GAZETA HÂRTIBACIULUIPUBLICAÞIE LUNARÃ A ASOCIAÞIEI „VALEA HÂRTIBACIULUI” ÎN colaborare cu Primãria ORAªULUI AGNITA

„ªi care va vrea sã fie întâi între voi, sã fie tuturor slugã” Marcu, 10.44 NumÃRUL 105, FEBRUARIE 2015APARE LA AGNITA - PREÞ: 1 LEU

Din SUMAR

- pag. 5, 6

- pag. 2

- pag. 2

ORTODOXIA Pe VAleAHârtibaciului

- pag. 5

- pag. 5

- pag. 4

- pag. 7

- pag. 3

De la Poliþie ...

- pag. 2

- pag. 3

- pag. 6

- pag. 6

Conferinþa de presã din sala de ºedinþe a primãriei dinAgnita a anunþat finalizarea celei mai ample lucrãri edilitaredin oraºul de pe Hârtibaci, realizatã în ultimii 30 de ani.

Proiectul privind reabilitare ºi modernizarea artereiprincipale a oraºului Agnita a costat 26514325 lei, din care18546252 lei au fost fonduri europene, 2465686 lei contribuþiide la guvernamentale ºi 5502387 lei din bugetul oraºului.Lucrarea începutã în 11 sept 2009 trebuia finalizatã în doi anidar socotelile de la început nu s-au potrivit cu problemeleîntâlnite pe parcursul implementãrii proiectului.

În afarã de drumul care strãbate oraºul de la un capãt lacelãlalt, au fost refãcute ºi reþelele de canalizare pentru apamenajerã ºi pluvialã precum ºi reþelele de alimentare cu apã.Aceste lucrãri le-au dat bãtãi de cap constructorilor care, prinsãpãturile fãcute, au descoperit o mulþime de conductenemenþionate în documente ºi despre care nu se ºtia de undevin ºi unde se duc. Tot aºa au apãrut tot felul de tuburi pentruapele menajere ºi pluviale fãcute dealungul deceniilorprecedente de care nu se ºtia.

În afara acestor descoperiri neprevãzute, la doi ani dupãînceperea lucrãrilor a apãrut ºi o eroare în proiectul tehnic,unde în lista de cantitãþi de materiale în loc de 42400 mp,calculele s-au fãcut pentru 30000 mp. A fost nevoie de 8 lunipentru gãsirea surselor financiare care sã acopere eroarea.

Ambiþia edililor de a înlãtura toate sârmele ºi cablurilede pe artera principalã s-a lovit de birocraþia celor ce deþinmonopolul reþelelor electrice, complet dezinteresaþi deaspectul urban al oraºului ºi cu atât mai puþin dispuºi sãcheltuiascã pentru modernizarea propriilor instalaþii. Au fostnecesare foarte multe demersuri pentru ca de la FIPA pânã

Stimaþi consilieri, deºi faceþi parte din partide diferiteaveþi ceva în comun. Toþi sunteþi hârtibãceni ºi în aceastãcalitate ne adresãm dumneavoastrã. Dacã în 2006 constatamcu tristeþe, ºi s-a menþionat acest lucru în ziarul Tribuna,faptul cã în Consiliul Judeþean Sibiu nu a fost ales nici unconsilier de pe Valea Hârtibaciului acum avem plãcerea sã neadresãm unui grup de cinci consilieri.

Cinci consilieri sunt suficienþi pentru a forma un grupde iniþiativã ºi a depune proiecte care sã vizeze direct zonadin care proveniþi ºi pe care suntem convinºi cã o iubiþi.

Este o zonã sãracã, cu o economie industrialã foarte puþindezvoltatã, cu o agriculturã pe care o acapareazã din ce în cemai mult strãinii dar dãruitã de la Dumnezeu cu peisajeminunate ºi moºtenitoare a unui patrimoniu construit de ovaloare deosebitã.

Aceasta ar putea fi una din ºansele locuitorilor de peValea Hârtibaciului, adicã dezvoltarea unui agroturismecologic, pe care îl cautã ºi apreciazã atât de mult turiºtiioccidentali de vârsta ºi genul prinþului Charles. Dar pentruasta este nevoie de ceva deosebit, ceva ce poate sã atragãatenþia asupra acestei zone. ªi acel ceva existã numai cãtrebuie pus în funcþiune. Acel ceva a fost salvat de hârtibãcenide la distrugere în anul 2006 ºi declarat monument istoric.Acel ceva este linia feratã îngustã Sibiu – Agnita.

Aceastã linie feratã poate deveni un catalizator pentrudezvoltarea zonei cu condiþia sã fie reparatã ºi dotatã cu olocomotivã ºi câteva vagoane iar acest lucru nu este posibilfãrã accesare de fonduri europene. ªi pentru aceasta avemnevoie de ajutorul dumneavoastrã.

Pentru a putea fi accesate fonduri europene trebuie depusun proiect de cãtre un administrator care poate fi, proprietar,administrator sau concesionar al întregului ansamblu, adicãlinia feratã, construcþiile aferente ºi terenul.

La ora actualã linia feratã este în proprietatea SAAF(Societatea de administrare a activelor feroviare) ºiconcesionatã de aceasta ADI-ului „Consorþiu de DezvoltareInterregionalã Sibiu – Agnita”, construcþiile aferente aparþinCFR-ului iar terenul nu este întãbulat, situaþie în care nimeninu poate depune un proiect pentru fonduri europene.

Cea mai bunã soluþie ºi cea mai viabilã este ca întregulansamblu denumit generic MOCÃNIÞA, sã ajungã înproprietatea Consiliului Judeþean Sibiu ºi apoi concesionatcuiva dispus sã-l administreze.

SCRISOARE DESCHISÃCãtre consilierii: Boltres Reinhardt, Cioca Lucian Ionel, Ilie

Bologa Maria, Terea Ioan ºi Tiriba Aurel

Pânã acum de mocãniþã se ocupã ADI „Consorþiu dedezvoltare intercomunitarã Sibiu-Agnita”, compusã dinConsiliile Locale, Agnita, Alþîna, Chirpãr, Marpod ºi Nocrichcare plãteºte lunar redevenþe la SAAF ºi se mai ocupãasociaþia „Prietenii Mocãniþei” compusã dintr-un grup detineri voluntari care în timpul lor liber se distreazã cu reparatulvagoanelor, curãþitul liniei ferate de vegetaþie ºi plimbatulcopiilor, când timpul permite, cu ciclodrezina ºi motodrezinape o porþiune dintre Cornãþel ºi Hosman. Activitatea acestorvoluntari mai þine în viaþã ideia de mocãniþã, ideia cã aceastaar putea deveni un brand al Vãii Hârtibaciului.

Stimaþi consilieri, vã rugãm sã gãsiþi posibilitatea caMocãniþa sã ajungã în administrarea hârtibãcenilor, înadministrarea celor dispuºi s-o punã în funcþiune pentru aoferi Vãii Hârtibaciului un plus de valoare, turiºtilor , un punctde atracþie în aceastã zonã ºi locuitorilor oportunitãþi dedezvoltare.

SEMNEAZÃ:- Asociaþia „Prietenii Mocãniþei” – preºedinte Blotor Mihai- Asociaþia „Consorþiu de Dezvoltare Interegionalã Sibiu-Agnita” preºedinte Viºa Ionel- Asociaþia „Hosman Durabil” – preºedinte Joachem Cotaru- Asociaþia „August Treboniu Laurian” – preºedinte GruncãIoan- Asociaþia „Monumentum- Alþîna” – preºedinte Vaida Eugen- Asociaþia „Valea Hârtibaciului” – preºedinte Dragoman Ioan- Asociaþia „GAL Microregiunea Hârtibaciu” – preºedinteBârsan Ilarion

ÎN AGNITA S-AU TERMINAT LUCRÃRILELA ARTERA PRINCIPALÃ

la Dacia sã disparã în subteran toate sârmele, cablurile ºistâlpii de susþinere, un ansamblu inestetic, nepotrivit pentrunici o localitate cu atât mai puþin pentru un oraº cu o zonãistoricã în curs de refacere. Tãrãgãnarea lucrãrilor de cãtreElectrica a fãcut ca în anumite momente activitatea lor sã sesuprapunã cu alte lucrãri, producând alte întârzieri.

În afara acestor probleme a mai apãrut una ºi mai marecare a dus la stagnarea lucrãrilor, douã firme care au câºtigatlicitaþia intrând în insolvenþã. Lucrãrile s-au oprit aproape întotalitate spre disperarea agniþenilor care nu ºtiau ºi nuînþelegeau ce se întâmplã ºi cât timp vor mai fi deranjaþi deºantierul prin noroaiele cãruia începea sã aparã vegetaþia.

A fost nevoie de alte licitaþii ºi de alte contracte pentrureluarea lucrãrilor care au reînceput în luna iulie 2014 ºibeneficiind de timp favorabil asfaltarea a fost terminatã înluna decembrie.

Ultima lucrare prevãzutã în proiect a fost finalizatã laînceputul lunii februarie. Este vorba de marcarea pistelor debicicletã pe noile trotuare ale oraºului. Prin proiect pistelede bicicletã trebuiau fãcute pe ambele pãrþi ale drumului, dars-a considerat cã urmând o creºtere a traficului ºi pentru a seevita accidentele rutiere, bicicliºtii vor împãrþi trotuarele cupietonii, eventualele ciocniri dintre ei fiind mai uºor de evitat.

Formal lucrãrile la artera principalã sunt terminate darIoan Dragoman, primarul oraºului Agnita a anunþat înconferinþa de presã cã nu va semna recepþia pânã când nuvor fi remediate toate deficienþele constatate, deficienþe multedar mãrunte ºi uºor de rezolvat.

I. Bârsan

ªi, totuºi, nu plec dinþara mea, România

C O M E M O R A R E

Mesajele profesorilor ºielevilor Colegiului (Liceului)

„A.T. Laurian” din Agnita

Elevi ai Colegiului Tehnic „AugustTreboniu Laurian” din Agnita,

premiaþi la Concursul Naþional dePoezie „Ocrotiþi de Eminescu”,

Maria ºi Mircea Drãgan,doi profesori sibieni pasionaþi de folclor

COPIII ÎN BISERICÃ

Fofeldea – trecut,prezent ºi …viitor?

