

i cam aproape de Cr ciunVom încerca - vinul de-i bunVezi, doaga zero-i la canea!Spumos mai curge licoareaE stra nic , face m rgeleUmplând setoasele ulcele...Felii - st vinul în butoi!Doag cu doag , îl bem noiPân la treisute aizeciDe grade, tot bei i petreci!Te prosl vim, sfinte butoi...Ai g zduit un vin de soi

i via a grea - piatr de moarTu ne-ai f cut-o mai u oarDar, vom munci un an, vârtosIar, s te umplem cu folos!

Mihai HORGA

TAXA PE FRUMUSE E (pamflet)Frumoaselor, v dau o vesteCam trist , îns asta este...Aud c o s se impunPe frumuse e-o tax bun

Urâtelor, nu jubila i!Crede i c poate-o s sc pa i?La voi, taxa se va dublaDe nu ave i pe „vino-ncoa”

Doar câteva, tot urâ eleÎns , cu sex-apeal în eleDe taxa asta, sunt sc pateCele cu pile (nu chiar toate)

Dau i cele ce-s pe centurPrestând o munc de uzurÎn stres i miros de benzinTaxa-n natur , în cabin

În urm , cele ultra- ici totu i, bune de nimic

Nesuportând b rba i pe eleAu taxele cele mai grele

Acum, domni elor, ofta i?Asta e taxa-voi opta i...De glum nu prea este locS-ave i r bdare i... noroc!

Hubert - Fântâna de pe terasa palatului


De ani de zile, inclusiv în perioada co-munist , Uniunea Scriitorilor, care a f cut,întotdeauna, jocul regimului ceau ist, a r s-pl tit cu diferite premii i cu invita ii în ex-cursii în str in tate sau la diferite ac iuni cul-turale, pe cei care au „cântat” în strun regi-mului i conducerii acestei asocia ii profe-sionale r mas în proiectul impus de regimulde trist amintire. De aici se explic faptul cmul i dintre scriitorii proteja i de regimul co-munist, i azi, de partidele politice, au cola-borat cu odioasa securitate.

Se vorbe te mult de rezisten a prin cul-tur . Asta o fac chiar aceia care au lucrat caredactori la diferite reviste i ziare în perioadacomunist , fiind, practic, propagandi tii PCR-ului i intoxicând cititorii cu ideologia marxist-leninist i realismul socialist. Printre ace tiase num Cornel Ungureanu, Alex. tef -nescu, N. Manolescu, Augustin Buzura, Eu-gen Uricariu, Ion Mure an, Vasile S jan,Constantin Z rnescu, practic majoritateascriitorilor care a lucrat în redac iile TRI-BUNA, STEAUA, CONVORBIRI LITERA-RE, ROMÂNIA LITERAR , CONTEMPO-RANUL, ATENEU, TEATRU etc.

Practic, prin Istoriile Literare editate deN. Manolescu i Alex. tef nescu au câ tigatscriitorii canoniza i de regimul comunist. Încsunt promova i acei condeieri care au scris,în spiritul realismului socialist, lucr ri carese fac vinovate de a transmite tineretului deazi aceea i mentalitate impus de marxism-leninism. Cei doi se fac vinova i, de aceaststare de lucruri, prin faptul c nu au promovatîn „istoriile” lor scriitorii români din diasporcare nu au fost influen i de ideologia ro ie.Uniunea Scriitorilor este prost administrati consum mul i bani din bugetul contribu-

abililor, folosindu-i pentru o clic agreat deconducere. Aceast Uniune a pierdut sediuldin Bucure ti, ea reprezint o reminiscentotalitar .

Având o burs în structurile Uniunii Eu-ropene din Bruxeles, am aflat de la confra iidin acest mare ora , c numai în România a

mas aceast Uniune a Scriitorilor de facturstalinist , în toate celelalte state din lag rulsocialist s-au desfiin at, precum partidele co-muniste, i s-au înfiin ai mai multe organiza iiscriitorice ti cu statute democratice. „Noto-

rietatea din lumea literar îi transform pescriitori în relee pentru mesajele politice imarea lor majoritate nu s-a dat înapoi s de-vin transmi toare pentru diver ii puterniciai zilei. A existat pu in deranj la transferul înslujba comuni tilor, dar în mare parte aceastas-a produs, st pânul a fost schimbat”, spuneundeva George Damian.

Dup a a-zisa revolu ie din decembrie1989, literatura român a devenit o chestiunede coterie, g ti i prietenii din interese, înparalel cu jaful general pe spatele patrimo-niului Uniunii Scriitorilor. Procuratura ce faceîn acest sens?

Având în vedere faptul c Uniunea Sovi-etic , pardon, Uniunea Scriitorilor a r masînghe at în proiect, în anul 2006, am înfiin atLiga Scriitorilor Români, al c rei pre edintesunt, cu scopul de a democratiza mi carea li-terar i scriitoriceasc din ara noastr dupmodelul rilor democratice din Europa. Înprezent Liga Scriitorilor Români are 32 defiliale, din care 12 în str in tate i 17 reviste,din care 13 pe hârtie.

Dar, s revenim la scriitorii care au cola-borat cu securitatea comunist , producândmari nenorociri în destinul unor oameni. Euînsumi am fost urm rit de securitate prin „bu-

voin a” unor scriitori de la revista TRI-BUNA, unde lucra so ia mea, poeta TitinaNica ene, conform Dosar 1076, Fond - “MO”,FCX 825, înregistrat la CNSAS. Am fost„turnat” la securitate de scriitorul Constantin

rnescu, având numele conspirativ „Zinc ”,i al ii.

Printre „turn torii” de la TRIBUNAamintim pe ION MURE AN, care a primit înanul acesta Premiul EMINESCU. ConformAdeverin ei nr. 962 din 14. Aprilie 2011,eliberat de CNSAS, Ion Mure an a fostrecrutat de Securitate în anul 1973 cu scopulde a reclama colegii din cenaclurile studen-

ti i pe cei din cenaclul „Lucian Blaga”,având numele conspirativ „Eugen”. Undeeste morala, domnilor din Comisia de Acor-dare a Premiilor EMINESCU?

Cu astfel de oameni educ m tinerii de azipentru viitor? În primul rând primeaz cali-tatea omului, caracterul lui i apoi opera.Aceasta poate fi „gustat ” sau nu, de publi-cul cititor. i nu de o ga . Numai Dumnezeu

ne poate judeca opera, i Timpul.În perioada interbelic au primit nume-

roase premii scriitori de care azi nici nu amauzit. Domnilor din Uniunea Scriitorilor, unde

este personalitatea i iubirea de adev rataLiteratur Român ?

La o întâlnire a conducerii Ligi Scriitorilorla Biblioteca Jude ean „Petre Dulfu”, dinBaia Mare, la care au participat scriitori dinjude ele Maramure i Satu Mare, membriiUniunii Scriitorilor din aceast parte a rii,afirmau textual „c le este scârb s participela ac iunile culturale organizate de USR, pemotiv c majoritatea acestora se dau grando-mani i mici dumnezei. Oameni f caracter”.

Liga Scriitorilor din România, prin Statutulei, militeaz pentru democratizarea mi riiliterare i scriitorice ti, promovând talenteautentice i care nu au pactizat cu regimultrecut. Prin asta se explic aderarea la orga-niza ia pe care o conduc a multor scriitoriînscri i în USR.

Redau mai jos scrisoarea de la CNSASprivind colaborarea poetului Ion Mure ancu odioasa securitate.

Al. Florin eneMembru corespondent al

ACADEMIEI American Român


Ora gri aproape rural cu istorie ce îighebo eaz viitorul, osele sparte în gurde tiruri nesim ite c rite de oferi a c rorunic avere e gonoreea primit cadou într-o parcare oarecare i o so ie gras i rea.Blocuri deprimate r spund cu indiferenprimarului ce încearc blazat s le ridicemoralul. Sta ie de autobuz agresat în modrepetat de alcool cazat în mansarde deliceeni toropi i de activit i extra colare.Fat frumoas în reprezentan arsISISVooduFone se reg se te cârpindu- ipo eta de firm achizi ionat de la secondhand. Creatur de 40 i ceva de ani, supli cu must cioar p te provocator prin

ploaie leg nându- i gra ios po etu a ro ieCoca Loca.

În arbu tii spino i de pe terasamentuli ferate p rele zgribulite sunt fericite c

tr iesc în România.ti doar un recipient imperfect i

temporar pentru semin ele vie ii. Un solarid i pietros prea fierbinte i lunecos. O

nu de autopsier ce curm impulsulvital. Un dezinfectant cu iz în ep tor cealung urmele de bucurie i spontaneitate.

ti doar o Yal stricat în care cheia tocitse învârte în gol. O lubeni spart uitat însoare. E ti doar o parol spre pustiu i

rnicie... e ti doar femeia de ieri. K atarecum mai po i spera s ne vedem imâine...?

ti st pân absolut, ales pe via pesteo bucat de trup. O pung de pieleagresat de soare i priviri indiscrete, odroaie de oase i niscaiva organe. Organeterorizate, decimate de poftele tale, deplictiselile tale... o Rege cât e ti de idiot.Inima ta pompeaz sângele în scârb ...scârba i ura cu care tu o hr ne ti zi de zi.Pl mânii se usuc sub ar a indiferen eitale i pustiului în care r ce ti tu Rege.Stomacul se chirce te i sângereaz pentru

tu Rege nu vrei s înve i. Î i putrezescrinichii Maiestate când te pi i cuindiferen pe mormintele neamului t u.Doar penisul e la loc de cinste Rege, îl

omori în aren în dimine i toride i te maimiri Pream rite c exi ti înconjurat demoarte. E ti doar un strop de sperm tuRege tr indu- i epopeea în zborul-c derespre covor.

ti o colivie frumoas feti o, gratiiletale epilate mult m atrag i ferestruicadubl are o str lucire aparte. M incitrotunjimile c tu elor tale i broasca îmiaminte te de chei a ce o am. E bine unsbroasc ta, cheia alunec parc prea u or...dar temni a r mâne închis . Captiv înlumea ta de obi nuin e, de prejudec i. Te-au min it c e ti o halc de carne, te-autampilat cu un num r i-un cod. Atârnat

într-un cârlig, pus la rece, congelat depropriul Sine înghe at s nu te împu i prearepede.

Sunt cel ce bate la hotarele realit iitale, ce simte c -n piept î i pulseaz unsoare, în uter se rote te o galaxie i prin

ri uier criv ul. Sunt cel de pe scen ,tot eu ascuns dup cortin ...spectacolulcontinu , e doar ...pu in magie.

pune dracu s intru pe matrimo-niale cre tine, sunt mai multe i familiacre tin , i cetatea cre tin (aia cred c enumai cu fecioare i feciori). Numai c încetatea cre tin nu am putut s mînscriu... trebuia s scriu rug ciunea spreHristos... ceva cu eu p tosul. S meargîn ...c eu sunt eu Ionu copil nu sclavulpopilor. În fine. Stai c mai era i un site cucre tini penticostali… ia cu „sor trupulmeu te vrea” adaptat dup 2000 în variantahip-hop-poop „sor trupa mea te vrea”.Dar cum n-am trup îmi fac cont la tiaortodoc i. Da preten io i frate! Voiaupoz ... le-am pus-o pe aia cu pipa. i un felde dare de seam cum stau cu luptaîmpotriva vr ma ului i pe ce treapt suntcu mântuirea. Dar stai c nu s-a terminat,ba s-a terminat când am ales parola... cevacu 66 i înc un ase. i-am intrat. i-amintrat degeaba. Vre-o 200 de anun uri de

rba i i femei la comun, cu poze în care

ap reau bujorul de dup ur sau nuculuscat din ograda bunicilor ...dar cre tiniicred c se ru inau s i arate fe ele. Ba snu mint am v zut i vre-o dou titratefrustrate ce doreau o familie ca pe vremuriîn care cei doi bOI s trag la jug pe ogorulmântuirii sem nând semin ele credin eiînTrunul (asta cu într-unul o tiu mai binefra ii c lug ri din m stiri când seînfrupt din aproapele...). E, dar n cazu...când am vrut s v d ce e cu ele apare unsemn de stop i îmi spune s bag mâna înbuzunar dac vreau s cunosc mai înde-aproape Pura sau Purul... sau nr de card.

a m-am lecuit de matrimoniale cre tine.Anul acesta nu mai vine Mo Cr ciun,

anul acesta vine apocaLIPSA lu 21.12.2012,adic de ase ori ase... de la sf treime adoisprezecilor citi i în ambele sense i pânla urm cum ne convine. Oricum se puteai mai r u 21.12.2112…

Lucruri nemaiv zute i nemaiauzite sevor întâmpla, ne transform m în licurici f

fi înghi it în prealabil pastila de stron iuradioactiv, soarele va r rii de la vest iva apune acolo unde acum r sare (adic

mântul î i schimb sensul de rota ieinstant i f ca iner ia s aib ceva decomentat), ADN se ramific mai ceva decâtcoarnele unui cerb b trân i C re iiapocaLIPSEI vor c ri mâr oageleautoproclamate VID-uri, sc VIP-uri. Sclaviilui Isus cu huruit de tancuri i celicoptere,i slav mare duc cuvântul sfânt

to ilor ce stau pe o mare de petrol(adic pe acoperi ul iadului) i leimplementeaz democra ia cu focuriautomate. Isus însu i în carne, oase ibarb scoboar scara ceriului, cat iceart mielu elele ce- i vând iubirea prebani pe centura întunecat a ora ului.Chiar dac e pe tele lor Isus e o persoancumseCADE. A tept m cu interes sc zutaceast apocaLIPS i v ur m de peacum dragi cet eni „apocalipsfericit ”al turi de cei dragi.

