10
PROTEINELE Proteinele sunt lanţuri de aminoacizi de diferite tipuri, care pot conţine pe lângă C,O,H,S,P, cantităţi mici de Fe, Cu, Zn şi alte elemente. Compoziţie, clasificare, proprietăţi Toţi aminoacizii prezintă o structură de bază comună, constituită dintr-un aminogrup la o extremitate şi un grup acid la cealaltă. Diferenţele ţin de lanţul chimic care este ataşat la structura de bază, ceea ce duce la formarea a 20 aminoacizi diferiţi. O serie de aminoacizi, denumiţi esenţiali, nu pot fi sintetizaţi în organism şi provin din alimente: izoleucina; leucina; lizina; metionina; fenialanina; treonina; triptofanul şi valina. Când nevoile organismului sunt crescute ( la copii) pot deveni aminoacizi esenţiali arginina şi histidina. Proteinele sunt foarte variate datorită numărului infinit posibil de secvenţe de aminoacizi. Structurile simple ce rezultă din unirea aminoacizilor sunt peptidele. Pentru constituirea lor se elimină o moleculă de apă între gruparea amino a unui aminoacid şi carboxilul altui aminoacid. Peptidele se clasifică astfel: -oligopeptide - ce conţin până la 10 resturi de aminoacizi; -polipeptide - care conţin peste 10 resturi de aminoacizi. Peptidele se găsesc ca atare în produsele alimentare sau rezultă din hidroliza proteinelor sub influenţa enzimelor specifice. Exemple: anserina şi carnozina din carnea vertebratelor (dipeptide); glutationul ce participă la procesele de oxidoreducere celulară (tripeptid). Alte peptide din organismul uman sunt: angiotensina cu acţiune vasoconstrictoare; plasmokininele din care face parte bradikinina cu acţiune vasodilatatoare; gastrina; unii hormoni hipotalamici, hipofizari şi pirexinele. In ordinea complexităţii după peptide urmează proteinele simple sau haloproteinele ce conţin doar aminoacizi. Acestea sunt reprezentate de : -protamine şi histone ce se găsesc în celulele seminale, în compoziţia hemoglobinei, a hemocianinei, a mioglobinei şi a nucleoproteinelor; -prolaminele şi gluteninele sunt proteinele din seminţele de cereale, sărace în lizină şi triptofan (gliadina şi glutenina din grâu, zeina din porumb, hordeina din orz); -albuminele sunt solubile în apă, se coagulează prin căldură (serumalbumina, lactalbumina, ovalbumina din albuş, miogenul din fibrele musculare, soina din soia, legumelina din seminţele de leguminoase); -globulinele coagulează prin caldură, sunt foarte răspândite în regnul animal (serumglobulina, lactoglobulina, miozina din fibrele musculare) şi vegetal ( legumina din mazăre, glicina din soia, tuberina din cartofi); -scleroproteinele sunt insolubile în apă, nu conţin triptofan, nu sunt atacate de enzimele proteolitice ale sucurilor digestive şi au o structură fibrilară; ele sunt reprezentate de colagen ( ligamente, tendoane, aponevroze, ţesut conjunctiv, matricea organică a oaselor şi cartilagiilor), elastină ( din structura fibrelor elastice) şi keratină (epiderm, păr, unghii, copite, pene, coarne). Proteinele conjugate (heteroproteinele) conţin în plus faţă de proteinele simple o componentă neproteică ( grup prostetic). Acestea sunt:

CURS 2

Embed Size (px)

