Upload
others
View
15
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
RO RO
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, XXX
[…](2012) XXX draft
25/30
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI
Stat membru: România
care însoţeşte documentul
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind implementarea directivei-cadru privind apa (2000/60/CE)
Planuri de management al bazinelor hidrografice
1
1. INFORMAȚII GENERALE
Figura 1.1: Harta districtului hidrografic
Districte hidrografice internaționale (din cadrul UE)
Districte hidrografice internaționale (din afara UE)
Districte hidrografice naționale (din cadrul UE)
Țări (din afara UE)
Ape de coastă
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
2
România are o populație de 21,5 milioane și o suprafață totală de 238 391 km2. Situată în sud-
estul Europei, România are un relief muntos în partea nordică, în timp ce vasta luncă a
Dunării domină sudul țării. La vărsarea în Marea Neagră, fluviul formează o deltă.
97,4% din suprafața României face parte din districtul hidrografic internațional al Dunării
(DHID), reprezentând aproximativ 29% din suprafața acestuia. Partea românească a DHID
cuprinde 11 sub-bazine hidrografice.
District hidrografic /
Sub-bazin
hidrografic Nume
Dimensiune
(km2)
% din teritoriul
R0
Țări cu frontiere
comune
RO1000 Dunărea 238391 BG, HU, MD, RS, UA
Sub-bazin hidrografic
SO Someș - Tisa 22380 9,4 HU, UA
CR Crișuri 14860 6,3 HU
MU Mureș 28310 11,9 HU
BA Banat 18393 7,7 RS
JI Jiu 16676 47,1 -
OT Olt 24050 10,1 -
AG Argeș - Vedea 21479 9 -
IL Buzău - Ialomița 24699 10,1 -
SI Siret 28116 11,9 UA
PR Prut - Bârlad 20267 8,5 MD, UA
DL Dobrogea Litoral 19161 8 BG, MD, RS, UA
Tabelul 1.1: Prezentare generală a districtului hidrografic al României, inclusiv a sub-bazinelor hidrografice Sursă: Planurile de management al bazinelor hidrografice, raportate în WISE
1:
http://cdr.eionet.europa.eu/ro/eu/wfdart13
Numele
bazinului
hidrografic
internațional
District
hidrografic
național
Țări cu
frontiere
comune
Categoria de
coordonare
1
km² %
Dunărea RO1000 BG, HU,
MD, RS, UA 238 506
29
,6
Tabelul 1.2: Bazine hidrografice transfrontaliere în funcție de categorie (a se vedea partea 8.1 documentul de
lucru al serviciilor Comisiei) și ponderea în România, exprimată în procente2
Categoria 1: Acord de cooperare, organism de cooperare, PMBH existent.
Categoria 2: Acord de cooperare, organism de cooperare existent.
Categoria 3: Acord de cooperare existent.
Categoria 4: Nu există nicio colaborare oficială.
Sursă: Studiul comparativ CE al constrângerilor și măsurilor prevăzute în principalele planuri de management
al bazinelor hidrografice din UE
1 Prezenta anexă referitoare la statul membru reflectă informațiile raportate în WISE de către respectivul stat
membru, informații care s-ar putea să fi fost actualizate de la adoptarea planului de management al bazinului
hidrografic (PMBH). Din acest motiv este posibil să existe unele neconcordanțe între informațiile raportate în
PMBH și cele din WISE.
2 Clasificarea a fost stabilită în cadrul studiului comparativ CE al constrângerilor și măsurilor prevăzute în
principalele planuri de management al bazinelor hidrografice din UE (sarcina 1b: mecanisme de coordonare
internaționale).
3
2. STADIUL RAPORTĂRII PLANURILOR DE MANAGEMENT AL
BAZINELOR HIDROGRAFICE ȘI CONFORMITATEA
2.1 Adoptarea PMBH
Planul de Management al Bazinului Hidrografic al Fluviului Dunărea (PMBH) a fost publicat
la 22.12.2009 și a fost adoptat printr-o hotărâre a guvernului la 26.1.2011. PMBH a fost
transmis Comisiei la 18.3.2011.
2.2 Principalele puncte forte și puncte slabe
Unul dintre punctele forte caracteristice ale PMBH al României constă în faptul că
identifică principalele surse de poluare și că programul de monitorizare este adaptat
în permanență (de exemplu, sunt monitorizate elementele de calitate biologice
relevante). PMBH a fost stabilit printr-o puternică implicare a părților interesate și o
bună coordonare la nivel internațional cu statele membre ale UE și cu țările terțe în
cadrul Comisiei Internaționale pentru Protecția Dunării. Stabilirea metodologiilor se
bazează foarte mult pe ghidurile CIS.
Cu toate acestea există o serie de puncte slabe, printre care:
Utilizarea elementelor de calitate biologice pentru evaluarea stării ecologice nu este
finisată.
Legătura dintre presiunile identificate, obiective și măsuri nu este întotdeauna clară.
Descrierea metodologiilor referitoare, de exemplu, la analiza cost-beneficiu,
excepții etc. este foarte generală.
Evaluarea potențialului ecologic prezintă un nivel de încredere scăzut.
Armonizarea între criteriile abiotice și biotice este încă în curs de desfășurare în
ceea ce privește definirea tipologiilor.
3. GUVERNANȚĂ
3.1 Calendarul de punere în aplicare
PMBH a fost publicat la 22.12.2009 și introdus în sistemul WISE la 22.3.2010. S-au făcut
completări ulterioare la 11.3.2011, 21.3.2011, 29.6.2011, 27.2.2012 și 12.3.2012 (ca răspuns
la solicitarea suplimentară din partea SEE).
Tabelul de mai jos prezintă datele consultărilor cu privire la programul de lucru, problemele
semnificative referitoare la gospodărirea apelor) și proiectul de PMBH (din WISE
secțiunea 1.3.2), după cum se prevede la articolul 14 din directiva-cadru privind apa.
În plus, planul național final de management aferent porțiunii românești a DHID a fost
publicat conform planificării, la 22.12.2009, fiind aprobat de autoritățile naționale la 26.2011.
4
District
hidrografic Calendar
Program
de lucru
Declarație cu
privire la
consultare
Probleme
semnificative
privind
gospodărirea
apelor
Proiect de
PMBH
PMBH
final
Termene 22.6.2006 22.6.2006 22.6.2006 22.12.2007 22.12.2008 22.12.2009
RO1000 22.12.2006 20.12.2007 22.12.2008 22.12.2009
Tabelul 3.1.1: Calendarul diferitelor etape ale procesului de punere în aplicare Sursă: WISE
3.2 Măsuri administrative
Administrația Națională „Apele Române” (ANAR) a fost înființată în 2002, în calitate de
autoritate de administrare a apelor din România. Împreună cu Ministerul Mediului și
Pădurilor, ANAR a fost desemnată autoritatea competentă în ceea ce privește implementarea
directivei-cadru privind apa în România în cele 11 Administrații Bazinale de Apă cuprinse de
porțiunea românească a DHID.
ANAR elaborează schemele directoare de amenajare și management ale bazinelor
hidrografice sub coordonarea Ministerului Mediului. În cadrul ANAR a fost creat un
departament pentru elaborarea PMBH, iar în cadrul Institutului de Hidrologie și Gospodărire a
Apelor, aflat în subordinea ANAR, s-a înființat un departament pentru elaborarea planurilor
referitoare la districtele hidrografice, misiunea acestuia fiind să asigure managementul
aspectelor cantitative ale resurselor de apă.
PMBH național al României a fost elaborat în conformitate cu PMBH internațional al Dunării
coordonat de ICPDR. Cadrul creat împreună cu alte țări din bazinul Dunării a fost folosit ca
bază pentru planurile naționale de management și pentru planurile de management al sub-
bazinelor hidrografice. Planul național reprezintă o sinteză a celor 11 planuri de management
elaborate pentru cele 11 sub-bazine hidrografice.
5
Figura 3.2.1: Organigrama autorităților de gospodărire a apelor care pun în aplicare directiva-cadru privind
apa în România
3.3 Planurile de management al bazinelor hidrografice – structură, caracter
complet, statut juridic
Ministerul Mediului a coordonat elaborarea planului național de management de către ANAR,
care, la rândul său, a supravegheat elaborarea planurilor de management al sub-bazinelor
hidrografice de către cele 11 Administrații Bazinale de Apă. Capitolele referitoare la apele
subterane au fost realizate de către Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
Cele 11 planuri de management al sub-bazinelor hidrografice au fost apoi aprobate de
Comitetele de Bazin. Aceste structuri au ca scop sprijinirea consultării publice în fiecare
Ministerul Mediului și
Pădurilor
Comisia
Europeană
Comisia internațională pentru protecția fluviului
Dunărea (ICPDR)
Responsabilii UE în domeniul apei
Secretariatul Consiliului
interministerial al
apelor
Grupul de experți în managementul bazinelor
hidrografice
Administrația Națională „Apele
Române” Departmentul managementul
bazinelor hidrografice
Ministere și
autorități de resort Institute de cercetare
Administrații Bazinale de Apă – planuri de management al bazinelor
hidrografice(11 sub-bazine hidrografice)
Comitetele de Bazin
(autorități locale, părți interesate)
Co
ord
on
are
a P
MB
H c
u ț
ări
le în
vec
inate
6
Administrație Bazinală de Apă prin implicarea părților interesate locale în procesul de luare a
deciziilor.
În 2010, planul național (sinteza celor 11 planuri privind sub-bazinele hidrografice) a realizat
evaluarea strategică de mediu (SEA). În urma SEA s-a elaborat un raport de mediu, care a fost
supus consultărilor publice împreună cu planul național. Raportul de mediu finalizat a fost
transmis autorității naționale pentru a primi autorizația de mediu. PMBH național a fost în
cele din urmă adoptat prin hotărâre de guvern.
Guvernul adoptă planurile de management al bazinelor hidrografice printr-o hotărâre. Potrivit
Constituției României, Guvernul emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. Prin
urmare, o hotărâre de guvern nu poate contrazice nicio lege și este mai presus de orice act
emis de administrațiile locale. Legea apelor prevede că toate programele și deciziile
administrative, care au legătură cu apele, trebuie să fie în concordanță cu prevederile PMBH
aprobat.
Efectul obligatoriu al obiectivelor de mediu stabilite în PMBH este reglementat în
conformitate cu Legea apelor. Cu toate acestea, având în vedere că toate programele și
deciziile administrative trebuie să fie în concordanță cu PMBH, obiectivele de mediu cuprinse
în acesta au un caracter obligatoriu pentru autoritățile care pot fi responsabile cu elaborarea
programelor sau cu emiterea deciziilor administrative, dar și pentru utilizatorii de apă care
aplică PMBH și programele de măsuri.
3.4 Consultarea publicului, implicarea părților interesate
Planurile de management pentru cele 11 sub-bazine hidrografice au fost aprobate de
Comitetele de Bazin, care constituie principala unitate care se ocupă cu de consultarea și
informarea publicului la nivel local și la nivel de bazin. Comitetul de Bazin asigură procesul
de consultare publică în domeniul gospodăririi apelor, prin implicarea comunităților locale, a
utilizatorilor de apă, a beneficiarilor de servicii de gospodărire a apelor, a autorităților locale,
a ONG-urilor etc.
Între 22.12.2008 și 10.11.2009, proiectele planurilor de management pentru cele
11 sub-bazine hidrografice au fost disponibile spre consultare publică pe paginile de internet
ale ANAR și ale Administrațiilor Bazinale de Apă și au fost organizate reuniuni publice
pentru a cunoaște reacțiile părților interesate relevante. În 2010, PMBH național, care
reprezintă sinteza celor 11 planuri privind sub-bazinele hidrografice, a realizat o evaluare
strategică de mediu. În urma SEA s-a elaborat un raport de mediu, care a fost dezbătut cu
părțile interesate și înaintat Ministerului Mediului spre aprobare.
Pe lângă cele patru reuniuni organizate în 2008 în fiecare sub-bazin hidrografic cu părțile
interesate din diferite sectoare (comunități locale, industrie, agricultură, energie hidroelectrică,
alți utilizatorii de apă, ONG-uri, universități), în 2009, au avut loc alte două reuniuni în
fiecare sub-bazin hidrografic. Documentele au fost disponibile on-line între decembrie 2008 și
noiembrie 2009, ceea ce a permis obținerea unui feedback permanent în timpul perioadei de
consultare. Reacțiile au fost strânse cu ajutorul chestionarelor distribuite și al versiunilor
acestora disponibile on-line. Publicul a fost informat prin comunicate de presă, articole în
mass-media, fluturași, materiale trimise prin poștă părților interesate și dezbateri la nivel de
Comisie de Bazin.
7
Unele dintre măsurile sugerate în timpul consultărilor publice au fost incluse în PMBH. Ca
răspuns la consultările publice, unele termene au fost schimbate, au fost incluse noi măsuri,
s-a început o coordonare cu alte politici. Au fost luate în considerare noi sugestii pentru
următoarele cicluri de management al bazinelor hidrografice, precum modalități de
îmbunătățire a difuzării informațiilor și feedback-ului pentru următoarele cicluri, mecanisme
de sporire a controlului, măsuri suplimentare pentru corpurile de apă la risc, îmbunătățirea
cooperării dintre responsabilii cu gospodărirea apelor și utilizatori etc.
3.5 Cooperarea și coordonarea cu țările terțe
În districtul hidrografic al Dunării (DHD), țările cooperează în cadrul Convenției pentru
protecția fluviului Dunărea (1994). În 1998, s-a înființat Comisia internațională pentru
protecția fluviului Dunărea (ICPDR) care coordonează toate activitățile desfășurate în cadrul
acestei convenții, fiind responsabilă de punerea în aplicare a directivei-cadru privind apa în
DHD și de elaborarea PMDHD (publicat la sfârșitul anului 2009).
Planul național de management al României a fost elaborat sub îndrumarea ICPDR, iar
prevederile sale au fost incluse în planul de management al districtului hidrografic al Dunării.
Pentru captările de apă transfrontaliere (de exemplu, bazinul hidrografic al Tisei, Delta
Dunării) planurile de management sunt elaborate sub coordonarea ICPDR pe baza contribuției
țărilor dețin respectiva captare în comun. Pentru bazinul hidrografic al Tisei, planul de
management a fost finalizat în 2010, în timp ce pentru Delta Dunării raportul prevăzut la
articolul 5 este în curs de elaborare.
