Formarea Constiintei Istorice Eseu Final

8/17/2019 Formarea Constiintei Istorice Eseu Final

1/23

FORMAREA CONSTIINTEI ISTORICE – studio de caz

A. PREMISA- definirea conceptului de constiinta istorica

Conform Dic ionarului explicativ al limbii româneț , la nivel individual, constiinta estedefinita ca „sentiment, intui ie pe care fiin a umană o are despre propria existen ă”, iar prinț ț țextindere, „cunoa terea intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existen ăș ți despre lucrurile din jurul său”.ș

La nivelul unei comunitati, constiinta sociala este definita in acelasi dictionar ca un „ansamblude reprezentări, idei, concep ii, cuno tin e, mentalită i ale unei colectivită i umane, careț ș ț ț țreflectă condi iile de existen ă ale acesteia, precum i psiolo!ia socială a oamenilor”.ț ț ș Dar constiinta istorica a unui popor " Conştiinţa istoric se na#te din $ncercarea de aconstrui identitatea unui popor, ea reprezintă sentimentul, intui%ia pe care fiin%a umană o are

despre propria existen%ă care reflectă apartenen%a sa la un anumit !rup social, neam, na%iune.Conştiinţa istoric are la bază unitatea de limbă, de teritoriu, de mentalitate, eventual #ireli!ie sau de alte valori. Câteva dimensiuni specifice acestei raportări sunt& situarea $n timp#i $n spa%iu, evenimentele istorice, limba, cultura #i civiliza%ia, mentalită%ile.

!. PRE"ENTARE SINTETICA A PROCES#$#I %E FORMARE A CONSTIINTEIISTORICE Constiinta istorica este o edificare a eului si a constiintei colective asupra a ceea ceLucian 'oia, in „(storie si mit in constiinta romaneasca”, numeste istorie & ”ce s-a petrecut cu

adevarat si reconstituirea a ceea ce s-a petrecut, cu alte cuvinte, trecutul in desfasurarea saobiectiva si discursul despre trecut”) reprezinta o modalitate de aparare a identitatii si alibertatii nationale in momente de cumpana ale istoriei, prin afirmarea, in cazul romanilor, aunei descendente ilustre si a continuitatii in acelasi spatiu etnic. Dacă pe $ntrea!a perioadă a epocii medievale con#tiin%a supremă era cea reli!ioasă,manifestată prin apartenen%a la un ansamblu de valori spirituale ce %ineau de domeniulsacrului, $ncepând cu #&anis&ul Renascentist se va na#te un alt tip de con#tiin%ă, #i anume,conştiinţa istoric. * astfel de con#tiin%ă reprezintă atât $n%ele!erea identită%ii trecutului #i

a tradi%iei istorice, cât #i a comunită%ii de interese, de scopuri #i idealuri.Conştiinţa istoric se impune odată cu apari%ia #&anis&ului Renascentist, tocmai pentrucă acest curent pune foarte mult accent pe ideea că omul este $nzestrat cu ra%iune deextrac%ie divină #i de aceea trebuie să-#i cunoască existen%a, lumea $n care trăie#te, să-#iconstruiască o ierarie valorică $ntr-un univers al său. Cu alte cuvinte, omul devine cosmo!onulpropriului univers #i, $n consecin%ă, $#i va putea domina existen%a prin cunoaştere #i prinştiinţ. For&area constiintei istorice a poporului ro&an se realizeaza treptat, fiind reflectata

in scrierile umnaistilor din secolele +-+((, care consemneaza in documentele ce ni s-aupastrat, redactate mai intai in limba slavona, apoi in latina, iar mai traziu in limba romana,modul in care romanii din diferitele provincii se inscriu in cursul istoriei & situarea lor in timp


2/23

si spatiu ori!inile, limba, continuitatea, evenimentele istorice, personalitatile institutiadomniei, obiceiurile, cultura si civilizatia. (ncepând cu secolul al +(-lea, preocupările privitoare la felul $n care românii se $nscriu $ncursul istoriei apar $n documente scrise $n limba slavonă. /cest interes se dezvoltă datorităcontactelor pe care cei preocupa%i de forma%ia lor intelectuală $ncep să le aibă cu alte culturi

#i alte civiliza%ii. 0rimul român care afirmă, $n lucrarea sa 'un(aria 1234, scrisă $n limbalatină, ori(inea ro&an #i unitatea li&)ii #i a poporului ro&*n este savantul umanist Nicolaus Ola+us. 0asul important este făcut $n acest domeniu de cronicarii&oldo,eni, cei care lamijlocul secolului al +((-lea #i $nceputul secolului al +(((-lea, scriind $n limba română, pun)azele istorio(ra-iei #i care, de asemenea, sunt considera%i a avea merite $n crearea unui stilliterar. (ncepand cu secolul al +((-lea , destinul culturii romanesti nu mai tine exclusiv de ,iata reli(ioasa si de activitatea mitropolitilor, a preotilor sau a calu!arilor. /tat in Moldo,a, cat si

in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrat exclusiv in jurul manastirilor si albisericilor. 0rin influenta ideilor u&aniste, boierii luminati incearca sa recupereze trecutulistoric, pentru a nu fi „inecat in uitare55 . (n operele lor istorio!rafice, ei vor demonstrapentru prima data ideea unitatii de nea& si de li&)a a ro&anilor. (n aceasta perioada, se contureaza doua curente ideolo!ice si cultural-literare & u&anis&ulsi ilu&inis&ul. #&anis&ul exprima o atitudine ce recunoaste demnitatea, valorile si posibilitatile fiinteiumane, atitudine manifestata inca din /nticitatea !reaca si latina si redescoperita in epoca

6enasterii, cand se transforma intr-o ampla miscare culturala europeana secolul al +-lea sial +(-lea. (n Tarile Ro&ane, cei mai cunoscuti oameni de cultura in operele carora seexprima ideile umaniste sunt& Nicolaus Ola+us, ri(ore #rec+e, Miron Costin, Ion Neculce,%i&itrie Cante&ir. Ilu&inis&ul denumeste o miscare ideolo!ica si cultural-literara ce cuprinde 7uropa si/merica in secolele al +(((-lea si al +(+-lea. /re caracter antifeudal si antireli!ios, punandpe primul plan ratiunea, stiinta si umanismul, urmarind impunerea unei noi ordini sociale sispirituale. Cei mai importanti reprezentanti ai (luminismului in 8arile romane sunt & %i&itrieCantemir, miscare intelectuala din 8ransilvania, Scoala Ardeleana, si reprezentantul sau Ioan

!udai/%eleanu.C. PRE"ENTAREA PRINCIPA$E$OR ETAPE A$E PROCES#$#I 0rima dovadă a unită%ii neamului românesc $l constitue -or&area statelor &edie,alero&*neşti.

9n perioada marilor mi!ra%ii, daco-romanii sunt pe rând stăpâni%i de (mperiul :un, apoi deavari neam asiatic $nrudit cu unii #i de către slavi. 6omânii, numi%i $n izvoare „,la+i” au avut $n această perioadă ca formă de or!anizare ob#teasătească. 9nsă necesită%ile de apărare $n fa%a incursiunilor războinice ale mi!ratorilor au dus

la apari%ia unor forme mai avansate de or!anizare $n compara%ie cu uniunile de ob#ti. /cesteaau fost ,oie,odatele, cnezatele #i )anatele, forma%iuni ce $ntruneau câteva uniuni de ob#tiavând $n frunte un cneaz, un voievod din slavonă - conducător de oaste sau un )an. /ceste


3/23

forma%iuni au reu#it să dăinuie $n timp deoarece acceptau obli!a%ii economice #i militare cătreinvadatorii ce s-au succedat $n timp, $n scimbul autonomiei #i păstrării tradi%iilor. 9ntemeierea statelor medievale române#ti a fost un proces complex, cu multe etape, de launificarea !rupărilor administrative re!ionale până la ob%inrea independen%ei #i la formareainstuti%iilor necesare. Crea%iile literare realizate până $n prima jumătate a secolului al +(-lea erau $n limba slvonă

#i latină & ;0n,ţturile lui Nea(oe !asara) ctre -iul lui Teodosie” 12


4/23

a. Secolul al 45I/lea F cronicari moldoveni si munteni F preocuparea pentruconsemnarea istoriei ca forma de pastrare si cunoastere a trecutuluiRIORE #REC'E 12G>-14B a scris „$etopisetul Tarii Moldo,ei de cand s/a descalecattara si de cursul anilor si de ,iata do&nitorilor de la %ra(os 5oda pana la Aaron5oda”132G-12GB ca „sa ramaie feciorlor si nepotilor, sa le fie de invatatura,despre cele rele

sa se fereasca si sa socoteasca, iara despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa seindirepteze”. Cronica are scop instructiv si educativ. 7a vrea sa lase urmasilor pa!iniadevarate din istoria =oldovei, dar si sa-i educe pentru activitatile lor viitoare. 0entruaceasta, Hri!ore Irece s-a documentat, cercetand atat cronici straine, cat si romanesti.

