Upload
others
View
25
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
FIZICA ŞI CHIMIA
LA ZI
Nr. 7 / 2013
LICEUL TEORETIC
“ EMIL RACOVIŢĂ”
BAIA MARE
MARAMUREŞ
UNIVERSUL
NOSTRU
Coordonatori :
prof. Vasilov Felicia
prof. Bodea Corina
Cuprins:
Ştiaţi că ? Prof . Vasilov Felicia
Transformări de fază în aer Ilieş Vlad clasa a X a F
Seisme Grad Ioana – clasa a XI a H
Dezastre naturale ( apă, aer şi Pământ) Paul Oşan - clasa a X a H
Activitatea seismică în Marea Neagră Ianos Diana - clasa a XII a G
Câmpul gravitaţional al Pământului Moldovan Vlad - clasa a IX a I
Apa pur şi simplu istorie Horjea Lavinia – clasa a XII a G
Fizica mea Anca Tarisnyas - clasa a XI aG
Importanţa apei Silaghi Adelina- clasa a IX a J
Floarea albă şi lăcrămioara Benzar Ana- clasa a IX a J
Fizica Lăcătuş Roberta - clasa a XI a G
Apa şi iubirea Zah Diana - clasa a IXa I
Povestea lui Picurel Ghiuco Denisa Zah Nicoleta - clasa a IXa I
Unde în medii elastice Pop Daiana- clasa aXIa I
Acustica Pitiritean Alexandra- clasa a XI a I
Stele căzătoare Ardelean Ionut - clasa a XI a H
Ultrasunete în medicină Şpan Anca clasa a XI a I
Laserul:unde şi cine l-a descoperit Horjea Lavinia Clasa a XII a G
Radioactivitatea Pocol Lavinia- clasa a XII a G
Acceleratorul de particule Radu Alexandra- clasa a XII a G
Fisiune şi fuziune nucleră Romeghea Emma - clasa a XII a G
Apa esenţa vieţii Cupşa Andrei-clasa a X a A
Apa şi poluarea ei Asztalos Cristina-clasa a- IX a I
Curiozităţi despre apă Barbul Anamaria- clasa a XII a G
Despre poluare Pitiritean Alexandra- clasa a XI a I
Aerul şi poluarea lui Păşcuţă Eladia Rozalia-clasa a IX a I
Câteva noţiuni despre sol Iuga Maria-clasa a IX a J
Principalii poluanţi ai apei Hoca Adnana -clasa a IX a G
Poluarea apei şi apa Hunza Romeghea Emma-clasa a XIIa G
Poluarea apei, aerului şi solului Perian Georgiana - clasa a X a F
Sursa vieţii Rochnean Mihai - clasa a X a F
Chimia Cosma Laura- clasa a X a H
Utilizarea laserului în medicină Couci Anita- clasa a XII a G
Zilnic, avem în jur de 70000 de gânduri.
Un om uită , în medie, circa 80% din tot ceea ce a învăţat într-o zi.
Biblioteca Universităţii din Indiana , SUA, se scufundă în fiecare an cu circa 2,5 centrimetri.
Acest fenomen se datorează unei erori a constructorilor care au omis să calculeze şi greutatea
cărţilor care vor fi depozitate în uriaşa clădire.
Îm statul american, Dakota de Nord, nu s- a înregistrat niciodată un cutremur.
Hawaii se apropie de Japonia cu aproximativ 10
centimetri în fiecare an.
Doar 5% din suprafaţa acoperită de oceane Terra
a fost cartografiată atât de detaliat pe cât a fost
suprafaţa planetei Marte.
În spaţiu, astronauţii nu pot plânge. În lipsa
gravitaţiei, lacrimile nu pot curge.
Aproximativ 6000 de fulgere lovesc Pământul în
fiecare minut.
Februarie 1865 este singura lună din istorie în
care nu a fost înregistrată lună plină.
În fiecare an, 60 de milioane de litri de petrol şi ulei sunt deversate în râuri şi fluvii până în
oceane.Cantitatea o depăşeşte pe cea pierdută de petrolierul Exxon Valdez în anul 1989 (unul
dintre cele mai mari dezastre ecologice din istorie). Statistica se referă numai la SUA.
Un singur avion Boeing 767 este format din nu mai puţin de 3.100.000de piese diferite.
Durerea are şi ea o unitate de masură. Acesta se numeşte ―dol ―, iar instrumentul menit să
măsoare durerea se numeşte dolorimetru.
Barajul Hoover din SUA a fost proiectat ca să reziste pentru cel puţin cel puţin 2.000 de ani.
Cimentul folosit la ridicarea impresionanatei construcţii ne se va întări complect decât peste 500
de ani.
În ciuda aparenţelor, două treimi din suprafaţa întregului continent african se află în emisfera
nordică.
NORII Aerul de la suprafaţa solului încărcat cu vapori de apă este antrenat
prin mişcări ascendente spre păturile mai înalte ale oceanului aerian,unde,după cum
ştim,presiunea atmosferică este mai scazută.Datorită acestui fapt moleculele de aer vor suferi un
proces de destindere,ceea ce va determina implicit o scădere a temperaturii,chiar dacă nu se
pierde energia calorică afară.Treptat,vaporii de apă vor atinge în acest fel starea de saturaţie şi
vor condensa sau vor sublima dând naştere norilor.
CEAŢA Se formează în zilele reci,când vaporii de apă se
condensează foarte aproape de pământ.
În zilele cu ceaţă,circulaţia oamenilor şi a vehiculelor este
ingreunată.
PLOAIA Se formează când norii trec prin straturile reci de aer,
iar vaporii se condensează şi cad pe pământ sub formă de picături.
Ploile sunt necesare vieţii plantelor.Ele curaţă aerul de praf îi il răcoresc.
B R U M A
În nopţile senine şi reci, de toamnă sau de primăvară,corpurile de pe pământ se răcesc foarte
mult.Vaporii de apă care vin în atingere cu aceste corpuri se condensează,iar picăturile de apă
îngheaţă,formând un strat fin alb-strălucitor.
Bruma este dăunătoare culturilor,făcând focuri mocnite în
grădini sau în livezi.Fumul cald împiedică formarea brumei.
ROUA În nopţile senine de vară,vaporii de aer,în atingere cu
corpurile reci de pe pământ,se condensează şi formează stropi
mici de apă.O dată cu încălzirea aerului,stropii de apă se evaporă.
Ilieş Vlad clasa a X a F
Unda seismică este o undă elastică care poate traversa un mediu fără a se
modifica,impulsul dat la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu care vor
împinge alte particule înainte să-și reia locul. Cutremurul eliberează brusc energia care se
răspândeşte în toate direcţiile formând unde seismice.
Undele sunt de doua tipuri:undele de volum si undele de suprafata
Undele de volum sunt: unde longitudinale sau unde secundare. Cutremurele tectonice sunt cele
mai frecvente și devastatoare.
Cutremurele tectonice sunt cele mai frecvente și devastatoare. Eliberarea de energie stocată nu
se întâmplă, într-un șoc, și pot exista mai multe ajustări înainte de a reveni la o configurație
stabilă. Astfel, există replici după șocul principal al unui cutremur de magnitudine în scădere,
pentru un timp de la câteva minute la mai mult de un an. Aceste replici pot fi mai devastatoare
decât șocul principal, deoarece acestea pot aduce dupa sine prabusirea mai multor cladiri. Se
poate produce, de asemenea, o replica mult mai puternica decât șocul principal, indiferent de
amploarea acesteia. De exemplu, un cutremur de 9.0 poate fi urmat de o replică de 9,3 luni mai
târziu, chiar dacă această secvență este extrem de rară.
Cutremurele de origine polară, numite şi "cutremure glaciare" sunt caracteristice pentru
Groenlanda. Un studiu publicat în 2006, a constatat că numărul de cutremure sa dublat de la
2000 și 2005, acestă tendință în timp sugerând o legătură cu o modificare a ciclului hidrologic și
răspunsul glacial la schimbarea condițiilor climatice .
Bibliografie
http://www.scribd.com/doc/75396568/referat-unde-seismice
http://commons.wikimedia.org/wiki/
http://fr.wikipedia.org/wiki/S%C3%A9isme
Grad Ioana -clasa a XI a H
Cutremurul de pământ
Cutremurul de Pământ este unul din cele mai înspăimântătoare şi distrigătoare fenomene ale
naturii de pe Terra. .
Potenţialul enorm de distrugere se datorează energiei cutremurului, care la un seism deosebit de
puternic este de zece-douăzeci de mii de ori mai mare decât energia primei bombe atomice
aruncate peste Hiroshima. Mai mult, acest fenomen se poate produce prin surprindere, în orice
condiţii climaterice, în orice timp al anului şi al zilei. De aceea, mişcările seismice au efecte
psihologice negative asupra oamenilor, obişnuiţi să considere Pământul ca un suport sigur.
. Pe Glob există arii imense unde cutremurele nu se produc. Aceste regiuni numite aseismice
sunt următoarele: scutul baltic, canadian, brazilian, african, australian, platforma rusă,
Groenlanda ş.a. Dar sunt şi teritorii în care seismele se manifestă puternic şi frecvent.
Tornadele
Tornada este o furtună care se roteşte, formându-se de obicei în nori uriasi de furtuna.
Tornada se incolăceşte deasupra pământului sorbind totul în calea ei ca un aspirator.
Tornadele sunt mai puţin numeroase decat uraganele, dar pot fi la fel de devastatoare.
Cel mai periculos loc din lume în ceea ce priveşte tornadele este Coridorul Tornadelor din SUA.
Inundaţiile
De-a lungul istoriei, furtunile şi inundaţiile au provocat distrugeri şi pierderea multor vieţi
omeneşti. Unii experţi consideră că, parţial, activitatea umană este
responsabilă pentru creşterea frecvenţei şi a intensităţii multor dezastre
naturale.
Inundaţiile
Inundaţiile se pot produce foarte rapid când ploaia torenţială umflă
apele unui râu, facându-l să se reverse peste maluri în regiunile
învecinate. Una dintre cele mai mari inundaţii a avut loc în estul Chinei.
Inundaţiile pot fi insă şi folositoare. Când râurile se revarsă peste maluri, pe câmpie
rămâne malul fertil care sporeşte recoltele. Vechii egipteni si-au clădit civilizaţia pe malurile
Nilului,într-o zonă.
Avalanşele de zăpadă
Zapada se poate rupe de pe pantele munţilor abrupţi, năvălind la
vale cu o viteză ameţitoare (300km/h).
Avalanşele sunt mai frecvente în zonele muntoase lipsite de copaci
şi arbuşti. Avalanşele pot fi provocate de cutremure, de schiori sau
se pot produce pur şi simplu prin fisurarea stratului de zapadă
datorită propriei greutăţi.
Vulcanii
Daca o să vezi vreodată nori uriaşi incandescenţi ţâşnind dintr-un munte, poţi fi sigur ca
este vorba de un vulcan, şi ceea ce este mai rău, erupe. Cei mai violenţi vulcani explodează ca
bombele, aruncând în aer nori de cenuşă, bucaţi de rocă şi jeturi de rocă topită (lava).
Când un vulcan erupe, natura dezlănţuie una
dintre cele mai puternice forţe distructive.
Cercul de foc al Pacificului (Ring of fire) este cea
mai întinsă şi activă zonă vulcanică şi concentrează 62%
din toţi vulcanii activi existenţi în prezent (peste 350 din
cei 600 vulcani activi); două treimi din aceştia se află în
arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe
ţărmurile pacifice ale celor două Americi.
VALURILE TSUNAMI
Spre deosebire de valurile oceanice obişnuite, care
sunt formate mai ales de vânturi, cele mai multe valuri
tsunami iau naştere în urma unor cutremure produse în
adâncul oceanului, fie în urma unor alunecari de teren sau
a unor erupţii vulcanice.
Când un val tsunami mediu ajunge la ţărm, devine un
monstru de 20m înalţime. Dar cel mai înalt val tsunami a
avut 85m, aproape la fel de înalt ca Statuia Libertăţii din
New York.
Bibliografie: www.referatenoi.ro, www.referat.ro,
www.itbox.ro, www.clopotel.ro.
Paul Oşan - clasa a X a H
Cutremurele apar când energia stocată în interiorul pământului este eliberată brusc.
Energia în focar se măsoară prin magnitudine (M), noţiune introdusă în
seismologie de către B. Gutenberg şi Ch. Richter.
În istorie au fost
utilizate şi scarile Rossi-Forel
(1873), Mercalli(1883), Mercalli-
Cancani-Sieberg (MCS 1903-
1923), Mercalli Modificata (MM-
1931), Mendvedev-Sponheuer-
Karnik (MSK-1964), scara
Japoneza etc.
