D 2 Drept Civil Drepturi Reale Jora Cristian Doc

8/16/2019 D 2 Drept Civil Drepturi Reale Jora Cristian Doc

1/172

CURS DREPT CIVIL PENTRU DREPT FRECVENŢĂ REDUSĂ ANUL II.DREPTURILE REALE

Introducere

Unitatea de învăare !Patri"oniu#

Unitatea de învăare $Dre%turi#e %atri"onia#e

Unitatea de învăare &Po'e'ia (i e)ecte#e 'a#e

Unitatea de învăare *Dre%tu# de %ro%rietate

Unitatea de învăare +Dre%tu# de %ro%rietate. Continuare

Unitatea de învăare ,Circu#aia -uridică a terenuri#or (i a con'trucii#or

Unitatea de învăare /oda#ităi#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare 0

/oda#ităi#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate. ContinuareUnitatea de învăare 1

2n3rădiri#e (i re'tricii#e dre%tu#ui de %ro%rietate %rivată

Unitatea de învăare !4A%ărarea dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !!/oduri#e de do56ndire a dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !$De7"e"5ră"inte#e dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !&De7"e"5ră"inte#e dre%tu#ui de %ro%rietate. Continuare

Unitatea de învăare !*Pu5#icitatea i"o5i#iară


2/172

Introducere

85iective#e cur'u#ui 9 Cunoscut fiind că una dintre cele mai importante instituţii

de drept civil o constituie dreptul de proprietate, studiul materiei drepturilor realepune în centrul său analiza amplă ştiinţifică a noţiunii economice de proprietate,dar, mai cu seamă, a instituţiei juridice a deptului de proprietate, instituţie care arerolul de a caracteriza toate orânduireile sociale.

Co"%etene con)erite 9 Cursul urmăreşte să faciliteze cunoaşterea şi însuşireareglementărilor juridice, a instituţiilor şi conceptelor, a aspectelor din teorie şi dinpractica judiciară cu privire la drepturile reale şi însuşirea aspectelor din practica

judiciară cu privire la constituirea, dobândirea, exercitarea şi stingerea drepturilor reale şi a drepturilor de creanţă şi apărarea acestora prin mijloace de drept civil.

E:%#icare (i inter%retare 9 Este necesară explicarea şi interpretarea mai multor texte din noul Cod civil, care aduc elemente şi concepte noi sau introduc noireglementări cu privire la instituţii juridice din domeniul drepturilor reale.

In'tru"enta# a%#icative 9 copul cursului este acela de a permite şi facilitastudenţilor aprofundarea studiului dreptului de proprietate şi a celorlalte drepturireale principale sub aspectul modurilor de dobândire, a regimului juridic alcirculaţiei unor categorii de bunuri, analiza dezmembrămintelor dreptului deproprietate, restricţiilor şi îngrădirilor modului de exercitare a dreptului deproprietate.

unt studiate importante instituţii juridice, cum ar fi patrimoniul, posesia,

ca stare de fapt, cu importante consecinţe juridice, modalităţile dreptului deproprietate, mijloacele de apărare a dreptului de proprietate şi a celorlaltedrepturi reale, publicitatea imobiliară, instituţii cu largă aplicabilitate practică şi cuimportante consecinţe în plan teoretic.

!e o importanţă practică deosebită se bucură, în cadrul studiului, analizaregimului juridic al circulaţiei terenurilor şi a regimului juridic al circulaţieiconstrucţiilor. "enţionăm că toate aceste teme de învăţare nu constituie ele însele uncurs universitar, nu reprezintă comunicarea ex#austivă a informaţiilor necesarepentru înţelegerea, învăţarea şi aprofundarea cursului, ci reprezintă doar nişte

jaloane de început, de la care trebuie să pornească învăţarea şi aprofundareanoţiunilor, conceptelor şi instituţiilor de drept civil din materia drepturilor reale.

$entru susţinerea examenului nu este suficientă numai parcurgereaelementelor prevăzute în prezenta sinteză.

Re'ur'e (i "i-#oace de #ucrutudentull beneficiază de cursuri scrise în materia drepturilor reale,

culegeri de speţe şi teste grilă pentru autoevaluarea cunoştinţelor, astfel încât


3/172

prezentele sinteze nu au decât rolul de a fixa unele elemente de cunoaştere, dar nu reprezintă o tratare ex#austivă a materiei drepturilor reale.

Structura cur'u#ui 9 cursul este format din %& unităţi de învăţare, după cumurmează '

Unitatea de învăare !Patri"oniu#


Unitatea de învăare &Po'e'ia (i e)ecte#e 'a#e

Unitatea de învăare *

Dre%tu# de %ro%rietateUnitatea de învăare +Dre%tu# de %ro%rietate. Continuare

Unitatea de învăare ,Circu#aia -uridică a terenuri#or (i a con'trucii#or

Unitatea de învăare /oda#ităi#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare 0/oda#ităi#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate. Continuare

Unitatea de învăare 1 2n3rădiri#e (i re'tricii#e dre%tu#ui de %ro%rietate %rivată

Unitatea de învăare !4A%ărarea dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !!/oduri#e de do56ndire a dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !$De7"e"5ră"inte#e dre%tu#ui de %ro%rietate

Unitatea de învăare !&De7"e"5ră"inte#e dre%tu#ui de %ro%rietate. Continuare

Unitatea de învăare !*


4/172

Pu5#icitatea i"o5i#iară

;i5#io3ra)ie 9( C. )ora, !rept civil. !repturile reale, Edit. *niversul )uridic, +ucureşti,

-%( +. /lorea, !rept civil. !repturile reale principale, Edit *niversul )uridic,+ucureşti, -%%

( ". *liescu, 0. 1#erg#e, !rept civil. !repturile reale principale, Edit.*niversul )uridic, +ucureşti, -%%

( zilard ztran2icz3i, !rept civil. !repturile reale principale conform nouluiCod civil, Edit. C.4. +ec3, +ucureşti, -%

( 1. +oroi, 5. tănciulescu, 6nstituţii de drept civil, Edit. 4amangiu,+ucureşti, -%

( C. +îrsan, !rept civil. !repturile reale principale în reglementarea nouluiCod civil, Ed. 4amangiu, +ucureşti, -%7

( 1. +oroi, C.0. 0ng#elescu, +. 8azat, Curs de drept civil. !repturile realeprincipale, Ed. 4amangiu, +ucureşti, -%7

( 9. toica, !rept civil. !repturile reale principale, Ediţia , Ed. C.4. +ec3,+ucureşti, -%7.

/etoda de eva#uare 9 examen scris

Unitatea de învăare ! Patri"oniu#

!.!. Re3#e"entări #e3a#e (i noiunea de %atri"oniu !.$. Teorii cu %rivire #a %atri"oniu !.&. Caractere#e -uridice a#e %atri"oniu#ui !.*. Funcii#e %atri"oniu#ui

!.!. Re3#e"entări #e3a#e (i noiunea de %atri"oniu

!repturile şi obligaţiile patrimoniale sunt cele care au un conţinut economic,deci pot fi evaluate în bani. !eosebit de acestea, drepturile şi obligaţiilenepatrimoniale nu au o valoare economică şi, datorită acestui fapt, nu auposibilitatea de a fi evaluate în bani.

8oţiunea de patrimoniu, în sensul acestuia, precis şi concret, pe care îlfoloseşte dreptul civil, este raportată exclusiv la sfera drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale.

!iscutând despre patrimoniu, se observă că drepturile subiectivepatrimoniale şi obligaţiile patrimoniale corelative pot să fie tratate, abordate,fiecare în mod separat, deci luate ut singuli , în propria lor individualitate, făcândabstracţie de celelalte drepturi şi obligaţii ale persoanei respective.


5/172

!ar drepturile subiective patrimoniale şi obligaţiile corelative patrimonialepot să fie privite în totalitatea lor, adică pot să fie privite ca o universalitate

juridică.!e esenţa patrimoniului este existenţa unui ansamblu, a unei totalităţi, a

unei universalităţi, a unei globalităţi, deci este vorba despre un complex de

bunuri care trebuie să aibă o interferenţă, o puternică legătură interioară.8oul Cod Civil foloseşte noţiunea de patrimoniu în mai multe texte, mai cuseamă în materia dreptului succesoral. +unăoară, conform prevederilor art. %%%&alin. :;, moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspundpentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniulsuccesoral, proporţional cu cota ce revine fiecăruia, legiuitorul instituind, caprincipiu, acceptarea moştenirii numai sub beneficiu de inventar. !e asemenea,

în cazul acceptării forţate a moştenirii, conform prevederilor art. %%%7?(%>& luni de la desc#iderea moştenirii nu s(a înfăţişat niciun succesibil,notarul, la cererea oricărei persoane interesate, trebuie să îi someze pe toţisuccesibilii, printr(o publicaţie făcută la locul desc#iderii moştenirii, la locul undese află imobilele din patrimoniul succesoral, precum şi într(un ziar de largăcirculaţie, pe c#eltuiala moştenirii, să se înfăţişeze la biroul său în termen de celmult două luni de la publicare şi dacă niciun succesibil nu se prezintă în termenulfixat în publicaţie, notarul va constata că moştenirea este vacantă.

0rt. %%7< din noul Cod civil, reglementând intrarea în stăpânirea moşteniriivacante şi răspunderea pentru pasiv, prevede, la alin. :;, că comuna, oraşulsau, după caz, municipiul suportă pasivul moştenirii vacante numai în limitavalorii bunurilor din patrimoniul succesoral. =ot astfel, la art. %%?7 alin. :;, teza a


6/172

66(a din acelaşi Cod, reglementând evaluarea bunului în cazul raportului prinec#ivalent, legiuitorul prevede că dacă devalorizarea bunului intrat în patrimoniuera inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii sale, înlocuirea bunului nueste luată în considerare.

