Drept penal –parte speciala 2UNITATEA DE INVATARE NR. 1  INFRACŢIUNI DE FALS

  1.1. Introducere………………………………………………………..2291.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 2301.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………230

1.3.1.Falsificarea de monede sau alte valori………………………….230            1.3.2.Falsificarea de timbre,marci sau bilete de transport…………..233            1.3.3.Falsificarea de valori straine……………………………………235            1.3.4.Detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori……...236            1.3.5.Falsificarea instrumentelor oficiale……………………………..237            1.3.6.Folosirea instrumentelor oficiale false………………………..239            1.37.Fals material in inscrisuri oficiale……………………………..240            1.3.8.Falsul intelectual……………………………………………….242            1.3.9.Falsul in inscrisuri sub semnatura privata………………………243            1.3.10.Uzul de fals……………………………………………………245.            1.3.11.Falsul in declaratii…………………………………………….246            1.3.12.Falsul privind identitatea……………………………………..247.            1.3.13.Falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii…………………...249.         1.4.  Test de

evaluare/autoevaluare......................................................250  Introducere- Partea speciala a Codului Penal prevede si sanctioneaza unele fapte de natura sa

aduca prejudicii increderii pe care trebuie sa o asigure acele documente sau materiale care au menirea de a prezenta adevarul.

- Pe de alta parte legiuitorul a inteles sa apere prin mijloace de drept penal drepturile cetatenilor in raport cu modul in care unii functionari publici si functionari isi indeplinesc indatoririle de serviciu.

-  -  Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor de fals prevazute si pedepsite de Codul

Penal roman sistematizate pe genuri.&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu

 Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte antisociale

 Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale .Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

 1.3.1 FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI

 1.Reglementarea legalăArt.282,cp incriminează infracţiunea principala care constă in falsificarea de moneda

metalica,moneda de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plăţilor, emise de instituţii bancare ori de alte instituţii de credit competente sau falsificarea oricăror alte titluri ori valori asemănătoare.

Acelaşi text de lege incriminează două infracţiuni derivate ale căror elemente constitutive sunt întrunite când sunt puse in circulaţie in orice mod valorile falsificate menţionate la infracţiunea principala sau când acestea sunt deţinute în vederea punerii lor în circulaţie.

Legiuitorul a prevăzut in alin3.şi doua agravante de infracţiune respectiv când faptele de la varianta tip sunt de natura sa cauzeze o pagubă importantă în sistemul financiar sau când acestea au cauzat efectiv o pagubă importantă sistemului financiar.

        2.Obiectul infracţiunii         Obiectul juridic special al falsificării de moneda sau de alte valori este

reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale care se formează şi se desfăşoară în legătură cu valoarea socială pe care o denumim în mod generic încredere publică şi care priveşte în egală măsură monedele precum şi celelalte valori care se găsesc în mod oficial în circulaţie precum şi operaţiunile legale efectuate în cadrul circulaţiei monetare sau a instrumentelor de credit şi plata.

        Obiectul material este diferit in funcţie de activitatea făptuitorului, astfel

- dacă falsificarea s-a realizat prin contrafacere, obiectul material va fi reprezentat de materialele din care au fost confecţionate monedele sau titlurile de valoare contrafăcute, iar rezultatul constituie produsul infracţiunii

- dacă falsificarea s-a făcut prin alterare, moneda sau titlu de valoare reale, supuse falsificării, vor constitui obiect material dar şi produs al infracţiunii.

       Moneda metalica sau de hârtie reprezintă un mijloc de plată şi de circulaţie in economia unei ţări.

      Titlurile de credit public sunt înscrisuri care reprezintă o obligaţie a statului de rambursare la scadenţă a unei sume de bani determinate (obligaţiuni).

        Cecurile sunt mijloace de plata prin care posesorul unui cont dă ordin băncii la care are deschis contul să plătească sau să vireze în contul altei persoane fizice sau juridice o anumită sumă de bani.

        Titlurile de orice fel pentru efectuarea plăţilor emise de bănci, instituţii de credit, precum şi orice alte titluri sau valori asemănătoare pot avea o mare varietate de denumiri, valori sau forme de prezentare. Important pentru existenţa infracţiunii este ca ele să circule în mod legal, să aibă putere circulatorie în momentul săvârşirii faptei.

          3. Subiecţii infracţiunii:          Subiect activpoate fi orice persoana care răspunde penal.        Subiect pasiv al infracţiunii este în principal instituţia care a emis moneda sau

titlu de valoare falsificat ale cărei interese autoritate şi încredere publică au fost afectate, dar în secundar poate fi şi o persoana fizica sau juridica indusa in eroare prin falsurile realizate

          4. Latura obiectivă:           Elementul material al infracţiunii este diferit şi este determinat de

săvârşirea infracţiunilor principale sau a celor doua forme derivate, astfel:Contrafacerea (plăsmuirea) este manopera prin care sunt confecţionate monede sau

alte valori falsificate care imita modelele sau valorile adevărate. Este necesar ca moneda sau valoarea falsificata să aibă putere circulatorie în momentul săvârşirii faptei. Nu are importanţă nivelul calitativ de execuţie, gradul de asemănare cu moneda sau valoarea reala (sunt excluse totuşi de doctrina şi practica imitaţiile grosolane).

Alterarea constă in modificarea conţinutului sau aspectului unei monede sau valoare adevărate pentru a crea aparenţa unei valori mai ridicate

           Cerinţele esenţiale sunt: moneda sau valoarea falsificată să corespundă unuia din modelele sau titlurile enumerate de lege, valorile respective să se găsească în circulaţie în momentul săvârşirii faptei.

In cazul infracţiunilor derivate elementul material se realizează prin două acţiuni şi anume:

         Punerea în circulaţie înseamnă o operaţiune prin care produsul falsificat este introdus în angrenajul circulaţiei monetare sau financiare şi se poate realiza prin efectuarea de plăţi, schimburi, depuneri, expedieri poştale etc.

          Deţinerea valorilor falsificate in vederea punerii lor in circulaţie  presupune primirea şi păstrarea monedelor şi valorilor falsificate  in vederea  punerii lor ulterior în circulaţie. Evident şi în această situaţie este necesară îndeplinirea

cerinţelor prezentate anterior (să fie din cele enumerate şi să se afle în circulaţie iar deţinerea lor să fie făcută în vederea punerii în circulaţie)

        Urmarea imediatăEste crearea unei stări de pericol, dar şi obţinerea unei monede sau valori

asemănătoare cu cele reale. Cu alte cuvinte, nu este suficient să existe acţiunea de falsificare, trebuie să se obţină şi un produs falsificat

        Legătura de cauzalitate  trebuie sa existe.       5. Latura subiectivăVinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte,culpa fiind exclusa.Mobilul şi scopul nu au relevanta pentru existenta infracţiunii dar stabilirea lor poate

determina o corecta individualizare a pedepsei.       6. Forma ,Modalităţii,Sancţiuni.Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc. Potrivit alin 4. art. 282

din Codul penal, tentativa se pedepseşte, iar infracţiunea este consumată atunci când s-a produs urmarea imediată specifică infracţiunii. Datorita aceluiaşi specific se constată la aceasta infracţiune şi un moment al epuizării.

Atât forma principală cât şi cele doua forme derivate cunosc câte o modalitate normativă simplă şi două modalităţi normative agravante, fiecare dintre ele având o mare varietate de modalităţii faptice

In varianta ei simpla (una principala şi doua derivate) infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la12 ani şi interzicerea unor drepturi. Alin3. al art. 282 C. Pen. prevede pentru formele agravante ale infracţiunii pedepse diferite:de la 5-15 ani închisoare pentru primul aspect şi 10-20 ani închisoare pentru realizarea efectiva a unei pagube importante în sistemul financiar şi interzicerea unor drepturi.

      Potrivit prevederilor art. 118.lit.a C. Pen. monedele şi valorile falsificate, puse în circulaţie sau deţinute in vederea punerii în circulaţie vor fi supuse confiscării speciale.

  

    1.3.2. FALSIFICAREA DE TIMBRE, MARCI SAU BILETE DE TRANSPORT

 1. Reglementarea legalăArt.283,incriminează falsificarea de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi

poştale, bilete ori foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns internaţional, precum şi punerea în circulaţie a unor astfel de valori falsificate. Constatăm şi în acest caz existenţa în textul de lege  a unei infracţiuni principale şi a unei infracţiunii derivate.

          2. Obiectul infracţiunii          Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror naştere şi

normală dezvoltare şi desfăşurare este condiţionată de încrederea publică acordată timbrelor, mărcilor poştale, biletelor de transport, precum şi operaţiunilor care se efectuează cu acestea, astfel ca ele să îşi îndeplinească rolul specific.

         Obiectul materialca şi în cazul infracţiunii anterioare este diferit în funcţie de elementul material, respectiv acţiune de contrafacere sau alterare.

        Timbrele sunt imprimate de dimensiuni mici emise de stat sau de o instituţie autorizată de stat care servesc la plata unor impozite sau taxe (timbre fiscale ,timbre judiciare etc.).

         Mărcile poştalesunt timbre emise de organele centrale poştale ale unei ţări, care aplicate pe corespondenţă dovedesc plata anticipată a cheltuielilor de transport.

        Plicurile şi cărţile poştale sunt obiecte confecţionate din hârtie sau carton în care se poate introduce sau pe care se poate consemna corespondenţa având aplicate pe ele mărci poştale.

         Biletele ori foile de călătorie sunt documente de legitimare eliberate contra cost sau în baza unui regim preferenţial (studenţi, elevi, militari, pensionari) utilizate pentru transportul pe cale ferata, auto, aerian sau naval şi care atestă plata anticipată a costurilor.

         Cupoane de răspuns internaţional sunt un mijloc de plată pentru scrisorile trimise din străinătate, confecţionate de Biroul Internaţional al Uniunii Poştale Universale şi puse la dispoziţia ţărilor membre. Cerinţa esenţială este ca produsele falsificate să fie din cele aflate în mod legal în circulaţie la data comiterii faptei.

În cazul în care se falsifica acte de călătorie nominale (abonamente), infracţiunea va fi de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 288.C. Pen.

       3. Subiecţii infracţiunii        Subiect activ:poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia fiind

posibilă in toate formele       Subiect pasiv este instituţia care a emis şi pus în circulaţie valorile reale şi în

secundar persona fizică sau juridică prejudiciată prin achiziţionarea de produse falsificate .       4. Latura obiectivă:        Elementul material:In cazul infracţiunii principale se realizează prin acţiunea de falsificare prin

contrafacere sau alterare.In cazul infracţiunii derivate se realizează prin acţiunea de punere in circulaţie a

produselor falsificate fie direct fie prin înmânarea lor unor alte persoane în scopul de a le pune în circulaţie.

         Urmarea imediată:La fel ca şi la infracţiune anterioara pe lângă crearea unei stări de pericol trebuie să

se realizeze şi intrarea produselor falsificate în circuitul economic.         Legătura de cauzalitate:Este necesar să fie stabilită şi dovedită datorită condiţionării existenţei infracţiunii de

rezultatele obţinute.          5. Latura subiectivă:Infracţiunea se poate săvârşi cu intenţie directă sau indirectă. În cazul deţinerii de

valori falsificate în vederea punerii in circulaţie dacă deţinătorul este altă persoană decât autorul trebuie dovedit faptul că ştia că sunt falsificate.

        6. Forme. Modalităţi. SancţiuniLa fel ca şi la infracţiunea prevăzuta şi pedepsită de art. 282 C. Pen., actele

pregătitoare nu se pedepsesc, fiind incriminate în alt text de lege.

Tentativa se pedepseşte atât la infracţiunea principală, cât şi la cea derivată.Infracţiunea este susceptibila atât de forma consumata cat şi de forma epuizataCelor doua modalităţii normative principala şi derivata le corespund o mare varietate

de modalităţii fapticeSăvârşirea infracţiunii în condiţiile arătate de art. 283 C. pen., se pedepseşte cu

închisoare de la 6 luni la 5ani. Se aplică în mod corespunzător prevederile art. 118 C. Pen., privind confiscare

  1.3.3. FALSIFICAREA DE VALORI STRAINEIn conformitate cu prevederile art.284.cp.dispoziţiile din capitolul Falsificarea de

monede,timbre sau de alte valori se aplica şi in cazul in care este vorba de monede sau timbre ale altor state ori alte valori,cu următoarele precizării:

- textul de lege trebuie înţeles ca o dorinţă a statului român de a colabora cu alte state pentru combaterea criminalităţii în materie de falsuri;

- în lipsa unor alte prevederi se înţelege că subiect al infracţiunii poate fi un cetăţean roman, cetăţean străin, sau persoana fără cetăţenie cu sau fără domiciliu în România;

- fapta poate fi săvârşită atât în România sau în străinătate fiind aplicabile dispoziţiile din partea generală a Codului penal: principiul teritorialităţii, principiul realităţii, principiul personalităţii şi principiul universalităţii legii penale.

   

1.3.4. DEŢINEREA DE INSTRUMENTE              IN VEDEREA FALSIFICARII DE VALORI

 1. Reglementarea legalăPotrivit art.285.cp. constituie infracţiune fabricarea ori deţinerea de instrumente sau

materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate in art. 282 C. Pen. -284.cp.

          2. Obiectul infracţiunii.          Obiectul juridic special:este similar cu acela l infracţiunilor cuprinse în acest

capitol privind relaţiile sociale referitoare la încrederea publică acordata valorilor sau titlurilor enumerate în lege şi operaţiunilor care se efectuează cu acestea.

         Obiectul materialeste reprezentat de instrumentele sau materialele care sunt deţinute în scopul de a servi la falsificare (tiparniţe, copiatoare, metal, hârtie filigranată, cerneală, substanţe chimice, matriţe etc.)

          3. Subiecţii infracţiunii             Subiect activPoate fi orice persoana care răspunde penal,participaţia fiind posibilă in toate

formele. In cazul în care autorul este un specialist care lucrează în domeniu, împrejurarea va constitui circumstanţă agravantă, potrivit art. 75 alin2 C. Pen., dacă instanţa va aprecia că astfel i se imprimă faptei un caracter mai grav.

               Subiect pasiv:In principal este statul, iar in secundar instituţia abilitată de lege să emită şi să

efectueze operaţiunii cu valorile sau titlurile enumerate de lege.           4. Latura obiectivă           Elementul material: Se realizează printr-o acţiune de:         Fabricare - prin care sunt produse confecţionate sau adaptate instrumentele

ori preparate sau prelucrate materialele necesare;          Deţinerea - care constă în primirea, păstrarea, ascunderea, transportarea

sau înmânarea către alta persoană a instrumentelor sau materialelor necesare falsificării.          Cerinţa esenţială este ca instrumentele şi materialele să fie apte sa

servească lafalsificare.           Urmarea imediată:Urmarea socialmente periculoasa constă in crearea stării de pericol pentru sistemul

financiar.            Legătura de cauzalitate:Trebuie sa existe rezultând din însăşi modul de săvârşire a faptei.            5. Latura subiectivăForma de vinovăţie este intenţia directă calificată prin scop.          6. Forme,Modalităţii,SancţiuniiLegiuitorul incriminează forma infracţiunii consumate,care este susceptibila şi de

forma epuizata.Celor doua modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţii faptice.Sancţiunea aplicabilă este pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni – 5 ani cu aplicarea

corespunzătoare a prevederilor art.118 C. pen.                                1.3.5.  FALSIFICAREA INSTRUMENTELOR OFICIALE 1. Reglementarea legalăPotrivit art.286.cp. infracţiunea constă in falsificarea unui sigiliu,unei ştampile sau a

unui instrument de marcare de care se folosesc organizaţiile la care se referă art.145 C. Pen.2Condiţii preexistente.            2. Obiectul infractiunii.             Obiectul juridic special este format din ansamblul relaţiilor sociale a căror

formare normala desfăşurare şi dezvoltare este condiţionată de ocrotirea încrederii publice care se acordă instrumentelor de autentificare sau de marcare, dar mai ales amprentei pe care o lasă, sub aspectul valorii lor probante pe înscrisurile sau obiectele oficiale.

           Obiectul materialîl formează instrumentele de marcare sau de autentificare (sigiliu, ştampila etc.)

          Sigiliul este obiect alcătuit dintr-o placă pe care este gravată o anumită inscripţie, o emblemă, o efigie aparţinând unei anumite instituţii şi care se aplică pe un act ca dovadă a autenticităţii sale.

          Ştampila este o placă din lemn, ceramică, metal, plastic etc. montata pe un mâner având un desen în relief, reprezentativ pentru o anumită organizaţie din cele la care se referă art.145  C. Pen.. şi care se aplică pe înscrisuri sau pe mărfuri pentru a le atesta validitatea sau provenienţa.

          Instrumentul de marcat este un obiect purtător al unui semn distinctiv care se aplică pe unele lucruri pentru a le certifica anumite proprietăţii sau provenienţa (marcat aur, ciocan silvic, marcarea animalelor etc.)

