Diferite Feluri de Testamente

1

DIFERITE TIPURI DE TESTAMENTE

Potrivit art. 1034 din Codul Civil: “Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin

care o persoanã, numitã testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când

nu va mai fi în viaţã.”

Comparație între diferite sisteme de drept european în materia tipurilor

de testamente:

>>>>>>ESTONIA1:

Legea estonă cunoaşte următoarele tipuri de testamente: testament autentic certificat de notar

(testament legalizat de notar), testament întocmit de testator şi depus la notar (testament legalizat

de notar), testament semnat în prezenţa martorilor (testament nelegalizat) şi testament olograf

(testament nelegalizat).

Modalităţi de întocmire a diferitelor tipuri de testament:

1. Testament autentic certificat de notar – notarul va certifica un testament pe care l-a întocmit

conform dispoziţiei testamentare a testatorului sau pe care testatorul i l-a înaintat în vederea

certificării. Testatorul semnează testamentul în prezenţa notarului.

2. Testament depus – testatorul poate întocmi un testament notarial prin depunerea dispoziţiei sale

testamentare la notar, într-un plic sigilat, şi confirmând notarului că testamentul este al său.

3. Testament semnat în prezenţa martorilor – testatorul poate întocmi un testament nelegalizat pe

care îl va semna în prezenţa a cel puţin doi martori cu capacitate juridică activă, în care acesta

precizează data şi anul întocmirii testamentului. Toţi martorii vor fi prezenţi în acelaşi timp la

semnarea testamentului.

4. Testament olograf – testatorul poate întocmi un testament nelegalizat, scriindu-l de la început

până la sfârşit personal, de mână, şi indicând data şi anul întocmirii. Testamentul va fi semnat doar

de către testator.

Este important de ştiut că un testament nelegalizat îşi pierde valabilitatea în cazul în care au

trecut şase luni de la data întocmirii acestuia, iar testatorul este încă în viaţă. În acest caz, testatorul

1 http://www.successions-europe.eu/

2

trebuie să întocmească un testament nou. În schimb, testamentele legalizate la notar nu au

valabilitate limitată. Testatorul poate păstra el însuşi testamentul nelegalizat sau îl poate încredinţa

unei alte persoane pentru a-l păstra în siguranţă.

Informaţiile despre testamente sunt înscrise în registrul succesiunilor. Datele sunt înregistrate în

funcţie de două reguli:

1. După legalizarea la notar a unui testament sau după încredinţarea spre depunere sau retragerea

depunerii acestuia, notarul are obligaţia de a depune o declaraţie la registrul succesiunilor.

2. Înregistrările privind testamentele nelegalizate, modificarea sau revocarea lor se efectuează pe

baza declaraţiilor testatorilor sau declaraţiilor persoanelor cărora testatorul le-a încredinţat

testamentul în vederea păstrării în siguranţă.

Aşadar, înregistrarea unui testament legalizat la notar este obligatorie, însă înregistrarea unui

testament nelegalizat este opţională.

De ex: Într-o situaţie de tip transfrontalier, un testament este valabil, în principiu, în Estonia în cazul

în care corespunde legislaţiei ţării în care a fost redactat testamentul. Convenţia de la Haga din 1961

privind conflictele de legi referitoare la forma dispoziţiilor testamentare se aplică formei

testamentului.

>>>>>> BELGIA2:

Legea belgiană prevede următoarele forme de testamente:

-testamentul autentic sau testamentul autentificat;

-testamentul olograf (care trebuie scris, datat şi semnat numai de testator);

-testamentul internaţional .

Într-o situaţie transfrontalieră, un testament este în principiu valabil în Belgia dacă este

conform legii locului în care a fost redactat (”locus regit actum“).

Notarul care primeşte un testament autentic sau internaţional sau în faţa căruia este depus un

testament olograf are obligaţia de a-l înregistra în registrul central al dispoziţiilor privind ultima

dorinţă, gestionat de Federaţia Regală Belgiană a Notariatului. În cazul testamentelor olografe

depuse la notar, testatorul poate să refuze înscrierea testamentului său în acest registru.


3

>>>>>>FRANȚA3:

Legea franceză prevede următoarele forme de testament:

-testamentul autentic sau prin act public, primit de doi notari sau de un notar asistat de doi martori;

-testamentul olograf care trebuie scris în întregime de mâna testatorului, datat şi semnat de acesta;

-testamentul mistic care este prezentat notarului într-un plic închis, în prezenţa a doi martori;

-testamentul internaţional (conform Convenţiei de la Washington din 28 octombrie 1973).

