ANESTEZIE CURS 1

APARATUL DENTO MAXILAR – DORIN BRATUAnatomia clinica a capului si gatului – Victor NimigeanChirurgie oro-maxilo-faciala – vol 1 Anestezia - GanutaAnestezie in stomatologie – VasilutaAtlas de tehnici uzuale in anestezia loco regionala in stomatologie – Ion Maftei

Anestezie curs 2

Anestezia locala si regionala (ALR)

Suprima durerea prin actiunea directa asupra receptorilor senzitivi, periferici sau prin impiedicarea propagarii sensibilitatii algice spre centrii nervosi conticali. Unii autori o numesc analgezie locoregionala. Analgezia se obtine cu ajutorul substantelor analgezice, care sunt fie aplicate local, fie administrate prin injectii. Ca si indicatii: toate interventiile asupra dintilor, parodontiului sau osului alveolar; pt prepararea cavitatiilor pt obturatii; slefuirea dintilor in scop protetic; pt trepanarea dintilor vitali; pt extractiile dentare; chiuretajul periapical sau in rezectie apicala; chiuretajul alveolar; pt odontectomia dintilor inclusi; pt alveolotomie; pt parodontopatile marginale; pt chisturile d emaxilar sau pt extirparea tumorilor gingivoalveolare; pt deschiderea supuratiilor limitate; pt operatiile mai mari asupra partilor moi ale fetei si gatului ale oaselor maxilare, sinusurilor, nasului sau pt eradicarea proceselor infectioase sau tumorale; in traumatismele maxilo faciale; malformatiile congenitale pt chirurgia plastic, restauratoare;

Pt interventiile in cavitatea bucala sau la fata, anestezia loco regionala are urmatoarele avantaje: actiunea anestezicului e limitata la structurile asupra carora se intervine fara a influenta teritorii intinse si fara riscul accidentelor toxice, generale, severe; faptul ca pacientul este tot timpul constient, permitand o colaborare permanenta cu operatorul; administrarea e usoara, cu o tehnica simpla si precisa, campul operator ramanand liber; nu necesita aparatura speciala, medic anestezist sau personaj ajutator, odata anestezia instalata se poate lucra in conditii civilizate; nu necesita pregatiri speciale pre-anestezice si nici o supraveghere indelungata sau ingrijiri deosebite; nu suprima reflexul faringian, deci nu exista pericolul axfixiei pulmoare; nu provoaca tulburari ulterioare sau tardive; poate fi potentializata printr-o medicatie sedativa, preanestezica, in scopul inflentarii constientei bolnavilor dar si a diminuarii receptivitatii lor psihice.

Inconveninte, greutati, contraindicatii: anestezia loco regionala nu este absolut contraindicata decat in mod exceptional, atunci cand se pot ivi accidente sau cand starea bolnavului nu permite efectuarea anesteziei (la bolnavii hipetensivi, la bolnavii coronarieni, la cei hiper si distiroidieni, e contraindicata, stari de emaxiere sau casexie, diabet, insuficienta hepatica, epilepsie, afectiunile neuropsihice, labilitatea psihica, impun o grija deosebita sau chiar evitatarea anestezie loco regionale. La hipertensivi nu se va folosi novocaina. Anestezia loco regionala nu se face la copii mici, pt ca reactiile emotionale sunt piternice. Perioada menstruale, primele 2 luni si ultimele 2 luni de sarcina impun prudenta pt folosirea ALR, dar si la mamele care alapteaza, la care se pot totusi face doze mici de anestezie. Nu poate fi practicata pt procesele patologice care impiedica accesul corect al zonei unde trebuie introdus acul (trismusul intens). Dupa sectorul de interventie senzitiva asupra caruia anestezicul actioneaza, ALR se utilizeaza sub urmatoarele forme: anestezia locala (terminala, ce actioneaza asupra receptorilor senzitivi din tesuturi si inhiba excitabilitatea lor prin perceptia senzatiilor dureroase; anestezia regionala (de conductie) ce actioneaza fie asupra trunchiurilor nervoasa (tronculara bazala) asupra ramurilor ce se desprind din aceste trunchiuri (anestezia tronculara periferica), fie chiar asupra ganglionului Gasser (anestezie tronculara centrala). Tehnica generala a ALR prin

injectie: se face pregatirea bolnavului, examen clinic general, chiar pt interventiile minore, pt a se afla daca starea bolnavului nu contraindica o substanta anestezica. Se intreaba bolnavul asupra catorva date de anamneza, in legatura cu: antecedente hemoragice, alergice, tulburari sau accidente survenite la anestezii sau interventii anterioare, existenta unora afectiuni ca: diabet, cardiopatii, afectiuni hepato renale. Se vor face ivestigatii clinice cum sunt: se ia pulsul bolnavului, tensinea arteriala, reflexele, ascultatia pulmonara, se poate palpa ficatul, daca se depisteaza ceva anormal se consulta alti specialisti.

ANESTEZIE CURS 3 - 23oct

Pregatirea siringii: siringa si acele se manevreaza in conditii de asepsie; se verifica etanseitatea pistonului, starea si permeabilitatea acelor, calitatea solutiei anestezice, eticheta fiolelor, pt a se vedea concentratie solutiei anestezice, aspectul solutiei; se mai verifica etanseitatea flaconului. Inainte de a se aspira anestezicul, gatul fiolei va fi sters cu alcool sau trecut prin flacara.

Asepsia campului operator: In injectia pe cale cutanata se va proteja astfel: tegumentul va fi degrezat cu benzina, iod sau...... Se sterge bine cu alcool (eter iodat), sau se poate folosi tinctura de iod (iritant). In cazul in care injectiile se fac endobucal, se spala cu apa oxigenata sau permanganat de sodiu, se sterg depozitele de pe dinti cu tampoane, se repereaza cu mana stanga locul unde se face intepatura, se usuca mucoasa cu o compresa sterila, se badijoneaza cu antiseptic (alcool), sau se poate da cu o solutie (gingicain, stomacain).

Injectia anestezica propriuzisa: endobucal - acul nu trebuie sa atinga buzele dintii sau limba. Solutia anestezica se va injecta fara presiune. Se aspira pt a vedea daca nu intra sange in siringa (sa nu fie in vas). Daca vine sange in siringa, se scoate acul, se mai realizeaza odata asepsia, se face o alta punctie, sau acul se retrage putin si se lasa anestezicul. In anesteziile paraosoase, bizoul acului sa fie orientat spre os. Daca se va face o noua intepatura se vor lua toate masurile de asepsie si se va schimba acul. Dupa injectare se asteapta 5-15 min pt difuzia anestezicului. Anestezia periferica tronculara la gaura infraorbitara se face mai repede in cateva minute. Nu se incepe interventia pana nu se asigura ca anestezia s-a instalat. Pe toata durata instalarii anestezicului, pacientul trebuie supravegheat (se observa faciesul, pulsul, tensiunea, senzatie anormala) si se supravegheaza si 10 minute dupa terminarea actului operator, va fi mentinut in repaus in pozitie sezanda sau culcat. In situatia in cazul bolnavului i-a fost rau, pacientul trebuie insotit in drum spre casa si nu trebuie lasat sa conduca masini.