Ionu] COPIL


frivolas-a risipit cerul prin stelei noaptea pare tot mai brun

prin poduri cânt cucuvelei eu î i spun iar, noapte bun ,

tu, ca o vamp frivolai luat fuioarele de fumi-ai pus pe cap aureoli dragostea ai f cut-o scrum,

str in î i sunt, str in îmi e tin-am s te caut chiar de-ai vreapân ce-n via nu pl te tiiubirea mea de tinichea,eu, prad am s te dau la leii chiar la erpi sau la reptile

apoi otrava mea s o beicând te iube ti cu trei gorile,i din frivol precum e ti

tu, ai s i pierzi virginitateai ai s înve i cum s iube ti

aflând în stele jum tatea.

moartea e în haose moartea oare necesar ?avem noi hohote de râscând bem câte o cafea amari ne trezim cu moartea în vis,

ne zugr vim din nou albastrulcu p rul smuls din bidineai c rim un cal sihastru

pe franjuri zugr vi i de stea,mai trece o blond , o brunetopinia public e în haoseu plec spre moarte cu o areti vie ii-i dau din nou repaos.

femeia m riilbatic este rmul, precum este o femeie

care s rut marea în fiecare zi,i dezgole te pieptul de unde scoate o cheie

i grele u i deschide cu moarte-n insomnii,cu sânii goi apoi, s rut din nou marease n ruie sub valuri i fuge în adâcurii trage sfoara nop ii apoi închide zareai p rile m rii se ascund din nou în smârcuri,

femeia nop ii apare cu sânii dezgoli ii-arunc rochia în mare cu noaptea în interior

apoi pe valuri pleac cu o lume de sminti ii leag r ritul cu marea de un nor.

Stejarel IONESCU

ne mor caiimor caii de atâta durerese împu în lun asfin itulîn inimi e doar sfâ iereiar noi uit m ce e iubitul,coboar caii sub rmuri de apecaii i mânjii de foccoboar în adâncuri s se adapefugari de durere f noroc,mor caii pe câmpuri i esurii dealurile sunt pline de cai

de stârvuri, cadavre i le uriîn noi e durere i plânset i vai,se aprind peste câmpurii dealuri i v i

focuri de zi i focuri de noapteard stârvuri de cai peste tot în v ipe drumuri de fum ei mergspre eternitate.

nu te miri nu te miri în noaptea asta n-am s vin la dumneataci la coco i-a c zut creasta

cum de pe cer cade o stea, nu te miri în noaptea asta n-am s te mai pot sunaci mi-a c zut semnalu acuma

i sunt fl mând de dumneata, nu te miri în noaptea astaci n-am s dorm la dumneataci peste mine a dat n pasta

vedem noi cum ne-om descurca, nu te miri în noaptea asta eu mai am pe cineva

care se pare c -i nevastace a aflat de dumneata.

{tefan Radu MU{AT

Ademene te-m în destinul f umbre …

Ia-m de mân i arat -mi frumuse ea vie ii,ine-m strâns i f -m s în eleg ce înseamn a tr i;

opre te clipa, opre te timpu’ sta nesuferitcare alearg furibund de la o zi la alta prin trupul nop ii!Îl simt cum m înf oar în râna arvunit de mormânt,iar minunea c exist îl tulbur peste m sur ,încât alearg cu t lugul peste mine i m p trunde nemilos,dornic s m sfâ ie la fiecare atingere de clip .

Anii lui îmi curg albi i pe tâmple, îns mai e vreme;mai sunt atâtea zile nepurtatei flori nemângâiate în splendoarea în imilor de mai

din care s ne facem a ternutul,apoi s ne iubim chiar i printr-o simpl atingere de mân ,str tând tinere ea noastrpân’ la ultimul fior al vie ii,împreun ...

M-am împ rt it la pieptul t u cu fereastra închispentru c n-am v zut demult în oglinda eistele f umbre, împlinindu- i zborul,i-am cotrob it întunericul dup un r rit de soare nu mai existe de rt ciune în chiverniseala toamnei,

noi s evad m într-o lume f vârst , de îngeri albi p zit ,unde moartea e lipsit de izbândfiindc timpul n-a trecut pe-acolo...

Dezleag -m de tot ce înseamn muritor

mai z bovesc la pieptul t u s-ascult vibra ia luminiipentru c simt nevoia de prim varnevoia de curat de dor s lbaticdezlegatdin firele de fân cosit mireasma nop ilor de mai

sim im acela i univers acelea i aripi ne dezleagde tot ce înseamn muritor

opre te-m din efemer s fiu etern pe fruntea tanemuritor de rând mai d -mi o respira ie sau doudin suflul t u aprins

aflu ve nicia...


John MOLE (Anglia)

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

John Mole (n. 1941) - pe lâng faptul c scriepoezie atât pentru copii, cât i pentru adul i,este un clarinetist de jazz des vâr it, fiindcunoscut pentru faptul c îmbin poezia ijazz-ul al turi de al i poe i-muzicieni, precumRoy Fisher i John Lucas. A câ tigat nume-roase premii pentru poeziile sale, printre carei premiile Eric Gregory, Cholmondeley i

Signal. A lucrat ca profesor, atât în America, câti în Marea Britanie, reîntorcându-se adesea

pentru a conduce ateliere de poezie i lectur .

Tratament fie începutul

Sfâr itului ori sfâr itulÎnceputului?Ce ispit

te jociCu astfel de inversiuni.

fie umbraVreunei fantome sau fantomaVreunei umbre? SuntÎntrebareaOri r spunsul final?

Fiecare dintre noiUn lucru fragil în natur

Petrecându- i timpulPân ce muzica se opre te

Trupuri acordateImperfect

Suflete tovar eTrestia gânditoare a lui Pascal

Visez într-o noapte m sun Arthur

Meditatorul meu din facultatePrieten de-o viaCare a murit acum zece ani:La ce lucrezi?

întreab . R spund

Aceste poeme sunttraduse în cadrul Proiectului

Interna ional Poetry PRO,coordonat de Lidia Vianu, Directoral Masteratului pentru Traducerea

Textului Literar Contemporan -Universitatea din Bucure ti,

http://mttlc.ro

La un text bizar, invazivScris pe trupul meu.

Aha! exclam elCum obi nuiaCând g sea ceva surprinz torÎn eseul meu s pt mânal. Ai grijCum îl cite ti de la cap tCând crezi c e gata.Adu- i aminteCine i-a spus poetului

cel mai bun prieten e mereuCo ul cu hârtii.

Contemporary Literature Press,sub auspiciile urm toarelor foruri:Universitatea din Bucure ti,

The British Council,Institutul Cultural Român i

Ambasada Republicii Irlanda,

Anun publicarea volumuluiJoyce Lexicography Volume 77.

Frances Boldereff: Sireland callsyou, James Joyce!

Stories from Finnegans Wake.

Editat de C. George Sandulescu

ISBN: 978-606-8592-13-8

În Reading Finnegans Wake, FrancesBoldereff examineaz dou aspecte ale c iilui James Joyce: importan a detaliilorlingvistice i prezen a elementelor narative.Volumul lui Boldereff are, a adar, dou p idistincte. Detaliile lingvistice cuprinse în adoua parte a c ii ei, cum ar fi de pildfrecven a repet rii ini ialelor HCE în textullui Joyce, au fost de curând publicate de noiîn 19 volume, în contextul original i cunum rul de pagin i de rând, pentru a u uracercetarea. Volumul 77 pe care îl public macum în seria Joyce Lexicography se ocupde nara iune, de povestiri. Boldereff explicFinnegans Wake prin intermediul inciden-telor pe care în elegem din explica iile ei cJoyce le-a cules din istoria, geografia, litera-tura irlandez .Repar m în acest fel o omisiune regretabil aultimelor ase decenii, timp în care cerce-

torii c ii Finnegans Wake nu s-au folositde concluziile lui Frances Boldereff nici înargumentare, nici în bibliografie m car. Penedrept ignorat , ea este cu siguran unpunct de referin în cercetarea interna ionalJames Joyce.

C. George Sandulescu & Lidia Vianu

Frances Boldereff: Sireland calls you,James Joyce! Stories from FinnegansWake, editat de C. George Sandulescu, s-alansat oficial pe 17 ianuarie 2014, dar elpoate fi consultat i desc rcat la adresa deinternet: http://editura.mttlc.ro/FW-lexicography-boldereff-stories.html

http://mttlc.ro/

http://editura.mttlc.ro/FW-


Yusuf Yigit ( A u s t r i a )

„Die Donau“

Sowie der Mensch, der sich wassergleich schlängelt,So ist die Donau, die in Eile drängelt,Sie fließt sachte herab: Stufe für Stufe,Ich höre sie ganz klar, wenn ich sie rufe,

Alles fließt: Wasser, Gedanken, Geschichte,Licht, Gefühle, Menschen; ihre Gedichte,Sie inspiriert, einer Muse gleich,Nah und fern - Seelen aus jedem Reich,

Als stolze Tochter von Brigach und Breg,Macht sie sich von Furtwangen auf den Weg,Auf! Zur langen Reise zum Schwarzen Meer,Mit Anmut und Eleganz tritt sie näher;

...ihren Gästen-es lockte sie der gute Ruf,Wie eine Adelige aus dem Königshof,Am Ende dieser Reise stirbt sie ganz heiter,In den Armen der drei Engeln an der Delta,

Tragt sie fort, ihr Engel des Glücks und Segens,Tragt sie fort, ihr Kräfte des Winds und Regens,In das Herz des Meeres die Donau besingend,Auf dass sie aufersteht Frohe Botschaft bringend,

Dort wo Alles anfing,Und wo sie die Welt von Neuem empfängt...

Der Alltagszug

Beobachte die Leute eine Weile,alle sind hastig in Stress und in Eile,

alle begeben sich in den Alltagszug,

Yusuf Yigit este un poet austriac de origine turc , n scut în Ankara, pe4 aprilie 1981. Înc din copil rie a îmbinat caligrafia cu poezia, pe careo expunea cu mult entuziasm în coal , ob inând, astfel, admira iaprofesorului de limba german , care l-a promovat în diverse cercuricultural- artistice. În 2002 se mut în Viena i urmeaz , în cadrulUniversit ii, cursurile Facult ii de tiin e Politice, precum i PedagogiaReligioas . Dup ob inerea diplomei de Licen , lucreaz ca profesor în

colile de Stat din Capitala Austriei, continuând cursurile de Master îndomeniul Politic i r mânând fidel „artei scrisului frumos”Scurt i telegrafic despre el, poate versurile lui ne vor spune mai mult!

Diana IACOB-SP TARU

Signatur:Wenn ich Alles was ich inmeiner Schürze hab, anböteGäbe da für mich einen Platzneben Rumi und Goethe?

alle steigen ein, in den Zug voller Trug,

um ins gewisse Ungewisse zu fahr´n;um verängstigt und erschöpft zurück zu kehr´n…

so laufen alle im selben Marathon,und folgen unterwürfig denselben Ton,

was übrig bleibt, ist ein Gefühl von Betroffenheit,nach dem man sich von den Fesseln des Alltags befreit...

„Das Etwas”

Es ist da etwas, das mich zerfrisst,Ich weiß noch immer nicht, was es ist,

Ach könnt ich es nur beschreiben,Ist es eine geheime Lehre?Von der ich mich lasse treiben,Oder nur eine seichte Leere?

Vielleicht ist es Schicksal; Kismet?Vielleicht bringt mir dieser was mit?Wenn Weisheit meine Seele umarmtund im Elixier des Leids getarnt

Lässt mich in Qual und PeinDoch ein bess´rer Mensch sein?

Ach was!Ich gebe auf, ich lasse los,Lasse mich einfach in den Schoßder Bredouille sorglos fallen,Öffne dann meine Faustballen,

Und reiche dieser resigniert die Hand,Auf dass es lindert meinen Seelenbrand…


Janet NIC~Eugen DEUTSCH

SONET F FISTIC

Printr-un revers te crezi poet,i, ca-n elept, cazi în vibr ri

Minunea zboar , îns ,-n z riDar f versuri de estet.

Demersuri faci s urci noi sc riSpre a ajunge brav ascetSau, in-vers, artizan cochetPrin uni-versuri sau prin… g ri.

Când intelectu- i d impulsSpre zeii-tauri, degresa iDe mitul ce-i lipsit de puls,

Po i c ri pe-al frun ii val,Prin empireul cu fârta i,Ca un emir… sacerdotal!

Eugen Deutsch,1 martie 2013

SONET (de) MOD-IST

Dac ai argou-n sânge,Cert, î i este rar conceptulIar pistilul i-e adeptulCe-un lingou în bra e strânge…

For a vrei s i vând dreptul,Dar avarul ramu- i frângeIar atunci calvarul plânge,Într-un ou, cer ind acceptul…

Fete des i-apar în gândulCel plecat în pribegie,Iar prietenii, cu rândul,

Fug de via a cea câineasci încearc , prin magie,

Pe pitici s îi… lungeasc !Eugen Deutsch,1 martie 2013

SONET I-REVERS-IBIL

Dac stele-adun din râu,Nu fac art pentru hart ,Ci v dau, cu mare art ,Ultimul aspic de grâu.