Charles Richter, în 1931, clasifică cutremurele, în funcţie de magnitudine astfel:
• 1: Cutremur slab. Nu este simţit.
• 2: Cutremur slab. În mod normal nu
este simţit.
• 3: Este simţit adeseori, dar nu
provoacă daune materiale.
• 4: Este simţit slab , dar nu provoacă
daune materiale.
• 5: Cutremur moderat. Este simţit
bine şi poate provoca daune la
clădirile din apropierea epicentrului.
6 : Cutremur puternic. Pe o rază de
câţiva kilometri de la epicentru
• 7 : Cutremur foarte puternic.
Cauzează multe daune importante pe
câteva sute de kilometri de la
epicentru.
• 8 : Cutremur gigant. Foarte multe
daune materiale, pierderi de vieţi
omeneşti pe sute de kilometri.
• 9 : Super-cutremur. Foarte rar.
Distrugere totală sau aproape totală
atât în zona epicentrului cât şi într-o
arie de mii de km² în jurul acestuia.
10: Inimaginabil. Foarte puţine case
rămân în picioare, iar pământul se poate
crăpa în două.
Înregistrările instrumentale a mişcărilor seismice se realizează cu dispozitive
specifice numite seismografe. Acestea pot anunţa un cutremur cu 25 de secunde înainte ca
acesta să se producă. Există aparate pentru prevenirea cutremurelor, cum ar fi :avertizorul
individual la purtător, avertizor seismic pentru locuinţe sau spaţii publice, sisteme automate
pentru întreruperea anumitor utilităţi sau procese tehnologice în caz de seism.
. În Dobrogea funcţionează un Centru Seismologic care are capacitatea să detecteze, în
timp real, orice mişcare seismologică produsă între Himalaya şi Roma, dar şi în toată zona
balcanică. Observatorul de la Eforie este conectat la sistemul de avertizare al cutremurelor
din Pacific, Marea Mediterana , Oceanul Atlantic şi are capacitatea să execute măsurători
solare pe fundul mării în timp real şi măsurători în cazul unor explozii nucleare.
Centrul de Seismologie de la Eforie înregistrează mişcările plăcilor tectonice cu până la 80 de
secunde înainte ca undele să se propage şi să producă un eventual tsunami în Marea
Neagră. .
Tsunami-ul este definit ca fiind o serie de valuri foarte mari în lăţime, cauzate de dislocarea
bruscă a unui volum mare de apă, favorizată de cutremure, alunecări ori dislocări de teren în
mare (ocean) sau erupţii vulcanice submarine. Aceste fenomene sunt produse doar de
cutremurele ce depăşesc magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter. În largul mării
(oceanului) viteza tsunami-urilor poate ajunge la 600-800 km/h , dar înălţimea valurilor este
de obicei de doar câţiva centimetri. Pe măsură ce ele se apropie de apa mai puţin adâncă, de
lângă plajă( pământ,mal), valurile tsunami-urilor au o viteză mai mică, dar înălţimea lor
poate creşte foarte mult depăşind 20 m.
• Bibliografie:
• http://www.schemaproject.org/IMG/
• www.nature.com/nature/journal/v120/n3021/abs/120445d0.htm
• www.crimeanextreme.com/en/page9.html
Ianos Diana - clasa a XII a G
Cum se poate studia câmpul gravitaţional al
Pământului ?
Cel mai recent proiect de acest fel este al Agenţiei Spaţiale
Europene şi se numeşte GOCE (Gravity field and steady state
ocean circulation explorer). Este un satelit complex, un laborator de studiu interdisciplinar,
interesant pentru geologi, oceanologi, biologi, sau specialişti în formareaSistemului Solar şi
studiază:
FizicaPământului Distribuţia mărilor şi oceanelor Tectonica plăcilor Mecanismele dinamice ale
litosferei Evoluţia calotelor polare
Cum funţionează GOCE ?
‘’Instrumentele la bord funcţionează cu energie solara, iar
corecţiile de traiectorie se vor face de motoare cu propulsie ionică. Datele ştiiţifice trimise de
satelit vor fi receptionate cu antenele instalate în Kiruna. Satelitul este prevăzut cu 12 receptoare
GPS, pentru o pozitionare ideală în spaţiu. Suprafaţa satelitului mai conţine un sistem de retro-
reflectoare ce permit ca satelitul să fie pozitionat foarte exact de la sol prin intermediul
fasciculelor laser." Harta este rezultatul unei
misiuni spaţiale de un an. In acest timp, satelitul GOCE
care a fost lansat pe orbită în data de 17 martie 2009, a
făcut sute de ocoluri ale Pământului, scanând în
acelaşi timp suprafaţa terestră.
Gravitaţia este fenomenul fizic natural
prin care corpurile fizice se atrag reciproc, cu o forţa
a carei intensitate depinde de masele acestora
și de distanţa dintre ele. Este una din cele patru
interacţiuni fundamentale din natură cunoscute, alături de interacţiunea electromagnetică,
interacţiunea nucleară tare și interactiunea
nucleară slabă.
Ceea ce reprezintă un mister, este natura şi
motivul existentei acestei forţe. Deşi este
observat pretutindeni, fenomenul nu este
elucidat. Valoarea greutăţii unui corp este direct
proporţională cu masa lui şi este orientată
spre centrul Pământului.
Gravitaţia reprezintă forţa care a dus la apariţia
tuturor planetelor şi sateliţilor naturali,
prin atracţia reciprocă dintre particulele de materie care se roteau in juru lunei stele. Chiar
şi în cadrul unei galaxii, stelele şi sistemele stelare sunt menţinute împreună datorită
gravitaţiei, iar evoluţia întregului Univers este la rândul ei dictată de forţa de gravitaţie
dintre particulele de materie existente.
www.science.hotnews.ro Moldovan Vlad - clasa a IX a I
www.wikipedia.ro
www.descopera.org
Se presupune ca viaţa pe Pământ a fost adusă de
undeva din spaţiul cosmic, într-o picătură de apă
transportată de un meteorit.
―Nu un ciocan a făcut pietrele atat de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.‖
Rabindranath Tagore
―Omul este bine să rămână acolo unde a băut apa pentru prima dată în viaţă―
Henri Coandă
Comparativ cu alte lichide, apa, are proprietăţi deosebite:
-densitatea ei creşte sub punctul de îngheţ şi scade sub acesta(comportament care încă nu
şi-a găsit dezlegarea);
-apa intrată prin pori şi capilare creând presiuni
mari (într-o sămânţă ce germinează, apa are presiunea de
400 atm şi planta iese prin asfalt);
-sfidează gravitaţia şi urcă în trunchiurile
arborilor la înălţimi mari.
APA - SURSĂ A VIEŢII
Apa este indispensabilă vieţii.
Vieţuitoarele nu pot trăi în absenţa apei.
Corpul uman are un conţinut de 60-75% apă.
Omul şi vieţuitoarele s-au adaptat mediului înconjurător în funcţie de resursele de apă ale
regiunii în care trăiesc.
În natură apa se găseşte în toate stările de agregare:
- lichidă , pe 2/3 din suprafaţa pământului (mări ,oceane, râuri, fluvii, ape subterane,etc);
- solidă ( calote glaciare);
- gazoasă (vapori de apă)
şi urmează un circuit trecând dintr-o stare în alta.
PROBLEME CU APA POTABILĂ? Planeta se confruntă cu penuria de apă.
Suprafaţa planetei este acoperită, în majoritate, de apă, însă 97% din apa disponibilă la nivel
planetar este apă marină, prea sărată pentru uzul uman, 2 % se află în gheţari şi calotele glaciare
şi numai 1% din totalul apelor de pe glob este bună pentru a ne satisface nevoile. Miliarde de
oameni din toată lumea nu au nici măcar acces la surse de apă potabilă . Creşterea populaţiei în
acelaşi ritm ca şi cel actual va creşte consumul de apă până în jurul valorii de 40 % până în
2030.
Tinând cont de încălzirea globală şi de schimbările climatice care au loc, disponibilitatea
resurselor de apă rămase a devenit nesigură .
Deterioarea calităţii apei este un alt motiv pentru declinul în ceea ce
priveşte apa potabilă disponibilă.
Previziunile indică că în viitor criza resurselor de apă nu poate decât să se
agraveze dacă nu vor fi luate măsuri la nivel politic şi individual pentru a
economisi apa şi a proteja sursele de apă.
• Apa e o resursă naturală pe care o credeam nesfârşită.
NECESARUL DE APĂ PENTRU ORGANISMUL UMAN PE ZI
ŞI STAREA DE SĂNĂTATE Apa are o mare influenţă asupra stării de
sănătate a organismului uman. Pe primul plan al acţiunii apei asupra
sănătăţii omului stă patologia hidrică infecţioasă.
. Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt: boli microbiene, boli
virale, boli parazitare. În România au fost înregistrate oficial în perioada 1985 - 1995 un număr
de 75 de episoade de epidemii hidrice, cu un total de 10238 persoane afectate. Calitatea
microbiologică a apei este în scădere în majoritatea ţărilor de aceea se preconizează că
securitatea microbiologică a apei va fi o mare problemă a secolului viitor.
ro.wikipedia.org/wiki/Apă
www.ecomagazin.ro/apa-potabila-devine-o-mare-problema/
www.scribd.com/doc/.../ApaSursa-a-Vietii
http://www.allaboutwater.org/water-facts.html
Horjea Lavinia – clasa a XII a G
Fizica mea
Energia cinetică
Este ca o predică.
Multe lucruri auzim
Potentială o citim.
Şi pe aia o-nvăţăm
Ca noi să ne descurcăm.
O mărime de stare este
Energia, nu un peşte.
Multe lucruri auzim
Probleme noi ne dorim,
Dar nu ştim să rezolvăm
Probleme noi ne creem!
Câte-un doi am merita,
Dar nu este chiar aşa
A mai rămas să ne-nvăţăm
Element de statică.
Statica zice asa
Că studiză şi ea ceva…
Oare ce ar studia?
Echilibrul corpurilor!
Ce altceva?
Fizica ne-nvaţă multe
Şi să ştii că-i chiar pe bune
Învăţăm să şi citim Randamentul nu-l greşim!
Anca Anca Tarisnyas
Clasa a XI a G
IMPORTANŢA APEI
Încă din primele zile din veac,
Dumnezeu, pe mine m-a creat.
Fără mine lumea n-ar putea trăi,
Iar eu, sunt de folos în fiecare zi.
Uită-te la tot ce te-nconjoară,
Vezi că nici floarea nu ar răsări,
De n-aş uda-o eu întâia oară.
Eu izvorăsc de sus, din munţi,
Făcându-mi o cărare nouă,
Spălând pietrele, curgând în jos
Şi ajungând unde nu plouă.
Silaghi Adelina
Clasa a IX a J
Floarea albă şi lăcrămioara
Am îngropat o floare
Într-o oală de pământ
Şi am pus în oală
Un bob de lăcrămioară.
Le-am dat apă, le-am vorbit,
Până când au răsărit,
Floarea albă, minunată,
Dar uscată lăcrămioara.
Ce-am greşit de nu s-a prins
Decât floarea albă, minunată ?
Lăcrămioara mi s-a stins,
Într-o oală de pământ...
Benzar Ana
Clasa a IX aJ
Fizica
Dacă fizică nu ştim
Noi o vedem ca pe un chin…
Doamna profesoară ne-a explicat
Şi lucrări ne-a dat şi ne-a ascultat,
Păcat că noi nu am învăţat.
Se poate spune că de 10 ne-am autoprivat.
Fizica e o materie frumoasă
Dacă am reuşi să o învăţăm din clasă,
Să nu ne mai chinuim acasă…
Căci oriunde ai fi
Cu fizica te vei întâlni
Aşa că fizică învăţaţi
Note mari ca să luaţi Lăcătuş Roberta
Dar alte materii nu neglijaţi! Clasa a XI a G
APA ŞI IUBIREA
Sunt val pe apă când iubirea
Se duce-ncet, iutând privirea.
Sunt doar un val ce se agită
Când vrea iubirea dăruită.
Sunt val pe apă, ca de foc,
Izbesc puternic malu-n loc,
Mă tânguiesc şi mă topesc,
Simt că-s uscat de nu iubesc.
Sunt val pe apă, nisipos,
Mă simt de vlagă iarăşi stors.
Sunt val ce roca o străpunge
Şi la iubire nu ajunge...
Sunt val pe apă şi-s aprins,
De o văpaie sunt cuprins,
Mă tot scufund şi iarăşi ies
Şi de iubire mă feresc.