Beglementând garanţia comună a creditorilor, adică gajul general al

creditorilor c#irografari, una dintre funcţiile patrimoniului, legiuitorul, la art. 7&alin. :%; din noul Cod civil prevede că cel care este obligat personal răspunde cutoate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare şi acestea servescdrept garanţie comună a creditorilor săi. 0cest text de lege se referă la bunurilemobile şi imobile, prezente şi viitoare, constituind dreptul de gaj general alcreditorilor c#irografari. 0ceşti creditori au dreptul, în situaţia în care debitorul lor nu(şi îndeplineşte obligaţia, să urmărească toate bunurile debitorului, deci auposibilitatea să urmărească întregul patrimoniu al acestuia. Este situaţiacunoscută pe care o denumim gajul general al creditorilor c#irografari. @n acestultim exemplu, legiuitorul a avut în vedere bunurile prezente şi viitoare, toateaceste bunuri garantând obligaţiile asumate de debitor, având în vedere deci,

altfel spus, totalitatea bunurilor debitorului, deci universalitatea acestor bunuriprivite ca atare. !ebitorul are posibilitatea de a dispune în mod liber de bunurilecare compun patrimoniul său. $oate să mărească activul, să micşoreze pasivulsau invers, neputând fi îngrădit în asemenea prerogative. Este de observat că, însituaţia în care se ajunge la scadenţă şi debitorul nu are posibilitatea să executeobligaţia asumată, creditorului i se recunoaşte dreptul de a urmări orice bun carese găseşte în patrimoniul debitorului său, neinteresând dacă acest bun existasau nu exista în patrimoniul debitorului la momentul asumării obligaţiei.

@n conformitate cu reglementările legale menţionate creditorul poate săurmărească patrimoniul debitorului aşa cum acest patrimoniu se va găsi lamomentul declanşării urmăririi, indiferent dacă bunurile existau la momentul

asumării obligaţiei, ori dacă bunurile care se găsesc în patrimoniu au fostdobândite după momentul asumării obligaţiei respective. Creditorul nu areposibilitatea urmăririi bunurilor ce au părăsit patrimoniul, în momentul la care el a

început executarea.$utem spune că acest gaj general al creditorilor c#irografari îl constituie

patrimoniul debitorilor. bservăm că legiuitorul a folosit noţiunea de patrimoniu,explicând, pe această cale, dreptul de gaj general al creditorilor c#irografari.

9om mai întâlni noţiunea de patrimoniu şi în cazul reglementărilor conţinutede noul Cod civil la art. %DA, atunci când prevede care sunt elementeleconstitutive ale persoanei juridice, enumerând printre elementele necesareconstitutive ale persoanei juridice şi existenţa unui patrimoniu propriu.

Există şi alte reglementări în cuprinsul noului Cod civil, unde legiuitorul faceaplicaţia noţiunii de patrimoniu.

rdonanţa 1uvernului nr. >---, spre exemplu, reglementează la art. %>,că actul constitutiv al fundaţiei trebuie să indice patrimoniul iniţial al fundaţiei.

5a fel sunt şi reglementările conţinute de 5egea nr. 7%%


7/172

5egea nr. %?%


8/172

( numai persoanele pot să aibă un patrimoniu, deoarece drepturilesubiective civile nu pot să existe în afara persoanei şi nici patrimoniul nu poate fidesprins, separat de o persoană

( orice persoană, în mod obligatoriu, are un patrimoniu :prin aceasta trebuiesă înţelegem existenţa unor bunuri, a unor drepturi şi obligaţii, dar şi aptitudinea

de a avea asemenea drepturi şi obligaţii;( o persoană poate avea un singur patrimoniu, acesta fiind indivizibil( patrimoniul nu poate fi despărţit de persoană, atâta vreme cât persoana

este în viaţă patrimoniul poate fi transmis numai prin acte mortis causa cătresuccesorii universali sau cu titlu universal, însă unele componente alepatrimoniului pot fi transmise cu titlu particular şi în timpul vieţii titularului.

0ceastă teorie a constituit suport pentru promovarea intereselor economiceexercitate în 0pusul Europei la sfârşitul secolului al G6G(lea.

@n acele condiţii economice, teoria patrimoniului(personalitate a început săconstituie o frână în calea circulaţiei libere a capitalului. $entru acest motiv, îndreptul francez, au început să fie constituite diverse procedee, pe baza cărora să

se ocolească principiul indivizibilităţii patrimoniului. 0stfel a apărut teoria patrimoniului de afectaţiune :teoria patrimoniului scop; @n cadrul acestei teorii se susţine existenţa patrimoniului, ca universalitate

de drepturi şi obligaţii, independent că aparţine sau nu unei persoane. 6deea cănumai persoanele pot avea un patrimoniu ( s(a spus ( nu este exactă, pentru căpatrimoniul poate exista de fiecare dată când anumite bunuri sunt afectate unuianume scop, fără ca pentru existenţa scopului respectiv să fie necesarăconstituirea unei persoane juridice.

8oţiunea de personalitate juridică şi aceea de patrimoniu sunt noţiuniseparate.

$ersonalitatea juridică este inconfundabilă cu patrimoniul, care trebuie sărămână o universalitate de drepturi şi obligaţii cu o anume afectaţiune, adicăafectate unui scop comun.

@n cadrul acestei demonstraţii juridice, una şi aceeaşi persoană poate aveadouă sau mai multe patrimonii, anume patrimoniul general şi mai multe patrimoniispeciale.

Existenţa fiecărui patrimoniu este legată de afectaţiunea pe care persoanao dă unei anumite mase de bunuri.

Conform teoriei patrimoniului scop nu mai poate fi reţinută ideea că numaipersoanele pot avea un patrimoniu. $ersonalitatea juridică şi patrimoniul trebuiesă fie separate, iar o persoană poate avea mai multe patrimonii sau mai multefracţiuni de patrimonii care sunt afectate anumitor scopuri.

8u se recunoaşte patrimoniului caracterul inseparabilităţii de persoană.

$utem observa, conform acestei teorii, că unitatea drepturilor şi obligaţiilor nu depinde de apartenenţa acestora la o anumită persoană, ci depinde de unscop sau de o afectaţiune acordată.

(a precizat că, în cazul divizării patrimoniului în patrimonii de afectaţiune,acestea prezintă caracterele unei universalităţi juridice, destinate unor scopurideterminate şi, în acest caz, nu mai funcţionează, ca în cazul maselor patrimoniale, comunicarea dintre ele, patrimoniile de afectaţiune fiind autonome.

@ntrucât nu mai este vorba despre existenţa unui patrimoniu unic, ci de mai multepatrimonii autonome, care sunt destinate unor scopuri diferite, nu mai există o


9/172

comunicare între acestea, cum este cea dintre masele de drepturi şi obligaţii caredivizează patrimoniul, dar care nu afectează unicitatea acestuia.

=eoria permite unui investitor să participe cu acţiuni sau cu părţi sociale lamai multe societăţi comerciale, în cadrul fiecăreia dintre acestea răspundereafiind limitată la cuantumul capitalului afectat activităţii societăţii respective.

!.&. Caractere#e -uridice a#e %atri"oniu#ui.

În primul r!nd, patrimoniul constituie o universalitate juridică. 0cest caracter rezultă din definiţia dată patrimoniului, ţinând seama de faptul că acestareprezintă o masă de drepturi şi de obligaţii ce aparţin unei persoane.

0nalizând acest caracter juridic, trebuie precizat că patrimoniul, ca masă debunuri, de drepturi şi obligaţii, aflate într(o strânsă corelaţie şi cu acelaşi regim

juridic, constituie o universalitate şi ( de asemenea ( tot cu prilejul acestei discuţiitrebuie observat că drepturile şi obligaţiile din cuprinsul patrimoniului sunt diferitede universalitate. !e aici rezultă că sc#imbările care se produc în interiorulpatrimoniului nu sunt de natură să influenţeze identitatea universalităţii, pentru că

bunurile sunt cuprinse în universalitate numai în ce priveşte cuantumul valorii lor băneşti.

Constituind o universalitate juridică, patrimoniul se menţine ca atare peperioada cât titularul este în viaţă, ba c#iar şi după momentul morţii acestuia,până când patrimoniul trece la moştenitorii universali sau cu titlu universal.

$atrimoniul este o universalitate juridică care există independent de voinţaproprietarului.

Există o diferenţă vădită între universalitatea de fapt şi universalitatea dedrept.

*niversalitatea de fapt a fost definită de noul Cod civil la art. ?&%, aceastareprezentând ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o

destinaţie comună stabilită prin voinţa acesteia sau prin lege, iar bunurile carealcătuiesc universalitatea de fapt pot, împreună sau separat, să facă obiectulunor acte sau raporturi juridice distincte.

"n alt caracter al patrimoniului are în vedere aceea că orice persoană areun patrimoniu.

$entru a participa la raporturile juridice de drept civil, este necesar casubiectul de drept, persoană fizică sau juridică, să aibă un patrimoniu. 0rt. 7%alin. % din noul Cod civil prevede expres că Horice persoană fizică sau persoană

juridică este titulară a unui patrimoniu...IEste cunoscut că patrimoniul este format din drepturile şi obligaţiile

prezente, care au un caracter economic, dar şi din cele viitoare. $atrimoniul

reprezintă o vocaţie, o potenţialitate.8umai persoanele au un patrimoniu, ceea ce înlătură posibilitatea existenţeiunui patrimoniu fără titular şi, de asemenea, orice persoană are un patrimoniu.

"n alt caracter juridic al patrimoniului are în vedere aceea că o persoanăfizică sau juridică nu poate avea decât un singur patrimoniu. Este vorba despreunicitatea patrimoniului.8u are importanţă cuantumul, întinderea drepturilor şiobligaţiilor care ar fi incluse într(un patrimoniu.

8u este posibil ca un subiect de drept să fie titular a mai multor patrimonii.


10/172

0mintim, de asemenea şi caracterul inalienabilităţii patrimoniului, în sensulcă acesta este strâns legat de persoană şi nu poate fi despărţit de aceasta, atâtavreme cât există, cât constituie un subiect de drept. 0cest lucru nu înseamnă,

însă, că unei persoane fizice sau juridice îi este interzis să transmită prin acte între vii drepturi din patrimoniul său. =ransmiterea unuia sau unora dintre drepturi

este posibilă, interzicându(se însă, transmiterea întregului patrimoniu, cauniversalitate juridică, prin acte între vii, în cazul persoanelor fizice.=oate transmisiunile între vii operează numai cu titlu particular. Bezultă că

pot fi transmise, între vii, în parte, componentele unui patrimoniu, interzicându(setransmiterea întregului patrimoniu. 0cesta poate fi despărţit de persoana fizicănumai în situaţia morţii acesteia. $e această cale operează o transmisiunepatrimonială pentru cauză de moarte, transmiţându(se întregul patrimoniu alpersoanei decedate, către unul sau către mai mulţi moştenitori, fiind, deci, otransmisiune mortis causa universală ori o transmisiune mortis causa cu titluuniversal.