Stau în cântec pân’ la brâu,Beau mister c-o oal spart .Nemuririi f toartVreau s -i fac, din iarb , frâu.

Peste timpii ce se scurg,Pun metafore la plug.

necheaz -al meu amurg,

Dar nu pot s rinofugi m bucur de insecte,

În ierbarul cu defecte… Janet Nic1 martie 2013

SONET DE-MOD-AT

Ur sc poetul vagabondCe las -n urm râul, crângul

i care- i d cu dreptu-n stângul prind -n la întregul mond,

Brunet fiind, s par blond,Un deal mai mare ca Parângul.Dar nu-n elege el, n tângul,

-i doar s mân rea, pe fond!

Ur sc poetul-gogo ar,Cirea ce se vrea dovleac!Eu tiu c toate au hotar

i-atunci, cultiv un sens arabil.Ur sc poetul, mare fleac,Dar, mai ales, pe cel gonflabil!

Janet Nic1 martie 2013

Criminalul a fost depus într-o cu de sticl ,ca s poat vedea i s fie v zut chiar mân-când ori f cându- i nevoile. Era acuzat deuciderea a 1200 de b rba i, femei i copii.Folosise toate mijloacele - cu it, topor, frân-ghie, otrav , glon .a. Nu avea nicio remu -care, spunea c primise ordin de la Diavol.„Dar dumneata nu po i gândi f a primiordine?”, a fost întrebarea cheie a acuz rii.„Nu”, a spus scurt inculpatul. „Deci noi artrebui s -l judec m pe Diavol”, „Pe el, pe el”,a strigat bucuros criminalul. „Cum dovede ti

ai discutat cu Diavolul?”. „ E aici, în sal ,voi sunte i Diavolul”, fu r spunsul. Rumoareîn sal . „Lini te, altfel v evacuez!”, a inter-venit judec torul, r sfoind jurnalul acestuiindivid ciudat. Pe fiecare pagin era descrisîn am nunt câte o crim . Literele aveau în-florituri gotice. Omul purta ochelari cu ramneagr , avea ochi mici i p trunz tori, p rnegru, p rea cam de 60 de ani, dar putea fimai tân r. Deodat se auzi un strig t isteric -„ Îl vreau de b rbat pe acest om”, declar cuvoce spart o femeie cam zburlit i violentvopsit . „ Dup lege trebuie s -l elibera i”.S-au auzit comentarii - „ Nu i-e team ? Darcare lege spune s fie eliberat?”. „Legeastr mo easc ”, bubui femeia cu voce demarinar. Pe u se strecur un pitic cu p rieneagr i pantofi enormi pentru statura sa.„Eu sunt Diavolul, m scuza i”, opti pri-chindelul. „Vino mai aproape”, ceru jude-

torul. „ Ai acte?” „Am” „ Ce vârst ai, cuce te ocupi?” „ 8.000 de ani, m ocup cu orice,dori i un bilet în iad?”, întreb mieros sal-timbancul. Cineva îl recunoscu - era clovnulde la circul care tocmai poposise în ora .Criminalul se holba la el i nu pricepea marelucru. Apoi interveni - „ E un ho , minte, mi-a furat ieri ceasul de buzunar”. „ Nu i-e ru-ine, p tosule, nu am vorbit noi zilnic la

telefon? Nu i-am spus eu mereu ce s faci?”,se sup piticul. Sala era înm rmurit . Seauzea doar o pic tur ce c dea de pe o ramurpe pervazul ferestrei. Judec torul f cu in-farct. Femeia îl lu pe condamnat de subochii jandarmilor i-l duse acas , unde f cuo nunt ca în pove ti. De atunci, în ora nuse mai auzi de nicio crim . Asta este putereadragostei.

Boris MARIAN


Viorel MARTIN

Var torid . Apa din sticla din ma in eraaproape fiart . tefan lu dou guri de ap .Aproape c îl ardea pe gât. Se gândea:„Doamne, nu ajung eu acas , s iau ap dela frigider? S beau cât vreau eu?

tefan locuia cu Ionu , fiul lui din clasa atreia. De când îi fugise so ia cu eful, c pi-tanul Aldea, nu mai f cuse nici un partaj. Oiubise mult i înc o iubea i acum, ca un ne-bun. Îi d duse ei casa i el a plecat, cu Ionu ,la mama lui, Cristiana. De i era b trân ibolnav , Cristiana era foarte energic . Era imam i bon i buc reas i femeie deserviciu i mai ales bunic iubitoare. tefanavea foarte mult de lucru. Era agent de vân-

ri. Alerga toat ziua pe la clien i. Noul luief nu era niciodat mul umit de el, oricât

treab ar fi f cut. A a sunt sefii. A a suntpatronii.

Când ajungea obosit acas , de obicei pela ase- apte seara, trebuia s fac lec iilecu Ionu . Îl mai punea s citeasc , îi maiexplica unele cuvinte pe care nu le în elesese.

sta era Ionu . Trebuia s te ocupi toatziua de el. Nu mai aveai timp de altceva.

Ce var fierbinte, 2011! Criza pusese st -pânire peste tot. Nu tiu de unde venise ne-norocita asta de criz . La to i le sc zusersalariile. Bugetarii fuseser da i afar pe ca-pete. tefan se bucura c nu a fost dat afar ,

avea serviciu, c putea s îl creasc peIonu . Prietenul lui, Marius, îl întreba mereucum o mai duce. Dac are i el o prieten . Snu stea singur. „Singur tatea, dup diavol,este cel mai mare du man al omului” - ziceamereu Marius.

Mereu îi spunea: „- tefane, eu m ducpe centur . Am o fat frumoas i bun . Cred

o s m însor, pân la urm , cu ea. Cred cdac o ajut s se lase de meseria asta, o sfie o nevast foarte bun , i o femeie de cas ,

e s tul de b rba i pân peste cap”.tefan plecase de la depozitul unde avu-

sese treab mai devreme. Acum mergea pecentura Bucure tiului, dinspre Pantelimonînspre Otopeni. Asfaltul sclipea în zare. P reao balt întins lucioas i fierbinte, care semuta mereu mai departe pe osea. Î i aduseaminte de ce îi spusese Marius, prietenul

u: „- B i, tefane, cel mai bine te sim i dacte duci pe centur , la feti e. Nici nu dureazmult, nu te cost decât câ iva lei. Nu ca înalte rela ii, unde doamna î i aduce aminte ctrebuie s îi pui termopane, sau faian înbaie, sau s îi bagi copilul la nu tiu ce facul-tate, sau îi mai trebuie câteva sute de euro,ca s î i repare ma ina, sau haine, sau câte imai câte... Aici fetele sunt modeste. Sunt cu-min i. Î i iau partea lor, î i fac meseria lor, iai plecat în drumul t u, c oferului îi adebine cu drumul.

Pe partea dreapt a oselei, o p duricetân î i fo nea frunzele argintii. Da, poate

e mai bine a a. Nici nu dureaz mult, rezolvii problema, nici nu te cost prea mult. i

apoi, nu mai ai nici o obliga ie pe urm - gân-dea tefan, doar a a ca s î i fac un pic decuraj. Da. Cred c e cel mai bine. i tefan

zu pe dreapta, la vreo dou sute de metri osiluet frumoas , zvelt ca o c prioar , cupocioarele lungi de 2 metri. Când se apropie,

tefan î i putu da mai bine seama de frumu-se ea trupului ei. Încetini i frân .

- S rut mâna, domni oar !- Bine ai venit! S tii c la mine dai patru

sute pentru una scurt i cinci sute pentruuna normal .

- Cum, a a mult?- Vreau s zic patruzeci de lei, sau cincizeci

de lei noi- A a doamn ... îîî... domni oar ! M-ar

interesa una scurt . Dar unde mergem?i „domni oara” inrt în ma in i-i ar

lui tefan un drum de ar . Mai întâi prindure - vreo cincizeci de metri -, apoi pe

câmp, înc vreo sut de metri, prin spateledurii, dup care intrar iar în p dure, într-

un lumini discret.În lumini ul din p dure, ma ina st tea

cuminte. Numai ventilatorul f cea pu in g -gie, c tefan „forjase” motorul pe centur .

Printre ramurile copacilor, soarele se juca pebordul ma inii. Lumini i umbre, umbre ilumini. Blitzuri de raze incandescente. Miro-sea a iarb proasp . A iarb încins . O u oa-

adiere de vînt înfior frunzele, care î i adu-ser aminte c sunt libere i se pot zbenguicît vor. Var . Var frumoas . Var fierbinte.

Lui tefan nu îi venea s cread c el esteaici i acum. C lui i se întâmpl asta. Nu maiavusese de mult leg turi cu femeile.

Era dornic. Era ner bd tor, chiar pripit.Era înnebunit. I se treziser toate sim urile,ca alt dat . Nu îi venea s cread c el, tefan,st fa în fa cu o fat atât de frumoas .Ochii ei c prui degajau o lumin ireal . Unzâmbet frumos, parc umbrit de o triste eadânc , scotea la iveal dou iruri de din ica ni te perle str lucitoare. Fa a ei alb -tran-dafirie era inundat de bucle atene, învol-burate. Doi cârlion i rebeli îi atingeau obrajiii gâtul. Era frumoas -frumoas de nu se poate.

Cu sfial , tefan întinse mîna i atinseor sânii mici i pietro i, care împungeau

cu dou bobi e fine, de maz re, o bluz sub-ire, de m tase violet, cu mânec scurt ,

strâns pe trup. Bustul ei statuar putea fi in-vidiat de orice prezentatoare de mod dinlume. Cizmuli ele ei din dantel ro ie, cu tocînalt, scoteau în eviden ni te picioare lungi,dumnezeie ti. tefan nu mai v zuse, nici înfilme, a a picioare frumoase. O botez ime-diat, în gând: „Motanul înc at”.

- Cum ai ajuns aici, domni oar ?- Am terminat facultatea. Am lucrat o vre-

me, dar, cu concedierile astea...tefan începu s o mângâie p tima pe

sâni,- Nu trebuie s îmi faci masaj. Descheie-

te la pantaloni!- Cum te cheam ?- Lizy,- Pe mine tefan.- Descheie-te la pantaloni! Banii înainte.

tefan îi d du o bancnot nou -noude cincizeci de lei.

- Nu am rest.- E bine a a!Fata strecur banii într-un buzunar strâmt,

de la pantaloni i se aplec asupra lui.tefan nu mai putea de emo ie. Nu mai

cuse niciodat a a ceva. Când sim i atin-gerea fierbinte a fetei, un val de c ldur îiinvad tot corpul, pân în vârful degetelorde la picioare. Sim ea c plute te, pe un norde argint. Sim ea cum îi zvâcnesc tâmplele.


Începu s o mângâie i el pe p r i pe spate.Mai f cuse el dragoste, dar nu mai avu-

sese niciodat o pl cere atât de mare. Parcîi plesnea inima în piept. Îi trase pu in bluzadin pantaloni i o mîngîie pe spate, jos, în-spre mijloc, pe pielea alb i catifelat , înspi-cat cu un peri or galben i pufos. Fata nuprotest . Î i f cea meseria calm i în lini te.

tefan sim ea c l-a apucat pe Domnezeu deun picior. Era în al nou lea cer. Se sim eabine. Era bucuros. Era fericit. Parc era lamare si se l sa în voia valurilor, care îl urcaui coborau. într-o destindere ireal .

Deodat ârâi un telefon: âr!... ârrrr!Fata se desprinse u or de tefan, se ridic ise c ut în pantalona ii scur i, galbeni istrân i pe corp, care îi ar tau ni te picioaresuperbe i un fund extraordinar. Deschisetelefonul i r spunse:

- Alo, Ionu ? Da, mam , eu sunt.Ai venit de la coal ? Vezi c ai mâncarea

în frigider. S înc lze ti mâncarea, da s stailâng ea i s nu ui i s opre ti focul la aragaz.Da s nu ui i s i pui i pic turile pe care ile-a dat domnul doctor. Ca s te vindeci mairepede, mam . Ce ai f cut azi la coal ? Ailuat foarte bine? Bravo, mam ! Dac înve ibine o s ajungi un om mare.Vezi c mamaeste la serviciu i azi vin mai tîrziu.Vin maitârziu, mam . Azi am mult de lucru. Stau laore, ca s pl tim chiria i curentul. Dup ce

nânci, s i faci lec iile, c te controlezdisear . Mai avem câteva zile i iei vacan .Înainte s te culci, dac e ti cuminte, o s ispun mama o poveste cu zîne. Bine. BineIonu . S fii cuminte, mam ! S fii cuminte!

Lui tefan, care fusese într-al nou leacer, i se înmuiase inima. I se înmuiaser toate.Coborîse cu picioarele pe p mânt. Vorbele îi

sunau în cap: „Vin târziu, mam . Azi ammult de lucru”.

i încheie fermoarul la pantaloni. Fatase aplec din nou asupra lui.

- Ce faci? Nu termin m?- Nu termin m, domni oar . Mul umesc

mult pentru tot ce a i f cut. M-a i f cut fericit.Sunt foarte fericit!

Se scotoci prin buzunare i avea 200 lei.I-i d du fetei.

- Uite, asta e tot ce am. S i pl te ti chiria!Fata lu banii, îi b în buzunar. Scoase

apoi un erve el umed. Cu gesturi delicate,se terse la gur i apoi pe mâini.