Zah Diana
Clasa a IXa I
- Mamă, sună cineva la uşă !
- Deschide tu, eu pregătesc mâncarea !
- Scuze, eu sunt foarte ocupat, citesc Waterbook, trebuie să fiu la curent cu noutăţile.
- Picurel ! Nu mă face să vin la tine !
- Bine, mamă, mă duc...mamă, era poştaşul, a adus factura de apă, este uriaşă !
Ce nepoliticos sunt ! Trebuie să mă prezint : eu sunt Picurel (o picătură de apă) şi locuiesc cu
mama mea în Oceanul Wiki Niky. Mai am două săptămâni până devin major şi de mic îmi
doream să devin prezentator de ştiri, de aceea, m-am angajat de probă la Ocean TV.
Prima mea ―misiune‖ în televiziune este interviul unor picături de apă, să le aflu părerea
despre traficul din ocean. Am reuşit să discut cu aproape 100 picături de apă şi iată concluzia :
În Oceanul Wiki Niky vizibilitatea este redusă, traficul este îngreunat din cauza unor
particule şi chiar obiecte străine apei, este un miros urât, peştii sunt supăraţi şi chiar arţăgoşi,
plantele sunt triste, şi-au pierdut unduirea lor caracteristică. Picăturile de apă nu se mai simt în
largul lor, nu îşi mai găsesc locul, se gândesc să plece într-o apă mai curată, dar vor să mai facă o
ultimă încercare pentru a salva oceanul : s-au coalizat şi adresează un apel oamenilor :
- Vă rugăm să nu mai aruncaţi deşeuri la întâmplare !
- Adunaţi selectiv deşeurile !
- Păstraţi apele curate !
- Apa, aerul şi solul trebuie păstrate în condiţii optime pentru o viaţă sănătoasă !
- Gândiţi-vă la copiii şi nepoţii voştri care vor suferi dacă voi nu vă schimbaţi
atitudinea ! Vreţi să arate ca nişte roboţi ? Să poarte măşti şi haine de protecţie din cauza aerului
poluat ? Să nu mai poată să înoate, să nu mai bea apă decât îmbuteliată ? Să nu mai poată să
mănânce legume şi fructe proaspete ?
Reportajul meu, chiar dacă era îngrijorător, a fost apreciat şi cred că voi fi angajat !
Am mers acasă plin de speranţă că lumea va deveni mai bună şi mai atentă la mediul
înconjurător şi am discutat cu mama ce vom face pentru reducerea consumului de apă.
Încercaţi şi voi să economisiţi apa !
Ghiuco Denisa Zah Nicoleta Clasa a IX a J
Propagarea undelor apare aproape în toate domeniile fizicii. Suntem cu toţii familiarizaţi
cu undele pe apă. Există de asemenea unde sonore, precum şi unde luminoase, unde radio sau
unde electromagnetice.
Undele mecanice îşi au originea în deplasarea unei anumite porţiuni dintr-un mediu elastic
de la poziţia sa normală, ducând la oscilaţii în jurul poziţiei de echilibru. Datorită proprietaţilor
elastice ale mediului, perturbaţia se transmite de la un strat vecin la altul. Aceasta perturbaţie sau
undă se propagă deci prin mediu. Observăm ca mediul însuşi nu se mişcă ca un întreg odată cu
propagare undei; diferitele porţiuni ale mediului oscilează doar pe distanţe limitate. De exemplu
în cazul undelor pe apă, mici obiecte care plutesc cum ar fi dopurile de plută, arată că mişcarea
reală a diferitelor porţiuni de apă este usor în sus sau în jos, înainte şi înapoi. Cu toate acestea
undele de apă se mişcă progresiv de-a lungul apei. Atunci când ele ating obiecte care plutesc le
pun în mişcare, transferând astfel energie acestora. Energia poate fi transmisă pe distanţe
considerabile prin intermediul mişcării ondulatorii. Energia undelor este energia cinetică şi
potenţială a substanţei însă transmiterea energiei se face prin trecerea ei de la o porţiune de
substanţă la cea vecină, nu printr-o mişcare la distanţă mare a substanţei însăşi.O unda elastică în
propagare, atunci când întâlneşte un obstacol sau o suprafaţă de separare dintre două medii,
produce anumite fenomene specifice, şi anume ocolirea aparentă a obstacolului şi schimbarea
direcţiei de propagare prin întoarcerea în acelasi mediu, sau prin trecerea în mediul următor.
Acestea sunt fenomene de difractie, reflexie si refracţie, care se studiază cu ajutorul noţiunilor de
rază şi front de undă. Dacă o undă elastică în propagare întâlneşte un obstacol (perete, paravan,
clădire, copac, deschidere) de dimesiuni comparabile cu lungimea de undă, atunci unda se
propagă mai departe ocolind obstacolul prin schimbarea direcţiei. Frontul şi razele undei în
momentul atingerii obstacolului suferã discontinuităţi. Prin undă se înțelege fenomenul de
propagare a unei oscilații într-un mediu elastic. După modul de oscilație a particulelor mediului
față de direcția de propagare se deosebesc două tipuri fundamentale de unde: a) unde
transversale; b) unde longitudinale. Exemple de unde transversale: oscilația unei corzi elastice,
vibrația unei bare care a fost lovită lateral, vibrația membranei unei tobe. Ca exemplu de undă
longitudinală se poate da cazul undelor sonore care se propagă în aer (sub forma unor variații
continui ale presiunii aerului).
Bibliografie
https://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache:cpwhSK0fYmEJ:www.physic
Pop Daiana – clasa a XI a I
AAccuussttiiccaa(( pprroovviinnee ddiinn ggrr.. AAkkoouueeiinn == aa aauuzzii)).. șșii eessttee aacceeaa ppaarrttee aa ffiizziicciiii ccaarree ssee ooccuuppăă ccuu ssttuuddiiuull
vviibbrraaţţiiiilloorr ssoonnoorree aallee mmeeddiiiilloorr eellaassttiiccee ddiinn ppuunnccttuull ddee vveeddeerree aall pprroodduucceerriiii,, pprrooppaaggăărriiii,,
ddeessccrriieerriiii,, uuttiilliizzăărriiii eeffeecctteelloorr pprroodduussee..
AAccuussttiiccaa aa aappăărruutt îînnccăă ddiinn aannttiicchhiittaattee ccaa oo rraammuurrăă iinnddeeppeennddeennttăă aa mmeeccaanniicciiii.. PPrriinnttrree ffiizziicciieennii
ccuunnoossccuuţţii ccaarree aauu ccoonnttrriibbuuţţiiii iimmppoorrttaannttee îînn aacceesstt ddoommeenniiuu ssuunntt NNeewwttoonn ,, HHuuyyggiinnss,, BBeellll
((iinnvveennttaattoorruull tteelleeffoonnuulluuii)) şşii EEddiissoonn ((iinnvveennttaattoorruull ffoonnooggrraaffuulluuii))..
CCllaassiiffiiccaarreeaa ssuunneetteelloorr ţţiinnee sseeaammăă ddee ccoonnssiiddeerreennttee ssuubbiieeccttiivvee ddeeooaarreeccee eessttee îînnttrree lleeggăăttuurraa ccuu
sseennzzaaţţiiaa ddee aauuzz aa oommuulluuii.. SSuunneetteellee ssee ccllaassiiffiiccăă aassttffeell::
--iinnffrraassuunneettee-- ((ffrreeccvveennţţaa << 1166 HHzz)) ,, ccuumm aarr ffii uunnddee sseeiissmmiiccee;;
--ssuunneettee --((1166HHzz <<ffrreeccvveennttaa<<2200..000000 HHzz)) --
uullttrraassuunneetteellee -- ((ffrreeccvveennţţaa >> 2200..000000 HHzz))
SSuunneetteellee ssoonnoorree ssee pprrooppaaggăă îînn mmeeddiiii eellaassttiiccee aadduussee îînn ssttaarree ddee oosscciillaaţţiiee::
-- ddiiaappaazzoonn ((llaammee eellaassttiiccee îînn ggeenneerraall));;
--ccoorrzzii vviibbrraannttee ((vviiooaarraa,, ppiiaann));;
--ccoollooaannee ddee aaeerr vviibbrraannttee ((oorrggaa,, ffllaauutt));;
--ppllaaccii şşii mmeemmbbrraannee vviibbrraannttee ((xxiillooffoonn,, ddiiffuuzzoorr))
CCoorrzzii vviibbrraannttee
--vviiooaarraa --ppiiaannuull
CCooaarrddaa pprroodduuccee uunnddee ssoonnoorree ccuu ffrreeccvveennţţaa eeggaallăă ccuu cceeaa aa
vviibbrraaţţiiiilloorr pprroodduussee llaa rrâânndduull lloorr pprriinn
iinntteerrffeerreennţţăă .. SSuunneetteellee eemmiissee ddee ccoorrppuurrii îînn ccaarree ss--aauu ffoorrmmaatt uunnddee ssttaaţţiioonnaarree şşii ssuunntt
ccoommppuussee ddee uunn nnuummăărr mmiicc ddee aarrmmoonniiccii ccrreeaazzăă oo sseennzzaaţţiiee ppllăăccuuttăă (( ssuunneettee mmuuzziiccaallee)) ,,
iiaarr cceellee aallee ccăărroorr vviibbrraaţţiiii ssuunntt aappeerriiooddiiccee,, ssuunntt ppeerrcceeppuuttee ccaa zzggoommoottee.. TTuubbuurrii ssoonnoorree SSuunntt uunnddee lloonnggiittuuddiinnaallee ccaarree ssee pprrooppaaggăă îînn lluunngguull uunnuuii ttuubb ddee lluunnggiimmee ffiinniittăă ,, ll,, şşii ssuunntt rreefflleeccttaattee llaa ccaappeetteellee ttuubbuulluuii aasseemmăănnăăttoorr cceelluuii îînn ccaarree ssee rreefflleeccttăă ,, llaa ccaappeetteellee,, uunnddeellee ttrraannssvveerrssaallee ddiinnttrr--oo ccooaarrddăă..
VViibbrraaţţiiaa bbaarreelloorr şşii aa ppllăăcciilloorr-- CCâânndd ssee ddaa oo lloovviittuurraa uunnddeeii mmeemmbbrraannee fflleexxiibbiillee,, îînnttiinnssăă,, ccuumm eessttee
cceeaa aa uunneeii ttoobbee,, ddiinn ppuunnccttuull lloovviitt ppoorrnneeşşttee uunn ppuullss bbiiddiimmeennssiioonnaall ddiivveerrggeenntt ccaarree ssuuffeerrăă rreefflleexxiiii
mmuullttiippllee llaa mmaarrggiinniillee mmeemmbbrraanneeii.. SSee ffoorrmmeeaazzăă uunnddee ssttaaţţiioonnaarree ccăărroorraa llee ccoorreessppuunnddee oo aannuummiittaa
ffrreeccvveennţţaa.. CCOONNCCLLUUZZIIEE:: SSuunneetteellee ssee nnaasscc ddiinn oosscciillaaţţiiii eellaassttiiccee îînn ccoorrppuurrii ssoolliiddee (( eexx:: ccoorrzzii vviibbrraannttee,, ddiiaappaazzoonnuull)) ,, lliicchhiiddee şşii ggaazzee şşii ssuunntt ccaappaabbiillee ssăă iimmpprreessiioonneezzee oorrggaannuull aauuddiittiivv aall oommuulluuii.. FFrreeccvveennţţaa oosscciillaaţţiiiilloorr ssuunneetteelloorr eessttee ccuupprriinnssăă îînnttrree 1166--2200..000000 HHzz..
BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE:: --MMaannuuaall ddee ffiizziiccăă ,, ccllaassaa aa XXII--aa ,, EEddiittuurraa:: LLVVSSccrreeppuussccuull AAuuttoorrii:: MMiihhaaii PPooppeessccuu;; VVaalleerriiaann
TToommeessccuu,, SSmmaarraannddaa SSttrraazzzzaabboosscchhii,, MMiihhaaii SSaanndduu
MMaannuuaall ddee ffiizziiccăă ,,ccllaassaa aa XXII--aa ,, EEddiittuurraa:: GGIIMMNNAASSIIUUMM AAuuttoorrii :: NNiiccoollaaee FFlloorreessccuu;; VVaalleerriiaa PPeettrreessccuu;; AAuurreelliiaa
PPooppeessccuu
--ffiizziiccaaiissaabbeellaacciiuurree.. WWiikkiissppaacceess..ccoomm//ffiillee//vviieeww// AAccuussttiiccaa..pppptt
--rroo..wwiikkiippeeddiiaa..oorrgg//wwiikkii//AAccuussttiiccăă PPiittiirriitteeaann AAlleexxaannddrraa-- ccllaassaa aa XXII--aa II
Exista o categorie interesantă a acestor meteoriţi,
curenţii meteoritici, cei care dau naştere la "ploile de
stele". Traiectoriile acestora sunt calculate, cunoscându-se
perioada anului şi locul pe bolta cerească (numit radiant) al
apariţiei lor. Dar spaţiul cosmic este brăzdat şi de corpuri
izolate. La întilnirea acestora cu Pământul, ele traversează
cerul în orice direcţie. În medie, într-un anumit loc de pe Pământ se observă 4-6 meteoriţi
sporadici pâna la şase pe oră. Dacă dimensiunile lor sunt mari, meteoriţii provoacă fenomene
luminoase deosebite.