Cãutarea Fericirii

CE ESTE PAROHIA ªI CUMFUNCÞIONEAZÃ EA? (I)

MERINDE PENTRU SUFLET - pag. 6

Nu-þi irosi timpul urând pe cineva! - pag. 6

DestinDaniela PÃNÃZAN LÖRINCZI

STRIGÃTURI DIN MOVILE

ªoapte din mormântIoan Gligor Stopiþã

- pag. 6

- pag. 7În mine larg Tu

þi-ai deschis oceaneLorinkzi Francisc Mihai

Vise colorateMagda Ignat

- pag. 7

DAN HERCIU - pag. 7

- pag. 7

GAZETA HÂRTIBACIULUI2 2015

De la Poliþie ...Se pare cã ºi în luna februarie hîrtibãcenii

au vrut sã facã dovada cã cea mai greu derespectat lege este legea circulaþiei pedrumurile publice ºi cã „cel mai bun prieten alconducãtorului auto” este alcoolul. Iar acþiunileºi filtrele executate de poliþiºtii de la rutierã auavut ca rezultat atât amenzi cât ºi dosare penale.

La Agnita, au fost depistaþi în trafic P.L.de 52 de ani din Ludiºor judeþul Braºov careconducea un autoturism Volkswagen radiat dincirculaþie de autoritãþile germane din 2014,C.M.I. de 20 de ani din Agnita la volanul unuiChrysler radiat din Italia din anul 2012,cetãþeanul italian A.A. de 73 de ani al cãrui Fordera radiat din circulaþie de autoritãþile italienedin 2001 precum ºi T.M. de 64 de ani din Alþînaal cãrui Volkswagen autoritãþile germane l-auradiat din circulaþie din 2014.

Tot pe raza oraºului Agnita a fost depistatîn trafic un autoturism Peugeot cu plãcuþe deînmatriculare temporare. În urma verificãrilorefectuate s-a constatat cã autorizaþia decirculaþie provizorie pentru acest autoturismera anulatã din 2014 iar conducãtorul auto aflatla volan, M.D.A. de 42 de ani din Zlagna, aveapermisul anulat. Un autoturism Nissan, opritîn trafic de agenþii de poliþie, era condus deV.S. de 63 de ani din Apoº fãrã ca acesta sãposede permis de conducere iar M.S.E. de 25de ani din Agnita conducea un autoturismVolkswagen având o îmbibaþie alcoolicã în aerulexpirat de 0,60 mg/l, conform etilotestului.Întrucât acesta a refuzat sã i se preleveze probebiologice, conform legii, i-a fost întocmit dosarpenal. Aºa cum de altfel au fost întocmite dosarepenale în toate cazurile menþionate mai sus.

Din nefericire toate aceste acþiuni ºicontroale nu au reuºit sã împiedice producereaunor accidente rutiere. Precum cel din Rãvãºelunde N.C.S. de 24 de ani din ªeica Micã,conducând un autoturism Opel dinspre Rãvãºelspre Agnita, pe fondul consumului de alcool ºia neadaptãrii vitezei la condiþiile de drum aderapat ºi a lovit un cap de pod. În urmaimpactului autoturismul a luat foc ºi a ars întotalitate iar ºoferul s-a ales cu fracturi costale.Din fericire cei doi pasageri aflaþi în autoturism,C.D. de 18 ani ºi S.B.A. de 24 de ani ambii dinªeica Mare, au avut rãni minore ce nu aunecesitat internare sau îngrijire medicalã deduratã. Nu acelaºi lucru se poate spune despreM.R. de 46 de ani din Agnita care s-a ales cufracturi ale membrului superior drept ºi fracturicostale pentru cã a condus o autoutilitarã Logansub influenþa bãuturilor alcoolice ºi nu a adaptatviteza la un drum parþial acoperit cu zãpadã.Vehiculul a derapat ºi a ciocnit frontal unautoturism Ford, condus de B.A. de 52 de anidin Agnita, care circula regulamentar din sensopus iar în urma impactului B.A. s-a ales cufracturi ale membrelor inferioare.

Tot la spital, cu traumatism cranio-cerebralacut ºi fracturã de antebraþ drept, a ajuns ºiM.A. de 39 de ani din Chirpãr. Dar nu din cauzaunui accident de circulaþie ci din cauza unuiconsãtean, A.S. de 40 de ani, care a þinutneapãrat ca bâta pe care o mânuia de zor sã-l„cunoascã” cât mai îndeaproape pe M.A.. Doarcã motivul pentru care a fãcut-o nu este foarteclar ºi de aceea poliþiºtii i-au deschis dosar penalca sã se lãmureascã.

ªtim cu toþii parcul de panouri fotovoltaicede la Hosman. Aratã bine, are pazã … ce ar puteasã se întâmple? Sã-l fure hoþii. Nu pe tot ci doar„o parte” în valoare de vreo 15.000 lei. Iarpaznicii sã nu ºtie nimic. Ce sã mai spunematunci despre imobile nelocuite saunesupravegheate? Ca la Fofeldea de unde aufost sustrase cereale depozitate într-un imobilnelocuit mai mult timp sau ca la Agnita undedintr-un imobil al cãrui geam a fost uitat deschisau fost sustrase bunuri electrice, electronice ºibani iar din altul nelocuit pentru câteva zileproprietarul a fost lãsat fãrã câteva obiecteelectronice ºi textile în valoare de aproximativ400 lei.

La final, vã aducem la cunoºtinþã cazul luiSzabo Nicolae de 56 de ani din Hosman care aplecat voluntar de acasã, nu rãspunde la telefonºi nu se ºtie unde este. Din declaraþiile fiuluisãu, cel care a alarmat autoritãþile, acesta ºi-arfi exprimat intenþia de a se sinucide. În situaþiaîn care cunoaºteþi persoana ºi aveþi informaþiidespre locul unde aceasta se aflã vã rugãm sãcontactaþi cea mai apropiatã unitate de poliþie.

Încheiem, ca de obicei, spunându-vã cãpoliþiºtii de pe Valea Hîrtibaciului sunt …

… Mereu alãturi de dumneavoastrã !

În urmã cu 134 de ani, pe 27 februarie1881, August Treboniu Laurian se stingeadin viaþã la vârsta 71 de ani, la Bucureºti. Is-au fãcut funeralii naþionale ºi a fostînmormântat la cimitirul Bellu dinBucureºti.

August Treboniu Laurian, pe numeleoriginal Augustin Trifan (n. 17 iulie 1810,Fofeldea, judeþul Sibiu - d. 27 februarie1881, Bucureºti) a fost profesor, redactor,istoric, filolog, revoluþionar paºoptist,membru fondator al Academiei Române ºipreºedinte al acesteia, deputat. Promotorînfocat al curentului latinist, a reorganizatînvãþãmântul din Moldova ºi a introduslatina ca limbã obligatorie de studiu. A avuto contribuþie semnificativã la formareaterminologiei filosofice în limba românã.

S-a nãscut în anul 1810 în familiapreotului greco-catolic Pavel Trifan, numitºi Paul Treboniu, în satul Fofeldea, judeþulSibiu. A urmat cursurile ºcolii normale dinSibiu, iar din 1831 a urmat cursurileFacultãþii de Filozofie din Cluj. Din 1835 astudiat la Viena ºtiinþele matematice ºiastronomice la Institutul Politehnic,respectiv la Universitate. Doctoratul ºi l-aluat la Hanovra. A. Treboniu Laurianvorbea patru limbi strãine: latina, germana,maghiara ºi franceza.

Între anii 1842- 1848 A. T. Laurian afost profesor de filozofie ºi limba latinã laColegiul “Sfântul Sava” din Bucureºti, apoila Universitatea din Bucureºti, unde l-aîntâlnit pe Nicolae Bãlcescu. Împreunãpublicã în 1845 prima revistã de istorieromâneascã, numitã “Magazin istoricpentru Dacia”, care se adresa românilordin cele trei principate. A publicat între

Se zice cum cã „viitorologia” ar fispecialitatea ºtiinþificã ºi profesionalã a unoroameni fãrã meserie, la fel ca ºi a celor careîºi spun „analiºti”, chipurile, pricepuþi întoate cele. Ca urmare, dacã aº rãspundefavorabil sfaturilor viitorologilor ar trebui sãmã mut într-una din cele 8 þãri consideratede ei ca fiind cele mai sigure, cele maifrumoase, cele mai bogate ºi cele mai puþinpopulate din întreaga lume. În ordine: NouaZeelandã, Islanda, Japonia, Elveþia, Australia,Irlanda, Marele Ducat al Luxemburgului ºiSuedia.

Vã mãrturisesc sincer cã nu aº vrea sãtrãiesc ºi sã mor în nici una din ele. Nu dealta, dar nici una nu seamãnã cu þara mea. Înniciuna oamenii n-au graiul daco-latinesc atâtde dulce, de armonios, de expresiv ºi depoetic; în nici una nu se cântã doinind ºi nuse moare jelind; în nici una plugarii nu-ºiîmprumutã truditorul lor nume de la cuvântulþarã ºi se îmbracã duminica atât de frumosºi de curat în haine albe, precum spumalaptelui, þesute manual din fire de lânã,cânepã ºi in, toarse din caierul furcilorºezãtorilor femeilor ºi fetelor satelor înlungile nopþi de iarnã; în nici una nu se joacãîn bãtãtura satelor învârtita, cãluºarul, hora,sârba, purtata fetelor Cãpâlnei Jidveiului ºificioreasca fetelor Crihalmei Fãgãraºului; niciuna nu are ceva care sã semene cu Carpaþiiromâneºti, cu Negoiu, cu Caraimanii, cuBugegii ºi cu Cãlimanii; nici una nu are DeltaDunãrii, Mureºul, Oltul, Jiul, Siretul, Prutul,Criºurile, Someºul ºi Târnavele; nici una nuare Transfãgãrãºanul ºi Transalpina; nici unanu are aurul ºi argintul Munþilor Apuseni dinlegendara „Þarã de piatrã” a moþilor lui Horea

