CURS 1 - Comerţ internaţional

Elemente introductive privind comerţul internaţional

1. Dreptul comerţului internaţional concept2. Elemente de specificitate ale raportului de comerţ internaţional

(comercialitatea şi internaţionalitatea)3. Conţinutul raportului de comerţ internaţional4. Obiectul raportului de comerţ internaţional5. Participanţii raportului de comerţ internaţional6. Izvoarele comerţului internaţional

1. Conceptul de drept al comerţului internaţional Literatura de specialitate defineşte dreptul comerţului internaţional ca fiind, un

domeniu aflat la confluenţa dreptului internaţional public, cu sistemele de drept naţionale, cuprinzând reglementări de natură variată ( ex: drept civil, drept comercial intern, drept bancar).

În sens restrâns, dreptul comerţului internaţional este definit ca fiind, totalitatea normelor juridice aplicabile raporturilor patrimoniale izvorâte din activităţile de comerţ internaţional.

2. SpecificitateaDe principiu, nu orice raport juridic care are în componenţa sa un element de

extraneitate, este în mod automat, un raport de comerţ internaţional. Acesta este motivul pentru care în vederea identificarii raportului de comert international se recurge la 2 criterii:

1. Criteriul comercialităţii2. Criteriul internaţionalităţii

1. Criteriul comercialităţiiCalificarea noţiunii de comercial al dreptului naţional al fiecărui stat şi se face după

criterii proprii. Pentru determinarea comercialităţii în sistemul de drept naţional există 2 concepţii:

a) Concepţia subiectivăb) Concepţia obiectivă

Conform concepţiei subiective, caracterizarea unui act juridic ca fiind, de drept civil sau de drept comercial depinde de calitatea autorului respectiv, dacă este considerat profesionist comerciant.

Conform concepţiei obiective, caracterizarea unui act juridic ca fiind, de drept civil sau de drept comercial rezultă din natura sa intrinsecă, independent de calitatea părţilor din acel raport juridic.

1

2. Criteriul internationalitatiiCel de – al doilea criteriu pentru identificarea unui raport juridic ca fiind de drept al

comertului international este dat de internationalitatea acestuia.În concret, raportul juridic de comerţ are faţă de cel intern, un element de

internaţionalitate.Nu orice element de extraneitate prezent într-un raport juridic, este de natură să

confere acesteia atribuţiile internaţionalităţii.Astfel, s-a stabilit în practica internaţională arbitrară cât şi prin normele de drept

uniforme că cetăţenia ori naţionalitatea părţilor contractante sunt irelevante ca elemente de internaţionalitate. În schimb, sediul ori domiciliul sunt considerate elemente de internaţionalitate, dacă sunt situate pe teritorii ale statelor diferite ( in acest sens dispune art. 1. par.1 din Convenţia de la Viena privind Vânzarea internaţională de mărfuri care, reţine drept criteriu sediul părţilor contractante .

Se reţine de asemenea, ca fiind criteriu secundar de internaţionalitate : locul încheierii contractului, locul predării bunului, deplasarea bunului vândut).

În concluzie, reţinem că, elementului de internaţionalitate este în fond, un element de extraneitate, dar nu orice element de extraneitate are valenţele unui element de internaţionalitate, numai acel element de extraneitate ce prezintă suficientă relevanţă pentru a da raportului juridic în structura căruia se integrează, puterea de a capta acţiunea unor norme juridice de drept al comerţului internaţional.

3. Conţinutul raportului de comerţEste format din drepturile dobândite de subiectul activ şi obligaţiile asumate de

subiectul pasiv. Operaţiunile de comerţ se caracterizează prin reciprocitatea drepturilor şi obligaţiilor

respectiv, fiecare dintre raporului de comerţ, cumulează în persoana lor dubla calitate de creditor şi debitor.

Caracteristica raportului de comerţ internaţional constă în faptul că unele dintre ele ca de exemplu, contractul de factoring, leasing, au un conţinut complex, împlicând stabilirea între subiecţii de drept a mai multor raporturi juridice conexe, generate prin efectuarea unui act de voinţe dintre părţi.

Ex. Contractul de Leasing – contract de vânzare (vânzător- producător) şi (finanţator- cumpărător) - contract de mandat (mandant - finanţator) şi (mandatar - utilizator) - contract de locaţiune ( locator – finanţator) şi (locatar - utilizator) - promisiunea unilaterală de vânzare

4. Obiectul raportului de comerţ internaţionalObiectul raportului de comerţ internaţional este un raport obligaţional, ce reprezintă,

prestaţia la care se îndatorează debitorul faţă de creditorul său.Termenul prestaţie, desemnează în mod generic, conduita pe care debitorul trebuie să

o aibă faţă de creditor şi respectiv, conduita pe care creditorul este îndreptăţit să o pretindă de la debitor în vederea satisfacerii intereselor sale legitime.

2

Obiect al raportului juridic de comerţ îl reprezintă numai prestaţiile de natură patrimonială, spre deosebire de raporturile obligaţionale din perimetrul dreptului civil, care pot avea ca obiect şi prestaţii nepatrimoniale.

Un alt element de specificitate, în ceea ce priveşte obiectul, constă în aceea că, în raporturile de comerţ acestea se concretizează fie prin prestaţia de „a da”, fie prin prestaţia de „a face”.

Obligaţiile generate în comerţ sunt în cvasiitotalitatea lor de rezultat.

3