*pera lui Hri!ore Irece e precedata de o „Predoslo,ie catre cititor”in care suntevidentiate intentiile cronicarului moldovean. (n capitolul intitulat „0entru limba noastramoldoveneasca”, el subliniaza ca „de la 6am ne tra!em”, ca in limba romana multe cuvinte suntde ori!ine latina si face exemplificari numeroase. Cu indreptatire observa ca apar si unelecuvinte imprumutate de la vecini. *bservatia asupra latinitatii limbii romane e facuta simplu,

pe intelesul tuturor, prin citarea unor etimolo!ii care ii ststeau la indemana & „Ce fiindu taramai de apoi ca la o slobozie, de primprejur venindu si discalicandu, din limbile lor s-auamestecat a noastra & de la ramleni, de le ce zicem latina, paine, ei zic panis, carne, ei ziccaro, !aina, ei zic !alena, muiaria, mulier, fameia, femina, parinte, pater, al nostru, noster sialtele, multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-amintele!e”. 8ot asa constatarea ca romanii sunt de un neam & „cati se afla locuitori in 8araIn!ureasca si la /rdeal si la =aramoros, de la un loc sunt cu moldovenii si toti de la 6am setra!”. /firmatiile facute despre ori!inea poporului roman nu sunt facute intamplator, ci pebaza unui studiu si a unei documentatii stiintifice.

MIRON COSTIN 1433-14G1, comparat la randul sau cu istoricul latin 8itus Livius, e unpovestitor evoluat, cumoscator al procedeelor naratiunii istorice. „$etopisetul Tarii Moldo,eide la Aaron –5oda incoace, de unde este parasitu de Irece, vornicul de 8ara-de-Hiosu,scosu de =iron Costinu, vornicul de 8ara-de-Hiosu...” este, nici vorba, intai de toate, undocument asupra perioadei 12GB-1441, cu atat mai pretios, cu cat este unicul, dar cronicaeste departe de a ramane un simplu document. Miron Costin nu se mar!ineste sa relatezefapte bazate pe istorii straine, ci pune la contributie mai ales memoria vie oamenilor,marturia contemporanilor si, adesea, calitatea sa de actor implicat in desfasurarea

evenimentelor.(ntentia lui =iron Costin era - daca ar fi avut ra!azul necesar - sa scrie o cronica incepand

de la primul descalecat, adica de la cucerire Daciei de catre romani. Lacuna a fost impliinitainsa prin dizertatia cu privire la ori!inea romanilor, pe care o intituleaza „%e nea&ul&oldo,enilor6 din ce tara au iesit stra&osii lor”, opera cu totul remarcabila, atat dinpunctul de vedere al expresiei literare, cat si din acela al ri!orii stiintifice, daca ne !andim laposibilitatile de informare ale istoricului de atunci. (ndemul principal a fost sa nu lase neamul„cu mare ocara infundat” de „basna” lui @imion Dascalul, care, copiind cronica lui #rec+e,adau!ase informatia suplimentara si calomnioasa cum ca romanii s-ar tra!e dintr-un !rup dedetinuti eliberati de imparatia de la 6oma si pusi la dispozitia re!elui ladislav al In!ariei,spre a asi!ura otarul de rasarit impotriva invaziilor tatare. Cu umor retinut, dar mai ales cuar!umente dintre cele mai convin!atoare, cronicarul denunta pe acel om de „putina minte”,


5/23

@imion Dascalul, „fatat”, la randu-i, cu „toate basnele lui”de catre 7ustratie Lo!ofatul, carenu stia macar atata lucru ca pe vremea lui ladislav al In!ariei imperiul roman de apusdisparuse de multe sute de ani. @ub raport compozitonal, lucrarea „%e nea&ul &oldo,enilor...” este alcatuita din saptecapitole in care autorul prezinta !eneza poporului roman, de la intaiul descalecat al lui 8raianin Dacia. 0entru aceasta, =iron Costin impleteste date despre istoria romanilor cu date

despre cucerirea Daciei de catre 8raian, oferind ar!umente areolo!ice, lin!vistice sietni!rafice in sprijinul tezei ori!inii latine a poporului roman. (n capitolul ( cronicarul face oprezentare !eo!rafica si etno!rafica a (taliei, tintindu-se demonstrarea ori!inii comune aromanilor si italienilor. Capitolul (( prezinta formarea (mperiului 6oman si intinderea lui,dovedite prin valorificarea le!endelor privitoare la intemeierea 6omei existente in „7neida”lui ir!illiu. Capitolul ((( realizeaza o infatisare a Daciei, patria stamosilor autotoni.Capitolul ( vorbeste despre cucerirea si colonizarea Daciei. (n capitolul , !asimar!umentarea ori!inii latine pe baze areolo!ice & cetati, podul lui 8raian, columna lui 8raian.(n capitolul ( se dezbate aceesi problema cu ar!umente filolo!ice si etno!rafice. Capitolul

(( incearca sa completeze rastimpul intre colonizarea Daciei si intemeierea =oldovei, darlucrarea ramane neterminata. „%e nea&ul &oldo,enilor...”este precedata de o „Predoslo,ie catre cetitoriu” in careautorul isi expune motivele care l-au determinat sa scrie lucrarea. 0refata se descide prin precizarea obiectului cartii, care este „inceputul tariloracestora”, adica nasterea poporului roman. 8ot in prima fraza, referindu-se la „neamul”moldovenesc, muntenesc si la romanii din 8ransilvania, autorul su!ereaza unitatea noastraetnica, indiferent de !ranitele istorice temporare.J%e nea&ul &oldo,enilorJ, scrisa in ultimii ani ai vietii, vine sa implineasca acest veci

deziderat, relevand, in cip sintetic, in J0redoslovieJ, conceptia despre istorie a cronicarului,atat despre adevarul istoric, cat si despre responsabilitatea celui care Jda seamaJ despre alesale, cate scrie. (deea fundamentala, pe care o exprima ca adevar istoric de necontestat, este aceea aori!inii latine a poporului roman si a limbii romane. Miron Costin este primul umanist autotoncare incearca sa traseze coordonatele universal valabile ale existentei poporului roman intrecelelalte popoare europene.

Demersul istoric al lui Miron Costin se vrea complet, la nivelul posibilitatilor dedocumentare de atunci, ar!umentativ, onest, responsabil, polemic, fiecare dintre aceste idei

directoare fiind reprezentata mai intai in JPredoslo,ieJ, apoi in insusi continutul lucrarii.7xista un plan in nuce D7+ & „scurt i cuprinzător) $n forma cea mai restrânsă” inca de lașinceput, din fluenta frazei putand fi se!mentat astfel &Jfelul neamului, din ce izvor si semintie santa lacuitorii tarai noastreJ) Jde unde santa venitistramosii loru pre aceste locuriJ) Jsupt ce nume au fosta intai la discalecatul lorJ) Jde candas-au osebit si au luat numele cest de acum, moldovan si munteanJ) Jce limba tin si pan-acumJ)Jin ce parte de lume ieste =oldova, otarale ei pan-unde au fostuJ.

Cronicarul este constient de dificultatea unei astfel de intreprinderi, de JostenealaaceastaJ, de care Jse sparie !andulJ, fiindca de la primul descalecat au trecut Jatata veciJ,Jcateva sute de ani peste mieJ, si se poate naste intrebarea cum, dupa atat timp, Jsa voruputea sti povestile adevarateJ.


6/23

0entru a preveni o eventuala suspiciune asupra veridicitatii faptelor, erodate de patinatimpului, Miron Costin aduce exemple celebre din istoria universala a cartii &Jmarile =oisiJ a scris dupa > de ani Jletopisetul de la zidirea lumiiJ, avand ca JdascalJ peinsusi Dumnezeu, :omer a compus dupa de ani Jrasipa 8roadiiJ si Jrazboaiele lui /ileusJ,0lutar a consemnat dupa B>> de ani viata si faptele lui /lexandru =acedon, 8itus Livius aintocmit J/b Irbe conditaJ dupa >> de ani de la intemeierea 6omei. @impla mentionare, in

JPredoslo,ieJ, a acestor exemple releva intinsul camp informativ, de esenta umanista, in carecronicarul moldovean isi inscrie documentarea. Kutrit la cultura umanista occidentala atimpului sau, sub influenta 6enasterii, =iron Costin aduce ar!umente desprinse din valorileculturii si literaturii antice, mai mult, vorbeste, pentru prima oara, de o anticitate proprie,indisociabila de a celorlalte popoare europene, pe care incearca sa o inscrie in universalitate. De aceea, el condamna cu veementa tendintele de abatere de la adevarul stiintific, defalsificare a istoriei, in primul rand combate JbasneleJ unor interpolatori autotoni ai croniciilui ri(ore #rec+e - @imion Dascalul si =isail Calu!arul -care Jnu letopisete, ce ocari santaJ,precum si pe ale unor istorici straini, JzavistniciJ si JneprieteniJ.

(n intre!ul ei, JPredoslo,iaJ contine idei umaniste usor identificabile, ca o expresie acontextului cultural, filozofic si politic in care s-a format si a trait cronicarul moldovean.Kecesitatea cautarii si afirmarii identitatii nationale l-a determinat sa ar!umenteze ori!inealatina a poporului si a limbii romane. Handul ca ar putea ramane necunoscute radacinileistorice ale romanilor izvoraste dintr-un profund patriotism, numit, in cip plastic, Jdra!osteataraiJ, de care este animat in toate scrierile sale. Caracterul educativ al acestei lucrarireiese din faptul ca Miron Costin scrie pentru vremuri mai bune, pentru Jmai slobodeveacuriJ, cand Jcetitul cartilor a face iscusita zabavaJ, si indeosebi pentru a invata din!reselile trecutului, caci putem din Jacele trecute vremi sa pricepem cele viitoare.J

0entru cronicarul moldovean, cartea, JscrisoareaJ, este, metaforic vorbind, Jiscusita o!lindamintii omenestiJ, este eterna, caci Jtraiescu si acum scrisorile in lume si vor trai in veciJ,autorul si cititorul dobandind deopotriva Jnemuritoriu numeJ. De aici pana la celebraformulare despre Jcetitul cartilorJ nu mai e decat un pas, care incununeaza insa dimensiuneaumanista a personalitatii lui =iron Costin & J... ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folosin toata viiata omului zabava decatu cetitul cartilorJ.