ªi, totuºi, nu plec din þara mea, România

ºi Iancu; nici una nu are un cimitir precumcel din Sãpânþa Maramureºului, undemoartea este luatã în derâdere ºi unde,deopotrivã, se plânge, se râde ºi se face hazde necaz; nici o altã þarã decât numai a meaare atât de multe biserici pline cu enoriaºi,iar cele mai bãtrâne ºi cele mai cuminþi dintreele sunt clãdite din lemnul cioplit cu secureaºi sculptat cu dalta, avându-ºi clopotniþele ºiturlele crucilor înãlþate pânã în înaltul cerului;în nici o altã þarã din lume, decât numai înRomânia, nu se compun balade ºi rapsodii întrilul melodios al ciocârliilor; în nici una nuveþi gãsi, alãturate, „Coloana fãrã de sfârºit”ºi „Poarta sãrutului”; în nici una nu sunt atâtde mulþi fluturi pe câmpii ºi atât de multã jaleîn case…

ªi cu toate cã dintre toþi vecinii þãrii meleºi dintre toate neamurile Pãmântului doarMunþii, Pãdurile ºi Apele româneºti ne sunt

cu adevãrat prieteni buni, eu unul nu plec nicimort din România mea! Pentru cã înnãmãsurata-i Lui dãrnicie ºi bunãtate,Dumnezeu ne-a mai dat încã un dar demare preþ. Ni l-a dat pe Eminescu. Pentrucã, ce am fi fost, dacã n-ar fi fost BãdiþaMihai cu a lui „Doinã”?! Poezia-imnnaþional, cu a ei primã-strofã „De laNistru pân’ la Tissa/Tot românu plânsu-mi-sa/Cã nu mai poate strãbate/De atâtastrãinãtate”.

Notã: Când gândeam ºi aºterneam pehârtie aceste rânduri, era marþi, 24 februarie2015. ªi sunt sigur cã ºi în urmã cu 80 de ani,atunci când dulcea mea mumã din hotarulAgnitei mã aducea pe lume, era tot o astfelde zi de cinstire a lui Dragobete, iubãreþul fiual Babei Dochia!

IoanVulcan-Agniteanul(ioan.vulcan@yahoo.ro)

C O M E M O R A R EÎn 27 februarie se împlinesc 134 de ani de la moartea lui August Treboniu Laurian

anii 1849-1851 lucrarea “Românii dinmonarhia austriacã” în 3 volume, iar în anul1855 lucrarea “Istoria românilor” ºi oculegere de documente cu privire laRevoluþia de la 1848 din Transilvania. Laîndemnul lui Nicolae Bãlcescu, AugustTreboniu Laurian a revenit în Ardeal fiindunul dintre cei mai activi revoluþionari la1848. Între anii 1867-1874 a fost membru,apoi preºedinte al Asociaþiunii transilvanepentru literatura româna ºi culturapoporului român (ASTRA), la Sibiu. Întreanii 1871 ºi 1876, în colaborare cu Ioan C.Maxim, profesor la “Sf. Sava”, a publicat“Dicþionarul limbii române” în douãvolume (1871-1875).

Activitatea la catedrã ºi calitãþile salede profesor au fost surprinse de elevul sãu,Petru Poni în cuvintele:”În creierii lui eraucristalizate toate cunoºtiinþeleomeneºti….îintr-o clasã explicatrigonometria sau teoria funcþiilor, în altafãcea anatomia sau zoologia, în alta greaca,în alta latina”

Principiul pe care ºi-a întemeiatîntreaga activitate, este mesajul fierbintepe care l-a lãsat posteritãþii odatã cu bogatasa moºtenire ºtiinþificã: „Istoria nu stã peloc. Numai noi sã fim oameni ºi sã facemsacra datorie sub toate împrejurãrile”.Laurian spunea cã: „Fãrã o istorie scrisã,o naþiune este ca ºi pierdutã, inexistentãdin punct de vedere ontologic”, „Istoriaromâneascã mai ales sã fie cartea decãpetenie, sã ne fie palladiul nationalitãþiinoastre”

În semn de cinstire pentru aceastãpersonalitate marcantã, la Fofeldea, încentrul satului, la 15 august 1973, s-aaºezat un bust al lui August TreboniuLaurian. În Parcul Astra din Sibiu, în cadrulunei festivitãþi, a fost aºezat, pe data de 16septembrie 2010, un alt bust al lui AugustTreboniu Laurian (autori sculptorul AdrianPopescu ºi inginer arhitect Ilie Creþu). LaBotoºani ºi Agnita funcþioneazã câte uncolegiu numit „August Treboniu Laurian”.

În amintirea acestui ilustru om deculturã, la Fofeldea, s-a constituit Asociaþia„August Treboniu Laurian„, asociaþie caredesfãºoarã o bogatã activitate cultural-edilitarã.

Azi, când se împlinesc 134 de ani de lamoartea celui care a crezut cu tãrie îndreptul la viaþã liberã ºi progres prineducaþie pentru toþi românii, aducemtribunului din Fofeldea însemnelerecunoºtinþei noastre

Asociaþia „August Treboniu Laurian”din Fofeldea, prin preºedintele IoanGruncã, mulþumeºte tuturor pentruomagiul adus celui care a fost A. T. Laurian,fiu al satului Fofeldea

GAZETA HÂRTIBACIULUI2015 3

Am avut deosebita bucurie de a participala ediþia jubiliarã, a XV-a, a ConcursuluiNaþional de Poezie „Ocrotiþi de Eminescu”,ediþia a XV-a, Blaj, 24 ianuarie 2015. Subcoordonarea doamnei profesor Maria-DanielaLorinczi, au fost înscriºi în concurs patru elevidin clasa a IX-a, ºase elevi din clasa a V-a Aprecum ºi o elevã din clasa a XII-a B (prof.coordonator Niculina Gãinã).

La secþiunea creaþie, unde s-au întrecutîn ale scrisului aproape o sutã de tinericreatori, elevii ºcolii agniþene au obþinutpremii ºi distincþii care ne onoreazã: la poezie(secþiunea liceu), Suciu Nicolae a obþinutPremiul al III-lea, Obedea Eduard Nicolae afost distins cu Menþiune iar Minea Maria cuDiplomã de Participare; tot la poezie, darsecþiunea dedicatã elevilor de gimnaziu,Obedea Josepha a obþinut Premiul al III-lea.La secþiunea poeme în prozã am avut înscriºiîn concurs elevi de gimnaziu, distincþiiobþinând urmãtorii: Nicula Marco a obþinutPremiul al II-lea, Muntean Georgiana ºiFeldara ªtefania – Premiul al III-lea, iar MariaÞerbea – Menþiune, Morar Bianca – Diplomãde Participare.

La secþiunea recitare din liricaeminescianã, au fost înscriºi în concursul final

Mã simt privilegiatã cã mi s-a oferit ºansa dea-mi aminti, acest moment sãrbãtoresc, cudragoste ºi respect de foºtii mei dascãli, faruricãlãuzitoare spre ceea ce am ajuns. Cu bucurienostalgicã îmi aduc aminte de primele clipepetrecute aici, în aceastã ºcoalã…, ºcoalã ce areprezentat pentru mine o fereastrã deschisã cãtreorizontul infinit al cunoaºterii. Am pãºit în primazi de liceu, 15 septembrie 1990 sub privireaocrotitoare a doamnei diriginte Cristina Neofit,urmatã de domnul Ion Neofit ºi de atunci,cãlãtoresc fãrã popas spre lumina adevãrului. ªiastfel, ziua de 15 septembrie 2014 mã gãseºte, cuaceleaºi emoþii, întorcându-mã ca profesor în liceulpe care l-am lãsat în urmã acum 20 de ani.

Când auzim cuvântul ºcoalã primul lucru lacare ne gândim este educaþia, viitorul fiecãruiadintre noi. Bineînþeles cã existã diferite momenteprin care trebuie sã trecem, chiar dacã atunci amdori sã nu fim elevi ºi ºcoala sã nu fi existatvreodatã. Este vorba de clipele în care ai de învãþatla aproape toate materiile ºi timpul parcã fuge.Liceul unde am învãþat este locul în care domniiprofesori, înzestraþi cu har ºi dãruire au împãrþitzilnic, fãrã limite, comorile cunoaºterii.

Educaþia primitã în acest liceu m-a ajutat sã-mi descopãr limitele ºi sã încerc sã mi le depãºesc.M-a ajutat sã-mi descopãr pasiunea pentru ºtiinþeleexacte, mai exact matematica.

Matematica este latina secolului XX. Latinaeste o limbã reputatã ca fiind foarte precisã ºifoarte nuanþatã. Se spune cã ºi matematica ar aveaaceleaºi calitãþi, unii zic cã în mai mare mãsurã.Mai au o trãsãturã comunã: ca sã le ºtii trebuie sãle înveþi, spunea Grigore Moisil. Matematica este,dupã unii, un obiect de studiu care dezvoltã foartemult gândirea, dupã alþii, este ca oricare obiecttrecut în catalog.

Mesajele profesorilor ºi elevilor transmise cu ocazia aniversãrii a 80de ani de existenþã a Colegiului (Liceului) „A.T. Laurian” din Agnita

Cred cã orice profesor de matematicã trebuiesã predea echilibrat, sã explice elevilor cât maiamãnunþit, sã construiascã o relaþie profesor-elevcât mai bunã, ºi bineînþeles sã dea sfaturi ºi sãspunã cât mai multe lucruri bune elevilor.