         3. Subiecţii            Subiect activOrice persoana care răspunde penal participaţia fiind posibilă in toate formele            Subiect pasivÎn principal, subiect pasiv este statul român, iar, in secundar, organizaţia al cărei

sigiliu, ştampilă sau instrument a fost falsificat.        4.. Latura obiectivă            Elementul materialSe realizează prin acţiunea de falsificare care poate constă in contrafacere sau

alterare           Urmarea imediatăEste crearea unei stări de pericol prin producerea efectivă a sigiliului, ştampilei sau

instrumentului de marcat falsificate          Legătura de cauzalitate.Între faptă şi rezultat trebuie să existe legătura de cauzalitate şi trebuie dovedită în

faţa instanţei         5. Latura subiectivăInfracţiunea se poate săvârşi numai cu intenţie directă sau indirectă. Fapta săvârşita

din culpă nu este infracţiune.         6. Forme, Modalităţii, SancţiuniiActele pregătitoare, deşi necesare, nu se pedepsesc. Legiuitorul pedepseşte tentativa

dar şi infracţiunea consumată.Singura modalitate normativa, falsificarea poate avea o varietate de modalităţi

faptice.Săvârşirea infracţiunii se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni – 3 ani, fiind aplicabile

prevederile art.118 C. Pen.  

1.3.6. FOLOSIREA INSTRUMENTELOR OFICIALE FALSE 

1. Reglementarea legalăIn Codul Renal român incriminează art.  287 două variante tip ale aceleaşi infracţiuni,

respectiv folosirea instrumentelor false şi în a doua variantă folosirea fără drept a unui sigiliu sau a unei ştampile cu emblema ţării.

         2.Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special este identic cu cel al infracţiunii de falsificarea

instrumentelor oficiale, cele doua fapte fiind corelative            Obiectul material este reprezentat de sigiliu, ştampila sau instrumentul de

marcare falsificat, iar în cazul folosirii fără drept, obiectul material este ştampila sau sigiliu.  Facem precizarea că în situaţia în care sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat au fost aplicate pe un suport (înscris sau obiect), din momentul înregistrării amprentei devine obiect material.

           3. Subiecţii               Subiectul activorice persoana care răspunde penal participaţia fiind

posibilă sub toate formele. Dacă persoana care a falsificat sigiliul,ştampila sau instrumentul de marcat le foloseşte se vor aplica dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni.

             Subiect pasiv este organizaţia din cele la care se referă art. 145 C. Pen. al cărei sigiliu, ştampilă sau instrument de marcat a fost falsificat şi apoi folosit şi care prin aceste acţiunii a fost prejudiciata.

În cazul folosirii fără drept a unei ştampile sau sigiliu cu stema ţării, subiect pasiv este statul.

           4. Latura obiectivă               Elementul materialÎn ambele variante elementul material este acţiunea de folosire a unui sigiliu,

ştampila sau instrument de marcare falsificat sau de folosire fără drept a unui sigiliu sau ştampile cu stema tarii.

              Cerinţa esenţială este ca folosirea să se facă potrivit destinaţiei pe care o are  şi în limitele în care poate fi întrebuinţată.

             Urmarea imediatăEste crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică de care se bucură 

instrumentele oficiale.              Legătura de cauzalitateNu este necesar să se dovedească întrucât legea nu condiţionează săvârşirea

infracţiunii de producerea unui rezultat.           5. Latura subiectivăForma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă .Făptuitorul trebuie să

cunoască faptul că foloseşte pe nedrept însemnul oficial cu stema ţării.           6. Forme, Modalităţi, SancţiuniDeşi posibile, actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate şi nu se pedepsesc.

Se pedepseşte infracţiunea consumată după folosirea instrumentelor oficiale falsificate sau folosirea fără drept a celor reale.

Celor doua modalităţi normative distincte le pot corespunde o multitudine de modalităţi faptice.

Prima varianta tip – folosirea instrumentelor oficiale false, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni  la 3 ani, iar folosirea fără drept a unui sigiliu sau ştampile cu stema ţării se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

  

1.3.7. FALSUL MATERIAL IN ÎNSCRISURI OFICIALE 

1 Reglementarea legalăIn art.288.cp. este incriminată fapta de mai sus care constă în falsificarea unui înscris

oficial prin contrafacerea scrieri ori a subscrierii sau prin alterarea lui prin orice mod de natură să producă consecinţe juridice. Acelaşi text de lege apreciază ca fiind mai gravă falsificarea înscrisului oficial săvârşită de un oficial în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu.

        2. Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale a căror formare

dezvoltare şi normală desfăşurare este condiţionată de apărarea încrederii publice ce este acordată înscrisurilor oficiale, autenticităţii sau veridicităţii înscrisurilor producătoare de consecinţe juridice.

            Obiectul material este reprezentat de înscrisul oficial supus falsificării (original,duplicat,copie legalizata sau copie certificata) sunt asimilate biletele de spectacol,întreceri sportive,loterie,tichete de masa,abonamente nominale etc.

        3. Subiecţii infracţiunii.           Subiect activ.In varianta simpla subiect activ poate fi orice persoana care răspunde penal. Iar in

varianta agravanta un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu.         Subiect pasivPoate fi instituţia publică, regia autonomă, societatea comercială sau orice alta

persoană juridică abilitată de autorităţi să emită înscrisuri oficiale, iar in secundar persoana fizica sau juridica prejudiciata prin infracţiune.

        4. Latura obiectivă            Elementul material al infracţiunii se realizează prin acţiunea de falsificare

respectiv: contrafacere (plăsmuire ) înseamnă confecţionarea prin imitare a unui înscris identic cu cel oficial (copiere, reproducere, decupare, trucare foto etc.)

Contrafacerea subscrierii presupune aceeaşi operaţiune realizată cu privire la semnătură

Alterare înseamnă modificarea, denaturarea, transformarea, schimbarea conţinutului unui înscris oficial existent prin adăugirii sau ştersături efectuate pe acesta.

        Cerinţe esenţialeÎnscrisul trebuie să facă parte din categoria înscrisurilor oficiale.Înscrisul să fie susceptibil sa produce consecinţe juridice        Urmarea imediatăeste crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială

ocrotită de lege.         Legătura de cauzalitate.Este necesar să se stabilească, ea rezultând din urmarea nemijlocită produsă de

infracţiune.         5. Latura subiectivă.

Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul nu are nici o importanţă pentru existenţa infracţiunii nici dacă înscrisul a fost falsificat pentru un scop legitim.

        6. Forme, Modalităţi, Sancţiuni.           Deşi posibile, actele pregătitoare nu se pedepsesc. Legiuitorul incriminează şi

pedepseşte tentativa şi fapta consumată, respectiv momentul realizării actului fals.           Textul de lege prevede  trei modalităţii normative cărora le corespund o mare

varietate de modalităţii faptice            Sancţiunea aplicabilă este pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani în varianta

simpla şi de la 6 luni la 5 ani dacă fapta este săvârşită de un funcţionar aflat în exerciţiul funcţiunii.

  

1.3.8. FALSUL INTELECTUAL 1. Reglementarea legalăLegea penală romana incriminează in articolul 289 C. Pen. falsul intelectual care

constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

         2.Obiectul infracţiunii          Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere    

desfăşurare şi normală dezvoltare depinde în mod nemijlocit de încrederea publică ce este acordată înscrisurilor oficiale şi activităţii funcţionarilor publici sau altor categorii de funcţionari pentru întocmirea acestora.

           Obiectul material– îl reprezintă înscrisul oficial falsificat cu ocazia întocmirii         3. Subiectii  infractiunii                Subiectul activ – este calificat putând fi doar funcţionarul public sau      

funcţionarul care are calitatea de a întocmi actul respectiv. Participaţia este posibilă doar in situaţia în care actul oficial se încheie de o comisie.

            Subiectul pasiv -  este statul prejudiciat prin slăbirea încrederii în înscrisurile oficiale dar şi autoritatea publică în numele căreia se încheie actul. In secundar poate fi subiect pasiv şi o persoana fizica sau juridica prejudiciata in interesele sale. Legea impune şi o condiţie de timp respectiv falsul sa se realizeze in timpul redactării concomitent cu redactarea înscrisului.

        4. Latura obiectiva           Elementul material – se realizează prin una din următoarele acţiuni sau  

inacţiuni alternative: - atestarea – înseamnă consemnarea, menţionarea care se face cu prilejul întocmirii

actului referitoare la existenţa unor fapte sau împrejurări determinate. Este necorespunzătoare neadevărului când faptele nu au există ori s-au petrecut în alt mod decât se face consemnarea.

- omisiunea  - ca inacţiune reprezintă omiterea cu ştiinţa de a consemna sau înregistra unele date sau împrejurări veridice, reale de care a luat cunoştinţă şi pe care avea obligaţia să le menţioneze în cuprinsul actului oficial.

          Cerinţe esenţiale  - pentru existenta infracţiunii este necesar să fie îndeplinite  cumulativ următoarele cerinţe: 

- falsul să se realizeze cu prilejul întocmirii actului- falsul să fie făcut de funcţionarul public sau funcţionar în exercitarea atribuţiunilor

de serviciu.        De remarcat că legea nu cere în mod expres ca falsificarea să producă efectele  

juridice, dar acest lucru se deduce în mod logic.          Urmarea imediată – constă în starea de pericol care se creează pentru

credibilitatea înscrisurilor oficiale.          Legătura de cauzalitate -  trebuie să existe şi trebuie dovedită în faţa

instanţei.        5. Latura subiectivă    Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte. Scopul şi mobilul nu au

relevanţă pentru existenţa infracţiunii, dar pot fi avute în vedere pentru corecta încadrare a faptei şi individualizarea pedepsei.

          6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni      Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar tentativa şi fapta consumată.      Celor două modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare

diversitate de modalităţi faptice.      Pentru săvârşirea infracţiunii, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 6

luni la 5 ani.1.3.9. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB SEMNATURA PRIVATA

 1. Reglementarea legală     Fapta prevăzută  şi pedepsită de art. 290 C. Pen. constă în falsificarea unui înscris

sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în articolul 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altor persoane spre folosire în vederea producerii de consecinţe juridice.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special  -  îl formează relaţiile sociale a căror formare şi

dezvoltare este condiţionată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.

            Obiectul material– este înscrisul sub semnătură privată. În lipsa unei definiri legale, doctrina arată că înscrisul sub semnătură privată este înscrisul care emană de la o persoană particulară şi care consemnează raporturi juridice între particulari în sensul că reprezintă o manifestare de voinţă ori constatarea unui act,  fapta sau împrejurare, cu semnificaţie juridică fiind susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii. Trebuie să fie semnat şi datat de autorul înscrisului şi trebuie să aibă un conţinut cu relevanţă juridică putând servi ca dovadă a conţinutului sau chiar dacă nu a fost întocmit în acest scop.

           3. Subiecţii infracţiunii               Subiectul activ-  poate fi orice persoană care răspunde penal               Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin

folosirea înscrisului sub semnătură privată falsificat.           4.Latura obiectivă              Elementul material se realizează prin două acţiuni succesive şi anume:- falsificarea înscrisului sau subscrierii prin alterarea în orice mod- folosirea documentului falsificat sau încredinţarea  spre folosire altei persoane.       Simpla falsificare nu este infracţiune.                 Cerinţa esenţială – falsificarea să fie făcută în vederea folosirii în scopul

de a produce consecinţe juridice                 Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru

încrederea publică decurgând din producerea unui act sub semnătură privată cu aparenţa de înscris adevărat. Dacă înscrisul nu este apt de a fi folosit, nu există urmarea cerută de lege.

                Legătura de cauzalitate – se impune stabilirea legăturii de cauzalitate.             5.Latura subiectivă        Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe calificată prin urmărirea producerii unui

anumit scop.            6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Tentativa se pedepseşte numai dacă actul falsificat nu este apt să producă

consecinţe juridice sau nu le-a produs independent de voinţa făptuitorului. Infracţiunea consumată se realizează atunci când documentul falsificat a produs consecinţe juridice.

              Celor trei modalităţi normative principale şi celor două asimilate le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

             Sancţiunea este pedeapsa închisorii cu limite între 3 luni şi 2 ani.  

1.3. 10. UZUL DE FALS1. Reglementarea legală Codul penal roman prevede şi pedepseşte în articolul 291 uzul de fals ca fiind

folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

        2.Obiectul infracţiunii           Obiectul juridic special – diferă după cum înscrisul este oficial sau sub

semnătură privată, obiectul juridic special fiind identic cu al infracţiunii din care provine înscrisul fals.

          Obiectul material – este înscrisul oficial sau înscrisul sub semnătură privată.       3.Subiecţii infracţiunii           Subiectul activ – poate fi orice persoană care răspunde penal şi care se

foloseşte de înscris cunoscând ca este fals. Participaţia este posibilă în toate formele sale.          Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin folosirea

înscrisului fals.       4. Latura obiectivă

          Elementul material – constă în acţiunea de folosire a înscrisului în vederea producerii de consecinţe juridice. Simpla arătare a documentului unei alte persoane pentru a-i cere părerea ori simpla deţinere a înscrisului fals nu este infracţiune

         Cerinţa esenţială  - înscrisul să fie folosit în vederea producerii unei consecinţe juridice.

         Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică acordată înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată.

         Legătura de cauzalitate – decurge din însăşi săvârşirea faptei, fiind o infracţiune de rezultat.

      5. Latura subiectivă                Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe. Mobilul şi scopul nu au relevanţă

pentru existenţa infracţiunii.6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni          Legiuitorul pedepseşte doar fapta consumată atunci când acţiunea de folosire,

prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată. Nu are relevanţă dacă persoana fizică sau juridică, căreia i-a fost prezentata înscrisul l-a analizat, examinat ori s-a pronunţat cu privire la valabilitatea sa ori i-a dat eficienţă juridică în raport cu conţinutul său falsificat. Infracţiunea poate exista şi în forma continuată sau în concurs real de infracţiuni.

        Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

         Legiuitorul a prevăzut ca sancţiunea, pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, după cum înscrisul falsificat este oficia (închisoare de la 3 luni la 3 ani), sau sub semnătură privată (închisoare între 3 luni şi 2 ani sau amenda).

 1.3. 11. FALSUL ÎN DECLARATII

1. Reglementarea legalăArticolul 292 C. Pen. prevede: falsul în declaraţii constă în declararea

necorespunzătoare adevărului făcută unui organ sau a unei instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă articolul 145 C. Pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.

          2.Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror formare şi

dezvoltare este condiţionata de existenta încrederii în declaraţiile susceptibile să producă consecinţe juridice.

             Obiectul material– nu există decât dacă declaraţia falsă este făcută în scris.

         3.Subiecţii infracţiunii           Subiectul activ  Poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia fiind posibilă în toate  

formele. În situaţia în care este un funcţionar care consemnează o declaraţie ştiind că este

falsă şi nu sesizează organul de urmărire penală atunci acesta săvârşeşte infracţiunea  prevăzută şi pedepsită prin articolul 263 C. Pen.

          Subiectul pasiv – este persoana fizica sau juridica prejudiciata.        4.Latura obiectivă          Elementul material – constă în acţiunea de a face o declaraţie

necorespunzătoare adevărului. Nu are importanta dacă declaraţia s-a făcut scris sau oral şi nici la iniţiativa cui se dă declaraţia. De asemenea, nu are relevanţă nici dacă declaraţia s-a făcut direct sau prin intermediari şi nici în ce limba s-a făcut.

        Cerinţe esenţialePentru existenta infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:- să fie făcută în faţa unui organ sau instituţie de stat ori a altei unităţi din cele la care

se referă articolul 145 C. Pen.- declaraţia să fie aptă, să producă consecinţele juridice preconizate de făptuitor.       Urmarea imediată – constă în crearea stări de pericol.       Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi săvârşirea faptei.      5.Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe.     6. Forme. Modalităţi. SancţiuniSe pedepseşte doar infracţiunea consumată, moment realizat atunci când declaraţia

a fost dată şi înregistrată.Celor doua grupe de modalităţi normative le corespund o mare varietate de

modalităţi faptice.Legiuitorul a prevăzut pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. 

1.3.12. FALSUL PRIVIND IDENTITATEA 

1. Reglementarea legală        Articolul 293 C. Pen. prevede varianta tip a infracţiunii care constă în

prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identităţii altei persoane pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau alta unitate din cele la care se refera articolul 145 C. Pen. în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine  ori pentru altul, precum şi o varianta asimilata  care constă în încredinţarea unui înscris care dovedeşte starea civila ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit pe nedrept.

         2.Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere şi

normală dezvoltare şi desfăşurare se bazează pe încrederea publică acordată constărilor făcute de organele sau instituţiile de stat sau alte unităţi din cele la care se referă articolul 145 C. Pen. cu privire la identitatea persoanelor.

           Obiectul material– poate fi buletinul de identitate, cartea de identitate, paşportul, carnetul de serviciu, carnetul de student, legitimaţie de serviciu, etc.

         3.Subiecţii infracţiunii            Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia

fiind posibilă sub toate formele.

           Subiect pasiv – este organul sau instituţia de stat ori alta unitate din cele la care se refera articolul 145 C. Pen.

         4. Latura obiectivă             Elementul material  al infracţiunii  se realizează fie prin acţiunea de

prezentare ori atribuire a unei identităţi false fie, în varianta asimilata prin acţiunea de încredinţare a unui înscris care dovedeşte starea civila ori serveşte pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept.

            Cerinţe esenţiale                -  să se realizeze în faţa unui organ sau instituţie de stat ori al unei unităţi

din cele la care se referă -articolul 145 C. Pen.;               - fapta să producă consecinte  juridice pentru sine ori pentru altul;               - în varianta asimilata încredinţarea înscrisului sa se facă în scopul de a fi

folosit pe nedrept.             Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol  pentru

activitatea organelor sau instituţiilor de stat ori al altor unităţi din cele la care se refera articolul 145 C. Pen.

             Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi  materialitatea faptei fiind o infracţiune de rezultat.