Constantin Cantacuzino - Istoria Tarii Ro&anesti dintru inceput - prezentarea principaleloridei

(storic si umanist, fiul lui Constantin Cantacuzino, postelnic, si al 7linei, fiica domnitorului6adu @erban, Constantin Stolnicul Cantacuzino, provine dintr-o familie boiereasca ce a jucatun important rol politic in 8ara 6omaneasca in secolele al +((-lea si al +(((-lea, care a dattrei domnitori si, de-a lun!ul timpului, mai multi carturari. / studiat in tara, la (stanbul1442-144 si la 0adova 144-144G, formandu-si o vasta si serioasa cultura umanista,intemeiata pe buna cunoastere a limbilor elina, !reaca si latina. (n timpul domniei lui @erbanCantacuzino, dar mai ales sub Constantin 'rancoveanu si @tefan Cantacuzino, a jucat un rolpolitic important, dirijand orientarea externa a principatului muntean in directia uneitreptate si prudente indepartari de (mperiul *toman si a apropierii de /ustria si 6usia.Datorita acestei atitudini, a fost ucis de turci, impreuna cu fiul sau, domnitorul @tefanCantacuzino.


7/23

/ colaborat cu traduceri efective sau in calitate de consultant la elaborarea unortalmaciri de lucrari reli!ioase ale fratilor @erban si 6adu Hreceanu intre ele si !i)lia tiparitala 'ucuresti, in 14??, contribuind astfel la procesul de imbo!atire a limbii romane scrise. /tiparit la 0adova, in 1>>, o arta a 8arii 6omanesti, destinata carmuitorilor politici sine!ustorilor straini. *pera sa fundamentala este insa (storia 8arii 6umanesti intru care sacuprinde numele ei cel dintai si cine au fost lacuitorii ei atunci si apoi cine o au mai descalecat

si ce au stapanit pana si in vremile de acuta cum s-au tras si sta, inceputa in timpul domniei lui@erban Cantacuzino 14?-14??, ramasa neterminata. (n ea, Stolnicul Cantacuzinoanalizeaza in spirit critic problema izvoarelor istorio!rafiei nationale, precum si problemeleprincipale ale ori!inii poporului roman & romanitatea, comunitatea de ori!ine si continuitateapopulatiei romanesti in Dacia, situand istoria nationala intr-o perspectiva filosofica mai!enerala. (storia Stolnicului Cantacuzino, ca si 'ronicul ,ec+i&ii ro&ano/&oldo/,la+ilor al lui%i&itrie Cante&ir, ambele ramase neterminate, reprezinta trecerea la o noua etapa inevolutia istorio!rafiei romanesti & depasirea povestirii cronicaresti in directia unei istorii

problematizate si intemeiate pe o severa critica a izvoarelor.(n Istoria Stolnicului, naratiunea este inlocuita prin demonstratie, portretul si dialo!ullipsesc cu o sin!ura exceptie, inspirata insa de o sursa straina, accentul cade pe cantitateasi calitatea documentarii. @crierea are o predoslovie, proportional mult mai extinsa decatprefetele cronicarilor moldoveni, in care autorul expune nu numai scopurile operei, ci simetoda de cercetare folosita si concluziile la care a ajuns in urma studierii izvoarelor.

@ursele documentare ale istorio!rafiei romanesti sunt supuse unui examen aspru sinepartinitor, care scoate in evidenta marile dificultati ale intreprinderii & istoricii strainiscriu putin despre romani si nu sunt totdeauna obiectivi ) letopisetele interne sunt

insuficiente si rau scrise ) traditiile orale si cantecele populare sunt lipsite de credibilitate,din cauza lipsei de concordanta si a partinirii vadite care le-a insuflat ) in sfarsit, risoaveleaflate pe la boieri si manastiri contin date incomplete si nesistematice. (n astfel de conditii,elaborarea unei scrieri istorice este nu numai o performanta intelectuala, ci si o necesitatepatriotica, iar Stolnicul este perfect constient de aceasta.

@tudiul trecutului are si pentru el, ca pentru toti ceilalti cronicari, un obiectiv contemporansi !eneral-valabil, folosul adus Jvietii de obsteJ, cum sin!ur spune, prin invatamintele politicesi morale pe care le furnizeaza si prin ridicarea nivelului de cunostinte. 7l nu izbuteste totusisa duca pana la forma definitiva decat partea referitoare la istoria inceputurilor, la ori(inea

poporului ro&an. Lucrarea ramane totusi prima dezbatere stiintifica documentata aproblemei ori!inilor poporului roman.

Ori(inea latina a poporului ro&an este si pentru istoricul muntean prilej de mandrie, darnu numai datorita vitejiei acestui popor si sistemului politic atotputernic pe care-1statornicise, ci, in aceeasi masura, pentru ca ori!inea noastra romana inseamna participarea latraditia unei civilizatii superioare. 7l nu-i desconsidera, de altfel, nici pe daci,caracterizandu-i la inceputul scrierii sale ca pe un popor viteaz si independent, care si-aaparat ani de-a randul cu statornicie neatarnarea. Cucerirea Daciei de catre romani esteprezentata ca o victorie dificila, ceea ce explica si colonizarea ce i-a urmat. Stolnicul nucrede ca dacii invinsi au fost !oniti sau exterminati, deci colonizarea nu a avut rostul de arepopula o re!iune devenita pustie, ci pe acela de a-i inlocui pe bastinasi din pozitiile-ceie decare depindea apararea teritoriului. Cercetand trecutul, cronicarul descopera in insesi


8/23

ori!inile poporului nostru radacinile traditionalei vitejii si priceperi ostasesti, izvorul forteide a indura si a birui vicisitudinile, pe care le va scoate in evidenta si istoria secolelorurmatoare & J(nsa nu putina mirare iaste la toti cati scriu aciasta, nici la cati bine vor socotide acesti romani, cum s-au tinut si au statut pana astazi, pazindu-si si limba - si cum au pututsi pot si pamanturile acestea lacuiesc" Care aciasta la putine limbi si neamuri sa vede.J

Stolnicul combate cu veementa si totodata cu ar!umente stiintifice JbasnaJ lui Si&ion

%ascalul cu privire la ori!inile neamului nostru, respin!and-o ca fiind neintemeiata atat lo!icsi documentar, cat si injurioasa. 8ra!andu-se din doua popoare la fel de valoroase pe planulvirtutii militare, din care unul a ramas exemplu si din punctul de vedere al or!anizarii politice,romanii vor avea in tot cursul existentei lor o soarta iesita din comun.

(storicul insista insa, inainte de toate, asupra unitatii poporului nostru din toate provinciilesi a comunitatii sale de ori!ine cu romanii din sudul Dunarii. (mportanta acordata limbii, cadovada a unitatii si specificitatii etnice, este si ea !raitoare si descide calea studiilorelaborate mai tarziu de invatatii Scolii Ardelene care, de altfel, au cunoscut bine operaStolnicului. 7l incearca la un moment dat ciar sa defineasca specificul limbii romane.

Stolnicul recunoaste existenta unei contributii a substratului dacic la formarea limbii romane,e constient de aporturile ulterioare alo!ene, dupa cum afirma si preponderenta elementuluilin!vistic latin.

Deficienta principala a modului cum intele!e formarea limbii romane este acceptareaipotezei de amestec, ceea ce, din punct de vedere calitativ, situeaza pe acelasi plan toatecontributiile, accentuand doar cantitatea mai mare de elemente latinesti ce intra inalcatuirea ei.

/ doua cestiune importanta care-l preocupa este aceea a continuitatii populatiei romanicepe teritoriul colonizat de 8raian. 6ezolvarea data de el problemei, reluata de istoricii Scolii

Ardelene, ramane, in liniile !enerale ale demonstratiei, valabila pana astazi. 6etra!erea lui/urelian a fost doar o retra!ere a armatei si administratiei, fiind putin verosimil ca imparatulsa fi putut ridica si stramuta Jatata suma de noroade de oameni cu case, cu copii, asezati preaceste locuri fiind mai mult de > de aniJ. Dimpotriva, asa cum s-a intamplat si in alteprovincii, conducatorii si inlocuitorii din Dacia trebuie sa fi fost mai curand tentati sa ramanape loc, stapani independenti o data cu retra!erea oficialitatilor imperiului. De altfel, remarcacu deplina indreptatire Stolnicul Cantacuzino, nicaieri nu exista urme materiale sau scrise aleunei stramutari masive de populatie din Dacia in secolul al (((-lea. 0opulatia romanicaprovenita din colonistii lui 8raian a ramas in noua patrie si a facut fata, cu o ener!ie si o forta

de rezistenta cu adevarat remarcabile, tuturor invaziilor ce vor urma in evul mediu. @tolniculvorbeste si despre cateva din acestea, staruind mai ales asupra mi!ratiei unilor, cu care sesi inceie manuscrisul. orbind despre vicisitudinile epocii navalirilor, Stolnicul Cantacuzinoeste primul nostru istoric care sesizeaza si exprima ceea ce mai tarziu va primi numele deJmiracolul romanescJ, uimitoarea rezistenta si persistenta a acestui !rup etnic romanic intr-ozona ce va pierde treptat toate le!aturile cu matca si va fi inconjurata de popoare de altaori!ine.