Prof. Otilia-Bogdana Lãstun

ªcoala meaAcum, „la aniversare”, vã scriu câteva rânduri

despre ºcoala mea. Frânturi de amintiri care sãschiþeze pentru voi, profesorii ºi elevii de azi aiºcolii din Agnita, un fragment de istorie. În orãºelulmeu pe jumãtate românesc, pe jumãtate sãsesc,ºcoala tocmai se unificase când intram în clasaîntâi (1954): devenise nu doar ºi de fete, ºi debãieþi, adicã mixtã, ci ºi româno-germanã. Încã sepãstra o disciplinã severã ºi caldã, aveam dascãlibine pregãtiþi la toate materiile. Profesorii mei deromânã, domnul ºi doamna Muscã, el la gimnaziu,ea la liceu, m-au învãþat multe lucruri ºi lor ledatorez faptul cã „am dat” la filologie, deºi eram lasecþia realã ºi mã gândeam serios sã facmatematicã ori chimie. Amândoi mi-au fost ºidiriginþi, ºi vecini, pe Aleea Teilor (o stradã, pentrumine, fabuloasã – era, pe atunci, o alee strãjuitãde tei ºi castani uriaºi ºi bãtrâni, dar ºi de un ºiragtânãr ºi puternic de plopi, pe malul apei). El ne-aînvãþat sã ne facem bibliotecã personalã – aducea,ca-ntr-o doarã, cãrþi din Biblioteca pentru toþi,literaturã românã ºi universalã (celebrele cãrþi roºiiºi albastre!) ºi ne povestea despre ele. Când eramgata stârniþi ºi ardeam de curiozitate sã aflãmcontinuarea, ne spunea cã sunt de la librãrie, costãatât ºi atât – foarte puþin, câþiva bani! – ºi cã pot fipuse deoparte, vorbise el cu librarul, pânã adunãmbanii necesari. Tot el, domnul Emil Muscã, ne-aînvãþat sã scriem caligrafic, iar gramatica s-opricepem ca pe viaþa însãºi a limbii. În orele de

dirigenþie, ne cânta la vioarã ºi ne vorbea despremuzicã. Doamna Elena Muscã ºtia sã ne strecoareabil ºi lucruri, pe atunci, interzise. Aºa se face cã,în anul întâi, la Cluj, am descoperit cã, dacã eucitisem demult Lucian Blaga, mulþi colegi nici nuauziserã de el. Profesorul de matematicã,Pãncãriceanu, un ins singuratic, avea o rãbdarede fier ºi preþuia logica. Pierdea ore în ºir ca sãînþeleagã de ce o apucasem pe un drum greºit curezolvarea, în ce moment gândul nostru o luaserazna. Reconstituirea aproape detectivistã la carene supunea, cu rãbdare ºi tact, fãcea cât zece orede predare. Cel de naturale, Hancãº, era unpasionat, bãteam câmpurile ºi pãdurile dupã plantede ierbar, învãþam sã privim totul în legãturã,familiile de plante se înrudeau, se întretãiau.Profesoara de rusã era chiar rusoaicã. Ne citeadin clasici, ne învãþa cântece cu stepe nesfârºite.Profesorul de latinã, Matei, divaga pe toate temelede culturã generalã imaginabile ºi ne bombardacu etimologii încântãtoare. Avea o bibliotecã uriaºãºi selectã, pe care o puteam rãsfoi subsupravegherea lui dacã eram vrednici. La el amvãzut prima datã Istoria lui Cãlinescu, EnciclopediaMinerva din 1929, Enciclopedia României din1941. Schuller, profesorul de fizicã, avea unlaborator ispititor, pus la punct nemþeºte. ApoiHenning, profesorul de francezã, cel mare ºi blând,profesoara de geografie, cãlãtoriile imaginare pehartã ºi punctul meteo al ºcolii, profesoara depsihologie ºi testele ei misterioase…

N-am nici o amintire rea din anii aceia. Amspus-o de multe ori: ºcoala din Agnita nu m-atrimis în lume neajutoratã. Acolo, pe bãncileei, pe coridoare, în curtea ºi în grãdina ei, amînvãþat ce înseamnã disciplina, comunitatea(nachbarschaft / „vecinãtate”, o numeau saºii),diferenþa, respectul faþã de tine care trece neapãratprin respectul faþã de ceilalþi. ªi am mai învãþatcât de important este „sã ai carte”. Bibliotecapublicã a oraºului, librãria erau prelungiri fireºtiale ºcolii, ale casei. Cãci Cititorul, am aflat curând,e cel ce gândeºte cu mintea lui ºi nu poate fi denimeni cumpãrat, nici subjugat.

ªcoala voastrã este, fireºte, altfel. E o ºcoalãa mileniului trei. Dar vã doresc sã-i fiþi peste ani,ºi voi, recunoscãtori pentru bunul început de viaþãpe care vi l-a construit.

Irina Petraº,Cluj-Napoca, Decembrie 2014

„Zi de zi, cu ajutorul ºcolii, elevii îºi lãrgescorizontul asupra lumii. Opiniile lor devinargumente ºtiinþifice, iar sentimentele ºi pasiunilesunt integrate în marea culturã a civilizaþiei umane.Privitã astfel, ºcoala îi pregãteºte pe elevi sã devinãadolescenþi educaþi ºi responsabili, iar mai apoiadulþi cu simþul rãspunderii ºi al dreptãþii, capabilisã descifreze enigmele acestei lumi, sã-idesluºeascã tainele adânci ºi infinite.”

Sebastian Nan, clasa a IX-a B„ªcoala este cea care deschide ochii omului

cãtre un univers al cunoaºterii lumii în caretrãieºte. Aceasta este „o punte cãtre semeni sau odistanþã faþã de ei” pentru cã în anii de ºcoalã îþifaci prieteni mai ales dintre colegii tãi, dar înacelaºi timp, înveþi sã discerni ºi sã te poþiîndepãrta de exemplele negative. Conºtientizaþiimportanþa ºcolii, nu renunþaþi la visurile, pasiunileºi dorinþele voastre ºi frecventaþi cursurile ei,deoarece împlinirea idealurilor noastre depindeatât de mult de învãþãturã!”

Raul-Ionel Cioca, clasa a IX-a B„ªcoala este un cuib de înþelepciune, o

intersecþie de viaþã, un drum care þi se deschideîn faþa viitorului.”

Szanto Maria, clasa a IX-a A„ªcoala mã ajutã sã pot merge mai departe în

viaþã, sã pot sã mã descurc ºi totodatã îmi oferãposibilitatea de-a cunoaºte lucruri minunate. Eaeste importantã pentru mine, deoarece mã ajutãsã înþeleg toate lucrurile bune, sã fiu respectuoasã,bunã, harnicã. Îmi place clasa mea, îmi placdoamnele profesoare ºi domnii profesori carepredau la clasa mea, îi iubesc pentru cã ei mã ajutãsã fiu pe viitor un Om bun.

Când voi fi mare, voi fi mândrã cã am fostelevã la Colegiul Tehnic „A.T. Laurian” pentru cãeste o ºcoalã foarte frumoasã”.

Anita Maurer, clasa a V-a A

Elevi ai Colegiului Tehnic „August Treboniu Laurian” din Agnita, premiaþi laConcursul Naþional de Poezie „Ocrotiþi de Eminescu”, ediþia a XV-a, Blaj, 2015

44 de recitatori, dintre laureaþi distingându-se ºi douã eleve de la Colegiul Tehnic „AugustTreboniu Laurian”, din clasa a IX-a A, ºianume: Sabina Notar – Premiul al III-lea,Georgiana Nica – Menþiune.

Subliniem faptul cã printre participanþis-au numãrat ºi alþi elevi ai ºcolii (MãdãlinaMunteanu, Petronela Sandu, Dalina Floriþã,etc.), membri ai Ansamblului Folcloric„Cununa” Agnita (coordonat de prof. IoanSârbu), care au obþinut o Diplomã deExcelenþã pentru frumosul program dedansuri populare pe care l-au prezentat înafarã de concurs.

Concursul a fost prezentat pe larg înpresa din þarã, a se vedea linkul

http ://www.z iar uluni rea.ro/foto-castigatorii-concursului-national-ocrotiti-de-eminescu-2015-307636.html,

https://costyconsult.wordpress.com/2015/01/20/ocrotiti-de-eminescu-festivalul-national-de-poezie-blaj-24-ianuarie-2015/,

http://www.cuvantul-liber.ro/news/81583/61/La-Blaj-24-Ianuarie-2015-de-ziua-Micii-Uniri-am-fost-Ocrotiti-de-Eminescu, etc.

Îi felicitãm sincer pe laureaþi ºi le dorimmulte realizãri, sã fie mândri ºi bucuroºi cãsunt agniþeni ºi cã reprezintã ºcoala noastrãcu cinste.

4 GAZETA HÂRTIBACIULUI 2015

Soþii Maria (68 de ani) ºi Mircea Drãgan(69 de ani) sunt amândoi dascãli pensionaþi.ªi-au petrecut zeci de ani în spatele catedrei,ea ca profesoarã de matematicã, iar el cadascãl de limba românã. Dincolo de dragosteapentru copii, mai au însã o pasiune, cultivatãmai ales în anii de dupã pensionare. Casa lordin Agnita, localitate aflatã la aproximativ 60de kilometri de Sibiu, a fost transformatã într-un muzeu splendid, a cãrui principalã atracþieo constituie peste 100 de pãpuºi îmbrãcateîn port tradiþional românesc, sãsesc, ungurescºi þigãnesc. Profesorul Mircea Drãgan estepasionat de folclor de când se ºtie. Încã dinanii studenþiei, a început sã culeagã folclorde prin satele din Valea Hârtibaciului,publicând mai multe volume de specialitate.„Eu culeg folclor de pe Valea Hârtibaciuluiîncepând din anul 1967. Fiind o zonã demargine, a fost mai puþin studiatã ºi nu s-acules folclor decât sporadic. Dupã 1970, amcondus ºi ansamblul folcloric de la clubulelevilor din Agnita ºi atunci am fãcut culegereîn mod sistematic. Am fãcut ºi tabere defolclor cu membrii cercului pe ValeaHârtibaciului ºi am scos, pânã acum, douãvolume de folclor. De asemenea, în douã-treiluni trebuie sã-mi aparã primul volum deobiceiuri de pe Valea Hârtibaciului. Lucrezde mulþi ani la monografia Vãii Hârtibaciului“,

Maria ºi Mircea Drãgan, doi profesori sibieni pasionaþi de folclor, ºi-autransformat casa într-un muzeu în care au strâns costume populare ºi pãpuºi