- V mul umesc, domnule tefan. V mul-umesc.

tefan conduse fata i o l la locul deunde o luase. Pe centur . Demar în trombspre Otopeni. oseaua era neted ca-n palm .Lat de patru benzi i goal . Nici o ma in .Nici m car o motociclet . Goal -golu . Erao bucurie s conduci. Ma ina cerea. Cândajunsese pe la 140, avea o senza ie ciudat . Ise p rea c st pe loc i vine oseaua pesteel, cu o vitez ame itoare. Nu se mai gândeala drum. Parc nici nu îl mai vedea. Nu se maigândea la nimic. De câteva ori era s intre înparapetul de beton. Nu îi venea s cread .Zicea c a visat. Fusese el cu o fat a a fru-moas ?

Capul îi vâjâia. Sufletul parc îi ie ise dintrup i mergea al turi de el, pe scaunul dindreapta. Era ca o cea dens i albastr .

Se gândea în sinea lui: „Crezi c fata astaar fi rea, ca nevast ? i ce mai râdeam deMarius! Of! Criza asta nenorocit !

Dac ar avea ea bani de chirie, ar maiface ea meseria asta? Cred c nici nu-i place.Cred c este scârbit de b rba i, s nu îi maivad în ochi. i apoi, unde cre te un Ionu ,ar mai putea cre te i al doilea. Ar putea fiprieteni. Ar avea cu cine s se joace i b iatulmeu. Merit s m gândesc.

Îi r suna în minte: „s pl tim chiria”, „Sfii cuminte, mam ! s fii cuminte!”.

Urc pe podul de la Otopeni. Frumos pod.Cu tiroane. Nou. Str lucitor de curat. Capulînc îi vuia:

„Mul umesc, mult, domnu tefan!”Zise cu voce tare:

rut mâna, Lizy. S rut mâna, draga mea!rut mâna!

Clasei politice-i guvern sau pre edinte

tim c fiecare minte.

Solu ie ahistGuvernul: iar i n-ajung ronii,

i-atunci sacrific ... pionii.

DistihMul i vor s-ating înaltul,„Lucrând” spatele la altul.

Reu itCu pastila de umor,Am reu it i-n amor.

Conduc torii studii sau talent

Bag ara-n faliment.

Actori politiciLa TV de grija noastr plângDar din afaceri, îns ,... strâng.

Domnului pre edinteCa ef de stat, m sori i tai

i pe mul i îi duci în... rai!

Cer etoriiMunca pentru ei e dur ,De nu le dai te înjur .

Unor pensionariCu varz , cartofi i linte,Via a lor merge-nainte.

Unor senatoriDe cum se ca -n Senat,Se-apuc stra nic de furat.

Be ieCând sunt beat e ca-n poveste,

ci îmi v d dou neveste.

Unei vedeteLa ea sta-i handicapul:E gol i fundul, dar i capul.

Claudiu {IMONA}I

Hubert - Antichit i


Ion I. P~R~IANU

Trei luni i treisprezece zile i-au lipsitDomnului PETRE PETRIA, ca s aib feri-cirea de a- i aduna familia, prietenii i al icunoscu i la cea de-a optzecea aniversare azilei de na tere (n.22 februarie, 1934; m. 9noiembrie, 2013).

Ca OM de cultur i art , scriitor, formatorde opinii i oameni, metodist pe linie de bi-blioteci, bibliotecar fiind toat via a (1957-58; Tite ti, comuna natal ; din 1959 a lucratla Biblioteca Jude ean „Antim Ivireanul” dinRm. Vâlcea pân la împlinirea sorocului de aie i la pensie), trebuie cunoscut de mai tineriiiubitori de art , cultur , literatur , întrucâtpu ini tiu c D-l Petre Petria în paralel cuprofesia de bibliotecar s-a ocupat de depis-tarea a zeci i sute de personalit i de originevâlcean i nu numai. Le-a întocmit fi e per-sonale, i-a publicat, încurajându-i ca nimenialtul, în numeroase c i, articole-medalion,dic ionare etc. A aminti cele 438 pagini, carecuprind 259 personalit i n scute în jude ulVâlcea, din lucrarea semnat de PETREPETRIA: VÂLCEA - OAMENI DE TIIN ,CULTUR I ART : DIC IONAR, vol I,Editura Conphys, Rm. Vâlcea, 1996. O muncde sisif!

În cel de-al II-lea volum: VÂLCEA: OA-MENI DE TIIN , CULTUR I ART ,

ap rut la Editura Conphys, 2004, PETREPETRIA în colaborare cu Doamna CRISTINA

SOIU (n. 25 dec. 1960, în ora ul Dr -ani), în cele 466 pagini aduc în aten ia

cititorilor alte 480 de personalit i din Vâlcea,ca dovad c jude ul nostru, prin str daniai talentul lor, prin valorile materiale i spi-

rituale, contribuie cu succes la îmbog ireapatrimoniului cultural- tiin ific al României.

A fost colaborator la numeroase revistei ziare: Orizont, Evenimentul, Urzica, Buri-

dava, Cronica vâlcean , Curierul de Vâlcea,Studii vâlcene, Informa ia zilei, Revista bi-bliotecilor, precum i la Radio Craiova, avândrubrica „S ne cunoa tem personalit ile vâl-cene!”

De altfel, PETRE PETRIA, cercet torliterar, toat via a a c utat s scormoneascprin „lada cu zestre a Vâlcii”, s cunoascpersonalit i (i-or mai fi sc pat ), s le prezinteîntr-o aur , a a cum trebuie s -l vedem noiazi, cei care l-am cunoscut i, de ce nu i to iceilal i.

Scriitor prolific, PETRE PETRIA a primitnumeroase premii i diplome pentru operasa, mai ales pentru pove tile scrise pentrucopii: Durerea din p dure, Plai vâlcean. Deasemenea, a primit referin e critice din parteamultor personalit i de marc ale culturii i

In memoriamIn memoriam

literaturii române. În sprijinul afirma iei - unexemplu: „Zona geografic a Vâlcii…ogur de rai… a generat idealuri i valoricultural- tiin ifice, nominalizate cu con-tribu ii esen iale în patrimonial na ionali universal al culturii.

Era necesar s se pun în eviden va-lorile umane nominalizate, care s-au n scuti au dobândit forma ini ial în coordo-

natele geografiei spirituale ale jude uluiVâlcea. Realizarea acestui DIC IONARDE VALORI UMANE, de Petre Petria, estemeritorie, pentru c toate etniile sau po-poarele au o constant preocupare de a- iface cunoscute valorile creative i de a semândri cu ele...” (Prof. univ. dr. AlexandruPopescu-Mih ti)

PETRE PETRIA nu a murit! E în Împ iaCerului. E în sufletele i inimile noastre.

S-a dus în loc f durere i suspin, în în-tuneric, s aprind Lumina, s i g seascprietenii, pe care totdeauna i-a c utat i i-aiubit.

Pe 22 februarie, 2014, comemor m 80 deani de na terea celui care a fost i va r mâneîn amintirea noastr - PETRE PETRIA.

Dumnezeu s îl aib în paz i s -l odih-neasc în Pace!!!


Dominic DIAMANT

-xxx-Dac nebunul din Dejagaskar

O scald ,când cu har,când mai avar,Murind i el,ca orice muritorItinerant pe-un rm neprimitorNu-i de-n eles în nebunia lui ?

Ia s v v d pe voi,pierdu i,tehui,Crezând doar în acel ce-i t inuitDe sufletu-i atât de chinuit

Ia s -mi expune i voi,ce-a i fi f cut,Aprin i de-un dor adânc,necunoscut,Mizând,naivi,pe unicul talant ?

i fi avut vreun drum mai fascinant ?N-ave i cum ti,da-n nebunia mea

Tot Paradisul chiuie când vrea.-xxx-

Din seara asta pân mâine-n zoriO noapte lung cât o ve nicie

împresoar i îmi d fioriIrepresibili.Cine s mai tieNoptatecul Morpheu ce-are de gândIntrând în rolu-i mut,imprevizibil?

Cu fiecare clip ,tremurândDevin mai speriat i mai penibil

Ia- i,Doamne,p tosu-nvolburatAlin -i suferin a idioat ,Mut -l,f s tie,într-un patAdamic,unde visele-l îmbat

Nu m l sa în bezn s disparTerorizat de-al nop ilor co mar !

-xxx--mi mâna ,s te duc prin Labirint !

O dau,dar dac tu te r ce ti? jur pe Dumnezeu c nu te mint

Iar mie-mi plac asemenea pove tiNu te-ndoi c n-o s reu im

Itinerând pe ne tiute c i

Cu cât risc m cu-atât e mai sublimDemersul luminos din ochii t i

Iubito,pentru tine m avântAcolo unde nimeni n-a mai fost !

faci s cred,e ti tare în cuvântAcuma tiu c am un el i-un rost.

Numai de n-am intra-n vreo fund tur !Te îndoie ti,deja? Mai taci din gur !

-xxx-De când cu prostitu ia la mod

O fat nu mai cre te-n puritateMaternitatea-i moft cât mama o dIntens,când c rea ,când pe spate

Nimfomania e-n ascensiuneIdem lesbianismul ca i homoCu-o furie a sexului nebuneDezbat probleme-n public i pro domo

Iar mocofanii-ncornora i de fufeAccept ca pe o fatalitateMarasmul f margini,sp lând rufeAu preg tind dejunuri preferate

Nici vorb de moral nu mai esteTr im cu to i o stranie poveste.

-xxx-De ce amân la nesfâr it s scriu

O oper cum nu e,fascinant , tot întreb,retoric i pustiu,

Iar sufletu-mi,precum o Rosinant ,Nu tie pe ce cale s o iaIspr vile-mi mai vrednice s fie

Cum stau i sorb din cea ca de cafeaDescop r c o mare poezieIa chip i form ,stil i con inut,Asemeni creatorului ce-i toarnMisteriosul har i r mâi mut

Atâta disperare-n plin iarnNu tiu s m fi prins,de când m tiuTaman acum când a fi vrut s scriu.

Hubert - Podul Neuilly

RECURENT

Da... ochii t iatât de noptatici de enigmatici de magnetizan iai gândurilor mele al turi de gura ta atât de vie voluptoas doritcu setea însetatului de atâtea ori vine s -mi tulbure amor ireaîn care m-am scufundatzarea spre care-am plecati... de nevindecat.

DIALOG

Arborii sunt prietenii mei! Deun zi m ascultau ne mai sf tuiam Ca i noi, unii sunt mai bine dispu i iar al iiau r cinile în alt parte. i ei se vor privi i de cei mai vârstnici descoperi ipân la cap tul acela de drum unde ne vom sfîr i cu to ii: în scrum.

(Versuri din volumul aflat sub tipar laEditura DESTINE - Montreal)

Leonard Ionu] VOICU

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul V, nr. 1(41)/2014

Nicolae B~LA{A

Ne-am întors spre cas . Poteca îmi p reao c rare cosmic pe care c lcasem într-un felde început al lumii. În fa a pârleazului, ne-amoprit. Acolo, atunci, mi s-a p rut c totul seîmparte în dou . Înainte i dup ... „Înainte idup c derea omului în contingent, în firesculamestec de via i moarte, amestec din care,de cele mai multe ori, îl scoatem pe Cel deSus.” - mi-am zis în gând, în timp ce mi-autrecut prin urechi cuvintele bunicii: „dac-ai

-L iube ti pe Dumnezeu, pe ai t i, oamenii,în general, atunci po i s faci ce vrei.”

- Treci tu? ...Sau eu?- l-am întrebat peAvi, nedumerit , cu gândul undeva, departe,în primordii.

- Tu! A a se cade, a a e scris în bunelemaniere - mi-a r spuns el.

- Daaa?!... Uite, eu am dubii. Adam i Evalui cum or fi s rit ei pârleazul, tocmai din rai,în vremurile noastre? ...C de s rit, l-au s rit!Sau o fi tot poveste?!

- E, i cu tine! Dar mai bine a a. Ce s î ispun? Gustând din p cat, vrând s se tie...

- Eee, p i vezi?! Asta e cu totul altceva.... i s-au tiut?

- Poveste grea! Dac vrei s ne apuceaci sfâr itul lumii, eu zic s d m cu banul.

m?- Dragul meu, d m, d m cu ce vrei tu,

chiar i cu cerul de p mânt, dar cum r mânecu gustatul?

- Cum?! Ca la începuturi.- P i atunci, pup -m i tu, c se r ce te

i m liga, i jum rile în tigaie...Iar mamaieare i ea bâzdâcul ei! Odat te pomene ti:„f , mo ato, p i eu mai sunt la vremea ta? Mis-au dus toate. ... i puterea, i r bdarea! Of,i moartea asta, c nu mai vine s m ia!”

Moartea?! Auzi i tu, moartea? Ia! Lua-o-ar ipe ea... Dar cine s-o ia? C e mai urât decât...