Citation preview

  • PROTEINELE Proteinele sunt lanuri de aminoacizi de diferite tipuri, care pot conine pe lng C,O,H,S,P, cantiti mici de Fe, Cu, Zn i alte elemente. Compoziie, clasificare, proprieti Toi aminoacizii prezint o structur de baz comun, constituit dintr-un aminogrup la o extremitate i un grup acid la cealalt. Diferenele in de lanul chimic care este ataat la structura de baz, ceea ce duce la formarea a 20 aminoacizi diferii. O serie de aminoacizi, denumii eseniali, nu pot fi sintetizai n organism i provin din alimente: izoleucina; leucina; lizina; metionina; fenialanina; treonina; triptofanul i valina. Cnd nevoile organismului sunt crescute ( la copii) pot deveni aminoacizi eseniali arginina i histidina. Proteinele sunt foarte variate datorit numrului infinit posibil de secvene de aminoacizi. Structurile simple ce rezult din unirea aminoacizilor sunt peptidele. Pentru constituirea lor se elimin o molecul de ap ntre gruparea amino a unui aminoacid i carboxilul altui aminoacid. Peptidele se clasific astfel: -oligopeptide - ce conin pn la 10 resturi de aminoacizi; -polipeptide - care conin peste 10 resturi de aminoacizi. Peptidele se gsesc ca atare n produsele alimentare sau rezult din hidroliza proteinelor sub influena enzimelor specifice. Exemple: anserina i carnozina din carnea vertebratelor (dipeptide); glutationul ce particip la procesele de oxidoreducere celular (tripeptid). Alte peptide din organismul uman sunt: angiotensina cu aciune vasoconstrictoare; plasmokininele din care face parte bradikinina cu aciune vasodilatatoare; gastrina; unii hormoni hipotalamici, hipofizari i pirexinele. In ordinea complexitii dup peptide urmeaz proteinele simple sau haloproteinele ce conin doar aminoacizi. Acestea sunt reprezentate de : -protamine i histone ce se gsesc n celulele seminale, n compoziia hemoglobinei, a hemocianinei, a mioglobinei i a nucleoproteinelor; -prolaminele i gluteninele sunt proteinele din seminele de cereale, srace n lizin i triptofan (gliadina i glutenina din gru, zeina din porumb, hordeina din orz); -albuminele sunt solubile n ap, se coaguleaz prin cldur (serumalbumina, lactalbumina, ovalbumina din albu, miogenul din fibrele musculare, soina din soia, legumelina din seminele de leguminoase); -globulinele coaguleaz prin caldur, sunt foarte rspndite n regnul animal (serumglobulina, lactoglobulina, miozina din fibrele musculare) i vegetal ( legumina din mazre, glicina din soia, tuberina din cartofi); -scleroproteinele sunt insolubile n ap, nu conin triptofan, nu sunt atacate de enzimele proteolitice ale sucurilor digestive i au o structur fibrilar; ele sunt reprezentate de colagen ( ligamente, tendoane, aponevroze, esut conjunctiv, matricea organic a oaselor i cartilagiilor), elastin ( din structura fibrelor elastice) i keratin (epiderm, pr, unghii, copite, pene, coarne). Proteinele conjugate (heteroproteinele) conin n plus fa de proteinele simple o component neproteic ( grup prostetic). Acestea sunt:

  • -fosfoproteinele - conin acid fosforic care esterific gruprile alcoolice ale serinei i treoninei. Exemple: cazeina din lapte, vitelina i fosfovitelina din glbenuul de ou; -glicoproteinele - gruparea prostetic este reprezentat de glucide sau derivaii acestora; cnd predomin partea glucidic, glicoproteinele se numesc mucopolizaharide; exemple: mucinele secretate de glandele diverselor mucoase, factorii grupelor sanguine, ceruloplasmina sanguin, factorul intrinsec Castle, ovomucoidul i ovomucina din albuul de ou; -lipoproteinele conin diferite tipuri de lipide ( fosfolipide, colesterol, gliceride, acizi grai); ele reprezint principala form de transport a lipidelor i substanelor liposolubile ( vitamine, caroteni, steroli); membranele celulare, mitocondriile i reticulul endoplasmatic sunt bogate n lipoproteine; -cromoproteinele cuprind hemoglobina, mioglobina, citocromii, citocromoxidaza, catalaza, peroxidaza, flavinenzimele, rodopsina din bastonaele retinei; -metaloproteinele - grupul prostetic este alctuit din unul sau mai muli atomi de metal legai de aminoacizii din partea proteic a moleculei; exemple: siderofilina, ceruloplasmina, feritina, hemosiderina; ele intr n structura unor enzime: ascorbicoxidaza ( ce conine Cu), anhidraza carbonic ( Zn), xantinoxidaza (Mo); -nucleoproteinele rezult din unirea protaminelor i histonelor cu acizii nucleici; ele se gsesc n toate celulele vegetale i animale i ndeplinesc roluri importante n diviziunea celular, n sinteza proteinelor i n transmiterea caracterelor ereditare. Eficiena nutriional a proteinelor este strns dependent de structura aminoacidic. Dup coninutul n aminoacizi eseniali, proteinele se pot mpri n trei categorii. - Proteine cu valoare biologic superioar (clasa I) care conin toi aminoacizii