îmbrãcate în port tradiþional. „Adevãrul“ vã invitã într-un muzeul plin de suflet.mai variat. Am ii de tot felul. Am niºte catrinþede prin 1880-1890. Cât priveºte straiele denuntã, cel mai vechi este costumul de mireasãcu coif, purtat pânã în 1935. Dupã 1935 nu amai existat, pe urmã miresele erau cu voal.Pe Valea Hârtibaciului, cele mai vechi au fostcatrinþele roºii, pe care le luau femeile ºi lalucru, în special la fân ºi la secerã. Pe urmãau venit cele cu negru, cu negru ºi diverseculori, în special cu albastru ºi maro. Toateîmi sunt dragi, indiferent cã sunt maicomplicate sau mai simple“, explicã MariaDrãgan. PIESE DE MUZEU FÃCUTEMANUAL Pe holurile casei, soþii Drãgan auunelte de prelucrare a cânepei din 1900,ºtergare ºi vase ceramice, cele mai vechi fiinddin 1907. Însã principala atracþie a muzeului,de unde îi vine ºi numele, o reprezintã celepeste 100 de pãpuºi îmbrãcate în porttradiþional românesc, sãsesc, unguresc sauþigãnesc. De la cele mai mici pãpuºi la celemari, îmbrãcate în costume de toatã ziua sauîn straie de nuntã, atrag ca un magnetvizitatorii, strãinii fiind cu siguranþã cei maiîncântaþi atunci când trec pragul muzeului.Toate costumele cu care sunt îmbrãcate suntrealizate manual de cãtre Maria Drãgan.„Avem în total 115 pãpuºi îmbrãcate în portpopular: ºi port românesc, ºi sãsesc, ºiunguresc, ºi þigãnesc. De micã am îndrãgit

povesteºte profesorul Drãgan. SATELE-COMOARà Sibianul este de loc din Noiºtat,un sat sãsesc, iar soþia lui din Sãsãuº, satromânesc. Spune cã satul soþiei ºi localitateaRetiº, aflatã tot în zonã, sunt adevãrate „sate-comoarã“ din care a cules foarte mult folclor.Povestea casei transformatã în muzeu începetocmai cu moºtenirea soþiei: costumepopulare vechi din Sãsãuº. „Ea a moºtenit dinfamilie multe obiecte de port. Prin anul 2000,am zis: «De ce sã mai stea hainele astea prindulapuri?». Le-am scos ºi aºa de mult ne-auplãcut cã nu le-am mai vârât la loc. Ba, maimult, am apelat la neamuri, prieteni, vecini,ºi aºa, de-a lungul anilor, s-a îmbogãþit colecþia.Am rãmas profund miºcaþi cã ne-am pomenitchiar ºi cu necunoscuþi la uºã cu hainele înbraþe, spunând: «Noi nu avem ce face cu ele,luaþi-le cã aici stau bine». Noi nu cumpãrãmºi nu vindem. Totul e pasiune“, povesteºteMircea Drãgan. Aºa au strâns peste 50 decostume populare româneºti ºi aproximativ20 sãseºti, care astãzi stau expuse în douãdin cele trei camere ale casei în care locuiesc.Pe multe dintre ele le-au salvat din satele dinzonã. κi amintesc ºi acum cum au recuperatde la niºte þigani mai multe ii vechi, pe careaceºtia le foloseau sã ºteargã cazanele deþuicã. Au recuperat ºi mai multe costumesãseºti vechi de la familii plecate din þarã ºireîntoarse apoi în vizitã, familii careintenþionau sã le dea foc. Cele mai vechidateazã de dinainte de 1900, iar cele mai noi,din anii ’80. „Sunt în general costume desãrbãtoare, mai ales la femei, unde este portul

lucrul manual de tot felul, dantele, tricotat,inclusiv la maºinã am învãþat singurã sãlucrez. Practic, fac lucru manual din copilãrie,iar sistematic, dupã ce am ieºit la pensie. Amînceput cu pãpuºile prin anul 2000. Primulcostum de pãpuºã a fost cel cu vãlitoarea dinSãsãuº. Apoi, rând pe rând, le-am fãcut ºi pecelelalte“, îºi explicã Maria Drãgan mareapasiune. Sibianca adaugã cã lucreazã dupãmodele pe care le are în minte, nu dupã cãrþide specialitate. „Am fãcut ºi un curs de ºaseluni de croitorie, din pasiune, ºi mã pricep.Fac pe pãpuºi de care am. În general leprimesc, pentru cã sunt prea scumpe sã lecumpãr. În oraº, toatã lumea mã cunoaºte. ªila copii la ºcoalã le spuneam: «Dacã aveþipãpuºi, chiar rupte, sã le aduceþi». E o muncãmigãloasã, dar îmi place. Unele materiale suntvechi, altele sunt noi. Mai gãseam la oamenihaine vechi de port, dar atacate de molii, ºile spuneam sã nu le arunce. Din bucãþile aleafãceam costumele. La un costum de pãpuºãlucrez cam douã zile“, explicã femeia. Toatepiesele din micuþul muzeu le sunt amândurorala fel de dragi ºi recunosc zâmbind cã li seîntâmplã mereu sã se opreascã din treburilezilnice pentru a se pierde printre rafturile cupãpuºi. Cea mare bucurie o au atunci cândvizitatorii stau în pragul camerelor cu ochiiplini de lacrimi de emoþie. „Unii oameni careau venit sã vadã muzeul s-au oprit în prag ºiau început sã plângã. Au zis: «Doamne, ceaveþi aici!». Mai ales tinerii spun: «Vai demine, dar ce frumoase sunt, m-aº îmbrãca ºieu cu aºa ceva». Avem aici ºi un cor bisericesc

în care cânt ºi eu ºi ne-am gândit sã propunempreotului sã spunã ºi el în bisericã, duminica,sã ne îmbrãcãm româneºte, care putem“, maispune Mircea Drãgan. STRÃINII,ÎNDRÃGOSTIÞI DE TRADIÞIILEROMÂNEªTI Teoretic, „Casa cu pãpuºi“ areun program de vizitare. Practic, soþii Drãgandeschid cu drag oricui le bate la uºã, oricând,ºi nu percep nimãnui taxã de vizitare.Întreabã zâmbind, când sunã cineva la uºã,„Om bun?“, dupã care stau ºi povestesc curãbdare ºi cu plãcere despre oricare dinpiesele adunate în casa-muzeu. „Unii sunãdacã au numãrul, ne-am pomenit ºi cu strãini.Bãieþii ne-au fãcut un site ºi ne-am pomenitcã ne-a sunat un neamþ: «Vin în România, potsã vin ºi la dumneavoastrã?». Am avut nemþi,francezi, austrieci. Strãinii spun nu doardespre muzeu, ci ºi despre obiceiuri: «Oamenibuni, nu le pierdeþi! Faceþi tot ce puteþi sã nule pierdeþi, cã noi le-am pierdut demult!».Parcã în ultimii ani se observã o miºcare,lumea începe sã punã preþ pe lucrurile asteamai vechi“, adaugã Mircea Drãgan. UN ªORÞªI O FURCÃ, POVEªTI DE DRAGOSTEDouã dintre obiectele din muzeu au osemnificaþie aparte, amintindu-le de aniifrumoºi din tinereþe în care s-au cunoscut ºis-au îndrãgostit. Mircea Drãgan are un ºorþcusut cu numele lui, pe care îl poartã ºi acumla ocazii, iar Maria, o furcã lucratã ºi pictatãmanual, dintre cele pe care bãieþii le dãruiauodinioarã fetelor care le erau dragi. „Nu maisunt prin Sãsãuº astfel de ºorþuri, ºorþuri deduminicã. Când mai cânt pe la Casa de Culturãla câte un spectacol, când apar cu el, dejaoamenii aplaudã, le place. E cusut pe elnumele meu ºi anul. Furca este de asemeneaspecificã din Sãsãuº, fãceau bãieþii la fete, cupãsãrele, lucrate ºi pictate manual, iar fetelefãceau ºorþurile la bãieþi, fiecare la drãguþulei“, povesteºte profesorul Drãgan; Valea

Hârtibaciului, o adevãratã bogãþie folcloricãJudeþul Sibiu reprezintã, în arealul culturiipopulare, o zonã deosebit de bogatã ºi variatã,prin conf luenþa câtor va subzoneetnofolclorice importante – MãrginimeaSibiului, Þara Oltului, Valea Târnavelor, aHârtibaciului ºi a Secaºelor, precum ºi princuloarea pe care o dã convieþuirea în acestelocuri a românilor, saºilor, romilor ºimaghiarilor. Dovadã stau jocurile populare,cântecele, costumele populare purtate lasãrbãtori, cele aproape o sutã de ansamblurifolclorice ºi formaþii de jocuri populare activeexistente în momentul de faþã, centrelemeºteºugãreºti ºi de artã popularã din diferitesate ºi artizanii cunoscuþi în þarã ºi pestehotare. Valea Hârtibaciului e situatã laintersecþia Vãii Târnavelor cu Þara Oltului ºise remarcã prin caracterul arhaic al culturiipopulare. INFLUENÞE ALE POPULAÞIEIGERMANE DIN ZONà Un numãr mare delocalitãþi din zonã au avut populaþie majoritargermanã (prin sosirea coloniºtilor germaniîncepând cu secolul al XII-lea), astfel cã suntobiceiuri care stau la interferenþa celor douãculturi, românã ºi germanã: lolele ºisãrbãtoarea vecinãtãþilor. Se remarcã, deasemenea, faptul cã Valea Hârtibaciuluiprezintã note etnofolclorice comune cu ÞaraOltului ºi Mãrginimea Sibiului, conformspecialiºtilor Centrului Judeþean pentruConser varea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale „Cindrelul-Junii“ Sibiu. Existã ºielemente ce individualizeazã aceastã zonã:gãteala capului cu coif, vãlitorile ºi catrinþaoacheºã de Ilimbav. Aici se organizeazã anualdouã evenimente semnificative în plantradiþional: Festivalul „Cânt ºi joc peHârtibaci“ de la Agnita ºi „FestivalulHârtibãcenilor“ de la Retiº

Articol de Ramona Gãinãpreluat din Adevãrul

Foaie editatã de Protopopiatul Ortodox Agnita„Lumina lui Hristos lumineazã tuturor!” (Liturghia Darurilor )

Anul VIi, nr. 78, FEBRUARIE 2015

ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI„Apare cu binecuvântarea IPS Pãrinte Mitropolit dr. Laurenþiu Streza”