- iit! Asta n-are termen de compara ie...- tii tu? Dac o fi vreo frumoas , întoars

de la coas , spre sear , în drum spre cas ?Am v zut eu odat , într-o excursie, pe ValeaArie ului, în Apuseni, ni te zdrahoance demuieri... Cum coseau, a a coseau! M , uite,una dintr- lea i-ar trebui ie. Aaa, n-ai maisc pa! i-ar rupe aia oasele i de pupat te-arpupa când vrea ea. Hai, pup -m i trece-modat în partea ailalt ! Nu de alta, dar s maivedem i noi cum mai este, pe aci, prin lume,

lumea! Ce mai stai, hai!***

Dintr-odat , Avi m-a luat în bra e i m-atrecut, peste pârleaz, în curte, la bunica, într-un fel de copil rie a mea. M-a l sat apoi cupicioarele pe p mânt, tocmai lâng groapacu noroi a porcilor i piua în care î i cl teau,în fiecare diminea , maxilarele, ni te ra eblestemate. Parc nimic nu se schimbase.,,Mac-mac! Mac-mac-mac!’’

- Aaa, urâtelor, pân aici v-a fost! Voi mi-i speriat somnul în fiecare zori de zi! Voi,

râpa ii ia i mamaie cu num toarea: „...una,dou ,...nou ... Fat , s tii tu c , în noapteatrecut , a avenit vulpea?! Sau vreun dihor...Nu e aia pric ! Nu e i basta! O fi dormitpeste gard la... Ioan ! Ioan ! Ia ie i, f , ivezi c -mi lipse te g ina! Arde-o-ar focu so ard ! ...Ce zici? E? Eee, bine c e! Fat , c

rise inima din mine! Fir-ar-al focului s fie!”- Ce zici de mamaie? Hei! Avi, m b iatule,

unde i-e gândul?- La tine, în copil rie. Tare dr la e tre-

buie s fi fost!- Da? P i atunci musai s m vezi cumva

goal ... Goal pu !... Dezbr cat , vreau szic, în putina cu ap cald , în curte la tataie...

aa! Ia vezi, c m ru inez! ...În putin lamo Gheorghe... Vrei s i ar t unde? Trecempe-acolo, prin gardul din spatele casei.

- Mda, de ce nu? Numai s ai loc... C tu,copila de atunci, acum e ti mare. Rostul dingard, pobabil, acela i.

- Eeee, da!... Ba nu! Aceea i... Sufle elulmeu trece u or, pe unde vreau eu. Chiar iprin cer! Când m apuc pe mine pandaliilei vreau s -L iau de must i i pe Mo Gheor-

ghe, i pe Dumnezeu. Mai ales atunci când îieste dor de el. Dor?!... Mda! Hai, hai i-ai svezi!

În col ul oprului, ne-am oprit. O clipam vrut s -i ar t lui Avi locul în care îmi ineamîngropat comoara. M-am r zgândit. Mi s-a

rut c , într-un fel, îl tr dez pe tataie. Desub frasinul rotit de deasupra noastr , lâng

cina c ruia aveam tot ce îmi l sase el,am privit cerul. Parc î i deschisese por ile.

sim eam r pit de un f de sfâr it. Dupce am dat b riile într-o parte, am trecut încurte la baba Ioana. Acolo, aproape totul ne-schimbat. Doar buruienile î i f ceau mendre-

le. Printre ele, am f cut, totu i, câteva piruete,apoi am alergat spre prispa casei. Pa ii mei,prin iarba încâlcit , un fel de simfonie a co-pil riei!

- Se vede c e ti în lumea ta!- Mda! Chiar m simt bine! Sincer, aici

pot fi eu. Eu, ai mei i Dumnezeu. Hai, trageaer în piept... Respir ! Parc are un alt gust?De ve nicie! Nu sim i c timpul nu mai e timp?

- Asta dac nu prive ti în urm , altfel,totul se împarte i undeva, musai i un fel deGomora...

- Ce tiu eu?! Acolo, o altfel de poveste.Una în care Biblia a pus sub ochii omului pe-deapsa tr irii în p cat. Dar tot acolo, incestul.Da, incestul!... i culmea, trecut cu vederea.În Biblie, î i dai seama?!

- Dorin a de a aduce în lume via , maipresus de orice... Morala?!... Mde! Probabilde-acolo s-a inspirat Machiavelli când ascris: „Scopul scuz mijloacele”

- „Scopul scuz mijloacele” - au zis-o iia dinainte, i tia de acum, o zic to i ne-

mernicii când vor s scape basma curat .„Scopul scuz mijloacele, dac elul urm riteste nobil.” În Biblie, din acel p cat, via aavea s i urmeze cursul. În lumea noastr ,îns e invers. Râsul plânsul! Un fel de b taiede joc la tot pasul.

- Iar de aici, scoaterea din matc a celor-lal i. Eu zic s schimb m subiectul! Undeziceai c e putina?

- P i, cum, nu o vezi? i eu care m ro-isem toat ! Uite, acolo, în col ul casei! - i-

am ar tat lui Avi în timp ce am urcat pe prispacasei.

ile erau închise. Lac te ponosite atâr-nau în belciugele înfipte sub fiecare clean .Am privit în interiorul unei înc peri, în caretotul p rea încremenit. Pe tocul ferestei, doupahare pe jum tate golite. Într-unul uic , înaltul vin. R seser acolo, probabil de când

i d duse duhul i baba Ioana.- Avi, pe la voi prin sat, se mai întorc mor-

ii? Adic , mai vin i ei, de pe lumea ailalt ,i mai vad rostul l sat în lumea asta? S

mai treac i ei pe drum...- Mor ii?! Aaa, mda!... Adic ... P i, de ce

ar face-o?- Uite a a...(Fragment din romanul Sarra - vol, II)


Beatrice Silvia SORESCU

OAZA POEZIEI

Am coborât în oaza poeziei,Cuvântul tot l-am r sucit cu dalta,Am luat din el doar cântul ciocârliei

i-am pus trei îngeri s p zeasc poarta,

Zile în ir, am fr mântat întruna,Aluatul ei dospit cu raze dulci,Am martori numai soarele i luna,Luceferii mi-au fost p rin i i prunci,

Am pus s cânte codrul cu ai s i,Marea s -mi curg lene la fereastr

i am plantat pe gean ghiocei,Sub pleoape, zarea mi-a zâmbit albastr .

BUDVA

La Budva, muntele s rut marea cu foc.Bra ele lui mângâie cerul oval.Gândurile sunt într-un continuu jocCu visele, care se bronzeaz pe mal.

Ora ul vechi i-o cetate imens ,Te cople te izul medieval.Albastrul z rii e prins într-o pens ,Perdelele apei sunt de opal.

La Budva, ora ul poart aur -nalt ,Stelele au ochii deschi i.Aici, zarea e atât de curat ...Luceferii de suflet sunt prin i.

La Budva, îngerii es ve mintele m rii,Speran ele se rumenesc sus, pe stânci,Se sparge vântul în rochia z rii

i stelele dorm în cuiburi de cuci.

PIC CU PIC

Ne strive te clipa în t cere,Ne otr ve te via a pic cu pic,Speran ele s-au n ruit i ele

i dintre toate, am r mas nimic?

Iluzii, vorbe goale, n ruire,Noaptea alearg gata s ne prind ,Avem albea putred -n privire,Pupilele s-au pironit pe grind ,

A cui e vina? Unde-s vinova ii?Nu-i nici un suflet care s regrete?La col de strad , se iubesc aman ii,

ul ne-absoarbe ca un lung burete.

NU MAI SUNT ÎNGERI

Nu mai sunt îngeri, e v zduhul gol,O sabie imens st s cad ,Pe via a asta nu mai dai un pol

i vulturi cronc nesc pe cer gr mad ,

Se-apropie sfâr itul, dragii mei,Suntem fl mânzi de lini tea din cer,S-au dus în van atâtea epopei,E totu-n jur, otrav i mister,

Suntem îngloda i în aspre neputin e,Blestemul poate-i unul p tos,N-a fost s-atingem albe biruin e,Dracii ne-a teapt la porti , jos,

Am îndurat i ur , i durere,Am scris pe suflet stelele cu dalta,Dar acum, nu mai avem putere,Ne-am isp it p catele i soarta,

Se na te lumea f viitor,Veacul e mort, iar noi am obosit,Moartea pânde te-n orice muritor

i Dumnezeu pe to i ne-a p sit?

SEMNE

În fiecare clip ce m duce, r stignesc u or, pe cruce,

Cu frica sunt, de-o ve nicie, sor ,Corabia vie ii n-are pror ,

-ngrop, de vie, într-o stea cernit ,Buc i de suflet, lav prea topit ,Scârbi i, i pe tii ies acum din ap ,De-o ve nicie, greul greu ne sap ,

Suntem atât de-aproape de dezastrui cerul sânger i el albastru,

Închina-ne-vom la cine nu aude,rile sunt, de-o ve nicie, surde?

Sunt ocat de hot rârea prietenului literar,poetul Traian T. Co ovei de a ne p si...într-o diminea de 1 ianuarie... de a ne

si...E cel care a semnat cu nr. 1 recomandareamea în ASPRO. E cel care nu tiu cât îmicitea opera sau cuno tea ECATERINANEGARA, dar avea respect deplin pentruceea ce sunt, rar atitudine a poe ilor fade poete, a a se întâmpla în lumea literar .Eu sunt o privelegiata în lumea b rba ilorcreatori, sl vit fie domnul...T. T. Co ovei, într-o sal , pe N. B lcescu -domnul Vasile Blendea a tiut s neimortalizeze, poate se p streaz ...A hot rât s plece...Am s -i duc flori lui M. Eminescu s -lîntâmpine, lui Nichita s -l întâmpine, lui A.Doina s -l întâmpine, lui G. Vulturescu s -l publice... i am s PERCHEZI IONEZÎNGERIII s nu-l r neasc , acolo, în arapoe ilor.

CANONpoetului Traian T. Co ovei

El ine o pisic neagr în bra eCa pe un aparat de fotografiat

i pisica clipe te ochii ei verziCând umbra ca un oricel sare pe subpicioarele feteiImortalizându-i în diferite ipostaze,Spre exemplu, când s-a furi at sub fusta eiCodi a i-a r mas afar

rind pe pulpa ei; - aici sau aici,Poate ai uitat s scrii un cuvânt,O floare,- Ei, cine poate s reziste atât

i poetul a dat pisica pe scaun, se fotografieze împreun cu fata; - aici

sau aici,Cu ea în bra e, când pe un picior,când pe altul.

Ecaterina NEGARA(R. Moldova)


Viorel ROMAN (Germania)

Cotidianul german FrankfurterAllgemeine Zeitung din 17. nov. 2013, Karl-Peter Schwarz: Der Kronzeuge sollverstummen / Martorul principal trebuie s

mân mut / împreun cu Institutul deInvestigare a Crimelor Comunismului iMemoria Exilului Românesc îl readuc înactualitate pe generalul de securitate IoanMihai Pacepa, la 85 de ani erou neîn eles,domiciliat în USA.

Institutul din subordonarea Partiduluifilorus la putere (PSD) l-a invitat pePacepa, reabilitat 1999/2004, la Bucure tipentru a contribui la „demascareacaracterului criminal al dictaturii comunistedin România”. Acela i imbold nobil îl are iziarul german, demascarea crimelorceau iste.

Pacepa este îns în Securitate din anul1951 i a participat la primele crime ale noiiputeri. Ele nu se prescriu, a a c e pu inprobabil ca el s revin senin la loculfaptei. Asta presupune i ziarul de laFrankfurt, preocupat îns numai deexcesele na ionalismului, nu i de crimeledin perioada stalinist .

Pacepa se mândre te c a fost agentulNKVD/KGB-ului, care l-a promovat ideterminat s fug în SUA ca scompromit na ionalismul: politica deindependen a lui Ceau escu e fals , el eagent al Moscovei. O diversiunedescoperit repede de americani. ÎnsInstitutul de Investiga ii din Bucure ti cai cotidianul din Frankfurt cred în

dezinformarea KGB-ului, nu în punctul devedere al CIA-ului.

Teroarea din România ruso-comunista fost incomparabil mai radical la început,decât în perioada final , na ionalist , cutoate astea crimele anilor 50 sunt tabuizateatât în ar cât i în str in tate. Despreactivitatea spionului NKVD/KGB din ceamai sinistr perioad stalinist nici uncuvânt.

Dac de informa ii i dezinforma ii seocup atât presa cât i serviciile secrete s

vedem care sunt interesele reale, binecunoscute. Dictatura de dezvoltare iindependen a na ional a lui Ceau escuera împotriva intereselor ru ilor i anglo-mozaicilor, care s-au în eles i l-au ucis în1989. Pacepa recunoa te c a activat înconformitate cu interesele ruse ti,împotriva intereselor române ti. Oricumru ii i anglo-americanii nu tolereaz înEuropa o emancipare na ional în afaraintereselor lor.

Dup lichidarea lui Ceau escu curentulfilorus domin din nou la Bucure ti, a a cnu-i surprinz tor c un agent KGB demarc este reabilitat i acum invitat deInstitutul de Investiga ii a CrimelorComunismului i Memoria ExiluluiRomânesc s fie în mod paradoxal martorulprincipal al unor crime la care s-ar fi putut

fie fost p rta . Oricum, lametamorfozarea lui Pacepa din spiontr tor în erou al luptei anticomunisteparticip acum i cel mai influent cotidiangerman. Cui prodest?

ile de viseceas cup ceas i clip dup clipse scurg prin noapte ca printr-o firidcând dragostea pe rug se înfiripi vântul moare într-o vale-arid

în stoluri liliecii fug de moarteducând cu ei t cerea insolitdoar noi mai r sfoim ca pe o carteamorul ce-ntre noi se tot agit

abia în zori când soarele r sarei lep m c ile de vise

iubirea noastr merge la culcaresupus unor legi înc nescrise

Dispre uiredetest iubirile din interesdetest minciuna cu picioare scurtedetest elogiul rostit mult prea desdetest intru ii care- i intr -n curte

detest grandomania din bel ugdetest eroul care st ascunsdetest politicienii care sugla dou ugere ce sunt de muls.

detest fricosul ce se d viteazdetest be ia de cuvinte oarbedetest persoana groas la obrazdetest du manul ce din ochi ne soarbe.

detest sporov iala f rostdetest amorul rostit rar i lentdetest poemul plicticos, anost,detest poe ii care n-au talent.