Într-o situaţie transfrontalieră, un testament este în principiu valabil dacă este conform cu legea

statului în care a fost redactat.

>>>>>>ITALIA4:

Oricine doreşte să întocmească un testament trebuie să respecte anumite forme specifice. Legea

italiană prevede, următoarele forme de testament:

-testamentul autentic, primit de un notar asistat de doi martori;

-testamentul secret redactat de testator şi primit de notar potrivit anumitor formalităţi;

-testamentul olograf care trebuie scris în întregime de mâna testatorului, datat şi semnat de acesta;

-testamentul internaţional.

Într-o situaţie transfrontalieră, un testament este în principiu valabil dacă este conform cu legea

statului în care a fost redactat sau cu legea naţionalităţii sau a reşedinţei testatorului în momentul

redactării testamentului sau al decesului. Un testament poate fi înregistrat la registrul testamentelor,

gestionat de ministrul de justiţie prin Arhivele notariale.

>>>>>>SPANIA5:

Formele ordinare de testament în Spania sunt următoarele:

-testamentul deschis primit de notar;

-testamentul închis, redactat de testator şi depus la notar sau la judecător (fie sub formă de act

deschis, fie în plic sigilat/mistic);

-testamentul olograf care trebuie să fie în întregime scris şi semnat de testator personal;

-testamentul internaţional, conform cu Tratatul de la Washington.




4

Testamentul este înregistrat în Registrul general al actelor de ultimă voinţă. Notarul are obligaţia

să comunice existenţa unui testament.

Pe lângă aceste forme de testamente ordinare, există testamente privilegiate, întocmite în

circumstanţe excepţionale (ca de exemplu pe mare sau în caz de pericol de moarte imediată). Totuşi,

aceste testamente privilegiate au o durată de valabilitate de maximum 4 luni după care testatorul are

obligaţia de a folosi formele ordinare. Testatorul poate, de asemenea, să facă testament în faţa unui

funcţionar diplomatic sau consular spaniol în străinătate, cu aceleaşi formalităţi ca testamentul

notarial spaniol.

O dispoziţie testamentară făcută în străinătate este valabilă în ce priveşte forma dacă ea este

conformă cu legea internă:

a) a locului unde testatorul a dispus, sau

b) a unei naţionalităţi deţinute de testator, fie în momentul în care a dispus, fie în momentul

decesului, sau

c) a unui loc în care testatorul îşi avea domiciliul, fie în momentul în care a dispus, fie în momentul

decesului, sau

d) a locului în care testatorul îşi avea reşedinţa, fie în momentul în care a dispus, fie în momentul

decesului, sau

e) în cazul imobilelor, a locului în care acestea sunt situate.

Testatorul poate, dar nu este obligat să numească un executor fie pentru lichidarea succesiunii,

fie pentru administrarea succesiunii. Administrarea este limitată la o perioadă de maximum un an,

care poate fi prelungită cu încă un an.

>>>>>> Felurile testamentului în România:

Pentru validitatea testamentului in general se cer anumite condiţii de formă, fiind un act juidic

solemn. Din acest punct de vedere există trei categorii de testamente:

- testamente ordinare6 sau obişnuite, care se încheie în condiţii de normalitate : testamentul

olograf7, testamentul autentic8;

6 Art. 1040 din Codul Civil



5

- testamente privilegiate sau extraordinare, care se închei în anumite împrejurări excepţionale :

testamentul militarilor, testamentul făcut în timp de boală contagioasă şi testamentul

maritime;

- forme simplificate de testament, premise special de legiutor, care privesc depozite de bani

potrivit unor reglementări speciale sau cele ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate.

1. Testamentele ordinare9

1.1. Testamentul olograf

Testamentul olograf este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu mâna

lui. Aceste cerinţe sunt de ad validitatem , lipsa oricăreia dintre cele trei condiţii va duce la

nevalabilitatea testamentului, căci ele se cer a fi îndeplinite cumulativ.

Testamentul olograf prezintă o serie de de avantaje, cum ar fi cel al gratuităţii, al simplicităţii

şi al păstrării secretului asupra existenţei şi conţinutul său. Poate fi revocat oricând , fie prin

redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materială făcută în mod voluntar de testator.

Având în vedere simplitatea formei sale, nu necesită cheltuieli pentru întocmirea sa.