*pera Stolnicului Cantacuzino ocupa un loc important in evolutia culturii si literaturiiromane, atat prin su!estiile oferite carturarilor din epoca premoderna, cat si pentru ca punein lumina un proces cu consecinte notabile asupra dezvoltarii stilului nostru scris & inceputulsepararii domeniilor, aparitia istoriei JstiintificeJ, care, treptat, in cursul a mai bine de un


9/23

veac, se va desparti tot mai otarat de literatura, devenind o disciplina aparte si facand locbeletristicii propriu-zise.

%i&itrie Cante&ir- 'ronicul ,ec+i&ii &oldo/,la+ilor7- principalele idei %i&itrie Cante&ir a fost domn al =oldovei $n anii 14G3 #i respectiv , 11>-111, pe parcursimplicându-se $n diferite domenii & enciclopedist, etno!raf, !eo!raf, filozof, istoric, lin!vist,

muzicolo!, om politic #i un cărturar recunoscut pentru scrierile sale. J'ronicul ,ec+i&ii a ro&ano/&oldo/,la+ilorJ este ultima opera a lui %i&itrie Cante&ir,scrisa in limba romana intre anii 11G si 1


10/23

$etopisetul Tarii Moldo,ei de la %a)i9a 5oda pana la a doua do&nie a lui ConstantinMa,rocordat, 144, consemneaza istoria a sunt evocati cu ajutorulpropriilor amintiri. /stfel, cronicarul acorda primilor 3> de ani aproximativ o patrime dinLetopiset, iar pentru urmatorii 2> de ani mai bine de trei sferturi din lucrare. (n Predoslo,ie, Ion Neculce stabileste o relatie de comunicare cu cititorii sai, lasandu-lelibertatea de a ale!e sin!uri tipul de lectura preferat& „cine cum ii va fi voia, asa va face”.(ncredintat ca lucrarea sa aduce cititorilor beneficii personale sau colective, el preciza&„Deci fratilor cititorilor, cu cat va veti indemna a ceti pre acest letopisetu mai mult, cu atataveti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati a dare raspunsuri la sfaturi ori de taina,ori de ostire, ori de voroave, la domni si la noroade de cinste.”

8ot $n Predoslo,ie, $n $nceputul ei, Neculce preia #i reia #i el povestea neverosimilă cupustiirea #i cu descălecatul târziu al %ării & „/cest pământ al =oldovii n-au fost a#edzat dedemult de oameni, să fie fost trăit $ntr-$nsul cu pace, ce $n câteva rânduri au fost #i pustiiu.Deci pentru acee nu să află letopise%e scrisă de păminteni veci”.

$etopisetul cantacuzinesc- prezentarea principalelor idei $etopisetele &untenesti difera de ale cronicarilor moldoveni atat prin documentare siexactitate a datelor, cat si prin intentionalitate si prin calitatea structurii compozitionale.6amasi anonimi, autorii cronicilor cu exceptia stolnicului @erban Cantacuzino nu au nici

cultura cronicarilor moldoveni, dobandita prin frecventarea scolilor latinesti, niciobiectivitatea acestora, scrierile lor fiind puse in slujba partidelor boieresti care isi disputauin secolul al +((-lea lupta pentru tronul 8arii 6omanesti, cele ale Cantacuzinestilor si ale'alenilor. De aceea sunt scrise doua cronici paralele, ”$etopisetul Cantacuzinesc” si„$etopisetul !alenilor”, ambele cuprinzand aceeasi perioada istorica, 1-14??,asemanatoare in continut pentru perioada vece, prin compilarea, uneori ad literam, dindiverse izvoare, diferentiate incepand de pe la 14, cand insemnarile dobandesc spiritpartizan si verva polemica si expresiva, cu episoade narative si portretistica in manieracronicarilor moldoveni. Cronicarii &oldo,eni au dat sinteze ale surselor anterioare lor, scriind despre ce s-a $ntâmplat $n continuare, $n scimb &untenii nu fac decât sa o ia de la $nceput de fiecare dată,


11/23

ca #i când nu ar fi avut predecesori, toate cronicile $ncepând cu descălecatul lui Ke!ru-oda,plasat la 1. * alta caracteristică este faptul ca unele cronici au rămas anonime sau se pot atribui cudificultate unor autori.

Continuitatea este un fenomen pentru care cronicarii nu de%in suficiente mărturii, este maide!rabă $nfă%i#ată ca un miracol pe care $l constată, dar nu-l pot explica. 0entru relatarea

evenimentelor istorice, cronicarii dezvolta tenici narative si descriptive care dau valoareartistica scrierilor lor.

:Reprezentan ;i Scolii Ardeleneț - sinteza principalelor idei Scoala Ardeleana este o miscare intelectuala din 8ransilvania, care s-a dezvoltat inconsonanta cu ilu&inis&ul european in ultimele decenii ale secolului al +(((-lea si primeledecenii ale secolului al +(+-lea. 6eprezentantii Scolii Ardelene, +eor(+e Sincai 12B-1?14, Sa&uil Micu/4, Petru Maior 124-1?-1?, militau pentru emanciparea nationala si culturala a romanilor din 8ransilvania, pentru

afirmarea identitatii etnice, pentru luminarea poporului, prin infiintarea de scoli la sate sipopularizarea ideilor inaintate ale timpului. In rol important in aceasta directie l-a avut +eor(+e Sincai, care, ca director al unitatilorde invatamant romanesti din 8ransilvania, infiinteaza peste 3>> de scoli satesti, pre!atestecadrele didactice pentru acestea, elaboreaza pro!rame de invatamant, traduce sau scriemanuale pentru disciplinele fundamentale & abecedar, !ramatica, aritmetica. Lucrarile esentiale ale reprezentantilor Scolii Ardelene, ”Istoria si lucrurile siinta&plarile ro&anilor”, de Sa&uil Micu, ”'ronica ro&anilor si a &ai &ultor nea&uri”, de+eor(+e Sincai, ”Istoria pentru inceputul ro&anilor in %ac+ia”, de 0etru =aior si „%e

ori(ini)us populoru& Trans=l,anie”, de Ion !udai/%eleanu, demonstreaza, de multe ori cuar!umente polemice, ro&anitatea si continuitatea poporului ro&an pe teritoriul ,ec+ii%acii, militand pentru a-ir&area identitatii nationale in Transil,ania, tara in care, printratatul „Inio trium natiorum”, inceiat dupa 6ascoala de la 'obalna 1B3, populatiaromaneasca, cea mai numeroasa, era lipsita de drepturi sociale si politice, in favoarea a treinatiuni privile!iate, un!urii, sasii si secuii. (n sprijinul identitatii nationale si culturale vin si lucrari lin!vistice ale reprezentantilorScolii Ardelene, care afirma si ar!umenteaza teza latinitatii limbii romane & ”Ele&entalin(uae daco/ro&anae si,e ,alac+icae”1?>, de Sa&uil Micu si +or(+e Sincai, ”%isertatie

pentru inceputul li&)ii ro&ane” si „%ialo( pentru inceputul li&)ii ro&ane intre nepot siunc+i”, de Petru Maior, ”Te&eiurile (ra&aticii ro&anesti” si mai ales „$e1iconul de la!uda”1?


12/23

pe parcursul secolului al +(+-lea, fiind promovat pana la aparitia „%ictionarului li&)eiro&ane>?3@3/3@B6 de I.C.Massi& si Au(ust Tre)oniu $aurian.

). Principalele te&e a)ordate For&area poporului ro&an si al li&)ii ro&ane (deea ori!inii românilor, apare la cronicari, dovedită #i prin latinitatea limbii.