Face parte din actul anestezic si trebuie administrata tinand cont de toate datele pacientului (natura interventiei si ce i se administreaza)Obiectivele premedicatiei - sa provoace o stare de calm, indiferenta si un grad oarecare de amnezie. Sa faciliteze inductia, mentinerea anesteziei si sa asigure un grad de calmoperatorie. Sa scada secretia salivara. Sa suprime hiperactivitatea reflexa, vegetativa, atat pe cale vagala cat si pe cale simpato-adrenalinica. Ambele se manifesta prin tulburari de ritm. Sa ridice pragul sensibilitatii dureroase. Sa diminueze efectele dureroase ale unor substante care se folosesc in premedicatie (atropina, substante antispastice sau barbiturice). Sa scada metabolismul bazal in perioada operatiei.Medicamente utilizate in premedicatie: (singure sau in diferite asocieri)1. Analgezice (opiacee)2. Vagolitice (atropina, scopolamina)3. Sedative (barbiturice)4. tranchilizante (derivate de fenotiazina)

SUBSTANTE ANALGEZICE

Morfina - actioneaza la nivelul SNC, e un analgezic puternic, are actiune sedativa, euforizanta si hipnotica. Deprima centrul respirator al tusei si centrul vaso motor. Pe aparatul circulator poate da tensiune arteriala moderata, influenteaza ritmul respirator, mai putin amplitudinea respiratiilor, varsaturi, provoaca mioza (pupile punctiforme), efectul dureaza aproximativ 4 ore. Se elimina partial, metabolizata prin ficat si pe cale renala. Doze: la copii: 0,2 mg pe kg corp intramuscular cu o ora inainte de operatrie; la adult: 8-20 mg pe kg intramuscular cu jumatate de ora inainte de operatie. O fiola contine 20 mg concentratie 2%.- Hidromorfonul, - Petidina, - Mialginul sau Metadonul SUBSTANTE VAGOLITICEAtropina - are efect vagolitic, blocheaza efectele vagale, inhiba secretia salivara si relaxeaza musculatura neteda. Doze: la copii: 0,02 mg / kg corp, intramuscular cu o jumatate de ora inainte de interventie; la adult 0,3 - 0,5 mg / kg corpScopolamina - efect antiemetic se da la copil dar la batrani nu, pt ca poate duce la delir si la stari confuzionale. Doze: la copii: 0,1 mg pe kg corp, intramuscular cu jumatate de ora inainte, la adult: 0,25 mg intramuscular cu 60 minute inainteSUBSTANTE SEDATIVE - tablete, supozitoare sau siropuri- cu durata lunga - fenobarbital si luminal (8-12 ore)- cu durat amedie - 4 ore (ciclobarbitalul)- cu durata scurta - 2-4 oreFENOBARBITALUL - anticonvulsionant - doza copii 4-6mg / kg corp, cu 30 de minute inainte, adult 100-200 mg cu o ora si jumatate inainte de interventieTRANCHILIZANTELE - reduc anxietatea si emotivitatea (carbamatul, meprobamatul si hidergina) si mai sunt si derivatii de fenotiazina (acioneaza pe SNC deprimand urmatorii centrii - sistemul activator reticular, provocand somn, poate afecta centru termoreglator, centrul vomei, centrul vasomotor dand vasodilatatie si hipotensiune arteriala. Pe aparatul circulator la nivelul inimii poate da tahicardie, la nivelul periferiei vaso dilatatie prin deprimarea centrului vasodilatator, in doze terapeutice nu deprima respiratia si reduc secretiile bronsice, pe aparatul digestiv au efect antiemetic, reduc secretiile salivare, dar au efecte toxice asupra ficatului. La alegerea anestezicului se utilizeaza premedicatia, preanestezia de baza plus anestezia potentializata s anestezie vigila. In alegerea premedicatiei se va tine seama de varsta, greutate, starea generala a bolnavului, starea mentala a lui, de natura interventiei anesteziei si de tratamentele medicamentoase recente. In principiu premedicatia completa cuprinde un medicament vagolitic (atropina) si unul sau mai multe substante care sa produca sedare, analgezie si tranchilizare. De obicei in situatia in care se ajunge ca stomatologul trebuie sa faca premedicatie (chirurgul) se discuta cu medicul anestezist.

Anestezie curs 4 - 30 octombrie

Substante anestezice

Caracteristicile unui bun anestezic local. Din start trebuie sa stim ca nici un anestezic nu este unul ideal. Trebuie sa aiba inductie rapida, sa aiba durata de actiune suficient de lunga, sa fie eficient in cantitate mica, sa aiba timp de conservare lung, sa aiba un pH normal, sa fie solubil in apa, sa fie solubil in lipide, sa fie stabil in solutie, sa dea o buna relaxare musculara, sa fie compatibil cu substantele medicamentoase cu care se asociaza, sa se poata steriliza usor prin mijloace specifice, sa nu aiba actiune excesiva asupra SNC sau SN vegetativ, sa nu deprime excesiv miocardul, sa nu dea vasodilatatie cerebrala, sa nu fie toxic hepato-renal, sa nu determine reactii alergice, sa nu fie iritant pt tesuturi, sa nu se descompuna prin fierbere, sa nu creeze dependenta.

Continutul ideal al unei solutii anestezice este alcatuit din: anestezicul local, apa distilata, cu sau fara basoconstrictor, antiseptic, agent pt mentinerea pH-ului, agent pt stabilizare ce previne descompunerea componentelor.