Cum se desfaşoară o astfel de întâlnire dintr-o particulă meteoritică şi Pământ?
-Un corp meteoritic, aflat pe o orbita eliptică, are o viteza de 42 km/sec, el pătrunzând în
atmosfera Pământului cu o viteză de 12-72 km/sec, în funcţie de unghiul de incidenţă, în raport
cu viteza Pământului, de 30 km/sec. La înalţimea de 2000-3000 kilometri de suprafaţa Terrei,
corpurile meteoritice pătrund în straturile superioare ale atmosferei, extrem de rarefiate.
Atingând treptat regiunile dense ale atmosferei, la altitudinea medie de 200 kilometri, frecarea cu
mediul gazos al acesteia devine extrem de intensă.
Atât corpul meteoritic, cât şi aerul din jurul său,
încep sa se încălzească.
Meteoriţii sunt resturi de comete sau
asteroizi, care s-au împrăştiat în timp de–a lungul
traiectoriei obiectului care le–a produs. O
asemenea concentraţie de resturi de cometă sau
asteroid, care de fapt sunt particule de praf, sunt
numite curenţi de meteorici. Când Pământul
întâlneşte un asemenea curent, au loc adevarate
―ploi de stele‖. Meteorii care sunt foarte strălucitori, se numesc şi bolizi. Cantitatea de materie
meteorică ce ajunge zilnic pe Pământ este apreciată la câteva tone. Fenomenul luminos,
meteorul, caracteristic oricărui meteoroid ce pătrunde în atmosfera terestră, se datorează arderii
şi volatilizării complete a corpului prin frecarea cu păturile superioare ale atmosferei. Din aceasta
cauză meteorii se observă că nişte dâre luminoase uneori foarte strălucitoare.
Multe stele se pot vedea ca puncte strălucitoare pe cerul nopţii Ele tremură sau sclipesc,
datorită turbulenţelor din atmosfera terestra. Cea mai cunoscută stea este desigur Soarele. El este
o excepţie notabilă, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibilă ca un disc,
nu ca un punct. Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele .
Bibliografie
http://astro-urseanu.ro/ha-meteoriti.html
Ardelean Ionut - clasa a XI a H sunete in medicina
ŞTIM SUFICIENT DESPRE UTILIZARILE ULTRASUNETELOR?
Ultrasunetele sunt vibraţii elastice care au frecvenţa mai mare decât frecvenţa maximă a
oscilaţiilor care produc senzaţia auditivă.Domeniul de frecvenţă în care avem ultrasunete este
între 20 kHz şi 10 000 000 kHz.
Importanţa ultrasunetelor şi a producerii lor a crescut în timp datorită unor largi aplicaţii ale
acestora.
Diagnosticul cu ultrasunete.
Ţesuturile pe care le traversează fasciculul ultrasonic au proprietăţi acustice deosebite,
producând absorbţii şi reflexii diferite ale ultrasunetului. Astfel, ultrasunetele devin inutile în
detectarea unor corpuri străine în organism sau în determinarea dimensiunilor unor organe.
terapia prin ultrasunete sau ultrasonoterapi
Ultrasonoterapia reprezintă aplicarea terapeutică a câmpului electric de înaltă frecvenţă asupra
organismului uman iar modul de acţiune este dependent de proprietăţile fizice ale acestuia.
Terapia cu ultrasunete se bazează pe utilizarea aparatelor de fizioterapie.
Ultrasunetele pot fi folosite în câmp continuu, producându-se aşa numitul efect de micromasaj
endotisular (în profunzimea ţesuturilor pe care se aplică terapia) sau prin utilizarea ultrasunetului
cu impulsuri.
Principalele efecte fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic,miorelaxant şi hiperemiant
sauvasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociază cele derivate,
precum cele fibrolitice şi cele antiinflamatorii.
Terapia cu înaltă frecvenţă, precum ultrasunetele, prezintă domenii de acţiune diferite, printre
care: ultrasonoterapia, meloterapia, aerosoloterapia, precum şi ecografia şi utilizarea
ultrasunetelor în medicina dentară.
Ultrasonografia în oftalmologie
În scop diagnostic, ultrasunetele se utilizeaza curent la determinarea distanţelor în globul
ocular, la diagnosticarea tumorilor, dezlipililor de retina, la stabilirea hemoragiilor, la localizarea
corpurilor straine.
Bibliografie: ro.scribd.com
www.saptamanamedicala.ro
Şpan Anca- clasa a.XI.a.I
În 1953 fizicianul american Charles Townes şi, independent, Nikolai Basov şi Aleksandr
Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă primul maser, un dispozitiv asemănător cu
laserul, dar care emite microunde, rezultat pentru care fost răsplătiţi cu Premiul Nobel pentru
Fizică în 1964. Ce este laserul? Laserul este un dispozitiv ce utilizează un mediu activ laser, ce
poate fi solid, lichid sau gazos, şi o cavitate optică rezonantă, care generează un
fascicul coerent de lumină. Proprietăţi care diferenţiază laserul de lumina incoerentă produsă de
exemplu de Soare sau de becul cu incandescenţă:
monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;
direcţionalitate — capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;
intensitate — unii laseri sunt suficient de puternici pentru a fi folosiţi la tăierea metalelor;
coerenţa.
Astfel laserii pot fi clasificati după regimul de emisie, tipul de pompaj, mediul activ, puterea,
tipurile de aplicaţii etc. După mediul activ se cunosc patru feluri de laseri cu mediu solid, laseri
cu semiconductor, laseri cu mediu activ lichid şi laseri cu gaz.
Primul tip de laser a fost construit de Theodore Maiman în 1960 şi avea ca mediu activ
un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash. Primul laser cu gaz construit de
fizicianul Iranian Ali Javan în 1960 folosind un amestec de heliu şi neon, care producea un
fascicul cu lungimea de undă de 1,15 μm (infraroşul apropiat).
Laserul trebuie sa cuprindă un mediu activ amplificator (gazos, lichid sau solid), un
mecanism de pompaj (sistem de excitare) şi o cavitate rezonantă. Aceasta constă dintr-un
cilindru de rubin, avand faţa A argintată până la opacitatea completa, iar faţa B argintată sau
aurită cu o transparenţă de 4%. Cilindrul este introdus, mai întâi, într-un tub de răcire, R şi apoi
în interiorul unui tub de descărcare în formă de spirală F care conţine neon, xenon, sau amestec
de neon şi kripton. Tubul de descarcare este de tipul "blitz"şi este conectat la un condensator C
de mare capacitate, alimentat de un acumulator electric Intregul ansamblu (cilindrul de rubin,
dispozitiv de răcire, tub de descărcare în spirală) este introdus într-un cilindru gol cu diametru
mare, al cărui perete interior este acoperit cu un strat reflectant.
In timpul descărcării electrice prin tubul F se emite radiaţia verde cu o lungime de undă de 560
nm necesară pompajului optic. Durata descărcării este de 0,000001 s - 0,0001 s .
Inainte de aprinderea tubului atomii sunt neexcitaţi pe nivelul de energie fundamentală E0.
Curentul electric furnizează energie gazului , iar atomi trec de pe nivelul energetic fundamental,
pe nivele de energie superioare. O linie luminoasă din spectrul gazului corespunde unei treceri a
atomului respectiv de pe un nivel excitat superior, pe un nivel inferior, adică în starea de energie
minimă.
Bibliografie:www.calificativ/referate/referat-Laser-rid
:www.clopotel.ro/referate
:W-Laser/referat.ro Horjea Lavinia Clasa a XII a G
Instalaţie pentru generarea şi amplificarea radiaţiilor electromagnetice din domeniul vizibil,
bazată pe fenomenul de emisie stimulată a radiaţiei. Rezultă un fascicul luminos monocromatic
paralel, coerent şi foarte intens, cu lungime de unda situată în regiunile ultraviolet, vizibil sau
infraroşu ale spectrului. laser-ul exercită asupra ţesuturilor vii efecte termice, fotochimice şi
mecanice. Aplicaţiile medicale principale ale LASER-ului sunt în oftalmologie şi chirurgie.
Utilizarea LASER-ului în medicină este în continuă extensie. Un domeniu de mare interes,
îndeosebi în cercetare, este microscopia optică de baleiaj folosind LASER.
Aplicaţiile laserului sunt foarte diferite:
- In dermatologie, el serveşte la distrugerea unor tumori cutanate şi a petelor pigmentate.
- In gastroenterologie, laserul este utilizat pentru a pulveriza calculii canalului coledoc; pentru
deschiderea unei treceri care să restabilească circuitul digestiv în tumorile evoluate ale esofagului
ale rectului; pentru a coagula vasele care în interiorul tubului digestiv (ulceraţii, angioame).
- In ginecologie, el este folosit mai ales pentru a distruge leziunile precanceroase ale colului
uterin.
- In neurologie el permite distrugerea unor leziuni tumorale.
- In oftalmologie laserul este utilizat mai întai de toate în prevenirea dezlipirii de retină, pentru a
face să adere retina şi membranele subiacente la nivelul rupturilor sau leziunilor degenerative ale
retinei; apoi, pentru distrugerea micilor leziuni retiniene; în sfârşit, pentru fotocoagularea
microanevrismelor retiniene consecutive diabetului.
- In otorinolaringologie, laserul permite tratarea unor leziuni ale corzilor vocale şi ale laringelui.
- In pneumologie, laserul permite distrugerea tumorilor care obstruează bronhiile mari
stânjenind respiraţia; el mai dă posibilitatea tratării obstacolelor netumorale ca îngustările
consecutive unei cicatrice rămase dupa intubare sau traheotomie; în caz de tumora malignă,
laserul poate servi la ameliorarea confortului respirator al bolnavului.
Noi indicaţii sunt actualmente în studiu: distrugerea plăcilor de aterom de pe pereţii arteriali, ale
tumorilor prostatei.
Laserul în medicină dentară îsi găseşte indicaţii în numeroase intervenţii stomatologice
- hipersensibilitatea dentinară, dezinfecţia suprafeţei dentare,
utilizări în endodonţie, pulpectomie, rezecţie apicală, îndepărtarea selectivă a smalţului şi a
dentinei, prepararea cavităţilor , detartraj, tratarea suprafeţei smalţului (scop profilactic),sigilări
Bibliografie: Sfatul medicului.ro , Scribd.ro
Couci Anita- clasa a XII a G
Radioactivitatea
Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui
atom instabil numit şi radioizotop, se transformă spontan degajând energie sub forma de radiaţii
diverse, într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde şi o parte din masa. Termenul de
radioactivitate a fost folosit pentru prima data de Marie Curie.
Pentru a întelege fenomenul de radioactivitate trebuie să pornim de la structura atomului care are
în centru un nucleu în jurul căruia orbitează electronii. Nucleul este format din particule
încarcate pozitiv protoni şi particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toti atomii unui
element chimic au acelaşi număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. In funcţie
de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi.
In interiorul nucleului acţionează două tipuri de forţe: forţa de respingere dintre protoni (de
natură electrică) şi forţa de atracţie dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forţe
sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conţin neutroni în exces cele două forţe
nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil şi se dezintegrează spontan prin emisie de
radiaţii.Radioactivitatea naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia
luminescenţa unor săruri ale uraniului. In 1898 soţii Marie şi Pierre Curie au descoperit poloniul
şi radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a uraniului. Radioactivitatea
artificială a fost descoperită de soţii Irene şi Frederic Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale
radioactivităţii au fost elaborate de către Ernest Rutherford si Frederik Soody în 1903.
Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radioactivitate
Pocol Lavinia- clasa a XII a G
. Large Hadron Collider (LHC) este cel mai mare accelerator
de particule din lume a cărui construcţie a durat 14 ani , a costat
8 miliarde de dolari şi se vor realiza ciocniri între protoni, la
energii extrem de înalte (7 TeV), pentru a recrea condiţiile pe care le-a avut universul la o
trilionime de secundă după explozia iniţială, Big Bang.