    eseniali n proporii adecvate organismului uman. Ele au cea mai mare eficien n promovarea creterii, repararea uzurii i n alte funcii ndeplinite de proteine. Sunt incluse majoritatea proteinelor de origine animal.

    - Proteine cu valoare biologic medie ( clasa II) care conin toi aminoacizii eseniali, dar unii sunt n proporii reduse ( aminoacizi limitativi). Capacitatea lor proteinogenetic este mai mic i pentru stimularea creterii la copii sau pentru meninerea bilanului azotat echilibrat la aduli sunt necesare cantiti mai mari dect pentru proteinele din prima clas. Se gsesc mai ales n leguminoase uscate (aminoacid limitativ - metionina), cereale ( aminoacid limitativ - lizina), legume i fructe.

    - Proteine cu valoare biologic inferioar ( clasa III) - au lips unul sau mai muli aminoacizi eseniali, iar o parte din ceilali sunt n cantiti neadecvate. Administrate ca unic surs de proteine, nu pot ntreine creterea animalelor tinere i nici echilibrul azotat la aduli. Exemplu: zeina din porumb (lipsit de lizin i foarte srac n triptofan), colagenul din esuturile conjunctive animale ( lipsit de triptofan i srac n metionin, izoleucin, lizin, treonin).

    Digestia i absorbia proteinelor Proteinele sunt scindate nc la nivelul stomacului de enzime ( pepsina gastric) ce sunt activate de acizi. In momentul trecerii n intestinul subire proteinele sunt deja descompuse n lanuri mai lugi de peptide, dipeptide, tripeptide i puini aminoacizi. Creterea pH-ului la aproximativ 7 n duoden i jejun permite enzimelor ( tripsin i chimiotripsin) s ndeplineasc descompunerea final a lanului proteic ( apar muli aminoacizi liberi). Dipeptidele i tripeptidele sunt capturate de celulele mucoasei

  • intestinale, unde ptrund prin difuziune facilitat sau transport activ i sub influena aminopeptidazei i a carboxipeptidazei sunt descompuse n aminoacizi, care sunt absorbii i eliberai n circulaia sanguin. Absorbia aminoacizilor are loc de- a lungul intestinului subire. Din snge, aminoacizii sunt disponibili pentru orice celul a organismului, unde pot fi folosii pe mai multe ci: -pot fi folosii ca atare i devin parte integrant a proteinei de meninere i dezvltare; -celula poate folosi grupul amino pentru a construi un alt aminoacid; restul poate fi folosit drept combustibil sau dac nu este necesar, depozitat ca glicogen sau grsime; -ca surs de energie, n caz de insuficien a combustibilului sub form de glucoz sau acizi grai; -n caz de surplus al substanelor energogene i al aminoacizilor, acetia pierd azotul sub form de uree, iar restul este convertit n grsime; deci hrana bogat n proteine poate contribui la instalarea obezitii. Rolul proteinelor n organism - Rolul plastic este principalul rol al proteinelor. Ele contribuie la organizarea

    subcelular a materiei vii, formnd matricea care asigur meninerea structurilor celulare. In organismele pluricelulare constituenii proteici ai celulelor se difereniaz pentru: transportul oxigenului (hematii), secreii (glande exo i endocrine), contracii ( muchi), geneza i transmiterea influxului nervos (neuroni). Proteinele din substana intercelular au, de asemenea, un rol biologic important ndeosebi n esutul conjunctiv. Aproape toate celulele sunt constant nlocuite i pentru fiecare celul proteinele sunt n mod constant descompuse i sintetizate. De aceea, aminoacizii trebuie s fie n mod permanent asigurai prin hran.