Tocmai din simplitatea formelor sale rezultă şi unele dezavantaje cum ar fi faptul că poate fi

uşor pierdut sau sustras ori că poate fi uşor falsificat, poate fi contestat mai uşor decât celelalte

feluri de testamente. Pierderea sau sustragerea actului poate fi evitat prin predarea lui în depozit

unui notar, cu obligaţia pentru acesta de a-l înfăţişa la momentul potrivit. Dacă testatorul nu are

cunoştinţe juridice, testamentul poate cuprinde formulări necalre, confuze chiar contradictorii, din

care este greu să se deducă adevărata voinţă a testatorului.

Pentru validitatea testamentului olograf se cer a fi îndeplinite trei condiţii aşa cum rezultă din

textul legal: scrierea lui în întregime de mâna testatorului; datarea lui de către testator şi semnarea

lui de către acesta. Nu este valabil testamentul scris la maşină de scris sau la calculator chiar dacă

este semnat de către testator sau chiar dacă cuprinde menţiunea că reprezintă ultima sa voinţă. Prin

impunerea acestei condiţii de a fi scris în intregime de mâna testatorului legiuitorul previne

eventualele fraude si în caz de contestaţie că testamentul provine de la defunct da posibilitatea

verificării de scripte prin expertize de specialitate.

Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneală, cu creion, cu pasta, cu creta) şi pe

orice material (pe hârtie, pe pânză, pe lemn, pe sticlă)

9 Liviu Stanciulescu Curs de drept civil: succesiuni, conform Noului Cod civil cap. Testamentul

6

In cazul în care testamentul prezintă ştersături, adăugiri sau chiar modificări dar făcute de

mâna testatorului, fie cu prilejul întocmirii acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul rămâne

valabil chiar dacă adăugirile, ştersăturile nu sunt semnate şi datate de către acesta cu condiţia ca ele

să fie simple corecturi sau interpretări ale dispoziţiilor iniţiale. Dacă însă este vorba de dispoziţii noi,

sau se înlătură unele dispoziţii anterioare care duc la modificarea conţinutului testamentului s-a

considerat că este vorba de un nou testament si trebuie scrise, semnate si datate de mâna

testatorului.

În legătura cu ipoteza când în cuprinsul testamentului apare o scriitură străină se impun unele

precizări.

Astfel atunci când scrisul străin nu are legătură cu conţinutul testamentului iar adausurile nu

fac corp comun cu acesta, testamentul va fi valabil ca testament olograf întrucât nu există indicii că s-

a adus astfel vreo atingere libertăţii de voinţă a testatorului, indiferent că acesta a cunoscut sau nu

existenta scriiturii străine. Dacă scriitura interpusă în cuprinsul testamentului are legătura cu

conţinutul acestuia trebuie făcută distincţia între două situaţii:

- daca intervenţia din cuprinsul testamentului de către terţ s-a făcut cu ştiinţa acestuia, testamentul

va fi nul absolut căci nu a fost scris în întregime de către testator;

- daca intervenţia terţului s-a realizat fără ştiinţa testatorului testamentul va fi valabil întrucât nu s-a

încălcat libertatea de voinţă a acestuia. Desigur însă cele scrise de către terţ nu vor fi luate în

considerare.

Din condiţia datării de mâna testatorului se poate verifica dacă testatorul avea capacitatea de

a testa şi se va putea determina care anume vor fi avute în vedere tinând cont de regula potrivit

căreia mnifestarea ultimei voinţă a testatorului produce efecte, revocând dispoziţiile anterioare. Data

trebuie indicată prin precizarea zilei, lunii şi a anului când testamentul a fost redactat, ea putând fi

scrisă în cifre sau în litere. Se considera că este valabil precizată şi când se face numai referire la o

sărbătoare a cărei dată poate fi cu certitudine stabilită (bunaoara Craciun 2ooo). Ora şi locul

întocmirii testamentului nu sunt necesare. În caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin

orice mijloc de probă.

Semnătura de pe testament atestă faptul că autorul său recunoaşte că îi exprimă voinţa şi îl

însuseşte ca atare şi de asemenea faptul că actul a fost încheiat în formă definitivă.

Legea nu prevede condiţiile în care trebuie executată semnătura. Se admite că ea nu trebuie

neapărat să cuprindă numele si prenumele testatorului, fiind suficientă semnătura sa obişnuită prin

care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in

mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei,

stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul

testatorului. Cei care in mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul.