             5.Latura subiectivăVinovăţia în cazul acestei infracţiuni poate lua doar forma intenţiei direct      6.Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata condiţie îndeplinită

atunci când  s-au produs urmările socialmente periculoase. Nu are relevanta dacă fapta a produs sau nu consecinţe juridice.

             Cele doua modalităţi normative care rezulta din text pot avea o mare varietate de modalităţi faptice.

             Pentru săvârşirea acestei fapte legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii în limite cuprinse între 3  luni şi 3 ani.

 1.3.13. FALSUL PRIN FOLOSIREA EMBLEMEI CRUCII ROSII

 1. Reglementarea legalăÎn conformitate cu prevederile art. 294 C. Pen. infracţiunea constă în folosirea fără

drept a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia precum şi folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea embleme ori denumiri dacă fapta a cauzat pagube materiale. Fapta este mai grava dacă se săvârşeşte în timp de război. Infracţiunea a fost introdusa în legislaţia României prin decretul 212/1960, ca urmare a recomandării Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc, se

dezvolta şi se desfăşoară normal în legătura cu încrederea publică acordata emblemei sau denumirii de Cruce Roşie ori a unei embleme sau denumiri asemănătoare.

             Obiectul material – îl formează orice lucru pe care este aplicata fără drept embleme Crucii Roşii.

          3. Subiecţii infracţiunii              Subiect activ –poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia

fiind posibilă în toate formele.             Subiect pasiv – este instituţia Crucii Roşii sau orice alta persoana

îndreptăţită să poarte sau să folosească însemnele şi a cărei autoritate este slăbită. În varianta agravata fapta trebuie săvârşită în timp de război.

          4. Latura obiectivă             Elementul material - al infracţiunii se realizează prin una  din următoarele

acţiuni:            -    acţiunea de folosire fără drept a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie

ori a unei embleme sau denumiri asimilate;            -   acţiunea de folosire a oricărui semn sau denumiri care ar constitui o

imitaţie a acesteia.         Cerinţe esenţiale       -      emblema sau denumirea să fie folosite fără drept;-     în varianta agravanta folosirea fără drept sa se facă în timp de război.        Urmarea imediată – constă în cauzarea unei pagube materiale fie în

detrimentul Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, Societăţii Naţionale de Cruce Roşie ori a unor persoane fizice sau juridice. Dacă se cauzează prejudicii morale sau de altă natură fapta nu constituie infracţiune.

         Legătura de cauzalitate între fapta şi rezultatul socialmente periculos trebuie sa existe şi trebuie dovedita.

          5 . Latura subiectivăForma de nevinovăţie este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din culpa

nefiind infracţiune.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni            Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata respectiv când s-a

produs urmarea periculoasa, s-a produs paguba materiala ceruta de textul de lege.           Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare

varietate de modalităţi faptice.           Pentru săvârşirea infracţiunii în varianta simpla legiuitorul a prevăzut

pedeapsa închisorii de la o luna la 1 an, alternativ cu amenda iar în forma agravata doar pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

      Concepte şi termeni de reţinutContrafacere, alterare, fals material, fals intelectual, fals de identitate, instumente

oficiale.    Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile ce se pot comite de functionari.b.Descrieti obiectul material al infractiunii de fals material in  inscrisuri oficiale.

c.Care este elemental material infractiunii de fals intelectual. Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 2 UNITATEA DE INVATARE 2

 INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI  ECONOMICE

 2.1. Introducere………………………………………………………..2522.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 2522.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………253

 2.3.1.Specula……………………………………………………….2532.3.2. Inselaciunea la masuratoare…………………………………...2552.3.3.Inselaciunea cu privire la calitatea marfurilor………………..257.2.3.4.Divulgarea secretului economic……………………………...2582.3.5.Contrafacerea obiectului unei inventii………………………..260.2.3.6.Punerea in circulatie produselor contrafacute………………261.2.3.7.Concurenta neloiala…………………………………………262.2.3.8.Deturnarea de fonduri…………………………………………..264            2.3.9.Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduuri266       2.4.  Test de

evaluare/autoevaluare......................................................267              Introducere           Un domeniu de mare importanta pentru economia nationala , pentru

desfasurarea in conformitate cu legea a acivitatilor specific il reprezinta activitatea economic-financiara.

            Asa cum era firesc legiuitorul a luat masurile necesare pentru protectia prin mijloacele dreptului penal a acestui deosebit de important domeniu.

           In acelasi timp prin masurile luate se asigura si o protective corespunzatoare cetatenilor care beneficiaza de serviciile puse la dispozitie de acest domeniu.

 Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor la regimul stabilit pentru anumite

activitati economice prevazute si pedepsite de Codul Penal roman sistematizate pe genuri&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale .   Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

  

2.1. SPECULA1. Reglementarea legalăPotrivit art. 295 C. Pen. infracţiunea constă în săvârşirea uneia din următoarele fapte:a) Cumpărarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care

potrivit dispoziţiilor legale, nu pot face obiectul comerţului particular.b) Cumpărarea de produse agricole în scop de prelucrare în vederea revânzării dacă

ceea ce ar putea rezulta din prelucrare nu poate face potrivit dispoziţiilor legale obiectul comerţului particular.

        2.Obiectul infracţiunii          Obiectul juridic special – al infracţiunii de specula îl formează relaţiile

sociale care se nasc şi se dezvolta în domeniul circulaţiei produselor industriale şi agricole, relaţii ce n-ar putea fi ocrotite fără combaterea faptelor prin care se încalcă regimul legal

stabilit intr-o anumita perioada în tara, pentru desfăşurarea activităţii economice ce se încadrează în acest domeniu.

            Obiectul material– al infracţiunii îl formează acele bunuri industriale şi agricole asupra cărora poarta acţiunile incriminate.

         3. Subiecţii infracţiuniiSubiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia fiind

posibilă prin toate formeleSubiect pasiv – este persoana păgubită, în funcţie de modalităţile concrete de

săvârşire, putând fi pluralitate de subiect pasiv.        2.Latura obiectivăElementul material - se realizează prin una din următoarele acţiuni:     -  o acţiune de cumpărare (în sensul dreptului comercial ca act sa fapt de

comerţ) în scop de revânzare. Nu are relevanţă cum a avut loc cumpărarea dacă s-a plătit preţul integral sau în rate, dacă produsele s-au cumpărat din ţara sau din străinătate, dacă făptuitorul a obţinut sau     nu un câştig (este infracţiune chiar dacă a vândut produsele la preţul pieţei).

-      o acţiune de cumpărare în scop de prelucrare. Nu se confunda fapta cu activitatea meseriaşilor particulari. Prelucrare înseamnă o activitate soldată cu modificarea calitativă, substanţială a produselor.

         Urmarea imediată - se realizează în momentul săvârşirii faptei şi constă în crearea stării de pericol pentru activitatea economica reglementata de lege.

        Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi modul de comitere a faptei. 5.Latura subiectivăForma de vinovăţie este intenţia care se stabileşte pornind de la unele  stări de fapt,

cum ar fi:- felul şi cantitatea mărfurilor cumpărate, raportat la nevoile familiei şi posibilităţile

normale de consum.- modalitatea de procurare a produselor- repetarea actelor de cumpărare şi vânzare- vânzarea produselor de regula la un preţ mai mare- timpul care a trecut de la cumpărare la revânzare.- comportamentul făptuitoruluiScopul propus de făptuitor trebuie să existe şi trebuie dovedita existenţa lui în

momentul cumpărării produselor.          6.Forme,modalitati,sanctiuni               Legiuitorul sancţionează tentativa numai la infracţiunile prevăzute şi

sancţionat de articolul 1 alin. 1 şi 2 din decretul legii nr. 15/1990 care prevede unele fapte de specula.

              Fapta prevăzuta de art. 295 C. Pen. se pedepseşte doar în forma consumata care se realizează atunci când s-au cumpărat produsele în vederea revânzării sau când s-a realizat vânzarea cu suprapreţ. Infracţiunea  se poate comite şi în forma continuata.

          Cele patru modalităţi normative, doua din art. 295 şi doua din   decretul lege 15/1990 au o mare varietate de modalităţi faptice.

             Infracţiunile săvârşite în condiţiile art. 295 C. Pen. se sancţionează cu   pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani iar cele comise în condiţiile decretului lege 15/1990 se sancţionează cu pedeapsa închisorii între  3 şi 10 ani. În plus se aplica şi confiscarea speciala atât a bunurilor cat şi a sumelor de bani rezultate din infracţiune. Specific este faptul ca tăinuirea şi favorizarea la variantele rezultate din decretul legii 15/1990 se pedepsesc la fel ca infracţiunea consumata.

  

2.3.2. ÎNŞELĂCIUNEA LA MĂSURĂTOARE 

1. Reglementarea legală          Articolul 296 C. Pen. incriminează fapta care constă în

înşelăciunea prin folosirea unui  instrument de măsură inexact ori prin folosirea frauduloasa a unui instrument de măsură exact. Fapta se produce de regula în relaţia vânzător – cumpărător.

        2.Obiectul infracţiunii           Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror

naştere, desfăşurare şi normală dezvoltare depind de respectarea tuturor regulilor impuse de lege în materia activităţilor de măsurare sau activităţilor care au la baza operaţiuni de numărare sau măsurare.

          Obiectul juridic secundar – îl formează relaţiile sociale privitoare la apărarea intereselor materiale ale persoanelor fizice şi juridice.

          Obiectul material - îl formează bunurile aflate în circuitul economic susceptibile de a fi numărate, măsurate (alimente, materiale, materii prime, etc.).

        3. Subiecţii infracţiunii   Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal dar în

general sunt persoane cu atribuţiuni în domeniul primirii şi distribuirii produselor susceptibile de a fi numărate sau măsurate:

- salariaţi ai unor societăţi comerciale;- gestionari sau locatari de depozite;- lucrători din alimentaţia publică (barmani, bucătari, cofetari, etc.).Subiect pasiv – poate fi orice persoana fizica sau juridica, agent

economic sau comercial păcălit, cumpărătorul de bună-credinţă.       4. Latura  obiectivă      Elementul material – se realizează prin acţiunea de inducere în

eroare cu prilejul vânzării, repartizării ori emiterii de materiale în cantităţi mai mici decât cele reale prin următoarele modalităţi alternative:

- folosirea unui instrument inexact – ceea ce presupune existenta unui asemenea instrument care să fie folosit efectiv pentru măsurare (simpla deţinere a unui instrument inexact nu este infracţiune).

- folosirea frauduloasa a unui instrument exact prin executarea unor manopere frauduloase prin care se falsifica rezultatul măsurătorilor.

            Prin instrument de măsurat  în sensul legii penale se înţelege orice aparat, obiect sau ustensila cu care se efectuează operaţia de măsurătoare, adică se determină valoarea unei mărimi în raport cu o unitate de măsură dată.

           Urmarea imediată – constă în producerea unei stări de pericol, dar şi în producerea efectiva a unei pagube materiale.

            Legătura de cauzalitate– rezultă din fapta şi nu mai trebuie dovedita.

          5. Latura subiectivă Forma de vinovăţie este numai intenţia directa. Fapta săvârşită din

culpă poate fi cel mult neglijenţă în serviciu dacă foloseşte instrumente de măsurat scoase din uz, dar în majoritatea cazurilor, nu este infracţiune.

        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.            Legiuitorul în cazul acestei fapte sancţionează şi tentativa.

Infracţiunea este consumata după efectuarea unei singure operaţiuni de înşelăciune la măsurătoare, respectiv când victima a acceptat şi primit produsele. Poate fi infracţiune continuă sau continuată în funcţie de realizarea unora sau mai multor rezoluţii infracţionale dar poate fi şi concurs de infracţiuni.

          Celor doua modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

          Pentru săvârşirea faptei în forma consumata sau epuizata legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani, în cazul tentativei aplicându-se în mod corespunzător regulile privind sancţionarea acesteia.

        

2.3.3. INSELACIUNE CU PRIVIRE LA CALITATEA MARFURILOR 

1. Reglementarea legală Codul penal roman incriminează în articolul 297 faptele de falsificare ori substituire

de    mărfuri sau orice alte produse precum şi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri cunoscând ca sunt falsificate sau substituite.

         2.Obiectul infracţiunii       Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere,

desfăşurare şi normala dezvoltare depinde de respectarea măsurilor legale privitoare la calitatea mărfurilor şi produselor destinate consumului particular, productiv sau industrial.

       Obiectul material- îl formează mărfurile sau orice alte produse falsificate sau substituite.

         3.Subiecţii infracţiunii        Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia fiind

posibilă sub toate formele.         Subiect pasiv – este consumatorul înşelat dar şi unitatea comerciala unde

lucrează subiectul activ şi pe care a compromis-o prin activitatea infracţionala.        4.Latura obiectivă      Elementul material – al infracţiunii se realizează prin acţiunea de înşelare

materializata prin:- falsificare – ceea ce presupune contrafacerea sau denaturarea calităţii produselor

prin amestecarea lor cu substanţe de valoare inferioara(apa în vin, faina în smântână) sau prin amestecarea în produsul de baza a unor substanţe prin care se măreşte perioada de fermentaţie, aciditatea, etc. şi prin care se obţin produse de calitate inferioara(miere, băuturi răcoritoare, etc.)

- substituire, ceea ce presupune înlocuirea unor produse de calitate superioara cu altele de aceeaşi natura dar de calitate inferioara (oua, pâine, produse agricole, etc.)

- expunerea spre vânzare – se comite vizibil în primul rând de către cei care efectuează contrafacerea sau substituirea mărfurilor sau produselor dar şi de cei care se ocupa direct de vânzare.

- vânzarea – respectiv trecerea bunului de la vânzător la cumpărător neavând importanţă forma vânzării, mijlocul în care se executa.

           Urmarea imediată – constă în săvârşirea unei fapte şi crearea astfel a unei stări de pericol, a unei situaţii prejudiciabile atât pentru agentul economic cat şi pentru cumpărător sau realizarea efectiva a unui prejudiciu în cazul vânzării produsului falsificat sau substituit.             

           Latura subiectivăForma de vinovăţie îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte           6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Având în vedere pactul social al acestei fapte legiuitorul sancţionează

tentativa dar şi infracţiunea consumata.             Celor patru modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare

varietate de modalităţi faptice.              Sancţiunea prevăzuta de legiuitor este pedeapsa închisorii cu limite cuprinse

între 1 şi 7 ani în cazul tentativei aplicându-se în mod corespunzător regulile privitoare la aceasta.

  

2.3.4. DIVULGAREA SECRETULUI ECONOMIC 

        1. Reglementarea legalăInfracţiunea prevăzuta şi pedepsita de art. 298 C. Pen. constă în divulgarea unor date

sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii de către cel care le cunoaşte datorita atribuţiunilor de serviciu dacă fapta este de natura să producă pagube.

 Al. 2 al aceluiaşi articol prevede a doua varianta a infracţiunii  în ipoteza în care fapta prevăzuta în al. precedent este săvârşită de alta persoana oricare ar fi modul prin care a ajuns să cunoască datele sau informaţiile. De remarcat ca textul de lege nu face nici o remarca la natura concreta a informaţiilor.

        2. Obiectul infracţiunii    Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se dezvolta

în legătura cu normala desfăşurare a activităţii agenţilor economici prin apărarea secretului datelor şi informaţiilor economice.

    Obiectul material– există numai în ipoteza în care fapta priveşte un document sau care conţine date sau informaţii precum şi orice alte materiale care conţin date sau informaţii (prototip, şablon, matriţă, etc.).

       3. Subiecţii infracţiunii          Subiect activ        În varianta tip subiectul activ poate fi doar un salariat al instituţiei care a luat

cunoştinţă de informaţii datorită atribuţiilor de serviciu, iar în varianta asimilata poate fi orice persoana care răspunde penal. Participaţia este posibilă sub toate formele.

         Subiectul pasiv       Poate fi o societate comerciala a cărei activitate este perturbata prin divulgarea

secretelor care nu sunt destinate publicităţii.        4.Latura obiectivă            Elementul material  - se realizează prin acţiunea de divulgare a unor date

sau informaţii cu caracter economic nedestinate publicităţii. Nu interesează către cine s-a făcut divulgarea, ori dacă s-a făcut prin acţiune sau prin inacţiune(nu a asigurat corespunzător documentele).De asemenea nu interesează dacă secretul a fost divulgat total sau parţial.

           Cerinţa esenţială– este ca divulgarea să fie de natura sa producă o pagubă avutului public sau privat.

           Urmarea imediată – este săvârşirea faptei şi crearea unei stări de pericol, a unei situaţii prejudiciabile.

          Legătura de cauzalitate – rezultă implicit din acţiunea de divulgare.5.Latura subiectivăVinovăţia nu poate lua decât forma intenţiei directe sau indirecte. În cazul în care

fapta este săvârşită din culpa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenta în serviciu sau poate fi doar abatere disciplinara.

        6.Forme. Modalităţi. Sancţiuni        Se sancţionează doar infracţiunea consumata, respectiv atunci când divulgarea

a mers pana la capăt şi informaţia a ajuns la persoana care nu trebuia sa recunoască  fiind de natura să producă o pagubă. Infracţiunea se poate comite şi în forma epuizata.

        Celor doua modalităţi normative le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

       Pentru varianta tip legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii de la 2 la 7ani,   iar în varianta asimilata pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.

  

 2.3.5. CONTRAFACEREA OBIECTULUI UNEI INVENTII

            1. Reglementarea legalăInfracţiunea produsă şi pedepsita de art. 299 C. Pen. constă în contrafacerea sau

folosirea fără drept a obiectului unei invenţii.           2.Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror existenta

este asigurata prin apărarea obiectului invenţiei şi prin aceasta în mod implicit prin apărarea intereselor personale(patrimoniale şi nepatrimoniale) ale inventatorilor.