7tno!eneza românilor este una din cele mai importante probleme ale istoriei noastrena%ionale. 7a a atras nu numai aten%ia istoricilor români ci #i străini. Imani#tii italieni dinsecolul al +-lea Enea Sil,io Picolo&ini, viitorul papă 0ius al (l-lea #.a. de asemnea erau depărere că românii ;sunt de neam italic”. Cronicarii #i savan%ii români din secolele al +((-leasi al +(((-lea ri(ore #rec+e, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, %i&itrie Cante&ir,reprezentan%ii Dcolii Ardelene E Petru Maior, Sa&uil Micu, +. Dincai au demonstratori!inea comună a românilor din 8ransilvania, ara 6omânească #i =oldova din ;vecii romani”,care au locuit $n Dacia. %i&itrie Cante&ir a men%ionat #i aportul dacilor la formarea poporuluiromân. 6eprezentan%ii Dcolii Ardelene considerau, $nsă fără temei, că dacii au fost

extermina%i $n timpul războaielor cu romanii. Cercetările ulterioare ale istoricilor aucombătut această afirma%ie. 8ot nefondate sunt #i teoriile cum că românii s-au format numaipe suportul dacic, fără o contribu%ie substan%ială a romanilor. (n procesul de constituire a poporului român pot fi eviden%iate componentele luifundamentale. Cel mai veci component numit #i su)strat $l prezintă tracii de nord, sau!eto-dacii. /ceastă ramură a marelui neam al tracilor, aflată timp $ndelun!at $n contact cuciviliza%ia antică la $nceput !reacă, apoi romană, a creat o cultură ori!inală, care a atins un $nalt nivel de dezvoltare. /ceasta le-a permis !eto-dacilor să creeze statul lor propriu. /l doilea component fundamental $n etno!eneza românilor este elementul roman sau stratul

ro&an. /cest strat s-a suprapus celui !eto-dac & la $nceput, până la cucerirea Daciei de către(mperiul 6oman anul 1>4 d.Cr. E numai $n aspect economic #i cultural, iar după aceasta E s-aprodus o sinteză etno-culturală daco română. Datorită prezen%ei par%iale la nord de Dunăre #iinfluen%ei centrelor romane de la sud de Dunăre aprofundarea acestei sinteze a continuat #idupă anul părăsirii Daciei de către le!iunile romane


13/23

Dunării cu slavii. /ici popula%ia autotonă era superioară numeric slavilor, ceea ce a dus cutimpul la asimilarea lor. @lavii au influen%at $ntr-o anumită măsură etno!eneza românilor, alcătuind adstratul sausuprastratul procesului de desăvâr#ire $n constituirea neamului românesc secolele (-(+.@lavii, fiind a!ricultori #i crescători de animale sedentari, au convie%uit mai $ndelun!at cuautotonii, lăsând $n limba română cuvinte de ori!ine slavă plu!, prieten, dra!, iubire etc.,

care denotă multiple contacte umane.Aormarea limbii române a parcurs acelea#i etape ca #i formarea poporului român. * primăetapă a formării limbii române o constituie procesul de romanizare a !eto-dacilor. Ca urmare,ace#tia au preluat treptat limba latină vorbită sau vul!ară, $n perioada de până $n secolul all-lea se !eneralizează pe $ntre! spa%iul istoric al Daciei #i =oesiei o limbă romanică unitară,numită de filolo!i limba protoromână comună. Din limba !eto-dacilor după diferite opinii s-aupăstrat $n cea română 1>-1?> de cuvinte.

(nfluen%a slavă n-a scimbat caracterul latin al limbii române, exercitându-se prin

$mbo!ă%irea ei cu circa M de cuvinte de ori!ine slavă. @tratul lin!vistic latin, cel maiimportant, cuprinde circa 4>M din vocabularul limbii române.De#i limba dacă nu #i-a lăsat prea mult amprenta asupra limbii române, obiceiurile,

$mbrăcămintea #i reli!ia dacilor se resimte $n tradiţiile, &odul de ,iaţ #i ciar #i $nliteratura popular a poporului ro&*n. De exemplu, $n „Mioriţa”, atitudinea senină aspramor%ii poate fi considerată o reminiscen%ă a cultului dac al sufletului nemuritor. Caz cu totulspecial, Mioriţa pare a fi o sinteză a $ntre!ului folclor, preluându-i caracteristicile #ile!itatea. 9n formula celor mai araice variante cunoscute, Mioriţa este eminamente un colindmedieval, cu profunde conota%ii precre#tine ) iar prin riturile pastorale invocate aluziv,

rădăcinile sale pot fi re!ăsite $n preistorie. De asemenea, $mbrăcămintea populară este foarte asemănătoare cu cea a dacilor de peColumna lui 8raian. (nfluen%ele dacice se simt ciar #i $n unele colinde sau obiceiuri reli!ioaseromâne#ti. *biceiurile #i reli!ia latină nu au fost asimilate atât de mult, pe cât cultura saumodul de or!anizare care a fost impus imediat după cucerire. Câteva obiceiuri latine care #i-au păstrat semnifica%ia #i azi ar fi $n!roparea mor%ilor dacii $i incinerau #i păstrau cenu#a #iurne speciale ascunse $n !rote sau toastul. Inul dintre cele mai importante sentimente pe care poporul român se presupune că l-ar fi $mprumutat de la latini ar fi sentimentul unită%ii na%ionale. /cest sentiment a făcut posibilă

existen%a statului român până $n ziua de azi, $n ciuda invaziilor popoarelor din jur. /cestsentiment este deseori evocat pentru a ar!umenta unitatea semantică, morfolo!ică #i!ramaticală a limbii române de azi. 'aba Docia sau 'aba *docia simbolizează unul dintre cele mai importante mituriromâne#ti. 7xistă multe variante ale acestui mit, al cărui nume pare a proveni din calendarulbizantin, care pe 1 martie celebra @fânta =artiră 7vdoNia. @e spune că Docia ar fi fost fiicare!elui dac Decebal, de care s-a $ndră!ostit 8raian, cuceritorul Daciei. Irmărită fiind detrupele lui 8raian, aceasta se ascunde pe muntele sacru, Cealău, $mpreună cu oile. 7steajutată de =aica Domnului, care o transformă $mpreună cu turma sa $ntr-un complex destânci. * altă variantă poveste#te despre 'aba Docia care a avut un fiu, pe numele săuDra!obete care s-a căsătorit $mpotriva dorin%ei ei. 0entru a-#i necăji nora, $ntr-o zi rece de


14/23

iarnă, i-a dat acesteia un !em de lână nea!ră #i a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nuse $ntoarcă până când lâna nu devine albă. Aata a $ncercat să spele lâna, dar ciar dacăde!etele sale au $nceput să sân!ereze, culoarea lânii rămânea tot nea!ră. De disperare,pentru că nu se putea $ntoarce acasă la so%ul iubit, a $nceput să plân!ă. (mpresionat dedurerea fetei, Domnul (isus Cristos i-a apărut $n cale #i i-a dat o floare ro#ie, spunându-i săspele lăna cu ea. =ul%umindu-i, fata a pus floarea $n apă, a spălat lâna #i a constatat cu uimire

că lâna s-a albit. Aericită că a reu#it să ducă la bun sfâr#it această sarcină !rea, #i-a $ndreptat pa#ii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povesteafetei aceasta a acuzat-o că =ăr%i#or a#a $i spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe (isusera iubitul ei. După aceasta $ntâmplare, Docia a pornit $mpreună cu turma sa spre munte,fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde ar fi putut =ăr%i#or să aibă floarea"0e parcursul călătoriei sale, #i-a scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care lepurta, până a rămas fără nici unul. Dar vremea s-a scimbat. 0e cât de frumos fusese la $nceputul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Kin!ea #i totul $ncepuse să $n!e%e. Docia a $n!e%at $mpreună cu oile sale, transformându-se, conform le!endei, $n stană de piatră. 6ocile

se pot observa #i astăzi pe muntele Cealău #i sunt o mărturie vie a acestui mit românesc. De asemenea ori!inile sărbătorii măr%i#orului nu sunt cunoscute exact, dar prezen%a saatât 6omâni cât #i la 'ul!ari sub numele de =arteni%a este considerată ca fiind datoratăsubstratului comun Daco-8racic. @e mai consideră deasemenea că sărbătoarea măr%i#orului aapărut pe vremea (mperiului 6oman, când /nul Kou era sărbătorit $n prima zi a primăverii, $nluna lui =arte. /cesta nu era numai zeul războiului, ci #i al fertilită%ii #i ve!eta%iei. /ceastădualitate este remarcată $n culorile măr%i#orului, albul $nsemnând pace, iar ro#u O război.Cercetări areolo!ice efectuate $n 6omânia, la @cela Cladovei, au scos la iveală amuleteasemănătoare cu măr%i#orul datând de acum cca. ? >>> ani. /muletele formate din pietricele

vopsite $n alb #i ro#u erau purtate la !ât.0lu!u#orul la români con%ine o amplă descriere a muncilor a!ricole, o adevarată poveste, in

versuri, alternând $ntre solemnitate #i umor, a ob%inerii roadelor pământului #i a pâinii.7vident că substratul mai adânc al acestei pove#ti ;puse in scena” este de a $ntoarce lumea laun tipar mitic, al $ntemeierii, pe vremea lui ;'adica 8raian”. 8radi%iile le!ate de finalul unuiciclu a!ricol sunt prezente la toate popoarele veci. 6omânii marcau sfâr#itul muncilora!ricole prin @aturnalii si Calendele lui (anuarie Aestum Palendarum, in care ar trebuicăutată ori!inea colindelor române#ti, deci #i a 0lu!u#orului.

For&area li&)ii ro&ane si ori(inea latina a)ordarea cronicarilor6 do,ezi lin(,istice Cronicarii &oldo,eni sunt boieri lumina%i, cărturari preocupa%i de consemnarea istorieipoporului, fiind con#tien%i de rolul său educativ.8emele fundamentale abordate de cronicari #icare au contribuit la formarea con#tiin%ei noastre istorice sunt & ori!inea latină, comună atuturor românilor, latinitatea limbii române, fenomenul continuită%ii poporului roman $n acestspa%iu !eo!rafic, consemnarea evenimentelor istorice trecute sau contemporaneistorio!rafia, institu%ia domniei cipuri #i tipuri de domnitori, rolul lor $n politica internă #iexternă etc.