    - Un rol esenial al proteinelor este cel catalitic, enzimatic. Enzimele sunt printre cele mai importante dintre proteinele formate n celulele vii. In interiorul unei singure celule se afl mii de enzime, fiecare faciliteaz o reacie chimic specific. Hormonii nu sunt alctuii toi din proteine i nu catalizeaz direct reaciile chimice. Ei semnaleaz enzimelor adecvate s ntreprind ceea ce necesit organismul.

    - Rolul n aprarea organismului se realizeaz prin anticorpii n structura crora intr proteinele (imunoglobuline). Ei se formeaz ca rspuns la prezena particulelor strine ce invadeaz organismul.

    - Proteinele influeneaz repartiia lichidelor n organism i balana electrolitic. Apa poate difuza liber n interiorul i n afara celulei, proteinele nu au aceast posibilitate, ele atrag apa. Celulele secret proteine n spaiile intercelulare, pentru a pstra volumul de fluid din aceste spaii. Proteinele din snge nu pot strbate peretele vascular i, prin urmare, menin volumul sanguin pe aceast cale.

    - Datorit caracterului de amfolii, proteinele acioneaz ca sisteme tampon, au rol n meninerea constanei pH-ului. Ele capteaz ionii de hidrogen cnd sunt prea muli i i elibereaz cnd sunt prea puini.

    - Rolul energetic al proteinelor este realizat cu participarea obligatorie a aminoacizilor din plasm. Rolul energetic este secundar, dei un gram de proteine metabolizat produce 4,1 kcal. Rolul lor energetic este secundar deoarece sunt mai scumpe, nu elibereaz integral energia coninut n molecul (ureea, acidul uric mai conin energie), produii de catabolism prezint un grad de nocivitate i solicit un efort secretor.

  • - Rolul antitoxic al proteinelor se realizeaz pe urmtoarele ci: prin meninerea troficitii normale a esuturilor i organelor; prin asigurarea echipamentului enzimatic necesar metabolizrii noxelor; prin furnizarea de parteneri de conjugare (glicocol, cistein, acid glutamic); aminoacizii cu sulf sunt solicitai nu numai pentru sulfoconjugri i cisteinoconjugri ci i pentru refacerea gruprilor sulfhidrilice, care constitue partea activ a multor enzime i care au fost blocate sau oxidate de noxele chimice.

    Necesarul de proteine Meninerea vieii necesit un consum permanent de proteine. In primele zile de regim aproteic se consum rezervele de proteine din ficat i alte organe. Consumul de azot se realizeaz n continuare pe seama aminoacizilor din muchi. Prelungirea aportului neproteic duce la scderea greutii corporale, chiar dac aportul energetic este adecvat. Aceast pierdere obligatorie de azot, numit i "cheluial endogen de azot" sau" coeficientul de uzur" reprezint costul de azot al vieii. Ea se coreleaz cu metabolismul bazal: pentru 1 kcal. bazal se pierde n medie 2 mg de azot, deci pentru 1700 kcal. bazale se elimin 3400 mg de azot. Se tie c 1 g de azot se gsete n 6,25 g proteine, deci 3,4 g azot se vor gsi n 21,25 g proteine. In realitate necesarul este mult mai mare deoarece: cheltuiala de energie a organismului depete metabolismul bazal; numai o parte din aminoacizi repar uzura, alt parte este catabolizat; necesarul depinde de natura proteinelor utilizate i de raportul dintre lipidele i glucidele din hran. Comitetul de experi FAO/OMS a stabilit c dac s-ar consuma numai proteine din lapte sau din ou, ar fi suficiente 0,57 g/kg corp/zi la brbai i 0,52 g/kg corp/ zi la femei. Necesarul de proteine este urmtorul: -0 - 6 luni 2,2 g/kg corp/zi -6 - 12 luni 2,0 g/kg corp/zi -1 - 3 ani 1,8 g/kg corp/zi -4 - 10 ani 1,1 g/kg corp/zi -11 - 14 ani 1,0 g/kg corp/zi -15 - 18 ani 0,9 g/kg corp/zi -19 i peste 0,8 g/kg corp/zi -adult 0,8 g/kg corp/zi Aceste necesiti cresc cu 30 g/zi n timpul sarcinii i cu 20 g/zi n timpul alptrii. Necesarul de proteine se poate stabili i n procente din valoarea caloric a raiei alimentare. Raia de proteine trebuie s reprezinte 10 - 14 % din cantitatea total de energie cheltuit, proteinele animale s acopere 30 - 40 % din proteinele ingerate.