Substante anestezice locale injectabile: XILINA (xilocaina, xilestezinul, lodocaina, octacaina si altele) - este o amida, a fost preparata in 1943, este un praf cristalin solubil in apa si alcool, este putin sensibil la lumina si slab solubil in lipide, are o putere anestezica mai puternica de 4 ori decat procaina, si NU ESTE IRITANTA PT TESUTURI, este de 2 ori mai toxica decat procaina, are timp de inductie rapid (0,8-2 min), anestezia dureaza cam 90 min daca este xilina simpla fara adrenalina, are efect mai bun injectabil decat topic, nu produce vasodilatatie, nu da reactii alergice, poate fi utilizat si ca anestezic de contact, insa xilina este inferioara cocainei ca putere anestezica, si este mai putin toxica decat cocaina, se poate asocia cu sulfamidele, are putere mare de difuzare, nu poate fi utilizata pe cale digestiva, orala, pt ca este distrusa in procent de 2 treimi de ficat, se metabolizeazaa in ficat cam 70%, SE ELIMINA RENAL, IN 12 ORE DUPA INJECTIE, ca si compozitie, se gaseste sub forma de solutii de 1%, o fiola de 2 ml contine 0,02 grame, iar fiola de 10ml contine 10grame, sol 1% E INDICATA in anestezia prin infiltratie, pt anestezia plexala si mai rar troncular, sol de 2% se gaseste in fiola de 2 ml si contine 0,04 grame, se foloseste pt anestezii prin infiltratii, pt anestezia plexala, tronculara si bazala, se mai foloseste in anestezia spinala, supraarahidiana, se foloseste ca anestezie de suprafata pt bronhoscopie, pt intubatie traheala sau pt diverse manevre orologice, se poate folosi si in oftalmologie, pt anestezia corneei si a conjunctivei; mai exista si solutie de 4% care se gaseste in fiole de 2 ml sau 20 ml; exista si 5% si se gaseste in fiole de 0,10 grame. Doza zilnica minima este de 300 mg solutie xilina sigura sau 400 miligrame cu adrenalina. Adaosul cu adrenalina prelungeste cu 40 % durata anesteziei.

Contraindicatiile xilinei - contraindicata in afectiuni grave hepato renale, deficite ponderal, epileptici (tendinte la combustie), cardiopatiile decompensate, blocul atrio ventricular, bolnavi care prezinta bradicardie, in hipertensiune arteriala severa, in starile febrile, la cei cu intoleranta la fenancetina sau aminofenazona,

Contraindicatii xilina cu adrenalina- in tahicardia paroxistica, in insuficienta coronariana, tulburari de conducere atrioventriculare, hipertensiunea arteriala maligna, tireotoxicoza, diabet decompensat, glaucom, astmul bronsic si in hipersensibilitate la sulfati.

Efectele generale ale xilinei - poate avea efecte asupra SNC, si anume, la inceput actiunea asupra SNC depinde de concentratia in sange, avand actiune anticonvulsivanta, dupa care devine convulsivanta, pana la 4 miligrame pe ml, xilina are efect convulsivant, iar peste 5 miligrame pe ml poate aparea efect convulsive cu semne premoritorii, apar parestezii periorale si a limbii, pacientii pot prezenta cefalee, ameteli, logoree, agitatie, dupa care pot aparea tulburari senzoriale, nistasmus, pot acuza un tiuit in urechi, diplopie sau vertij, mai poate aparea greata, senzatie de voma, somnolenta, dezorintare, care duce spre pierderea starii de contienta; alte semne clinice obiective: paloarea, vocea paritonala, tulburari de vorbire, frisoane, tremuraturi ale extremitatilor, tahicardie. Simptomele pentru procedeele respective trebuiesc depistate.

Atunci cand concentratia de xilina din sange ajunge la creiei si este peste 10 micrograme pe ml, semnele primonitorii pot fi mascate de premedicatie sau pot chiar lipsi sau daca se face o injectie intravenoasa cand se poate instala convulsia generalizata sau poate da depresiune centrala in indicii sanguini crescuti, convulsiile dispar, dupa care se instaleaza coma, dupa care apare orpirea respiratiei dupa care tot ceilalti centrii nervosi pot fi deprimati. Cand e administrata intravenos poate avea efect analgezic, mai ales in durerile cronice. Concentratia de 3 micrograme pe ml este eficace asupra durerilor periferice, concentratiile mai mici doar asupra durerilor centrale. Asupra aparatului respirator, aerosolii dau bronhodilatatie.

Efectele xilinei asupra SN vegetativ - mareste activitatea asupra sistemului parasimpatic, mai poti exista si efectele xilinei asupra aparatului respirator: daca se da sub forma de aerosoli, poate produce bronhodilatatie (important pt prevenirea bronhospasmului de origine refelxa) are actiune relaxanta pt muschii netezi bronsici, si suprima reflexul de tuse.

Efectele xilinei asupra aparatului cardio vascular, asupra inimii, xilina actioneaza asupra activitatii electrice si asupra muchiului cardiac insusi, xilina se comporta ca un antiaritmic, incetineste viteza de depolarizare, diminueaza perioada refractara a fibrelor nervoase cu raspuns rapid, asupra muschiului cardiac insusi, dimineaza forta de contract a miocardului. Doza maxima 20 miligrame pe ml in utilizarea clinica a xilinei este in anestezia topica, este valabila pt toate mucoasele, se gaseste sub forma de flacoane, gel, spary sau unguent. Pt copii se utilieaza solutie de 2% iar pt adulti se poate utiliza si 4%. Timp de inductie 5 minute, durata de actiune mai putin de 30 minute.

Anestezia prin infiltratie: xilina se foloseste in concentratii slabe 0,5-1%, durata de actiune este de minim 30 de minute pt solutie de 0,5% si de 90 minute pt solutie de 1%. Adrenalina creste durata de actiune, pana la 360 de minute a solutiei cele mai concentrate.

Anestezia plexala sau pronuclear: e folozita pt anestezia unui nerv periferic cand e suficient 0,5 sau 1%, solutia de 2% se utilizeaza cel mai des, cu sau fara adrenalina.

Pt injectie submucoasa se injecteaza maxim 0,5 ml in 15 secunde, iar pt anestezia plexala sau tronculara la adult se pot folosi 1-4 ml iar pt copii 0,25-1ml (pt cei intre 20-30 kg) sau 0,5 - 2 ml (pt cei care au intre 30-40 kg). Doza maxima injectabila pe 24 ore la adult maxim 6ml, iar la copil maxim 1,5 pt cei intre 20-30 kg si 3ml pt cei care au intre 30-40 kg.