             Obiectul material – există doar în aparenta în cazul contrafacerii obiectului unei invenţii şi este obiectul invenţiei în cazul folosirii fără drept.

            3. Subiecţii infracţiunii                Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă sub toate formele.               Subiect pasiv – este în principal statul ca titular al valorii sociale esenţiale

care este economia tarii şi în secundar autorul invenţiei care suferă prejudicii patrimoniale şi personal – nepatrimoniale.

             4.Latura obiectivă                Elementul material – se realizează printr-o acţiune de contrafacere a

obiectului unei invenţii sau de folosire fără drept al acestuia. Prin contrafacere în sensul legii penale se înţelege fabricarea, crearea sau confecţionarea unui obiect care imita obiectul brevetului invenţiei.

Prin folosire în sensul legii penale înţelegem întrebuinţarea, utilizarea obiectului invenţiei fără drept indiferent dacă obiectul folosit a fost contrafăcut de el sau de alta persoana.

               Cerinţe esenţiale – este necesar ca folosirea să fie făcută fără drept.              Urmarea imediată – este crearea stării de pericol pentru economia

naţionala prin folosirea obiectului invenţiei fără drept sau prin folosirea unui obiect contrafăcut.

             Legătura de cauzalitate – rezulta implicit din săvârşirea faptei.         5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte fapta neputând fi săvârşită din

culpă.  6.Forme. Modalităţi. Sancţiuni           Legiuitorul nu sancţionează actele pregătitoare şi tentativa. Infracţiunea se

consumă când a fost realizat obiectul în întregime sau când a fost utilizat fără drept de către făptuitor. Infracţiunea se poate săvârşi şi în forma epuizată.

          Celor doua modalităţi normative le corespund multiple modalităţi faptice.           Pentru săvârşirea infracţiunii legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa

închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda. 

2.3.6. PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A PRODUSELOR CONTRAFĂCUTE

 1. Reglementarea legalăInfracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 300 C. Pen. se realizează prin punerea în

circulaţie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii. Din textul de lege rezultă că aceasta infracţiune este legată de fapta prevăzută şi pedepsită de art. 299 C. Pen., ea constând în valorificarea obiectului material al acesteia, al lucrului produs prin contrafacere.

        2.Obiectul infracţiunii          Obiectul juridic special – îl constituie relaţiile sociale care se refera la

ocrotirea activităţii celor care creează noi produse necesare economiei sau consumului direct al populaţiei.

          Obiectul material– este chiar lucrul contrafăcut pus în circulaţie, respectivprodusul infracţiunii de contrafacere sau un derivat al acesteia.       3. Subiecţii infracţiunii           Subiect activ – poate fi orice persoana fizica care răspunde penal fiind

posibilă participaţia sub orice forma          Subiect pasiv –este persoana titulara a brevetului de invenţie lezată în

interesele sale morale şi patrimoniale.       4.Latura obiectivă          Elementul material – se realizează prin orice fel de acţiune prin care

produsele contrafăcute sunt introduse în circulaţie(expunere spre vânzare, vânzare, schimb cu alte produse, etc.).Nu are importanta dacă cel care pune în circulaţie produsul este şi autorul contrafacerii sau este alta persoana.

        Cerinţe esenţialePentru existenţa infracţiunii este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe:- bunul să fie contrafăcut;- să fie rezultatul unui bun folosit pe nedrept.       Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru economia

naţionala şi prejudiciul adus titularului brevetului       Legătura de cauzalitate – este implicit cuprinsa în materialitatea faptei.        5.Latura subiectivăVinovăţia nu poate îmbrăca decât forma intenţiei directe sau indirecte.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni             Legea pedepseşte doar infracţiunea consumată realizată atunci când sunt

puse în circulaţie obiectele produse prin contrafacere sau se foloseşte fără drept invenţia. Nu contează prin ce modalitate se realizează punerea în circulaţie.

            Singura modalitate normativa poate avea numeroase modalităţi faptice.             Pentru punerea în circulaţie a produselor contrafăcute, legiuitorul a prevăzut

pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani.  

2.3.7. CONCURENŢA NELOIALĂ 

              1. Reglementarea legală

Art. 301 C. Pen. prevede ca infracţiunea constă în fabricarea ori punerea în circulaţie a produselor care poarte denumiri de origine ori indicaţii de provenienţa false, precum şi aplicarea pe produse puse în circulaţie de menţiuni false privind brevetele de invenţii ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirii organizaţiilor de comerţ şi industriale în scopul de a induce în eroare pe beneficiari.

Tot aşa este denumita şi infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 5 din legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale şi care constă in:

a) întrebuinţarea unei firme, a unei embleme, a unei denumiri speciale sau a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant

b) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau comerciantului în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

desfăşurarea cinstita a raporturilor economice şi la apărarea intereselor producătorilor şi consumatorilor împotriva faptelor de concurenţă neloială.

            Obiectul material– există şi este format din mărfurile introduse în circuitul economic purtând embleme, denumiri sau menţiuni false cu privire la provenienţa lor.

         3. Subiecţii infracţiunii          Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal. Potrivit legii

11/1991, art. 4 poate fi subiect activ şi orice persoana fizica sau juridica străină care săvârşeşte acte de concurenta neloiala pe teritoriul României.

        Subiect pasiv – este societatea comerciala a cărei activitate a avut de suferit din punct de vedere moral sau material ca urmare a folosirii frauduloase a denumirii firmei, a emblemei ori a altor însemne.

         4.Latura obiectivă             Elementul material - se realizează prin folosirea ori punerea în circulaţie a

produselor cu denumiri false, prin aplicarea de menţiuni false privind brevetele de invenţii, folosirea de nume comerciale ori denumiri eronate. În varianta legii nr. 11/1991 se realizează prin întrebuinţarea de către un comerciant a unor ambalaje, embleme, denumiri speciale care aparţin altor firme de natura sa producă confuzie cu cele folosite legitim. În baza acestui text de lege elementul material se mai poate realiza prin:

- folosirea în scop comercial a rezultatului unor experienţe a căror obţinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informaţii secrete în legătura cu acestea, transmise autorităţii competente în scopul obţinerii autorizaţiilor de comercializare.

- divulgarea unor informaţii care nu pot fi date publicităţii cu excepţia celor care sunt necesare pentru protecţia consumatorului.

- divulgarea, achiziţionarea sau utilizarea secretului comercial- producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau

vânzarea unor mărfuri, servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, mărcile, indicaţiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala, cum ar fi aspectul exterior al firmei, desingnul vitrinelor sau cel vestimentar al  personalului de serviciu, mijloace publicitare, etc.

Prin menţiuni false asupra originii mărfurilor se înţelege orice indicaţie de natură a face să se creadă că mărfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă asupra originii mărfurilor denumirea unui produs al cărui nume a devenit generic  şi indica în comerţ numai natura lui, în afară de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face sa se creadă că are acea origine.

         Urmarea imediată – constă în săvârşirea unora din faptele de mai sus şi crearea astfel a unei stări de pericol pentru existenta şi întărirea probităţii în activităţile economice şi comerciale, precum şi pentru apărarea intereselor beneficiarilor produselor care fac obiectul material al infracţiunii şi care sunt prejudiciaţi.

         Legătura de cauzalitate – rezultă implicit din săvârşirea faptei.         5. Latura subiectivăForma de vinovăţie este intenţia directa calificata prin scopul urmărit.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni             Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea în forma consumata respectiv

atunci când s-a realizat una   din modalităţile normative şi faptice.            Modalităţilor normative rezultate din prevederile art. 301 C. Pen. şi

prevederile art. 5 din legea 11/1991, le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.            Pentru săvârşirea faptelor aşa cum au fost ele incriminate, codul penal

prevede ca sancţiune pedeapsa închisorii de la o luna la 2 ani sau amenda, iar legea 11/1991 republicata prevede expres limitele amenzii între 2500 – 5000 Ron.

 2.3.8. DETURNAREA DE FONDURI

            1. Reglementarea legalăTextul art. 302 indice 1 C. Pen. incriminează aceasta infracţiune care constă în

schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economice-financiare sau a produs o paguba unui organ ori instituţii de stat sau unei alte unităţi din cele la care se refera art. 145 C. Pen. Legiuitorul pedepseşte mai mult fapta dacă sau produs consecinţe deosebit de grave.

          2.Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale care se nasc şi se

dezvolta în legătura cu disciplina bugetara şi cu realizarea bune condiţiuni a prevederilor bugetului de stat.

            Obiectul material– îl formează fondurile băneşti sau resursele materiale care au fost deturnate.

         3 . Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – este calificat fiind o persoana cu atribuţiuni în domeniul

gestionarii fondurilor băneşti şi resurselor materiale.             Subiectul pasiv – este statul ca titular al bugetului de stat.        4. Latura obiectivă

            Elementul material – se realizează printr-o acţiune de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale în sensul orientărilor către alte obiective.

            Urmarea imediată – constă în perturbarea activităţii economico-financiare a instituţiei şi implicit perturbarea aplicării bugetului.

            Legătura de cauzalitate – este necesar să fie dovedită această legătură între activitatea făptuitorului şi consecinţa faptei.

        5. Latura subiectivă    Vinovăţia îmbracă forme intenţiei directe sau indirecte.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni            Legiuitorul pedepseşte doar fapta consumata, atunci când s-a produs efectiv

schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale şi când s-au produs consecinţele descrise de lege.

            Singura modalitate normativa rezultata din text are o mare varietate de modalităţi faptice.

            Pentru forma simpla a infracţiunii legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii între 6 luni şi 5 ani, iar pentru forma agravata a prevăzut ca sancţiuni atât pedeapsa închisorii între 5 şi 15 ani, precum şi interzicerea unor drepturi.

   

2.3.9. NERESPECTAREA DISPOZIŢIILOR PRIVIND IMPORTUL DE DESEURI ŞI REZIDUURI

          1. Reglementarea legalăArt. 302 indice 2 C. Pen. incriminează infracţiunea(introdusa prin legea 88/1992)care

constă în efectuarea oricărei operaţiuni de import, de deşeuri sau reziduuri de orice natura sau de alte mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei şi pentru mediul înconjurător, precum şi introducerea în orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul tarii fără respectarea dispoziţiilor legale.

Acelaşi text de lege prevede şi doua variante agravante şi anume dacă faptele prevăzute în alineatul precedent au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporala a unui mare număr de persoane, au avut vreuna din urmările arătate la art. 182 C. Pen. ori au cauzat o paguba materiala importanta(închisoare între 3 şi 10ani) şi în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale(închisoare între 7 şi 20 ani şi interzicerea unor drepturi).

         2. Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care privesc viaţa,

integritatea corporala şi sănătatea persoanelor cat şi relaţiile sociale referitoare la existenta şi dezvoltarea economiei naţionale, a proprietăţii publice şi private.

            Obiectul material– este reprezentat de corpul persoanei care suporta consecinţele sau bunurile materiale afectate.

           3. Subiecţii infracţiunii

               Subiectul activ – poate fi în principiu orice persoana fizica,  care răspunde penal dar în realitate poate fi doar un funcţionar cu atribuţiuni în activităţile de import – export.

              Subiectul pasiv – este în principal statul, dar şi cetăţenii, persoanele fizice sau juridice asupra cărora se pot produce consecinţele activităţii infracţionale.

             4. Latura obiectivă                 Elementul material – se poate realiza prin mai multe acţiuni

alternative:- efectuarea oricăror operaţiuni de import- introducerea în orice mod în tara de deşeuri şi reziduuri fără respectarea

dispoziţiilor legale- tranzitarea pe teritoriul României a unor asemenea substanţe  Sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii şi în cazul în care s-a efectuat

o singura operaţiune.              Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol ca urmare  a

săvârşirii faptei.              Legătura de cauzalitate – între fapta şi consecinţele ei trebuie sa existe

şi trebuie dovedita în fata instanţei.              5 . Latura subiectivă    Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.            6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni                 Legiuitorul a prevăzut sancţionarea atât a tentativei cat şi a infracţiunii

consumate.                 Textul de lege prevede o modalitate simpla şi doua agravante, fiecare

dintre ele cu multiple modalităţi faptice.                 Legiuitorul a prevăzut sancţiuni diferite în funcţiune de gravitatea faptei,

astfel:- pentru forma simpla a prevăzut închisoarea între 2 şi 7 ani- pentru prima agravanta a prevăzut închisoarea între 3 şi 10 ani şi interzicerea unor

drepturi- pentru a doua agravanta a prevăzut pedeapsa închisorii între 7 şi 20 ani şi

interzicerea unor drepturi.Concepte şi termeni de reţinut Specula,folosire frauduloasa,inselaciune la masuratoare,deturnare de fonduri.    Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile ce se pot in domeniul circulatiei marfurilor.b.Descrieti obiectul material al infractiunii de specula.c.Care este elemental material infractiunii de deturnare de fonduri.Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs

&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.Legi�6Mrl��-�te doar fapta consumată atunci când acţiunea de folosire, prezentare, depunere sau invocare a înscrisului falsificat a fost dusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată. Nu are relevanţă dacă persoana fizică sau juridică, căreia i-a fost prezentata înscrisul l-a analizat, examinat ori s-a pronunţat cu privire la valabilitatea sa ori i-a dat eficienţă juridică în raport cu conţinutul său falsificat. Infracţiunea poate exista şi în forma continuată sau în concurs real de infracţiuni. 

        Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

         Legiuitorul a prevăzut ca sancţiunea, pedeapsa închisorii alternativ cu amenda, după cum înscrisul falsificat este oficia (închisoare de la 3 luni la 3 ani), sau sub semnătură privată (închisoare între 3 luni şi 2 ani sau amenda).

 1.3. 11. FALSUL ÎN DECLARATII

1. Reglementarea legalăArticolul 292 C. Pen. prevede: falsul în declaraţii constă în declararea

necorespunzătoare adevărului făcută unui organ sau a unei instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă articolul 145 C. Pen., în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.

          2.Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror formare şi

dezvoltare este condiţionata de existenta încrederii în declaraţiile susceptibile să producă consecinţe juridice.

             Obiectul material– nu există decât dacă declaraţia falsă este făcută în scris.

         3.Subiecţii infracţiunii           Subiectul activ  Poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia fiind posibilă în toate  

formele. În situaţia în care este un funcţionar care consemnează o declaraţie ştiind că este falsă şi nu sesizează organul de urmărire penală atunci acesta săvârşeşte infracţiunea  prevăzută şi pedepsită prin articolul 263 C. Pen.

          Subiectul pasiv – este persoana fizica sau juridica prejudiciata.        4.Latura obiectivă          Elementul material – constă în acţiunea de a face o declaraţie

necorespunzătoare adevărului. Nu are importanta dacă declaraţia s-a făcut scris sau oral şi nici la iniţiativa cui se dă declaraţia. De asemenea, nu are relevanţă nici dacă declaraţia s-a făcut direct sau prin intermediari şi nici în ce limba s-a făcut.

        Cerinţe esenţialePentru existenta infracţiunii trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:- să fie făcută în faţa unui organ sau instituţie de stat ori a altei unităţi din cele la care

se referă articolul 145 C. Pen.- declaraţia să fie aptă, să producă consecinţele juridice preconizate de făptuitor.       Urmarea imediată – constă în crearea stări de pericol.       Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi săvârşirea faptei.      5.Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe.     6. Forme. Modalităţi. SancţiuniSe pedepseşte doar infracţiunea consumată, moment realizat atunci când declaraţia

a fost dată şi înregistrată.Celor doua grupe de modalităţi normative le corespund o mare varietate de

modalităţi faptice.Legiuitorul a prevăzut pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. 

1.3.12. FALSUL PRIVIND IDENTITATEA 

1. Reglementarea legală        Articolul 293 C. Pen. prevede varianta tip a infracţiunii care constă în

prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identităţii altei persoane pentru a induce sau menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau alta unitate din cele la care se refera articolul 145 C. Pen. în vederea producerii unei consecinţe juridice pentru sine  ori pentru altul, precum şi o varianta asimilata  care constă în încredinţarea unui înscris care dovedeşte starea civila ori pentru legitimare sau identificare spre a fi folosit pe nedrept.

         2.Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale a căror naştere şi

normală dezvoltare şi desfăşurare se bazează pe încrederea publică acordată constărilor făcute de organele sau instituţiile de stat sau alte unităţi din cele la care se referă articolul 145 C. Pen. cu privire la identitatea persoanelor.

           Obiectul material– poate fi buletinul de identitate, cartea de identitate, paşportul, carnetul de serviciu, carnetul de student, legitimaţie de serviciu, etc.

         3.Subiecţii infracţiunii            Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia

fiind posibilă sub toate formele.           Subiect pasiv – este organul sau instituţia de stat ori alta unitate din cele la

care se refera articolul 145 C. Pen.         4. Latura obiectivă             Elementul material  al infracţiunii  se realizează fie prin acţiunea de

prezentare ori atribuire a unei identităţi false fie, în varianta asimilata prin acţiunea de încredinţare a unui înscris care dovedeşte starea civila ori serveşte pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit pe nedrept.

            Cerinţe esenţiale 

               -  să se realizeze în faţa unui organ sau instituţie de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă -articolul 145 C. Pen.;

               - fapta să producă consecinte  juridice pentru sine ori pentru altul;               - în varianta asimilata încredinţarea înscrisului sa se facă în scopul de a fi

folosit pe nedrept.             Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol  pentru

activitatea organelor sau instituţiilor de stat ori al altor unităţi din cele la care se refera articolul 145 C. Pen.

             Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi  materialitatea faptei fiind o infracţiune de rezultat.

             5.Latura subiectivăVinovăţia în cazul acestei infracţiuni poate lua doar forma intenţiei direct      6.Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata condiţie îndeplinită

atunci când  s-au produs urmările socialmente periculoase. Nu are relevanta dacă fapta a produs sau nu consecinţe juridice.

             Cele doua modalităţi normative care rezulta din text pot avea o mare varietate de modalităţi faptice.

             Pentru săvârşirea acestei fapte legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii în limite cuprinse între 3  luni şi 3 ani.

 1.3.13. FALSUL PRIN FOLOSIREA EMBLEMEI CRUCII ROSII

 1. Reglementarea legalăÎn conformitate cu prevederile art. 294 C. Pen. infracţiunea constă în folosirea fără

drept a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia precum şi folosirea oricărui semn sau oricărei denumiri care constituie o imitaţie a vreunei asemenea embleme ori denumiri dacă fapta a cauzat pagube materiale. Fapta este mai grava dacă se săvârşeşte în timp de război. Infracţiunea a fost introdusa în legislaţia României prin decretul 212/1960, ca urmare a recomandării Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se nasc, se

dezvolta şi se desfăşoară normal în legătura cu încrederea publică acordata emblemei sau denumirii de Cruce Roşie ori a unei embleme sau denumiri asemănătoare.

             Obiectul material – îl formează orice lucru pe care este aplicata fără drept embleme Crucii Roşii.

          3. Subiecţii infracţiunii              Subiect activ –poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia

fiind posibilă în toate formele.             Subiect pasiv – este instituţia Crucii Roşii sau orice alta persoana

îndreptăţită să poarte sau să folosească însemnele şi a cărei autoritate este slăbită. În varianta agravata fapta trebuie săvârşită în timp de război.

 

         4. Latura obiectivă             Elementul material - al infracţiunii se realizează prin una  din următoarele

acţiuni:            -    acţiunea de folosire fără drept a emblemei sau denumirii de Cruce Roşie

ori a unei embleme sau denumiri asimilate;            -   acţiunea de folosire a oricărui semn sau denumiri care ar constitui o

imitaţie a acesteia.         Cerinţe esenţiale       -      emblema sau denumirea să fie folosite fără drept;-     în varianta agravanta folosirea fără drept sa se facă în timp de război.        Urmarea imediată – constă în cauzarea unei pagube materiale fie în

detrimentul Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, Societăţii Naţionale de Cruce Roşie ori a unor persoane fizice sau juridice. Dacă se cauzează prejudicii morale sau de altă natură fapta nu constituie infracţiune.

         Legătura de cauzalitate între fapta şi rezultatul socialmente periculos trebuie sa existe şi trebuie dovedita.

          5 . Latura subiectivăForma de nevinovăţie este intenţia directă sau indirectă, fapta săvârşită din culpa

nefiind infracţiune.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni            Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata respectiv când s-a

produs urmarea periculoasa, s-a produs paguba materiala ceruta de textul de lege.           Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare

varietate de modalităţi faptice.           Pentru săvârşirea infracţiunii în varianta simpla legiuitorul a prevăzut

pedeapsa închisorii de la o luna la 1 an, alternativ cu amenda iar în forma agravata doar pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

      Concepte şi termeni de reţinutContrafacere, alterare, fals material, fals intelectual, fals de identitate, instumente

oficiale.    Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile ce se pot comite de functionari.b.Descrieti obiectul material al infractiunii de fals material in  inscrisuri oficiale.c.Care este elemental material infractiunii de fals intelectual. Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008

&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.

&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială. Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 3 UNITATEA DE INVATARE 3 

                               INFRACTIUNI CONTRA FAMILIEI 

3.1. Introducere………………………………………………………..2703.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 2723.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………273

 3.3. 1. Bigamia………………………………………………………...2733.3. 2.Abandonul de familie……………………………………………2743.3. 3.Rele tratamente aplicate minorului………………………………276            3.3. 4.Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului……….277          3.4.  Test de

evaluare/autoevaluare......................................................278 Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor contra familiei prevazute si pedepsite de

Codul Penal .&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale . Timp alocat 2 ore

Resurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor pre

 Introducere(aspecte comune)

        Obiectul juridic generic comun tuturor infracţiunilor din acest titlu îl constituie relaţiile sociale a căror formare şi dezvoltare normala sunt condiţionate de apărarea regulilor de convieţuire socială(referitoare la familie, sănătate, etc.).

       Aceste relaţii sociale sunt reglementate de diferite norme de conduita începând cu cele morale, religioase şi terminând cu cele juridice, şi fiecare fascicul de relaţie formate conform acestor norme constituie o valoare socială, ocrotirea relaţiei sociale nefiind posibilă fără apărarea prin mijloacele dreptului penal acestor relaţii sociale.

         Infracţiunile care aduc atingere regulilor de convieţuire socială sunt numeroase şi variate la fel ca relaţiile care le apără şi se refera la: familie, sănătate publică, respect şi buna convieţuire între oameni, buna-cuviinţă, relaţiile între locatari, liniştea publică etc.

O lezare a oricăreia dintre aceste valori sociale implică lezarea relaţiilor de convieţuire socială în ansamblul lor.

         Noţiunea de relaţie socială are doua sensuri:- sens larg conform căruia cele mai multe relaţii sociale sunt în fond relaţiile de

convieţuire socială, relaţii de vieţuire a unor oameni împreuna cu alţii.- în sens mai restrâns se au în vedere acele relaţii sociale care presupun contacte mai

apropiate, mai directe, frecvente între oameni şi a căror încălcare implică o suferinţa morala: relaţiile de familie, relaţii de asistenta a celor aflaţi în primejdie, relaţiile dintre locatari, relaţii de buna-cuviinţa şi respect reciproc. Acest al doilea sens este cel de care se ocupa acest titlu din codul penal

         Obiectul material există la marea majoritate a infracţiunilor , exemplu: falsificarea de alimente sau alte produse art. 313 C. Pen., profanare de morminte art.319 C. Pen., tulburarea folosinţei locuinţei, art. 320 C. Pen., iar altele nu au obiect material, de exemplu: propaganda naţionalist – şovină, ultrajul contra bunelor moravuri, instigarea publică, etc.

        a)Subiect activ al infracţiunii – poate fi în general orice persoana care răspunde penal excepţii fiind unele situaţii în care se cere subiectului o anumita calitate, de exemplu, abandonul de familie, infracţiune la care subiectul activ poate fi doar o persoana care are obligaţii de întreţinere fata de alta persoana.

b)Subiect pasiv – principal este statul iar în secundar persoana care a avut de suferit ca urmare a infracţiunii comise. Participaţia penală este posibilă sub toate formele.

Elementul material al laturii obiective se realizează de cele mai multe ori printr-o acţiune, iar pe cale de excepţie poate fi şi o inacţiune, de exemplu abandonul de familie sau infracţiunea de lăsare fără ajutor prin omisiunea de înştiinţare.

Urmarea imediată la marea majoritate a infracţiunilor constă în crearea unei stări de pericol, iar la puţine din ele se cere producerea unui rezultat vătămător, de exemplu, la contaminarea venerica.

Legătura de cauzalitate între acţiunea făptuitorului şi rezultatul socialmente periculos trebuie sa existe şi trebuie dovedita în fata instanţei.

 Vinovăţia îmbracă de regulă forma intenţiei directe sau indirecte, excepţia fiind

situaţiile în care fapta se poate comite şi din culpa, de exemplu, lăsarea fără ajutor, răspândirea bolilor la animale şi plante.

               Deşi este posibilă la marea lor majoritate tentativa se pedepseşte doar la traficul de stupefiante şi la proxenetism. La toate celelalte se sancţionează infracţiunea în forma consumata, iar uneori în forma epuizata(exemplu, prostituţie).

            Modalităţilor normative simple sau agravante rezultate din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

          În general legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii alternativa cu amenda, în unele cazuri impunând şi interzicerea unor drepturi(ex., proxenetism)

  

3.3.1. BIGAMIA 

             1. Reglementarea legală    Prevăzuta şi pedepsita de art. 303 C. Pen, infracţiunea constă în încheierea unei

noi casatorii de către o persoana căsătorită. Persoana necăsătorita care se căsătoreşte cu o persoana pe care o ştia căsătorita este sancţionata cu o pedeapsa mai redusa.

            2. Obiectul juridic               Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale care se refera la

familie şi a căror existenta şi dezvoltare implică respectarea caracterului monogam al căsătoriei.

              Obiect material  - nu există.           3. Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – poate fi numai o persoana căsătorita. Există coautorat

dacă ambii soţi sunt bigami. Dacă numai unul din soţi este bigam, celalalt şot este complice nemijlocit.

              Subiectul pasiv – este şotul (soţia) persoanei care deşi este căsătorita a încheiat o noua căsătorie.

            4.Latura obiectivă                 Elementul material se realizează prin acţiunea de încheiere a unei noi

casatorii valabile de către o persoana care era căsătorită. Există infracţiune şi dacă soţii erau despărţiţi în fapt, indiferent de perioada.

               Urmarea imediată constă în atingerea grava adusa relaţiilor de convieţuire socială.

               Legătura de cauzalitate – rezultă din însăşi materialitatea faptei.

           5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte, scopul şi mobilul neavând nici

o relevanta pentru existenta infracţiunii.           6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata, moment realizat la

data încheierii unei noi casatorii valabile.             Singura modalitate normativa are o mare varietate de modalităţi faptice.             Legiuitorul a prevăzut pentru sotul bigam pedeapsa închisorii între 1 şi 5 ani,

iar pentru şotul complice pedeapsa închisorii între 6 luni şi 3 ani. Există şi o cauza de nepedepsire dacă prima sau a doua căsătorie este nulă din alt motiv decât bigamia.

  

3.3.2. ABANDONUL DE FAMILIE            1. Reglementarea legală În conformitate cu prevederile art. 305 C. Pen. constituie infracţiune săvârşirea de

către persoana care are obligaţia de întreţinere a uneia din următoarele fapte:a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor expunându-l la suferinţe fizice sau

moraleb)neîndeplinirea cu rea credinţa a obligaţiei de întreţinere prevăzuta de legec)neplata cu rea credinţa timp de 2 luni a pensiei de întreţinere stabilita pe cale

judecătoreasca.            2. Obiectul infracţiunii                Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

familie a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de respectarea obligaţiilor de solidaritate, sprijin material şi moral, concret, efectiv, constând în furnizarea mijloacelor de întreţinere acelui membru al familiei care are nevoie de ele.

              Obiectul material – îl formează bunul sau valoarea la care are dreptul persoana lezata

            3. Subiecţii infracţiunii               Subiectul activ – este persoana care are obligaţia de întreţinere, deci

este un subiect calificat, obligaţie care decurge din legea penală  sau din alte reglementari(art.86 codul familiei). Obligaţia poate fi unilaterala sau bilaterala.

               Subiectul pasiv – este persoana îndreptăţită la întreţinere, deci este subiect pasiv calificat prin relaţia cu subiectul activ. În funcţie de evoluţia situaţiei statutul celor doi subiecţi se poate schimba, de exemplu relaţia părinţi şi copii.

            4.Latura obiectivă               Elementul material al laturii obiective se realizează prin una din

următoarele acţiuni sau inacţiuni alternative:a. părăsirea este acţiunea de plecare, îndepărtare de la domiciliu a persoanei

obligata la întreţinere şi lăsarea persoanei îndreptăţiteb. alungarea este acţiunea de izgonire, de îndepărtare de la locuinţa sa de către

persoana obligata la întreţinere a persoanei îndreptăţite la aceasta.

c. lăsarea fără ajutor înseamnă adoptarea unei atitudini de pasivitate, de inacţiune din partea făptuitorului. Chiar dacă cel îndreptăţit la întreţinere rămâne în locuinţa nu primeşte ajutorul de care are nevoie.

Este necesar ca prin aceste acţiuni sau inacţiuni  alternative, persoana îndreptăţită să fie expusă la suferinţe fizice sau morale.

d. neîndeplinirea cu rea-credinţa a obligaţiei de întreţinere prevăzuta de lege nu implică o anumita suma de bani, ci asigurarea tuturor resurselor materiale şi financiare necesare traiului cotidian (îmbrăcăminte, alimente, medicamente, etc.).

e. neplata cu rea  credinţa timp de doua luni a pensiei de întreţinere la care era obligat prin hotărâre judecătoreasca. Nu este permisa plata parţiala nu are relevanta dacă cel îndreptăţit la      întreţinere realizează venituri proprii dar care sunt insuficiente.

       Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru cel îndreptăţit la întreţinere  prin lipsirea de mijloacele necesare.

     Legătura de cauzalitate – trebuie să existe şi trebuie dovedita în fata instanţei.         5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.         6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata, respectiv atunci când s-a produs

urmarea socialmente periculoasa.Celor cinci modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate de

modalităţi faptice.Pentru săvârşirea infracţiunii legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa cu

închisoarea alternativ cu amenda astfel: pentru săvârşirea faptei în condiţiile art. 305 lit. a, b  închisoare între 6 luni şi 2 ani sau amenda, iar pentru fapta săvârşită în condiţiile art. 305 lit. c,  C. Pen. pedeapsa închisorii între 1 şi 3 ani sau amenda.

Punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabila a persoanei vătămate iar împăcarea parţilor înlătura răspunderea penală. Instanţa de judecata poate pronunţa o pedeapsa cu închisoarea în limitele prevăzute de codul penal dar cu suspendarea condiţionata a executării pedepsei pronunţate, condiţia fiind îndeplinirea cu regularitate a obligaţiei de întreţinere.

                                     3.3.3. RELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI 1. Reglementarea legalăPrevăzută şi pedepsită de art. 306 C. Pen. infracţiunea constă în punerea în primejdie

grava, prin măsuri sau tratament de orice fel a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului de către părinţi sau de orice persoana căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.

        2. Obiectul infracţiunii

            Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la familie a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de un comportament uman din partea părinţilor sau educatorilor pentru a nu prejudicia dezvoltarea fizica, intelectuala sau morala a acestuia. Uneori legea permite luarea unor măsuri severe în folosul minorului, dar în anumite limite pentru a nu dauna dezvoltarea sau sănătatea acestuia.

          Obiectul material – îl formează corpul minorului.        3. Subiecţii infracţiunii         Subiectul activ – este circumstanţiat putând fi doar părintele sau persoana

căreia i-a fost încredinţat.         Subiect pasiv – este copilul minor care nu a împlinit 18 ani.       4. Latura obiectivă          Elementul material – al laturii obiective se realizează prin măsuri sau

tratamente de orice fel care pot fi atât acţiuni(loviri, violente) cat şi inacţiuni(neasigurarea hranei, îmbrăcămintei, condiţiilor de locuit).

         Urmarea imediată – constă în punerea în primejdie grava a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului.

         Legătura de cauzalitate – dintre acţiunea făptuitorului şi urmările socialmente periculoase rezulta din materialitatea faptei.

        5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.       6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni          Legiuitorul pedepseşte infracţiunea consumata fiind posibilă săvârşirea

acesteia şi în forma epuizată atunci când acţiunea făptuitorului de prelungeşte în timp.         Singura modalitate normativa rezultata din text are o mare varietate de

modalităţi faptice.         Fata de gravitatea deosebita a faptei legiuitorul a prevăzut ca sancţiune

pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. 3.3.4. NERESPECTAREA MĂSURILOR PRIVIND INCREDINŢAREA MINORULUI

 1. Reglementarea legalăPotrivit art. 307 C. Pen. constituie infracţiune:- reţinerea de către un părinte a copilului sau minor, fără consimţământul celuilalt

părinte sau al persoane căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii              -    fapta persoanei căreia i s-a încredinţat minorul prin hotărâre

judecătoreasca, spre creştere şi educare,de a împiedica în mod repetat pe oricare din părinţi sa aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de parţi sau de către organul competent.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special - îl formează relaţiile sociale referitoare la familie

a căror existenta şi dezvoltare sunt condiţionate de manifestarea unei griji permanente pentru creşterea şi educarea minorului, precum şi pentru păstrarea legăturii acestuia cu părinţii săi, atunci când aceştia sunt despărţiţi.

            Obiectul material  - îl formează persoana fizica a minorului.

        3. Subiecţii infracţiunii            Subiectul activ – este calificat fiind unul dintre părinţi sau persoana căreia

i-a fost încredinţat minorul spre creştere şi educare. Participaţia este posibilă sub toate formele.

       Subiectul  pasiv – este părintele sau persoana căruia nu i-a fost încredinţat minorul, dar care este privat de dreptul sau de a lua contact nemijlocit cu acesta.

      4.Latura obiectivă         Elementul material – se realizează  prin una din următoarele acţiuni;   -   reţinerea copilului minor fără consimţământul celuilalt soţ;- împiedicarea părintelui sa aibă legături personale cu minorul în mod repetat.       Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru creşterea şi

educarea copilului şi punerea în primejdie a legăturilor dintre părinţi şi copii.        Legătura de cauzalitate – trebuie sa existe şi dovedita în fata instanţei de

judecata.       5.Latura subiectiva   Forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta    6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni     Legiuitorul pedepseşte doar infracţiunea consumata, respectiv atunci când s-a

produs reţinerea sau împiedicarea repetata a stabilirii unei legături personale cu minorul.     Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate

de modalităţi faptice.       Legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii de la o luna la 3 luni,

alternativ cu amenda. Punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabila a parţii îndreptăţite, iar împăcarea parţilor înlătura răspunderea penală.