La nivelul bazinului hidrografic al fluviului Dunărea, ICPDR coordonează integrarea
activităților de gospodărire a apelor în alte politici sectoriale precum navigație și hidroenergie.
4. CARACTERIZAREA DISTRICTELOR HIDROGRAFICE
4.1 Categorii de apă din districtul hidrografic
Partea românească a districtului hidrografic al Dunării include toate cele 4 categorii de corpuri
de apă de suprafață: râuri, lacuri, ape tranzitorii și ape costiere.
4.2 Tipologia apelor de suprafață
S-a stabilit tipologia pentru toate cele 4 categorii de corpuri de apă de suprafață. Tipologia
pentru apele de suprafață a fost parțial validată cu ajutorul datelor biologice, această activitate
fiind încă în curs de desfășurare. S-au stabilit condiții de referință folosindu-se judecata
experților și o abordare bazată pe spațiu (inclusiv utilizând date istorice).
În cazul râurilor, este încă necesară o intercalibrare, utilizarea Indexului european pentru
fauna piscicolă (EFI) fiind abia la început. În privința cursurilor de apă nepermanente
(temporare), care reprezintă 35% din numărul total de corpuri de apă, având în vedere
diversitatea și heterogenitatea lor, ar putea fi necesară o mai mare diferențiere hidrologică,
urmată de investigații ale comunităților biologice specifice tipurilor respective. La momentul
elaborării primului PMBH, procesul de validare a tipologiei abiotice prin investigarea
8
elementelor biologice pentru lacurile naturale și pentru cele de acumulare era în curs de
desfășurare, urmând să fie finalizat în viitor. Pentru apele tranzitorii, s-a utilizat judecata
experților pe baza datelor istorice și a informațiilor obținute prin monitorizare. S-au folosit
orientările europene pentru toate cele 4 categorii de corpuri de apă de suprafață. Pentru apele
costiere, judecata experților s-a bazat pe date istorice și informații obținute prin monitorizare,
iar intercalibrarea a fost efectuată între 2004 și 2007 pentru unele comunități biologice și a
continuat după 2008.
Numărul de tipuri pentru fiecare categorie de apă: râuri – 20 de tipuri de cursuri de apă (4
temporare); lacuri – 18 tipuri de lacuri naturale, 14 tipuri de lacuri de acumulare; ape
tranzitorii – 2 tipuri; ape costiere – 2 tipuri.
9
4.3 Delimitarea corpurilor de apă de suprafață
În general, România a identificat 3 399 corpuri de apă de suprafață, dintre care 3 262 sunt
corpuri de apă-râuri.
District
hidrografic
Ape de suprafață Ape subterane
Râuri Lacuri Tranzitorii Costiere
Număr
Lungime
medie
(km)
Număr
Suprafaț
ă medie
(km2)
Număr
Supraf
ață
medie
(km2)
Număr
Suprafaț
ă medie
(km2)
Număr
Supraf
ață
medie
(km2)
RO1000 3262 23 131 8 2 391 4 143 142 1857
Tabelul 4.3.1: Corpuri de apă de suprafață, corpurile de apă subterană și dimensiunile acestora Sursă: WISE
Delimitarea corpurilor de apă se bazează pe categoria, tipologia și caracteristicile fizice ale
apelor de suprafață. Criterii suplimentare: starea apelor, alterările hidromorfologice. După
2008, au fost adăugate criterii biologice.
Corpurile de apă mici (râuri cu o zonă de captare < 10 km2; lacuri mai mici de 50 ha) au fost
grupate într-un singur corp de apă, atât timp cât acestea erau supuse acelorași presiuni, erau în
aceeași stare și de același tip. În unele cazuri (bazine hidrografice mici), întregul râu s-a
considerat ca fiind un singur corp de apă dacă aceasta nu este afectat sau dacă acesta este
influențat, în principal, de un anumit tip de presiune (de exemplu, hidroenergie, captare de apă,
agricultură, industrie etc.).
4.4 Identificarea presiunilor și a impacturilor semnificative
În România s-au identificat următoarele presiuni ca având un impact semnificativ asupra
corpurilor de apă: sursele de poluare punctiforme și difuze, inclusiv utilizarea terenurilor și
alterările hidromorfologice. Proiectele viitoare de infrastructură, sursele cu risc potențial
ridicat de poluare accidentală, activitățile de piscicultură/acvacultură, extracția de nisip și
balast din albiile râurilor și exploatările forestiere au fost identificate ca fiind alte tipuri de
presiuni care ar putea avea un impact asupra corpurilor de apă.
10
District
hidrografic
Nicio
presiune
Sursă
punctiformă
Sursă
difuză
Captare a
apei
Regularizări
ale debitelor și
alterări
morfologice
Managementul
râurilor
Managementul
apelor tranzitorii
și costiere
Alte alterări
morfologice Alte presiuni
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
RO1000 1914 56,31 260 7,65 1105 32,51 49 1,44 445 13,09 115 3,38 2 0,06 6 0,18 78 2,29
Tabelul 4.4.1: Numărul și procentul de corpuri de apă de suprafață afectate de presiuni semnificative Sursă: WISE
11
Figura 4.4.1: Graficul procentelor de corpuri de apă de suprafață afectate de presiuni semnificative 1 = nicio presiune
2 = sursă punctiformă
3 = sursă difuză
4 = captare de apă
5 = regularizări ale debitelor și alterări morfologice
6 = managementul râurilor
7 = managementul apelor tranzitorii și costiere
8 = alte alterări morfologice
9 = alte presiuni
Sursă: WISE
12
Pentru analiza presiunilor și a impactului s-a folosit conceptul DPSIR (Driver-Pressure-State-
Impact-Response – Activitate antropică-Presiune-Stare-Impact-Răspuns). Evaluarea
presiunilor semnificative a fost făcută pe baza cerințelor din directivele europene și din
reglementările naționale.
Criteriile pentru sursele de poluare punctiforme se bazează pe limite/criterii specifice definite
în directivele europene în domeniul apei transpuse în legislația națională (directiva privind
tratarea apelor urbane reziduale - UWWTD, directiva privind prevenirea și controlul integrat
al poluării, directiva privind substanțele periculoase).
Surse difuze de poluare semnificative sunt considerate: aglomerările umane care nu au
sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare și eliminare a
nămolului din stațiile de epurare, fermele agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare
de stocare/utilizare a dejecțiilor, localitățile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea
cu nitrați din surse agricole, depozitele industriale, sistemele de stocare de deșeuri
neconforme, siturile industriale abandonate etc. Raportul național din 2004 a subliniat faptul
că cele mai importante surse difuze de poluare sunt situate în vecinătatea zonelor vulnerabile
și potențial vulnerabile identificate în conformitate cu Directiva privind nitrații 91/676/CEE.
Atât sursele de poluare punctiforme, cât și cele difuze contribuie la poluarea chimică,
presiunile principale fiind reprezentate de aglomerările umane, industrie, agricultură și modul
de utilizare a terenurilor.
Tipurile și mărimea presiunilor hidromorfologice au fost definite pe baza recomandărilor din
Documentul CIS de orientare nr. 3 – Presiuni și impacturi (IMPRESS) și a criteriilor
proiectului regional UNDP-GEF al Dunării, care țin seama de lucrările hidrotehnice,
magnitudinea presiunii și efectele acestora asupra ecosistemelor. Principalele presiuni
hidromorfologice luate în considerare sunt barajele, deversoarele, regularizările și îndiguirile,
derivațiile, apărările de maluri, căile navigabile/canalele, captările/restituțiile de apă,
navigația, proiectele viitoare de infrastructură și alte lucrări executate la nivelul corpurilor de
apă de suprafață în scopuri diferite.
4.5 Zone protejate
În România, au fost desemnate peste 2 500 de zone protejate, conform informațiilor furnizate
WISE.
Dintre acestea, 1 879 de zone sunt destinate captării de apă potabilă în temeiul articolului 7
din directiva-cadru privind apa.
13
District
hidrografic
Număr de zone protejate3
Art
ico
lul
7
Ca
pta
re d
e
ap
ă p
ota
bil
ă
Îmb
ăie
re
Pă
sări
Alt
ele
euro
pen
e
Peș
ti
Ha
bit
ate
La
niv
el l
oca
l
La
niv
el
na
țio
na
l
Azo
tați
Mo
lușt
e
UW
WT
RO1000 1879 35 106 - 12 213 - 381 42 4 -
Tabelul 4.5.1: Numărul de zone protejate de toate tipurile în fiecare district hidrografic și la nivelul întregii țări,
pentru apele de suprafață și cele subterane4
Sursă: WISE
5. MONITORIZAREA
5.1 Descriere generală a rețelei de monitorizare
Figura 5.1: Hărți cu stațiile de monitorizare a apelor de suprafață (stânga) și a apelor subterane (dreapta)
• Stații de monitorizare a râurilor
• Stații de monitorizare a lacurilor
• Stații de monitorizare a apelor tranzitorii
• Stații de monitorizare a apelor costiere
• Stații de monitorizare a apelor de suprafață neclasificate
• Stații de monitorizare a apelor subterane
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
3 Întreaga suprafață a României este o zonă sensibilă la nutrienți.
4 Aceste informații corespund zonelor protejate raportate în temeiul Directivei-cadru privind apa. Este posibil
să se fi raportat mai multe/alte informații în temeiul obligațiilor prevăzute de alte directive.
14
Toate cele patru categorii de ape de suprafață și ape subterane sunt monitorizate în cadrul
unor programe de supraveghere și programe operaționale separate, elaborate în conformitate
cu cerințele directivei-cadru privind apa.
15
District hidrografic
Râuri Lacuri
QE
1.1
Fit
op
lan
cto
n
QE
1.2
Alt
ă f
loră
acv
ati
că
QE
1.2
.3 M
acr
ofi
te
QE
1.2
.4 F
ito
ben
tos
QE
1.3
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
QE
1.4
Peș
ti
QE
1.5
Alt
e sp
ecii
QE
2 E
lem
ente
de
cali
tate
hid
rom
orf
olo
gic
e
QE
3.1
Pa
ram
etr
i g
ener
ali
3 P
olu
an
ții
spec
ific
i
nep
rio
rita
ri
QE
3.4
Alț
i p
olu
an
ți n
ați
on
ali
QE
1.1
Fit
op
lan
cto
n
QE
1.2
Alt
ă f
loră
acv
ati
că
QE
1.2
.3 M
acr
ofi
te
QE
1.2
.4 F
ito
ben
tos
QE
1.3
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
QE
1.4
Peș
ti
QE
1.5
Alt
e sp
ecii
QE
2 E
lem
ente
de
cali
tate
hid
rom
orf
olo
gic
e
QE
3.1
Pa
ram
etri
gen
era
li
3 P
olu
an
ții
spec
ific
i
nep
rio
rita
ri
QE
3.4
Alț
i p
olu
an
ți n
ați
on
ali
RO1000
District hidrografic
Tranzitorii Costiere
QE
1.1
Fit
op
lan
cto
n
QE
1.2
Alt
ă f
loră
acv
ati
că
QE
1.2
.1 M
icro
alg
e
QE
1.2
.2 A
ng
iosp
erm
e
QE
1.3
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
QE
1.4
Peș
ti
QE
1.5
Alt
e sp
ecii
QE
2 E
lem
ente
de
cali
tate
hid
rom
orf
olo
gic
e
QE
3.1
Pa
ram
etri
gen
era
li
3 P
olu
an
ții
spec
ific
i
nep
rio
rita
ri
QE
3.4
Alț
i p
olu
an
ți n
ați
on
ali
QE
1.1
Fit
op
lan
cto
n
QE
1.2
Alt
ă f
loră
acv
ati
că
QE
1.2
.1 M
icro
alg
e
QE
1.2
.2 A
ng
iosp
erm
e
QE
1.3
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
QE
1.4
Peș
ti
QE
1.5
Alt
e sp
ecii
QE
2 E
lem
ente
de
cali
tate
hid
rom
orf
olo
gic
e
QE
3.1
Pa
ram
etri
gen
era
li
3 P
olu
an
ții
spec
ific
i
nep
rio
rita
ri
QE
3.4
Alț
i p
olu
an
ți n
ați
on
ali
RO1000
Tabelul 5.1.1: Elementele de calitate monitorizate
Elemente de calitate monitorizate
Elemente de calitate nemonitorizate
- Nu se aplică
Sursă: WISE
16
District
hidrografic
Râuri Lacuri Tranzitorii Costiere Ape subterane
Supr. Op. Supr. Op. Supr. Op. Supr. Op. Supr. Op. Cant.
RO1000 1263 547 434 228 12 12 42 42 2365 1224 3338
Total pe tipul de
sit 1263 547 434 228 12 12 42 42 2365 1224 3338
Număr total de
puncte de
monitorizare5
1263 434 12 42 3397
Tabelul 5.1.2: Numărul de puncte de monitorizare în funcție de categoria de apă
Supr. = de supraveghere
Op. = operațional
Cant. = cantitativ
Sursă: WISE
5.2 Monitorizarea apelor de suprafață
În programul de monitorizare sunt incluse elementele de calitate relevante, dar și elemente
opționale, cu excepția QE 2-7 în apele tranzitorii care nu este relevant pentru apele tranzitorii
lacustre. Cu toate acestea, nu toți parametrii sunt măsurați în prezent în fiecare punct de
supraveghere, deoarece programul de monitorizare depinde de relevanța elementelor de
monitorizare față de categoria și tipul corpurilor de apă și presiunile asociate.
Programul de monitorizare este desfășurat anual și toate punctele de monitorizare au fost
definite ca fiind puncte de supraveghere. Rețelele pentru monitorizarea de supraveghere și
monitorizarea operațională se suprapun. Un punct de monitorizare poate ține de mai multe
programe pentru apele de suprafață și poate include mai multe subpuncte de monitorizare. Un
corp de apă poate avea una sau mai multe stații de monitorizare, însă elementele de calitate se
monitorizează la stația reprezentativă.
În continuare se descriu elementele de calitate biologice monitorizate în cadrul monitorizării
operaționale. Nu este însă clar modul în care acestea au fost alese pentru a detecta presiunile
existente.