  • LIPIDELE

    Lipidele sunt o grup de substane organice insolubile n ap i solubile n solveni organici. Compoziie, clasificare, proprieti - Lipidele sunt compui organici ai carbonului, hidrogenului i oxigenului, cu o proporie mai redus de oxigen dect glucidele. Ele rezult din esterificarea acizilor grai cu diferii alcooli. Acizii grai pot fi saturai i nesaturai. Acizii saturai au lan scurt (acidul butiric, caproic), lan mediu (acidul capric, lauric) sau lung (acidul palmitic, stearic). Acizii mononesaturai sunt reprezentai de acidul oleic, palmitoleic, iar cei polinesaturai sunt reprezentai de acidul linoleic, linolenic i arahidonic. Acidul arahidonic se gsete n cantiti mici n grsimile animale, fiind bine reprezentat n grsimea de pete. Acizii grai polinesaturai nu pot fi sintetizai de ctre organismul uman, de aceea se numesc eseniali. Adevraii acizi grai eseniali sunt acidul linoleic i linolenic, acidul arahidonic sintetizndu-se din acetia n prezena vitaminei B6. Lipidele se mpart n simple i complexe Lipidele simple , dup natura alcoolului se mpart n: -gliceride ce conin glicerol; -steride ce conin sterol; -ceride ce conin alcooli superiori. Trigliceridele sunt cele mai rspndite fiind specifice pentru fiecare specie animal. Lipidele complexe conin n plus fa de cele simple acid fosforic, aminoalcooli, aminoacizi i glucide. In aceast categorie intr fosfolipidele i sfingolipidele. -Fosfolipidele intr n structura lipidelor de constituie, a membranelor celulare i subcelulare.Lecitinele conin n molecul acizi grai nesaturai, iar prin descompunere elibereaz colina ( o baz azotat) ce asigur protecia ficatului. Cefalinele nsoesc lecitinele, dar n cantiti mai mici. Serinfosfatidele sunt fosfolipide n care acidul fosforic este esterificat cu serin. -Sfingolipidele nu conin glicerol, acesta fiind nlocuit de sfingozin (un aminoalcool). Digestia i absorbia lipidelor - n alimente predomin trigliceridele i steridele, pe cnd fosfolipidele se gsesc n cantiti mai mici, iar celelalte tipuri de grsimi sunt neglijabile. Hidroliza grsimilor fin emulsionate ncepe n stomac sub aciunea lipazei gastrice. Ajuns n duoden chimul gastric provoac secreia de colecistokinin , hormon ce produce contracia vezicii i a cilor biliare. Trigliceridele alimentare sunt hidrolizate de lipaza pancreatic dup emulsionare cu srurile biliare. Produii finali ai hidrolizei lipidelor ce vor fi absorbii sunt reprezentai de acizi grai, glicerol, monogliceride i probabil unele digliceride. Acizii grai liberi, colesterolul, monogliceridele, unele digliceride i trigliceride ce rezult se complexeaz cu srurile biliare i formeaz micelii, solubile n ap i absorbabile n prima parte a jejunului. Din enterocite acizii grai cu mai puin de 12 atomi de carbon pot trece direct n vena port . Cei cu mai muli atomi de carbon sunt reesterificai cu glicerol sau colesterol i