Cronicarii &oldo,eni, ri(ore #rec+e, Miron Costin, Ion Neculce, scriu $etopiseţul riiMoldo,ei, $nre!istrand firul isotric al evenimentelor petrecute de-a lun!ul vie%ii fiecăruiadintre ei. Cronica boierului ri(ore #rec+e cuprinde evenimente petrecute $n istoria=oldovei, din anul 132G de la $ntemeiere până la a doua domnie a lui /ron-odă 12GB,


15/23

Miron Costin, cel mai erudite cronicar moldovean #i fin diplomat, reconstituie evenimentelepetrecute $ntre 12G3 si 1441. Ion Neculce, primul nostru povestitor artist, consemneazăevenimentele petrecute $ntre anii 1441 #i 1B3, o etapa dramatică a istoriei =oldovei.

Concep%ia cronicarilor asupra rolului istoriei este umanistă. =otivul pentru careconsemnează evenimentele este cunoa#terea istoriei. 7i cred $n func%ia educativă #i valoareamoralizatoare a istoriei, idee afirmată $ncă din Predoslo,ia cronicii lui ri(ore #rec+e &

,,=ul%i scriitori au nevoit de au scris rândul #i povestea %ărâlor,de au lăsatizvod spre urmă, #ibune #i rele, să rămâie feciorilor si nepo%ilor, să le fie de $nvă%ătură,despre cele rele să săferească #i să să socotească, iar de pre cele bune să urmeze #i să să $nve%e#i să să $ndirepteze.”. Miron Costin continuă $etopiseţul, animat de aceea#i convin!ere, după cummărturise#te $n Predoslo,ie & „să nu să uite lucrurile #i cursul %ărâi,de unde au părăsit a scrierăposatul Irece vornicul.”. i Ion Neculce exprimă, $n stilul oral specific, aceea#i idee &,,Deci, fra%ilor cetitorilor, cu cât ve%i $ndemna a ceti pre acest letopisă%u mai mult,cu atâtave%i #ti a vă feri de primejdii #i ve%i fi mai $nvă%a%i a dare răspunsurila sfaturi ori la taină,oride o#tire, ori de voroave, la domni #i la noroade de cinste.”

0entru consemnarea istoriei neamului, cărturarii umani#ti se preocupă de cercetarea criticăa izvoarelor #i documentelor, pentru că scrierile istorice trebuie să slujească adevărul, fiindun act de responsabilitate morala $n fa%a umani#tilor, ,,7u void a seama de ale mele, câtescriu”, afirmă Miron Costin $n Predoslo,ie la %e nea&ul &oldo,enilor. 9n această lucrareautorul demonstrează ori!inea latină a românilor printr-o ar!umentare #tiin%ifică, bazată peautori antici #i umani#ti, aducând dovezi de ordin lin!vistic, istoric, folcloric & ,,'iruit-au!ândul să mă apuc de această trudă, să scot lumii la vedere feliul neamului, din ce izvor #isămin%ie sântu locuitorii %ării noastre =oldovei #i a#a #i ării =untene#ti Q #i românii din%ările un!ure#ti, că tot un neam sunt #i odata descăleca%i.”

/firmarea #i ar!umentarea ori!inii romane, comune a tuturor românilor -,,6umânii,câ%i săaflă locuitori $n %ara In!urească #i la /rdeal #i la =aramoro#u,de la un loc suntu cu moldovenii#i to%i de la 6âm se tra!”, formulată memorabil de ri(ore #rec+e, #i latinitatea limbiiromâne sunt preocupări permanente ale cărturarilor umani#ti. 0rimul nostru umanist careafirmă ideea ori!inii romane, comuna a tuturor românilor, este Nicolaus Ola+us, $n lucrareascrisă $n 1234, 'un(aria & ,,6omânii se spune că sunt colonii romane. Dovadă de acest lucru efaptul că au multe cuvinte commune $n limba romană. =oldovenii au aceea#i limbă, reli!ie #iobiceiuri ca #i muntenii Q”

/ceea#i atitudine $ntâlnim la istoricul savant %i&itrie Cante&ir, care, $n lucrarea de vastă

erudi%ie 'ro&icul ,ec+i&ii a ro&ano/&oldo/,la+ilor scrisă $n latină, tradusă deautor $nlimba română, $n 11, continuă ideile cronicarilor & romanitatea #i continuitatea pe teritoriulDaciei, dar depă#e#te viziunea lor prin faptul că se ocupă de românii din toate provinciile,inclusiv de macedoromâni, #i prive#te istoria noastră $n contextul mai lar! al istorieiuniversale & ,,Deciia vor mărturisi precum poporul romano-moldo-vlailor nu din !lo!ozealaamestecarea a na#teri de strânsură să fie scornit, ce din cetă%eni romani, din osta#iveterani #i din mari familii să să fie ales.” /firma%ia combate, cu dovezi #tiin%ifice ,,vormărturisi”, o teorie falsă, lansată de copi#tii cronicii lui #rec+e, ,,oameni ne$nvă%a%i”, căromanizarea Daciei s-ar fi făcut cu tâlari din temnni%ele 6omei.

9n scrierile cronicarilor &oldo,eni se $ntre%ine cultul ;$ntemeietorilor”.@e relateazăle!enda $ntemeierii =oldovei, numele lui Dra!o#-vodă este men%ionat alături de al $mpăratului8raian & ,,Keamul ărâi =oldovei de unde să tră!ănează " Din %ărâle 6âmului, tot omul să


16/23

creadză R 8raian $ntâiu,$mpăratul, supuindu pre daii R Dra!o# apoi $n moldoveni premenindupre vlai, R =artor este 8roianul, #an%ul $n %ara noastră R i 8urnul-@ăverinului, munteni, $n%ara voastră.” Miron Costin, Sti+uri de desclecatul ţr*i6 aşezate 2n -runtea$etopiseţului r*i Moldo,ei de la Aronu/,od 2ncoace.

ri(ore #rec+e a formulat cel dintâi cu claritate ideea unită%ii de ori!ine, de neam #i delimbă a tuturor românilor &,,8o%i de la 6âm se tra!”. 7ste primul care aduce #i ar!umente de

ordin lin!vistic pentru această idee &,, Q de la râmleni, cele ce zicem latină, pâine, ei zic panis,carne, ei zic caro, !ăina, ei zi !alena, muieria, mulier, fămeia, femina, părinte, parter, alnostrum, noster #i altile multe din limba latinească, că de ne-am socoti cu amăruntul, toatecuvintele le-am $n%elea!e.”

Latinitatea limbii române este sus%inută de Miron Costin, de %i&itrie Cante&ir, iar maitârziu, $n lucrările filolo!ice ale reprezentan%ilor Dcolii Ardelene. In alt element al con#tiin%ei istorice este institu%ia domniei, personalită%ile aflate $ncentrul evenimentelor istorice consemnate in cronici. Inele portrete au o veritabilă valoareartistică. ri(ore #rec+e, care excelează $n arta portretului #i $n concizia exprimărilor

memorabile, realizează la moartea lui tefan cel =are portretul pane!iric laudă, elo!iu aleroului exemplar &,, Aost-au acestu tefan odă om nu mare de statu, mânios #i de !rabuvărsătoriude sân!e nevinovat) de multe ori la ospe%e omoraea fără jude%u. /mintrilea era om $ntre!la fire, nelenesu, #i lucrul său il #tiia a-l acoperi #i unde nu !ândiiai, acolo $l aflai. Lalucruri de războaie me#ter, unde era nevoie $nsu#i se vârâia, ca văzându-l ai săi să nusă$ndărăpteaze #i pentru aceia, raru războiu de nu biruia. i unde-l biruia al%ii, nu pierdeanădejdea, ca #tiindu-sa căzut jos, să rădică deasupra biruitorilor.”

#nitatea poporului ro&an & evolutia formelor de or!anizare obstea sateasca, cnezate,

voievodate etc care au dus la formarea statelor medieval romanesti, elemente care sustinunitatea& aceeasi limba, aceleasi obiceiuri si traditii, aceeasi reli!ie.

0rima dovadă a unită%ii neamului românesc $l constitue formarea statelor medievaleromâne#ti. 9n perioada marilor mi!ra%ii, daco-romanii sunt pe rând stăpâni%i de (mperiul :un,apoi de avari neam asiatic $nrudit cu unii #i de către slavi. 6omânii, numi%i $n izvoare „vlai”au avut $n această perioadă ca formă deor!anizare ob#tea sătească. 9nsă necesită%ile deapărare $n fa%a incursiunilorrăzboinice ale mi!ratorilor au dus la apari%ia unor forme maiavansate deor!anizare $n compara%ie cu uniunile de ob#ti./cestea au fost voievodatele, cnezatele #i banatele, forma%iuni ce $ntruneau câteva uniuni de

ob#ti având $nfrunte un cneaz, un voievod din slavonă E conducător de oaste sau un ban./ceste forma%iuni au reu#it să dăinuie $n timp deoarece acceptau obli!a%ii economice #imilitare către invadatorii ce s-au succedat $n timp, $n scimbul autonomiei #i păstrăriitradi%iilor. 9ntemeierea statelor medievale române#ti a fost un proces complex, cu multeetape, de la unificarea !rupărilor administrative re!ionale până la ob%inrea independen%ei #i laformarea instuti%iilor necesare.5oie,odatul Transil,aniei Cele mai veci informa%ii despre voievodatele române#ti se referă la teritoriul8ransilvaniei. După anul ?G4 un!urii au mi!rat din stepele nord-pontice $n 0anonia unde auvenit $n contact cu românii, iar pe măsura extinderii lor teritoriale $n direc%ia 8ransilvaniei, eis-au ciocnit cu forma%iunile politice locale române#ti. 9n cronica ma!iară Jesta'un(aroru&J JAaptele un!urilorJ, scrisă de un notar anonim numit de istorici /nonSmus al


17/23

re!elui 'ela se vorbe#te despre trei voievodate române#ti & ,oie,odatul lui Menu&orut $nCri#ana, ,oie,odatul lui elu pe podi#ul 8ransilvaniei #i ,oie,odatul lui lad $n 'anat, $ntre=ure# #i Dunăre.Din secolul al +(-lea până $n secolul al +(((-lea 6e!atul =a!iar cucere#te toată 8ransilvania#i $i impune o formă politică unică. oievodul 8ransilvaniei era numit de 6e!ele un!ar #i aveaatribu%ii militare, judecătore#ti #i administrative.