Râuri
Fitoplancton: se monitorizează în toate cursurile de apă, cu excepția celor din zonele montane
cu debit rapid și pante ample în cazul cărora acesta nu este un element de calitate pertinent;
fitobentos: se monitorizează numai în zonele în care substratul permite dezvoltarea acestora și
prelevarea de probe; macrofite: se monitorizează numai în zonele în care substratul permite
dezvoltarea acestora și prelevarea de probe; macrozoobentos: în toate tipurile de râuri;
ihtiofaună: în toate tipurile de râuri.
Lacuri
Fitoplancton: se monitorizează în toate în toate tipurile de lacuri, în mijlocul lacului;
fitobentos: în toate tipurile de lacuri; macrofite: se monitorizează în toate tipurile de lacuri în
5 Numărul de puncte calculat din datele raportate la nivel de sit. În cazul în care nu există date raportate la
nivelul siturilor, atunci tabelul se completează cu datele raportate la nivel de program.
17
care substratul permite dezvoltarea acestora și prelevarea de probe, cu excepția celor situate la
altitudine mare (>2 000 m); macrozoobentos: se monitorizează în toate tipurile de lacuri în
zona litorală și în cea eulitorală; ihtiofaună: în toate tipurile de lacuri.
Lacuri de acumulare
Fitoplancton: se monitorizează în secțiunea barajului și în mijlocul lacului; fitobentos: se
monitorizează numai în secțiunea barajului; macrofite: se monitorizează în toate tipurile de
lacuri de acumulare, dar numai în zonele în care substratul permite dezvoltarea acestora și
prelevarea de probe; macrozoobentos: nu se monitorizează în conformitate cu rezultatele
intercalibrării; ihtiofaună: se monitorizează în zona barajului și în mijlocul lacului.
Informațiile de mai sus se aplică în cazul tuturor categoriilor de ape.
Se pun la dispoziție lista parametrilor monitorizați și informații generale despre substanțele
prioritare și poluanții specifici și nespecifici. Substanțele incluse în directiva-cadru privind
apa se monitorizează dacă sursele de poluare includ evacuări semnificative de astfel de
substanțe.
Sedimentele și biota se monitorizează în toate categoriile de ape. Atât în cazul monitorizării
de supraveghere, cât și al monitorizării operaționale, frecvența de prelevare a probelor este
anuală pentru sedimente, în timp ce pentru biotă prelevările se fac numai în cadrul
programului operațional (anual).
Corpurile de apă fără puncte de monitorizare au fost evaluate luând în considerare datele de
monitorizare obținute din alte corpuri de apă cu aceeași tipologie și presiune antropică. S-a
aplicat gruparea în special pentru râuri, în cazul cărora se monitorizează doar 1 263 de situri
din totalul de 3 262 de corpuri de apă evaluate. Pentru lacuri, ape tranzitorii și ape costiere,
numărul de puncte de monitorizare este mai mare decât numărul de corpuri de apă evaluate.
Programul de monitorizare românesc este elaborat pe baza Ghidului CIS nr. 7 privind
monitorizarea și este coordonat cu celelalte țări din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea
prin intermediul ICPDR.
Numărul total de stații de monitorizare s-a modificat de la raportul din 2007, programul actual
de monitorizare cuprinzând 1 263 de situri pentru râuri, 434 pentru lacuri, 12 pentru apele
tranzitorii și 42 pentru apele costiere.
5.3 Monitorizarea apelor subterane
Pentru apele subterane, programele de monitorizare presupun monitorizarea de supraveghere
cantitativă și chimică și monitorizarea operațională chimică. Se monitorizează parametrii de
bază, în timp ce monitorizarea altor poluanți se bazează pe analiza presiunilor. Programele de
monitorizare vizează nivelul apelor subterane, conținutul de oxigen, valoarea pH-ului,
conductivitatea, azotații, amoniul și alți poluanți.
Monitorizarea stării chimice se face în raport cu valorile fondului natural. Monitorizarea este
în măsură să detecteze tendințele. Evaluarea tendințelor s-a realizat pe baza seturilor de date
de monitorizare înregistrate între 2004 și 2008.
18
Monitorizarea apelor subterane transfrontaliere se efectuează de către țările care utilizează
abordările ICPDR. Procesul de armonizare cu țările terțe în ceea ce privește bazinul
hidrografic (Ucraina, Moldova, Serbia) este în derulare.
5.4 Monitorizarea zonelor protejate
Nu există un program specific de monitorizare a zonelor de protecție pentru captările de apă
potabilă, însă monitorizarea operațională și de supraveghere vizează situri dedicate
articolului 7 pentru monitorizarea râurilor, lacurilor și apelor tranzitorii (apele costiere nu fac
obiectul captării de apă potabilă): 99 de situri asigură monitorizarea zonelor de protecție
pentru captările de apă din surse de suprafață. Situația este similară în ceea ce privește
corpurile de apă subterană, în cazul cărora monitorizarea zonelor de protecție pentru captările
de apă potabilă este inclusă în programele de monitorizare de supraveghere cantitativă și
chimică și în programele de monitorizare operațională chimică pentru corpurile de apă
subterană. Numărul total de puncte de monitorizare a apelor subterane asociate captării de apă
potabilă este de 105.
District
hidrografic
Ape de suprafață
Ape
subterane
potabile
Captare a
apei
potabile
din surse
de
suprafață
Calitate
a apei
potabile
Apă de
îmbăier
e
Situr
i
păsăr
i
Peșt
i
Situri
habitat
e
Azotaț
i
Molușt
e
UWW
T
RO1000 67 99* 0 168 192 231 610 18 0 105
Tabelul 5.3.1: Numărul de puncte de monitorizare din zonele protejate6
Notă: *Număr de puncte de monitorizare raportat la nivel de program. Sursă: WISE și RO
Există diferențe semnificative față de datele pentru 2007 prezentate în raportul Comisiei
referitor la implementarea directivei-cadru privind apa, publicat în 2009, în care erau
menționate 249 de situri pentru Directiva păsări, 113 pentru Directiva privind apa potabilă,
313 pentru pești, 301 pentru azotați și 97 pentru apele subterane.
6. PREZENTARE GENERALĂ A STĂRII (ECOLOGICE, CHIMICE, A
APELOR SUBTERANE)
64% din totalul corpurilor de apă de suprafață din România au fost evaluate ca fiind în stare
ecologică bună sau mai bună. Numai în cazul a mai puțin de 2% din corpurile de apă de
suprafață evaluarea a indicat o stare ecologică slabă sau proastă.
6 Numărul de puncte calculat din datele raportate la nivel de sit. În cazul în care nu există date raportate la
nivelul siturilor, atunci tabelul se completează cu datele raportate la nivel de program.
19
District
hidrografic Total
Foarte
bună Bună Moderată Slabă Proastă Necunoscută
Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr.
(%)
RO1000 2791 145 5,2 1647 59,0 946 33,9 34 1,2 19 0,7 0 0
Tabelul 6.1: Starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață naturale. Sursă: WISE
District
hidrografic Total
Foarte
bună Bună Moderată Slabă Proastă Necunoscută
Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%) Nr. (%)
RO1000 608 0 0 228 37,5 373 61,3 0 0 1 0,2 6 1,0
Tabelul 6.2: Potențialul ecologic al corpurilor de apă artificiale și puternic modificate. Sursă: WISE
Peste 93% din corpurile de apă de suprafață din România sunt evaluate ca fiind în stare
chimică bună, mai puțin de 7% fiind evaluate în stare chimică slabă, conform informațiilor
raportate în sistemul WISE.
District
hidrografic Total
Bună Slabă Necunoscută
Nr. % Nr. % Nr. %
RO1000 2791 2619 93,8 172 6,2 0 0
Tabelul 6.3: Starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață naturale. Sursă: WISE
District
hidrografic Total
Bună Slabă Necunoscută
Nr. % Nr. % Nr. %
RO1000 608 546 89,8 56 9,2 6 1,0
Tabelul 6.4: Starea chimică a corpurilor de apă artificiale și puternic modificate. Sursă: WISE
România a raportat că 87% din corpurile de apă subterană au o stare chimică bună, în timp ce
13% dintre acestea sunt într-o stare proastă. Au fost evaluate toate corpurile de apă subterană.
District
hidrogra
fic
Total Bună Slabă Necunoscută
Nr. % Nr. % Nr. %
RO1000 142 123 86,6 19 13,4 0 0
Tabelul 6.5: Starea chimică a corpurilor de apă subterană. Sursă: WISE
Toate corpurile de apă subterană sunt evaluate ca fiind în stare cantitativă bună conform
datelor raportate de România. Au fost evaluate toate corpurile de apă subterană.
20
District
hidrogra
fic
Total Bună Slabă Necunoscută
Nr. % Nr. % Nr. %
RO1000 142 142 100 0 0 0 0
Tabelul 6.6: Starea cantitativă a corpurilor de apă subterană Sursă: WISE
În total, aproape 60% din corpurile de apă de suprafață din România au fost evaluate ca fiind
în stare bună în 2009. Conform informațiilor raportate WISE, numărul de corpuri de apă de
suprafață în stare bună se așteaptă să crească cu 4,7% în 2015.
86% din corpurile de apă subterană au fost evaluate ca fiind în stare bună în 2009. Nu se
prevede nicio îmbunătățire în acest sens în România până în 2015.
21
District
hidrografic Total
Stare globală (ecologică și chimică)
Stare
ecologică
bună 2021
Stare
chimică
bună 2021
Stare
ecologică
bună 2027
Stare
chimică
bună 2027
Excepții globale 2009 (% din
total corpuri de apă de
suprafață)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 -
2015
Art. 4
alin.
(4)
Art. 4
alin.
(5)
Art. 4
alin.
(6)
Art.
4
alin.
(7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 3399 2008 59,1 2167 63,8 4,7 36 0 0 0
Tabelul 6.7: Corpuri de apă de suprafață: prezentare generală a stării din 2009 și a stării preconizate pentru 2015, 2021 și 20277
Corpurile de apă cu stare bună în 2009 se împart în următoarele categorii:
1. Starea ecologică este foarte bună sau bună și starea chimică este bună, excepțiile nu sunt luate în considerare
Corpurile de apă despre care se preconizează că vor atinge o stare ecologică bună în 2015 se împart în următoarele categorii:
1. Starea ecologică este foarte bună sau bună și starea chimică este bună, excepțiile nu sunt luate în considerare
2. Starea chimică este bună, iar starea ecologică este moderată sau sub acest nivel, însă nu există excepții de la obiectivele de stare ecologică
3. Starea ecologică este foarte bună sau bună, iar starea chimică bună nu este atinsă, însă nu există excepții de la obiectivele de stare chimică
4. Starea ecologică este moderată sau sub acest nivel, iar starea chimică bună nu este atinsă, însă nu există excepții de la obiectivele de stare ecologică sau chimică
Notă: Nu se iau în considerare corpurile de apă fie cu stare ecologică, fie cu stare chimică necunoscută/neclasificată/nu se aplică
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
7 Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice.
22
District
hidrogra
fic
Total
Stare ecologică
Stare
ecologică
bună 2021
Stare ecologică
bună 2027
Excepții de la obiectivele de stare
ecologică (% din total corpuri de apă de
suprafață)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 -
2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art. 4 alin. (7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 2791 1792 64,2 1891 67,8 3,5 32,4 0 0 0
Tabelul 6.8: Corpuri de apă de suprafață naturale: starea ecologică în 2009 și starea preconizată pentru 2015, 2021 și 20278
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
District
hidrogra
fic
Total
Stare chimică
Stare chimică
bună 2021
Stare chimică
bună 2027
Excepții de la obiectivele de stare
chimică (% din total corpuri de apă de
suprafață)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 -
2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art. 4 alin. (7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 2791 2619 93,8 2634 94,4 0,5 5,7 0,04 0 0
Tabelul 6.9: Corpuri de apă de suprafață naturale: starea chimică în 2009 și starea preconizată pentru 2015, 2021 și 20279
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
8 Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice. 9 Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice.
23
District
hidrogra
fic
Total
Stare chimică ape subterane
Stare
chimică
bună 2021
Stare chimică
bună 2027
Excepții de la obiectivele de
stare chimică pentru apele
subterane (% din total
corpuri de apă subterană)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 - 2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art.
4
alin.
(7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 142 123 86,6 123 86,6 0 13 0 0 0
Tabelul 6.10: Corpuri de apă subterană: starea chimică în 2009 și starea preconizată pentru 2015, 2021 și 202710
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
District
hidrogra
fic
Total
Starea cantitativă a apelor subterane
Stare
cantitativă
bună 2021
Stare
cantitativă
bună 2027
Excepții de la obiectivele de
stare cantitativă pentru apele
subterane (% din total
corpuri de apă subterană)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 -
2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art.
4
alin.
(7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 142 142 100 142 100 0 0 0 0 0
Tabelul 6.11: Corpuri de apă subterană: starea cantitativă în 2009 și starea preconizată pentru 2015, 2021 și 202711
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
10 Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice. 11
Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice.
24
District
hidrogra
fic
Total
corpuri
de apă
puternic
modifica
te și
artificial
e
Potențial ecologic
Potențial
ecologic bun
2021
Potențial
ecologic bun
2027
Excepții de la obiectivele de
stare ecologică (% din total
corpuri de apă puternic
modificate/artificiale)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 -
2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art.
4
alin.
(7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 608 228 37,5 281 46,2 8,7 51,8 1,6 0 0
Tabelul 6.12: Corpuri de apă artificiale și puternic modificate: potențialul ecologic în 2009 și potențialul ecologic preconizat pentru 2015, 2021 și 202712
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
District
hidrogra
fic
Total
corpuri
de apă
puternic
modifica
te și
artificial
e
Stare chimică
Stare chimică
bună 2021
Stare chimică
bună 2027
Excepții de la obiectivele de
stare chimică (% din total
corpuri de apă puternic
modificate/artificiale)
Bună sau mai
bună 2009
Bună sau mai
bună 2015
Creștere
2009 - 2015
Art.
4
alin.
(4)
Art.
4
alin.
(5)
Art.
4
alin.
(6)
Art.
4
alin.
(7)
Nr. % Nr. % % Nr. % Nr. % % % % %
RO1000 608 546 89,8 561 92,3 2,5 6,3 0,8 0 0
Tabelul 6.13: Corpuri de apă artificiale și puternic modificate: starea chimică în 2009 și starea preconizată pentru 2015, 2021 și 202713
Sursă: WISE (pentru datele privind starea din 2009, 2015 și excepții) și planurile de management al bazinelor hidrografice (pentru datele privind starea din 2021 și 2027)
12 Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice. 13
Datele pentru 2009 și 2015 au fost extrase din sistemul WISE. Datele pentru 2021 și 2027 au fost stabilite în timpul evaluării conformității planurilor de management al
bazinelor hidrografice.