Acceleratorul de particule are o lungime de 29 de kilometri şi se află la o adancime de 92 de
metri. A fost construit langă Geneva şi este cel mai puternic aparat creat vreodată pentru a
desluşi misterele atomului, a fortelor şi particulelor care alcatuiesc universul, în speranţa că
mecanismele interioare ale materiei şi energiei vor fi revelate.
Din 1994, de cand a început construcţia aparatului, au existat protestatari care au sustinut ca
reconstructia Big Bang-ului, care a avut loc cu 13 700 milioane de ani în urmă, prezintă riscul ca
un cataclism de proportii cosmice sa se producă. Specialiştii de la
CERN resping aceste scenarii negre, sustinînd că proiectul a fost
elaborat nu pentru a distruge universul, ci pentru a-i afla cele mai
ascunse secrete.
Cercetatori de la CERN a descoperit ―Particula lui Dumnezeu‖
Particula descoperită are o greutate de 125-126 GeV, adică este de
130 de ori mai grea decat protonul din centrul unui atom.
După punerea în funcțiune a supercoliderului, oamenii de știință de la CERN estimează că dacă
Modelul Standard este corect, atunci la fiecare câteva ore va fi produs câte un boson Higgs.
Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008 CERN a
reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în
sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a
încheiat cu succes primul său test major: după o serie de rulări de test, două puncte albe au apărut
pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea
particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră.
CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o
oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59.
S-a aşteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să
aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10
septembrie 2008. În anul 2008, însă, LHC a operat la o energie
redusă, de doar 10 TeV. Perioada de oprire de iarnă (spre
sfârșitul lui noiembrie) a fost folosită pentru antrenarea
magneților superconductor, astfel încât rularea din 2009 să
înceapă la energia maximă proiectată de 14 TeV, ceeace însă încă nu a reușit.
După reluarea în funcțiune în noiembrie 2009, nu după mult timp, accelerarea maximă a
protonilor a atins nivelul de 1,18 TeV, un nou "record mondial".
La 30 martie 2010 s-a anunțat reușita primelor experimente de coliziuni a două jeturi de protoni
cu energia de câte 3,5 TeV pe particulă pe sens, în total deci 7 TeV, cu o frecvență de ciocniri de
circa 100 Hz, iar la 21 aprilie 2010 s-a publicat reușita primei reconstrucții a unui mezon B, tot
la această energie.
În martie 2011 s-a relatat că folosirea LHC-ului la nivelul de 3,5
TeV pe sens va fi prelungită cu un an, până la sfârșitul lui 2012.
Abia după aceea se vor face modificările necesare pentru atingerea
energiei maxime prevăzute de 7 TeV pe sens. Pentru aceste
modificări acceleratorul va trebui oprit din funcționare pentru o durată de circa un an.
Bibliografie www.winkipedia.org www.stirileprotv.ro www.natgeo.ro www.evz.ro
Radu Alexandra - clasa a XII a G
Energia nucleară a debutat după aruncarea celor două bombe nucleare în 1945 asupra Japoniei.
Această sursă de energie nucleară a fost adusă la cunoştinţa omenirii prin
forţa distructivă. Reacţiile nucleare sunt transformările suferite de
nucleele atomilor unor substanţe, când sunt bombardate cu particule alfa,
beta şi neutroni.
Dacă energia de reacţie Q mai mare decat 0 se eliberează energie nucleară
sub forma de energie cinetică şi sub formă de căldură.
La nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forţelor de coeziune a
nucleonilor , iar la nivel macroscopic prin energie nucleară se întelege energia eliberată prin
reacţiile de fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin
fisiune nucleară în bombele atomice şi în centrale nucleare.
Reactorul nuclear este o instalaţie în care este iniţiată o reacţie nucleară în lanţ, controlată şi
susţinută la o rată staţionară (în bomba nucleară, reacţia în lanţ apare într-o fracţiune de secundă
şi este necontrolată).
Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai semnificativa utilizarea
curenta este pentru generarea de putere electrică. Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru
producerea de izotopi şi pentru experimente cu neutroni liberi. Prima folosire a reactoarelor
nucleare a fost producerea plutoniului pentru bomba atomică. O altă utilizare militară este
propulsia submarinelor şi a vapoarelor.
Accidentul nuclear de la Cernobâl În centrala atomoelectrică Cernobâl, pe data
de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a produs o explozie a centralei,
urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.La01:23:58 am,
reactorul nr. 4 a suferit o explozie care a declanşat un incendiu, o serie de
explozii adiţionale şi fluidizare nucleară. Acest dezastru este considerat ca
fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii
radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale
Americii de Nord. Suprafete mari din Ucraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate,
fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Principalele aplicaţii ale
reactoarelor nucleare În centrale nuclearo-electrice: generare de electricitate; producţie de
căldură pentru încălzire domestică şi industrială; productie de hidrogen; la desalinare.
In propulsia nucleară: pentru propulsie nucleară marina; există propuneri pentru rachete
termonucleare; exista propuneri pentru rachete propulsate prin puls nuclear.
In transmutaţie de elemente: la producţia de plutoniu, pentru utilizarea în arme nucleare; la
obţinerea de izotopi radioactivi folosiţi în medicină.
In cercetare pentru dezvoltarea de tehnologii nucleare.
Romeghea Emma - clasa a XII a G
Apa este o substanţă indispensabilă vieţii, fără apă nu poate fi concepută nici o formă de
viaţă. Ea este necesară atât omului, lumii animale, cât şi lumii vegetale. Asigurarea necesarului
de apă (atât sub aspect cantitativ, dar şi calitativ) reprezintă o condiţie fundamentală pentru viaţa
civilizată.
Nevoia de apă dulce a omenirii creşte an de an, deşi apele a tot mai multe râuri devin
improprii nu numai ca surse de apă potabilă, ci şi vieţii animale şi vegetale.
Compoziţia chimică a apei:
În compoziţia chimică normală a apei intră un număr mare de substanţe care sunt
clasificate în:
-Gaze (O2, CO2, H2S)
-Substanţe minerale (macroelemente, microelemente, substanţe biogene: amoniac,
nitriţi,nitraţi, fosfaţi)
-Substanţe organice (hidrocarburi, fenoli, derivaţi halogenaţi, amine, pestidicide)
Alături de compuşii existenţi în mod normal sau adăugaţi în mod voit în apă, aceasta poate să
conţină, în concentraţii variabile substanţe prezente în mod accidental-POLUANŢI.
Pe lângă factorii naturali (inundaţii, furtuni, alunecări de teren, poluare naturală a aerului şi
solului), dezvoltarea tehnico-industrială în paralel cu explozia demografică, ridică tot mai
dramatic problema deteriorării calităţii apei prin poluare. Poluarea fizică şi chimică afectează cel
mai mult apa.
. Poluarea fizică se poate datora:deversării unor materiale insolubile (minerale, fibre lemnoase,
etc), contaminării radioactive,deversării unor ape calde reziduale.
. Poluare chimică : deversări de substanţe chimice şi ape reziduale industriale (intreprinderi
prelucrătoare de metale grele, complexe de creştere a animalelor, fabrici de conserve, etc),
substanţe organice de sinteză (pesticide,detergenţi, uleiuri, fenoli, coloranţi, hidrocarburi,
îngrăşăminte chimice, reziduuri menajere, etc.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea
apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate în
microrganisme, dintre care multe patogene
- apele reziduale industriale, provenite din diverse
procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport, ca
solvent sau separator, la purificarea şi spălarea
materiilor prime, semifinite şi finite, sau a
ustensilelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă
- apele reziduale agro–zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri
agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide
de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt:
-interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa
-organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale
- construirea de staţii sau sisteme de epurare
specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor
industriale
- înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a
substanţelor radioactive din apele reziduale ale
unităţilor unde se produc sau se utilizează
radionuclizi
- controlul depozitării reziduurilor solide.
Starea mediului înconjurător ne afectează în
mod direct viaţa şi sănătatea. Este nevoie de mai
multă atenţie şi de mai multă responsabilitate din
partea fiecăruia dintre noi pentru a trăi într-un mediu curat,pentru a bea apa curată şi a respira aer
curat.
Bibliografie:
1.D.Calugaru,I.Savinescu,N.Nedea ‖Un prim pas in educatia pentru mediu‖
Ed Spanda,Iasi 2000
2.C.M.Gheorghita,M.Grigoras,J.Tivlea ‖Lumea pe care ne-o dorim‖
Ed Spiru Haret,Iasi 2000
3.Gabriela Dumitran ‖Poluarea apelor de suprafata‖, Bucuresti 20
Cupşa Andrei-clasa a X a A
Importanţa apei
Apa are o importanţă covârşitoare pentru existenţa vieţii, fără apă nu ar putea exista nici
omul, nici animalele, nici plantele. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi
lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate, menţine
constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la
reglarea temperaturii.
Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa
globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie un factor principal al menţinerii vieţii pe pământ.
Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică, în natură apa
urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor, apa de mare,
etc.
Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare
repetată în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer
sau substanţe solide din recipientele în care este conservată.
Apa potabilă
Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale şi să satisfacă cerinţe de
calitate superioară privind indicatori fizico-chimici, biologici şi bacteriologici.
Alimentarea cu apă a centrelor urbane prezintă o mare importanţă, pentru că apele trebuie
să fie tratate înainte de a fi puse la dispoziţia populaţiei.
Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman. Modificări
mici produc tulburări grave iar insuficienţa aportului de apă este mult mai puţin tolerată decât
carenţa în alte elemente.
În organismul uman, apa totală (60% din greutatea corporală) se repartizează în mai
multe compartimente: apa intracelulară (40 %) şi apa extracelulară (20 %), aceasta la rândul ei
este reprezentată de apa circulantă = intravasculară (4- 4,5 %), apa interstiţială (15 % -
majoritatea legată în geluri) şi apa transcelulară (1%).
Dinamica apei în corpul uman şi bilanţul hidric al organismului au fost îndelung studiate
în fiziologie şi sunt astăzi binecunoscute, având largi aplicaţii medicale. Deshidratarea respectiv
hiperhidratarea, cu numeroasele variante fiziopatologice, sunt întâlnite în cadrul multor afecţiuni
şi pun serioase probleme de diagnostic şi tratament.
Un om are nevoie în medie de circa 100 de litri de apă pe zi: 4 litri pentru nevoia
fundamentală, alimentară (2,5 litri pentru băut şi 1,5 litri prepararea hranei), 13 litri pentru spălat
vesela, 13 litri pentru spălat rufe, 70 de litri pentru nevoi sanitare (spălat pe mâini şi faţă, duş,
apa pentru clătirea toaletei etc.).
Variabilitatea este desigur foarte mare, în funcţie de disponibilitatea şi preţul apei, de
obiceiuri, etc. Unde nu există apă curentă şi consumul casnic este mai mic, unde trebuie cărată
de la mari distanţe sau e foarte scumpă, se face economie. Sunt şi situaţii, chiar ţări întregi, unde
consumul este sub minimul acceptabil şi duce la consecinţe negative asupra igienei şi sănătăţii
publice. A face baie în vană în loc de duş duce automat la un consum mult mai mare de apă, la
fel şi utilizarea frecventă de maşini se spălat haine, veselă, etc., sau dacă acestea au eficienţă
redusă din punct de vedere al consumului de apă.
Având în vedere caracterul limitat al resurselor de apă în general şi de apă potabilă în
particular, consumul acesteia se normează şi uneori chiar se raţionalizează.
Epurarea apei Apa reziduală reprezintă debitul de apă folosită, obţinut de la întreaga
comunitate. Înainte de a fi eliberată în mediul înconjurător, aceasta trebuie transportată la staţiile
de epurare a apei. Cantitatea de apă reziduală din staţiile de epurare variază în funcţie de
momentul zilei şi de anotimp.
Procesul de tratare a apei reziduale are urmatoarele caracteristici:
-volumul zilnic de apă reziduală tratată poate fi foarte mare;
-existenţa unor perturbaţii foarte mari;
-apa reziduală de intrare trebuie acceptată şi tratată, neputând fi returnată la furnizor;
-procesul este dependent de microorganisme.
În ultimii ani, cantitatea de apă reziduală a crescut, simultan cu scăderea calităţii acesteia.
De aceea, a început să se manifeste interesul în aplicarea unor metode mai complicate de
conducere, conducerea inteligentă poate fi aplicată procesului de tratare a apei reziduale în
scopul obţinerii unei calităţi mai bune a apei şi pentru rezolvarea rapidă a oricărui defect sau
situaţie periculoasă.