Din motive militare #i reli!ioase $n anul 1. 9n urma acestui eveniment ara Ro&*neasc 2şi c*şti( independenţa.Lupta aceasta este poate prima care atestă unitatea românilor. / doua etapă a acestui process-a desfă#urat sub urma#ii lui 'asarab (& Kicolae /lexandru, cel care a $ntemeiat primamitropolie a ării 6omâne#ti #i ladislav ( care l-a sprijinit pe călu!ărul Kicodim #i a fostnevoit să poarte prima bătălie cu turcii, @e succed 6adu (, Dan ( #i =ircea cel 'ătrân care păstrează acea#i politică, $ncercând săconsolideze statul format.

Moldo,a 9n 13B2, Ludovic ( al In!ariei, $mpreună cu o parte din nobilimea din 8ransilvania, duc ocampanie $mpotriva tătarilor. 6e!ele $l lasă pe unul dintre participan%i, Dra!o#, voievodmaramure#ean, $n =oldova, acesta făcând o ;marcă” de apărare pentru In!aria. 0opula%ialocală un a vrut să accepte aceasta #i $i acordă sprijin unui alt voievod din =aramure#, 'o!dan,ce se afla $n conflict cu re!alitatea ma!iară. /cesta trece Carpa%i, ;descalecă” $n =oldova #i $i alun!ă pe urma#ii lui Dra!o#, creând statul medieval independent =oldova. 9ncercărileulterioare ale In!ariei de a supune =oldova au e#uat.

Lui 'o!dan i-au urmat La%cu, 0etru 6are#, 6oman =u#at, tefan cel 'ătrân #i /lexandru cel'un, sub care =oldova s-a extins #i s-a or!anizat. /stfel =oldova a devenit ;a doua libertateromânească”, cum o numea Kicolae (or!a.

Continuitatea poporului ro&an in spatial carpato/danu)iano/pontic & teorii privindcontinuitatea poporului roman, descrierea vecilor forme de civilizatie romaneasca existenta de zi cu zi & asezarie, locuinte, alimentatie, ocupatii ) vestimentatie ) familia sirelatiile din interiorul acesteia) traditii si obiceiuri) forme de manifestare artistic etca. Aşezri6 (ospodrie6 locuinţa /#ezarea preponderen%ă a romanilor $n perioada pe care o analizăm a fost satul. La satlocuia cea mai mare parte a popula%iei romane#ti, satul era ;universul” cultural #i de civiliza%ie


18/23

al romanilor. 8âr!ul, un ;sat” mai mare la $nceput, apoi ora#, va dobândi rolul dominant dinperspectiva fenomenului de cultură #i civiliza%ie abia $n secolul al +(+-lea.

Hospodăria, ca expresie a raportului dintre a#ezare, condi%ii, ocupa%ie #i tradi%ie, cunoa#te,la rându-i, o mare varietate. * !ospodărie cuprindea, de re!ulă, casă, vatră construită aparte,adăpostul pentru animale, !ropile de cereale, #oproane, fanatul etc. Hospodăriile erau, dere!ulă, $mprejmuite, cu !arduri din nuiele, lături, mai târziu din scânduri. =aterialul principal

de construc%ie era lemnul, din acest punct de vedere %ara noastră $ncadrându-se $n ariaaritecturii lemnului specifică sud-estului european. Locuin%a constituie una din cele mai !răitoare expresii a modului de via%ă a poporului, a!ustului său, a unei tradi%ii etnice #i culturale. /ici se desfă#oară cele mai multe dintreactivită%i, se transmite experien%a de via%ă, se $nsu#esc moduri de via%ă etc. Locuin%a desuprafa%a este tipul cel mai răspândit de locuin%a la romani, alături de cea semi$n!ropat.Locuin%a cu o sin!ură $ncăpere constituie cazul cel mai răspândit #i mai veci. Cu timpul vaapărea tinda, a doua cameră cămara- acest tip de locuin%a fiind considerat cel tradi%ional laromani. /bia $n secolul al +(((-lea se va dezvolta locuin%a cu mai multe $ncăperi. 7lementul

central al locuin%ei $l reprezenta vatră, cu sau fără cuptor. atră era locul unde se făcea foc,era sursa de căldură, uneori de iluminat, #i loc de preparare a ranei. atră era prevăzută cuorn sau era cu ;ie#ire” liberă. Camera de locuit mai cuprindea& patul, lavi%a, masă #i scaune,blidarul, ladă de zestre #i un minim de elemente de decor. =aterialele din care era construită locuin%ă erau lemnul, pământul #i piatră cărămizile sevor folosi abia $n secolul al +(+-lea. /ritectura, tenicile de $mbinare, modul de realizare aacoperi#ului de re!ulă, $n două ape sunt extrem de diverse, condi%iile locale, contactele cualte stiluri având un cuvânt !reu de spus.

9n secolele al +((-+(((-lea $ncepe introducerea aprovizionării cu apă potabilă a unor

târ!uri ora#e, se pavează cu traverse de stejar principalele căi de acces $n ora#e8âr!ovi#te, 'ucure#ti, cre#te numărul prăvăliilor, se construiesc anuri etc.

). Ali&entaţia 9n %ările romane#ti au existat condi%ii prielnice producerii ranei, rezervele alimentare aleacestora fiind apreciate. arietatea reliefului, activită%ile a!ricole foarte diverse, numărulrezonabil al popula%iei, ărnicia #i modestia romanilor au făcut ca societatea românească săcunoască mai rar cumplitele perioade de foamete sub semnul amenin%ător al cărora a trăitlumea medievală. (nvaziile străine pustiitoare, nu ciar a#a de dese cum s-ar părea,

calamită%ile naturale, marile obli!a%ii fa%ă de 0oartă *tomana, productivitatea a!ricolăscăzută #i starea rudimentară a uneltelor au men%inut $nsă lumea rurală românească $nsărăcie. 0âinea nu era ciar la $ndemâna oricui, $n primele secole alimentul de baza era mălaiul.7xtinderea culturii porumbului a adus mămăli!ă $n prim-planul alimenta%iei romanilor. =asaromanilor era variată, dar sărăcăcioasă ) se mânca aproape orice, dar pu%in, după criteriul;burta plină”, $n func%ie de sezon cel mai !reu era spre $nceputul primăverii, $n condi%iimodeste de prelucrare a alimentelor primare. 6e!ulile ortodoxe stricte, cu posturi periodice,cutume refractare la nou, i-au păstrat pe romani $n cadrele !rijii fa%ă de ziua de mâine, i-aumul%umit cu pu%in. =arile sărbători reli!ioase, nun%ile, botezurile, pomană de la unele $nmormântări erau adevărate ospe%e.


19/23

La cur%ile boiere#ti, domne#ti #i mănăstire#ti lucrurile stăteau altfel. *spe%e mari,abundente, $nso%ite de muzică, se $ncin!eau ori de câte ori era nevoie aniversări, căsătorii,ram, victorii militare. (nfluen%ele culinare orientale sau apusene se fac sim%ite $n ultimelesecole ale perioadei $n discu%ie. Dacă lumea otomană ar fi manifestat predilec%ie #i pentruporci, păsări de curte, porumb, ciar #i vite, ca pentru !râu #i oi, ar fi fost vai #i amar de%ăranul roman.

'ăuturile alcoolice au fost prezente $n consumul romanilor. Consumul vinului era o $ndeletnicire străvece, %ările romane#ti erau renumite prin pod!oriile lor. De la 1344 avem#tiri despre producerea berii Alore#ti, lân!ă Cluj, la sfâr#itul secolului al +(-lea $ncepepracticarea distilării alcoolului. *spe%ele fără băutură erau ceva de neconceput.

c. 5esti&entaţia ăranii $#i confec%ionau sin!uri ainele, producând $n !ospodărie materia primă lana, inul,cânepă #i %esăturile respective. Aemeile torceau, %eseau #i $mpleteau toată iarna lucruri $ncasă. 9n sate erau me#te#u!ari care produceau cojoace, căciuli, opinci, pieptare, #erpare

brâuri din piele. @pre munte erau sate specializate $n producerea de postavuri %esături!roase de lână, $mbunătă%ite prin baterea $n piue. 9n secolul al +(-lea este atestata roata detors #i cea de depanat, ini%ial $n 8ransilvania, bazate pe principiul bielei-manivelei #i a cureleide transmisie. La ar!ăsitul pieilor se folosea cenu#ă, conservarea lor ini%ială făcându-se cusare. 9mbrăcămintea de toate zilele era sărăcăcioasă, destul de sumară. Cea de sărbătoarede re!ulă ainele cu care s-a pornit $n via%a la căsătorie era mai curată, mai frumos lucrată,completă de la opinca până la căciula #i strâns le!ată de tradi%ie prin $nfă%i#are. @pălarea serealiza foarte rar cu săpun scump #i rar, deci !reu de ob%inut, folosindu-se le#ia aparezultată prin fierberea cenu#ii de lemne.