Mai este folosita in tratamentul tulburarii ritmului cardiac (intravenos), cel mai frecvent doza de incarcare este de 130mg eficace in 30 secunde pana al 1 minut, dureaza 20-30 secunde. Se mai foloseste in preventia hipertensunii intracraniene.ALTE SUBSTANTE ANESTEZICE - medivacaina, prilocaina, bupivacaina, articaina, sau ostacainaProcaina - (novocaina, xincaina, alocaina, anestocaina) - este un ester. A fost sintetizata in anul 1905, e o pulbere incolora cristalina, solubila in apa, in proportie de 1/1 si in alcool in proportie de 1/30 cu actiune slab antiseptica, actiune analgezica foarte redusa, de 14 ori mai mica ca si cocaina, toxicitate mai mica de 6-8 ori decat cocaina. Toxicitatea creste proportional cu concentratia. Are 6-10 minute timp de inductie, durata anesteziei este de 15-30 min, are actiune vasodilalatoare profunda, injectata este un simpaticolitic provocand vasodilatatie profunda locala, prin paralizia vasoconstrictorilor, provocand hemoragie in plaga, diminueaza sau atenueaza actiunea bacterio-statica a sulfamidelor neinfluentand actiunea antibioticelor. Trebuie testat, de obicei da alergie. Se elimina pe ale renala, sub forma metabolica. Datorita efectelor ei, stimulat tisular, antihistaminic, antinicotinic, antiinflamator, sau ganglioplegic, se poate utiliza si in scopuri terapeutice (tratamentul socului, a astmelor bronsice, stari dispneice, in spasme, impotriva imbatranirii si prevenirea ei). Contraindicatii - la copii sub 7 ani, in socul decompensat, in hipotensiune arteriala, in afectiunile renale si hepatice. Se foloseste 2% simpla sau cu vasoconstrictor sau in combinatie cu prooxicaina, utilizeaza cu un corectiv (adrenalina) care prelungeste cu 40 minute durata anesteziei. Doza maxima este de 400mg pt solutie de 0,5%, 1%, 2%. In caz de supra dozaj .. pot aparea fenomene toxice ale SNC, care se manifesta prin dispnee si convulsii la inceput, dupa care apare hipotensiunea, bradicardia sau chiar stopul cardiac, durata anestezei depinde de raspunsul individual al anestezicului respectiv, de acuratetea tehnicii de anestezie, starea tesuturilor in care s-a efectuat anestezii.

ANESTEZIE CURS 5 - 6 NOV

ALEGEREA ANESTEZICULUI LOCAL

Se tine seama de: 1. faptul ca trebuie sa avem sub control durerea pe o durata mare2. Durerea post operatorie (anesezicele cu durata de aciune scurta se utilizeaza in interventiile stomatologice si chirurgicale netraumatice dar si in traumatismele minore. Daca durerea e moderata sau mare, se vor da amestecuri (bupivacaina sau priolocaina cu adrenalina).Contraindicatiile generale relative si absolute ale anestezicelor locale.Amidele sunt preferate fata de esteri. Esterii se dau cand amidele sunt ineficiente. Doza de anestezic local vaziaza dependent de zona de anestezie prevazuta, de tehinica de anestezie corespunzatoare zonei, de concentratia anestezicului local, de vascularizatia tesutului, de toleranta individuala, pacient sanatos sau cutare organice.Substante anestezice locale pt aplicatii topice au ca indicatii: 1. Inainea administrari anestezicului local, crioanestezice sau prin injectii endobucale. 2 pt interventiile chirurgicale in cavitatea bucala mai ales la copii

Anestezicele locale topice, au efect numai la suprafata tesutului (mucoasa bucala), nu penetreaza tegumentul intact, penetreaza toate mucoasele, se prezinta sub 7 forme: gel, lichid, pomada, spray, pulbere, aerosoli si pasta.Benzocaina - este un ester, e o pulbere alb cristalna putin solubila in apa, toxicitate prin supradozaj putin studiata, timp de inductie rapid, poate da reactii alergice locale, are absorbtie insuficienta, se foloseste numai ca agent topic sub forma de pomada 5 sau 10%. Se utilizeaza sub mai multe forme: 1. Cetacaina (lichid sau gel). 2. Gingicaina (lichid sau gel). 3 Huricaina (gel lichid sau spray). 4. Butacaina sulfat inlocuieste adrenalina in anestezia topica, se foloseste in sfera ORL (nas, gat, urechi) dar si in sfera oftalmologica, are putere de 2 ori mai mare ca si cocaina, toxicitate de 2-3 ori mai mare decat cocaina, nu este bun pt injectare, se gaseste sub forma de unguent (butindental) doza maxima este de 5ml solutie 4% este egal cu 200miligrame. Cocaina - cel mai vechi anestezic local, alcaloid vegetal, are toxicitate mare si actiune asupra terminatiilor nervoase ce duce la abolirea senzaitiilor de rece si cald, sensibilitatea algica, senzatiilor de gust si miros. Se foloseste numai ca anestezic de contact, timp de inductie rapid. Durata anestziei e mai mare de 2 ore. Este un vaso constrictor puternic. Absorbtie rapida, metabolizata in ficat, se elimina prin urina, are actiune pirogena (febra), suprima oboseala prin efect central, da dependenta, caracterizata prin semne de dependenta psihica, halucinatii, senzatii de groaza, convulsii, tulburari respiratorii si digestive, delir, tulburari somatice, scadere in greutate, paloare si transpiratii reci. In intoxicatia acuta cu cocaina apar tulburari grave urmata de depresiunea SNC, cardio vascular, respirator, in final ducand la moarte prin oprirea respiratiei datorita toxicitatii miocardice si a paraliziei centrilor respiratori.

Contraindicatii: in atero scleroza, bronhospasm cronic, in anemii, cardio patii, hemoragii severe si la copii sub 10 ani. Indicatii si osologie: se prezinta sub solutie de 2 sau 10%; solutiile de cocaina sa nu depaseasca pt ca absorbtie e rapida, se utilizeaza strict numai ca anestezie

de contact. Doza maxima pe sedinta: 10 picaturi solutie 10% (30 miligrame) doza mortala la om: 1-1,2 miligrame

Lidocaina - baza (putin solubila in apa, concentatie de 5%, indicatii pt tesuturile ulcerate si pe mucoase) si hidroclorid (solubila in apa, concentratie de 2%, e mai toxica decat lidocaina baza, doza maxima e de 200 miligrame, ca forme de prezentare altracaina sub forma de unguent 5%, lidocaida gel 2% si 5%, lidocaina lichid 2, 4, 5%, spray 10% , silocaina aerosoli 10% sau spray 10%. Sub alte denumiri: tetracaina, piperocaina, ortoformul, dibucaina, bromura de etil si kelenul care e un anestezic rapid ce suprima senzatia dureroasa. Are indicatii pe mucoase, in inciiziile de abcese superficiale, in luxatie dentara, ca inconveniente, este racirea brusca a mucoasei ceea ce duce la dureri, daca dintii cu carii sunt atinsi de kelen, pot aparea dureri mari, inciziile se fac greu, este un iritant al mucoaselor, in anesteziile prelungite pot da necroze de inghetare, mare risc la accidente.