@n situaţia persoanelor juridice, transmisiunea întregului patrimoniu are loc

în cazul încetării acestora, ca urmare a reorganizării prin fuziune şi prin divizaretotală. $ersoanele juridice au posibilitatea, de asemenea, să transmită cote(părţidin patrimoniul lor în cazul reorganizării, prin divizare parţială către o altăpersoană juridică care fiinţează ori care ia naştere pe această cale :conformprevederilor art. 7 F &7 din noul Cod civil;.

!eşi patrimoniul se caracterizează prin existenţa drepturilor şi obligaţiilor cuconţinut evaluabil în bani, s(a apreciat că, în cazul decesului persoanei fizice, setransmit numai drepturile şi obligaţiile defunctului, însă obiectul transmisiunii nueste patrimoniul, ci doar totalitatea drepturilor şi obligaţiilor existente înpatrimoniu la momentul decesului, iar ideea de transmisiune universală sau cutitlu universal este numai parţial corectă, întrucât nu se transmite patrimoniul,

care se caracterizează prin permanenţă şi continuitate pe durata existenţeipersoanei titularului său.În fine mai amintim şi divizibilitatea patrimoniului . !eşi patrimoniul este unic,

aceasta nu conduce la ideea indivizibilităţii patrimoniului, în sensul că toateelementele conţinute în acesta ar avea acelaşi regim juridic.

$atrimoniul este divizibil în mai multe mase sau grupe de drepturi şiobligaţii, fiecare dintre acestea având o destinaţie sau o afectaţiune specială şi,deci, având regim juridic distinct.

@n acest sens, art. 7% alin. :; din noul Cod civil prevede că patrimoniul faceobiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi în condiţiile pecare le prevede legea, putând exista, conform preverilor alin. :7; al aceluiaşiarticol, patrimonii de afectaţiune, care sunt mase patrimoniale fiduciare, celeafectate exercitării unei profesii autorizate şi alte patrimonii determinate potrivitlegii.

@n cazul bunurilor soţilor, în cadrul regimului comunităţii legale, reglementatla art. 77


11/172

mod expres, că ele vor fi comune, bunurile de uz personal, bunurile destinateexercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond decomerţ care face parte din comunitatea de bunuri, drepturile patrimoniale deproprietate intelectuală asupra creaţiilor şi asupra semnelor distinctive

înregistrate, bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele

ştiinţifice sau literare, sc#iţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alteasemenea bunuri, indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru oriceprejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi, bunurile, sumele de bani sauorice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în sc#imbulacestora şi fructele bunurilor proprii;.

+unurile proprii şi bunurile comune au regimuri juridice diferite.Creditorii bunurilor proprii, deci creditorii personali ai soţilor, îi pot urmări pe

aceştia numai în legătură cu bunurile proprii, adică în legătură cu bunurile înraport de care a luat naştere creanţa. @n cazul în care bunurile respective suntinsuficiente spre a satisface întinderea creanţei, creditorul are posibilitatea săceară împărţirea bunurilor comune ale soţilor şi, în urma partajului, partea din

bunurile comune va deveni bun propriu al soţului debitor şi ca atare, creditorulinteresat are posibilitatea să urmărească aceste bunuri pentru că ele şi(ausc#imbat natura juridică, devenind, din bunuri comune, bunuri proprii ale unuiadintre soţi.

@n cazul creditorilor care au o creanţă împotriva bunurilor comune ale soţilor,aceştia pot urmări numai acele bunuri şi numai în situaţia în care nu se pot

îndestula pe măsura creanţei din bunurile comune, au posibilitatea săurmărească şi bunurile proprii.

@n conformitate cu prevederile art. 7?7 din noul Cod civil, bunurile comunenu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi, însă, după urmărireabunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere partajul

bunurilor comune, numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale şibunurile astfel împărţite devin bunuri proprii. 0rt. 7& alin. :7; din noul Cod civil prevede că creditorii ale cător creanţe

s(au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege,trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei masepatrimoniale, iar numai dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacereacreanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.

"ai trebuie să amintim şi prevederile art. 77 din noul Cod civil, conform cucare constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a uneiprofesii autorizate se stabileşte prin actul înc#eiat de titular, cu respectareacondiţiilor de formă şi de publicitate prevăzute de lege, cu precizarea că, înconformitate cu prevederile art. 7& alin. ultim, bunurile care fac obiectul uneidiviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fiurmărite numai de creditorii ale cător creanţe s(au născut în legătură cu profesiarespectivă şi aceşti creditori nu au posibilitatea să urmărească celelalte bunuriale debitorului.

!.*. Funcii#e %atri"oniu#ui

$atrimoniul îndeplineşte trei funcţii'


12/172

( patrimoniul constituie gajul general al creditorilor c#irografari( patrimoniul explică şi permite subrogaţia reală cu titlu universal( patrimoniul explică şi permite transmisiunea universală şi transmisiunea

cu titlu universal.!iscutăm succint aceste funcţii ale patrimoniului.

#u privire la gajul general al creditorilor c$irografari trebuie

să pornim de ladispoziţiile art. 7& alin. :%; din noul Cod civil, text care prevede că oricepersoană care este obligată este ţinută să(şi exercite obligaţiile cu toate bunurilesale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. !in acest text înţelegem că legiuitorulinstituie un drept de gaj general al creditorilor asupra întregului patrimoniu aldebitorului, patrimoniu care are funcţia de a garanta creanţele tuturor creditorilor.

$atrimoniul constituie o garanţie generală a tuturor creditorilor şi debitorulrăspunde faţă de creditori pentru întinderea obligaţiilor cu toate bunurile care segăsesc în patrimoniul său, bunuri actuale sau bunuri viitoare.

Creditorii c#irografari au ca garanţie întregul patrimoniu al debitorului, careconstituie gajul general, deci totalitatea bunurilor debitorului, astfel cum ele se

vor găsi la momentul executării silite, neavând importanţă ce modificări seproduc în cuprinsul patrimoniului, din momentul naşterii creanţei şi până înmomentul executării acesteia.

0cest lucru înseamnă că debitorul, titularul patrimoniului, are dreptul să facăorice operaţiune doreşte cu bunurile din patrimoniu, deci le poate înstrăina, poatesă dobândească alte bunuri, neavând o interdicţie în acest sens, datorită faptuluică există acel gaj general.

Creditorii nu au posibilitatea să urmărească bunurile viitoare decât înmăsura în care aceste bunuri devin prezente, adică intră în patrimoniuldebitorului creditorii, deci, nu au posibilitatea să urmărească nici bunurile carenu au intrat încă în patrimoniul debitorului şi nici pe acelea care au ieşit din

patrimoniul său la momentul înstrăinării, întrucât nu există un drept individualizatal creditorilor asupra fiecărui bun privit ut singuli, ci numai un drept asupra întregului patrimoniu, în universalitatea acestuia.

5a scadenţă, în cazul neexecutării obligaţiei de către debitor, creditorulpoate să urmărească oricare bun care se găseşte în patrimoniul debitorului, buncare există la data urmării, indiferent că bunul era sau nu era în patrimoniuluidebitorului la momentul naşterii obligaţiei. +unurile care nu se aflau în patrimoniula momentul naşterii obligaţiei, dar care se găsesc în patrimoniu la data urmării,pot să fie urmărite, ele încadrându(se în ipoteza stabilită prin dispoziţiile art. 7&alin. :%; din noul Cod civil.

Există o strânsă interdependenţă între gajul general al creditorilor c#irografari şi indivizibilitatea patrimoniului. !acă patrimoniul este divizat în maimulte mase de bunuri, atunci creditorii pot urmări numai bunurile care constituiemasa în legătură cu care a luat naştere creanţa. @ntr(o asemenea situaţie, acestgaj rămâne un gaj general pentru că poartă asupra întregii categorii, grupe, masedin patrimoniu şi este specializat, pentru că se limitează numai la elementul actival părţii din patrimoniu care constituie grupa respectivă. Este situaţia ce se poatedesprinde din specializarea gajului general al creditorilor c#irografari, atunci cândaceştia sunt creditori comuni ai soţilor şi, deci, pot urmări numai bunurile comune


13/172

ale acestora, iar creditorii personali ai soţilor pot urmări numai bunurile proprii alesoţului debitor. @n acest sens, alin. :7; al art. 7& prevede că creditorii ale cător creanţe s(au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizatăde lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei masepatrimoniale, iar numai dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea

creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. % doua funcţie a patrimoniului o reprezintă subrogaţia reală cu titluuniversal.

ubrogaţia este universală sau cu titlu universal atunci când se produce încadrul unui patrimoniu. Când subrogaţia priveşte un bun determinat, ut singuli ,atunci va fi o subrogaţie cu titlu particular.

@n cazul în care în cuprinsul unui patrimoniu bunul este înlocuit cu alt bun,substituirea respectivă este o subrogaţie reală, universală sau ( după caz ( cutitlu universal.

@n cazul înstrăinării unui bun, locul acestuia în cuprinsul patrimoniului esteluat, fie de preţul primit, dacă ne găsim în prezenţa unui contract de vânzare, fie,

spre exemplu, în prezenţa altui bun, atunci când este vorba despre un contact desc#imb.9alorile nou intrate în patrimoniu vor avea acelaşi regim juridic ca şi valorile

înlocuite, în conformitate cu principiul care rezultă din adagiul in judiciisuniversalibus, pretium succedit loco rei et res loco pretii.

ubrogaţia reală cu titlu universal trebuie să fie privită corelat cudivizibilitatea patrimoniului.

ubrogaţia reală este subordonată divizibilităţii patrimoniului, pe aceastăcale asigurându(se destinaţia fiecărei mase de bunuri.

ubrogaţia reală ( universală ( se produce în interiorul fiecărei mase debunuri din patrimoniu, pe această cale asigurându(se destinaţia bunurilor

respective şi, de asemenea, constituind o barieră în sensul grupării bunurilor dintr(o masă în alta. Exemplul care se poate lua în acest sens îl reprezintăreglementarea art. 7&- alin. :%; lit. g din noul Cod civil, cu privire la bunurileproprii ale soţilor, în cadrul regimului matrimonial al comunităţii legale, în sensulcă dacă se înstrăinează un bun propriu al unuia dintre soţi, atunci bunul careeste procurat cu banii primiţi intră în masa bunurilor proprii.