Din punct de vedere al vestimenta%iei, via%a $n târ!urile romane#ti era extrem dediversificată & de la costumul popular românesc, la costumul ;nem%esc” al târ!ove%ilorbra#oveni #i sibieni, de la cizmă, ruba#ca #i căciula rusască #i poloneză, la turbanul #i salvăriiturce#ti.

e. Fa&ilia Aamilia vece românească a avut un caracter nuclear, anume de ;familie butuc”, copiii dupăcăsătorie mutându-se $n propria lor !ospodărie, cu excep%ia ultimului născut. La baza familiei stătea căsătoria care, $n concep%ia populară, constituia un element

obli!atoriu $n ciclul vie%ii. Căsătoria era precedată de lo!odnă, care se putea face printr-un $nscris sau fără un act scris, cu consim%ământul celor $n cauză. Căsătoria efectivă, dupădreptul popular #i cel scris medieval, presupunea & manifestarea voin%ei, $ndeosebi a tinerilor,rolul părin%ilor fiind mare $n realizarea aranjarea unor căsătorii, vârsta ;băie%ii să fiepuberi, iar fetele apte pentru bărbat”, spunea dreptul scris, adică băie%ii să fie trecu%i de 1Bani, iar fetele de 1< ani. 9n realitate, se căsătoreau la o vârstă mai mare. Aormalită%ile $nceierii căsătoriei erau asi!urate, $n sistemul popular, prin ;spectacolul”nun%ii, care era o ceremonie reli!ioasă #i laică destinată a face ;publicitatea” necesarăintroducerii tinerilor $n comunitatea sătească. Uurământul $n fa%a altarului #i scimbareainelelor veri!etelor făcea parte din ceremonial.


20/23

6aporturile dintre so%i erau dominate de principiul ine!alită%ii sexelor, principiu consfin%itde preceptele reli!ioase dominante. 0ravilele romane#ti din secolul al +((-lea stabileauobli!a%ia de fidelitate a so%iei, obli!a%ia de a urma pe so%, so%ul putând s-o certe pe so%ia sa,să o bată, $n func%ie de vină, până la o pune $n fiare, $n temni%ă pivni%a. Vestrea juca un rol important $n actul $ntemeierii familiei. Cei avu%i creau copiilor, ciar #ifetelor, zestre bo!ată. De re!ulă, fetele veneau cu lucruri !ospodăre#ti, iar băie%ii cu casa,

pământ, vite, unelte a!ricole. După căsătorie se realiza o comunitate de bunuri. La divor%,destul de rar, se practică $nsă sistemul $napoierii bunurilor zestrei, fapt ce atră!ea uneoricerturi $ntre familiile celor căsători%i. Conform sistemului patrilineal, le!ătura de rudenie filia%ia se stabilea după tată, apoidupă mama. @tabilirea filia%iei după tata era $nso%ită de anumite proceduri, cum era, deexemplu, ridicarea copilului de la pământ de către tată, $n nordul =oldovei. 0utereapărintească $n sistemul popular avea forme absolute, părin%ii putând dispune după bunul placde copii. @istemul $nfierii adop%iunii #i ;le!itima%iei” le!itimatioTdobândirea puteriipărinte#ti asupra copiilor născu%i $n afara căsătoriei a func%ionat $n acele veacuri.

9n sistemul popular, incapacitatea pricinuită de vârsta $nceta odată cu căsătoria tânărului săutinerei, acest moment marca intrarea $n rândul ;oamenilor”. 8inerii ;fără barbă”, ciarcăsători%i, nu puteau participa la adunările de ob#te, considera%i ca fiind anormali. 0ravileledin secolul al +((-lea considerau că băie%ii, $ncepând cu vârsta de


21/23

;fideli” ai lor, boieri sau clerici, terenuri $n vatra târ!urilor sau venituri ale acestora. omreveni asupra acestui subiect. 6obii erau forma%i din %i!ani #i tătari. 6obii trăiau $n săla#e, care cuprindeau mai multefamilii. /ceste săla#e erau conduse de cnezi, juzi sau vătămani de %i!ani sau tătari. /ce#tia judecau ne$n%ele!erile dintre robi, $i duceau la diferite munci pentru stăpâni, strân!eau dărilela care erau impu#i robii. 6obii erau considera%i că o parte din averea stăpânilor. 7i puteau fi

vându%i, cumpăra%i, scimba%i, uneori elibera%i. 6obii constituiau mâna de lucru cea mai si!ură#i mai ieftină. 9n cadrul !ospodăriei feudale $ndeplineau $ndeosebi activită%i me#te#u!ăre#ti.Inii dispuneau de avere proprie, constând mai ales din vite.

%. Concluzii (nteresul pentru cunoa#terea propriei istorii se va manifesta $n cultura română princon#tiin%a cronicarilor. /ce#tia sunt autorii acelor scrieri prin care s-au pus bazeleistorio!rafiei neamului nostru, de nescimbat până $n zilele noastre. Cronicarii au considerat onecesitate strin!entă consemnarea evenimentelor istoriei deoarece, provinciile române#ti

parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie $necate $n uitare. De aceea, prima inten%ie acronicarilor a fost aceea de a consemna trecutul& ,,c$t să nu să uite lucrurile #i cursul %ăr$i”.0e de altă parte, cronicarii sunt cei care con#tientizează rolul formativ al istoriei, idee pecare o expune Hri!ore Irece $n scrierile sale& ,,să răm$ie feciorilor #i nepo%ilor, să le fie de $nvă%ătură, despre cele rele să să ferească #i să să socotească, iar dupre cele bune să urmeze#i să să $nve%e #i să să $ndirepteze”. (mportanta cronicarilor, a#a cum o percepem astăzi, nu consta neapărat $n valoarea#tiin%ifică a ideilor pe care le-au pus $n circula%ie o influen%ă majoră $n dezvoltareaistorio!rafiei române#ti, ci mai de!rabă $n impulsul pe care l-au dat formarii con#tiin%ei

identitare #i $n contribu%ia esen%ială la $nstăpânirea limbii na%ionale $n cultură. Caracteruldemonstrativ al scrierilor literaturii noastre veci nu se manifesta doar in planul ideilorafirmarea ori!inii #i apartenen%ei romanice, ci #i $n planul realizării artistice dovedireacapacită%ii de abordare a unui !en sau a unei teme in cadrul culturii autotone.Aaptul ca provinciile române#ti parcuseseră veacuri de istorie care riscau să fie $necate $nuitare, s-a născut scrisul cronicăresc, $nsă nu putem vorbi despre o obsesie identitară, ci doardespre o necesitate strin!entă $n a recupera trecutul & „ca să nu sa $nece a toate %ările aniitrecu%i #i să nu #tie ce s-au lucrat...”ri(ore #rec+e ) „ca să nu să uite lucrurile #i cursultarii...”Miron Costin. (n viziunea umani#tilor no#tri, un popor fără istorie, care $#i i!noră

trecutul, nu va #ti să-#i construiască prezentul #i nici să-#i ima!ineze viitorul. In astfel depopor nu are con#tiin%a, nici for%a vizionară, asemănându-se „fiarelor si dobitoacelor celormute si fără minte” ri(ore #rec+e. /#adar, istoria unui neam este purtătoarea unor valorieducative #i scrierea ei devine o responsabilitate inte!ral asumată& „7u voi da sama de alemele, câte scriu” Miron Costin.

*pera cronicarilor este #tiin%ifică prin con%inut, dar litarară prin formă. (mportan%acronicarilor constă, pe de o parte, $n ideile pe care le-au pus $n circula%ie, pe de altă parte, $nrealizarea artistică a scrierilor dezvoltarea unor tenici narative si descriptive. Ciar dacăunele idei s-au dovedit ulterior exa!erări, fără temei #tiin%ific cum este teza purismuluietnic, scuzabilă prin dorin%a de a sublinia noble%ea poporului român, liniile de cercetareabordate de cronicari au condus la dezvoltarea istorio!rafiei române#ti, au dat un impuls


22/23

formării con#tiin%ei identitare #i au contribuit la impunerea limbii na%ionale ca limbă decultură. 8emele abordate de cronicarii &oldo,eni se re!ăsesc #i $n cronicile din ara Ro&*neasc$etopiseţul Cantacuzinesc, Cronica !lenilor, Cronica anoni& despre !r*nco,eanu, pentruca apoi să fie tratate savant de %i&itrie Cante&ir. 9n a doua jumătate a secolului al +(((-lea, Dcoala Ardelean continuă prin reprezentan%ii ei, $n lucrări #tiin%ifice monumentale,

ar!umentarea pe bază de dovezi istorice, lin!vistice, demo!rafice, a ideilor care au condus laformarea con#tiin%ei istorice a neamului & latinitatea limbii, ori!inea romană #i continuitatearomânilor. 0reocuparea pentru istoria na%ionala se continuă $n perioada pa#optistă, $ncontextual social-politic #i cultural entuziast. Mi+ail


23/23

Documents

Formarea Constiintei Istorice Eseu Final