25
Figura 6.1: Harta stării ecologice a corpurilor de apă de suprafață naturale în 2009.
Figura 6.2: Harta stării ecologice a corpurilor de apă de suprafață naturale în 2015.
Foarte bună
Bună
Moderată
Slabă
Proastă
Necunoscută
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 1.4.2 subpunctul (i) din anexa V la directiva-cadru
privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
26
Figura 6.3: Harta potențialului ecologic al corpurilor de apă artificiale și puternic modificate în 2009.
Figura 6.4: Harta potențialului ecologic al corpurilor de apă artificiale și puternic modificate în 2015.
Bun sau mai bun
Moderat
Slab
Prost
Necunoscut
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 1.4.2 subpunctul (ii) din anexa V la directiva-cadru
privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
27
Figura 6.5: Harta stării chimice a corpurilor de apă de suprafață naturale în 2009.
Figura 6.6: Harta stării chimice a corpurilor de apă de suprafață naturale în 2015.
Bună
Bună neatinsă
Necunoscută
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 1.4.3 din anexa V la directiva-cadru privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
28
Figura 6.7: Harta stării chimice a corpurilor de apă artificiale și puternic modificate în 2009.
Figura 6.8: Harta stării chimice a corpurilor de apă artificiale și puternic modificate în 2015.
Bună
Bună neatinsă
Necunoscută
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 1.4.3 din anexa V la directiva-cadru privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
29
Figura 6.9: Harta stării chimice a corpurilor de apă subterană în 2009.
Figura 6.10: Harta stării chimice a corpurilor de apă subterană în 2015.
Bună
Slabă
Necunoscută
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 2.4.5 din anexa V la directiva-cadru privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
30
Figura 6.11: Harta stării cantitative a corpurilor de apă subterană în 2009.
Figura 6.12: Harta stării cantitative a corpurilor de apă subterană în 2015.
Bună
Slabă
Necunoscută
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Notă: Culori standard bazate pe indicațiile de la punctul 2.2.4 din anexa V la directiva-cadru privind apa.
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
31
7. EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A APELOR DE SUPRAFAȚĂ
PMBH românesc a fost elaborat în conformitate cu PMDHD coordonat de ICPDR. Au fost
realizate progrese semnificative de la ultimul raport prezentat în 2007, majoritatea metodelor
fiind în curs de elaborare.
7.1 Metode de evaluare a stării ecologice
În primele planuri de management al bazinelor hidrografice s-a recurs la un număr limitat de
metode. Autoritățile române au clarificat în 2012 rezultatele celei de-a doua faze a
intercalibrării și metodele în curs de elaborare.
Metodologia de evaluare nu este finalizată pentru toate elementele de calitate biologice.
Pentru râuri s-au aplicat metode de evaluare conforme cu directiva-cadru privind apa în
primul PMBH pentru fitoplancton, macronevertebrate și pești. În ceea ce privește
macronevertebratele și peștii, rezultatele fazei a II-a a exercițiului de intercalibrare au fost
incluse recent în metodele de evaluare.
În ceea ce privește dezvoltarea de metode de evaluare conforme cu directiva-cadru privind
apa pentru alte elemente de calitate biologice, s-au înregistrat unele progrese de la finalizarea
primului PMBH:
Sistemul de evaluare pentru fitobentos a fost elaborat (fără a fi validat) după
finalizarea PMBH și nu a fost aplicat în primul PMBH care era în curs de realizare
la data raportării.
Metoda pentru macrofite nu a fost încă elaborată, dar colectarea datelor este în curs
de derulare.
În primul PMBH, pentru lacuri s-a aplicat o metodă de evaluare parțial conformă cu
directiva-cadru privind apa.
În ultimii doi ani, metoda de evaluare pentru fitoplancton în lacuri a fost îmbunătățită și s-a
elaborat o nouă metodă pentru fitobentos, fără a fi însă validată.
Pentru macrofite, va fi testată și utilizată metoda maghiară de evaluare a stării ecologice a
lacurilor naturale. Pentru macrofite și ihtiofaună, colectarea datelor este în curs de
desfășurare.
În cazul apelor tranzitorii, colectarea datelor pentru angiosperme și macroalge este în curs de
desfășurare, dar metoda de evaluare nu a fost încă elaborată. În PMBH, pentru evaluarea
peștilor s-a aplicat o metodă parțial conformă cu directiva-cadru privind apa.
În cazul apelor costiere, pentru fitoplancton s-a utilizat o metodă conformă cu directiva-cadru
privind apa în cadrul primului PMBH, care a fost ulterior îmbunătățită și testată în a doua
fază a exercițiului de intercalibrare UE. Pentru macronevertebrate, s-a utilizat o metodă
conformă cu directiva-cadru privind apa în cadrul primului PMBH și, în faza a II-a a
intercalibrării, metoda a fost dezvoltată, urmând să fie finalizată și validată.
32
În cadrul celei de-a doua faze a intercalibrării, s-a folosit metoda bulgară de evaluare pentru
macroalge și angiosperme, urmând ca această să fie testată în continuare. Colectarea datelor
pentru angiosperme și macroalge este în curs de desfășurare.
33
District
hidrografic
Râuri Lacuri Tranzitorii Costiere
Fit
op
lan
cto
n
Ma
cro
fite
Fit
ob
ento
s
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
Peș
ti
Fiz
ico
-ch
imic
e
Hid
rom
orf
olo
gic
e
Fit
op
lan
cto
n
Ma
cro
fite
Fit
ob
ento
s
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
Peș
ti
Fiz
ico
-ch
imic
e
Hid
rom
orf
olo
gic
e
Fit
op
lan
cto
n
Ma
cro
alg
e
An
gio
sper
me
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
Peș
ti
Fiz
ico
-ch
imic
e
Hid
rom
orf
olo
gic
e
Fit
op
lan
cto
n
Ma
cro
alg
e
An
gio
sper
me
Nev
erte
bra
te b
enti
ce
Fiz
ico
-ch
imic
e
Hid
rom
orf
olo
gic
e
RO1000
Tabelul 7.1.1: Disponibilitatea metodelor biologice de evaluare Metode de evaluare dezvoltate complet pentru toate elementele de calitate biologice
Metode de evaluare dezvoltate parțial sau în curs de dezvoltare pentru toate elementele de calitate biologice sau pentru unele dintre
acestea
Metode de evaluare nedezvoltate pentru elementele de calitate biologice, nicio informație furnizată cu privire la metodele de
evaluare, informațiile furnizate sunt neclare
- Categorie de apă irelevantă
Sursă: Planurile de management al bazinelor hidrografice și RO
34
Nu este clar dacă metodele biologice de evaluare pot detecta presiunile principale.
S-au stabilit standarde pentru unii dintre parametrii fizico-chimici utilizați la evaluarea stării
ecologice. În cazul râurilor, aceștia includ temperatura, oxigenul dizolvat, pH-ul, nutrienții
(NH4, NO2, NO3, PO4, fosfor total), în timp ce salinitatea și azotul total lipsesc. În cazul
lacurilor, se iau în considerare numai oxigenul dizolvat și fosforul total, în timp ce restul
parametrilor lipsesc. În cazul apelor tranzitorii și costiere, se iau în considerare transparența,
oxigenul dizolvat, saturația în oxigen, salinitatea, pH-ul, CBO5, nutrienții (NH4, NO2, NO3,
PO4, SIO4), însă nu și temperatura, azotul total și fosforul total.
Elementele hidromorfologice sunt dezvoltate aproape în întregime în cazul râurilor: debitul
apei, variația adâncimii și lățimii râului, structura și substratul patului albiei, structura zonei
riverane. Conectivitatea cu apele subterane și continuitatea râului urmează să fie măsurate.
Pentru lacuri, sunt dezvoltați parametri pentru debitul apei, conectivitatea cu apele subterane,
coeficientul de dragare, structura zonei riverane, coeficientul de consolidare a malurilor, însă
mai sunt de măsurat conectivitatea cu apele subterane și structura zonei riverane. Pentru apele
tranzitorii și costiere, elementele de calitate hidromorfologice sunt parametrii litologici (nisip,
mâl, argilă), regimul valurilor, influența regimului hidrologic al Dunării (sau curenții
marini/costieri și curenții litorali de întoarcere în cazul apelor costiere). Cu toate acestea, nu
toate elementele de calitate sunt măsurate (cantitatea, structura și substratul patului,
expunerea la valuri).
Nu este clar modul în care elementele de calitate hidromorfologice se leagă de evaluarea
stării ecologice.
Analiza surselor de poluare punctiforme și difuze relevă existența unor poluanți specifici
bazinelor hidrografice la nivel național. În cazul râurilor și al lacurilor, evaluarea stării
ecologice a luat în considerare concentrațiile de Zn, Cu, As, Cr, toluen, acenaften, xilen,
fenoli, PCB, în timp ce în apele tranzitorii și costiere s-au avut în vedere metalele grele,
hidrocarburile totale, hidrocarburile aromatice polinucleare, pesticidele organoclorurate. Este
totuși neclar dacă valorile SCM au fost elaborate conform metodologiei prevăzute la
punctul 1.2.6 din anexa V la directiva-cadru privind apa.
S-a aplicat principiul celei mai defavorabile situații pentru a determina starea ecologică
globală.
Metodologia elaborată în temeiul directivei-cadru privind apa a fost aplicată după primul
exercițiu de intercalibrare. S-a utilizat un număr redus de elemente de calitate biologice
pentru a evalua starea ecologică (și potențialul ecologic) – prin urmare, nivelul de încredere
al evaluării a fost mediu și scăzut. Evaluarea stării a fost prezentată în detaliu vizând starea
ecologică, potențialul ecologic și starea chimică la nivelul corpurilor de apă. În planul
național de management al României se oferă informații cu privire la variabilitatea spațială.
Evaluarea stării globale (starea ecologică/potențialul ecologic și starea chimică) s-a realizat
pe baza datelor de monitorizare furnizate de programul de supraveghere și de programul
operațional, pe baza grupării corpurilor de apă și pe baza unei analize de risc în ceea ce
privește neatingerea obiectivelor de mediu. S-a considerat ca fiind în stare bună corpurile de
apă care nu sunt la risc și în stare moderată cele care sunt la risc.
35
7.2 Metode aplicate și rezultatele stării ecologice
Deși majoritatea elementelor de calitate relevante sunt monitorizate, integrarea acestora în
evaluarea stării ecologice, după cum s-a explicat la punctul anterior, este încă în curs de
derulare și nu a fost aplicată în evaluarea stării ecologice.
Selectarea poluanților specifici bazinelor hidrografice s-a bazat pe sursele de poluare care ar
putea genera aceste tipuri de substanțe și pe o bază de date de monitorizare suficientă –
disponibilă la momentul respectiv – corelate cu profilul ecotoxicologic al fiecărui poluant în
parte.
Pe baza acestei metodologii, s-au identificat următorii poluanți ca fiind specifici bazinelor
hidrografice naționale: PCB, Zn, Cu, toluen, acenaften, As, Cr, fenoli și xilen.
Între timp, s-a elaborat o metodologie pentru încă doi poluanți specifici, cianură (forma
totală) și detergenți anionici, care se va aplica în următorul PMBH.
În general, pentru monitorizarea operațională s-au selectat cele mai sensibile elemente de
calitate biologice. Cu toate acestea, întrucât metodologia elaborată în conformitate cu
directiva-cadru privind apa a fost aplicată după primul exercițiu de intercalibrare, s-a utilizat
un număr redus de elemente de calitate biologice pentru a evalua starea ecologică/potențialul
ecologic. Se preconizează că integrarea elementelor lipsă după exercițiul de intercalibrare va
crește nivelul de încredere al evaluării.
7.3 Poluanți specifici bazinelor hidrografice
District
hidrografi
c
Nr. CAS Substanță
RO1000 83-32-9 Acenaften
RO1000 7440-38-2 Arsen și compușii acestuia
RO1000 CBO5
RO1000 7440-47-3 Crom și compușii acestuia
RO1000 CCO-Cr
RO1000 7440-50-8 Cupru și compușii acestuia
RO1000 72-54-8 DDD
RO1000 72-55-9 DDE
RO1000 64743-03-9 Fenoli
RO1000 Azot total
RO1000 Fosfor total
RO1000 7440-66-6 Zinc și compușii acestuia
Tabelul 7.3.1: Poluanți specifici bazinelor hidrografice care determină neatingerea stării vizate Sursă: Planurile de management al bazinelor hidrografice
36
8. DESEMNAREA CORPURILOR DE APĂ PUTERNIC MODIFICATE ȘI
EVALUAREA POTENȚIALULUI ECOLOGIC BUN
Figura 8.1: Harta procentului de corpuri de apă artificiale și puternic modificate pe district hidrografic
0 – 5 %
5 – 20 %
20 – 40 %
40 – 60%
60 – 100 %
Nu s-au raportat date
Districte hidrografice
Țări din afara UE
Sursă: WISE, Eurostat (frontiere)
8.1 Desemnarea corpurilor de apă puternic modificate
15% din numărul total de corpuri de apă sunt desemnate drept corpuri de apă puternic
modificate, în timp ce 3% sunt corpuri de apă artificiale.
Tabelul 8.1.1: Numărul de corpuri de apă de suprafață puternic modificate, artificiale și naturale care au fost
desemnate în România Sursă: WISE
Corp de
apă
Râuri Lacuri Ape tranzitorii Ape costiere Total
Nr. % Nr: % Nr. % Nr. % Nr. %
puternic
modificat 500 15,3 11 8,4 - - 2 50 513 15
artificial 94 2,9 1 0,8 - - - - 95 3
natural 2668 81,8 119 90,8 2 100 2 50 2791 82
Total 3262 100 131 100 2 100 4 100 3399 100
37
Utilizările apei care au dus la desemnarea corpurilor de apă puternic modificate sunt:
depozitarea apei potabile, producerea de energie electrică, irigațiile, regularizarea, pescuitul,
apărarea împotriva inundațiilor și navigația. Regularizările și îndiguirile în lungul râurilor au
în principal rolul de a apăra împotriva inundațiilor și de a sprijini navigația. Aceste utilizări
au determinat modificări fizice, precum: deversoare/baraje, lacuri de acumulare, canalizare,
stabilizarea patului de albie, consolidarea malurilor, îndiguire, dragaj, întreținerea canalelor,
modificări la nivelul zonei costiere, porturi etc.