=ot astfel, dacă se înstrăinează un bun comun, atunci valoarea de înlocuirea bunului comun va fi considerată ca făcând parte din masa bunurilor comune:art. 77< din noul Cod civil;.

!in punct de vedere practic, această funcţie a patrimoniului, care estesubrogaţia reală cu titlu universal, se evidenţiază şi în cazul împărţirii unuipatrimoniu şi atunci când este în discuţie problema restituirii unui patrimoniu decătre moştenitorii aparenţi.

@n cazul restituirii unui patrimoniu, dacă ne aflăm în prezenţa anulării#otărârii judecătoreşti declarative de moarte a unei persoane, patrimoniul care aaparţinut acesteia trebuie să fie restituit. @n cazul în care prezumtivul moştenitor a

înstrăinat unele bunuri, atunci preţul primit se subrogă bunurilor înstrăinate,asigurând plenitudinea patrimoniului ce se cere a fi restituit. unt incidentedispoziţiile art. ?& alin. :; din noul Cod civil.


14/172

@n fine, ultima dintre funcţiile patrimoniului o reprezintă transmisiuneauniversală sau cu titlu universal.

8oţiunea de patrimoniu explică situaţiile privind transmisiunile în cazuldecesului persoanei fizice şi în cazul reorganizării persoanei juridice. @n acestsens, toate drepturile şi obligaţiile care au aparţinut subiectului de drept respectivse transmit ca universalitate.

=ransmisiunea este universală când întreg patrimoniul se transmite unuisingur succesor ori este cu titlu universal, atunci când patrimoniul se transmite înmod fracţionat la mai mulţi succesori.

=ransmisiunea este cu titlu particular când se transmite unul sau setransmit mai multe bunuri determinate.

uccesorilor universali şi succesorilor cu titlu particular li se transmit activulşi pasivul. @ntre cele două feluri de transmisiune, universală şi cu titlu universal,nu există o diferenţă de regim juridic, ci există numai o diferenţă cantitativă.

@ntre transmisiunea universală şi transmisiune cu titlu universal există numaio diferenţă de ordin cantitativ, transmiţându(se elemente de activ şi elemente depasiv patrimonial, cu păstrarea proporţiei dintre acestea.

2ntre5ări de contro# (i te"e de de75atere!. De)inii (i e:%#icai noiunea de %atri"oniu din %unct de vedere -uridic (i din %unct de vedere econo"ic.

$. E:%unei teorii#e cu %rivire #a %atri"oniu (i condiii#e econo"ico< -uridice de e#a5orare a ace'tora.

&. E:%#icai )uncii#e %atri"oniu#ui*. E:%#icai care e'te di)erena dintre %atri"oniu= ca univer'a#itate

-uridică (i )ondu# de co"er= ca univer'a#itate de )a%t


$.!. Dre%turi#e rea#e (i dre%turi#e de creană$.$.85#i3aii#e rea#e$.&. C#a'i)icarea dre%turi#or rea#e $.*.Fiducia$.,. Ad"ini'trarea 5unuri#or a#tuia

$.!. Dre%turi#e rea#e (i dre%turi#e de creană&reptul real este un drept subiectiv civil patrimonial în virtutea căruia

titularul acestuia poate să(şi exercite atributele asupra unui bun determinat, în

mod direct, nemijlocit, fără a fi necesară, în acest scop, intervenţia alteipersoane.

=uturor celorlalte persoane le incumbă obligaţia de a nu face nimic denatură să(l stânjenească pe titularul dreptului în exerciţiul prerogativelor ce(i suntconferite este, deci, o obligaţie de abţinere, este o obligaţie generală negativă dea nu face.

%. !repturile reale implică existenţa unui subiect activ determinat şi a unuisubiect pasiv nedeterminat, care are obligaţia generală negativă, de a nu face


15/172

nimic de natură să(l stânjenească pe titularul dreptului în exerciţiul prerogativelor care sunt recunoscute acestui drept.

!repturile reale sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, însă ele sedeosebesc de alte drepturi absolute. Caracteristic pentru drepturile reale este căele au un conţinut economic, un conţinut evaluabil în bani, deci sunt drepturi

patrimoniale.. !repturile reale implică existenţa unor acte de stăpânire cu privire la bunşi această stăpânire este opusă terţilor care au obligaţia de a nu(l stânjeni petitular în exercitarea dreptului său, deci este vorba despre o obligaţie generalănegativă a tuturor persoanelor, altele decât titularul dreptului real.

7. !repturile reale implică exercitare unor acte materiale de folosinţă carese caracterizează prin posesie. !repturile reale au un caracter perpetuu, precumdreptul de proprietate sau au o durată limitată la viaţa beneficiarului.

&. !repturile reale prezintă efecte speciale, ca urmare a caracterului lor absolut ne referim la dreptul de urmărire şi la dreptul de preferinţă.

!reptul de urmărire reprezintă o posibilitate recunoscută titularului dreptului

real de a pretinde bunul de la orice persoană la care acesta s(ar afla, din mâinileoricărui deţinător al bunului respectiv. 0ceasta înseamnă că titularul dreptului real îl poate urmări în mâinile oricui s(ar găsi.

@n ce priveşte dreptul de preferinţă, acesta constă în posibilitatea conferităde dreptul real titularului, de a avea prioritate faţă de orice alt drept, ce creeazăposibilitatea acestuia de a(şi satisface dreptul real înaintea altor drepturi, în aşafel încât titularii de drepturi reale nu suportă concursul creditorilor c#irografari,putând fi plătiţi înaintea acestora cu privire la bunurile faţă de care există undrept real. 0cest drept de a fi plătiţi în mod privilegiat, pe care îl conferă drepturilereale, este denumit în doctrina juridică drept de preferinţă.

?. !repturile reale sunt prevăzute de lege şi sunt limitate ca număr,neexistând posibilitatea subiectelor de drept civil de a crea, prin voinţa lor, altetipuri de drepturi reale.

>. !repturile reale sunt apărate prin acţiunile reale :acţiunea în revendicare,acţiunea în prestaţie tabulară, acţiunea confesorie, acţiunea negatorie, acţiunea

în grăniţuire ( ca acţiuni petitorii ( şi prin acţiunile posesorii;.&reptul de creanţă este un drept subiectiv civil în baza căruia titularul, adică

subiectul activ :care poartă denumirea de creditor; poate să ceară subiectuluipasiv determinat :care poartă denumirea de debitor;, să dea, să facă sau să nufacă ceva.

bservăm că în cadrul dreptului de creanţă se evidenţiază un raport juridic între un subiect activ :creditorul;, determinat şi un subiect pasiv :debitorul;, la fel,determinat. !eosebit de dreptul real, care este un drept absolut, dreptul de

creanţă este un drept relativ.%. @n cadrul dreptului de creanţă subiectul activ :creditorul; şi subiectul pasiv:debitorul; sunt cunoscute, determinate, la momentul naşterii raportului juridic.

. bligaţia debitorului poate consta dintr(o prestaţie pozitivă, adică de a dasau de a face şi o prestaţie negativă, a nu face ceva ce înainte de înc#eierearaportului juridic de creanţă ar fi putut să facă. bligaţia negativă estecuantificată într(un raport patrimonial, respectiv, este un drept care se regăseşte

în patrimoniul creditorului şi o obligaţie negativă corelativă care se regăseşte în


16/172

patrimoniul debitorului. !reptul constituie un element de activ, iar obligaţia, încadrul patrimoniului debitorului, este un element al pasivului.

7. !repturile de creanţă sunt drepturi limitate în timp, întrucât creditorul areposibilitatea să solicite de la debitor îndeplinirea obligaţiei corelative numai oanumită perioadă de timp.

&. !reptul de creanţă nu dă dreptul la exercitarea dreptului de urmărire şi adreptului de preferinţă, ca în cazul drepturilor reale, întrucât dreptul de creanţăeste un drept relativ.

?. !repturile de creanţă sunt nelimitate numeric, ele pot izvorî din acte juridice sau din fapte juridice şi pot constitui o creaţie a părţilor raportului juridic.

>. !repturile de creanţă sunt apărate de acţiunile personale, care sunt decompetenţa instanţei de la domiciliul debitorului, ca regulă generală.

$.$. 85#i3aii#e rea#e 0cestea reprezintă o categorie juridică intermediară între drepturile reale şi

drepturile de creanţă.bligaţiile reale constau în anumite îndatoriri pe care le stabileşte legea sau

pe care le stabilesc părţile, prin contract, a căror existenţă este determinată defaptul stăpânirii unui bun. Caracteristica acestor obligaţii este aceea că au oopozabilitate mai mare decât drepturile de creanţă, dar mai restrânsă decâtdrepturile reale.

bligaţiile reale sunt obligaţiile scriptae in rem :obligaţii opozabile şi terţilor;şi obligaţii propter in rem :obligaţii reale de a face;.

'bligaţiile reale de a face reprezintă îndatoriri sau sarcini care rezultă dinstăpânirea anumitor bunuri şi care obligă numai în legătură cu bunurilerespective, fiind accesorii ale stăpânirii unui anumit bun şi se transmit o dată cubunul respectiv, fără a fi necesară vreo formalitate specială, precum îndeplinireaformelor de publicitate imobiliară.

bligaţia propter rem revine atât titularului unui drept real, cât şi posesoruluisau unui simplu detentor precar al lucrului, în raport de voinţa legiuitorului, fiindopozabilă nu numai deţinătorului actual al bunului, ci şi deţinătorilor ulteriori şisuccesivi.

bligaţiile propter rem pot fi legale sau convenţionale. Cele legale suntobligaţii propter rem prevăzute expres de reglementările legii, cum ar fi, spreexemplu art. A& şi următoarele din 5egea fondului funciar nr. %D%


17/172

lungul căilor de comunicaţii rutiere, feroviare şi de navigaţie şi de a respectaorice alte obligaţii prevăzute de reglementările legale în domeniu.