Substante vasoconstrictoare adjuvante ale substantelor anestezice locale. Actioneaza asupra dinamicii vasculare, au urmatoarele proprietati: 1. Scad irigarea in teritoriul anesteziat. 2. scad sangerarea locala in timpul interventei chirurgicale. 3. scad absorbtia anestezicului local in sange. 4. Scad timpul de inductie al anestezicului local (grabesc instalarea aneteziei). 5. scad efectele toxic ale anestezicului local. 6. Scac riscul de supradozare. 7. scad sau neutralizeaza efectele alergice ale anesteziei locale, combat socul anafilactic. 8. cresc puterea anestezica locala. 9. favorizeaza metabolizarea mai rapida a anestzicului local 10. Prelungesc durata actiuni substantelor anestezice

Adrenalina (epinefrina sau suprarenina) - e un produs de secretiei al glandei interne medulosuprarenale, e o pulbere alba cristalina foarte solubila in apa, se inactiveaza la aer si lumina si se pastreaza in fiole de culoare inchisa, e toxica, se metabolizeaza in ficat, se elimina prin urina, creste ritmul cardiac, actiunea fiziologica de vasocostrictie si hipertensiune tranzitorie. La nivelul aparatului cardiovascula, la nivelul miocardului stimuleaza receptoii beta, crescand randamentul cardiac, stimuleaza receptorii beta si pot da tahicardie ventriculara, detemina vasodilatatia arterelor coronare si cresterea debitului sanguin din ele. Presiunea sangelui: in doze mici adrenalina creste presiunea sistolica si scade diastolica, iar in doze mari creste presiunea diastolica. Adrenalina actioneaza direct asupra inimii, provocand cresterea presiunii sistolice si diastolic, cresterea randamentului cardiac, creste frecfenta cardiaca, forta de contractie si consumul de oxigen miocardic. Toate duc la o scadere completa a eficientei cardiace. Adrenalina actioneaza primar asupra arterelor mici. Produce constrictie mucoaselor si a pielii. In doze mici duce la dilatarea vaselor in muschiul striat, iar in doze mai mari duce la contractia vaselor din muchiul striat.

La nivelul aparatului respirator, dilata musculatura neteta a bronhiilor, e indicata in forme acute de astm. In doze mari este stimulator al SNC. In metabolism creste consumul de oxigen in toate tesuturile injectate. Stimuleaza glicogenoliza in ficat si musculatura striata, creste glicemia; ca indicatii: in tratamentul reactiilor alegice acute, bronhospasmului, stopului cardiac, ca si vasoconstrictor independent, pt hemostaza si in anestezia generala, este indicat ca

vasoconstrictor adaugat anesteziclui local, iar ca utilizare clinica, se pot folosii solutiile de 1 la mie, pe mucoasa, cand produce o ischemie, mucoasa devenind palida, albicioasa, se mai adauga solutiilor anestezice pt aprelungirea efectulului anestezic. Se mai foloseste si in chirurgia maxilo faciala sub urmatoarele concentratii: pe anestezice locale se foloseste 1 la 200000, 1 la 100000 si mai rar 1 la 80000. Pt anestezicele locale topice se folosesc concentratii mai mari - 1 la 40000 si 1 la 50000.Nor adrenalina - noratrinal sau norepinefrina, se poate prepara si sintetic, toxicitate redusa, puterea este de 4 ori mai mica decat adrenalina, e mai slaba vasoconstrictor decat adrenalina, nu provoaca vasodilatatie periferica, are aceleasi efecte ca si adrenalina pe miocard, arterele coronare si la nivelul SNC, creste presiune arteriala sistolca si diastolica, creste presiunea vasculara periferica, e un vasodilatator coronarian, creste debitul sanguin in arterele coronare, nu influenteaza circulatia generala si nu modifica ritmul cardiac, nu relaxeaza musculatura neteda sau bronsica, scade metablismul bazal, creste glicemia si consumul de oxigen tisular. Utilizare clinica: ca si vaso constrictor, in tratamentul hiotensiunii, la hiper tiroidieni, se utilizeaza la diabtici, in distoniile neurovegetative, se poate da fara risc si la hipertensivi, se gaseste in solutie de 1 - 2 %, in stomatologie se asociaza cu prooxicaina si procaina si se fol in concentratie de 1 la 30000. Creste presiunea sistolica si diastolica, da bradicardie. Nu e utilizata pt hemostaza, poate da cefalee si episoade alginoase. Cobefrinul sau corbazilul - e un vasconstrictor sintetic cu actiune periferica. E mai putin toxic decat adrenalina, mai putin activ pe miocard, aparatul respirator, SNC, nu are actiune hipotensiva secundara, doza maxima e de 20 ml din concentratia 1/20000. Supradozajul poate produce hipertensiune arteriala, tahicardie, episod anginos la cei cu insuficienta coronariana.Adjuvant Fenilefrina - actiune vasoconstrictoare de mare durata, toxicitate egala cu adrenalina, creste presiunea sistolica, da bradicardie in mod reflex prin actiunea baroreceptorilor carotideoaortici si a nervului vag, foarte rar poate da aritmii, are actiune coronaro dilatatoare, creste debitul sanguin cardiac si nu e eficienta in bronhospasm. Indicati clinice - e folit ca si vaso constrictor in anestezia locala, in tratamentul hipotensiunii arteriale, se foloseste si ca decongestionant nazal, sau in solutii oftalmolizice pt a da midriaza, se foloseste solutie de 4% in concentratii de 1/25000. doza maxima 4 mg / kg = 4 ml din solutia de 1/25000. Fenil presina (octapresinul) inductie lenta, durata anestezica lunga, toxicitate redusa, actiune vasoconstrictoare mai mica decat a adrenalinei, vasoconstrictor de electie, in afectiunile cardiace si in tireo toxicoze. La pacientii sanatosi nu are contraindicati. Daca se asociaza cu prilocaina creste methemoglobina totala avand efect ocitocic (nu se va folosi la gravide). Aplicatii clinice: in anestezia locala pt a scadea absorbtia anestezicului local, nu se utilizeaza pt hemostaze, datorita efectului sau asupra circulatiei venoase.Hialuronidaza sau factorul de difuziune, permite o mai uroasa si rapida resorbtie si difuzare a anestezucului local avand ca avantaje scaderea timpului de inductie (anestezia se instaleaza mai rapid, creste difuzibilitatea in os, nu da inflamatii). Se gaseste sub forma de pulbere 1-500000 unitati industriale. Tiomucaza, extracte hipofizare din lobul posterior (vasipresina)Metode si tehnici de anesteziel loco-regionala