Rolul unei staţii de epurare a apei reziduale este să grăbeasca procesul prin care apa se
purifică. Într-o staţie de epurare, apa reziduală este, în general, procesată în mai multe etape:
-tratarea mecanică – în această etapă, se elimină materialele solide din apă, eliminarea
materialelor care plutesc se face folosind bare, grătare, site fine sau de tăiere, etc.;
-tratarea biologică – în această etapă, microorganismele degradează materia organică, iar în
anumite situaţii se elimină substanţele nutritive (poluanţii). Exista diferite tehnici de tratare
biologică, cea mai cunoscută fiind tratarea cu nămol activat, în care nămolul activat, adică
microorganismele (în special, bacteriile) "se ocupă" cu degradarea (adică oxidarea) materiei
organice;
-tratarea chimică – substanţele chimice acţionează asupra solidelor în suspensie, a bacteriilor, în
rezervoare de dozare, amestecare şi flocurare;
-dezinfecţia – aceasta este etapa de clorurare şi de neutralizare a organismelor patogene;
-tratarea nămolului – în această etapă se face digestia anaerobă a nămolului, care are ca rezultat
degradarea materiei organice şi distrugerea majorităţii bacteriilor şi microorganismelor, scopul
fiind obţinerea unui nămol mai puţin nociv.
Poluarea apei curgătoare este de obicei invizibilă deoarece agenţii
poluanţi se dizolvă în apă. Toţi agenţii poluanţi pot fi detectaţi în
laboratoare, prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezultă
un nivel care determină gradul de extindere al poluării şi cel de puritate
relativă al apei, se poate monitoriza şi efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor şi
animalelor .
În urma diferitelor acţiuni omeneşti se modifică atât cantitatea cât şi calitatea
substanţelor care pătrund în ape, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea
majoritate a intervenţiilor în acest echilibru sunt în sensul sporirii substanţelor admise în ape,
producând poluarea acestora.
Poluarea afectează toate formele apei în natură, există căi de pătrundere a unor substanţe
poluante în apa atmosferică, în apa scursă la suprafaţa solului, în apa mărilor şi oceanelor,
precum şi în apa subterană.
Nivelul poluării apelor a crescut mult în ultimele decenii, în special în acele regiuni de pe
glob în care populaţia şi industria s-au dezvoltat puternic şi rapid, fără luarea unor măsuri pentru
protecţia calităţii apelor. Primejdia impurificărilor apelor a devenit evidentă tocmai în acele
regiuni intrucât dezvoltarea economică a produs şi creşterea intensă a cerinţelor de apă curată.
Sursele de poluare a apei sunt diferite, cele care produc murdărirea în urma evacuării
unor substanţe în ape prin intermediul unor instalaţii destinate următoarelor scopuri : oraşe
canalizate, crescătorii de animale sau evacuări de industrii, etc., sunt surse organizate, iar cele
care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanţe în ape, locuri
necanalizate, sunt surse neorganizate.
După acţiunea lor în timp, sursele de poluare se pot grupa în : permanente,nepermanente,
accidentale.
Sursele de poluare permanente naturale a apelor sunt surse cu caracter permanent. Ele
provoacă adesea modificări influenţând negativ folosirea lor.
Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt:
- trecerea apelor prin zona cu roci solubile este principala cauza de pătrundere a unor săruri în
cantităţi mari în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere, rocile radioactive pot duce la
contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane.
-trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului, provoacă impurificări
prin particulele solide antrenate dacă solurile sunt compuse din particule fine cum sunt cele din
marme şi argile, care se menţin mult timp în suspensie.
-vegetaţia intensă, acvatică, fixă sau flotantă, conduce la fenomene de impurificare variabile în
timp, în funcţie de perioada de vegetaţie;
-vegetaţia de pe maluri produce o impurificare atât prin căderea frunzelor cât şi prin căderea
plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere, care
conduce la o impurificare a apelor.
Sursele de poluare accidentală naturale sunt in general rare, ele se datorează unor
fenomene cu caracter geologic.
Sursele de poluare permanent artificiale o constituie restituirile de ape după utilizarea
lor.
Dupa provenienţa lor, există următoarele categorii de ape uzate : menajere,
publice, industriale, de la unităţi agrozootehnice şi piscicole, rezultate din satisfacerea nevoilor
tehnologice proprii de apă ale sistemului de canalizare de la spălatul şi stropitul străzilor şi
incintelor, ape meteorice infectate.
Pot exista şi surse de poluare accidentală, dar ele sunt în marea lor majoritate legate de problema
de risc industrial.
Reducerea poluării poate fi realizată pe mai multe căi :
- introducerea pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale
- reducerea cantităţii de ape uzate, evacuate în râuri, prin introducerea practicii recirculării
apei
- recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unei
adevarate surse de materie primă
- extinderea procedeelor de colectare şi evacuare pe cale uscată a reziduurilor, mai ales la
crescătoriile de animale
- îmbunătăţirea randamentului de epurare
prin perfecţionarea tehnologiilor, instalaţiilor şi
exploatării acesteia.
Bibliografie: Wikipedia, Atlas geografic
Asztalos Cristina-clasa a- IX a I
Ştiaţi că :
- apa acoperă aproximativ 71% din suprafaţa
pământului?
- deşi populaţia lumii a crescut (şi creşte în
continuare) exponenţial în ultimele secole,
resursele de apă au rămas aceleaşi?
- oamenii graşi au mai puţină apă în organism decât cei slabi (din
punct de vedere procentual)?
- unele din cele mai bogate în apă organe ale corpului nostru sunt creierul şi rinichii?
- în medie, un om are nevoie de 2.5 litri apă pe zi?- americanii consumă de cinci ori mai multă
apă decât europenii?
- apa imbuteliată reprezintă una din cele mai mari afaceri existente în
domeniul alimentar?
- în mod normal, apa nu are gust, miros sau culoare? - un cub de apă de
mare se conţine 1,5 grame de proteine şi alte substanţe?
- cea mai pură apă este în Finlanda?
- gheaţa se transformă mai rapid în apă fierbinte decât cea caldă?
- 85% din bolile din toată lumea se transmit prin intermediul apei, în fiecare an, 25 milioane de
oameni mor din cauza bolilor transmise prin apă?
- dacă un om pierde 2% din apa corpului, el suferă de sete, dacă procentul de apă pierdut va
creşte până la 10%, incep halucinaţiile, dacă omul pierde 12% din apa corpului, el nu se poate
restabili fără ajutorul medicului, iar la pierderea a 20% din apă, omul moare?
- apa reduce riscul unui atac de cord, savanţii au descoperit că probabilitatea de a suferi un atac
de cord este mult mai mică la persoanele care consumă aproximativ şase pahare de apă zilnic,
decât la cei care consumă doar două?
- apa este al doilea element vital necesar omului, după oxygen, fără alimente o persoană poate
trăi aproximativ şase săptămâni, fără apă cinci, şapte zile, pe parcursul vieţii, un bărbat consumă
aproximativ 35 tone de apă?
- cea mai scumpă apă din lume este vândută în Los Angeles, lichidul preţios, cu un gust şi
valoarea pH-ului echilibrate, este ambalat în sticle cu pietre ―Swarovschi‖, preţul acestei ape este
90 $ pentru un litru?
- în Azerbaidjan există apă care conţine cantităţi mari de metan şi poate
lua foc dacă apropiem un chibrit de ea, în Sicilia există un lac la fundul
căruia există zăcăminte de acizi care poluează apa din acest lac?
Bibliografiehttp://www.eucunosc.com/2011/03/apa-informatii-interesante.html
studentpenet.ro Barbul Anamaria- clasa a XII a G
Natura este darul suprem pe care fiinţa umană l-a primit vreodată. Omul este dator să
înveţe mereu a trăi în armonie cu el, dar şi cu natura, să vegheze prin capacităţile şi mijloacele
sale la ocrotirea spectacolului vieţii şi al armoniei ce coexistă de atâta timp între celelalte vietăţi
din preajmă-i, în acest laborator viu al realităţii terestre şi astrale.
Problemele de protecție a mediului sunt deosebit de răspândite şi vizează toate
sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice. Remedierea acestor probleme reclamă
participarea tuturor celor implicaţi în poluarea factorilor de mediu: agenţi economici,
departamente, ministere, dar şi a acelora care sunt interesaţi în ocrotirea mediului: în primul rând
populaţia şi reprezentanţii ei în diverse organisme, organizaţii neguvernamentale, întreaga
structură statală.
POLUAREA SOLULUI este produsă prin acumularea de compuşi chimici
toxici, săruri, agenţi patogeni (organisme care provoacă boli), sau materiale radioactive, metale
grele care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
Poluarea solului poate fi remediată astfel:
-colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale
- îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor
colectate în afara localităţilor
- depozitarea controlată sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor
îndepărtate prin neutralizarea lor
- utilizarea în agricultură ca ingraşământ natural a reziduurilor
- incinerarea reziduurilor uscate
- recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor
POLUAREA APEI reprezintă contaminarea cu diverse substanţe poluante cum ar fi
îngrăşăminte chimice, pesticide, deşeuri sau resturi de plante descompuse.
MMăăssuurrii ddee pprrootteeccţţiiee îîmmppoottrriivvaa ppoolluuăărriiii aappeeii - interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa
- organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor locale
- construirea de staţii de epurare
- controlul depozitării reziduurilor solide .
- interzicerea aruncării de gunoaie, pesticide, detergenţi, deşeuri radioactive
POLUAREA AERULUI ssee ddaattoorreeaazzăă îînn pprrooppoorrţţiiee ddee 5500%% ddiiooxxiidduulluuii ddee ccaarrbboonn..
CONCLUZIE!!!
Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să
folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes
acestui proces nociv. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare
om trebuie să-şi asume această responsabilitate.
Pentru un viitor ecologic, trebuie să ţinem cont de principiul celor 3 cuvinte care
încep fiecare cu litera ‖R‖: reducerea, refolosirea şi reciclarea materialelor.
―Omul , cel care a învăţat să stăpânească natura trebuie să înveţe şi să se autostăpânească, să fie
doar prieten cu natura, nu şi duşmanul acesteia‖. BIBLIOGRAFIE:
www.referate.ro/referate/Igiena_şi_protecţia_mediului__prezentare_power_point_cc9d5.html
www. Preferatele.com/docs/diverse/7/un_mediu_curat_ovi3.php
www.u4energy.eu/documents_library/get_fille?folderld...ppt
apmtre.anpm.ro_iunie_2012_ziua_mondială_a_mediului_64450
http://www.google.ro/imagres?q=condiţii+pt+un+mediu+curat
FF
MMăăssuurrii ddee pprrootteeccţţiiee îîmmppoottrriivvaa ppoolluuăărriiii aaeerruulluuii::
- exploatarea raţională a instalaţiilor tehnologice selecţionate pentru o anumită producţie ca fiind cele mai puţin
poluante
- recuperarea şi valorificarea substanţelor reziduale utilizabile
- amplasarea surselor de poluare bazată pe un studiu ştiinţific al consecinţelor pe care le are situarea într-o
anumită ambianţă geoclimatică.
- adoptarea de sisteme sş mijloace de transport cât mai puţin poluante
Compoziţie chimică În compoziţia chimică a aerului, se remarcă două categorii de
elemente: unele care se află în mod constant în aer şi altele care se găsesc numai în mod
accidental. Elementele constante ale aerului sunt: oxigen
(20,95%), bioxid de carbon (0,03%), şi azot (78,09%), acestea se
găsesc în proporţii aproape fixe, pe când ozonul (1-2 mg la 100
m3), vaporii de apă, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.),
amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se găsesc în variabile proporţii.
. La acestea se adaugă fumul şi particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale
mucoasei tractului respirator, putând juca în acelaşi timp rolul de
vehiculant al diverşilor germeni patogeni. Omul poate supravieţui
câteva săptămâni fără hrană, câteva zile
fără apă, însă numai câteva minute fără
aer.
Poluarea aerului Termenul de poluare
(lat. pollo, polluere - a murdări, a
profana) desemnează orice activitate care, prin ea însăşi sau prin
consecinţele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influenţând negativ ecosistemele
naturale şi/sau artificiale, cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate şi
confortul speciei umane.
Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de
compoziţia normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi confortul omului sau mediul de viaţǎ al florei
şi faunei. De aici rezultǎ că pentru a fi considerate poluante substanţele prezente în atmosferă
trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt.