Aruncând o privire peste trecutulsatului Fofeldea, vom putea descoperi maimulte personalitãþi care au fost adevãratecãlãuze culturale ºi spirituale pentrucomunitate la vremea lor. Între acestepersonalitãþi s-ar cuveni ca pe primul lor sãfie aºezat ilustrul academician AugustTreboniu Laurian, de la a cãrui mutare lacele veºnice se împlinesc în aceastã lunã 134ani. La începutul secolului 19, deºi era foartecostisitor sã urmezi o ºcoalã, înaintaºii noºtriau înþeles cã cea mai sigurã cale pentru cacineva sã devinã cu adevãrat „om” eraºcoala. De aceea ei ºi-au dorit ca fiii lor sãfie oameni ai culturii ºi ai cãrþii. Setea de

În urma discuþiilor diferite pe care le-amavut cu mai mulþi prieteni ºi cunoscuþi de-alungul timpului, am constatat cã pãrerile înprivinþa participãrii copiilor la slujbele dinbisericã sunt cât se poate de nuanþate.Fiecare priveºte acest aspect prin prismarolului pe care îl îndeplineºte, dar ºi aºa nuputem vorbi de consens deplin asumat. Ceimai mulþi preoþi se bucurã atunci cândconstatã prezenþa copiilor la Sfânta Liturghie,mai ales cã tot mai frecvent copiii sunt singuriicare mai rãspund invitaþiei pe care preotul oadreseazã credincioºilor de a se împãrtãºi.ªi suntem conºtienþi de faptul cã numai prinîmpãrtãºire Liturghia se împlineºte cuadevãrat. Pe de altã parte existã ºi preoþi carese simt deranjaþi de manifestãrile„nepotrivite” ale copiilor în spaþiul eclesial:copiii nu prea au rãbdare sã stea într-un loc,uneori vorbesc, plâng sau chiar râd. VeziDoamne, toate acestea ar încurca cumvabunul mers al slujbei, ar afecta rânduialaslujbei, ar fi mostre de neseriozitate în faþalui Dumnezeu (!). Mai mult decât atâtcomportamentul copiilor i-ar tulbura peceilalþi credincioºi în preocuparea ºiconcentrarea lor pentru o rugãciune maiprofundã. Existã destui credincioºi care nuezitã sã-ºi exprime nemulþumirea cu privirela prezenþa copiilor la slujbele din bisericã:întorc privirea încruntatã spre locul din carese aud sunetele „suspecte” sau miºcãdezaprobator capul; ºuºotesc ºi comenteazãpasional despre cât de rãu ºi needucat estecutare sau cutare copil. Încep în bisericã ºicontinuã în drum spre casã ºi acasã,informând în zilele urmãtoare pe toatã lumeaasupra acestui subiect. Reacþia multor pãrinþieste cât se poate de tristã, din punctul meude vedere: se resemneazã ºi stabilesc cu mareuºurinþã cã nu mai are sens sã-ºi mai ducãpruncul la bisericã pânã nu se cuminþeºte(adicã vreo câþiva ani de zile, dacã se va

COPIII ÎN BISERICÃcuminþi vreodatã).

Aº propune spre luare la cunoºtinþã ºianalizã lucidã câteva elemente care ne potajuta sã înþelegem importanþa ºi necesitateaparticipãrii copiilor la slujbele din bisericã.În primul rând trebuie evidenþiat faptul cãorice creºtin serios ºi responsabil pentrucopilul sãu doreºte sã-ºi boteze copilul ºi o ºiface la momentul potrivit. Ori prin Botez areloc intrarea copilului în comunitateabisericeascã. Cel botezat devine membru altrupului Bisericii ºi în aceastã calitate trebuiesã fie prezent la Sfânta Liturghie, carereprezintã adunarea comunitãþii pentru a seuni cu Hristos. Atunci când înscriem copilulla grãdiniþã, la o ºcoalã, la o activitateformatoare (practicarea unui sport,deprinderea unor abilitãþi artistice saupractice etc.) încercãm sã respectãm cât sepoate de strict ritmul solicitat de activitatearespectivã. Nu pornim cu ºi nu ne blocãm înideea cã poate se murdãreºte, îºi mai rupevreo mânã sau vreun picior, înjurã, se ceartãsau chiar se bate cu alþi copii, oboseºte sause expune unor alte eventuale riscuri. Nu nemulþumim cu „l-am înscris cã aºa e frumos ºibine, dar îl mai þinem vreo câþiva ani pe acasãpânã este mai mare, mai cuminte ºi mai puþinvulnerabil”. Nu procedãm aºa, dimpotrivã.Considerãm cã cel mai important este faptulcã activitatea respectivã îl poate ajuta petermen lung în formarea personalitãþii sale.ªi asta este de ajuns pentru a face eforturimaximale sã-l sprijinim în aceastã direcþie.Degeaba îl „înscriem” pe copil la Bisericã prinBotez, iar dupã aceea aºteptãm ani de zilepânã sã-l mai trecem pragul bisericii, uneoripânã la Cununie (dacã se mai cununã religios).Botezul trebuie sã f ie doar începutulprezenþei ºi vieþuirii copilului în Bisericã.Beneficiile prezenþei copilului la slujbele dinbisericã sunt inutil de precizat ºi pot fiidentificate de fiecare dintre noi dacã luãm

Fofeldea – trecut, prezent ºi …viitor?cunoaºtere ºi preocuparea pentru oeducaþie cât mai completã au marcat ca unfir roºu viaþa lui August Treboniu Laurian.Din acest punct de vedere el ar trebui sã fieconsiderat un model ºi pentru generaþiilede astãzi.

O altã figurã ilustrã a satului Fofeldeaeste cea a lui Daniel Cordescu, care lasfârºitul secolului 19 s-a implicat profund ºideterminant în dezvoltarea comunitãþiifofelzene pe toate planurile: cultural, ºcolar,bisericesc ºi economic. Un impact deosebitl-a avut înfiinþarea unei fundaþii care sprijineatinerii fãrã posibilitãþi materiale,încurajându-i sã urmeze ºcoala. Banca

Cordiana înfiinþatã de el a reprezentat unmotor al dezvoltãrii ºi susþinerii tuturorcomunitãþilor de pe Valea Hârtibaciului.

Viaþa culturalã ºi spiritualã în Fofeldeaa continuat ºi în secolul urmãtor prin grijadeosebitã ºi implicarea preoþilor parohi.Între aceºtia putem aminti familia preoþilorBonea ºi personalitatea pãrintelui IoanFulea. Ei s-au remarcat prin preocuparea dea trezi în conºtiinþa enoriaºilor idealurilepurtate în suf lete ºi promovate încomunitate de cãtre înaintaºi.

Toate aceste personalitãþi s-au strãduitsã rãspundã potrivit provocãrilor cu care seconfrunta comunitatea.

În mod evident ºi astãzi avem de-a facecu o crizã a reperelor ºi valorilor mult maiintensã, exprimatã mai ales prindezorientarea ºi lipsa de perspectivã caremacinã tânãra generaþie. Uneori avemimpresia cã astãzi parcã nu mai existã valori.De aceea recunoaºtem unanim cã o soluþiede ieºire din aceastã crizã ar putea firedescoperirea personalitãþilor de cinste dintrecutul comunitãþilor noastre. ªi nouãpreoþilor ne revine obligaþia implicãrii înconºtientizarea ºi responsabilizareatineretului pentru descoperirea ºiidentificarea adevãratelor valori. Copiii ºitinerii de astãzi sunt cetãþenii ºi credincioºiide mâine.

O lecþie de istorie vie ºi spiritualitateromâneascã autenticã putem afla ºi subcupolele bisericii parohiale „Sfântul Vasile”din Fofeldea pictatã de fraþii Grecu. La

serios în calcul credinþa cã biserica este loculprin excelenþã ºi garantat al lucrãrii luiDumnezeu. Numai în bisericã se poateîmprieteni copilul cu Dumnezeu ºi cu ceilalþiprieteni ai lui Dumnezeu, sfinþii. Cred cã toþine-am dori un astfel de anturaj pentru copilulsau nepotul nostru. Mulþi dintre noi nuobiºnuim sã mergem la bisericã pentru cã nuam fost duºi atunci când eram copii sau nuam fost suficient conºtientizaþi asuprasemnificaþiei ºi importanþei participãrii laslujbele din bisericã. Nu am fost „setaþi” sãtrãim într-un ritm de viaþã în care întâlnireacu Dumnezeu sã ne fie indispensabilã.

În privinþa celor care murmurã saubolborosesc cu privire la deranjul provocatde copii în timpul slujbelor nu cred cã ar fiprea multe de spus. Poate ar ajuta o maiserioasã concentrare ºi atenþie asupra

conþinutului mesajului cuvântului rostit înbisericã (slujbã ºi predicã). ªi poate ar fi demeditat asupra întrebãrii: cine se va mai rugapentru noi, atunci când nu vom mai fi, dacãurmaºii noºtri nu sunt iniþiaþi ºi educaþi întaina rugãciunii?

Biserica ar trebui sã devinã un spaþiuindispensabil al formãrii copiilor, un locprivilegiat de antrenament pentru a devenioameni buni ºi adevãraþi în viaþã, un „club”select în care copiii pot deprinde de micinobila artã a îndumnezeirii. Cred cã înbisericã este loc destul ºi pentru rugãciune,ºi pentru plâns, ºi pentru râs, ºi pentru joacacu jucãriile, ºi pentru orice altceva s-arpetrece în duhul întâlniri i directe cuDumnezeu.

Pr. Cosmin Coºorean(Coveº)

începutul secolului 19, meºterii zugravi aureuºit sã transpunã în culori ºi scene unicecrâmpeie din istoria ºi zbuciumul înaintaºilornoºtri. În cursul anului 2014 am încercat ºicredem cã am reuºit sã readucem în atenþiafofelzenilor aceastã lecþie de istorie. Am trãitîmpreunã un moment unic din viaþa bisericii- împlinirea a 200 de ani de la terminarealucrãrilor de zidire ºi pictare a bisericiinoastre parohiale. Pentru aceastã sãrbãtoarene-am strãduit sã ne pregãtim aºa cum secuvine. Am avut bucuria sã constatãmreînvierea spiritului comunitar de altãdatã:fofelzenii, cu mic cu mare, au fost alãturi denoi la împlinirea acestei sãrbãtori. Bucuriaa fost încununatã de prezenþa ÎPS Dr.Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului,care pe data de 28 septembrie 2014 a slujitSfânta Liturghie în biserica parohialã dinFofeldea ºi a binecuvântat lucrãrile derenovare realizate în ultimii ani. A fost primavizitã a unui mitropolit în biserica dinFofeldea.