Vei regretavei regreta-ntr-o zi sau într-o noapte

m-ai vândut pe dou mere coapte

vei regreta i poate-o s te doarcerea-mi scurs într-o c limar

vei regreta târziu ori mai devremeiubirea ce se-ascunde în poeme

vei regreta într-o var cumintecând steaua-n care crezi acum te minte

vei regreta târziu ori mai devremecând gura mea nu o s te mai cheme

Ioan VASIU

Hubert - Cascada


Floarea NEC{OIU

Ioana Stuparu este o prolific scriitoarea momentului, creatoare de poezie, proz(nuvel i roman), piese de teatru, în caresurprinde cu un excep ional sim detaliile cealc tuiesc via a unor personaje, al c ror tra-seu existen ional devine, prin tratareaautoarei, unul de referin .

Recentul roman „VERA”, pentru care aprimit premiul pentru literatur „Mihai Emi-nescu” oferit de Academia Dacoromân , esteun miniroman psihologic, el trateaz o ca-zuistic decupat din contemporaneitateanoastr înnebunitoare. Luând în consideraredimensiunile reduse ale acestei crea ii, aîncadra-o, mai curând, speciei nuvelei, specieepic medie, ce ar situa-o pe autoare într-unlung ir al numelor celebre.

Începuturile au fost prefigurate în secolulal XVIII-lea de Ioan Neculce, consideratîntâiul mare povestitor al nostru.

În plin secol al XlX-lea, pa opti tii cre-eaz adev rate capodopere, unele modelnedep it i neatins pân ast zi, precum„Alexandru L pu neanul” de Costache Ne-gruzzi c ruia i se al tur V. Alecsandri. În adoua jum tate a aceluia i secol - poate celmai bogat veac din istoria noastr - în toatesensurile - marii no tri clasici Mihai(l)Eminescu, I. L. Caragiale, I. Slavici (cunoscutdrept „nuvelistul Junimii”), - specia atingeperfec iunea. La sfâr itul acestui veac al Re-na terii noastre i începutul celui de al XX-lea, alte nume - B. t. Delavrancea, MihailSadoveanu, L. Rebreanu, Mircea Eliade dau,prin talent i înzestrare genial , str lucirespeciei. Aceste nume celebre au f cut ca pro-za româneasc - cu prec dere romanul i nu-vela - s ating cea mai înalt treapt a reali-

rii artistice, înscriindu-se valoric în plan

european, egalizându-ne cu marea literaturuniversal - de-a lungul dezvolt rii întreguluifenomen literar na ional, proza a cunoscutcreatori de mare valoare, men inându-ne capopor creator al turi de ru i, englezi, francezi,italieni, spanioli care au dat patrimoniuluiuniversal nume geniale.

În ultimele dou decenii, în ara noastrse scrie imens. Nu tot ce este tip rit este icrea ie, în sens art de înalt inut . Beletris-tica actual este cople itoare ca num r desemnatari, astfel c ne afl m într-o în bu-itoare infla ie de romane, nuvele, eseuri, f

a ti care sunt, cu adev rat, valoroase.Credem c omenirea i-a cam spus marile

adev ruri ale vie ii ei, c ci nimic nu este nousub stele, „toate-s vechi i nou toate”.

Este cert c umanitatea tr ie te cele maidramatice decenii din istoria ei atât de zbu-ciumat , locuitorii dintre Dun re i Carpa inef când excep ie. Consecin ele evenimen-telor i fenomenelor acestui timp asupraoamenilor sunt catastrofale: nervii cedeaz ,trupul se îmboln ve te, totul se degradeaz .Ioana Stuparu a surprins în cea mai recentproz a ei tocmai aceast teribil nefericire azilelor noastre: personajele ei, din varii mo-tive, fac crize devastatoare, astfel c unicasolu ie i speran r mâne tratamentul într-oclinic de specialitate.

a începe cartea: M ria Mireanu, femeiematur , mam , simte c trebuie s se internezespre a se elibera de cumplitele ei dureri decap. Merge înso it de un so în eleg tor,Radu Mireanu, i tot timpul este fr mântat ,dominat de întrebarea: „sunt nebun ?!”.Personajul urmeaz traseul croit de autoare.

ria Mireanu este internat în Sec ia de„Nevroze”, unde o cunoa te pe Vera, tân racu care st în aceea i camer . M ria devine,prin blânde e i c ldur matern , persoanaîn care Vera are o deplin încredere, m rtu-risindu-i cauza teribilelor ei crize ce au adus-o la vârsta adolescen ei - în acest spa iu alaliena ilor. Cumplita traum psihic a venitdin partea unui tat care sparge lini tea iarmonia familiei din cauza unei femei de carese îndr goste te i p se te familia, sfâr-ind în închisoare. Vera peregrineaz pe la

prieteni i neamuri, dar nu- i afl alinarea,

suferin a accentuându-se la moartea unuiunchi foarte drag în fiin a c ruia îl revedeape cel ce i-a fost tat . Toat via a i idealurileei s-au n ruit i a a a ajuns în spital. Veracap puterea de a se elibera de ru ine i-iconfeseaz M riei totul, care, la rândul ei,

rturise te doctorului M noiu, frumosul idistinsul medic care vindecase mul i neferi-ci i cu pricepere i r bdare.

În final, Vera î i va elibera subcon tientulprin confesiune i mai ales restabilirea unorrela ii corecte între pacien i i doctori, astfel

finalul este fericit. În epilogul operei estefericit , viitoare m mic i c torit cuAndrei.

Andrei este un personaj - caz al aceleia isec ii NEVROZE, care- i are drama lui, ce-idevasteaz echilibrul sistemului nervos:moartea p rin ilor într-un cumplit accidentde circula ie. Andrei este vindecat prin pu-terea magic a iubirii pentru Vera - cea caredevine mama copilului lui în final.

Ioana Stuparu este un prozator pragmatic,scriitor omniprezent, omniscient i omnipo-tent care tie totul despre personajele salepe care le duce pe drumul croit, spre a de-monstra convingerea de la care se pleac :eliberarea de obsesia unei vine prin m rtu-risire total înseamn restabilirea echilibruluiinterior al celui c zut prad acestei sfâ ie-toare obsesii. în final i M ria Mireanu capfor a de a terge din subcon tient semni-fica ia unui gest f cut cu peste dou deceniiînainte. În elege c , de fapt, nu-l iubise pe

rbatul pe care-l abandonase în preajmatoriei, m ritându-se cu Radu Mireanu,

la bra ul c ruia, vindecat , p te senin .Miniromanul este o lectur agreabil , care

men ine curiozitatea de a-l parcurge integralprin tehnica suspansului men inut de autoarepân la final. Este o crea ie cu mesaj precis -nu- i încarc sufletul cu fapte grave i cu sfâr-it fericit i încurajator: st în puterea omului

capacitatea de a se izb vi prin logos m rtu-risitor i prin magia dragostei. Este o lecturpl cut , deconectant i reconfortant în carete afunzi spre a sc pa de realitatea oripilantîn care ne zbatem. Personajele sunt fiin e fru-moase în str fundul sufletului, care salveazomul din ghearele unui cotidian distrug tor.


Decebal Alexandru SEUL

Era destul de tân r, înc burlac, i înce-puse o nou via în plaiul de care n-avea sse mai despart treizeci de ani. În acele tim-puri, înainte de anul 1989, nu-i era prea u or

i g seasc o gazd cât de cât accepta-bil , prin natura profesiei sale, i dac s-ar fiputut aproape de dispensarul comunal. O a-flase îns , prin bun voin a preotului de a-tunci, la câ iva pa i de noul s u loc de acti-vitate. I se oferise o c ru cu balcon laetajul casei parohiale. În care se ajungea peo sc ri din tinda comun . Preotesei îi campl ceau licorile bahice. Cât despre asistentulmedical Timidu, la acei ani, îi era floare laureche s -i in oleac de companie. O f ceadup numeroasele ei insisten e fiindc , îngeneral bea singur , numai rareori, cu p -rintele. Totu i din pricini ce se cer în elese,degrab , omul în anteriu devenise suspicios(evident, tân rul începuse s evite asemeneasitua ii).

Preoteasa citea c i, se culca de obiceidup miezul nop ii, iar p rintele asculta apa-ratul de radio, în surdin . Dormeau în paturiseparate. Timidu surprinsese, aspectele ar -tate, inopinat. Via a-i decurgea normal pânce po ri a îi înmânase o scrisoare cu A.R.Citind-o aflase c este invitat la sediul mili ieior ene ti, la o camer c reia ast zi, nu-i maiine minte num rul. Speriat pu in de locul

unde trebuia s ajung , Timidu o f cuse to-tu i cu capul sus. Acolo, un tip robust, cu oprivire deloc primitoare îl i lu în primire decum deschise u a:

- Stai la pop în gazd , a a-i?- Da.- Trebuie s tii, sau dac nu, intereseaz -

te ce face evanghelistul la noaptea?- Ce s fac , doarme cu preoteasa.- Cu mine s n-o faci pe-a prostul, c te

las f slujb i te mai trec i la catastif.- Tân rul, f a- i pierde cump tul, îi

spuse celui care îl interoga c p rinteleascult radioul. Tonul îi fusese dezarmantde sincer f a intui urm toarea întrebare.

- i ce ascult ?

- Nu tiu.- Ce le spune oamenilor la biseric ?- ine slujba, le zice i predica.- i ce le comunic la predic ?„Pildele Bibliei” îi r spunse Timidu,

omului cu aceea i c ut tur rece.- Iar o faci pe-a naivul. Atunci fi atent.

Popa ascult „Vocea Americii”, „Europa li-ber ”. i l mure te credincio ii s nu le con-vin regimul.

- Nu. Nu tiu. Sunt str in de toate astea.- N-o s mai fii!Timidu fu pus s semneze o hârtie. N-o

cuse.- Ai s mi-o pl te ti scump îi uierase

înveninat de ur insul robust. „Ce-am f cut”i spuse cel interogat pe drum. Îns era prea

târziu. S se întoarc i poate a a îi optiseDumnezeu.

La sosire nu-i suflase preotului o vorbi nu tie cum ar fi continuat p ania, dac

nu i-ar fi g sit o alt locuin prin c torie.

Hubert - Podul rupt

OD LIMBII ROMANE

Vorbim cum ne-a-nv at mama a spunelucrurilor din jurul nostru -jum tate p mânt, jum tate minune.

E o limb aprins de curioas , pentru unii, ne-n elege i apa i ascu ul de coas

al lunii, muntele i lumini ul de la tiubeu;vorbim atât de omene te c uneoriDumnezeu sub umbra cuvintelor noastrese odihne te.

Vorbim ce suntem i suntem ce vorbim,sorbim din ulcic i vin i luminCuvântul când ne cheam la Cin .

Substantivele noastre-s amare;nu au declinare nici de venit, nici de dus,ci numai orizontul de sus -taboric urcu de Vinere Mare.N-avem t lmaci în aceast prisaci Vale a Plângerii; chiar îngerii

omeneasca vrând s-o deprindmerg la gramatica noastr din ghind ,iar veacul din duhul pietreice nu se schimb

spunde plevei ce-o vântur vântul:Oamenii tia s-au n scut din limb ,

înaintea lor, Întru-nceput,le-a fost Cuvântul.

GARA F INE DE TREN

Am intrat în templul unui copaci-am înv at s înfloresc, i s tac.

Am intrat la piatr în r runchii am deprins cum s tac, s m înal ,

stând în genunchi.

Am intrat la spic i la strugurucenicind tainei început de mugur;

tac, s m înal , apoi s-o-nmugur.

Cu psaltirion i iter m-am întors la minedin nou i am g sit din toate câte ceva,dar fiec rui ecou îi c zusenum rul de strad i prima liter .

Dumitru ICHIM (Canada)


Sorin OLARIU (n. 08.02.1965)

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

scut la Buchin, lâng Caransebe . A absolvit Lic. Industrial 1, din Caransebe , Fac. de Mecanic la Institutul Politehnic„Traian Vuia”, din Timi oara i Fac. de Teologie-Istorie „Andrei aguna”, din Sibiu. Cursuri post-universitare de Managementla Universitatea „Dr gan” din Lugoj. A lucrat ca profesor la Liceul Forestier din Caransebe , iar dup stabilirea în S.U.A., laMichigan, lucreaz ca Advertising Specialist la o companie multina- ional de telecomunica ii. Realizator de emisiuni cultural-educative la posturile de TV i Radio locale, redactor al unor reviste de cultur din România, redactor cultural la „CurentulInterna ional”, ziarul românilor din America de Nord. Fost membru al Cenaclului Umori tilor „Apostrof” din Caransebe ,membru al Uniunii Epigrami tilor din România, vicepre edinte pentru diaspora al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”din Bucure ti, membru al cenaclului „Frunza de Ar ar”, cuprinzând umori tii români din Ontario, Canada. Membru al LigiiScriitorilor din România, Filiala Timi oara, al Asocia iei B enilor de Pretutindeni (vicepre edinte) i al International Societyof Poets din SUA. Cet ean de Onoare al comunei Buchin, jude ul Cara -Severin.