"ai amintim ca obligaţii propter rem de natură administrativă şireglementările art. >&, >D alin. :%; din 5egea apelor nr. %-A%a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic, la art. %? alin. :D; :proprietarii şideţinătorii de terenuri cu orice titlu, precum şi executanţii de lucrări de oricenatură pe terenurile din fondurile de vânătoare sunt obligaţi să ia măsurileprevăzute de lege pentru protecţia faunei cinegetice şi a mediului său de viaţă şirăspund pentru pagubele pe care le produc acestora prin acţiuni ilicite săvârşitecu intenţie sau din culpă;.

@n cazul obligaţiilor propter rem convenţionale, acestea rezultă din convenţiapărţilor. pre exemplu, asemenea obligaţie poate fi aceea pe care şi(o asumăproprietarul fondului aservit în momentul constituirii unei servituţi de trecere, de a

efectua lucrările necesare pentru exerciţiul servituţii respective.bligaţia aceasta se transmite împreună cu fondul aservit la toţidobânditorii, fără a fi necesară înc#eierea unei noi convenţii.

'bligaţiile opozabile şi terţilor :scriptae in rem; corespund unor drepturi decreanţă, fiind strâns legate de stăpânirea unor bunuri imobile, de către o altăpersoană, alta decât proprietarul acestora. @n acest sens se poate lua caexemplu reglementarea de la art. %D%% din noul Cod civil, în conformitate cu caredacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabildobânditorului, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dacă locaţiunea afost notată în cartea funciară, în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară,dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării, în cazul

mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate, dacă locatarul a îndeplinit acesteformalităţi şi în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul seafla în folosinţa locatarului. !eşi proprietarul actual al bunului este un terţ înraport cu părţile contractului de locaţiune, totuşi această obligaţie îi esteopozabilă.

$.&. C#a'i)icarea dre%turi#or rea#e

@n literatura juridică, clasificarea drepturilor reale are în vedere două criterii,anume natura bunurilor care constituie obiectul acestora şi ( celălalt criteriu (după cum au sau nu o independenţă de sine stătătoare. 9om discuta pe rândaceste clasificări.

!upă natura bunurilor care constituie obiectul acestora, drepturile reale potfi drepturi reale mobiliare şi drepturi reale imobiliare.!repturile reale mobiliare au ca obiect bunuri mobile, corporale sau

incorporale, iar drepturile reale imobiliare au ca obiect bunuri imobile.6mportanţa clasificării constă în regimul juridic diferit aplicabil celor două

categorii de drepturi.!upă cum au sau nu o existenţă de sine stătătoare, vom deosebi drepturi

reale principale şi drepturi reale accesorii.


18/172

&repturile reale principale sunt acele drepturi reale care au o existenţă desine stătătoare, independentă, raportat la alte drepturi, fie reale, fie de creanţă.!intre acestea, cel mai important este dreptul de proprietate.

8oul Cod civil reglementează F la art. ??% ( următoarele drepturi reale'dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, dreptul de uz,

dreptul de abitaţie, dreptul de servitute, dreptul de administrare, dreptul deconcesiune, dreptul de folosinţă :acestea constituind drepturi reale principale;,drepturile reale de garanţie :care sunt drepturi reale accesorii; şi alte drepturicărora legea le recunoaşte un asemenea caracter.

&repturile reale accesorii sunt dreptul de gaj :amanetul;, dreptul de ipotecă,privilegiile şi dreptul de retenţie.

!reptul de gaj este o garanţie reală mobiliară care se constituie prindeposedarea debitorului de bunul grevat, conferind titularului acestuia un dreptde urmărire şi un drept de preferinţă :art. &D- (&


19/172

$ărţile contractului de fiducie sunt constituitorul şi beneficiarul. Constituitor poate fi orice persoană fizică sau juridică, pe când, în privinţa fiduciarului, art.AA> alin. :; şi :7; din noul Cod civil instituie condiţii speciale.

$ot avea calitatea de fiduciari instituţiile de credit, societăţile de investiţii şide administrare a investiţiilor, societăţile de servicii de investiţii financiare,

societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate, notarii publici şi avocaţii,indiferent de forma de exercitare a profesiei, enumerarea pe care o face legeafiind limitativă.

+eneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană,dar beneficiarul nu are calitatea de parte în contractul de fiducie.

!acă nu există o stipulaţie contrară, constituitorul fiduciei este în măsură sădesemneze un terţ care să îi reprezinte interesele în executarea contractului şicare să îi exercite drepturile care au luat naştere din contractul de fiducie.

Contractul de fiducie trebuie să cuprindă obligatoriu drepturile reale,drepturile de creanţă, garanţiile şi orice alte dreptrui patrimoniale transferate,durata transferului, care nu poate depăşi 77 de ani, începând de la data înc#eierii

contractului, identitatea constituitorului sau, după caz, a constituitorilor,identitatea fiduciarului sau, după caz, a fiduciarilor, identitatea beneficiarului sau,după caz, a beneficiarilor sau elementele necesare pentru determinareaacestora, scopul fiduciei şi întinderea puterilor de administrare şi de dispoziţie alefiduciarului ori, după caz, ale fiduciarilor.

!urata maximă a contractului de fiducie este stabilită la 77 de ani, fără calegiuitorul să prevadă şi posibilitatea de prelungire a efectelor acestui contractdincolo de termenul stabilit la art. AA< alin. :%; lit. b din noul Cod civil.

5ipsa oricăruia dintre elementele menţionate la art. AA< alin. :%; din noulCod civil atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului de fiducie.

altă cerinţă de fond, obligatorie instituită de lege o reprezintă

înregistrarea contractului de fiducie şi a modificărilor aduse acestuia, la organulfiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului generalconsolidat al statului. bligaţia efectuării înregistrării revine fiduciarului, caretrebuie să depună diligenţele pentru înregistratea contractului în termen de olună de la data înc#eierii contractului sau, după caz, în termen de o lună de ladata modificării acestuia. 8eîndeplinirea obligaţiei statuate la art. AD- alin. :%; dinnoul Cod civil se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului de fiducie.

@n scopul opozabilităţii faţă de terţi, contractul de fiducie trebuie înscris în 0r#iva Electronică de 1aranţii "obiliare, iar neîndeplinirea unei asemeneacerinţe conduce la inopozabilitatea contractului de fiducie în raport cu terţii.

Contractul de fiducie trebuie să cuprindă condiţiile în care fiduciarul dăsocoteală, răspunde în faţa constuitorului cu privire la modul de îndeplinire aobligaţiilor sale.

!e asemenea, conform clauzelor contractului de fiducie, fiduciarul esteţinut să dea socoteală, atât beneficiarului, cât şi reprezentantului constituitorului,la solicitarea acestora, rezultând, deci, că fiduciarul trebuie să dea socotealăconstituitorului conform clauzelor contractuale, oricând, la solicitareaconstituitorului, pe când, în raporturile cu beneficiarul şi cu reprezentantul


20/172

constituitorului, fiduciarul trebuie să dea socoteală numai la intervalele prevăzute în contract.

Cauzele de încetare a contractului de fiducie sunt prevăzute la art. A


21/172

destinaţia acestora, excepţie făcând cazul în care este autorizat de beneficiar, oriatunci când acesta nu o poate face, cu autorizarea instanţei judecătoreşti.

0dministratorului îi mai revine obligaţia de a investi sumele de bani aflate înadministrarea sa, acesta fiind abilitat să modifice investiţiile efectuate anterior dobândirii calităţii sale sau efectuate de el însuşi în calitate de administrator.

Cu privire la actele de dispoziţie, dacă administrarea are ca obiect un bunindividual determinat, administratorul poate înstrăina cu titlu oneros bunul sau îlpoate greva cu o garanţie reală, numai cu autorizarea beneficiarului, sau în cazde împiedicare a acestuia ori dacă acesta nu a fost încă determinat, cuautorizarea instanţei judecătoreşti, cu excepţia bunurilor supuse pericoluluideprecierii sau pieirii imediate, pentru care nu este necesară asemeneaautorizare.

=ot cu privire la actele de dispoziţie, atunci când administrarea are ca obiecto masă patrimonială sau un patrimoniu, administratorul are dreptul de a înstrăinaun bun individual determinat sau îl poate greva cu o garanţie reală, dacă estenecesar pentru administrarea universalităţii, iar în celelalte cazuri, o poate face

numai cu autorizarea prealabilă a beneficiarului sau, după caz, a instanţei judecătoreşti. @n lipsa autorizaţiei necesare pentru afectuarea actelor de dispoziţie, dacă

actul înc#eiat în asemenea condiţii dă naştere unor prejudicii, se naşte în sarcinaadministratorului obligaţia de a le repara integral şi aceasta constituie un motivde înlocuire a sa.

În cazul administrării depline, persoana împuternicită cu administrarea areobligaţia de a conserva şi de a exploata în mod profitabil bunurile, de a sporipatrimoniul sau de a realiza afectaţiunea masei patrimoniale, în măsura în careaceasta este în interesul beneficiarului.