Anestezia locala - actioneaza direct asupra receptorilor algici si terminatilor nervoase periferice (anestezie terminala, suprimarea sensibilitatii fiind strict limitata la teritoriul unde se executa interventia chirurgicala)Anestezia regionala - urmareste impiedicarea temporara a transmisibilitatii senzatiilor dureroase dintr-un teitoriu anumit si se obtine prin introducerea substantei anestezice de-a lungul ramurilor si trunchiurilor nervoase la nivelul carora realizeaza o sectiune functionala a cailor sensitive (anestezia de conductie) Anestezia loco-regionala - se realizeaza cu substante anestezice regionale care suprima temporar numai durerea lasand intacte constientul si celelelte sensibilitati. Avantaje - limiteaza anestezia numai la regiunea de operat, starea de constienta e pastrata, se poate colabora cu pacientul, nu necesita pregatire de specialitate preanestezica, nu necesita aparatura deosebita, asigura un camp operator larg, tehnica de administrare este usoara (dar sa fie precisa) instalarea anestezie este rapida, durata anesteziei se poate regla, expune la accidenete putine si la riscuri vitale minime, nu necesita supraveghere si ingrijiri speciale, poate fi potentializata prin medicatie sedativa preanestezica, pacientii se pot deplasa dupa operatie, socul post operator este inexistent. Anestezia loco regionala se obtine cu ajutorul unor substante anestezice care se pot aplica local pe musoase sau prin injectare, in funtie de locul, in chirurgia orala, maxlo faciala se utilizeaza 2 metode: locala si regionala. Locala (teminala) actioneaza direct asupra receptorilor algici si asupra terminatiilor nervoase periferice. Poate fi vorba despre anestezia topica (se realizeaza cu substante anestezice, care pot fi sub mai multe forme: lichide, paste, pulberi, aerosoli, gel, unguente sau spray. Din cadrul anestezicelor lichie - pentocaina 2%, xilina 5 sau 10% percaina 2%, gingicainul; sub forma de pasta: contralgin, contralgan, pomada de xilina sau de benzocaina. Pulberi - benzocaina, ortoformul 5-10%; aerosoli - lidocaina 10%. Gel - lidocaina 5%, benzocaina 20% sau gingicaina. Unguentele - lidocain 5%, xilocaina 5% spray - gingicain, xilestezin, lidocaina 10%. Prin refrigeratie - anestezia cu kelenAnestezia prin injectie - prin infiltratie locala, se realizeaza prin injectarea de solutie de anesteic local in tesuturile pe care se intervine chirurgical sau in jurul lor (anestezie locala si la distanta de locul unde se intervine chirurgical)Procedee de anestezie prin infiltratieA) Prin infiltratie cutanata1. Infiltrate locala - directa intracutanata, punctiforma, liniara, superficiala sau profunda si difuza. 2. Prin infiltratie la distanta (prin baraj)- Procedee prin infiltratie mucoasa - 1 infiltratie locala (directa intramucoasa, punctiforma, liniara superficiala sau profunda, difuza, plexala, intragingivala, intraligamentara, intrapapilara, intraseptala - intraosoasa si intrapulpara, 2. Infiltratie la distanta (prin baraj)Anestezia intraligamentara sau peridentara - utilizata rar, e o anestezie de completare cand anestezia plexala sau troncularavnu a avut efect. Ofera anestezie pe o zona limitata. Nervii anesteziati sunt ramurile terminale si ramurile plexale de la nivelul apexurilor dentare. Zonele anesteziate sunt tesuturile moi gingivale periodontale pulpare peri-apicale, si creasta osoasa alveolara. Are indicatii numai la mandibula cand anestezia trebuie sa fie foarte limitata in

tratamentul dintilor permanenti la copii, in anestezia pulpara la 1-2 dinti, in tratamentul unor dinti izolati pe arcada inferioara, la hemofilici si la cei cu tulburari de coagulare (pt ca se elimina hemoragia) poate fi folosita si ca metoda de tesatre si cand anestezia tronculara nu e indicata. Contraindicatii: in infectii si inflamatii la locul injectarii, la dintii temporali, datorita mugurilor. Avantaje: e nevoie de o doza mica de anestezic, are o instalatie rapida, e mai putin traumatica decat tronculara, evita anestezia buzei, limbii sau a partilor moi. E o alternativa a anesteziei tronculare periferice, favorabila la copii si in extractii unidentare. Dezavantaje: e greu de aplicat la dintii posteriori, presiunea exercitata la injectie poate duce la durere si la leziuni tisulare locale. Complicatii: poate da edem si echimoze la locul de intepatura sau la nivelul papilei interdentare. Sensibilitatea la pacienti, se poate complica cu alte probleme.Repere pt anestezie: radacina dentara, tesuturile parodontale, adancimea santului gingival. Ca si tehnica: gura intre-deschisa sau larg deschisa in functie de locul de anestezie. Se face dezinfectie. Locul de intepatura se face in spatiul periodontal, peridentar mezial sau distal de fiecare radacina. Directia acului. Tangent sau paralel cu radacina. Acul trebuie sa fie in unghi obtuz sau drept. Profunzimea: se vor folosi ace scurte subtiri si se introduce pana cand nu se opune resistenta. Se depune o cantitate foarte mica, foarte lent si fara presiune, ca anestezicul local sa nu dea pe afara. Durata. Daca se foloseste vasoconstrictorul se prelungeste anestezia. Anestezia intrapapilara - indicatii restranse ca si cea intraligamentara, fiind asemanatoare ca tehnica, anestezia se face direct in spongioasa osoasa dupa ce s-a traversat corticala. Indicatii: pt anestezia osoasa si a tesuturilor moi, in cadrul tratamentului parodontal. Pt a obtine o hemostaza in tratamentul parodontopatiilor. Contraindicatii: infectii la locul injectarii. Zone anesteziata: osul, dintele sau dintii din vecinatate si structurile moi adiacente. Avantaje: e nevoie de o doza minima de anestezic local 0,2ml, anestezia se instaleaza in 30-40 secunde, e putin traumatica. Evita anestezia buzei si a partilor moi, reduce sangerarea in timpul tratamentului in cazul in care se foloseste vasocosntrictorul. Are indicatii speciala pt tratament parodontal. Anestezia evita pungile infectate. Dezavantaje - durata scurta, zona foarte limitata de tesuturi moi anesteziate. Alternative: injectia intraligamenta in anestezia plexala si tronculara. Repere: dintii adiacenti si triunghiul papilar. Tehnica. Pacientul sta cu gura deschisa sau interdeschisa si se dezinfecteaxa cu alcool, locul de intepatura in tringhiul, papular, la 2 mm sub varful papilei interdentare, la egala distanta de dintii adiacenti. Directia acului pt anestezia intrapaplara va fi perpendicular pe fata vestibulara a papilei in centrul ei mezial sau distal de dinte iar pt anestezia intraseptala acul in unghi de 45 grade fata de axul dintelui aproximativ perpendicular pe mucoasa papilara cu directia intra septal paralel cu axul dintelui vizat si al mica distanta de corticala osoasa. La inceput se injecteaza in mucoasa papilara cateva picaturi de anestezic local dupa care acul ia contact cu osul cand aplicam o presiune pe siringa si se impinge acul in septul osos 1-3 mm unde se vor depune 0,2 mililitrii solutie anestezica, lent si fara prsiune. Anestezia intra osoasa - folosita foarte rar in practica. Ca si tehnica se practica o anestezie supra periostala (plexala) obtinuta in 3 timpi: A. incizia mucoperiostului (cam 2-4 mm) la apexul dintelui de anesteziat B. se creaza un orificiu prin corticala spre osul spongios cu o freza globulara mica. C. prin acest orificiu se depune o cantitate mica de anestezic local intra osos. 0,2 ml din anestezicul local.