Principalele substanţe ce contribuie la poluarea atmosfericǎ sunt: oxizii de sulf şi azot,
clorofluoro-carbonii, dioxidul şi monoxidul de carbon; aceştia fiind doar o parte din miliardele
de tone de materiale poluante pe care le genereazǎ în fiecare an dezvoltarea industriei, care
afecteazǎ ecosistemele acvatice şi terestre în momentul în care poluanţii se dizolvǎ în apǎ sau
precipitǎ sub formǎ de ploaie acidǎ.
SURSE DE POLUARE Sursele de poluare reprezintǎ locul de producere şi de evacuare în
mediul înconjurǎtor a unor emisii poluante. Dupǎ natura poluanţilor, emisiile poluante pot fi sub
formă de pulberi şi gaze, emisii radioactive şi emisii sonore; în funcţie de provenienţa
poluanţilor, sursele de poluare sunt naturale şi artificiale.
Sursele naturale produc o poluare accidentalǎ care se integreazǎ repede în
ciclul ecologic şi adesea sunt situate la distanţe mari de centrele populate :
Vulcanii, furtunile de praf, pulberi meteorice, incendii,
descompunerea reziduurilor organice, particulele vegetale, ceaţa,
ionizarea atmosferei, smogul, etc.
Sursele artificiale sunt mai numeroase şi cu emisii mult
mai dǎunǎtoare, şi într-o dezvoltare continuǎ datoratǎ extinderii
tehnologiei şi a proceselor pe care acestea le genereazǎ.
Poluarea industrialǎ-industria-termoenergeticǎ, chimicǎ,
siderurgicǎ, a metalelor neferoase, a materialelor, a petrolului, etc.
Poluarea prin mijloacele de transport- autovehicule, locomotive, vapoare, avioane, etc.
Alte tipuri de poluare : incinerarea deşeurilor, fumul de ţigarǎ,
contaminarea radioactivǎ, poluarea fonicǎ, etc.
CONSECINŢELE MAJORE ALE POLUǍRII AERULUI Pǎmântul începe sǎ se
încǎlzeascǎ, gheţurile veşnice se topesc, nivelul oceanului planetar creşte, stratul de ozon se
subţiazǎ, ploile acide sunt din ce în ce mai frecvente. Toate acestea au la bazǎ nu numai
fenomene naturale (care se integreazǎ în ciclurile normale ale naturii), dar şi poluarea excesivǎ
cu care ne confruntǎm în ultimul timp. O creştere de 5°C a temperaturii pe tot Pǎmântul poate
topi complet calotele arctice, crescând astfel nivelul oceanelor şi inundând o mare parte din
uscat; unele state insulare pot fi acoperite complet de apǎ. În astfel de condiţii de încǎlzire
globalǎ, recoltele nu vor mai putea creşte normal în unele zone, cǎderile de ploaie nu vor mai
putea fi absorbite în timp util, iar plantele şi animalele vor migra sau vor avea mari greutǎţi
cauzate de EFECTUL DE SERǍ ŞI ÎNCǍLZIREA GLOBALǍ.
Schimbǎrile climatice ale trecutului Condiţiile meteorologice capricioase din decada anilor
1980 şi 1990 i-au fǎcut pe oameni sǎ creadǎ cǎ ne confruntǎm cu o catastrofǎ globalǎ. Clima
Pǎmântului nu a fost însǎ niciodatǎ constantǎ. De-a lungul istoriei condiţiile climatice s-au
schimbat de multe ori.
Studiul rocilor şi fosilelor a oferit multe informaţii despre climele din trecut. De
exemplu, filonii carboniferi din Antarctica demonstreazǎ cǎ aceastǎ regiune vastǎ de gheţuri a
avut în trecut o climǎ mai caldǎ. Dovezile din roci demonstreazǎ cǎ în urmǎ cu aproximativ 300
de milioane de ani, întinderi de gheaţǎ acopereau sud-estul Americii de Sud, sudul Africii, India
şi Australia. Oamenii de ştiinţǎ susţin astǎzi cǎ schimbǎrile climatice se produc odatǎ cu
mişcarea plǎcilor tectonice care produc modificarea poziţiei continentelor. Aceeastǎ teorie este
susţinutǎ şi de studiul unor fosile.
Ultima erǎ glaciarǎ, care a început acum 1,8 milioane de ani, când harta tectonicǎ a
globului nu diferea mult de cea actualǎ, nu poate fi explicatǎ de mişcǎrile tectonice lente. Nici
deplasarea continentelor nu poate explica variaţiile climatice considerabile apǎrute în ultimii 10
000 de ani de la sfârşitul erei glaciare. Mai mult decât atât, mişcǎrile tectonice nu au nici o
legǎturǎ directǎ cu condiţiile meteorologice capricioase din ultimii 30 de ani.
Bibliografie
http://referat.clopotel.ro/Aerul-13235.html
Ghid ecologic scolar-Vol I Brasov 2005- Dan DINU, Veneţia SANDU
Ghid ecologic scolar-Vol II Brasov 2006- Dan DINU, Venetia SANDU Păşcuţă Eladia Rozalia-clasa IX I
Solul este partea superioară, afânată a litosferei, care se află într-o continuă
evoluţie sub influenţa factorilor pedogenetici. El reprezintă stratul superficial al Pământului,
unde se dezvoltă viaţa vegetală.
Stratul fertil al solului conţine nutrienţi şi este alcătuit din humus şi loess.
Ştiinţa care studiază geneza, evoluţia, structura şi distibuţia solurilor se numeşte pedologie.
Prin sol se înţelege stratul superficial al scoarţei terestre, rezultat în urma dezagregării şi
alterării rocilor sub acţiunea factorilor de climă şi biologici, care asigură viaţa organismelor.
Solul este mediul de viaţă al celor mai multe organisme vii. ‖Respiraţia solului‖ schimbă
compoziţia troposferei, iar umiditatea solului stabileşte de fapt compoziţia chimică a apelor
subterane, a râurilor, a lacurilor şi într-o oarecare măsură şi pe cea a oceanului planetar.
Suprafaţa totală a fondului uscat al planetei este de cca 134 Km2 din care 14 mil.sunt
ocupate de gheţari, dar agricultura mondială pierde anual intre 50.000-70.000Km2 de sol.
Terenurile agricole sunt într-o
dinamică continuă: pe de o
parte au loc defrişări,
distrugeri, iar pe de altă parte
sunt pustiite suprafeţe enorme.
TIPURI DE SOL
~Sol aluvionar-apare pe luncile inundabile-sunt foarte productive, bogate în nutrienţi
~Sol azonal-apare pe mici areale-sunt soluri de evoluţie incipientă
~Sol calcimorfic-apare deasupra unui strat bogat in calciu
~Sol hidromorfic-este dominat de prezenţa unei cantităţi mari de apă.
CE PUTEM FACE NOI:
PENTRU A TRĂI ÎNTR-UN MEDIU AMBIANT CURAT ŞI NEPOLUAT, TREBUIE SĂ
RESPECTĂM NIŞTE REGULI EXTREM DE
IMPORTANTE:
~sădirea a multor pomi şi arbuşti
~păstrarea curăţeniei, nu numai în apropierea locuinţei
noastre, dar şi în împrejurimile localităţii în care trăim
~respectarea cantităţilor de îngrăşăminte minerale sau
naturale
Bibliografie Iuga Maria-clasa a IX a J
www.preferatele.ro
clopotel.ro
Wikipedia.com
Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariază calitatea apei.
Poluanţii pot fi clasificați în opt categorii, fiecare având diferite acțiuni:
a) Produse petroliere:Petrolul şi chimicalele obținute pe baza de petrol sunt folosiți
drept combustibili, lubrifianți, în industria plasticului şi în multe alte scopuri. Aceste produse
petroliere ajung în apă în mare parte accidental, prin eșuarea navelor sau prin spărturile
conductelor. O mare parte din acești produși sunt otrăvitori pentru animale, se depun pe blana
animalelor şi penele păsărilor, făcându-le permeabile şi astfel, animalele mor de frig, sau le
împiedică să se deplaseze.
b) Pesticide şi ierbicide:Chimicalele, folosite de fermieri din
belșug pentru îndepărtarea dăunătorilor, sunt preluate de
precipitații şi astfel apa infestată se scurge în apa pârâurilor şi a
râurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se
descompun repede în substanțe inofensive sau mai puțin
nocive, dar cele mai des întâlnite sunt cele nedegradabile care
persistă pentru o lungă perioadă de timp.O mare parte din
cantitatea de apă potabilă este contaminată cu pesticide. Mai
mult de 14 milioane de americani beau apă contaminată, şi Agenția de Protecție a Mediului
estimează că mai bine de 30% din sursele de apă sunt infestate.
Azotații, poluanţii derivați din insecticide, pot produce o formă
foarte gravă de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortală.
c) Metalele precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa
din mai multe surse, inclusiv din industria automobilelor, mine şi
chiar sol.
d) Deșeurile : cele mai periculoase sunt deșeurile chimice care pot fi
toxice (otrăvitoare), reactive (capabile să producă gaze toxice sau explozive) sau inflamabile.
e) Cantitățile excesive de materie organică, îngrășămintele şi alți nutrienți folosiți pentru
cultivarea plantelor în ferme şi grădini pot ajunge foarte ușor în apă.
f) Sedimentele - sunt particulele de sol deplasate de către curenții de apă, care pot deveni un
pericol dacă sunt prezente în cantități mari.
g) Organismele infecțioase : multe din organismele care se găsesc în număr mic în
majoritatea surselor de apă, sunt considerate poluanţi atunci când ajung în apa potabilă.
h) Poluarea termală: apa este deseori luată din râuri, lacuri, oceane sau mări pentru a fi
folosită drept răcitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusă înapoi la sursa mai caldă decât
atunci când a fost luată. Însă chiar şi cele mai mici schimbări de temperatură în apă vor îndepărta
speciile care viețuiau acolo şi vor atrage specii noi. Poluarea termală poate grăbi procesul
biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apă, rezultatul poate fi
acela de moarte a speciilor care nu sunt adaptate vieții în ape calde, sau în cazul râurilor poate
duce la dispariția vegetației din zona poluată.
Cauzele Poluanţii rezultă în cea mai mare parte în urma activităților întreprinse de oameni.
Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natură prin țevile de scurgere ale fabricilor sau din
rezervoare subterane sparte. Apa poluată poate rezulta şi din mine unde apa a întâlnit în calea sa
roci bogate în minerale sau substanțele chimice care au fost
folosite pentru a extrage aceste roci. Orașele şi alte zone
populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt
dizolvate chimicale ajunge în țevile de canalizare, şi intr-un
târziu în alte surse de apă, uneori industriile varsă mari cantități
de poluanţi în canalizările orașelor , crescând astfel varietatea
poluanţilor în aria respectivă. Oceanele şi mările, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare,
poluanţii ajung în apă fie de pe maluri, din ape care se varsă în oceanul sau marea respectivă, din
nave sau de pe platforme petroliere eșuate pe țărm. Poluarea apei poate fi cauzată şi de alte
tipuri de poluare, de exemplu, dioxidul de sulf, de la coșurile unei centrale electrice, este
considerat ca poluant al atmosferei. Combaterea poluării apei
Sunt multe de făcut pentru a împiedica poluarea apelor, dar toate acestea
necesită timp, bani şi puțin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea
dintre aceștia nu sunt dispuși să le irosească ―doar pentru a salva planeta‖.
Depozitarea deșeurilor în locuri special amenajate; AŞA NU
Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;
Încetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a îngrășămintelor;
Încetarea folosirii substanțelor chimice în apropierea surselor de apă;
Pentru spălarea automobilelor să se folosească locuri special amenajate;
Resturile menajere, apa rezultată în urma spălării hainelor şi a obiectelor
de uz casnic să fie aruncate direct la canalizare; AŞA DA
Folosirea pe cât posibila a materialelor biodegradabile şi ale celor
reciclabile;
Verificarea stării automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de
benzină şi ulei;
Dacă doriți mai multe informații sau doriți să vă implicați direct în salvarea surselor de
apă, prezentați-vă la cea mai apropiata instituție ecologică ! Bibliografie
Poluarea şi protecţia mediului ; Dr. Matei Bornea ; Ing. Cornelia Papadopol ,Editura Ştiinţifică şi
eniclopedică , Bucureşti 1975
Poluarea apei ;Virgil Spulber; Editura Ştinţifică ; Bucureşti 1984
Internet ; www.wikipedia.com.