@n scopul aducerii la îndeplinire a obligaţiilor ce(i revin, administratorului i se

recunoaşte posibilitatea de a înstrăina, cu titlu oneros bunurile sau de a le grevacu un drept ori de a le sc#imba destinaţia şi de a efectua orice alte acte necesaresau utile, inclusiv orice formă de investiţie. 0dministratorul bunurilor altuia trebuie să acţioneze numai în limiteleputerilor care i(au fost conferite şi trebuie să respecte obligaţiile ce rezultă dindispoziţiile legale incidente, din actul constitutiv sau din înţelegerea ulterioară apărţilor şi acesta nu va fi ţinut răspunzător pentru pieirea cauzată de forţa majoră,vec#imea sau natura perisabilă a bunurilor sau de folosirea obişnuită şiautorizată a acestora. 5egea prevede, la art. D% din noul Cod civil, un sistem deatenuare a răspunderii administratorului, în sensul că, în aprecierea limitelor răspunderii sale şi a eventualelor despăgubiri pe care le datorează, instanţa

judecătorească este în drept să reducă întinderea acestora, ţinând cont decircumstanţele asumării administrării sau, dacă este cazul, de caracterul gratuital serviciului administratorului.

bligaţiile administratorului în raport cu beneficiarul se materializează înurmătoarele aspecte '

- obligaţia de diligenţă, onestitate şi loialitate, în sensul că administratorultrebuie să acţioneze cu diligenţa unui bun proprietar în administrarea bunurilor


22/172

sale (bonus pater familias) şi să acţioneze cu onestitate şi loialitate pentrurealizarea optimă a intereselor beneficiarului sau a scopului urmărit

( obligaţia de a evita conflictul de interese, în sensul că administratorul nu îşi poate exercita atribuţiile în interesul său propriu sau al unei terţe persoane,fiind obligat să evite apariţia unui conflict între interesul său propriu şi obligaţiile

care îi revin în această calitate dacă administratorul are şi calitatea debeneficiar, trebuie să(şi exercite atribuţiile în interesul comun al tuturor beneficiarilor, acordând tratament egal interesului său cu acela al celorlalţibeneficiari.

- obligaţia de a nu dob!ndi drepturi în legătură cu bunurile administrate,care se materializează în aceea că în timpul exercitării calităţii sale,administratorul nu poate deveni parte la contracte având ca obiect bunurileadministrate şi nici nu poate dobândi drepturi asupra bunurilor respective sau

împotriva beneficiarului :cu excepţia acelora dobândite prin succesiune; ne întrebăm dacă legiuitorul se referă în art. D-> alin. :%; din noul Cod civil, atât lamoştenirea legală cât şi la cea testamentară şi înclinăm să credem că excepţia

priveşte numai succesiunea legală. 0ctele juridice menţionate la alin. :%; al art. D-> din noul Cod civil vor putea fi, totuşi, înc#eiate de către administrator, dacă acesta va avea

împuternicirea expresă a beneficiarului sau, în caz de împiedicare abeneficiarului sau dacă acesta nu a fost încă determinat, cu împuternicireainstanţei judecătoreşti.

( obligaţia de a respecta separaţia bunurilor administrate, în sensul căadministratorul trebuie să ţină o evidenţă a bunurilor sale proprii, distinctă deaceea abunurilor preluate în administrare, obligaţie care subzistă şi atunci când,la preluarea bunurilor beneficiarului, nu a fost întocmit un inventar

( obligaţia de a nu folosi bunurile administrate în interes propriu, în sensul

că, în absenţa acordului beneficiarului sau a împuternicirii conferite de lege, prinactul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor, administratorului îirevine asemenea obligaţie, acesta având şi obligaţia de a nu folosi în avantajulsău datele sau informaţiile la care are acces în calitatea sa

( obligaţia administratorului de a nu dispune cu titlu gratuit de bunurile saudrepturile care îi sunt încredinţate, excepţie făcând cazul în care interesul uneibune administrări o impune

( obligaţia de imparţialitate, în sensul că, dacă există mai mulţi beneficiari,concomitenţi sau succesivi, administratorul este ţinut să acţioneze cuimparţialitate, ţinând cont de drepturile şi interesele fiecăruia dintre aceştia.

"ai trebuie să semnalăm şi dreptul, de această dată, al administratorului dea sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune având ca obiect bunurileadministrate.

@n privinţa răspunderii personale a administratorului, vom preciza că atuncicând acesta îşi asumă obligaţii în limitele puterilor conferite, în numelebeneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară, nu va fi ţinutrăspunzător personal în raporturile cu terţii contractanţi, însă va fi răspunzător personal faţă de terţii cu care contractează atunci când se obligă în nume


23/172

propriu, sub rezerva drepturilor reţinute de aceştia împotriva beneficiarului sau,după caz, a fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.

Cât priveşte angajarea răspunderii personale a administratorului în cazuldepăşirii puterilor conferite, acesta va fi ţinut să răspundă personal faţă de terţiicu care a contractat, în măsura în care aceştia nu au cunoscut că administratorul

a depăşit puterile sau că beneficiarul nu a ratificat în mod expres sau tacit actul înc#eiat de administrator cu depăşirea puterilor conferite.$lafonarea nivelului răspunderii beneficiarului în raport cu terţii are în

vedere aceea că beneficiarul răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate înmod culpabil de către administrator în exercitarea atribuţiilor sale numai până laconcurenţa câştigului obţinut şi asemenea dispoziţii legale sunt aplicabile şi încazul masei patrimoniale fiduciare.

Cauzele de încetare a administrării, reglementate la art. D&> din noul Codcivil, sunt următoarele'

( stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate( expirarea termenului sau împlinirea condiţiei stipulate în actul constitutiv

( îndeplinirea scopului administrării sau încetarea cauzei care a dat naştereadministrării( denunţarea de către beneficiar a actului de desemnare, urmare a solicitătii

comunicate administratorului, de a restitui bunurile( înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către instanţa

judecătorească, la cererea altei persoane interesate( decesul, punerea sub interdicţie judecătorească, renunţarea

administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolvenţei( punerea sub interdicţie judecătorească a beneficiarului sau supunerea

acestuia la procedura insolvenţei, în măsura în care aceasta afectează bunurileadministrate.

5a momentul încetării raporturilor de administrare, administratorului îirevine obligaţia de a prezenta o dare de seamă finală beneficiarului sau, dacăeste cazul, administratorului înlocuitor sau celorlalţi administratori, iar dacăraporturile de administrare încetează simultan cu mai mulţi administratori, trebuiesă prezinte împreună o singură dare de seamă finală, excepţie făcând situaţia încare atribuţiile acestora sunt separate.

!acă darea de seamă este acceptată de către beneficiar, aceastăacceptare este de natură să(l descarce pe administrator.

!acă darea de seamă prezentată de administrator nu este acceptată debeneficiari, el se poate adresa instanţei judecătoreşti solicitând încuviinţareadescărcării de gestiune.

0dministratorul are obligaţia de a preda bunurile administrate la locul undeacestea se găsesc şi are obligaţia de a preda tot ce a primit în exercitareaatribuţiilor sale, c#iar dacă plata primită de la terţ este nedatorată beneficiaruluisau, după caz, fiduciarului, pentru masa patrimonială fiduciară.

!e asemenea, are obligaţia de a restitui orice profit sau alt avantajpatrimonial realizat în folos personal prin utilizarea, fără permisiune, a datelor şiinformaţiilor obţinute urmare exercitării calităţii de administrator.


24/172

@n cazul utilizării, fără permisiune, a unui bun, administratorul are obligaţiade a(l indemniza pe beneficiar sau, dacă este cazul, pe fiduciar, în contul maseipatrimoniale fiduciare, cu ec#ivalentul folosinţei acelui bun.

2ntre5ări de contro# (i te"e de de75atere

!. Facei o ana#i7ă co"%arativă între dre%turi#e rea#e (i dre%turi#e decreană$. E:%#icai ce re%re7intă o5#i3aii#e rea#e&. E:%#icai ce re%re7intă )iducia (i cu" )uncionea7ă.*. E:%#icai ce re%re7intă ad"ini'trarea 5unuri#or a#tuia.

Unitatea de învăare & Po'e'ia (i e)ecte#e 'a#e

&.!. Noiunea (i e#e"ente#e %o'e'iei &.$. Teorii cu %rivire #a %o'e'ie &.&. Do56ndirea (i %ierderea %o'e'iei &.*. Ca#ităi#e (i vicii#e %o'e'iei &.+. E)ecte#e %o'e'iei

&.!. Noiunea (i e#e"ente#e %o'e'ieiCu privire la instituţia posesiei, sediul materiei îl găsim în noul Cod civil,

Cartea a 666(a, =itlul 9666, art. F


25/172

acestuia, săvârşind acte juridice privind dreptul real :comodat, locaţiune,depozit;.

tăpânirea materială implică şi exercitarea altor drepturi reale cu privire labun, altele decât dreptul de proprietate, întrucât toate drepturile reale suntsusceptibile de posesie.

Elementul psi#ologic, internaţional, volitiv denumit animus reprezintăintenţia sau voinţa posesorului de a exercita stăpânirea lucrului, de a secomporta cu privire la bunul în cauză ca şi proprietar al acestuia sau ca şi titular al altui drept real. Elementul animus se mai numeşte şi animus domini sauanimus rem sibi $abendi sau animus possidendi.

Caracterele juridice ale posesiei sunt următoarele' F posesia se bazează pe intenţia de a poseda pentru sine în lipsa

elementului intenţional animus ne aflăm în prezenţa unei detenţii precare şi nu aposesiei

F posesia este aplicabilă numai în materia drepturilor reale, fără a fi extinsăşi asupra drepturilor de creanţă tot astfel, posesia nu se poate exercita asupra

universalităţilor juridice :moştenirea; sau asupra universalităţilor de fapt :fonduride comerţ;.( posesia este susceptibilă de a conduce la dobândirea unui drept de

proprietate sau a altui drept real.

&.$. Teorii cu %rivire #a %o'e'ie @n literatura juridică au fost concepute şi argumentate două teorii cu privire

la posesie, astfel ' F =eoria subiectivă, promovată de avign2, care acordă prioritate

elementului subiectiv, psi#ologic, volitiv, asupra elementului material, corpus. econsideră că în analiza posesiei, elementul primordial, determinat, îl reprezintăvoinţa de a poseda, în lipsa acestui element, simplul corpus reprezentânddetenţia precară şi nu posesie, iar titularul nu va avea animus domini sau animus

possidendi , ci animus detinendi, care ar corespunde unei detenţii precare.9oinţa de a poseda este determinantă în această teorie, avign2 clasificând

posesorii şi detentorii precari în patru categorii'( adevăraţii proprietari şi persoanele care, cu bună(credinţă sau cu rea(

credinţă se consideră şi se comportă ca proprietari( titularii dezmembrămintelor dreptului de proprietate, aceştia exercitând

asupra lucrurilor numai o uasi possessio- persoanele ce deţin lucrurile în temeiul unor legături contractuale, pentru

realizarea propriului interes( persoanele care exercită posesia nomine alieno :mandatarul, depozitarul,

comodatarul;. F =eoria obiectivă, promovată de )#ering, care a combătut teoria subiectivă,

susţinând că elementul material corpus primează asupra elementului intenţional,ultimul fiind considerat inclus în elementul material. @n cadrul teoriei ce analizăm se consideră că elementul intenţional apare

distinct de elementul material numai accidental.6#ering a considerat că posesia, ca putere fizică asupra unui lucru, este

totuşi un drept, iar nu o stare de fapt, pornind de la ideea că drepturile suntinterese protejate juridic şi fiecare drept are un element material :un interes; şi unelement formal :protecţia juridică;. 0cesta a considerat că, atâta vreme cât


26/172

posesia cuprinde un interes incontestabil privind utilizarea economică a bunului,iar asemenea interes este protejat juridic, atunci posesia este un drept.