  • mpreun cu mici cantiti de proteine formeaz chilomicronii i lipoproteinele cu densitate foarte mic. Chilomicronii trec n vasele limfatice i apoi prin canalul limfatic ajungnd n final n snge. Transportul lipidelor n organism - ele vor fi transportate de la nivelul sistemului digestiv pe dou ci: acizii grai cu molecul mic i glicerolul cltoresc liber n snge; monogliceridele i acizii grai cu lan lung formeaz trigliceride i cltoresc sub form de chilomicroni n limf i snge. In acest context lipoproteinele care le transport devin foarte importante. Cu ct moleculele de lipoproteine conin mai multe proteine cu att densitatea lor este mai mare (HDL), iar cnd procentajul de lipide este mai ridicat densitatea moleculelor scade (LDL). Lipoproteinele din sngele circulant au urmtoarele caracteristici: -chilomicronii formai n intestin pentru transportul grasimii ingerate la celulele organismului conin n special trigliceride; -lipoproteinele cu densitate foarte joas (VLDL) conin multe trigliceride i sunt formate n intestin i ficat; -lipoproteinele cu densitate joas (LDL) transport colesterolul spre celulele organismului; -lipoproteinele cu densitate ridicat (HDL) transport grsimile din depozit spre alte esuturi. Rolul lipidelor n organism - Principala funcie a lipidelor este producerea de energie, un gram de lipide oferind

    9,0 Kcal. In perioadele dintre mese sau n cele de restricii alimentare organismul i asigur necesarul energetic prin lipidele depozitate n esutul adipos. Descompunerea corect a lipidelor impune prezena unor fragmente de glucoz (pentru a se asigura descompunerea pna la CO2 i H2O). In lipsa glucidelor apar corpii cetonici n snge i urin.

    - Rolul antioc se realizeaz prin inconjurarea i tapetarea organelor vitale. - Rol n termoreglare prin cptuirea tegumentelor i izolarea organismului de

    temperaturile extreme. - Rol plastic, ele fiind parte component a membranelor celulare. - Unele substae nutritive sunt liposolubile i ca atare sunt prezente n alimentele

    grase: acizii gai eseniali i vitaminele liposolubile (A,D,E,K). - Uleiurile vegetale au o valoare nutritiv mare prin aportul de acizi grai eseniali

    care asigur: =dezvoltarea organismelor tinere (lipsa lor reduce dezvoltarea, determin apariia eczemelor); =reglarea permiabilitii celulare i transportul lipidelor n torentul circulator (acizii grai eseniali fiind constitueni ai fosfolipidelor ce formeaz membranele celulare); =reducerea nivelului colesterolului sanguin prin formarea esterilor ce

    sunt mai solubili n mediul plasmatic i mai rapid metabolizabili; =intervin n reaciile de oxidoreducere, deci n respiraia celular; =stimularea activitii unor enzime - citocromoxidaza, succindehidrogenaza; =acidul arahidonic este precursor al prostaglandinelor i particip la

  • formarea tromboxanului A2 i a prostaciclinei (substane cu rol n controlul tonusului vaselor sanguine). Acizii eseniali se divid n felul urmtor: -acizi grai 6 - acidul linoleic i arahidonic; acizi grai 3 - acidul linolenic, eicosapentaenoic, docosahexaenoic. Acidul arahidonic i eicosapentaenoic servesc la sinteza unor compui cu numele de eicosanoizi ce au diverse roluri n organism: afecteaz formarea trombilor; influeneaz creterea i scderea presiunii sanguine; regleaz nivelul lipidelor sanguine; au rol n rspunsul imun. Un eicosanoid format din acizi grai 6 poate determina trombi i vasoconstricie, coboar nivelul colesterolului prin degradare rapid. Un eicosanoid format din acizi grai 3 nu produce vasoconstricie i coboar nivelul colesterolului prin scderea disponibilitii de transport a acestuia. - Grsimile alimentare stimuleaz contraciile cilor biliare i dau gust bun

    mncrurilor. - Preparatele grase scad motilitatea stomacului i trec lent n duoden. - Colesterolul reprezint: un precursor al bilei; materia prim pentru hormoni sexuali i

    ali hormoni; la nivelul pielii este transformat n vitamin D sub aciunea razelor solare; o component a fiecrei celule; intr n structura celulelor creierului i a celor nervoase.