7

Semnatura de pe plicul in care a se afla testamentul s-a considerat ca nu este valabila caci intr-adevar

cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte vointa testatorului.

Nerespectarea acestor reguli duce în mod logic la sancţiunea nulităţii absolute.

Forţa probantă a testamentului olograf rezultă din caracterul său de înscris sub semnătură

privată, chiar dacă el este supus formalităţilor pe care le-am văzut. In această privinţă se face

deosebire între forţa probantă a scriiturii şi semnăturii pe de o parte şi cea a datei testamentului pe

de altă parte.

Înainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi

vizat spre neschimbare;

1.2. Testamentul autentic10

Conform dispoziţiilor art. 1043 C.civ., testamentul autentic este acela care este adeverit de

autoritatea anume investită în acest scop.

Autentificarea testamentelor este de competenţa notarilor publici şi se realizează în conformitate cu

dispoziţiile Legii nr.36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială şi ale Regulamnetului de

punere în aplicarea Legii nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.710/C/1995 al ministrului justiţiei.

Testamentul autentic este avantajos, deoarece un exemplar original se păstrează în arhivă la

biroul notarului public, astfel încât nu poate fi sustras, dosit sau distrus de persoanele interesate, iar

dacă a dispărut poate fi obţinut un duplicat sau poate fi reconstituit în condiţiile prevăzute de lege.

De asemenea, testatorul poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului , care instrumentează

testamentul, sporind în acest fel securitatea dispoziţiilor testamentare. Prezintă avantaj şi faptul că în

această formă pot testa şi persoanele care nu ştiu să scrie şi să citească sau persoanele care din cauza

infirimităţii ori din orice cause nu pot semna.

Dezavantajele testamentului autentic se rezumă la faptul că este mai costisitor, poate ajunge

mai uşor la cunoştinţa unor persoane fără ca testatorul să dorească acest lucru datorită unei

indiscreţii a notarului şi necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităţilor.

Testamentul autentic se instrumenetează de către un singur notar, testatorul putând însă

solicita în temeiul dispoziţiilor art.63 din aceeaşi lege ca la semnarea testamentului să fie prezenţi şi

martori. Testamentul se redactează în limba română. Dar poate fi dictat de către testator într-o limbă

străină înţeles de notar, urmând a fi tradus în limba română.

10

Flavius-Antoniu Baias , Eugen Chelaru , Rodica Constantinovici : Noul Cod civil - Comentariu pe articole: art. 1-2664

8

După redactarea în întregime a testamentului, notarul public va proceda la citirea acestuia,

întrebând apoi pe testator dacă a înţeles conţinutul acestuia şi dacă exprimă întocmai voinţa sa.

Testamentul întocmit este aprobat de notar prin autentificare, care se face printr-o încheiere

care pe lângă menţiunile prevăzute la art.49 din Legea nr.35/1995, va cuprinde constatarea că s-a

luat consimţământul testatorului şi că înscrisul a fost semnat de testator, actul fiind semnat şi parafat

în final şi de notar.

Sancţiunea care intervine în cazul nerespectării prevederilor legale prin autentificarea

testamentului este nulitatea absolută. In privinţa menţiunilor făcute de notar pe baza propriilor sale

constatări în temeiul atribuţiilor sale specifice, testamentul autentic face credinţă până la înscrierea

în fals.

În privinţa declaraţiilor făcute de testator sau a afirmaţiilor făcute de notar în afara atribuţiilor sale

legale şi a posibilităţilor sale concrete de verificare, testamentul autentic face credinţă doar până la

proba contrară.

2. Testamentele privilegiate11

Pentru anumite situaţii neobişnuite, ieşite din tiparele vieţii curente, când testatorul nu poate

recurge la testamentul autentic obişnuit, legea prevede posibilitatea de a dispune prin anumite

forme simplificate de testamente, autentice, numite din această cauză testamente privilegiate.

Forma olografă este singura care rămâne fără îndoială şi în aceste situaţii la dispoziţia testatorului.

2.1. Testamentul militarilor

Militarii aflaţi pe teritoriu străin în misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul ţării într-o

localitate asediată sau într-un loc fără comunicaţie cu exteriorul din cauza războiului pot testa

potrivit art. 1047 C.civ. “în în faţa comandantului unitãţii militare ori a celui care îl înlocuieşte, dacã

testatorul este militar sau, fãrã a avea aceastã calitate, este salariat ori presteazã

servicii în cadrul forţelor armate ale României şi nu se poate adresa unui notar public”, dar este

obligatoriu ca testamentul sã se întocmeascã în prezenţa a 2 martori.