C#iar şi detenţia precară presupune existenţa unui element psi#ologic,alături de elementul material, însă acest element psi#ologic nu este animus

possidendi , ci animus detinendi , care înseamnă că detentorul precar nustăpâneşte lucrul pentru sine, ci pentru persoana care i l(a încredinţat, fiind

posibil ca aceeaşi persoană să aibă şi calitatea de posesor, şi pe aceea dedetentor precar.

&.&. Do56ndirea (i %ierderea %o'e'iei

$osesia se dobândeşte prin reunirea celor două elemente, animus şicorpus, care aparţin aceleiaşi persoane.

Elementul material, corpus se dobândeşte printr(un fapt unilateral alposesorului care constă în exercitarea actelor materiale de deţinere şi folosinţă aunui lucru care nu a aparţinut nimănui, urmare a unei activităţi al cărui rezultat săfie intenţia de a se comporta ca stăpân al lucrului.

Elementul material al posesiei se mai poate dobândi şi prin predarea

lucrului de către fostul posesor sau transmiterea mortis causa a acestuia.Cu privire la elementul animus, element de natură psi#ică, intenţională,acesta trebuie să existe direct şi nemijlocit în persoana posesorului. 0cesta sedobândeşte în momentul în care detentorul bunului îşi manifesta voinţa în sensulde a reţine bunul pentru sine prin săvârşirea de acte care să nu lase îndoială cuprivire la intenţia sa.

Elementul psi#ologic, volitiv nu se poate dobândi şi exercita prin altul, decâtexcepţional, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, caredobândesc şi exercită elementul psi#ologic, animus, prin intermediulreprezentanţilor legali.

$osesia se poate pierde fie prin pierderea ambelor elemente constitutive,fie prin pierderea unuia dintre acestea.

$rin pierderea simultană a elementelor animus şi corpus posesia se pierdeatunci când posesorul înstrăinează şi predă dobânditorului bunul posedat ori prinabandonarea bunului.

Conform prevederilor art.


27/172

momentul transmisiunii dreptului de proprietate asupra lucrului, un simpludetentor precar. peraţiunea juridică poartă denumirea de constitut posesoriu. @nacest caz facem aplicaţia articolului


28/172

Ca viciu absolut, acesta poate fi invocat de orice persoană care are interesca posesia să nu fie utilă, pentru a nu(şi produce efectele, astfel cum prevedeart. alin. :%; din noul Cod civil.

0poi, discontinuitatea are un caracter temporar, întrucât durează până cândactele de stăpânire capătă un caracter regulat şi normal. Conform prevederilor

art.


29/172

al unui drept real, ci deţine lucrul pentru altul şi nu pentru sine. !etentorul precar nu are animus domini ori animus rem sibi $abendi , având calitatea de detentoriprecari locatarul, depozitarul, comodatarul, creditorul gajist, uzufructuarul,uzuarul, coproprietarul pentru totalitatea lucrului aflat în indiviziune,administratorul bunurilor altuia, persoanele care deţin lucrul cu îngăduinţa

proprietarului şi orice altă persoană care deţine lucrul în baza unui contract.e consideră că uzufructuarul, uzuarul, titularul dreptului de abitaţie, acelaal dreptului de servitute sunt posesori în limitele conferite de acest drept, însă aucalitatea de detentori precari cu privire la dreptul de proprietate care aparţinetitularului acestui drept.

"ai au calitatea de detentori precari şi cărăuşul, pentru marfa primită latransport, tutorii, cu privire la bunurile acelora aflaţi sub ocrotirea lor, vânzătorulcare nu predă lucrul vândut, acela care execută o lucrare şi nu o predăbeneficiarului, constructorul de rea credinţă în cazul accensiunii imobiliare artificiale,beneficiarul unui antecontract de vânzare care a dobândit stăpânirea bunului pecare, în viitor, urmează să(l cumpere.

8oul Cod civil, la art.


30/172

atitudinii subiective a detentorului care începe să se comporte ca un titular aldreptului de proprietate sau al altui drept real.

c. Când detentorul precar înstrăinează bunul, printr(un act translativ deproprietate cu titlu particular, cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună credinţă.unt incidente dispoziţiile art.


31/172

&.+. E)ecte#e %o'e'iei

@n ciuda faptului că posesia reprezintă numai o stare de fapt, aceastaproduce totuşi, efecte juridice. 0stfel, conform noului Cod civil efectele posesieisunt următoarele' %. posesia crează prezumţia de proprietate :art.


32/172

juridic al dobândirii fructelor de către proprietarul bunului îl constituie atributulfructus, jus fruendi, ca şi component al atributelor dreptului de proprietate.

#u privire la condiţiile dob!ndirii fructelor de către posesorul de bună credinţă,sunt incidente prevederile art.


33/172

pun în discuţie existenţa dreptului real, rezumându(se exclusiv la posesie, castare de fapt, care poate fi conformă dreptului sau contrară dreptului. Conformprevederilor art.


34/172

!eoarece această acţiune în justiţie are un caracter special, de urgenţă,conform dispoziţiilor art.


35/172

2ntre5ări de contro# (i te"e de de75atere!. E:%#icai noiunea (i e#e"ente#e %o'e'iei$. E:%#icai di'tincia dintre %o'e'ie (i detenia %recară&. E:%#icai di'tincia dintre aciuni#e %o'e'orii (i aciuni#e %etitorii

*. E:%#icai ce e'te intervertirea %recarităii (i cu" )uncionea7ăacea'ta în ce#e trei ca7uri re3#e"entate de #e3e+. Arătai care 'unt vicii#e %o'e'iei= caractere#e -uridice a#e ace'tora (i

e:e"%#i)icai,. E:%#icai ce#e trei ti%uri de aciuni %o'e'orii re3#e"entate în nou# Cod

civi#. E:%#icai ce e'te #i%'a de ec>ivoc (i= core#ativ= ec>ivocu#

Unitatea de învăare *Dre%tu# de %ro%rietate

*.!. De)iniia dre%tu#ui de %ro%rietate*.$. Caractere#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate*.&. Atri5ute#e dre%tu#ui de %ro%rietate*.*. For"e#e dre%tu#ui de %ro%rietate*.+. Cadru# #e3a# a# %ro%rietăii %u5#ice*.,. Do"eniu# %u5#ic*.. E:ercitarea dre%turi#or a'u%ra do"eniu#ui %u5#ic

*.!. De)iniia dre%tu#ui de %ro%rietate @ncercând să definim dreptul de proprietate, constatăm că acesta este un

drept subiectiv civil care conferă titularului dreptul de a întrebuinţa, de a folosi şide a dispune de un lucru în mod exclusiv, perpetuu, cu respectareareglementărilor legale şi în cadrul determinat de lege, unde trebuie să includemşi limitele legale acea exercitării acestui drept. !reptul de proprietate este undrept real, el permite aproprierea unui lucru, în sensul că titularul poate săposede, să folosească şi să dispună de un lucru, conform naturii lucrului,conform destinaţiei acestuia, în cadrul legal şi cu respectarea reglementărilor existente.

!reptul de proprietate este cel mai important şi mai amplu drept real, careabsoarbe toate utilităţile bunului şi nu are ca limită decât bunul însuşi, fiind undrept complet şi total, deoarece titularul are toate puterile asupra bunului său.

0stfel cum prevede art. ??7 alin. :%; din noul Cod civil, constituie obiect al dreptului de proprietate privată toate bunurile de uz sau de interes privataparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de dreptpublic, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al satatului şi al unităţilor administrativ(teritoriale, incluzându(se aici F conform alin. :; ( şi moştenirile


36/172

vacante, astfel constatate prin certificat de vacanţă succesorală, care intră îndomeniul privat al comunulor, oraşelor sau municipiilor, după caz.

0u calitatea de titulari ai dreptului de proprietate privată toate subiectele dedrept civil, fie individuale, fie colective.

*.$. Caractere#e -uridice a#e dre%tu#ui de %ro%rietate

.#aracterul eclusiv al dreptului de proprietate permite titularulului săexercite singur toate atributele dreptului de proprietate, excluzând participareatuturor celorlalte persoane şi fără a fi necesar concursul acestora pentruexercitarea deplină a atributelor acestui drept.

=itularul dreptului de proprietate este singura persoană abilitată să exercitetoate atributele conferite de dreptul respectiv.

0tributele recunoscute acestui drept sunt independente de puterile oricăreialte persoane asupra bunului respectiv, cu excepţia cazurilor când proprietateaeste dezmembrată.

@n situaţia dezmembrării proprietăţii unele atribute sunt exercitate de către oaltă persoană care exercită un alt drept real principal derivat din dreptul deproprietate.

.&reptul de proprietate are un caracter absolut şi inviolabil, deoarece esterecunoscut titularului în raporturile acestuia cu toate celelalte persoane care auobligaţia să nu facă nimic de natură a(l stânjeni în exerciţiul prerogativelor recunoscute dreptului său.

!reptul de proprietate este opozabil tuturor, erga omnes, aşa cum sunttoate drepturile reale, şi este nelimitat, neîngrădit în conţinutul său.

@n condiţiile actuale, atât art. ??? alin. :%;, cât şi art. ??> din noul Cod civilreglementează posibilitatea limitării exerciţiului dreptului de proprietate.