Desemnarea a urmat întreaga abordare în etape descrisă în Ghidul CIS nr. 4. Un corp de apă a
fost desemnat drept puternic modificat sau artificial dacă nu este în stare ecologică bună în
urma modificărilor hidromorfologice. Se folosesc criterii clare pentru a defini efectele
adverse semnificative asupra utilizării: schimbarea categoriei de la râu la lac; lungimea
sectorului de râu afectat (> 1 km pentru râuri cu bazinul < 1 000 km2, > 2 km pentru râuri cu
bazinul > 1 000 km2); raportul dintre lungimea în regim lentic și lungimea totală (> 50%);
regularizare/consolidare a malurilor (> 70% din corpul de apă); efectul pulsatoriu al undelor
(> 50% din corpul de apă); densitatea mare a pragurilor (> 2 km); prezența unor baraje/lacuri
de acumulare cu utilizări diferite (producerea de energie, irigații, apă potabilă, apărare
împotriva inundațiilor, piscicultură).
Desemnarea corpurilor de apă drept puternic modificate sau artificiale s-a bazat pe evaluarea
stării ecologice și a modificării acesteia din cauza schimbărilor hidromorfologice, în
conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din directiva-cadru privind apa. Starea ecologică a
corpurilor de apă la Dunăre a fost evaluată cu un nivel de încredere mediu, cu excepția
barajelor de la Porțile de Fier I și II, în cazul cărora situația prezintă un grad de încredere de
100% (schimbare a categoriei de la râu la lac). Evaluarea potențialului ecologic are în general
nivel de încredere scăzut, în evaluare fiind luate în considerare numai macronevertebratele în
cazul râurilor și, de asemenea, fitoplanctonul în cazul lacurilor de acumulare. Sistemul de
desemnare încă necesită să fie adaptat la exercițiul european de intercalibrare pentru regiunea
est-continentală și la intercalibrarea demarată în 2009 pentru râurile mari.
S-a desfășurat o analiză a opțiunilor alternative în cadrul procesului de desemnare a
corpurilor de apă puternic modificate, în majoritatea cazurilor, nefiind identificată nicio
alternativă fezabilă din punct de vedere tehnic din cauza utilizărilor multiple ale instalațiilor.
8.2 Metodologie de stabilire a potențialului ecologic bun (PEB)
PEB a fost definit pe baza evaluării elementelor de calitate biologice. În cazul în care nu au
existat metode de evaluare conforme cu DCA, s-a recurs la judecata experților. S-a folosit
abordarea bazată pe condiții de referință (Ghidul CIS), fiind urmate toate etapele. Limitele
claselor sunt precizate pentru potențialul ecologic maxim, bun, moderat, iar în planurile de
management al bazinelor hidrografice se menționează familiile de măsuri de contracarare și
eficiența acestora. Din cauza lipsei de date, s-au utilizat numai câteva elemente de calitate
biologice (în principal macronevertebrate) pentru a determina potențialului ecologic maxim
(PEM).
Metodologia de stabilire a PEB este specifică fiecărui corp de apă. S-au fixat limite diferite
pentru râuri, lacuri naturale, lacuri de acumulare și ape costiere. În cazurile în care nu au
existat suficiente date de monitorizare, corpurile de apă au fost grupate în funcție de
altitudine (munte, deal, câmpie).
38
S-au sugerat unele măsuri alternative pentru a elibera presiunea aferentă actualelor utilizări
ale apei, precum: înlocuirea navigației cu alte tipuri de transport, mutarea facilităților de
agrement sau limitarea utilizării într-o anumită perioadă de timp, înlocuirea captării de apă
din surse de suprafață cu apă din subteran, înlocuirea producției de energie hidroelectrică cu
alte tipuri de energie regenerabilă, crearea de ferme ecologice sau scăderea activităților în
imediata vecinătate a corpului de apă și crearea unei zone tampon.
8.3 Rezultatele evaluării potențialului ecologic în corpurile de apă puternic
modificate și artificiale
În România, 18,2% dintre râuri, 9,2% dintre lacuri și 50% dintre apele costiere sunt
clasificate ca fiind corpuri de apă puternic modificate și artificiale. Potențialul ecologic al
acestora variază, pentru sectoare de râu, de la bun (38,2%) la moderat (60,8%), 1% neputând
fi clasificate, pentru lacuri, de la bun (8,3%) la moderat (91,7%) și, pentru apele costiere, de
la moderat (25%) la prost (25%).
Deși nivelul de încredere este în prezent scăzut, după finalizarea exercițiului de intercalibrare
se preconizează că nivelul de încredere al evaluărilor următoare va crește.
9. EVALUAREA STĂRII CHIMICE A APELOR DE SUPRAFAȚĂ
9.1 Abordarea metodologică a evaluării
Evaluarea stării chimice s-a bazat pe valorile incluse în anexa I la Directiva 2008/105/CE.
Elementele de calitate biologice relevante sunt incluse în programul de monitorizare.
Substanțele incluse în anexa X la directiva-cadru privind apa sunt monitorizate dacă sursele
de poluare includ evacuări semnificative din aceste tipuri de substanțe.
La evaluarea stării chimice s-au folosit substanțele prioritare din apă.
În cadrul evaluării conformității cu standardele de calitate pentru mediu s-au luat în
considerare concentrațiile de fond.
Nu sunt furnizate informații referitor la utilizarea de factori de biodisponibilitate.
În cadrul exercițiului actual de raportare, nu s-au folosit zone de amestec.
PMBH a furnizat informații privind anumite substanțe care duc la neatingerea unei stări
chimice bune.
39
Tabelul 9.1.1: Substanțele responsabile de neatingerea unei stări chimice bune de către corpurile de apă Sursă: WISE
10. EVALUAREA STĂRII APELOR SUBTERANE
În România au fost delimitate 142 de ape subterane. Aproximativ 73% din corpurile de apă
subterană sunt interconectate cu corpurile de apă de suprafață.
Nr. CAS Substanță Nr. corpuri de apă care nu ating o
stare chimică bună
% corpuri de apă care nu ating o
stare chimică bună
7440-43-
9 Cadmiu 154 4.53
7439-92-
1 Plumb 123 3.61
7439-97-
6 Mercur 27 0.79
7440-02-
0 Nichel 89 2.62
15972-
60-8 Alaclor 1 0.03
1912-24-
9 Atrazin 8 0.23
608-73-1 Hexaclorciclohexan 1 0.03
608-93-5 Pentaclorbenzen 1 0.03
1582-09-
8 Trifluralin 1 0,03
120-12-7 Antracen 11 0,32
91-20-3 Naftalină 4 0,12
67-66-3 Triclormetan 3 0,09
309-00-2 Aldrin 11 0,32
60-57-1 Dieldrin 8 0,24
72-20-8 Endrin 8 0,24
465-73-6 Izodrin 2 0,06
50-29-3 para-para-DDT 28 0,82
206-44-0 Fluoranten 5 0,15
18-74-1 Hexaclorbenzen 6 0,18
87-86-5 Pentaclorfenol 3 0,09
50-32-8 Benzo(a)piren 7 0,21
205-99-2 Benzo(b)fluoranten 19 0,56
207-08-9 Benzo(k)fluoranten 20 0,59
191-24-2 Benzo(g,h,i)perilen 18 0,53
193-39-5 Indeno(1,2,3-
cd)piren 11 0,32
40
10.1 Starea cantitativă a apelor subterane
Evaluarea stării cantitative s-a realizat cu ajutorul următoarelor criterii: bilanțul hidric,
conexiunea cu apele de suprafață, influența asupra ecosistemelor terestre dependente de apa
subterană, intruziunea apei saline.
S-a luat în considerare tendința pe termen lung (10 ani) a nivelului piezometric: în cazul în
care nu s-au observat scăderi semnificative, starea cantitativă a corpului de apă subterană a
fost considerată bună. Nivelul de captare este depășit de capacitatea de regenerare naturală
peste tot, toate corpurile de apă subterană fiind evaluate în stare cantitativă bună.
10.2 Starea chimică a apelor subterane
Din totalul de 142 de corpuri de apă subterană monitorizate în acest district hidrografic,
19 sunt în stare chimică proastă. Poluanți care duc la neatingerea stării chimice bune sunt
azotații (17 corpuri de apă subterană) și amoniul (14 corpuri de apă subterană).
Evaluarea stării chimice s-a efectuat prin compararea valorilor de monitorizare înregistrate în
perioada 2006-2007 cu valorile limită și standardele de calitate stabilite în
Directiva 2006/118/CE.
La evaluarea stării chimice, s-a ținut seama de apele de suprafață asociate apelor subterane și
de ecosistemele terestre dependente de apele subterane. Este de asemenea prezentată lista
corpurilor de apă de suprafață și a ecosistemelor terestre dependente de apele subterane.
Poluanții avuți în vedere pentru stabilirea valorii limită (VL) au fost azotații, nitriții, amoniul,
fosfații, clorurile, sulfații, plumbul, cadmiul, mercurul și arsenicul. Metodologia aferentă a
fost prezentată în PMBH și se bazează pe standardele pentru apa potabilă. S-au luat în
considerare nivelurile de fond naturale (NFN). Din cauza lipsei de date de monitorizare,
pentru unii dintre indicatorii menționați anterior nu a fost posibilă stabilirea NFN și VL.
Există o metodologie prevăzută pentru depășirea valorii limită.
Evaluarea tendințelor s-a realizat pe baza seriilor de date de monitorizare înregistrate în
perioada 2004-2008. Dintre cele 19 corpuri de apă subterană, tendința poluanților aferenți
stării proaste este descrescătoare în cazul a 4 corpuri de apă subterană, în timp ce pentru 15
dintre acestea, tendința este crescătoare.
România are 17 corpuri de apă subterană transfrontaliere, fiind stabilite acorduri pentru
8 astfel de corpuri de apă (4 cu Ungaria, 2 cu Bulgaria, 1 cu Serbia, 1 cu Moldova). Pentru
restul corpurilor de apă subterană, acordurile bilaterale sunt în curs de realizare.
10.3 Zone protejate
Starea corpurilor de apă subterană asociate zonelor de protecție pentru captările de apă
potabilă nu a fost evaluată, toate cele 1 423 de zone de protecție pentru captările de apă
potabilă fiind considerate ca având o stare necunoscută. Mai multe organizații sunt
responsabile cu colectarea/prelucrarea acestor date în România (ANAR, Ministerul Sănătății,
operatorii privați). Din cauza formatelor diferite folosite pentru date de către organizațiile
41
implicate, nu s-a putut stabili și analiza pentru exercițiul de raportare din 2009 o bază de date
omogene.
11. OBIECTIVE DE MEDIU ȘI EXCEPȚII
Tabelul 11.1: Starea corpurilor de apă de suprafață din România și excepții
Sursă: WISE
11.1 Obiective suplimentare în zonele protejate
Nu este clar dacă s-au definit obiective suplimentare pentru zonele protejate. În PMBH sunt
prezentate măsuri suplimentare de conservare a habitatelor și speciilor direct dependente de
apă și măsuri suplimentare, precum și costurile reducerii impactului poluanților și al
îmbunătățirii stării apei, însă măsurile suplimentare/complementare prezentate în sistemul
WISE sunt de ordin general, neavând legătură cu zonele protejate, deși unele dintre acestea
vor avea un efect pozitiv (de exemplu, refacerea luncilor inundabile, noi stații de epurare a
apelor uzate etc.).
Unele măsuri complementare sunt incluse în alte programe: populațiile de sturion
(Acipenseridae) sunt protejate printr-o interdicție de pescuit (2006-2016), repopulare și
acvacultură. Mai multe proiecte PHARE și LIFE completează măsurile din PMBH în vederea
punerii în aplicare a directivelor păsări și habitate: sensibilizarea publicului, monitorizarea
speciilor și a habitatelor, elaborarea unor planuri de management pentru zonele protejate
Natura 2000, crearea unei baze de date naționale în privința speciilor protejate și a habitatelor
de interes comunitar etc.
11.2 Excepții în conformitate cu articolul 4 alineatele (4) și (5)
Impactul care a condus la utilizarea excepțiilor este legat în principal de modificările
hidromorfologice, corpurile de apă desemnate drept puternic modificate sau artificiale fiind
Categoria de
apă
Nu
mă
rul
tota
l d
e co
rpu
ri
de
ap
ă
Stare ecologică Stare chimică Excepții B
un
ă s
au
fo
art
e b
un
ă
Mo
der
ată
sa
u m
ai
sla
bă
Nec
un
osc
ută
Bu
nă
Bu
nă
nea
tin
să
Nec
un
osc
ută
Ob
iectu
l o
rică
rui
tip
de
exce
pți
e
Ob
iect
ul
un
ei e
xce
pți
i
în t
emei
ul
art
. 4
ali
n
(4)
Ob
iect
ul
un
ei e
xce
pți
i
în t
emei
ul
art
. 4
ali
n
(5)
Corpuri de
apă - râuri 3262 1999 1257 6 3110 146 6 1129 1119 9
Corpuri de
apă - lacuri 131 21 110 0 55 76 0 107 107 0
Corpuri de
apă tranzitorii 2 0 2 0 0 2 0 2 2 0
Corpuri de
apă costiere 4 0 4 0 0 4 0 4 2 3
42
exceptate din motive de fezabilitate tehnică sau costuri disproporționate. Pentru alte corpuri
de apă, se vizează poluarea din surse difuze sau punctiforme (îmbunătățirea sistemului de
canalizare și a racordării la stații de epurare a apelor reziduale sunt prevăzute într-o etapă
ulterioară, deoarece în cazul României punerea integrală în aplicare a directivei privind
tratarea apelor urbane reziduale se va face în 2018).
S-au aplicat excepții în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din motive de fezabilitate
tehnică, costuri disproporționate și condiții naturale, în timp ce excepțiile prevăzute la
articolul 4 alineatul (5) s-au aplicat din motive de fezabilitate tehnică și costuri
disproporționate.