Precautii: pt ca absorbtia e mai rapida, e necesar ca volumul solutiei anestezice sa fie mic, iar vaso constrictorul sa nu fie in concentratie mai mare decat 1 pe 100000.Anestezia intrapulpara. E asigurata prin actiuea anestezicului local si prin presiunea exercitata de anestezicul local asupra pulpei. Trebuie sa se faca o sedare a pacientului, sa se foloseasca instrumente rotative, care sa fie folosite la viteze mici , iar manevrele sa fie atraumatice, dupa aceste 2 etape se dechide cam pulpara si se face anestezia intrapulpara. Daca durerea persista, este de intensitate mare, nu se poate deschide camera, se va proceda in felul urmator: se plaseaza o buleta pe planseul pulpar al dintelui cariat, preparat, se asteapta 30 - 40 sec, se apasa buleta 2-3 min timp in care zona devine insensibila, si dupa care se practica anestezia intrapulpara. Tehnica, acul sa fie scurt si subtire indoit corespunzator, pt a avea acces in camera pulpara si pt a avea acces in canalul radicular. Se depune anestezic sub presiune. Daca injectia a fost facuta corect iar acul a fost adaptat intim la canalul radicular anestezia este asigurata de:1. actinea farmacologica a anesteziclul. 2. presiunea anestezicului local asupra pulpei. Daca acul nu se adapteaza la canalul radicular si solutia anestezica reflueaza, anestezia pulpara e asigurata numai de un factor, actiunea farmacologica a anestezicului si timpul de inductie creste cu 20 - 30 sec. Riscurile anesteziei intrapulpare: ruperea acului pe canal.

ANESTEZIE CURS 6 - 13 NOV

Anesteziile tronculare la maxilar

Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica actioneaza pe traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a trunchiurilor nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase: 1. Daca solutia anestezica e introdusa in ganglionul Gasser se produce anestezia lui si a tuturor ramurilor nervului trigemen. 2. Daca solutia anestezica e depusa la baza craniului (la gaura rotunda mare) ea actioneaza asupra nervului maxilar.3. Daca solutia anestezica e depusa la baza gauri ovale, actioneaza asupra nervului mandibular si a maxilarului superior si a tuturor ramurilor lui. 4. Daca solutia asestezica e depusa la orificiile unde intra nervii dentari supero posteriori sau nervul dentar inferior, sau pe unde ies nervii suborbitari si supraorbitari, naso- palatin, palatin mare, mentonier si incisiv. Daca se depune la nervul lingual, bucal, maseter sau maseterinul, care se desprin din trunchiul principal mandibular, anestezia se numeste tronculara periferica.Anestezia tronculara periferica a nervului supraorbitar (ramura terminala a nervului oftalmic), ca zone de anestezie sunt cuprinse tegumentul pleoapei superioare, tegumentul unghiului intern al orbitei, tegumentul regiuni frontale pana la vertex, osul frontal cu musoasa sinusului frontal, tegumentul radacinii nasului si a dorsului nasului, tegumentul varfului si aripilor nazale, lobulul nazal, sacul lacrimal si segmentul medial al pleoapelor. Indicatii: pt alcolizari in nevralgia de trigemen, in interventia din chirurgia maxilo-faciala, pt regiunile invecinate nervului supraorbitar, pt plasti sau interventie pe sinusul frontal. Ca si dezavantaje: posibilitatea intepari glubului ocular, dificultati in reperarea orificiului.

REPERELE GAURI SUPRAORBITARA (osoasa) pe arcada sprancenoasa, la 2-3 mm deasupra marginii osoase, la 1 cm lateral de unghiul intern al orbitei, pe aceeasi verticala cu gaura suborbitara si mentoniera. Tehnica: se dezinfecteaza tegumentul cu iod, alcool, dupa care se trece la intepatura, acul patrunde la cativa mm deasupra arcadei sprancenoase, in 1/3 interna a arcadei sprancenoase, medial cu orificiul supraorbitar. Directia acului si profunzimea, usor in jos, inafara si inapoi. Imediat dupa ce se inteapa se cade pe os, in scobitura supraorbitara si fara sa se patrunda in orificiul supraorbitar dar pastrand contact cu osul, aici se va depune anestezicul. Pt anestezia ambeor ramuri ale nervului oftalmic, locul de intepatura e intersprancenos. Directia acului va fi impins intr-o parte si alta, subcontinent, de-a lungul unei linii care trece prin regiunea sprancenoasa.Anestezia tronculara periferica a nervului suborbitar: ramura terminala a nervului maxilar superior, pe traiectul sau prin canal da ramuri colaterale cum sunt nervii dentari superomijlocii (pt regiunea premolarilor) si mai da si regiunea nervilor dentari supero anteriori (pt regiunea

frontala maxilara) dupa care iese prin gaura suborbitara unde da ramuri terminale (asa numitul buchet suborbitar) labiale superioasre, nazale, palpebrale). Nervul este abordat la nivelul canalului suborbitar pt ramurile sale terminale, in afara canalului. Ca teritoriu de anestezie produce anestezie osoasa, ligamentara, parodontala, pulpara, si a tesuturilor moi vestibulare de la nivelul incisivilor centrali pana la premolari cu exceptia fibromucoasei palatine. Alte denumiri ale anesteziei: anestezia nervilor dentari sau alveolari antero superiori. Ca nervi anesteziati sunt nervii dentari antero superiori, partiali sunt nervii dentari supero mijlocii, ramurile nervoase sinusale si ramurile terminale ale nervului suborbitar. Zone anesteziate: dintii incisivi si caninul, partial premolarii 50% din cazuri, osul, parodontiul si mucoasa vestibulara, pleoapa inferioara si fata latero nazala, jumatatea buzei superioare, peretele osos antero sinusal si mucoasa corespunzatoare a sinusului. Ca si indicatii: e folosita in procedurile stomatologice si in chirurgia maxilo, atunci cand anestezia plexala e insuficienta sau cand anestezia nu se pot face din motive patologice.