             Concepte şi termeni de reţinut          Bigamie,incredintarea minorului,rele tratamente.     Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile ce se pot comite in legatura cu casatoria.b.Descrieti obiectul material al infractiunii de rele tratamente aplicate minorului.c.Care este elemental material infractiunii de bigamie. Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.

&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială. Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 4 UNITATEA DE INVATARE 4

                      INFRACTIUNI CONTRA SANATATII PUBLICE 

4.1. Introducere………………………………………………………..2794.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 2794.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………279 4.3.1. Zadarnicirea combaterii bolilor……..…………………..2804.3.2.Contaminarea venerica si transmiterea sindromului imuno-deficitar

dobandit…...………………………………………………………..281.4.3. 3.Sustragerea de la tratament medical............................2834.3. 4.Raspandirea bolilor la animale si plante.....................2844.3. 5.Infectarea apei...............................................................2854.3. 6.Traficul de substante toxice..........................................2864.3. 7.Falsificarea de alimente sau alte produse.......................287  

          4.4.  Test de evaluare/autoevaluare......................................................288

                      Introducere                    Aceasta parte a codului penal stabileste mijloacele de drept penal care

sa contribuie la prevenirea unorprobleme deosebite in domeniul sanatatiioemenilor,animalelor si plantelor.

Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor contra sanatatii publice prevazute si

pedepsite de Codul Penal .&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete

 Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta perfectionare a legislatiei în domeniu

 Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor legislatiei penale

 Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si aplicarea corecta a legislatiei penale

 Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si aplicarii corecte a legislatiei penale .

   Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

                            4.3.1.ZADARNICIREA COMBATERII BOLILOR

    1. Reglementarea legalăArt. 308 C. Pen. incriminează infracţiunea de zădărnicirea combaterii bolilor care

constă în nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli.

        2.Obiectul infracţiunii          Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la ocrotirea

sănătăţii publice împotriva faptelor de răspândire a bolilor molipsitoare prin zădărnicirea combaterii bolilor.

          Obiectul  material – există doar atunci când  acţiunea făptuitorului se răsfrânge asupra unui obiect (de exemplu împiedicarea dezinfectării unui autovehicul).

         3. Subiecţii infracţiunii           Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă sub toate formele.         Subiect pasiv – este persoana care s-a îmbolnăvit ca urmare a răspândirii

bolii.      4. Latura obiectivă          Elementul material – se realizează prin orice acţiune sau inacţiune prin care

sunt zădărnicite măsurile de prevenire sau combaterea bolii(nerespectarea izolării bolnavului, nerespectarea tratamentului prescris, etc.).

         Urmarea imediată – constă în răspândirea unei boli molipsitoare, iar dacă se produce îmbolnăvirea sau moartea unei persoane suntem în situaţia concursului de infracţiuni.

        Legătura de cauzalitate  - trebuie sa existe şi trebuie dovedita în fata instanţei.

            5. Latura subiectivăVinovăţia poate lua forma intenţiei directe sau indirecte, atunci când se comite prin

acţiune dar şi forma culpei când se comite prin inacţiune.          6. Forme. Modalităţi. SancţiuniLegiuitorul sancţionează doar infracţiunea consumata atunci când s-a produs

răspândirea bolii.Singura modalitate normativa are o mare varietate de modalităţi faptice.Sancţiunea aplicabilă este pedeapsa închisorii de la o luna la 2 ani sau amenda.  

4.3.2. CONTAMINAREA VENERICĂŞI TRANSMITEREA SINDROMULUI  IMUNODEFICITAR DOBÂNDIT

 1. Reglementarea legalăFapta prevăzută şi pedepsită de art. 309 C. Pen. constă în transmiterea unei boli

venerice prin raport sexual, prin relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex sau prin acte de perversiune sexuala, de către o persoana care ştia ca suferă de o astfel de boala.

Fapta are caracter mai grav dacă s-a transmis victimei sindromul imunodeficitar dobândit de către o persoana care ştia ca suferă de o astfel de boala.

        2. Obiectul infracţiunii           Obiectul  juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

sănătatea publică a căror dezvoltare este condiţionata şi de existenta unor relaţii sexuale între persoane sănătoase şi netransmiterea prin aceste relaţii a unei boli venerice sau a sindromului imunodeficitar dobândit.

           Obiectul material – îl formează corpul persoanei contaminate.        3. Subiecţii infracţiunii            Subiectul activ - este calificat legea cerând să fie o persoana bolnava

veneric sau contaminata cu sindromul imunodeficitar dobândit.           Subiectul pasiv – poate fi orice persoana care suferă contaminarea.            4. Latura obiectivă        Elementul material– se realizează prin acţiunea de transmitere a unei boli

venerice sau SIDA. Dacă ambele persoane sunt bolnave şi îşi transmit reciproc bolile, ambele vor răspunde penal. Dacă actul sexual constituie o infracţiune privitoare la viaţa sexuala atunci este concurs de infracţiuni.

       Cerinţa esenţială – este ca făptuitorul sa fi ştiut ca este contaminat cu una din aceste boli.

        Urmarea imediată  - constă în contaminarea persoanei vătămate şi implicit în pericolul de a se transmite boala la alte persoane.

        Legătura de cauzalitate – este necesar să existe, sa se dovedească în fata instanţei ca subiectul activ este cel care a făcut contaminarea.

        5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte şi subzistă chiar dacă victima

a ştiut la ce pericol se expune şi a acceptat acest lucru.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

            Legiuitorul pedepseşte infracţiunea consumata, în momentul terminării actului sexual chiar dacă îmbolnăvirea se constată ulterior.

           Cele trei modalităţi normative, doua simple şi una agravanta au multiple modalităţi faptice .

           Având în vedere gravitatea faptei legiuitorul sancţionează cu închisoarea de la  1 la 5 ani varianta simpla şi cu închisoarea de la 5 la 15 ani, varianta agravanta, în ambele situaţii dispunându-se şi măsura de siguranţa a obligării la tratament medical.

   

4.3.3. SUSTRAGEREA DE LA TRATAMENT MEDICAL 

           1. Reglementarea legalăEste infracţiune potrivit art. 309 indice 1, C. Pen., sustragerea de la executarea

măsurii de siguranţa a obligării la tratament medical, în cazul infracţiunii de contaminare venerica.

         2.Obiectul infracţiunii           Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

combaterea acţiunilor de contaminare venerica, relaţii care obliga la respectarea întocmai a măsurilor de siguranţa privind obligarea la tratament medical. Prin săvârşirea infracţiunii sunt afectate in acelaşi timp şi relaţiile sociale, privitoare la normala înfăptuire a justiţiei.

           Obiectul material – îl formează corpul persoanelor care suferă de pe urma infracţiunii.

        3. Subiecţii infracţiunii            Subiectul activ – este persoana împotriva căreia s-a luat măsura obligării la

tratament medical, participaţia fiind posibilă.            Subiectul pasiv – poate fi orice persoana care a suferit de pe urma

infracţiunii.       4. Latura obiectivă           Elementul material – se realizează prin atitudinea de sustragere de la

tratamentul medical şi se face atât prin acţiune (părăsirea spitalului fără voie) sau inacţiune(nu se prezintă la tratament).

           Urmarea imediată – constă în starea de pericol pentru alte persoane.         Legătura de cauzalitate – trebuie sa existe şi trebuie dovedita în fata

instanţei.       5. Latura subiectivăVinovăţia ia forma intenţiei directe chiar şi atunci când fapta se realizează prin

inacţiune.           6. Forme. Modalităţi. SancţiuniSe pedepseşte doar infracţiunea consumata atunci când a avut loc efectiv

sustragerea.Singura modalitate normativa are multe variante faptice.Sancţiunea prevăzuta de legiuitor este pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an,

alternativ cu amenda.

    

4.3.4. RĂSPÂNDIREA  BOLILOR LA  ANIMALE  ŞI  PLANTE 

        1. Reglementarea legalăFapta prevăzută şi pedepsită de art. 310 C. Pen.  constă în nerespectarea măsurilor

privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dăunătorilor dacă au avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor sau altei urmări grave.

        2.Obiectul infracţiunii       Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la sănătatea

publică şi a căror dezvoltare este condiţionata de prevenirea şi combaterea bolilor molipsitoare la animale şi plante precum şi a dăunătorilor.

       Obiectul material – există fiind animalele sau plantele contaminate sau distruse prin răspândirea bolilor sau dăunătorilor.

       3. Subiecţii infracţiunii          Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia fiind

posibilă sub toate formele.         Subiect pasiv – poate fi persoana fizica sau juridica prejudiciata prin

răspândirea bolilor sau dăunătorilor.       4.Latura obiectivă         Elementul material – se realizează fie prin acţiune(în cazul răspândirii

intenţionate),  fie prin inacţiune(în cazul neluării măsurilor de răspândire).        Urmarea imediată – constă în răspândirea bolilor sau a dăunătorilor.        Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi rezultatul

socialmente periculos, trebuie să existe      5. Latura subiectivăVinovăţia are atât forma intenţiei directe sau indirecte cat şi a culpei în cazul în care

elementul material al infracţiunii se realizează prin inacţiune.          6. Forme. Modalităţi. SancţiuniLegiuitorul incriminează şi pedepseşte doar forma consumata a infracţiunii, atunci

când s-a produs urmarea socialmente periculoasa.Modalităţilor normative rezultate din textul de lege le corespund multiple modalităţi

faptice.În cazul săvârşirii faptei legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii de la

3 luni la 3 ani, alternativ cu amenda. 

4.3.5. INFECTAREA APEI 

             1. Reglementarea legală

Incriminata de art. 311 C. Pen., fapta constă în infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apa, dacă este dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.

            2. Obiectul infracţiunii                Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

sănătatea publică a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de ocrotirea surselor şi reţelelor de apa, pentru a evita sa devina dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.

              Obiectul material – îl formează sursele sau reţelele de apa(izvoare, puţuri, lacuri, rezervoare, conducte, staţii de epurare, canale, jgheaburi, etc.).

          3. Subiecţii infracţiunii              Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă sub toate formele.              Subiect pasiv – poate fi orice persoana fizica sau juridica.         4. Latura obiectivă             Elementul material  - se realizează prin acţiunea de infectare, alterare,

schimbare a compoziţiei apei indiferent prin ce mijloc se realizează.            Cerinţa esenţială – este ca sursele sau reţelele de apa să fie de utilitate

publică.        Urmarea imediată – crearea pericolului ca apa să devină dăunătoare sănătăţii

oamenilor, animalelor sau plantelor sau să ducă la îmbolnăvirea oamenilor şi animalelor şi distrugerea plantelor.

Dacă se  ajunge la un rezultat periculos, respectiv la una din infracţiunile contra vieţii,integrităţii corporale sau sănătăţii,suntem în situaţia concursului de infracţiuni.

      Legătura de cauzalitate  -  între fapta şi consecinţe trebuie să fie dovedita.        5. Latura subiectivăVinovăţia imbrica forma intenţiei directe sau indirecte.         6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.    Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar fapta consumata când s-a produs

infectarea apei, de utilitate publică.Singura modalitate normativa are o mare varietate de modalităţi faptice.   Legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii de la 6 luni la 4 ani,

alternativ cu amenda.  

4.3.6. TRAFICUL  DE  SUBSTANŢE  TOXICE 

            1. Reglementarea legalăArt. 312 C. Pen. aşa cum a fost modificat prin legea 143/2000 prevede şi

sancţionează fapta care constă în producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe, ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice fără drept.

             2. Obiectul infracţiunii

                 Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la sănătatea publică a căror existenta şi desfăşurare sunt condiţionate de respectarea normelor legale referitoare la producţia, deţinerea, circulaţia, etc. produselor şi substanţelor toxice.

               Obiectul material – îl formează produsele sau substanţele toxice.                3. Subiecţii infracţiunii                   Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal,

participaţia fiind posibilă sub toate formele.                 Subiect pasiv – orice persoana care suporta consecinţele faptei.              4. Latura obiectivăElementul material – se realizează printr-o acţiune sau prin una din următoarele

acţiuni:- producerea, respectiv fabricarea, extracţia, prepararea, transformarea;- deţinerea, respectiv primirea ori păstrarea în scopuri ilicite;- orice operaţii, respectiv orice act de procurare ori transmitere(vânzare, cumpărare,

distribuire, transport, etc.);- cultivare, respectiv întregul proces tehnologic de la semănare la culegere;- experimentare, respectiv operaţiuni de laborator, dozare, combinare, încercare, etc.Cerinţa esenţială – este ca aceste operaţiuni sa se desfăşoare fără drept.Urmarea imediată – constă în crearea stării de pericol pentru sănătatea publică.Legătura de cauzalitate -  între fapte şi consecinţe trebuie sa existe.     5. Latura subiectivă      Vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte cu condiţia ca autorul sa

cunoască faptul ca substanţele sunt toxice.     6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni     Legiuitorul incriminează atât tentativa cat şi fapta consumata atunci când s-au

produs consecinţele cerute de lege.     Cele cinci modalităţi normative simple(producere, deţinere, cultivare, circulaţie,

experimentare) şi una agravanta(traficul organizat) au o mare varietate de modalităţi faptice.

      Faţă de gravitatea faptei, legiuitorul a prevăzut sancţiuni pe măsură, respectiv pedeapsa închisorii între 3 şi 15 ani şi interzicerea unor drepturi pentru forma simplă a infracţiunii şi închisoare între 15 şi 25 de ani şi interzicerea unor drepturi în cazul formei agravante.

  

4.3.7. FALSIFICAREA DE ALIMENTE SAU ALTE PRODUSE 

              1. Reglementarea legală      Art. 313 C. Pen. prevede ca este infracţiune prepararea de alimente sau băuturi

falsificate, alterate sau interzise consumului, vătămătoare sănătăţii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau băuturi cunoscând ca sunt falsificate sau alterate ori interzise consumului.

     Alineatul 2 al art. 313 C. Pen. prevede ca infracţiune şi falsificarea sau substituirea altor mărfuri sau produse dacă prin falsificare sau substituire acestea au devenit vătămătoare sănătăţii.

     Fapta prezintă pericol mai grav când se comite potrivit alineatului 3 al art. 313 C. Pen., prin punerea în consum public de carne sau produse din carne provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă a avut ca urmare îmbolnăvirea unei persoane. Fapta atinge maximum de gravitate dacă prin aceeaşi fapta s-a produs moartea unei persoane.

    Textul de lege stabileşte o gravitate sporita faptei dacă s-au produs consecinţe din cele prevăzute de art. 180 al. 2, 181 şi 182 C. Pen. dacă a intervenit moartea unei persoane(în cazul faptelor descrise în alineatele 1 şi 2).

            2.Obiectul infracţiunii               Obiectul  juridic special – îl formează relaţiile sociale privitoare la

sănătatea publică a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de respectarea corectitudinii şi probităţii în prepararea şi desfacerea alimentelor sau băuturilor şi altor produse destinate consumului uman.

             Obiectul material -  există şi este format din alimentele, băuturile, mărfurile, carnea şi preparatele din carne, falsificate sau produse contrar legii.

             3. Subiecţii infracţiunii               Subiect activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă.               Subiect pasiv – poate fi orice persoana care a suferit de pe urma

infracţiunii.            4.Latura obiectivă              Elementul material – se realizează printr-o acţiune care poate fi

preparare, expunere spre vânzare, vânzare, falsificare ori substituire, punere în consum public de produse falsificate.

            Urmarea imediată – constă în producerea unui pericol de îmbolnăvire a persoanelor, iar în varianta asimilata de îmbolnăvirea acestora.

            Legătura de cauzalitate între fapta şi consecinţa trebuie sa existe.          5. Latura subiectivăVinovăţia îmbracă forma intenţiei directe sau indirecte.          6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni             Prezentând pericol sporit pentru populaţie legiuitorul a hotărât sa

sancţioneze atât tentativa cat şi fapta consumata, respectiv când activitatea de execuţie a fost dusa pana la capăt şi s-a produs starea de îmbolnăvire.

            Multiplele modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.

           Gravitatea faptelor a determinat legiuitorul sa prevadă sancţiuni aspre, respectiv pedeapsa închisorii între 3 şi 10 ani în forma simpla şi între 7 şi 20 de ani, în forma agravanta precum şi interzicerea unor drepturi.

            Concepte şi termeni de reţinut

          Combaterea bolilor,contaminare venerica,raspandirea bolilor,infectarea apei,falsificare alimente.

     Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile ce se pot comite in legatura cu sanatatea

animalelor.b.Descrieti obiectul material al infractiunii de trafic cu substante toxice.c.Care este elementul material infractiunii de infectarea apei.Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 5 UNITATEA DE INVATARE 5

         INFRACTIUNI PRIVITOARE LA ASISTENTA CELOR AFLATI IN PRIMEJDIE  

5.1. Introducere………………………………………………………..290 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 290 5.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………291  5.3.1.Punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se

ingriji.291          5.3.2.Lasarea fara ajutor........................................................................292 5.3.3.Lasarea fara ajutor prin omisiunea de instiintare..........................293  

1.4. Test de evalure/autoevaluare......................................................297            Introducere           Prin prevederea si sanctionarea acestor fapte ca infractiuni,

legiuitorul a dori sa asigure o ingrijire decenta si acelor persoane care din diferite motive nu se pot ingriji singure. 