În ceea ce privește articolul 4 alineatul (4), fezabilitatea tehnică s-a aplicat în cazul măsurilor
de bază (dacă acestea nu pot fi aplicate până la sfârșitul anului 2012) și al măsurilor
suplimentare (pentru corpurile de apă care nu pot atinge obiectivele de mediu până în 2015).
Criteriul costurilor disproporționate prevăzut la articolul 4 alineatul (4) s-a aplicat în cazul
măsurilor suplimentare (pentru corpurile de apă care nu pot atinge obiectivele de mediu până
în 2015). Articolul 4 alineatul (5) (fezabilitatea tehnică, costuri disproporționate) s-a aplicat
în cazul corpurilor de apă pentru care nu se pot aplica măsuri în vederea atingerii obiectivelor
de mediu. S-a ținut seama de perioada de tranziție pentru punerea în aplicare a directivei
privind tratarea apelor urbane reziduale [articolul 4 alineatul (4) - fezabilitatea tehnică
aplicată pentru măsurile de bază].
Costurile disproporționate în contextul PMBH au fost relevante exclusiv pentru măsurile
suplimentare, grupate în măsuri referitoare la aglomerările umane, industrie, hidromorfologie
și agricultură. Evaluarea beneficiilor tuturor măsurilor suplimentare s-a realizat într-o
manieră calitativă. S-au luat în considerare date cantitative în cazurile în care a fost posibilă
evaluarea beneficiilor directe (cost-venituri). În PMBH sunt incluse și estimări ale costurilor
totale (directe și indirecte), ale raportului beneficiu-cost, ale beneficiului monetar și ale
beneficiului global în 2015.
Rezultatele analizei costuri-beneficii au fost utilizate ca bază pentru discuțiile cu părțile
interesate, și anume, dacă beneficiul a fost acceptat ca depășind costurile, iar aceste costuri
sunt acceptate din punct de vedere financiar, atunci obiectivul de mediu ar putea fi atins. S-a
elaborat și o analiză de disproporționalitate.
În această etapă, abordarea legată de costurile disproporționate a fost tratată într-o manieră
calitativă. Se preconizează că aceasta va completa analiza cu studii ce vor conduce la un
raport clar cuantificat între costuri și beneficii și, implicit, va defini dacă un cost este
disproporționat sau nu.
Din cauza constrângerilor bugetare la nivel local și național, s-au aprobat numai 35% dintre
lucrările propuse legate de excepții pentru care s-a planificat finanțarea de la bugetul de
stat/bugetele locale.
S-au prevăzut surse alternative de finanțare (SAPARD, ISPA, PHARE, fondurile de
coeziune, fondurile structurale etc.), însă nu este clar dacă aceste fonduri vor fi utilizate
pentru a surmonta costurile disproporționate ale anumitor măsuri sau pentru a concretiza
măsuri suplimentare.
43
Criteriul lipsei de fezabilitate tehnică s-a aplicat în cazurile în care nu au existat soluții
tehnice sau acestea erau ineficiente, în cazurile în care a fost necesară o perioadă mai lungă
de timp decât cea disponibilă, dacă nu se aplică măsurile suplimentare până la 22.12.2012, iar
obiectivele de mediu vor fi atinse după 2015. Unele măsuri suplimentare necesită o perioadă
mai lungă de timp pentru a fi implementate, de exemplu aplicarea codului de bune practici
agricole în ferme sau în zonele care nu sunt vulnerabile, cele mai bune tehnici disponibile
(BAT) pentru unitățile care nu fac obiectul directivei IPPC, crearea de zone tampon de-a
lungul râurilor pentru a reduce poluarea cu pesticide, aplicarea agriculturii ecologice,
reducerea eroziunii solului, realizarea de studii de cercetare, campanii de sensibilizare. Deși
măsura urmează să fie implementată, efectul va fi vizibil numai în câțiva ani.
District
hidrografic
La nivel global14
Fezabilitate tehnică Costuri disproporționate Condiții naturale
Articolul 4
alineatul
(4)
Articolul 4
alineatul
(5)
Articolul 4
alineatul
(4)
Articolul 4
alineatul
(5)
Articolul 4
alineatul
(4)
Articolul 4
alineatul
(5)
RO1000 1211 7 66 5 22 -
Tabelul 11.2.1: Numărul de excepții în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (5)
Sursă: WISE
14 Excepțiile sunt combinate pentru starea ecologică și chimică.
44
Figura 11.1.1: Numărul de excepții în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și articolul 4 alineatul (5)
T = fezabilitate tehnică
D = costuri disproporționate
N = condiții naturale
Albastru = excepții articolul 4 alineatul (4)
Roșu = excepții articolul 4 alineatul (5)
Sursă: WISE
11.3 Excepții în conformitate cu articolul 4 alineatul (6)
În România nu s-a aplicat nicio excepție în temeiul articolului 4 alineatul (6).
11.4 Excepții în conformitate cu articolul 4 alineatul (7)
Proiectele de navigație din sectorul românesc nu au fost incluse ca proiecte în temeiul
articolului 4 alineatul (7) în Planul național de management – Sinteza planurilor de
management la nivel de bazine sau în PMBH Dobrogea-Litoral, având în vedere că, la
momentul raportării, realizarea proiectelor era incertă.
Sunt menționate trei proiecte de infrastructură ca fiind excepții în temeiul articolul 4
alineatul (7). Două dintre acestea vizează navigația pe căile navigabile interioare urmărind să
îmbunătățească navigația de-a lungul a 700 de km din fluviul Dunărea, ceea ce va avea un
impact asupra corpurilor de apă prin construirea de praguri și canale și închiderea brațelor
laterale. În PMBH s-au propus de asemenea alte scopuri multiple, proiecte viitoare de
infrastructură în diferitele etape de planificare și punere în aplicare, fără a se face trimitere la
articolul 4 alineatul (7).
45
Proiectele de navigație nu au fost justificate în mod corespunzător, efectele potențiale nefiind
descrise, iar justificarea referitoare la interesul public major sau raportul cost-beneficiu
nefiind incluse, și nici evaluarea unei eventuale opțiuni mai bune referitoare la mediu ori
măsurile de contracarare.
Conform autorităților române, cu ocazia celui de-al doilea PMBH, proiectele de navigație din
sectorul românesc al Dunării vor fi reanalizate sub raportul dispozițiilor de la articolul 4
alineatul (7) din directiva-cadru privind apa, luând în considerare și rezultatele programului
de monitorizare în ceea ce privește impactul lucrărilor asupra mediului. Proiectele de
navigație vor fi finalizate până la sfârșitul anului 2015, iar raportul privind corpurile de apă
afectate va fi realizat în ciclurile ulterioare.
11.5 Excepții de la Directiva privind apele subterane
S-au aplicat excepții în temeiul articolului 4 alineatul (4) (fezabilitate tehnică) din cauza
faptului că măsurile de bază care vor fi implementate până la sfârșitul anului 2012 nu vor
avea efecte semnificative până în 2015. Cea mai mare parte a surselor de poluare pentru apele
subterane sunt reprezentate de gospodăriile neracordate la un sistem de canalizare și au
legătură cu derogarea primită de România cu privire la punerea în aplicare a directivei privind
tratarea apelor urbane reziduale. În următoarele cicluri ar trebui elaborate măsuri
suplimentare. În unele cazuri, motivele nu sunt indicate.
19 corpuri de apă subterană sunt în stare chimică proastă, aplicându-li-se excepții în temeiul
articolului 4 alineatul (4).
În zonele de protecție pentru captările de apă potabilă nu s-au raportat excepții.
12. PROGRAME DE MĂSURI
În conformitate cu anexa VII la directiva-cadru privind apa, planurile de management al
bazinelor hidrografice trebuie să conțină un rezumat al programelor de măsuri (PM), inclusiv
modurile în care statele membre preconizează să atingă obiectivele prevăzute la articolul 4
din respectiva directivă. Aceste programe trebuie să fi fost stabilite până în 2009, dar trebuie
să devină operaționale numai până în decembrie 2012. Evaluarea de la prezentul punct se
bazează pe PM rezumat de statul membru în PMBH și pe conformitatea cu cerințele de la
articolul 11 și din anexa VII la directiva-cadru privind apa.
Prin urmare, aceasta nu include o evaluare detaliată a conformității cu cerințele de la
articolul 11 alineatul (3)15
referitoare la măsurile de bază. Evaluarea se axează în special pe
principalele seturi de măsuri. Statele membre vor transmite Comisiei, până în decembrie
2012, rapoarte cu privire la implementarea completă a programelor lor de măsuri, inclusiv
progresele în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de bază, în conformitate cu
15 Acestea sunt cerințele minime care trebuie respectate și includ măsurile impuse de alte acte legislative
comunitare, precum și măsurile care vizează îndeplinirea cerințelor de la alte articole ale directive-cadru
privind apa și asigurarea controalelor adecvate în privința diferitelor activități care afectează gospodărirea
apelor.
46
articolul 11 alineatul (3). Comisia va evalua rapoartele statelor membre și își va publica
evaluarea în conformitate cu articolul 18 din directiva-cadru privind apa.
12.1 Program de măsuri – generalități
Programul de măsuri a fost definit pe baza evaluării stării și s-a înscris în abordarea ICPDR
bazată pe analiza presiunilor realizată în 2009, atunci când poluarea cu nutrienți, substanțe
organice și substanțe periculoase, precum și alterările hidromorfologice au fost identificate
drept probleme semnificative în domeniul gospodăririi apelor la nivel de bazin.
Programul comun de măsuri include măsuri de importanță la nivel de bazin orientate către
viziunile convenite și obiectivele de gestionare pentru 2015. Programul comun de măsuri
reprezintă mai mult decât o listă de măsuri naționale, efectul măsurilor naționale la nivel de
bazin al Dunării fiind, de asemenea, estimat și prezentat. În acest program comun de măsuri
sunt incluse măsuri specifice de restabilire a continuității râurilor, de reducere a nivelurilor de
poluare cu nutrienți, substanțe organice și substanțe periculoase.
În România, măsurile la nivel de sub-bazin hidrografic sau de corp de apă sunt prezentate în
cele 11 planuri de management aferente sub-bazinelor.
Administrația Națională „Apele Române” este responsabilă cu monitorizarea implementării
PM, precum și cu raportarea stadiului implementării acestuia, dar și alte autorități naționale
contribuie la punerea sa în aplicare: administrația publică locală, societățile locale (de stat sau
private) de apă-canalizare, producătorii și distribuitorii de apă potabilă, agricultorii, unitățile
industriale și agroindustriale etc. Autoritățile regionale sunt responsabile cu implementarea
măsurilor la nivel județean. Ministerul Sănătății, Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor
Interne și Administrației, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale asigură
coordonarea/controlul procesului de implementare a PM.
S-au identificat costurile măsurilor, iar sursele de finanțare sunt planificate și prezentate în
detaliu la nivel de sub-bazin hidrografic. În total, 25,33% sunt fonduri europene (de coeziune,
ISPA, PHARE, SAPARD, SAMTID), 46,22% sunt fonduri de la bugetele locale și de stat,
28,56% reprezintă resurse proprii și împrumuturi ale utilizatorilor de apă. Din costul total al
PM (22 992 miliarde de euro), pentru aproximativ 29% din costuri (6 miliarde de euro)
sursele de finanțare ar trebui identificate la o dată ulterioară.
Se prevăd termene diferite pentru implementare, cum ar fi: 2012, 2014, 2015, 2018, 2021 sau
2027 (de exemplu măsurile în vederea punerii în aplicare a directivei privind tratarea apelor
urbane reziduale vor fi operaționale până în 2018).
12.2 Măsuri legate de agricultură
Agricultura este considerată ca fiind una dintre principalele surse de poluare punctiforme și
difuze cu nutrienți, substanțe organice și substanțe periculoase din cauza fermelor de animale
care nu au capacități de reciclare/stocare a dejecțiilor, a gospodăriilor neracordate la un
sistem de canalizare, a utilizării de îngrășăminte sau pesticide etc. Pentru unele sub-bazine
hidrografice se raportează presiuni semnificative ca urmare a captării apei pentru irigații.
47
Pe durata perioadei de consultare publică, PMBH a fost discutat cu părțile interesate relevante
în cadrul întâlnirilor organizate de Comitetele de Bazin și pus la dispoziție pentru observații.
Unele dintre măsurile sugerate în timpul acestui proces au fost incluse în PMBH, precum
redefinirea termenelor, includerea de noi măsuri și coordonarea cu alte domenii de politică.
Se presupune că fermierii au participat într-o mare măsură la această consultare.
În ceea ce privește domeniul de aplicare al măsurilor, în general, acestea se referă la domenii
specifice.
Nu se oferă nicio informație specifică cu privire la calendarul de implementare.
Costurile măsurilor au fost identificate. În general, finanțarea este asigurată prin sursele
proprii ale asociațiilor de agricultori/unităților agricole, programul de dezvoltare rurală,
proiectul național de combatere a poluării cu nutrienți și fondurile autorităților locale.
48
Măsuri RO1000
Măsuri tehnice
Reducerea/modificarea aplicării îngrășămintelor
Reducerea/modificarea aplicării pesticidelor
Trecerea la o agricultură cu inputuri reduse (de exemplu practici
agricole ecologice)
Măsuri hidromorfologice care duc la schimbarea practicilor
agricole
Măsuri împotriva eroziunii solului
Măsuri cu mai multe obiective (de exemplu rotația culturilor,
crearea de zone tampon/zone umede îmbunătățite sau gestionarea
luncilor inundabile)
Măsuri tehnice de economisire a apei
Instrumente economice
Compensații pentru acoperirea terenurilor
Acorduri de cooperare
Specificații de tarifare a apei pentru irigatori
Comercializare de nutrienți
Impozitarea îngrășămintelor
Măsurile netehnice
Adăugiri legate de implementarea și aplicarea legislației UE în
vigoare
Schimbări instituționale
Coduri de practici agricole
Consiliere și instruire pentru fermieri
Sensibilizarea fermierilor
Măsuri de consolidare a cunoștințelor în vederea îmbunătățirii
procesului de luare a deciziilor
Sisteme de certificare
Zonare (de exemplu desemnarea destinației terenurilor pe baza
hărților SIG)
Planuri de acțiune/programe specifice
Amenajarea teritoriului
Standarde tehnice
Proiecte specifice legate de agricultură
Autorizații și licențe de mediu
Tabelul 12.2.1: Tipuri de măsuri DCA care abordează presiunile agricole descrise în PM Sursă: Planurile de management al bazinelor hidrografice
12.3 Măsuri referitoare la hidromorfologie
PMBH prezintă măsurile care ar trebui întreprinse în cazul corpurilor de apă care riscă să nu
atingă obiectivele de mediu. În general, acestea se concentrează asupra refacerii conectivității
laterale și longitudinale și sunt prezentate în cele ce urmează.