!!!!!caracteristica anesteziei plexale: cantitatea de anestezic se lasa deasupra periostului!!!!!

Avantajele: este o anestezie sigura, reduce volumul solutiei injectate, reduce numarul de intepaturi, tehninica este simpla, atat exo cat si endo.Repere gaurii suborbitare: osoase, dentare, de parti moi si mixte. Reperele osoase: marginea inferioara a orbitei, la 6 - 10 mm sub marginea inferioara a orbitei. La unirea 1/3 interne cu cele 2/3 externe. Pe linia verticala care trece prin mijlocul marginii inferioare a orbitei. Pe linia verticala care uneste gaura supraorbitara, suborbitara cu gaura mentoniera. Pe linia verticala care trece prin sutura maxilo malara. Repere dentare - pe verticala care trece prin axul PM2 superior, sau intre primul si al doile premolar. Cam la 2,5 cm deasupra apexului PM2 superior. Reperele partilor moi: la 0,5 cm inauntrul liniei verticale, mediopupilare, cand pacientul priveste inainte. Pe verticala care trece prin marginea interna a corneei. Pe vertiala care trece prin comisura bucala. Repere mixte: la intersectia verticalei care trece prin cele 3 orificii cu linia oblica ce porneste de la marginea gingivala intre IC si IL omolateral si care merge la aproximativ 4 mm deasupra partii interne a suturii fronto malare. Repere pt situatia in cazul in care se face pe calea exobocala: reperele gaurii suborbitare, aripa nazala, santul nazogenian, marginea inferioara a orbitei. Pe cale endobucala: repere la gaurii suborbitare, fornixul vestibular superior, caninul, marginea inferioara a orbitei si fosa si bosa canina.

Tehnica pt calea endobucala: cea mai frecvent folosita, sunt folosite ace de mici dimensiuni, gura trebuie sa fie intredeschisa, se ridica buza pt a mentine fornixul vestibular intins, inainte, se poate aplica o anestezie topica, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool, se repereaza marginea inferioara a orbitei cu indexul si gaura suborbitara cu policele.

ANESTEZIE CURS 7 - 20 NOV

Calea exobucala

Este indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica anestezia pe cale endobucala. Tehnica. Se dezinfecteaza tegumentul cu iod si alcool. Se repereaza marginea inferioara a orbitei cu indexul iar glubul ocular sa ruleze pe unghie. Locul de intepatura se afla pe o linie orizontala mai aproape de unghiul intern al nasului, in santul nazo genian si la 0,5 cm in afara lui. Se procedeaza in continuare ca si la cea pe cale endobucala. Accidente si complicatii: inteparea glubului ocular, formarea de hematom, ruperea varfului acului, inteparea nervului (nevrite). Anestezia plexala (anestezia nervilor dentari supero-mijlocii): zonele anesteziate sunt PM1 si 2, radacina mezio-vestibulara a M1, tesuturile periodontale care acopera acesti dinti, tesuturile moi vestibulare, mucoasa sinusului si planseului la nivelul peretelui extern. Indicatii: cand anestezia nervului suborbitar si anestezia nervului posterior nu dau anestezia premolarilor sau cand se fac interventii care implica numai PM superiori. Alternative: anestezia nervului suborbitar pt PM1, anestezia tronculara bazala a nervului maxilar Repere anestezice: fundul de sant vestibular superior, PM2; locul intepaturii: in fundul de sant vestibular superior, deasupra apexului PM2 iar directia acului este oblic fata de os cu bizoul paralel cu osul. Profunzimea: se lasa cantitatea de anestezic supra periostal, in dreptul si deasupra apexului PM2. Simptome si semne ale pacientului: anestezia partiala a buzei superioare spre comisura, anestezia in teritoriul PM1 si 2 si in dreptul radacinii MV a M1. Anestezia tronculara periferica a nervilor dentar supero-posteriori: e foarte frecvent folosita in practica. Zonele anesteziate: M1, 2, 3 superior, cu exceptia radacinii MV a M1; osul alveolar si periostul care acopera molarii, mucoasa vestibulara, peretele lateral, periostul si sinusul maxilar corespunzator. Indicatii: in terapia osoasa si dentara, cand nu e eficenta anestezia plexala sau cand este contraindicata. Contraindicatii: cand riscul hemoragic este mare, la hemofilici (se recomanda plexala sau intra lgamentara) Avantaje: este o anestezie atraumatica, suprima un numar mare de intepaturi pt anstezia plexala, reduce cantitatea de solutie anestezica si are eficienta maxima. Dezavantaje: prezinta cel mai mare risc de a produce hematomul, rezulta atunci cand aspiratia pozitiva e frecventa. Mai este necesara inca o intepatura pt radacina MV a M1 superior. Alternativa: anestezia bazala sau tronculara. La tuberozitate, nervii se gasesc la diferite nivele, mai superior la adulti. Repere pe cale endo bocala: osoase - cresta zigomato-alveolara, la 1 cm de marginea crestei alveolar; reperele partilor moi, fornixul supeiror si mucoasa mobila, repere dentare M1 la adult si M2 la copil

Repere pe cale exobucala: 1. malarul si marginea lui inferioara. 2. muschiul maseter, marginea inferioara. 3. Creasta zigomato-alveolara Tehnica pe cale edobucala: cea mai des folosita, se folosesc ace mici, gura este intredeschisa (!!coronoida!!) se paote face anestezia topica inainte, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool, si se repereaza creasta zigomato-alveolara cu degetul, locul de intepatura este la nivelul mucoasei mobile, in fornixul vestibular superior, in dreptul radacinii MV al M2 sup la 1 cm de creasta alveolara si inapoi crestei zigomato-alveolara.

Acul de jos in sus, dinainte inapoi si dinafara inauntru. Acul trebuie sa pastreze in permanenta contact cu osul si se avanseaza incet in cele 3 directii. Injectarea se poate face in 2 feluri: A) in prealabil se aspira, dupa ce sa patruns la nivelul tuberozitatii, iar daca aspiratiea e negativa se face injectare progresiva si continua incepand de la 1 cm pana la 3 cm profunzime pana cand acul pierde contactul cu tuberoziatea pt a prinde toate fibrele nervoase. B) fiind la nivelul tuberozitatii se aspira se lasa anestezic, apoi se avanseaza in profunzime in contact cu tuberozitatea se aspira din nou si se depune iar anestezic. Cand se pierde contactul cu tuberozitatea nu se mai depune anestezic. La adulti se face la o profunzime de 16 mm iar la copii sau cei cu craniu mai mic se face la o profunzime de 10-14 mm.