         De asemenea a dorit sa sensibilizeze cetatenii in sensul de a sprijini efortul statului de a identifica si ajuta pe cei aflati in dificultate. 

 Obiectivele cursului &νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor privitoare la asistenta celor aflati in

primejdie prevazute si pedepsite de Codul Penal roman sistematizate pe genuri  &νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţională Competente conferite După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind:   Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei  Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu  Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale  Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii   Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete  Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu  Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale   Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale  Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale .    Timp alocat 2 ore Resurse şi mijloace de lucru Cursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. 

  

 5.3.1. PUNEREA ÎN PRIMEJDIE A UNEI  PERSOANE  ÎN NEPUTINTA  DE  SE 

INGRIJI  

1. Reglementarea legală Art. 314 C. Pen. incriminează ca infracţiune părăsirea, alungarea ori lăsarea fără

ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are  putinţa de se îngriji de către acela care o are sub paza sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viaţa, sănătatea sau integritatea corporala.

         2. Obiectul infracţiunii             Obiect juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la asistenta

celor aflaţi în primejdie.

           Obiectul material – îl reprezintă persoana celui aflat sub paza sau îngrijirea persoanei.

         3. Subiecţii infracţiunii             Subiectul activ – este calificat fiind o persoana care are pe fisa postului

atribuţiuni privind persoanele în neputinţa de a se îngriji.            Subiectul pasiv – este orice persoana indiferent de vârsta aflat în neputinţa

de a se îngriji.         4.Latura obiectivă             Elementul material – se realizează prin una din următoarele acţiuni

alternative: părăsire, alungare, lăsare fără ajutor.            Urmarea imediată – constă în punerea în pericol iminent a vieţii, sănătăţii

ori integrităţii corporale a unei persoane aflate în neputinţa de a se îngriji.            Legătura de cauzalitate  între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie

să existe.        5. Latura subiectivă Ca forma de vinovăţie fapta se poate comite cu intenţie directa sau indirecta.        6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar fapta consumata, atunci când s-au

produs consecinţele.Cele trei modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi

faptice.Legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii între 1 şi 3 ani.Din motive umanitare textul de lege prevede şi o situaţie de nepedepsire, respectiv

reluarea îndatoririlor de către persoana care avea i paza sau îngrijire pe cel aflat în neputinţa de a se îngriji.

  

5.3.2. LASAREA FĂRĂ AJUTOR  

              1. Reglementarea legală Potrivit art. 315 C. Pen. fapta constă în omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a

înştiinţa autoritatea, de către cel care a găsit o persoana a cărei viaţa, sănătate sau integritate corporala este în primejdie şi care este lipsita de putinţa de a se salva. 

              2.Obiectul infracţiunii                 Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale referitoare la

asistenta celor aflaţi în primejdie.               Obiectul material îl reprezintă corpul persoanei aflate în primejdie.               3. Subiecţii infracţiunii                  Subiectul activ – poate fi orice persoana care răspunde penal.                 Subiectul pasiv – persoana aflata intr-o situaţie speciala.             4.Latura obiectivă                Elementul material  - se realizează prin una din cele doua acţiuni

alternative: omisiunea de ajutor, respectiv omisiunea de înştiinţare. Acest lucru presupune existenta posibilităţii reale a autorului de a face acel lucru fără a se expune unor situaţii de

risc, legea nu pretinde oamenilor sa facă sacrificii. De asemenea este necesar să fie vorba de o autoritate din cele care pot acorda ajutor 

de a face acel lucru fără a se expune unor situaţii de risc, legea nu pretinde oamenilor sa facă sacrificii.  

            Urmarea imediată – constă în existenţa unei stări de pericol sporit pentru victimă. 

              Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului  şi consecinţe trebuie sa existe. 

           5. Latura subiectivă Forma de vinovăţie ceruta de lege este atât intenţia(în cazul acţiunii) cat şi culpa (în

cazul inacţiunii).          6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Legiuitorul incriminează doar infracţiunea consumata, odată cu

neîndeplinirea obligaţiei ceruta de lege.              Cele doua modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de

modalităţi faptice.              Pentru comiterea faptei legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii între o luna

şi un an, alternativ cu amenda.  

5.3.3. LASAREA FĂRĂ AJUTOR PRIN OMISIUNEA DE ÎNŞTIINŢARE  

          1. Reglementarea legală Art. 316 C. Pen. prevede ca infracţiune neînştiinţarea autorităţilor de către cel care

găseşte o persoana abandonată sau pierdută care are nevoie de ajutor fiindu-i pusa în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporala. 

         2.Obiectul infracţiunii            Obiectul juridic special  - îl formează relaţiile sociale referitoare la

asistenta celor aflaţi în primejdie, a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de asistenta persoanelor abandonate sau pierdute care au nevoie de ajutor fiindu-le pusa în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporala. 

          Obiectul material – îl constituie persoana abandonata sau pierduta.           3. Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – poate fi orice persoana care răspunde penal              Subiectul pasiv – este persoana abandonata sau pierduta.           4. Latura obiectivă              Elementul material – se realizează prin inacţiune, respectiv neînştiinţarea

autorităţilor. Legea nu cere să fie înştiinţată o anumită autoritate competentă, putând fi orice

autoritate a statului.             Urmarea imediată – constă în sporirea gradului de pericol pentru viaţa,

sănătatea sau integritatea corporala a persoanei abandonate sau pierdute.             Legătura de cauzalitate - între faptă şi consecinţe trebuie să existe.               5. Latura subiectivă Forma de vinovăţie ceruta de lege este atât intenţia cat şi culpa. 

           6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar infracţiunea consumata. Singura modalitate normativa rezultata din text are o mare varietate de modalităţi

faptice. Pentru săvârşirea infracţiunii legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la o luna la

6 luni, alternativ cu amenda.          Concepte şi termeni de reţinut           Neputinta de a se ingriji,lasarea fara ajutor,omisiune de instiintare     Teste de evaluare/autoevaluare a.Precizati care sunt infractiunile ce se pot comite in acest domeniu. b.Cine poate fi subiect active al infractiunilor din acest domeniu.  c.Care este elementul material infractiuniilor din acest capitol.  Bibliografie obligatorie: &νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);  &νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea

27/2012  &νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs &νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008 &νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.  &νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002. 

UNITATEA DE INVATARE NR. 6 UNITATEA DE INVATARE 6

 ALTE INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAŢII PRIVIND

CONVIEŢUIREA SOCIALĂ 

6.1. Introducere………………………………………………………..2966.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare………………… 2966.3. Conţinutul unităţii de invatare……………………………………2976.3.1.Instigarea la discriminare..................................................2976.3.2 Profanarea de morminte...................................................2996.3.3. Tulburarea folosintei locuintei..........................................3006.3.4. Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii

publice....................................................................................................3016.3.5. .Incaierarea......................................................................303

            6.3.6. Asocierea pentru savarsirea de infractiuni.........................304.

6.3.7. Prostitutia...........................................................................3066.3.8. Proxenetismul......................................................................307.

6.4.Test de evalure/autoevaluare......................................................309  IntroducerePrin prevederea ca infractiuni a acestor fapte,legiuitorul a dorit sa asigure o

desfasurare normal a relatiilor care in mod firesc se stabilesc intre membrii societatii.De asemenea legiunitorul acorda o atentie deosebita respectului care trebuie acordat

celor care nu mai sunt printer noi.  Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor de natura sa aduca atingere unor relatii

sociale prevazute si pedepsite de Codul Penal .&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţională. Competente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale . Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

  

                                         6.3.1.INSTIGAREA LA DISCRIMINARE            1. Reglementarea legalăArt. 317 C. Pen. prevede ca este infracţiune propaganda naţionalist – şovină, aţâţarea

urii de rasa sau naţionale dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 166 C. Pen.(propaganda în favoarea statului totalitar).

            2. Obiectul infracţiunii              Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind convieţuirea

socială a căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de asigurarea bunei înţelegeri între cetăţeni, indiferent de rasa sau de naţionalitate.

             Obiect material – nu există.         3. Subiecţii infracţiunii            Subiectul activ -  poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă în toate formele.            Subiectul pasiv -  principal este statul ca titular al dreptului şi obligaţiei

constituţionale de a asigura egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor romani şi în secundar membrii grupului afectat prin fapta infracţionala.

         4.Latura obiectivă           Elementul material – se realizează printr-o acţiune de propaganda

naţionalist – şovină sau de aţâţare a urii de rasa sau naţionale. Nu interesează modul de realizare al propagandei(oral, scris, etc.).

Prin propaganda naţionalist – şovină în sensul legii penale se înţelege răspândirea de idei naţionalist – şovine, idei prin care pe de o parte se proslăveşte o naţiune sau un grup naţional, iar pe de alta parte se ponegreşte o naţiune sau un alt grup naţional.

Prin aţâţarea urii de rasă sau naţionale se înţelege stârnirea, incitarea sau încurajarea sentimentelor de ura rasiala sau naţionala în sânul unei naţiuni sau al unui grup rasial, împotriva altei naţiuni sau grup rasial.

Nu este propaganda naţionalist – şovină, manifestarea unei atitudini critice, dezaprobatoare fata de greşelile, atitudinile necorespunzătoare ale unor reprezentanţi ai unor minorităţi naţionale.

            Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.

            Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie sa existe şi trebuie dovedita în fata instanţei.

          5. Latura subiectivăLegiuitorul apreciază ca fapta  poate fi săvârşită doar cu intenţie directa sau indirecta

pentru a fi socotita infracţiune.          6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni            Deşi actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile legiuitorul incriminează

doar fapta consumata, în momentul când se săvârşeşte un act de propaganda.

           Cele trei modalităţi normative, una simpla şi doua alternative au o mare varietate de modalităţi faptice.

           Pentru săvârşirea infracţiunii legiuitorul a stabilit ca sancţiune pedeapsa închisorii cuprinsa între 6 luni şi 5 ani.

                                      6.3.2.PROFANAREA DE MORMINTE           1. Reglementarea legalăPotrivit art. 319 C. Pen. fapta constă în profanarea prin orice mijloace a unui

mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru.          2. Obiectul infracţiunii             Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind convieţuirea

socială, a căror dezvoltare este condiţionata de cultivarea şi păstrarea sentimentului de respect şi pietate fata de cei decedaţi şi fata de obiectele care păstrează memoria lor(cadavru, mormânt, monument, urna funerara, cruce, etc.).

         Obiectul material – este reprezentat de obiectul asupra căruia se desfăşoară activitatea infracţionala(de exemplu – mormânt înseamnă toate anexele aflate pe el şi împrejurul lui:felinar, împrejmuire, obiecte religioase, etc.).

        3. Subiecţii infracţiunii           Subiectul activ – poate fi orice persoana care răspunde penal participaţia

fiind posibilă sub toate formele.         Subiectul pasiv – este statul, societatea interesata în păstrarea unei atitudini

de respect fata de cei dispăruţi.         4.Latura obiectivă            Elementul material - se realizează printr-o acţiune de profanare prin orice

mijloace:- alterare materială;- schimbarea poziţiei sau înfăţişării;- desenare scene obscene;- scriere cuvinte lipsite de respect.Dacă prin profanare se realizează şi conţinutul altei infracţiuni (perversiuni sexuale,

ultraj contra bunurilor moravuri şi tulburarea liniştii publice) se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiune.

              Urmarea imediată - constă în atingerea adusa sentimentului comun de pietate fata de cei morţi.

              Legătura de cauzalitate – între acţiunea făptuitorului şi consecinţe trebuie sa existe şi trebuie dovedita în fata instanţei.

           5.Latura subiectivăPentru existenta infracţiunii este necesar ca fapta să fie săvârşită cu intenţie directa

sau indirecta.          6. Forme. Modalităţi. SancţiuniInfracţiunea de profanare de morminte se pedepseşte doar în forma ei consumata, în

momentul producerii unei acţiuni de profanare.

Singura modalitate normativa are o mare varietate de modalităţi faptice(distrugere, devastare, mutilare cadavru, sustragere bunuri, etc.)

Legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 3 luni şi 3 ani.

  

6.3.3.TULBURAREA FOLOSINŢEI  LOCUINŢEI 

           1. Reglementarea legalăIncriminata în art. 320 C. Pen. infracţiunea constă în fapta prin care se tulbura în mod

repetat folosinţa locuinţei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedica normala folosinţa a locuinţei.

           2. Obiectul infracţiunii              Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de convieţuire a

căror existenta şi dezvoltare este condiţionata de asigurarea folosinţei liniştite şi nestingherite de fiecare locatar al locuinţei sale

             Obiectul  material – nu există.            3. Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă.             Subiectul pasiv – este persoana lezata în drepturile ei.          4.Latura obiectivă             Elementul material – se realizează prin doua acţiuni alternative:- tulburarea repetata a folosinţei locuinţei- împiedicarea normalei folosinţei a locuinţeiAcţiunile se pot materializa în violenta verbala, apeluri telefonice şicanate, folosirea

abuziva a soneriei, volum maxim la aparatele audio-video, etc.             Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile

dintre locatari.             Legătura de cauzalitate – între fapta autorului şi rezultatul socialmente –

periculos, există o legătură care rezultă implicit din săvârşirea faptei.          5. Latura subiectivăPentru existenta infracţiunii este necesar ca fapta să se săvârşească cu intenţie

directa sau indirecta. Mobilul şi scopul nu au importanta pentru existenta infracţiunii dar pot fi avute în vedere de către instanţa la dozarea pedepsei.

       4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni           Legiuitorul incriminează infracţiunea săvârşită în forma consumata respectiv

atunci când s-a realizat suficient de multe tulburări a folosinţei locuinţei sau o singura acţiune de împiedicare a normalei folosinţei.

           Cele doua modalităţi normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.

          Legiuitorul a apreciat ca pentru săvârşirea infracţiunii sancţiunile aplicabile să fie pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda. Punerea în mişcare a

acţiunii penale se face la plângerea prealabila iar împăcarea parţilor înlătura răspunderea penală.

 6.3.4. ULTRAJUL CONTRA BUNURILOR MORAVURI ŞI

TULBURAREA ORDINII ŞI LINISTII PUBLICE 

`                  1. Reglementarea legalăInfracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 321 C. Pen. constă în fapta persoanei care

în public săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii sau se deda la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunurilor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura în alt mod liniştea şi ordinea publică. Fapta are caracter mai periculos când s-a tulburat grav ordinea şi liniştea publică.

                   2. Obiectul infracţiunii                   Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale de convieţuire a

căror existenta şi  dezvoltare este condiţionata de respectarea bunurilor moravuri şi a liniştii publice.

                  Bunurile moravuri înseamnă acele deprinderi, obiceiuri, comportări care în raporturile dintre membrii societăţii sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnitarii umane, cu observarea decentei în atitudini şi cerinţe.

               Liniştea publică este acel atribut al vieţii sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor şi în genere activităţile lor , atunci când participa la forme de viaţa în comun, în public, se desfăşoară în mod paşnic, după norme de respect reciproc, de securitate personala, de încredere în atitudinea şi faptele celorlalţi oameni.

              Obiectul material – nu există decât în cazul în care prin activitatea infracţionala s-au produs distrugeri de bunuri.

             3. Subiecţii infracţiunii                Subiectul activ poate fi orice persoana care răspunde penal, participaţia

fiind posibilă în toate formele.               Subiectul pasiv - este statul ca titular al dreptului şi obligaţiei de

asigurare a ordinii şi liniştii publice, iar în secundar persoanele cărora li s-a adus atingere. Dacă subiect pasiv este o singura persoana nu este infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art.321c.p.

             4. Latura obiectivă                 Elementul material se realizează printr-o acţiune care se poate

materializa prin mai multe acte, gesturi, proferare de cuvinte ori expresii, alte manifestări, etc.

                Cerinţa esenţială - este ca fapta sa se comită în public.              Urmarea imediată –constă în crearea unei stări de pericol pentru

convieţuirea socială.            5. Latura suiectivăPentru existenta infracţiunii legiuitorul a cerut ca fapta să fie săvârşită cu intenţie

directa sau indirecta.            6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni               Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar infracţiunea consumata.

               Modalităţile normative rezultate din text au o mare varietate de modalităţi faptice.

              Pentru săvârşirea faptei legiuitorul a prevăzut pentru varianta simpla pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda, iar pentru varianta agravanta  între 2 şi 7 ani.

                     

6.3.5. ÎNCĂIERAREA             1. Reglementarea legală      Fapta prevăzută şi pedepsită de art. 322 C. Pen. constă în participarea la

încăierare între mai multe persoane. Are caracter mai grav dacă în încăierare s-au produs fapte de vătămare grav a integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane şi nu se cunoaşte autorul şi atinge maximum de gravitate dacă s-a produs moartea unei persoane.

             2. Obiectul infracţiunii                Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind

convieţuirea paşnică şi a căror dezvoltare este condiţionată de ocrotirea liniştii publice şi a securităţii sociale împotriva faptelor de încăierare dintre mai multe persoane.

             Obiectul material – există în măsura în care s-au produs vătămări corporale sau distrugeri materiale.

           3. Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – este de fapt pluralitate naturala de infractori, formata

din persoane care răspund penal, fără ca legea sa ceara o anumita calitate.             Subiectul pasiv – este statul ca titular al drepturilor şi obligaţiilor de

apărare a ordinii publice şi în secundar persoanele care au suferit vătămări corporale, si-au pierdut viaţa ori au suferit pagube materiale.