$rotecţia juridică a dreptului de proprietate se regăseşte nu numai în dreptulintern, ci şi în convenţiile internaţionale. 0stfel, declaraţi *niversală a !repturilor mului din %- septembrie %


37/172

Conform reglementărilor art. %7> pct. ? din Constituţia Bomâniei revizuită,proprietatea privată este ( în condiţiile legii organice ( inviolabilă, deci dreptul deproprietate nu poate să fie încălcat de către nimeni.

Există, însă, excepţii de la acest principiu. primă excepţie o constituie aceea că bunurile imobile aflate în proprietate

privată pot fi expropriate pentru cauză de utilitate publică. @n acest sens, art. && pct. 7 din Constituţia Bomâniei revizuită, arată cănimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilităconform legii cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire conform art. && pct. 7 suntinterzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietateapublică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politicesau de altă natură discriminatorie a titularilor. 0rt. ?> alin. :7; din noul Cod civilarată că exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publicăstabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord

între proprietar şi expropriator, iar în caz de divergenţă asupra cuantumuluidespăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecătorească.

5egea nr. 77%


38/172

$osesia, ca prerogativă a dreptului de proprietate nu trebuie confundată custarea de fapt a aproprierii şi stăpânirii unui bun, ci reprezintă exprimareaintelectuală a îndreptăţirii aproprierii şi stăpânirii, fiind, deci, un element de dreptşi nu de fapt, iar manifestarea exterioară a acestui element juridic, nu acoperă

întreaga arie a posesiei ca stare de fapt.. 0tributul folosinţei desemnează facultatea recunoscută proprietarului de a

folosi bunul în interes propriu, dobândind, în acest fel, în proprietate, fructele şiproductele pe care le poate obţine de la bunul respectiv.

!upă cum reglementează art. ?&A din noul Cod civil, produsele bunurilor suntfructele şi productele. /ructele reprezintă acele produse care derivă din folosireaunui bun, fără a diminua substanţa acestuia, adică tot ceea ce produce un bun, cucaracter de periodicitate, fără ca prin perceperea acestora să se altereze substanţabunului, astfel cum prevede art. ?&D alin. :%;, teza 6 din noul Cod civil, fructeleputând fi naturale, industriale şi civile.

!eosebit de fructe, productele reprezintă produsele obţinute dintr(un bun, care îi consumă sau îi diminuează substanţa, legiuitorul exemplificând, la art. ?&< dinnoul Cod civil, cu copacii unei păduri sau piatra dintr(o carieră.

7. 0tributul dispoziţiei reprezintă o prerogativă recunoscută proprietarului de

a putea înstrăina bunul sau de a avea posibilitatea constituirii asupra acestuia adrepturilor reale în favoarea altor persoane.!reptul de dispoziţie are în vedere şi dispoziţia materială, adică în privinţa

substanţei bunului, proprietarul putându(l transforma, distruge sau consuma, curespectarea reglementărilor legale incidente.

1us abutendi este un atribut al dreptului de proprietate, cuprinzândatributele distinctive ale dreptului, atribute de care dreptul de proprietate nu poatefi lipsit.

$roprietarul are posibilitatea să(şi înstrăineze jus fruendi şi jus utendi , fărăsă piardă puterile asupra bunului, însă nu poate înstrăina jus abutendi , deoareceva pierde, în acest caz, însuşi dreptul de proprietate.

*.*. For"e#e dre%tu#ui de %ro%rietate&upă subiectele dreptului de proprietate deosebim drept de proprietate

aparţinând persoanelor fizice şi drept de proprietate aparţinând persoanelor juridice.

&upă modul de dob!ndire vom deosebi'( drept de proprietate dobândit prin acte juridice şi drept de proprietate

dobândit prin fapte juridice( drept de proprietate dobândit prin acte între vii şi drept de proprietate

dobândit prin acte pentru cauză de moarte( drept de proprietate originară :dobândit prin modurile originare de

dobândire a dreptului de proprietate; şi drept de proprietate derivată :dobânditprin modurile de dobândire derivate;.

&upă regimul juridic aplicabil deosebim'( drept de proprietate publică( drept de proprietate privată&upă titular , proprietatea poate să fie publică şi privată.

*.+. Cadru# #e3a# a# %ro%rietăii %u5#ice


39/172

$roprietatea publică este acea proprietate care aparţine statului sauunităţilor administrativ(teritoriale şi care poartă asupra unor bunuri care, prinnatura lor sau printr(o dispoziţie specială a legii, sunt de uz sau de interes public.

@n condiţiile în care există cele două forme ale dreptului de proprietate,proprietate publică şi proprietate privată, trebuie să admitem că în cadrul

proprietăţii publice există bunuri care fac parte din domeniul public şi bunuri careaparţin proprietăţii private :termenul consacrat fiind acela de domeniu privat;. 0tât bunurile din domeniul public, cât şi acelea care formează proprietate privată:adică domeniul privat; pot avea ca titulari statul şi unităţile administrativ(teritoriale.

8umai statul şi unităţile administrativ(teritoriale pot avea calitatea de titulariai dreptului de proprietate publică, astfel cum prevede art. %7> alin. :; din 5egeafundamentală şi art. D?D din Codul civil, astfel încât niciun alt subiect de dreptcivil nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică.

+unurile care constituie obiectul dreptului de proprietate publică formeazădomeniul public, care poate să fie de interes naţional, de interes judeţean sau de

interes local, astfel cum prevede art. D>- alin. :%; şi :; din Codul civil.=ot proprietate a statului sau a unităţilor administrativ(teritoriale suntanumite bunuri, care, însă, sunt de domeniul privat al proprietăţii publice,asemenea bunuri constituind proprietate privată a statului şi a unităţilor administrativ(teritoriale.

+unurile domeniale reprezintă bunuri mobile sau imobile proprietate astatului sau a unităţilor administrativ(teritoriale, asupra cărora persoanele juridiceamintite exercită un drept de proprietate publică sau un drept de proprietateprivată, iar noţiunea de bunuri domeniale este definită în raport de două criterii şianume, în primul rând, asemenea bunuri sunt obiectul dreptului de proprietatepublică sau privată şi în al doilea rând, asupra acestora exercită dreptul de

proprietate numai statul sau unităţile administrativ(teritoriale. @n afara reglementărilor constituţionale, regimul juridic al proprietăţii publice îl regăsim în următoarele acte normative'

( 5egea nr. %7%


40/172

Există şi alte reglementări speciale în materia dreptului de proprietatepublică.

*.,.Do"eniu# %u5#ic!omeniul public a fost considerat un ansamblu de bunuri supuse unui

regim juridic de drept administrativ, dominat de principiul inalienabilităţii şi de unregim de protecţie specială, reprezentând ansamblul bunurilor colectivităţilor publice şi stabilimentelor publice care sunt puse la dispoziţia directă a publiculuicare le foloseşte sau sunt afectate unui serviciu public prin natura lor sau prinamenajări speciale, adaptându(se exclusiv sau esenţial scopului particular alacestor servicii.

+unurile care formează obiectul dreptului de proprietate publică alcătuiescdomeniul public şi poartă denumirea de bunuri domeniale, deosebit de celelaltebunuri care constituie domeniul civil şi care aparţin particularilor.

Cu privire la bunurile domeniale, vom distinge între domeniul public şidomeniul privat, domeniul public putând fi de interes naţional :al statului;, de

interes judeţean sau de interes local :al unităţilor administrativ teritoriale;. @n conformitate cu prevederile art. D?< alin. :%; din Codul civil, constituieobiect exclusiv al proprietăţii publice bogăţiile de interes public ale subsolului,spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional,plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platouluicontinental şi alte bunuri stabilite prin lege organică.

5egea administraţiei publice locale nr. %?--% face precizarea că,comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridic de drept public, cu patrimoniupropriu şi deplină capacitate juridică :art. % alin. %;. 0utorităţile administraţieipublice locale administrează sau dispun ( după caz ( de resursele financiare şide bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, oraşelor şi judeţelor,

conform principiului autonomiei locale, precizează 5egea, la art. %-.Consiliile locale şi consiliile judeţene ( conform art. %A din 5egea nr.%?--% ( pot #otărî cu privire la participarea cu capital sau bunuri, în numele şi

în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la constituirea de societăţicomerciale sau la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor organismeprestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean.

$entru exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile locale adoptă #otărâri, cuvotul majorităţii membrilor prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea sauregulamentul de organizare şi funcţionare cer o altă majoritate.

@n concepţia legiuitorului consiliul judeţean reprezintă autoritateaadministraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean, pentru coordonareaactivităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, pentru realizareaserviciilor publice de interes judeţean :art. DA; care, printre altele, gestioneazăpatrimoniul judeţului :art.


41/172

5egea nr. %?--%, la art. %%


42/172

Elementele regimului juridic aplicabil proprietăţii private sunt conturate încuprinsul art. && şi în alineatul final al art. %7> din 5egea fundamentală.

0stfel, în conformitate cu prevederile art. && din Constituţia Bomâniei,revizuită, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului suntgarantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.

$roprietatea privată, potrivit dispoziţiilor art. %7> alin. :?; al 5egiifundamentale, este inviolabilă, în condiţiile legii organice.$roprietatea privată, spre deosebire de proprietatea publică, nu este

exclusivă şi limitată. @n calitate de titulari ai acesteia pot apărea, în egală măsură,persoanele fizice sau persoanele juridice de drept privat.

$roprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

+unurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice,ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot ficoncesionate ori înc#iriate de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuităinstituţiilor de utilitate publică.

!in interpretarea dispoziţiilor 5egii fundamentale, rezultă că proprietateaprivată reprezintă regula, iar proprietatea publică excepţia. 0şadar, proprietateacare nu este publică este privată, o altă formă a dreptului de proprietate nefiindrecunoscută.

$otrivit dispoziţiilor 5egii nr. %7%


43/172

cele prevăzute la pct. 6 din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional , declarate ca atare prin lege.

!omeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. 66din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate caatare prin #otărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege de uz

sau de interes public naţional.!omeniul public

Documents

D 2 Drept Civil Drepturi Reale Jora Cristian Doc