    Raia de lipide i efectele consumului neadevat Jumtate pn la 2/3 din lipidele alimentare sunt consumate sub form de substane grase, restul fac parte din alimentele mixte (carne, lapte). Raia de lipide nu trebuie s depeasc 30 - 35% din numrul total de calorii zilnice, iar 1/2 - 1/3 din ele trebuie s fie reprezentate de uleiurile vegetale bogate n acizi grai eseniali. Aportul de lipide va ajunge la 20% din energia consumat la sedentari, persoane n vrst, obezi, pacieni cu dislipidemie, cu insuficien hepato-pancreatic, cu alte afeciuni ale cilor biliare, cu enterite sau sindroame de malabsorbie. Aportul de lipide crete la 35% din caloriile dietei la copii i adolesceni, la adulii cu cheltuial mare de energie ( ce lucreaz n condiiide vnt, umezeal sau frig). Exprimat n grame raia de lipide este: -0,7 - 1 g/kg/zi la adultul sedentar; -1 - 1,5 g/kg/zi la aduli; -2 g/kg/zi la copii.

  • GLUCIDELE

    Hidraii de carbon apar, n special, prin fotosintez n frunzele verzi. La acest nivel sub aciunea catalizatoare a clorofilei i cu ajutorul energiei solare, bioxidul de carbon i apa sunt transformate n glucide i oxigen. Alimentele bogate n glucide sunt reprezentate, n special ,de produsele vegetale, laptele fiind singurul aliment de origine animal ce conine cantiti mari de hidrai de carbon. Compoziie, clasificare, proprieti - glucidele utilizate de ctre om sunt monozaharidele, dizaharidele i polizaharidele. Monozaharidele - pentozele sunt prezente n cantiti mici i fra importan energetic. Riboza i dezoxiriboza sunt componente ale acizilor nucleici, fiind prezente n toate organismele animale. Arabinoza i xiloza intr n structura pectnelor i gumelor. Hexozele sunt prezente n alimente sub form de glucoz, fructoz i galactoz. Glucoza este sintetizat de frunzele plantelor verzi i asigur energia celulelor. Din glucoz se sintetizeaz fructoz prin rearanjri ale atomilor din molecul. Galactoza este parte component a zahrului din lapte. Dizaharidele sunt reprezentate de zaharoz, maltoz i lactoz. Zaharoza rezult prin rafinarea sucurilor din trestia de zahr sau din sfecla de zahr i conine o molecul de glucoz i una de fructoz. Maltoza apare prin descompunerea amidonului i conine dou molecule de glucoz, n timp ce lactoza conine o mlecul de glucoz i una de galactoz. Polizaharidele pot fi de origine vegetal sau animal. Amidonul reprezint forma de depozitare a glucidelor n plante. Granulele de amidon conin dou polizaharide derivate din glucoz reprezentate de amiloz i amilopectin. Dextrinele reprezint produii de degradare ai amidonului. Celuloza este tot un polimer al glucozei rezistent la hidroliza acid sau enzimatic. Animalele ierbivore o pot degrada, dar omul nu are aceast posibilitate, astfel c fibrele celulozice trec nedigerate, fiind eliminate prin scaun sau dezintegrate prin fermentaie microbian. Exista unele celuloze "dure" ce sunt nedigerabile i altele "moi"(hemicelulozele) ce pot fi parial descompuse i utilizate de cre organism. Alte polizaharide vegetale sunt inulina, gumele i mucilagiile, pectinele. Glicogenul din ficat este echivalentul animal al amidonului. Mucopolizaharidele se gsesc n organismele animale, contribuind la formarea substanei fundamentale extracelulare a esuturilor conjunctive. Digestia i absorbia glucidelor - digestia amidonului ncepe n cavitatea bucal sub aciunea ptialinei salivare i continu n duoden sub aciunea amilazei pancreatice ce detemin formarea dextrinelor i apoi descompunerea lor pn la maltoz. Dizaharidele sunt scindate de enzimele specifice de la nivelul marginii n parie a enterocitelor , n timp ce celuloza i hemiceluloza sunt rezistente la aciunea enzimelor digestive i vor contribui la formarea bolului fecal. Hexozele traversez bariera intestinal doar dup fosforilare, iar mecanismul de absorbie depinde de concentraile din enterocite i snge. Dac n enterocite concentraia este mai mare dect n snge absorbia se face prin difuziune pasiv, pe cnd n caz contrar absorbia se realizez prin transport activ.