          4. Latura obiectivă              Elementul material - se realizează prin acţiunea de participare la

încăierare, prin săvârşirea de acte de violenţă (loviri, îmbrânciri, etc.). Nu contează momentul intrării şi ieşirii din încăierare. Având în vedere ca la încăierare participa mai multe persoane constituite în grupuri adverse, toţi participanţii pot avea calitatea de subiect activ şi pasiv.

            Urmarea imediată – constă în starea de pericol pentru ordinea şi liniştea publică .

           Legătura de cauzalitate – între fapta şi consecinţă trebuie să existe.             5. Latura subiectivăPentru existenta infracţiunii legiuitorul a stabilit ca forma de vinovăţie intenţia directă

sau indirectă şi praeterintenţia. În situaţia în care nu se ştie cine a aplicat lovitura prin care s-a produs vătămarea gravă a integrităţii corporale sau moartea, pedeapsa prevăzuta de lege se aplica tuturor participanţilor.

             6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni                 Legiuitorul incriminează şi pedepseşte doar fapta consumata.

                  Cele doua modalităţi normative, una simpla şi una agravanta au o mare varietate de modalităţi faptice. Agravanta se aplica chiar dacă victima care a suferit vătămarea corporală gravă sau moartea a participat la încăierare.

                În varianta simpla legiuitorul a prevăzut ca sancţiune pedeapsa închisorii de la o luna la 6 luni sau amenda, iar în varianta agravanta pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, în cazul vătămării corporale grave şi de la 3 la 10 ani, în cazul decesului unei persoane. Nu se pedepseşte cel care a fost prins în încăierare împotriva voinţei sale sau care a încercat să-i despartă pe participanţi. În caz de vătămare gravă a integrităţii corporale, dacă se cunoaşte autorul se aplica pedeapsa prevăzuta pentru acea infracţiune redusa cu un an.

  

6.3.6. ASOCIEREA PENTRU SAVARSIREA DE INFRACŢIUNI 

               1. Reglementarea legalăInfracţiunea prevăzută de art. 323 C. Pen. constă în fapta persoanei de a iniţia

constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 C. Pen.(complotul) ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unei astfel de asocieri.

              2. Obiectul infracţiunii                  Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind

convieţuirea socială a căror existenta este condiţionată de apărarea securităţii sociale şi a ordinii de drept împotriva pericolului pe care îl generează pentru aceste valori, asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.

               Obiectul material – nu există.             3. Subiecţii infracţiunii                Subiectul activ  este o pluralitate constituita la care se poate adăuga o

pluralitate ocazionala(instigatorii).               Subiectul pasiv este statul ca titular al dreptului şi obligaţiei de asigurare

a ordinii şi liniştii publice, fără a mai fi şi un  subiect secundar.            4. Latura obiectivăa) Elementul material – se realizează prin una din următoarele acţiuni:- asociere înseamnă constituirea prin consens a unei pluralităţi de făptuitori cu

ierarhie organizatorica bine stabilita-iniţierea înseamnă comunicarea ideii de asociere altor persoane precum şi

propunerea de a adera la ideea asocierii.- aderare înseamnă manifestarea de voinţa expresa sau tacita de a face parte din

grupul constituit, existent.- sprijinirea  înseamnă acţiunea unei persoane care deşi nu face parte din grup

ajută sau înlesneşte existenta acestuia, acorda sprijin pentru organizarea activităţilor în vederea cărora a fost constituit grupul.

          Urmarea imediată – constă în existenta stării de pericol, ameninţarea ca se va trece la executarea de acţiuni de genul celor pe care le-au avut în vedere la organizare.

        Legătura de cauzalitate -  între fapta şi consecinţe trebuie să existe.

           5.Latura subiectivă Pentru existenta infracţiunii legiuitorul a stabilit ca trebuie să fie comisa cu intenţie

directa sau indirecta.           6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni               Infracţiunea se pedepseşte doar în forma consumata dar şi epuizata.              Cele patru modalităţi normative respectiv asociere, iniţiere, aderare,

sprijinire au o mare varietate de modalităţi faptice.             Sancţiunea prevăzuta de legiuitor este pedeapsa între 3 şi 15 ani închisoare,

fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea ce intra în scopul asocierii. Dacă s-a săvârşit o infracţiune, atunci există concurs de infracţiuni între infracţiunea săvârşită şi fapta prevăzută şi pedepsită de art. 323 C. Pen.

           Legiuitorul  a prevăzut şi o cauza de nepedepsire respectiv pentru acei participanţi care denunţa autorităţilor asocierea înainte de descoperire şi înainte de a începe săvârşirea de infracţiuni.

 6.3.7. PROSTITUŢIA

           1. Reglementarea legalăPotrivit art. 328 C. Pen. constituie infracţiune fapta persoanei care îşi procura

mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta practicând în acest scop relaţii sexuale cu diferite persoane.

            2. Obiectul infracţiunii              Obiectul juridic special – îl formează relaţiile sociale privind convieţuirea

socială a căror dezvoltare şi normala desfăşurare este condiţionata de procurarea mijloacelor de existenta prin munca, în condiţii de respect pentru regulile morale şi de asigurare a demnitarii persoanei.

             Obiectul material – îl formează bunurile pe care făptuitorul le dobândeşte ca mijloc de existenta.

             3.. Subiecţii infracţiunii                  Subiectul activ  poate fi orice persoana care răspunde penal,

participaţia fiind posibilă doar în forma instigării şi complicităţii.               Subiectul pasiv  este statul, infracţiunea nu are subiect pasiv secundar.            4. Latura obiectivă               Elementul material – îl formează acţiunea de procurare a mijloacelor de

existenta sau numai a principalelor mijloace de existenta prin practicarea relaţiilor sexuale cu diferite persoane.

             Cerinţa esenţială – este sa practice raporturi sexuale cu persoane diferite, fiind vorba de relaţii sexuale normale.

             Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru regulile de convieţuire socială.

           Legătura de cauzalitate – între fapta şi consecinţe trebuie sa existe.           5. Latura subiectivăExistă infracţiune dacă fapta se comite prin intenţie directa.           6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

               Legiuitorul incriminează şi pedepseşte infracţiunea consumata(atunci când după repetarea unui număr de fapte suficient de mare, devine o obişnuinţa), precum şi forma epuizata.

               Celor doua modalităţi normative rezultate din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

             Sancţiunea prevăzuta de lege este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.  

6.3.8. PROXENETISMUL 

              1. Reglementarea legală            Potrivit art. 329 C. Pen., constituie infracţiune indemnul sau înlesnirea

practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoana. Este mai grava fapta atunci când constă în recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie. Are caracter şi mai grav când este săvârşită fata de un minor sau prezintă un alt caracter mai grav.

             2. Obiectul infracţiunii                Obiectul juridic special – îl reprezintă relaţiile sociale privind

convieţuirea socială a căror dezvoltare şi normala desfăşurare este condiţionată de procurarea mijloacelor de existenta prin munca şi în condiţii de respect pentru regulile morale şi de asigurare a demnităţii persoanei împotriva faptelor de transformare a raporturilor sexuale în sursa de trafic şi parazitism.

              Obiectul material – îl formează corpul persoanei care se prostituează.           3. Subiecţii infracţiunii              Subiectul activ – poate fi orice persoana care răspunde penal indiferent

de sex.              Subiectul pasiv – principal este statul iar în secundar persoana constrânsa

la prostituţie sau recrutata la acest scop.            4. Latura obiectivă             Elementul material – se realizează printr-o pluralitate de activităţi

alternative:Îndemnul înseamnă incitarea, trezirea interesului prin promisiunea unei vieţi uşoare,

distractive, etc.Constrângerea care se poate realiza prin mijloace fizice, psihice sau ambele.Înlesnirea înseamnă uşurarea actului prostituţiei (exemplu, asigurarea locuinţei).Recrutarea înseamnă atragerea de noi persoane şi îndrumarea spre prostituţie,

descoperirea sau determinarea unei persoane sa accepte şi sa practice prostituţia.Traficul  înseamnă procurarea şi livrarea de persoane care practica prostituţia.          Cerinţe esenţiale – pentru existenta infracţiunii sunt următoarele:proxenetul sa tragă foloasele de pe urma prostituţieiscopul activităţii proxenetului să fie prostituţia         Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de

convieţuire socială.

        Legătura de cauzalitate – între fapte şi consecinţe se realizează prin acţiunea descrisa în norma de incriminare.

            5. Latura subiectivăFapta se comite numai cu intenţie directa sau indirecta.          6. Forme. Modalităţi. Sancţiuni              Legiuitorul incriminează şi pedepseşte infracţiunea săvârşită în forma

tentativei, a infracţiunii consumate(când s-a comis în una din modalităţi), cat şi a formei epuizate.

            Multiplele modalităţi normative rezultate din text au la rândul lor o foarte mare varietate de modalităţi faptice.

            Având în vedere gravitatea faptei legiuitorul a stabilit sancţiuni pe măsura după cum urmează:

&νβσπ;pentru forma simpla a infracţiunii pedeapsa închisorii între 2 şi 7 ani şi interzicerea unor drepturi pentru forma agravanta pedeapsa închisorii între 3 şi 10 ani şi interzicerea unor drepturi

&νβσπ;pentru fapta săvârşită în condiţiile alin. 3  pedeapsa închisorii între 5 şi 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate sa servească în mod direct sau indirect la comiterea infracţiunii şi cele care au fost dobândite prin infracţiune se confisca. Dacă nu se găsesc bunurile făptuitorul este obligat la plata echivalentului valoric în bani.

        Concepte şi termeni de reţinut        Incaierare,ultraj contra bunelor moravuri,prostitutie,proxenetism,asociere

pentru savarirea de infractiuni.            Teste de evaluare/autoevaluarea.Precizati care sunt infractiunile cu pluralitate de subiecti activi..b.Cine poate fi subiect active al infractiunilor de prostitutie.c.Care este elementul material infractiuniilor de proxenetism. Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 7 UNITATEA DE INVATARE 7

 INFRACTIUNI  CONTRA  CAPACITATII  DE  APARARE  A  ROMANIEI Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romaniei 

prevazute si pedepsite de Codul Penal roman sistematizate pe genuri&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale .  Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucruCursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de

autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

  

ASPECTE COMUNE PRIVIND INFRACŢIUNILE CONTRA CAPACITATII  DE APARARE A ROMANIEI

 1. Condiţii preexistenteObiectul juridic generic – îl formează ansamblul relaţiilor sociale a căror existenta

şi dezvoltare nu ar fi posibilă fără menţinerea capacitaţii de apărare a ţării.

Ea înglobează valorile sociale componente, şi anume: puterea de lupta a forţelor armate rezultata dintr-o buna pregătire şi dintr-o ordine şi disciplina desăvârşite în desfăşurarea activităţilor specifice, loialitate şi comportare vitejeasca pe câmpul de lupta, unitatea de interese a populaţiei şi spiritul ei de rezistenta, atitudinea conştienta a cetăţenilor fata de obligaţiile pe care le au în legătura cu apărarea tarii.

Obiectul material – de regula nu există. Există doar în cazul unor infracţiuni cum ar fi lovirea superiorului sau a sefului, a inferiorului sau a subalternului.

Subiecţii infracţiuniiSubiectul activ – este de regulă un militar, puţine sunt faptele care pot fi săvârşite

de civili. Au statut de militar militarii în termen, elevii şcolilor militate sau instituţiilor militare de învăţământ superior, cadrele militare în activitate, rezerviştii concentraţi sau mobilizaţi.

Subiectul  pasiv – este statul, pe cale de excepţie putând există şi un subiect pasiv secundar.

2. Conţinutul constitutivLatura obiectivăElementul material - se realizează de regula printr-o acţiune,  situaţiile în care

elementul material este o inacţiune fiind foarte rare.Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru capacitatea de

apărare al României.Cerinţe esenţiale – pentru săvârşirea unei infracţiuni legea cere îndeplinirea unor

condiţii speciale(exemplu, câmp de lupta, timp de război, etc.).Latura subiectivăDe regula faptele se comit cu intenţie directa sau indirecta excepţia constituind-o

situaţiile în care fapta se comite din culpa(exemplu, coliziunea). 3. Forme. Modalităţi. SancţiuniLa unele fapte considerate mai periculoase este incriminata şi tentativa: capitularea,

părăsirea câmpului de lupta, zborul neautorizat, părăsirea navei, coborârea pavilionului, coliziunea (dacă este săvârşită cu intenţie în timp de război).Unele dintre fapte se consumă instantaneu (lovirea superiorului sau inferiorului), altele sunt continue (dezertarea care se epuizează odată cu aducerea sau întoarcerea de buna-voie a militarilor în unitate).

Având în vedere gravitatea faptelor pedeapsa prevăzut’ de legiuitor  este detenţia pe viaţ’ alternativ cu închisoarea între 15 şi 25 de ani (capitulare, părăsirea comenzii, coborârea pavilionului, etc.). De regulă, pedeapsa principală este însoţităa de pedepse complementare. Pentru unele dintre fapte este necesară sesizarea comandantului pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

  Concepte şi termeni de reţinutCapitulare, coliziune,zbor neautorizat,timp de razboi,dezertare,parasirea navei. Întrebăria. Ce fapte prevăzute în acest titlu se pot comite numai în timp de război ?b. Cine poate fi subiect activ al infractiunii de coliziune ?

c. Care este elementul material al infractiunii de dezertare ?  Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.

UNITATEA DE INVATARE NR. 8 UNITATEA DE INVATARE 8

                        INFRACTIUNI  CONTRA PACII  SI  OMENIRII  Obiectivele cursului&νβσπ;Prezentarea continutului infractiunilor contra pacii si omenirii prevazute si

pedepsite de Codul Penal .&νβσπ;Studiul şi aprofundarea practicii judiciare în materie în conformitate cu

legislaţia internă şi internaţionalăCompetente conferiteDupă parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: Cunoaşterea noţiunilor de bază specifice disciplinei Utilizarea adecvată a conceptelor operaţionale din domeniu Cunoaşterea şi asimilarea problematicii privind incadrarea juridica a unor fapte

antisociale Cunoaşterea şi înţelegerea specificităţii regimului juridic aplicabil incalcarilor legii Interpretarea normelor de drept penal în raport cu situaţiile concrete Înţelegerea factorilor si mecanismelor care au asigurat continuitatea si permanenta

perfectionare a legislatiei în domeniu Dobândirea capacităţii de analiza a faptelor antisocial prin prisma prevederilor

legislatiei penale Dezvoltarea unor atitudini responsabile şi creatoare faţă de cunoasterea si

aplicarea corecta a legislatiei penale Implicarea în proiecte de cercetare ştiinţifică cu privire la necesitatea respectarii si

aplicarii corecte a legislatiei penale .         Timp alocat 4 oreResurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de un material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate.

   ASPECTE COMUNE PRIVIND INFRACŢIUNI CONTRA PACII ŞI OMENIRII 1. Obiectul infracţiuniiObiectul juridic generic – îl formează  relaţiile sociale referitoare la  coexistenţa

paşnică a statelor şi popoarelor, menţinerea păcii şi securităţii colectivităţilor umane.Obiectul material – există la majoritatea infracţiunilor cu unele excepţii

(propaganda pentru război).2. Subiecţii infracţiuniiSubiect activ – poate fi orice persoană care răspunde penal. Uneori legea cere o

anumită calitate, respectiv subiectul activ trebuie să fie calificat (exemplu, medicul care face experienţe pe oameni).

Subiect pasiv – principal  poate fi statul, un grup naţional, o colectivitate etnică, iar în secundar o persoană fizică vătămată în interesele ei.

3.Latura obiectivăElementul material – se realizează de regulă prin acţiuni.Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială

apărată.Legătura de cauzalitate – nu trebuie dovedită pentru că rezultă din comiterea

faptei.4. Latura subiectivăMarea majoritate a faptelor se comit cu intenţie directă sau indirectă, iar în unele

situaţii de excepţie doar cu intenţie directă calificată prin scopul urmărit (de exemplu, în scopul distrugerii colectivităţii sau grupului etnic, în cazul genocidului).

5. Forme. Modalităţi. SancţiuniDeşi posibile, actele premergătoare nu se pedepsesc decât în situaţia în care sunt

incriminate în mod distinct sub forma unor înţelegeri în vederea săvârşirii infracţiunii de genocid sau ca acte de complicitate anterioară.

Potrivit dispoziţiilor  art. 361 C. Pen. tentativa se pedepseşte la toate infracţiunile contra păcii şi omenirii.

Modalităţilor normative simple sau agravante rezultate din text le corespund o mare varietate de modalităţi faptice.

Fata de gravitatea faptelor legiuitorul a prevăzut sancţiunea detenţiei pe viaţa (genocid) sau la alte fapte (detenţia  pe viaţă, alternativ cu închisoarea).Sancţiunea tăinuirii şi favorizării este expres prevăzuta în art. 361 alin. 2 şi 3 C. Pen.

 Concepte şi termeni de reţinutGenocid, propaganda pentru război, tratamente neomenoase.

  Bibliografie obligatorie:&νβσπ;Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003 (Monitorul Oficial nr.767 din

31.10.2003);&νβσπ;Codul penal al României, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Legea 27/2012&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea specială, suport de curs&νβσπ;Mihail David, Drept penal – partea speciala, Editura Europolis, Constanţa, 2008&νβσπ;Gh.Diaconescu, D.Dinuica, Gh.Bica, M.Ketty-Guyu, C.Duvac, Drept penal –

partea special, Editura Fundaţiei România de Maine, Bucureşti, 2007.&νβσπ;Al. Boroi, Valentin Radu-Sultanescu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială.

Culegere de speţe pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002.