Hoca Adnana -clasa a IX a G
Cererea de apă potabilă este în creștere continuă cât timp populația globului crește. Din
anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și alte surse a
crescut de patru ori. Din totalul apei consumate în Statele Unite în 1995, 39% a fost pentru
irigație, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosită pentru alte utilități;
industria și mineritul au folosit 7% și restul a fost folosită pentru animalele domestice și în
scopuri comerciale.
Apa menajeră, apa industrială și produsele
chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele
și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor. În
Statele Unite, 37% din lacuri și estuare și 36% din râuri
sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau
înotului în cea mai mare parte a anului.
Îngrăşămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură sunt vărsate în
lacuri și râuri. Acestea se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de
dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajungă "sufocantă" din cauza algelor care sunt în
descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza
moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice.
Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe
dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul
apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele
specii de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților
dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu
unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.
Pescăriile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursă esențială de
proteine, mai ales pentru oamenii din țările în curs de dezvoltare. Totuși, poluarea din golfuri și
estuare amenință rezervele de pește care și asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului
excesiv. În 1989, 260.000 barili de petrol s-au vărsat din petrolierul Exxon Valdez în
Strâmtoarea "Prince William" din Alaska, un vechi și bogat loc de pescuit. În 1999 s-au raportat
8.539 accidente petroliere în apele și în jurul apelor Statelor Unite, vărsându-se 4,4 miliarde de
litri de petrol.
Cele mai toxice substanţe
Molecula de apă (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legaţi la un atom de
oxigen. Aceasta se numeşte apă potabilă atunci când răspunde normelor stabilite prin lege:
trebuie să fie placută din punctul de vedere al gustului, culorii şi mirosului şi, ca regulă absolută,
să nu afecteze sănătatea. Apa potabilă nu trebuie să conţină microorganisme patogene, nici
substante toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arsenic, compuşi fenolici, etc.).
Se crede că însuşi Henri Coandă a fost printre primii cercetători care au studiat apa din
punct de vedere al ştiinţelor aplicate. Deşi este cunoscut în primul rând pentru studiul dinamicii
fluidelor şi pentru cercetările sale in aeronautică, Henri Coandă a avut o obsesie pentru apa
structurată şi efectul ei asupra sănătăţii. În anii '30 Coandă s-a dus personal în Hunza, ca să
testeze ipoteza că apa este cea care stă la baza longevităţii şi sănătăţii oamenilor din această
zonă. După multe cercetări şi experiemente, el a demonstrat că longevitatea şi lipsa bolilor din
zona Hunza se datorează într-adevar apei specifice acestui loc, atât prin consumare directă, cât şi
indirectă, prin intermediul plantelor crescute pe terenuri irigate cu aceeaşi apă.
Istoria ne arată că cercetători ruşi şi japonezi au explorat aceleaşi ape ca şi Coandă după
al doilea război mondial. În anii '40 deja devenise un fapt binecunoscut că apa din Hunza era
răspunzatoare pentru sănătatea localnicilor, problema se punea cum să fie reprodusă această apă.
Cum reproducerea condiţiilor geografice, geologice, meteorologice şi istorice
nu putea fi pusă în practică, cercetătorii au mutat sarcina "copierii apei magice"
în condiţii de laborator.
Primii care au găsit o metoda de a reproduce
calităţile apei Hunza au fost oamenii de ştiinţă ruşi.
Plecând de la cercetarile lui Michael Faraday, au
descoperit că electroliza apei are un efect
încurajator asupra structurii ei moleculare.
Henri Coandă Michael Faraday
Prin electroliza apei de la robinet (filtrate), aceasta se împarte în două componente : apa
alcalină ionizată (apa vie) şi apa acidă ionizată (apa moartă).
În anii '50, japonezii au început testele, preluate de la ruşi, cu ape ionizate în universităţile
cu profil bazat pe agricultură, observând rezultatele pozitive atât asupra plantelor cât şi a
animalelor. In 1954, primele aparate de ionizare a apei au fost produse şi introduse în spitale. În
1960 a fost înfiinţat primul institut ce avea ca unic scop cercetarea efectelor apelor ionizate atât
din punct de vedere medical, cât şi în agricultură. În ianuarie 1966, proprietăţile curative ale apei
ionizate au fost certificate de Ministerul Sănătăţii şi Reabilitării din Japonia.
În anii '70, aparatele de ionizare a apei au fost introduse şi în Coreea, unde s-au produs
aparate mai mici (pentru uz casnic).
La ora actuală aparatele de ionizare a apei au devenit un standard in Japonia, unde
aproximativ 30 de milioane de oameni au acces la apa ionizată, atât prin intermediul aparatelor
de uz casnic, cât şi prin acces liber la această apă, în instituţiile unde lucrează, sau prin sistemul
de sănătate.
Bibliografie www.eszph.ro/mediu.phd
www.scibd.com/doc/36846644/Analiza-Chimica-a-Apelor
www.wikipedia.org/wiki/Poluarea_apelor Romeghea Emma-clasa a XIIa G
www.sfatulmedicului.ro/Mituri/Mituri-despre-apa-si-consumul-de-apa_6657
www.calitatea-vietii.blogspot.ro www.timpul.md
De la apariţia sa,omul a influenţat mediul şi a implicat ecosistemele, în scopul
îndeplinirii necesităţilor sale. O dată cu creşterea populaţiei, multe ecosisteme naturale s-au
transformat în ecosisteme ale aşezărilor umane, cu următoarele consecinţe:
distrugerea sau afectarea biocenozelor naturale;
modificarea calităţii aerului,apei,solului prin diferite deşeuri de origine menajeră,
industrială şi agricolă (gunoaie, detergenţi, pesticide, deşeuri radioactive, reziduuri
industriale etc.);
introducerea de specii noi de plante şi animale, etc.
Poluarea constă în impurificarea mediului cu diferite substanţe-poluanţi-datorită activităţilor
umane. Ea acţionează în atmosferă, apă şi sol.
Poluarea atmosferei
Aerul este izvorul de oxigen al vieţuitoarelor, necesar respiraţiei. El este generatorul de
energie prin arderile diferitelor substanţe. În acelaşi timp, aerul este sursa de dioxid de carbon
necesar fotosintezei, sursa de azot necesar plantelor, etc. Poluarea aerului se produce prin emisia
unor gaze şi pulberi solide fine în atmosferă (provenite din arderile diferiţilor combustibili
casnici, combustibili industriali, combustibili pentru motoarele maşinilor de transport, etc.).
În atmosferă au fost puse în evidenţă peste 100 substanţe poluante, dintre care mai
importante sunt:
dioxidul de sulf şi oxizii de azot, care împreună cu apa dau naştere ploilor acide ce conţin
acid sulfuric şi azotic; acestea ard ţesuturile superficiale ale plantelor, determinând în cele
din urmă uscarea acestora; irită organele de simţ; modifică pH-ul solului, etc.
dioxidul de carbon în exces favorizează reţinerea căldurii la suprafaţa pământului,
împiedicând reflectarea ei în straturile atmosferice; se produce aşa-numitul ―efect de
seră‖, cu implicaţii mari la nivelul planetei (topirea gheţarilor polari, inundaţii, etc.).
hidrocarburile fluorurate sau clorurate, care afectează stratul de ozon, cu rol în filtrarea şi
reţinerea radiaţiilor ultraviolete.
alţi oxizi, dar mai ales anhidrida sulfurică, care în condiţii de umiditate atmosferică, în
prezenţa unui strat de aer cald, îmbogăţeşte atmosfera sub formă de aerosoli, formând un
compus toxic numit smog (ceaţa). Acesta îngreunează respiraţia vieţuitoarelor şi
diminuează expunerea la soare(fotosinteză).
Măsuri împotriva poluării atmosferice mai importante sunt:
diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer, cu ajutorul filtrelor şi a unor
tehnologii moderne aplicate în industrie;
construirea de vehicule cât mai puţin poluante;
plantarea unor zone verzi de protecţie;
dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere(filtre) sau
neutralizare a poluanţilor atmosferici;
producerea energiei prin procedee nepoluante (solar,eolian);
utilizarea carburanţilor nepoluanţi de către autovehicule sau dotarea acestora cu
filtre speciale;
extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii, protejarea
pădurilor;
interzicerea claxonatului şi a altor surse generatoare de zgomot, etc.
Poluarea apei
Apa este necesară vieţii. Ea este folosită aproape în toate sectoarele de activitate ale omului,
în consumul casnic, în producerea de energie, ca mijloc de transport, etc.
Scăderea calităţii apei se datorează:
o apelor reziduale industriale;
o apelor menajere;
o diferitelor substanţe folosite în agricultură;
o îmbogăţirii cu substanţe organice, ca urmare a depozitelor de
gunoaie şi resturi menajere, a preluării unor ingrăşăminte, etc.
Poluarea apelor duce la diminuarea producţiei de biomasă, uneori afectând până la dispariţie
unele organisme, de asemenea, puternica dezvoltare a fitoplantonului poate duce la degradarea
ecosistemelor respective ca urmare a lipsei de oxigen care se manifestă.
Cele mai importante măsuri împotriva poluării apei sunt următoarele:
construirea de baraje;
epurarea apelor reziduale (cu ajutorul filtrelor, a unor substanţe chimice sau a unor
bacterii biodegradante, etc.);
construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi a reziduurilor, pentru a
împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă;
construcţia de zone de protecţie a apelor;
construirea unor staţii de epurare a apelor reziduale ale localităţilor;
execuţia lucrărilor de îndiguire şi de construire a unor baraje;
să nu se arunce şi să nu se depoziteze pe maluri sau în albiile râurilor, deşeuri de orice fel,
etc.
Poluarea solului
Solul este spaţiul de viaţă pentru numeroase vieţuitoare, dar şi baza de construcţie pentru
aşezările umane, drumuri, etc. Poluarea solului este strâns legată de poluarea aerului şi a apei. Ea
se produce mai ales cu pesticide şi îngrăşăminte chimice pe bază de azot şi fosfor. O parte dintre
acestea ajung în corpul animalelor şi al omului, alterând funcţia diferitelor organe.
Dintre măsurile împotriva poluării solului, mai importante sunt:
construcţia unor zone de depozitare a gunoaielor;
diminuarea eroziunii solului prin plantarea arborilor;
folosirea judicioasă a îngrăşămintelor, pesticidelor, precum şi a metodelor agrotehnice
care sporesc fertilitatea solurilor, etc.
construirea de spaţii de epurare a apei;
modernizarea gropilor de gunoi;
ridicarea nivelului de securitate nucleară;
controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele industriale;
menţinerea suprafeţelor împădurite şi utilizarea lemnului pădurilor numai în limita
aprobată prin lege;
combaterea eroziunii solului;
colectarea reziduurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente (sticlă, metal,hârtie,
material plastic, etc.) şi reciclarea acestora.
Poezie anti-poluare
DE VREŢI SĂNĂTOŞI SĂ FIŢI ŞI MAI BINE SĂ TRĂIŢI,
DE VREŢI UN ORAŞ CURAT, UN MEDIU NEPOLUAT
AR FI BINE SĂ-NŢELEGEŢI, PE JOS VOI MAI MULT SĂ
MERGEŢI,
MIŞCAREA E SĂNĂTOASĂ, FACE VIAŢA MAI FRUMOASĂ.
ŞI DE-ACEEA, EU VĂ-NDEMN: FĂRĂ FUM, FĂRĂ MAŞINI,
FĂRĂ GAZE ŞI TOXINE ŞI DEŞEURI MAI PUŢINE.
APELE NEPOLUATE, DEŞEURI ELIMINATE.
ŞI-NVĂŢAŢI-VĂ COPIII SĂ DEA LUMII ÎNTREGI O ŞANSĂ!
Bibliografie
http://poezii.citatepedia.ro/despre.php?s=poluare
http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/cantec-anti-poluare
http://www.google.ro/searchq=poluare
Perian Georgiana-clasa a X a F
SURSA VIEŢII
Apa de nu o vei polua
Omenirea vei salva
Ea este sursa vieţii
Şi elixirul tinereţii.
Apă dacă voi veţi bea
Viaţă lungă veţi avea
Şi orice s-ar întâmpla,
Cu poluarea veţi lupta.
De aceea eu vă spun
Mediul nostru este bun,
Hai cu toţi să ne unim
Apa să o folosim
Poluarea s-o oprim !
CHIMIA
Chimia, ca s-o înveţi
Trebuie s-o înţelegi,
Chiar de ţi se pare greu,
Trebuie să ai tupeu !
Compunem şi dizolvăm,
Substanţele le formăm
Şi chimie învăţăm !
Cosma Laura
Clasa a X a H
Rochnean Mihai Clasa a X a F
www.referat.ro