Obiective

1.Imbogatirea cunostintelor personale cu privire la istoria aviatiei si la contributia cercetatorilor romani in dezvoltarea acesteia;

2. Constientizarea valorii istorice a poporului roman in domeniul aviatiei;

3.Initierea dorintei elevilor de a se implica in actiuni de promovare a valorilor autentice romanesti;

4.Realizarea de activitati practice, machete, expozitii referitor la domeniul studiat;

5. Informarea elevilor cu privire la importanta practica a aviatiei in viata de zi cu zi.

Istoria aviației are o durată de peste două milenii. Astfel, cele mai vechi obiecte

zburătoare realizate de om pot fi considerate zmeele realizate prin anul 200 î.Hr. în China și cu

ajutorul cărora o persoană putea survola teritoriul inamic în timpul confruntărilor armate. Este

cunoscut cazul prințului Yuan Huangtou, care după un astfel de zbor, a supraviețuit dezlegându-

se de zmeul care îl purta în zbor.

Aspirația spre zbor a lui Leonardo da Vinci a fost reprezentată prin diverse proiecte ale

marelui geniurenascentist, dar nu a reușit să pună nimic în practică. În perioada cuprinsă între

secolul al XVII-lea și al XIX-lea, observațiile asupra atmosferei au condus la

realizarea baloanelor cu hidrogen. Având baza teoretică constituită din dinamica fluidelor și legile

lui Newton, ia naștere aerodinamica modernă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt

utilizate baloane cu aer cald pentru a se efectua chiar și acțiuni de luptă, cum este în

cazul Războiului Civil American sau al Bătăliei de la Petersburg.

Cuvântul aviație, cu accepția actuală, a fost introdus, în 1863, de către francezul

Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle (1812-1886), precursor în acest domeniu, in lucrarea

"Aviation ou Navigation aérienne". Abia la începutul secolului XX, experimentele și realizările din

domeniul aviatic au dovedit că este posibilă construirea unui aparat de zbor mai greu decât aerul.

Primele aparate mai grele decat aerul

În 1874 Gustav Wilhelm von Achenbach proiectează un aeroplan cu elice. Otto

Lilienthal realizează o serie de planoare cu care, în perioada 1891 - 1896, realizează o serie de

zboruri în vecinătateaBerlinului. Deltaplanul realizat de el a încheiat cu succes mai multe zboruri.

Dar acesta nu avea un sistem de control al direcției, Lilienthal fiind nevoit să își balanseze

trunchiul pentru a ghida planorul într-o anumită direcție.

La 6 mai 1896, Samuel Pierpont Langley lansează un planor care zboară aproape un

kilometru și ajunge la o înălțime de circa 30 de metri.La 2 octombrie 1899, Percy Pilcher își

pierde viața la 32 de ani în urma unui accident cu deltaplanul.

În 1900, inspirați de lucrările lui Lilienthal, Frații Wright experimentează zborul cu planorul.

Sunt primii care au zburat cu un avion și anume la 17 decembrie 1903, conform propriilor marturii

fara insa a prezenta nici un fel de dovezi. Pina in anul 1908 fratii Wright au refuzat in mod

constant sa-si prezinte avioanele sau sa zboare cu ele in public.

La începutul anului 1901 și în 1902, Gustav Whitehead reușește două zboruri la bordul

unui mic monoplan echipat cu un mic motor, ambele proiectate de el însuși. Dar din nefericire,

acesta nu a fotografiat evenimentul și de aceea nu există o dovadă sigură.

Alte încercări de zbor fuseseră efectuate și de Félix du Temple în 1874, de Alexandr

Mojaiski în 1884 și de Clément Ader în 1897, dar nu au o confirmare precisă în documentele

epocii. Pe data de 18 martie 1906, Traian Vuia devine primul om din lume care a zburat cu un

aparat mai greu decât aerul (avionul Vuia 1).Jacob Ellehammer zboară în circuit închis 42 m la

înălțimea de 50 cm pe data de 12 Septembrie 1906.

Alberto Santos-Dumont, după mai multe zboruri cu balonul si un zbor cu martori de 4-7 m

la inaltimea de 50-70 cm efectuat pe 13 septembrie 1906, pe 23 octombrie 1906

la Paris realizează celebrul său zbor cu avionul 14-bis (Quatorze-bis), care este considerat primul

zbor atestat cu un aparat mai greu decât aerul. O altă realizare a lui Santos-Dumont o constituie

primul record mondial recunoscut de Federația Aeronautică Internațională și anume parcurgerea

în zbor a 220 metri în 21,5 secunde, record realizat la 12 noiembrie 1906. Prima traversare

a Atlanticului a fost reușită de aviatorii britanici John Alcock și Arthur Brown în iunie 1919. Dar

cea care a intrat în istorie este cea a lui Charles Lindbergh din 1927.