Poet, publicist i epigramist, a publicat peste 30 de c i, între care: Buzunarul cu epigrame, Cior pelul cu catrene, Circ bani, Vine trenul cu catrene, Epigrame, Urzici pentru mari i mici, Cartea-i mic , dar furnic , Glume noi din diaspora,

Epigrame. Mic antologie, Made în SUA, Epigramiada. Apare în numeroase culegeri i antologii române ti de poezie, prozi literatur dialectal i în peste 50 de volume colective de epigram .

EpigramaEpigrama, ca s-o vezi,Te înv îndat trucul:E o capr cu trei iezi

i al patrulea e... lupul.

EmigrareE timpul s v spun cinstitDe ce din ar -am emigrat:N-aveam o surs de venit

i-am prins o surs de plecat.

Autoportret de epigramistStima i confra i, b ga i de seam ,De i v scriu din alt ar ,

vrea s ti i c -n epigramEu n-am r mas pe dinafar .

Unui coleg epigramistColegul meu, ca autor,Desigur c e plin de har

i-adun foarte mult umor…P cat c e involuntar.

Paradox românescCând românii sunt pe-afarAu un mare dor de ar ,Dar în ar se usuc :Au un mare dor de duc .

Unei colege sexyVenind în minijup la coal ,Colega m-a b gat în boal

i nimeni nu s-a mai miratCe iute am c zut la pat.

toria religioasÎncheiat cu : Amin !Slujba asta ne-a adusO fecioar mai pu in

i un r stignit în plus.

Sfat unui mireCuvântul soa ei s nu-ncalci,

ba i covoare i s m turi, speli la rufe i s calci…

Dar nu ca mine pe de-al turi.

Mas rotund la TVUn gând l untric m apasPrivind discu iile plate:Mai poate fi rotund -o masCu-atâtea capete p trate?

InterogatoriuM-au dus asear la Chestur ,C-am spus i eu un banc cu tent

i-atât de mult m descusurC-abia m coase-o asistent .

RetrocedareCu lacrimile-n ochi uvoiPlângeau ranii pe-nserate:Le-au dat p durea înapoi…C-un kilometru jum tate.

Epifabul mioriticara noastr , de-o cutreieri,

Nu-i nici mare, nu-i nici mic ,Dar con ine-atâ ia greieri...

de-a dreptul te furnic .

rav (politicienilor)-i in Domnul tot a a, rog într-una i insist, altfel n-a mai câ tiga

O pâine ca... epigramist.

Norocul lui B sescuL-a curentat pe vas, odat ,Un cablu de la un motorDar a sc pat basma curat

nu-i prea bun conduc tor.

30 DecembrieChestiunea e hazlie

i-i f cut public :Studiul despre monarhieAzi, mi se... republic !

Tineretul, viitorul riiSe-a teapt de la tineret

schimbe ara-n mod concret,Iar tineretul, ca urm ri,O schimb , dar pe alte ri.

Divor amiabil divor m civilizat, doar niciunul nu-i mai breaz:

Tu nu m suferi când sunt beat,Eu nu te suf r când sunt treaz.

orulSimbolul care vrei – nu vrei,

i spune lucrurile-n fa :Fidelitatea – la femei –Atârn de un fir de a .

Motiv pentru be ieVia a asta-i scurt , frate,În elege-m o dat !De lungit nu se mai poate,Hai atunci s-o facem lat !

Vine iarnaCaloriferul l-am salvat,E preg tit pentru iernat,

ast zi am b gat în elUn kilogram de antigel.

Vizita medicalDoctorul se uit grav,Dar în sinea-i bucuros:Pacientu-i r u bolnav,Plicul îns -i „s tos”.

Capra vecinuluiIes, gr bit, cu furca-n poart ,Înjurând ca un ateu:Capra din vecini e moart ...Dup cucuruzul meu!

Mare parad gayCând îi vezi r mâi n uc

i te-ntrebi în mod firesc:Dac nu se reproduc,Cum a a de se-nmul esc?

Plata cu ziuaMoartea întreba mieroas ,Într-un sat, acum vreun an:„Cât pl ti i o zi de coas ?...

mai fac i eu un ban.”

Vasile Til BLIDARU (n. 01.01.1949)


Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

scut în loc. Dogari, com. Beceni, jud. Buz u, cu numele Vasile Blidaru. A absolvit Liceul „Nicolae B lcescu”,din P târlagele, (1966) i coala Postliceal de Geologie, Sec ia Topografie, la Facultatea de Geodezie, Bucure ti(1972). A lucrat ca tehnician topograf, în prezent fiind expert cadastral. Membru al Uniunii Geodezilor dinRomânia.

Este pre edinte al Cenaclului Umoristic „Amprenta” (din 1997), de pe lâng funda ia cu acela i nume dinBuz u, director al revistei „Carambol” i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România.

Scrie epigrame, semnate cu pseudonimele Vasile Til Blidaru, sau Buhoglind , apare în numeroase publica iide gen, particip la concursuri, primind peste 50 de premii, dar nu i-a publicat vreun volum propriu. Este inclusîn peste 50 de volume colective de epigram .

rereMai sunt un strop de ap vieRostogolit din plan cerescPe fa a Terrei – p mântie

n-am putut s-o-nveselesc.

PesimismTalentul nu mi-l pun sub cheie

i totu i la minuni nu sper;Când mi se-aprinde o scânteie,Apare-un critic pompier.

Confra ilor epigrami tiDin Infinitul dat i nou ,To i am putea urca Olimpul...Ne e potrivnic numai Timpul,Acuma, de exemplu, plou !

Spa iu de rug ciuneMi-e locuin a România,Iar Basarabia – gr dina;

m închin mi-a vrea Chilia,Da-mi ine bra ul... Ucraina.

Teatru în familieForm m un cuplu ideal,

ci în familie, so iaÎmi las rolul principal,Iar ea semneaz doar regia!

Patului meuTe-am p sit în nop i pustii,Te-am c utat în nop i de-amor.Prieten intim, doar tu tiiC-am fost i prin i cer etor.

Muzei de la miezul nop iiÎn nop i cu sunete de harpe,

-ntâmpini când î i caut patul,Cu sâsâitul ca de arpe

nu- i trezesc din somn b rbatul!

Unei stripteuzeEu, înaintea tuturor,Din cei ce te privesc cu jind,

i-a oferi un m or...Dar unde, naiba, s i-l prind?!

torie la marePromite-n largul lui, ca mire,O insul de fericire,Dar ea, cu un picior în prag,Pretinde un arhipelag.

Fiului meuDac din gre eli nu-nve i

i-o s le repe i proste te, cu capul de pere i,

Poate... se mai rotunje te!

ria sa, ranulUn alt Ahile,–ajuns la c tâi,Din câmpul luptei nu abdic ,De i îi cânt greierii-n c lcâi,Iar palma aspr îl furnic ...

Raport ri comunisteS-au gr bit s ne anun eLa hectar – treizeci de mii!Nu s-a stabilit ce-or fi –Kilograme sau gr un e.

Pre ul lucr rilor agricoleranul, simplu în cuvânt

i port, prive te singurelCum intr banii în p mânt

Mai repede ca el...

Realiz riCroind vie ii un f gaApropiat-am optimi tiAdesea satul de ora

Prin naveti ti...

Reorient riDe i e secet la mine-n sat,Ne fie solul binecuvântat

i Cel de Sus în stare s ne in g urim conducta de benzin !

AlegereDecât prin urbe cu scandal,Cu existen a în pericol,Mai bine-n satul meu natalChiar dac n-am un rol agricol.

Din zona colinarPe-o avere de „p duche”Eu i un vecin sucit,Pentr-un gard iar st m pe-o muche

...De cu it!

lag r la arUn gr jdar, de fel be iv,A cântat o noapte-ntreagUnei junci, imperativ:

Fat drag !

PerseverenChiar cei cu rezisten a în declin

i cu vederi din ce în ce mai slabe,sesc un fir de adev r în vin,

Pe care îl despic -n patru... labe.

Prejudec izând c sunt incoruptibil

A insistat un grandomanC-un plic cam gros, spunând penibil:„I-al domnule, nu fi ran!”

Perspective în satul meuAvem re ea de ap la osea,TV prin cablu i pe stâlpi lumini,Iar în curând i gaze vom avea

s-a cules fasolea prin gr dini!

Încurc turaInspectorul cel nou aratA fi un tip destul de dur,

n-are mam , n-are tat ...i-atunci de cine s -l înjur?

Dorin electoralMi se cunoa te etichetaProduselor i deci a vrea

ridic m mai sus tacheta, unii dau cu capu-n ea.

Imperiul (defini ie)Un uria mereu la pând ,Ce se gânde te când e-nfrânt

i ling rana sângerândCu-o nou limb de p mânt.


Nelu VASILE

Constela\ii rebusiste(fantezie)

P.S.: La o dezlegare corect , pe man eta careului ve i descoperiprenumele (2 cuv.) i numele unui membru al colectivului de redac ie,ara în care este stabilit (sigla) i postura în cadrul redac iei revistei

“Constela ii diamantine”.

Nelu VASILE [email protected]

ORIZONTAL: 1) ... 2) Boal ... de care nu po i s scapi - Loculfrunta ilor. 3) Scris curat f du nie! - Asmute câinii la Co oveni!- Rob marginalizat! 4) Editat în reluare. 5) Câinele din bra e - Cuvânt...lipsit de importan . 6) St s cad (fem.). 7) Scos din foc - Perioadde vacan ! 8) Trei-patru litere din alfabet! - Refren oltenesc auzitprin Milano! 9) Sunt ascunse bine - Nu trece pe la p rin i. 10) ...VERTICAL: 1) ... 2) Femeie cu p rul castaniu - Oferit din pl cere. 3)Mâna i de la spate! - Pr jitur festiv - Ofert la pia ! 4) Plecat dincas - Un om din mul ime. 5) Volumul copacului! - E “vechi” lacompunere. 6) Nap sec! - Sensul ie irii din cas . 7) Intrat în adâncime- Nu- i lipse te nimic. 8) Jum tate din trenul de Golen i! - Asta lucreazpe la spate - Metod de adormit copiii. 9) Micu a care prinde cercelul- A pre ui din inim ! 10) ...

Dez

lega

rea

care

ului

:IST

IAN

PETR

- R

AIE

- PA

NO

U -

CT

- SO

- T

- RB

- RET

IPA

RIT

A- E

NO

T - F

UTI

L - D

AR

APA

NAT

A -

A -

T - A

RS

- AN

- C

D -

ILA

- U

- S

- T

AIN

E -

ATEU

- O

RA

SOC

IATA

(CR

ISTI

AN

PET

RU

BLA

N; S

UA

; RED

AC

TOR

ASO

CIA

T).Gheorghe B^LICI

(R. Moldova)

La 50 de aniLa vârsta asta toat lumea vine

vad de ar i la fel de bine,Iar unii î i aduc i câte-o floare,

-i jum tate de înmormântare...

Locul meu în viaL-am c utat, visând etern,Dar adev ru-i cam sinistru:Când am ajuns pe la Guvern,Mi-l ocupase un ministru...

La venirea democra ilor în Prim rieTo i comuni tii uite c-au plecat

i-i bine c-a venit puterea nou ,ci într-o zi i eu am avansat

Din cabinetul 3 în 29...

Mie la numirea într-o nou func ieDe când lucrez în aparat,

simt ceva mai ap rat,

Dar cu ce-mi d i-aicea statulNu prea lucreaz ... aparatul.

Unui prieten care m-a întrebatcum m mai descurcÎn statul nostru cel avutEu procedez ca mii i mii:Din când în când iau împrumut,

mai întorc din datorii.Reflec ii în familieCe bine e la mine-acas ,Când stau cu to i ai mei la mas

i n-am în pung o para,S-o terg i eu pe undeva.

Aspira ieDe i am studii i muncesc,

chinuie te-un gând etern:

pot i eu s tot tr iescCa un ofer de la Guvern...

Situa ie estivalSoa a mea cât a lipsit,Dus pe-un meleag alpin,Am sp lat i am g tit...Pentru-n suflet mai pu in...

Mie, pe la 50 de aniEu i acum m simt în stare,La vârsta care mi-a venit,

vreau mai multe-admiratoare,Iar gloria - pe la sfâr it!..


Când m uit în calendar, nu-mi vine scred: au trecut 40 ani de la absolvirea facul-

ii. Cu siguran , pe tineri cifra îi duce cugândul la un mo negu venerabil, care mergela aniversare sprijinit în baston, dac nu cum-va într-un c rucior cu rotile. Textul de favine cumva s contrazic aceast imagine.