Rãmâne pentru viitor obligaþia noastrãmisionarã de a pãstra ºi promova reperelemoral-culturale ale vrednicilor înaintaºi, dea le aduce în atenþia contemporanilor ºi dea-i conºtientiza cu privire la necesitatea dea le urma modelul. Biserica istoricã dinFofeldea îºi aºteaptã fiii de pretutindenipentru a-ºi pleca genunchii ºi a rosti orugãciune pentru suf letele vrednicilorînaintaºi.

Pr. Tãtoiu Ioan-Dumitru(Fofeldea)

ORTODOXIA Pe VAleA HâRTIbAcIuluI6 2015

Ortodoxia pe Valea HârtibaciuluiStr. Mihai Viteazu, nr. 20, Agnita, 555100, telefon 0269 510325

Preºedinte: Pr. Protopop Mihai NaicuRedactor: Pr. Protopop Ioan JurcaSecretar: Pr. Axente-Cosmin Coºorean (Coveº)Colectivul de redacþie: Pr. Marius-Ciprian Bogdan (Vecerd), Pr. Aurel Dolea

(Stejeriºu), Pr. Ion Popescu (Noiºtat), Pr. Sebastian Toma (Movile), Pr. Ioan-DumitruTãtoiu (Fofeldea)

Tiparul: Tipo Trib Sibiu, Editura Etape SibiuAºteptãm opiniile ºi sugestiile dumneavoastrã la adresa redacþiei sau pe e-

mail la urmãtoarele adrese: ortodoxiapevaleahartibaciului@yahoo.com ºiortodoxiapehartibaci@yahoo.com

COLEGIUL DE REDACÞIE

- Va sã zicã ai venit pentru fericireaveºnicã – întrebã Judecãtorul.

- Da – îi rãspunse spiritul proaspãtdezîncarnat.

- Ai greºit adresa – continuã Judecãtorul,cu un zâmbet ambiguu în jurul gurii.

- Staþi… nu-i aici raiul? – întrebã omulnostru, proaspãt trecut prin graniþa morþii.

- Ba da – îi rãspunse Judecãtorul. - Jos pe Pamânt mi s-a promis cã aici voi

primi în dar, fericirea veºnicã.- Ne pare rãu, ai fost informat greºit.- Am fost informat greºit?! Dar preotul

îmi zisese cã dacã mã rog regulat, dacãîndeplinesc cele zece porunci, voi ajunge înrai ºi voi fi fericit veºnic!

- Eºti în rai, eºti binevenit, dar trebuie sãmãnânci din merindele tale: sã trãieºtifericirea pe care ai adus-o de pe Pãmânt.

- Nu este corect: pe Pãmânt n-aº puteazice cã am fost fericit…

- Ne pare rãu…- ªi nu se poate sã primesc aici fericirea?- Ne pare rãu: nu.- De ce nu?- Fiindcã aºa e regula.- Care regulã?- Cea instituitã de Tatãl.- Nu pot sã cred cã Tatãl este atât de crud!- Pãi nu e crud.- Nu e?- Nu.- Dar cum aºa?- Tatãl a instituit urmãtoarea regulã:

fiecare trebuie sã-ºi construiascã propria safericire.

- Cum adicã?- Simplu: aºa cum un culturist îºi clãdeºte

muºchii, tot aºa cel care cautã fericirea,trebuie s-o construiascã singur.

- Nu mi se pare corect!- Treaba ta.- Totuºi, ce pot face acum?- Poþi sã te duci înapoi, deoarece corpul

tãu se aflã încã în stadiul morþii clinice.- Bine, ºi ce fac dacã merg înapoi?- Exersezi fericirea.- Exersez fericirea? ªi cum fac asta?- Trebuie sã gãseºti propriile tale metode.

Cei mai mulþi încearcã prin iubire. Poþi sã-þiîndrepþi iubirea spre Tatãl. Sau spre o fiinþãdragã þie. Dar poþi sã exersezi ºi iubirea desine.

- Iubirea de sine… n-am înþeles-oniciodatã…

- Îþi pot explica prin funcþionarea inimiibiologice. Îþi aminteºti probabil cã inimapompeazã sânge în trei direcþii: are un circuitcare alimenteazã partea corpului care se aflãmai jos de inimã, un alt circuit care irigã totce se aflã mai sus decât inima, ºi un al treileacircuit prin care trimite sânge în propriile saleþesuturi.

Vezi, funcþionarea inimii este simbolulmodului în care este indicat sã-þi administrezienergia ºi iubirea. Circuitul de jos nu estealtceva decât iubirea direcþionatã spreoameni. Circuitul de sus este simbolul iubiriiprin care poþi comunica cu fiinþele maievoluate decât tine, incluzând Tatãl Ceresc.Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inimaasigurã energia necesarã propriei salefuncþionãri, este iubirea de sine.

Când ajungi sã conºtientizezi razeleiubirii care ies din inima ta, poþi sã redirectezio parte din ele spre tine însuþi.

Este indicat sã pãstrezi proporþiiledefinite de inima ta biologicã. Prin circuitul

1. Parohia înseamnã preot (saupreoþi) ºi credincioºi.

Parohia este comunitatea creºtinilorortodocºi, clerici ºi mireni, situatã pe unanume teritoriu ºi subordonatã centruluieparhial din punct de vedere canonic, juridic,administrativ ºi patrimonial, condusã de unpreot paroh numit de arhiepiscopul sauepiscopul eparhiei respective.

Aºadar parohia nu este preotul singur, ciîmpreunã cu credincioºii. Preotul reprezintãdoar parohia ºi interesele ei sub toateaspectele.

Înfiinþarea, organizarea, schimbarealimitei teritoriale ºi desfiinþarea de parohiise aprobã de cãtre Consiliul eparhial, þinândseamã de cerinþele misionare ºi pastorale dinteritoriu.

2. Drepturile ºi îndatoririlecredincioºilor.

Credincioºii parohiei au urmãtoareledrepturi: de a beneficia de asistenþãreligioasã, de a alege ºi a f i aleºi înorganismele parohiale, de a beneficia deajutor filantropic, dupã posibilitãþile parohieiºi în situaþii deplin justificate.

Credincioºii parohiei au urmãtoareleîndatoriri:

- de a susþine, întãri ºi mãrturisi credinþaBisericii Ortodoxe; de a vieþui potrivitînvãþãturii de credinþã ortodoxã;

- de a participa la sfintele slujbe; de a seîmpãrtãºi cu Sfintele Taine; de a împlinifaptele milei creºtine; de a întreþine ºi a ajutaBiserica ºi pe slujitorii ei.

3. Situaþii excepþionale: a) filia.Comunitatea credincioºilor care nu poate

susþine cu mijloace proprii organizarea ºifuncþionarea unei parohii, prin hotãrâreaConsiliului Eparhial se poate alãtura la ocomunitate vecinã, împreunã cu careformeazã parohia. În acest caz, comunitateacare se alãturã poartã denumirea de filie, iarmembrii sãi au aceleaºi drepturi ºi îndatoririfaþã de parohie ca ºi cei din comunitatea lacare se alãturã.

Nu-þi irosi timpulurând pe cineva!

“Doi prieteni mergeau prin deºert. La unmoment dat, cei doi prieteni au avut o ceartã,iar unul din ei ºi-a plesnit prietenul. Pe celplesnit l-a durut, însã, fãrã sã spunã ceva, ascris în nisip: „Azi, prietenul meu cel mai bunm-a plesnit”.Au continuat pe jos pânã când au gãsit o oazã,unde au decis sã facã baie. Cel care fuseseplesnit a rãmas prins în noroi ºi a începea sãse scufunde, însã prietenul sãu l-a salvat. Dupãce fusese salvat din scufundare, el a scris pepiatrã: „Azi, prietenul meu cel mai bun mi-asalvat viaþa”.

Cel care ºi-a plesnit prietenul a întrebat:„Dupã ce te-am rãnit, ai scris în nisip, ºi acumscrii pe piatrã…de ce?” Prietenul sãu i-arãspuns: „Când cineva ne rãneºte, ar trebuisã scriem acel lucru în nisip, unde vânturileiertãrii îl pot ºterge uºor. Însã când cinevane face un bine, trebuie sã gravãm acel lucruîn piatrã, unde nici un vând nu îl poateºterge.”

Învaþã sã îþi scrii durerile în nisip ºi sãgravezi câºtigurile în piatrã!

Se spune cã e nevoie de un minut pentrua gãsi o persoanã specialã, o orã pentru a oaprecia, o zi pentru a o iubi, dar o viaþãîntreagã pentru a o ierta. „Fericirea nu esteceva ce gãseºti, este ceva ce creezi.” Viaþaeste prea scurtã pentru a-þi irosi timpul urândpe cineva. Bucurã-te de fiecare moment alvieþii!”

CE ESTE PAROHIA ªI CUMFUNCÞIONEAZÃ EA? (I)

Conform legislaþiei bisericeºti ºi realitãþii concreteb) Îtrajutorarea frãþeascã a

parohiilor: prin hotãrârea ConsiliuluiEparhial, parohiile cu posibilitãþi economice(mai ales cele din mediul urban) ajutãparohiile sãrace ºi cu un numãr mic decredincioºi. În acest sens, ajutorul poate fioferit ºi de Centrul Eparhial.

4. În eparhiile Bisericii OrtodoxeRomâne, þinând cont de condiþiile misionar-pastorale ºi de numãrul de credincioºi, deposibilitãþile materiale, ca ºi de situarea lorîn mediul urban ºi rural, parohiile sunt de3 categorii, pe baza unor criterii stabilitede consiliile eparhiale.

Clasificarea pe categorii a parohiilor seaprobã de Permanenþa Consiliului Eparhial,în baza raportului cuprinzând datele statisticeoficiale (numãr de credincioºi, condiþiimateriale, zonã geograficã, media de vârstãa credincioºilor etc.).