Cu toate acestea, având în vedere amenințările pe care le reprezintă schimbările climatice,
sunt necesare o serie de alte măsuri în zonele afectate de secetă (de exemplu, în partea sudică
a României și în Dobrogea), cum ar fi: reconectarea brațelor laterale pentru Dunărea
49
inferioară, construcția de bazine de retenție, modificări operaționale pentru efectul pulsatoriu
al undelor și reducere sau modificarea dragajului.
Sunt prezentate considerații generale în ceea ce privește efectele pozitive preconizate asupra
habitatului și a biotei, dar nu există nicio mențiune specifică privind modul în care aceste
măsuri vor îmbunătăți starea ecologică/potențialul ecologic.
Măsurile suplimentare includ acțiuni care vizează refacerea luncilor inundabile, refacerea
conectivității laterale și longitudinale, îmbunătățirea condițiilor hidrologice ale canalelor și
refacerea habitatelor (ducând la o îmbunătățire a condițiilor de mediu în zonele protejate
Natura 2000), diversificarea structurii malurilor, crearea de benzi tampon de-a lungul unor
sectoare de râuri în vederea reducerii poluării difuze.
Sunt planificate o serie de măsuri hidromorfologice, dar nu este clar dacă acestea vor fi
aplicate și în cazul corpurilor de apă puternic modificate. Sunt furnizate numai informații
indirecte: refacerea habitatului natural de-a lungul unor sectoare de râuri, construirea unor
pasaje de trecere a ihtiofaunei, lucrări hidrotehnice pentru ameliorarea circulației apei de-a
lungul unor canale din Delta Dunării, îmbunătățirea regimului hidrologic în aval de lacurile
de acumulare etc.
Pentru primul ciclu al PMBH nu există orientări pentru definirea regimului debitelor
ecologice. Legea românească a apelor impune deținătorilor de lucrări hidrotehnice (baraje,
puncte de captare, lacuri de acumulare) să asigure în aval debitul necesar conform
folosințelor apei și necesităților ecologice. Cu toate acestea, în prezent, în România nu există
un act normativ care să definească debitul ecologic. Pentru PMBH, pe baza diferitelor studii,
debitul minim luat în considerare nu s-a bazat pe debitul ecologic, însă se prevede realizarea
unor studii suplimentare pentru corelarea între debitul ecologic și răspunsul biotei și pentru
identificarea valorilor optime pentru fiecare situație specifică. S-au prevăzut unele măsuri
suplimentare în cadrul PM, care vizează stabilirea de debitului ecologic în aval față de
diverse lacuri de acumulare.
50
Măsuri RO1000
Scări de pești
Pasaje de trecere
Refacerea habitatelor, construirea de zone de reproducere și
creștere
Gestionarea sedimentelor/aluviunilor grosiere
Îndepărtarea unor structuri: deversoare, bariere, consolidarea
malurilor
Reconectarea meandrelor sau a brațelor secundare
Coborârea malurilor râurilor
Refacerea structurii malurilor
Stabilirea unor cerințe minime privind debitele ecologice
Modificări operaționale pentru efectul pulsatoriu al undelor
Inundarea luncilor inundabile
Construirea de bazine de retenție
Reducerea sau modificarea dragajului
Refacerea structurii degradate a unei albii
Refacerea meandrelor cursurilor de apă regularizate
Tabelul 12.3.1: Tipuri de măsuri DCA care abordează presiunile hidromorfologice descrise în PM Sursă: Planurile de management al bazinelor hidrografice
12.4 Măsurile referitoare la apele subterane
Principalele presiuni și riscuri luate în considerare în PMBH sunt sursele de poluare difuze și
punctiforme. Prin urmare, au fost abordate măsurile preventive, precum interzicerea
evacuărilor directe de poluanți în apele subterane, reglementare prealabilă a evacuărilor din
surse punctiforme care ar putea produce poluare, măsuri de prevenire a pierderilor
semnificative de poluanți provenind de la instalațiile tehnice și de prevenire/reducere a
impactului poluărilor accidentale, modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate prin
introducerea unei noi etape, extinderea procedurii de aerare în etapa biologică, îmbunătățirea
calității efluenților, instalarea unui sistem automat de monitorizare a calității apei uzate,
neutralizarea apelor miniere înainte de deversare, închiderea zonelor miniere și aplicarea
codul de bune practici agricole pentru limitarea poluării cu pesticide etc.
Starea cantitativă a corpurilor de apă subterană a fost bună și, prin urmare, nu s-au prevăzut
măsuri de bază sau suplimentare, deoarece rata de captare este mai mică decât cea de
realimentare naturală a straturilor acvifere.
Se prevăd măsuri generale suplimentare, care vizează 19 corpuri de apă subterană cu stare
chimică slabă (sisteme de canalizare pentru aglomerări < 2 000 de locuitori, utilizarea
planurilor de acțiune și a codului de bune practici agricole în zonele nevulnerabile, utilizarea
agriculturii ecologice etc.). Pentru unele sub-bazine hidrografice sunt incluse măsuri specifice
în PM: monitorizarea suplimentară a listelor de substanțe periculoase/prioritare în apele de
suprafață, apele subterane și apele reziduale, studii privind reconstrucția ecologică a fostelor
zone miniere, evaluarea cantității anuale de contaminanți și a impactului acestora asupra
51
calității apei; reabilitarea stațiilor de epurare a apelor uzate, reconstrucția ecologică a zonelor
poluate. Deși legătura nu este evidentă, măsurile suplimentare urmăresc o reducere a surselor
de poluare, în scopul de a îmbunătăți calitatea corpurilor de apă subterană afectate.
Din analiza corpurilor de apă subterană transfrontaliere s-a constatat că nu există o
coordonare cu Ucraina. Există acorduri numai pentru o parte dintre corpurile de apă subterană
transfrontaliere, cu Ungaria, Bulgaria, Serbia și Moldova. Coordonarea la nivel internațional
a fost asigurată sub îndrumarea ICPDR pentru 8 corpuri de apă subterană considerate de
importanță transfrontalieră.
12.5 Măsurile referitoare la poluarea chimică
PMBH prezintă principalele surse de poluare punctiforme și difuze la nivel de bazin
hidrografic, aceste surse permanent monitorizate. Sunt avute în vedere și alte presiuni,
precum: sursele cu potențial de poluare accidentală, activitățile pescărești/de acvacultură,
exploatarea pietrișului direct din albiile râurilor și silvicultura care ar putea avea un impact și
asupra calității apei și ar putea reprezenta o sursă de poluare chimică. Substanțele avute în
vedere sunt nutrienții, substanțele organice și substanțele prioritare/periculoase, conform
cerințelor impuse de directiva-cadru privind apa.
Măsurile de bază din PM vizează: reducerea poluării cu substanțe prioritare și alte substanțe
în apele de suprafață, reglementarea prealabilă a evacuărilor din surse punctiforme care ar
putea produce poluare, măsuri de prevenire a poluării din surse difuze (agricultură, industrie,
gospodării), interzicerea evacuării directe a poluanților în apele subterane, prevenirea
pierderilor semnificative de poluanți provenind de la instalațiile tehnice și de
prevenire/reducere a impactului poluărilor accidentale. Pe lângă măsurile de bază, poluarea
din surse punctiforme și difuze este abordată și prin măsuri suplimentare și complementare,
precum: construirea de instalații de tratare a apelor uzate, sensibilizarea opiniei publice,
refacerea habitatelor pentru a consolida funcția de purificare a ecosistemelor naturale etc. În
PMBH al Dunării (ICPDR – Programul comun de măsuri) se prezintă măsuri coordonate
pentru reducerea poluării cu substanțe organice, nutrienți și substanțe periculoase.
În planurile de management al sub-bazinelor hidrografice sunt abordate măsuri specifice
anumitor substanțe, cum ar fi: prevenirea/reducerea pierderilor semnificative de contaminanți
provenind de la instalațiile tehnice, îmbunătățirea racordării la canalizare a aglomerărilor
umane, refacerea luncilor inundabile, crearea de benzi tampon de-a lungul râurilor etc. Pentru
metale grele, se prevede închiderea depozitelor de deșeuri, construcția de bazine de retenție
sau modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate. Pentru contaminanții organici
(cloroform, tetraclorură de carbon, pentaclorfenol, hexaclorbutadiena), se prevede
modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate, prelungirea sistemului de canalizare în
vederea racordării la cel industrial, stabilizarea depozitelor de deșeuri.
12.6 Măsuri referitoare la articolul 9 (politici de tarifare a apei)
După cum se menționează în planul național de management, Hotărârea Guvernului nr.
803/2008 precizează activitățile de gospodărire a apelor, care sunt definite ca servicii publice,
de exemplu: depozitarea resurselor de apă, bararea, alocarea, regularizarea și protecția
împotriva inundațiilor. În PMBH sunt indicate și următoarele servicii în domeniul apei:
distribuția apei, colectarea și epurarea apelor reziduale pentru gospodării, unități industriale și
52
agricole racordate la rețeaua centralizată de distribuție a apei potabile și de canalizare/epurare
a apelor reziduale. Utilizarea resurselor de apă în sectorul energiei hidroelectrice, navigație,
captare, irigații, industrie, agricultură etc. face parte din activitățile specifice de gospodărire a
apelor, definite ca servicii publice bazate pe principiul recuperării costurilor.
Utilizările apei sunt definite în linii mari în planul național de management în raport cu tipul
de resursă de apă:
ape de suprafață: agenți economici (gospodării și altele), instituții publice și
culturale, unități industriale și agrotehnice, operatori din domeniul energiei
hidroelectrice și termice, servicii legate de ecluze, irigații; acvacultură
ape subterane: operatorii industriali; gospodării, instituții publice și culturale și alți
utilizatori de apă subterană, acvacultură, operatori agricoli.
Există puține informații cu privire la modul în care politicile de tarifare a apei din România
oferă stimulente pentru ca utilizatorii să folosească eficient resursele de apă. În ceea ce
privește protecția cantitativă a resurselor de apă, stimulentele utilizate sunt sancțiunile
prevăzute de Legea apelor. În ceea ce privește protecția calitativă a resurselor de apă,
costurile de mediu internalizate se reflectă în tariful final pentru serviciile de epurare a apelor
reziduale/serviciile de canalizare și vizează evacuările de ape reziduale în corpurile de apă.
Stimulentele economice aplicate pentru protecția calității apei sunt reprezentate de sancțiuni
și prime bazate pe tipurile de indicatori (chimici generali, chimici specifici, chimici toxici și
foarte toxici, bacteriologici și fizici). Nu s-a furnizat nicio informație referitoare la
contorizare, tarife volumetrice sau tarife care promovează eficiența în cadrul diferitelor
utilizări ale apei.
Recuperarea costurilor se calculează numai acoperind costurile financiare:
costurile legate de administrarea resurselor de apă;
costul corect pentru serviciile de alimentare cu apă potabilă și de canalizare/epurare a
apelor reziduale;
costurile legate de primirea substanțelor poluante și costurile legate de prevenirea
deteriorării calității.
Recuperarea costurilor pentru serviciile publice de alimentare cu apă/canalizare se bazează pe
contribuțiile consumatorilor, diferența fiind generată de cota de dezvoltare și de profit
stabilită în conformitate cu legea. Costurile de investiții au fost estimate pe baza celor 27 de
master planuri județene acceptate (7 se aflau încă în curs la sfârșitul anului 2009), a
programelor și proiectelor, precum și pe baza metodologiei de recuperare a costurilor
elaborate de Administrația Națională „Apele Române”. Pentru estimarea costurilor aferente
investițiilor, întreținerii și funcționării, s-a creat o bază de date a prețurilor unitare pentru a
aloca bugetul diferitelor măsuri. Prețurile au fost estimate pe baza unor proiecte de
infrastructură similare din România sau din alte țări. Prețurile de bază corespund anului 2008.
Costul financiar al recuperării indicat este de 100%. Având în vedere că se raportează că nu
există subvenții încrucișate între serviciile din domeniul apei (alimentare cu apă potabilă,
canalizare și epurare a apelor uzate), înseamnă că și contribuția diferitelor folosințe ale apei
(gospodării și industrie) este de 100%.
53
Externalitățile privind costurile de mediu și cele ale resurselor nu au fost calculate și luate în
considerare în cadrul calculului recuperării costurilor. Cu toate acestea, o parte a costurilor de
mediu legate de calitatea apei (evacuarea de apă uzată de către industrie, agricultură,
gospodării) sunt internalizate cu ajutorul sistemului de sancțiuni.
Principiul „poluatorul plătește” este parțial respectat prin recuperarea costurilor financiare ale
serviciilor din domeniul apei și prin internalizarea costurilor de mediu (legate de calitatea
apei). Acest principiu vizează gospodăriile și unitățile industriale racordate la rețeaua
centralizată de distribuție a apei potabile și de canalizare/epurare a apelor reziduale, precum
și toți utilizatorii care deversează ape uzate în resursele de apă.
Autoritățile române au raportat că s-a ținut seama de efectele economice și sociale ale
recuperării costurilor la nivel național.
12.7 Măsuri complementare în zonele protejate
Măsurile suplimentare/complementare sunt de ordin general și nu sunt legate de zonele
protejate, deși unele dintre acestea vor avea un efect pozitiv (de exemplu, refacerea luncilor
inundabile, noi stații de epurare a apelor uzate etc.).
În PMBH se menționează unele măsuri complementare în vederea conformării cu directivele
privind păsările, habitatele și peștii de apă dulce: populațiile de sturion (Acipenseridae) sunt
protejate printr-o interdicție de pescuit (2006-2016), repopulare și acvacultură. Mai multe
proiecte PHARE și LIFE completează măsurile din PMBH prin sensibilizarea publicului,
monitorizarea speciilor și a habitatelor, elaborarea unor planuri de management pentru zonele
protejate Natura 2000, crearea unei baze de date naționale în privința speciilor protejate și a
habitatelor de interes comunitar etc.