  • Rolul glucidelor n organism i efectele carenei

    - Glucidele reprezint principalii furnizori de energie pentru organismul uman ,oferind 4,0 Kcal pe gram. In interiorul celulei molecula de glucoz se scindeaz n dou fragmente i elibereaz energie. Cele dou fragmente rezultate se pot uni pentru a forma glucoza sau se scindeaz n fragmente din ce n ce mai mici. In condiiile deficitului de glucide organismul poate folosi proteinele i lipidele pentru a le produce. Din pcate n momentul folosirii lipidelor apar produi neobinuii de descompunere (corpi cetonici). Insulina faciliteaz ptrunderea glucozei n celule, n timp ce glucagonul i adrenalina au o aciune antagonic. Creierul, sistemul nervos periferic i hematiile folosesc glucoza ca unic surs de energie. In situaii de hipoxie esuturile prefer glucoza fa de acizii grai deoarece aceasta conine mai mult oxigen raportat la atomii de carbon. - Glucoza este un tonic pentru celula hepatic ce este intens solicitat n reacii

    anabolizante i catabolizante. - Intr n structura acidului glucuronic i hialuronic, a condroitin i mucoitin sulfatului,

    a heparinei, a acizilor nucleici, a imunipolizaharidelor i a factorului intrinsec Castle. - Glicuronoconjugarea este o modalitate de lupt a oganismului fa de aciunea unor

    substane endogene i exogene. Acetilarea este un alt mijloc de detoxifiere a organismului.

    - Fibrele alimentare sunt polizaharide formate din glucoz, cu legturi ntre moleculele de glucoz ce nu pot fi desfcute de enzimele digestive. Ele au n organism o serie de efecte:=dau senzaie de saietate i scad aportul energetic;

    =previn constipaia i infecia bacterian a apendicelui; =stimuleaz musculatura tractului digestiv prevenind apariia diverticulozei i a hemoroizilor; =scad riscul imbolnvirii inimii i a arterelor reducerea colesterolului ( fibrele insolubile leag sterolii, iar cele solubile pot inhiba producerea acestora); =imbuntesc aportul de glucoz, chiar la persoanele cu diabet; =pectinele formeaz geluri i ntrzie golirea gastric i intestinal; =absorb i inglobeaz substane organice; =scad coeficientul de absorbie al substanelor nutritive prin accelerarea tranzitului i formarea pereilor greu de ptruns de ctre enzimele digestive; =constituie substrat favorabil pentru dezvoltarea florei de fermentaie ce particip la sinteza vitaminelor din grupul B. Excesul de fibre alimentare are efecte duntoare deoarece: ele transport apa n afara organismului producnd deshidratare; pot limita absorbia fierului; pot lega calciul i zincul determinnd eliminarea lor din organism; unele fibre interfer cu folosirea carotenului. Necesarul de glucide - ele trebuie s asigure 50 - 68% din raia alimentar. In situaia creterii standardului economic apare o cretere a consumului de proteine i lipide

  • nsoit de scderea aportului de glucide. De asemenea, apare scderea aportului de glucide din cereale, legume i leguminoase i creterea aportului de hidrai de carbon din produsele zaharoase. Necesarul de glucide este cuprins ntre 6 - 8 g/kg/zi.