În ultimii zece ani, inând leg tura pe in-ternet cu colegii de facultate, am organizatîmpreun întâlniri anuale în Bucure ti, urmatede sejururi în comun. Anul acesta, fiind cifrrotund , am stabilit c ar fi cazul s facem oexcursie mai deosebit , c doar la Mamaia,Bran i Sâmb ta am tot fost. Din lista de pro-puneri (Portugalia, Creta i Sicilia), a fostvotat Sicilia, un lobby puternic venind dinpartea unei colege care, în timpul liber, e ghidla o agen ie. Culmea e c , în final, colega încauz n-a mai putut veni cu noi, fiind soli-citat s conduc un grup în America de Sud.Sincer s fiu, am fost u or dezam git de ale-gere, despre Portugalia i Creta mai tiamcâte ceva i îmi doream s v d, de exemplu,civiliza ia minoic la ea acas . Despre Sicilianu tiam mai nimic i nici nu-mi închipuiam

ar fi mare lucru de v zut. Dar dorin a de apetrece o vacan cu colegii de facultate eraprea puternic pentru a renun a în favoareaaltei destina ii.

Uite a a, pe la sfâr itul lui aprilie 2012 adebarcat pe aeroportul din Catania un grupde opt persoane plecat din Bucure ti i, a-proape simultan, înc un fost coleg îmbarcatla Stuttgart. Ultimul, Chris, e un personajsimpatic, în ciuda originii sale teutone, prindefini ie lipsit de umor. De fapt, ar trebui

-i fim cu to ii recunosc tori, pentru c sur-sele principale ale fondurilor structurale suntFran a i Germania, ori el î i pl te te de mul iani impozitul pe cas în Fran a i cel pe venitîn Germania.

Am fost caza i la un hotel din Letojanni,o sta iune mic dintre Catania i Messina.Hotelul este coco at pe vârful unui deal, pemalul m rii, oferind o panoram superb .Undeva, în zare, se z re te Italia continental .

Men ionez, în trecere, c am beneficiatde condi ii excelente de cazare i mas , all

inclusive, o expresie care mi-a devenit taredrag dup ce am constatat c „all” includeai o sticl de vin la fiecare mas . Toate la ni -

te tarife modice, pentru seniori. Remarca ielegan a cuvântului „seniori”, complet diferitde vulgara expresie „old men”.

Ceilal i colegi de sejur erau, în marea lormajoritate, mai seniori decât noi. Erau i câ-teva senioare singure i cochete, prilej detachin ri permanente la adresa lui Chris, sosit

consoart .Excep ie f cea o pereche de tineri, vecini

de balcon, care pl tiser un supliment de ti-nere e. Ne-au m rturisit c fuseser cu unan în urm în Grecia, în condi ii de 5 stelesuper all inclusive i li s-a acrit de snobismulromânilor de acolo. Cic o cucoan nu con-tenea s ofteze:

- Mi-e dor de vila mea din Snagov!Tân ra noastr a încercat s strecoare o

vorb :- La mine la bloc...La care cucoana, cu ochii mari, plin de

respect:- Ave i un bloc??Am mers în excursie cu dou aparate de

fotografiat dup mine. Unul, proasp t achizi-ionat, avea un zoom de 35x i când îl fo-

loseam la maxim, stârneam invariabil excla-ma ii de uimire:

- O, ce scul are Noric !Parantez : Noric e un nume vechi de 45

de ani, acordat de colegi pentru c în facul-tate erau prea mul i Dani i Viorei.

Cum aparatul nou nu avea acumulatorde rezerv , îl c ram dup mine i pe cel vechi.Lucru care s-a dovedit salutar, f s vreauam ascultat sfatul profesorului de la cursulde foto: „Un aparat se poate oricând strica,

a c e bine s ave i în permanen la voiunul de back-up”. Într-o sear , la întoarcereadintr-o excursie lung i obositoare, am scosde la gât simultan puloverul i aparatul fotocare, c zând de la în ime, s-a f cut praf.

ocul (meu) a durat trei secunde, pân mi-am amintit c aparatul era asigurat.

De i aprilie, vremea era bun de plaj , seputea face baie nu numai în piscin , ci chiar

în mare. Doar c , fiind const eni, Leni icu mine nu eram atât de dornici de plaj , a a

ne-am înscris în toate excursiile posibile.Am avut un singur u or regret - din cauzalipsei de participan i, excursia din Malta, pecare o a teptam cu interes înc din ar , ceamai scump i cea mai obositoare din toate,n-a mai avut loc. Dar v dau un exemplu gr -itor al faptului c fiecare r u are i ceva bunîn el: ti i ce reconfortant e s prime ti înapoini te bani dup ce deja îi cheltuise i?

Una peste alta, excursiile ne-au f cut sconstat m c , în ciuda p rerii mele precon-cepute, în Sicilia fa de multe alte locuri, aice vedea. Ba chiar, pe zi ce trece, am r masdin ce în ce mai încânta i. Poate i din cauz

n-am avut a tept ri prea mari. Uneori, ig-noran a e un r u care are i ceva bun în el.

Insula are o suprafa de zece ori mai micdecât România i totu i vezi mun i mai înal idecât Bucegii no tri. „Vezi” nu e doar o fi-gur de stil, vulcanul Etna, înalt de peste3.300 metri, este vizibil din toat jum tateade est a insulei. Este un vulcan activ, carefumeg în permanen . Când am trecut primaoar pe lâng el, p rea un mo negu cu p rulalb, puf ind din pip . Dar în prima dimineapetrecut pe insul , ne-am convins c nu edoar un vulcan ie it la pensie - am g sit terasaacoperit cu o pulbere de zgur fin , cenutrimis în timpul nop ii în semn de „Bunvenit!”, ca de la un senior la alt senior. Ulte-rior ne-am dat seama c era o opera ie cosme-tic , de întinerire. Dac în prima zi, versan iiEtnei erau înz pezi i, de un alb imaculat, laurm toarea excursie am v zut un întreg ver-sant înnegrit de zgura erupt peste noapte.

Etna nu e singurul munte, întreaga insuleste un lan de mun i i de dealuri, care î iînal coamele direct din mare. Poate c existi câmpii ascunse între mun i, dar pe unde

am trecut noi, n-am v zut nic ieri o suprafaplat , m car de m rimea unui teren de fotbal.Din acest motiv, ora ele construite în pantau un aspect interesant, cu solu ii arhitecto-nice care de care mai ingenioas . În multelocuri, denivel rile au dus la apari ia unor

Dan NOREA


tradi ii locale, cu caracter de s rb toare,atrac ii cu totul inedite pentru turi ti. În Cal-tagirone exist o scar de aproape dou sutede trepte care, în func ie de sezon, este orna-

cu diverse tipuri de flori. În Noto, în anu-mite perioade, o strad în pant este acoperitde sus pân jos cu picturi realizate din petale.Din p cate, pe ultima am v zut-o doar înpliante.

Datorit climei mediteraneene, dar i areliefului montan, vegeta ia este cât se poatede variat . G se ti, unul lâng altul, pe de oparte mirt, vi de vie, palmieri, oleandri, cac-tu i, agave, migdali, m slini, citrice, pe dealt parte, pini, stejari, fagi, conifere. Totulîntr-un amestec multicolor care î i încântprivirile. i nu doar privirile, ci i celelaltesim uri. În sala de mese se f cea în perma-nen o coad mic la un aparat care pro-ducea suc din portocale mici i ro ii. Am auzit

din cactu i se face o dulcea deosebit .Nu mai vorbesc de migdale, m sline sau devinul de Marsala, cunoscut în întreaga lume.

Istoria Siciliei începe din cele mai vechitimpuri, când se pare c insula avea numeleTrinakria. În traducere înseamn „trei puncte”i cea mai evident semnifica ie are leg tur

cu forma triunghiular a insulei. Dar, cu sigu-ran , simbolistica, mult mai profund , areimplica ii religioase. Cert e c expresia plastica trinakriei, un cap de meduz înconjurat detrei picioare, este nelipsit la toate tarabelede suveniruri.

Din tot ce am vizitat pân acum, eramconvins c Spania are diversitatea cea maimare de influen e culturale. Ei bine, Sicilia odep te i cred c în Europa este incom-parabil din acest punct de vedere. Ca ocurtezan la col de strad , a fost cucerit perând de fenicieni, greci, cartaginezi, romani,arabi, spanioli, bizantini, normanzi... Nu s-au

sit înc dovezi c ar fi fost violat devikingi, dar se fac cercet ri în acest sens.

Dup ce Zeus, respectiv Jupiter, au c zutîn uitare, religiile dominante au fost pe rândortodox , musulman , romano-catolic .

Sicilia de ast zi, variat i atractiv , esterezultatul acestor cuceriri succesive. Fiecare

u are i ceva bun în el.a c am putut vedea în Taormina i

Siracuza teatre antice grece ti, de form se-micircular , cu o acustic perfect , unde iast zi se in spectacole cu piesele lui Eschili Euripide. În Agrigento, pe Valea Templelor,

exist câteva temple grece ti, unele mai bineconservate decât Parthenonul.

Tot din epoca antic am v zut câtevateatre romane, de form elipsoidal , iar în Pi-azza Armerina, o vil roman cu mozaicurifoarte bine p strate, în suprafa total de3500 metri p tra i.

În Siracuza, rezisten a pere ilor catedraleieste dat i acum de coloanele masive aleunui templu antic. L ca ul a fost pe rândtemplu, moschee, biseric .

Apropo’ de Siracuza, îmi m rturisesc peaceast cale ignoran a. tiam c Arhimede atr it în Siracuza, unde din când în când f ceabaie i striga „Evrika”. tiam c a inventatacolo focul grecesc, cu ajutorul c ruia a in-cendiat flota roman . tiam c a fost ucisacolo de un soldat roman i c ultimele luicuvinte au fost „Noli tangere circulos meos”.Dar eram convins c Siracuza e un ora înGrecia i, când am auzit de Siracuza din Sicilia,credeam c e o coinciden . Ei bine nu - am

it în Siracuza pe urmele lui Arhimede, iaro pia îi poart numele.

Urmele l sate de diver ii cuceritori aiinsulei nu sunt totdeauna distincte. În Pia aDomului din Catania exist o fântân din EvulMediu, pe care troneaz un elefant din pe-rioada cartaginez , care duce în spate un obe-lisc egiptean.

Chiar mai interesant este amestecul destiluri, vizibil în Catedrala din Monreale i înCapela Palatin din Palermo, ambele cons-truite de aceia i me teri, dovad asem nareaevident . De i arhitectura general dove-de te c au fost ridicate în perioada norman-

, pere ii sunt acoperi i de mozaicuri de tipbizantin, iar în partea de jos i în curtea m -

stirii vezi arabescuri - ornamente cu mo-tive geometrice i florale.

Ocupa iile principale ale sicilienilor suntpescuitul i agricultura, atât cât permite re-lieful. Dar exist i ocupa ii locale, tradi i-onale. Caltagirone e cunoscut pentru cera-mica sa care împodobe te, printre altele, ce-lebra scar înflorat . Noto e renumit pentrubalcoanele din fier forjat, cu sus ineri orna-mentale fanteziste. Siracuza are mari carierede calcar, dintre care una e vizitat de nume-ro i turi ti. Are o acustic excep ional , oform ciudat i o legend care a f cut-o cu-noscut tuturora. Pe vremea aceea, carieraera s pat de condamna i, iar Dyonisos,tiranul Siracuzei (nicio leg tur cu zeul omo-

nim) st tea ascuns în ni a de sus pentru aasculta, profitând de acustic , eventualeleplanuri de evadare. Datorit formei, dar i alegendei, pe tera se nume te ast zi „Urechealui Dyonisos”.

Sicilienii, fiind oarecum izola i de lumeaa-zis civilizat , au principii mai conserva-

toare. În Palermo, o fântân împodobit custatui dezgolite este numit de locuitori„Fântâna ru inii”. De altfel, onoarea este unprincipiu de baz în rândul Mafiei, o orga-niza ie veche în Sicilia de sute de ani. CumMussolini înc din anii ‘20 a început o cam-panie anti-Mafia, mafio ii au devenit cei maiînfoca i antifasci ti, sprijinind în mod eficientdebarcarea alia ilor. Acordul cu anglo-ame-ricanii a dus la o înflorire a afacerilor Mafieidup al doilea r zboi mondial i abia dupcâteva decade s-a reu it o reducere a influen-ei acesteia. Ast zi, din ce în ce mai multe

magazine au un afi „Pizzo free”, prin care a-nun c refuz s pl teasc taxa de protec ie.

De i lipsit total de simpatie pentru o or-ganiza ie de acest gen, mi-am cump rat oapc specific mafiot , numit coppola.

oar , comod , r coritoare. Fiecare r u arei ceva bun în el.

N-am vorbit nimic despre Palermo, al cin-cilea ora al Italiei, cu palatele, monumentele,Teatrul Massimo, unde a cântat celebrul Ca-ruso, catacombele capucinilor... Doamne, cemacabri pot fi oamenii uneori!

N-am vorbit despre catedralele impresio-nante din Palermo, Catania, Siracuza, ad u-gate la irul nesfâr it al domurilor m re e dinEuropa…

N-am vorbit nimic despre Insula Bella delâng Taormina, al c rui nume spune totul.

Dac le-a descrie pe toate, ar ie i un vo-lum imens, pe care Sicilia chiar îl merit . Darnu cred c e acesta rolul meu. Pentru c , spredeosebire de alte lumi, Sicilia trebuie nu nu-mai v zut ci sim it prin to i porii. Acolo, lafa a locului.

Închei adresându-i mul umiri, pe aceastcale, colegei noastre, f îndemnul c reia n-am fi ajuns în Sicilia.

Piazza Armerina - un ora în trepte

Documents

Constelatii diamantine, nr. 1 (41) / 2014