Deși măsurile nu sunt prezentate explicit, se menționează că în zonele de protecție pentru
captările de apă sunt necesare unele măsuri suplimentare pentru a limita activitățile și pentru
a constrânge proprietarii de terenuri în vederea evitării riscului de contaminare. Într-adevăr,
drepturile de proprietate permit ca doar 60% din punctele de captare a apei potabile din
România să fie protejate de zone de protecție. În restul cazurilor măsurile de protecție sunt
impuse proprietarilor de terenuri de către autoritățile competente.
13. ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE, DEFICITUL DE APĂ,
SECETA ȘI MANAGEMENTUL RISCURILOR LA INUNDAȚII
13.1 Deficitul de apă și seceta
Unele zone situate în partea de sud a României, zona Dobrogei (învecinată cu Marea Neagră
și Delta Dunării) și o parte din Podișul Central Moldovenesc sunt expuse riscului de deficit
de apă și secetă.
Deficitul de apă și seceta au fost prezentate în general sub raportul statutului legislativ, al
strategiilor elaborate și al aplicării acestora. Acestea au fost abordate mai mult în contextul
54
general al schimbărilor climatice și mai puțin în ceea ce privește vulnerabilitatea resurselor de
apă.
Nu s-au prezentat detalii tehnice în planurile de management al bazinelor hidrografice,
deoarece acestea sunt incluse în planurile de amenajare a bazinelor hidrografice. Planurile de
amenajare a bazinelor hidrografice, împreună cu planurile de management al bazinelor
hidrografice formează schemele directoare de amenajare și management al bazinelor
hidrografice, conform Legii apelor.
Planurile de amenajare a bazinelor hidrografice elaborate după aprobarea planurilor de
management al bazinelor hidrografice cuprind informații referitoare la influența secetei
asupra resurselor de apă și la presiunile exercitate asupra resurselor de apă direct legate de o
exploatare excesivă a apei care depășește resursele disponibile în anumite zone.
Strategia națională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea și combaterea degradării
terenurilor și deșertificării cuprinde măsuri care permit gestionarea situațiilor de urgență
generate de seceta hidrologică. Pentru fiecare bazin hidrografic există un plan de
restricționare a utilizării apei, actualizat și aprobat în 2009, care cuprinde un sistem de
avertizare și informare a populației și utilizatorilor economici, toate folosințele apei (debit
utilizat + debit minim necesar), secțiunile de control de-a lungul cursurilor de apă în cazul
cărora sunt prevăzute diferite situații (faza normală, faza de avertizare, faza de restricționare).
În primul ciclu de PMBH, nu s-au luat în considerare seturi de date și scenarii de tendință,
subiectul a fost tratat la nivel general în cadrul PMBH național și în PMBH al Dunării
coordonat de ICPDR, deoarece nu a fost considerat un aspect semnificativ de gospodărire a
apelor la analiza din 2004.
Sunt prezentate detalii cu privire la cererea de apă și scenarii de tendință pentru perioada
2010-2020. Echilibrul dintre disponibilitatea apei și tendințele estimate pentru cererea de apă
nu arată niciun deficit la nivel de stat membru sau în cele 11 sub-bazine hidrografice. Există
doar câteva sectoare de râu deficitare în bazinul Prut – Bârlad care ar trebui să fie analizate cu
atenție în viitor.
13.2 Managementul riscului la inundații
Inundațiile au fost abordate în contextul adaptării la schimbările climatice și se indică faptul
că există o coordonare cu ICPDR în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva
inundațiilor. Cerințele directivei privind inundațiile sunt integrate la nivelul sub-bazinelor
hidrografice și vor fi puse în aplicare prin intermediul strategiei naționale de management al
riscului la inundații pe termen mediu și lung, adoptată în 2010.
Proiectul FLOODRISK SEE, derulat în prezent de-a lungul Dunării, va contribui la reducerea
riscului de inundații în Dunărea inferioară și mijlocie și va sprijini punerea în aplicare a
directivei privind inundațiile.
Studiul „Redimensionarea ecologică și economică în sectorul românesc al Luncii Dunării
Inferioare” analizează posibilitatea restaurării unei părți a luncilor inundabile ale Dunării ca
măsură de reducere a impactului conectivității laterale pierdute și de creare a unor bazine de
retenție pentru protecția împotriva inundațiilor.
55
13.3 Adaptarea la schimbările climatice
Se prezintă probe referitoare la schimbările climatice în RO pe baza rezultatelor unor proiecte
de cercetare (CLAVIER, CECILIA, ENSEMBLES, CIRCLE). Cu toate acestea, impactul
este descris foarte pe scurt. Previziunile modelelor climatice arată că, până în 2050, nivelul de
precipitații urmează să scadă cu 20% în partea de sud a României.
PMBH a fost elaborat în coordonare cu Strategia națională privind schimbările climatice
(2005-2007) și cu Planul național de acțiune privind schimbările climatice. Sunt avute în
vedere unele măsuri de adaptare a gospodăririi apelor la schimbările climatice, cum ar fi:
îmbunătățirea cercetării, strategii de gospodărire a apelor dezvoltate la scară de captări,
măsurile de protecție împotriva inundațiilor, îmbunătățirea sistemului de monitorizare a
datelor meteorologice și hidrologice, dezvoltarea la scară regională a sistemelor de alimentare
cu apă/canalizare, intensificarea cooperării internaționale și schimbul de cunoștințe în
vederea unor măsuri concertate, sensibilizarea și informarea opiniei publice etc.
PMBH indică, de asemenea, o legătură generală cu Programul național de dezvoltare rurală
naționale cu măsuri privind clima.
Se prevăd măsuri de bază legate de schimbările climatice pentru promovarea unei utilizări
eficiente și sustenabile a apei, controale asupra captării apei de suprafață și apei subterane și
bararea apelor de suprafață, inclusiv un registru sau registre cu captările de apă și
obligativitatea autorizării prealabile a captării și barării apelor. Măsurile suplimentare de
creștere a capacității de adaptare la schimbările climatice sunt tratate indirect prin alte măsuri
(protecția împotriva inundațiilor, restaurarea luncilor inundabile și a zonelor umede, studii
hidrologice, ameliorarea circulației apei, crearea de zone tampon, refacerea vegetației
ripariene etc.).
În prezent este în curs de elaborare, la nivel de bazin hidrografic internațional, o strategie de
adaptare pentru a face față schimbărilor climatice sub coordonarea ICPDR, iar măsurile
prevăzute vor fi incluse în viitoarele cicluri de management al bazinelor hidrografice.
Următoarele probleme vor fi abordate în viitoarele cicluri de management al bazinelor
hidrografice: adaptarea sistemului de monitorizare pentru a putea detecta impactul
schimbărilor climatice asupra stării ecologice și chimice a apelor, managementul adaptiv
(luând în considerare efectele observate), studierea impactului schimbărilor climatice asupra
ecoregiunilor. tipologiilor și secțiunilor de referință, studierea efectelor schimbărilor
climatice asupra diferitelor sectoare și evaluarea impactului indirect asupra stării corpurilor
de apă, evaluarea vulnerabilităților ecosistemului la nivel de captare, implementarea
directivelor EIA și SEA pentru viitoarele proiecte de infrastructură și luarea în considerare a
impactului lor cumulat.
14. RECOMANDÃRI
În conformitate cu etapele de planificare a bazinelor fluviale prevăzute de directiva-cadru
privind apa, ar trebui să se asigure că gospodărirea apelor se bazează pe o mai bună înțelegere
a principalelor riscuri și presiuni dintr-un bazin hidrografic și, ca urmare, intervențiile sunt
56
rentabile și asigură o aprovizionare cu apă sustenabilă, pe termen lung, pentru oameni,
sectorul de afaceri și natură.
Pentru ca gospodărirea apelor să se facă cu succes, este necesară stabilirea unei legături între
aceste diferite etape. În procesul de elaborare a programelor de monitorizare ar trebui să se
utilizeze informații cu privire la presiuni și riscuri, iar informațiile de la programele de
monitorizare și analiza economică ar trebui să conducă la identificarea programelor de
măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor și a justificărilor pentru aplicarea de
excepții. Transparența acestui întreg proces în cadrul unei structuri de guvernanță clare va
încuraja participarea publicului atât la elaborarea, cât și la realizarea măsurilor necesare
pentru a obține o gestionare durabilă a resurselor de apă.
Pentru a finaliza primul ciclu de management al bazinelor hidrografice și în vederea pregătirii
pentru ce de-al doilea ciclu al DCA, se recomandă următoarele:
Caracterizarea nu este completă, armonizarea între criteriile abiotice și biotice este
încă în derulare pentru definirea tipologiilor. Caracterizarea și armonizarea criteriilor
abiotice și biotice ar trebui finalizate.
Există o lacună la nivelul intercalibrării. Nivelul de încredere al evaluării potențialului
ecologic este scăzut. Această lacună ar trebui rezolvată în cel de-al doilea ciclu al
PMBH.
Există încă lipsuri în stabilirea metodelor pentru elementele de calitate biologice
pentru evaluarea stării ecologice. Evaluarea elementelor biologice ar trebui
consolidată, pentru a se conforma cerințelor impuse de directiva-cadru privind apa
(monitorizarea și evaluarea elementelor de calitate biologice, impactul poluanților
asupra biotei etc.).
Mercurul, hexaclorbenzenul și hexaclorbutadienă ar trebui monitorizate în biotă
pentru a se face o comparație cu standardele pentru biotă prevăzute de directiva
privind standardele de calitate a mediului, cu excepția cazului în care se determină
SCM pentru apă care asigură un nivel echivalent de protecție. Monitorizarea în curs
de desfășurare în privința sedimentelor și a biotei ar trebui să acopere cerința de
monitorizare a evoluției indicată pentru câteva substanțe la articolul 3 alineatul (3) din
directiva privind standardele de calitate a mediului.
În cazul în care în prezent există incertitudini mari în ceea ce privește caracterizarea
districtelor hidrografice, identificarea presiunilor și evaluarea stării, acestea trebuie
abordate în ciclul actual, pentru a se asigura că se pot întreprinde acțiuni
corespunzătoare înainte de următorul ciclu.
În PMBH ar trebui incluse mai multe detalii cu privire la anumite metodologii (de
exemplu, analiza raportului cost-beneficiu).
Se preconizează doar o mică îmbunătățire a stării apelor până în 2015, iar obiectivele
pentru termenele aferente planificării ulterioare nu sunt întotdeauna clare. Obiectivele
ar trebui să fie indicate în mod clar și transparent pentru a putea atinge o stare bună a
apelor într-o perioadă rezonabilă de timp.
57
Au existat un număr mare de excepții aplicate în acest prim ciclu al planurilor de
management al bazinelor hidrografice. Deși directiva-cadru privind apa prevede
aplicarea de excepții, există criterii specifice care trebuie îndeplinite pentru ca
utilizarea acestora să fie justificată. Cererile de exceptare trebuie să fie mai
transparente, iar motivele aplicării excepțiilor ar trebui justificate în mod clar în
planuri. Numărul mare de excepții aplicate în aceste prime planuri de management al
bazinelor hidrografice reprezintă un motiv de îngrijorare. România ar trebui să ia toate
măsurile necesare pentru a reduce numărul de excepții în următorul ciclu, inclusiv să
aducă îmbunătățirile necesare procesului de caracterizare, rețelelor de monitorizare și
metodelor de evaluare a stării, precum și să reducă în mod semnificativ gradul de
incertitudini.
În cazul în care există noi modificări fizice planificate, utilizarea excepțiilor în
temeiul articolului 4 alineatul (7) ar trebui să se bazeze pe o evaluare amănunțită a
tuturor etapelor astfel cum se prevede în directiva-cadru privind apa, în special o
evaluare prin care să se stabilească dacă proiectul este de interes public major și dacă
avantajele pentru societate sunt mai mari decât gradul de degradare a mediului,
precum și lipsa unor alternative care ar constitui o opțiune mai bună pentru mediu. În
plus, aceste proiecte se pot demara numai atunci când s-au luat toate măsurile posibile
pentru a reduce impactul negativ asupra stării apei. Toate condițiile pentru aplicarea
articolului 4 alineatul (7) în proiecte individuale trebuie incluse și justificate în
planurile de management al bazinelor hidrografice, cât mai la începutul etapei de
planificare a proiectelor.
Activitatea de monitorizare ar trebui să verifice și eficiența măsurilor implementate
(de exemplu, efectul asupra calității apei exercitat de pasajele de trecere a ihtiofaunei,
crearea de benzi tampon sau refacerea zonelor umede etc.).
Se indică faptul că agricultura exercită o presiune semnificativă asupra resurselor de
apă în România. Acest lucru ar trebui să fie inclus într-o strategie clară care să
definească măsurile de bază/obligatorii care trebuie respectate de toți agricultorii și
măsurile suplimentare care pot fi finanțate. Această strategie ar trebui elaborată
împreună cu comunitatea agricultorilor pentru a se asigura fezabilitatea tehnică și
acceptare. Trebuie să existe o bază de referință foarte clară, astfel încât orice
agricultor să cunoască normele pentru a putea fi bine consiliat, iar legislația
corespunzător aplicată și astfel încât autoritățile responsabile de fondurile PAC să
stabilească în mod corespunzător programe de dezvoltare rurală și cerințe de
ecocondiționalitate legate de apă.
Planurile de management al bazinelor hidrografice ar trebui să indice modul în care
măsurile hidromorfologice vor contribui la îmbunătățirea situației
ecologice/potențialului ecologic.
Recuperarea costurilor ar trebui să vizeze o gamă largă de servicii, inclusiv bararea,
captarea, depozitarea, tratarea și distribuirea apelor de suprafață, precum și colectarea,
epurarea și evacuarea apelor uzate, chiar și atunci când acestea autoservesc furnizorii
serviciului, de exemplu captarea de apă pentru propriul folos în agricultură.
Recuperarea costurilor ar trebui prezentată în mod transparent pentru toate sectoarele
utilizatoare relevante, iar costurile de mediu și cele aferente resurselor ar trebui
incluse în costurile recuperate. De asemenea, ar trebui furnizate informații cu privire
58
la funcția de stimulare a tarifării apei pentru toate serviciile în domeniul apei, cu
scopul de a asigura o utilizare eficientă a acestei resurse. În planurile de management
al bazinelor hidrografice ar trebui furnizate și informații privind modul în care s-a
ținut seama de principiul „poluatorul plătește”.