In RomaniaRealizările lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia și Henri Coandă au determinat nașterea aviației

românești simultan cu cea mondială.În 1906 Traian Vuia reușește primul zbor autopropulsat cu

un aparat de zbor mai greu decât aerul.

Aurel Vlaicu realizează un avion sub forma mai multor modele (Vlaicu I, Vlaicu II) cu

care, în 1912 câștigă cinci premii memorabile la un miting aerian din Aspern, Austria.

Henri Coandă, descoperitor al efectului care îi poartă numele (Efectul Coandă),

realizează în 1910 primul avion cu propulsie reactivă (avion cu reacție).În cel de-al Doilea Război

Mondial, armata română era dotată cu avioane realizate de Industria Aeronautică Română și la

care au contribuit și proiectele lui Elie Carafoli. Astfel, la începutul răzbiului, România avea în

dotare 276 avioane de luptă.

Traian Vuia În ziua de 1 iulie 1902, el sosea la Paris, aducând în bagajele sale proiectul unui original

„aeroplan-automobil”, conceput în perioada studenției, și macheta aferentă, realizată pe parcursul

ultimelor douăsprezece luni. În iarna lui 1902/1903, Vuia începe construcția aparatului,

perfecționând până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj.

Se lovește din nou de probleme de natură financiară, dar reușește să le depășească, ajutat și de

mentorul său Coriolan Brediceanu.

În toamna lui 1904 începe să-și construiască și un motor, tot invenție personală.

În 1904 obține un brevet pentru această invenție în Marea Britanie. Întreaga parte mecanică e

terminată în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie, după ce i se montează motorul, și

este numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea prevăzută o greutate totală de

250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început

în 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.

Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată.

După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un

metru, pe o distanță de 12 m, după care palele elicei s-au oprit și avionul a aterizat.

Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a

zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și

aterizare. De atunci a fost scoasă în evidență și propagată ideea că Vuia a reușit cu aparatul său

să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, "la bord", fără "ajutor extern"

(pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbatere

asupra definiției de primul aeroplan.

În continuare va mai breveta și construi diferite invenții, spre exemplu un generator de

abur în 1925, sau două elicoptere între 1918 și 1922. La 3 septembrie 1950se stinge din viață

la București.

Henri Coanda

Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost

un academician și inginer român, pionier alaviației, fizician, inventator, inventator al motorului cu

reacție și descoperitor al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului Constantin

Coandă, prim-ministru al României în 1918.

Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistentă la deplasarea în aer a diferitelor

tipuri de suprafete portante (profile de aripă) cu posibilitatea inregistrării valorilor pe diagrame

pentru posibilitatea comparației si stabilirii profilului ideal. Dispozitivul era montat pe un vagon in

fața unei locomotive, iar experimentele se desfășurau în mișcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia

Paris-Saint Quentin. Ulterior a putut face aceste determinări folosind un tunel de vânt cu fum, și

o cameră fotografică specială, de concepție proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un

profil de aripă funcțional pentru viitoarele sale aparate de zbor.

1911: În Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce

acționau o singură elice.

1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează

mai multe aparate de zbor "clasice" (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă.

În 1912 unul dintre ele câștigă premiul întâi la Concursul internațional al aviației

militare din Anglia.

1914-1918: Henri Coandă lucrează la "Saint-Chamond" și "SIA-Delaunay-Belleville" din

[Saint Denis]]. În această perioadă proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai

cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este

asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat.

Invenția unui nou material de construcție, beton-lemnul, folosit pentru decorațiuni (de exemplu

la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)

1926: În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecție a lichidelor în

sol. E folosit în prospectarea petroliferă.În Golful Persic inventatorul român construiește un

rezervor din beton subacvatic pentru depozitarea petrolului.

Efectul Coandă sau devierea jeturilor de fluid în apropierea suprafețelor curbe este un

efect care poartă numeleacademicianului, savantului, fizicianului și inventatorului român Henri

Coandă.

Efectul care îi poartă numele a fost pentru prima dată observat de Coandă în 1910 în

timpul zborului de testare al unuia din primele sale avioane, Coandă-1910, care a fost simultan și

primul avion cu reacție care a zburat vreodată. Testarea s-a soldat însă cu distrugerea avionului.

În timpul scurtului zbor, Coandă a putut observa alinierea apropiată de alipire a jeturilor

gazelor arse față de fuzelajulavionului. Ulterior, atât Coandă cât și alți savanți au studiat intensiv

și extensiv acest efect, care este denumit „efectul Coandă” în onoarea sa.

Primele observații le face cu ocazia studierii primului avion cu reacție din lume, Coandă

1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările și gazul incandescent ieșite din

reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui și altor

savanți, inginerul român a formulat principiul din spatele așa-numitului efect Coandă, numit astfel

de profesorul Albert Metral.