11


9

2.2. Testamentul făcut în timp de boală contagioasă12

Persoanele aflate într-o localitate izolată din cauza ciumei sau altei boli contagioase pot testa

în forma autentică simplificată în faţa unui membru al consiliului local asistat de doi martori (art.

1047 C.civ.)

Această formă de testament îşi are raţiunea doar în ipoteza în care în aceea localitate nu există

notar public sau dacă acesta sunt în imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile.

Dacă testamentul nu este datat , acesta este nul datorită faptului că nu se poate stabili dacă la

momentul întocmirii sale erau sau nu întrunite condiţiile excepţionale prevăzute la art. 1047C.civ.

2.3. Testamentul maritim

Persoanele aflate la bordul navelor maritime, care pot fi şi călători sau membrii echipajului,

sub pavilion românesc în timpul unei călătorii pe mare pot testa în faţa comandantului navei sau a

unui înlocuitor al său, asistat de ofiţerul intendent de bord şi de doi martori.. dacă testatorul este

chiar unul dintre însărcinaţi să înstrumnenteze autentificarea , locul acestuia ca agent va fi luat de

înlocuitorul său în ordine ierarhică. Testamentul poate fi încheiat în această formă doar pe timpul

călătoriei pe mare, iar nu şi atunci când vasul este ancorat la tărm sau se apropie de un tărm unde

există agent diplomatic roman.

Sub sancţiunea nulităţii, testamentul maritime trebuie redactat în două exemplare originale.

Dacă vasul pe care a fost întocmit testamentul, intră într-un străin unde există agent

diplomatic roman, un exemplar al testamentului se va preda acestuia spre a fi trimis la notar public

de la domiciliul testatorului

2.4. Reguli comune aplicabile testamentelor privilegiate

Sub sancţiunea nulităţii, testamentele privilegiate trebuie să fie întocmite în formă scrisă.

Ele trebuie să fie semnate de testator, de agentul instrumentator şi de către martori, iar dacă

testatorul sau unul dintre martori nu ştie sau nu poate să scrie se va face menţiune despre

acesta.(art. 1047 C.civ.)

12


10

Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când dispunatorul ar fi putut să

testeze în una din formele ordinare. Termenul se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care

nu îi este cu putință să testeze

3. Alte forme testamentare

Evoluţia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire

la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rand exista reglementari

speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC

sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in

strainatate.

3.1. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau la alte unităţi

bancare13

Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste

sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate. Legiuitorul a reglementat o

formă simplificată la care depunătorii pot recurge, denumită clauza testamentara, sau

dispoziţie testamentara. Potrivit art.22 din Statutul CEC “Titularul depunerii are dreptul sa

indice CEC persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse, în caz de deces.

Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziţii testamentare se eliberează de CEC

moştenitorilor legali sau testamentari”. O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele

depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chiar

dacă suma a fost depusă pe numele sau de către altă persoană.

Clauza testamentară este considerată în doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, şi

deci supusă regulilor de validitate ale testamentului in general. Sub aspectul formei clauza

testamentară se abate de la regulile testamentului olograf căci nu trebuie să fie scrisă în

întregime si datată de mâna testatorului. Trebuie însă să fie semnată de către acesta. Libretul

precum şi fişa de cont sunt completate de către funcţionarul CEC, dar poartă semnătura

13

Art. 1049 din Codul Civil

11

depunătorului. In cazul în care dispunătorul are mai multe depuneri şi doreşte să dispună

pentru cauza de moarte în acest mod va trebui să uzeze de clauza testamentară pentru fiecare

depunere in parte. Până la moartea sa titularul libretului are posibilitatea să adauge alte sume

sau să le retragă pe cele existente, în tot sau în parte. Este vorba în acest din urmă caz de o

revocare parţială sau totală a legatului. Revocarea legatului se poate realiza atât prin anularea

clauzei testamentare cât şi printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat. Ca la orice forma

testamentara lipsa discernământului duce la anularea actului. In măsura în care nu s-a dispus

pentru cauza de moarte, prin clauza testamentară, de sumele depuse la CEC, acestea se vor

elibera moştenitorilor legali sau testamentari, potrivit art.22 din Statut, care işi vor dovedi

calitatea de moştenitor prin certificatul de moştenitor eliberat de notar sau prin hotărârea

instanţei de judecată.

Documents

Diferite Feluri de Testamente