5. Rostul ºi menirea unei parohii:Rostul principal pe care îl are o parohie

este pãstrarea neºtirbitã a adevãratei credinþecreºtine ºi extinderea cât mai largã a vieþii înHristos în rândul membrilor ei. Toate celelalteaspecte de ordin administrativ-material suntsubordonate ºi subsumate acestei finalitãþiprincipiale.

6. Organizarea parohiei:Fiecare parohie este condusã ºi

reprezentatã de un preot paroh. În derulareaactivitãþilor specifice parohiei acesta esteajutat de consiliul parohial ºi comitetulparohial, organisme alese de AdunareaParohialã.

Preotul paroh este delegatul episcopuluiîn parohie. El este pãstorul sufletesc alcredincioºilor din parohie, iar în activitateaadministrativã este conducãtoruladministraþiei parohiale ºi preºedinte alAdunãrii Parohiale, al consiliului parohial ºial comitetului parohial. Numirea saurevocarea din oficiul de paroh se face de cãtreepiscop într-o ºedinþã a PermanenþeiConsiliului eparhial, având

în vedere calitatea activitãþii desfãºuratede acesta.

Un preot, obosit sã asculte tot felul de scuze invocate de unii care nu merg la Bisericã, ascris urmãtoarele:

Câteva motive, pentru care nu mã spãl:Pentru cã mi-a fost impus sã mã spãl de mic.Pentru cã nu am fost învãþat din copilãrie sã mã spãl.Cei care se spalã sunt niºte fãþarnici, pentru cã se vãd mai curaþi ca alþii.Nu pot hotãrî care sãpun e mai bun.Cândva mã spãlam, dar dupã aceea m-am sãturat.Eu mã spãl doar de sãrbãtorile mari – de Crãciun ºi Paºte.Nu am prieteni care sã se spele.Voi începe sã mã spãl când voi fi bãtrân ºi murdar.Nu am timp sã mã spãl.Iarna apa e prea rece, iar vara – prea caldã.Nu doresc ca pe seama mea sã facã bani producãtorii de sãpun.Eu mã spãl în suflet.Sãpunul a fost inventat de niºte ºmecheri, pentru cã nu existã nici murdãrie nici curãþenie.Toate rãzboaiele în lume sunt din cauza sãpunului.ªtiinþa a demonstrat cã nici un fel de sãpun nu eliminã complet murdãria. De aceea

spãlatul este curat falsificare ºi opiu pentru zoioºi.Orice sãpun conþine substanþe toxice care dãuneazã sãnãtãþii.Copilul nu trebuie învãþat de mic sã se spele. Când va creºte, singur trebuie sã hotãrascã

dacã sã se spele ori nu, ºi cu care sãpun.

Cãutarea Fericiriimare, cel care porneºte spre partea de jos acorpului, trimiþi energie ºi iubire spre toþiceilalþi. Prin circuitul mic, cel care porneºteîn sus, comunici cu fiinþele mai evoluate decâttine – cu îngeri, arhangheli, heruvimi,serafimi, ºi aºa mai departe. Fii sigur cã veiprimi de la ei mai mult decât reuºeºti sã oferilor. ªi ai dreptul ºi la cel de-al treilea circuit,ca sã poþi funcþiona ºi tu…

- Oh, ce simplu e!- Da, e simplu ca bunã ziua!- ªi ce-mi mai recomandaþi, ce sã fac când

ajung jos?- Încearcã sã identifici ce anume îþi

produce bucurii reale. Încearcã sã lãrgeºtiaceastã listã. Bine, îþi recomand sã te þii înlimita bunului simþ. Daca o treci, riºti sã-þistrici fericirea. ªi exerseazã cele trei tipuride iubire, cele trei circuite ale inimii.

ªi încã un lucru: încearcã sã zici „Teiubesc” cât mai des, dar întotdeauna din toatãinima.

- Deja mã simt fericit!- Mã bucur pentru tine! Însã totuºi m-aº

bucura dacã te-ai duce înapoi ºi ai exersa acolojos, ca sã vii fortificat aici sus, când îþi vinerândul.

- Vã mulþumesc – mã simt atât de fericit!- Fericirea ta e ºi fericirea mea ºi îþi

mulþumesc pentru cã mi-o dai – încheiaseJudecãtorul.

Spiritul dezîncarnat se umplu deîncredere în viitor ºi plonjã înapoi în corpulsãu aflat pe cearºaful alb al clinicii dereanimare.

Aparatele electrice conectate la corpulsãu începuserã sã semnalizeze reapariþiavieþii. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere devânt. Tiptil-tiptil, inima începea sã batã.Electrocardiograma desena o curbã tot maiarmonioasã. Ochii pacientului încã nu sedeschiseserã dar pe faþa lui se aºternu oliniºte divinã.

Doctorii rãsuflaserã uºuraþi. Se gândiserãla marea minune: viaþa. Un pacient reîntorsdin înalt valora pentru ei cât un nou-nãscut.

- Tipul, mai mult ca sigur a învãþat ceva,acolo Sus – zise unul dintre doctori.

- Pãi da… nu cred cã s-a întors datoritãelectroºocului, cã îmi pierdusem încredereaîn el, la un moment dat – adaugã un alt halatalb.

sursa-net

DestinDaniela PÃNÃZAN LÖRINCZI

Am luat un ceas de întâlnire ºi l-amdãruit þie, sã fii al meu... I-am fixat un destinîn ora de iubire a veºniciei ºi l-am rugat sã-mi fie prieten, stãpân, mire... ªi l-am rugatmai apoi sã rãmânã în Lumina Linã asufletului înveºnicit cu mantia Iubirii dinDor de Dragoste de Dumnezeu...

În destinul nostru hãrãzit de Sus, noirãmânem în veºnicie Iubire!

MERINDE PENTRU SUFLET

EI S-AU NÃSCUT ÎNMARTIE

GAZETA HÂRTIBACIULUI2015 7

Noi le dorim sãnãtate, bãtrâneþe liniºtitã ºi bucurii din partea urmaºilorCelor ce nu mai sunt, le dorim odihnã veºnicã de-a dreapta Tatãlui.

Armenciu Simion 01 martie 87 de ani NocrichBoroghinã Gheorghe 01 martie 86 de ani Ghijasa de SusFrãþilã Acsente 01 martie 82 de ani VecerdMaca Ioan 01 martie 81 de ani NetuºNeamþu Maria 03 martie 86 de ani AlþînaButa Nicolae 03 martie 86 de ani StejãriºuOprean Ioan 04 martie 97 de ani MoardãºBotza Filip 06 martie 83 de ani ZlagnaIoaneº Viorelia 07 martie 85 de ani HosmanBungãrzan Ioan 07 martie 85 de ani Ghijasa de SusStãnilã Augustin 07 martie 82 de ani MihãileniOliu Iovu 09 martie 94 de ani BîrghiºLazãr Cornel 09 martie 89 de ani CaºolþRãduþ Maria 09 martie 85 de ani AlþînaVâºtea Maria 09 martie 83 de ani BîrghiºDraºovean Auguatin 10 martie 85 de ani RoºiaAron Lucreþia 10 martie 83 de ani RoºiaLonghin Gheorghe 10 martie 82 de ani RetiºBorcea Traian 11 martie 84 de ani CornãþelOprean Paraschiva 12 martie 90 de ani MoardãºLenghel Ana 12 martie 80 de ani ChirpãrLaptea Lucreþia 13 martie 91 de ani ªomartinªtefan Eleonora 13 martie 85 de ani Ghijasa de Josªtefenel Maria 13 martie 84 de ani Ighiºu VechiIonuþ Maria 13 martie 82 de ani SãsãuºGrancea Maria 15 martie 82 de ani VeseudVanga Iosif 14 martie 87 de aniNocrichVasiu Radu 16 martie 88 de ani NoistatMuntean Ioan 17 martie 86 de ani CaºolþCriºcã Lucreþia 17 martie 83 de ani ªalcãuHarbãdã Elena 18 martie 91 de ani NetuºRogozan Simion 18 martie 89 de ani Ighiºu Vechiªamu Elena 18 martie 86 de ani NocrichBãcilã emilian 18 martie 82 de ani NucetDuma Maria 19 martie 88 de ani ÞichindealBurduhos Oniþa 19 martie 83 de ani IacobeniOros Ana 20 martie 89 de ani Ighiºu VechiIgnat Teodora 20 martie 88 de ani VãrdComºa Victoria 20 martie 83 de ani Ghijasa de SusMuºoaie Petru 20 martie 83 de ani MarpodBorghinã Livia 21 martie 82 de ani Ghijasa de JosBoghiu Gheorghe 24 martie 85 de ani DaiaDuca Ana 24 martie 84 de ani PeliºorRusu Lucreþia 26 martie 89 de ani ªomartinLascu Aurelia 27 martie 83 de ani VãrdLungu Matei 28 martie 90 de ani AlþînaIfteni Mitra 28 martie 89 de ani NocrichBibu Eleonora 29 martie 82 de ani FofeldeaBrezae Nicolae 31 martie 91 de ani Alþâna

DAN HERCIUcred în minciuni spuse frumoscu nervºi totalã detaºare de efectcred ºi în femei câteodatãrespectând clauza deconfidenþialitatesunt momente în care cred ºi în dumnezeudin tot sufletul ãstade zic unii cã are 21 de grameîi iubesc pe hendrix ºi b.b.kingla fel de mult cum îi urãsc pe falºii sinucigaºice plâng complicatîmi e fricã la fel de mult cum îmi e foamediferã doar soluþiileºi limita(mã gândeam cum ar suna o grevã a foamei

de fricã…e la fel, oare, cum ai fuma haº într-o mânecã

de noapte,când, de fapt ai putea sã salvezi lumeaprintr-un pelerinaj la Ierusalim?)………………………………………………………reducerea la absurddevine soluþia la modãce dracu’ mai conteazã ce a spus nietzschesau ciorancând, de faptiubirea este cea mai ironicãformã de privare de libertateiarmoartea este clona posibilului zâmbetde dupã

Vise colorateMagda Ignat

Mi-am strâns visele

într-un buchet,

le-am dat culoare,

au prins suflet,

adunându-se într-un cvartet

au început sã cânte

dragostei au dat savoare

ºi fluturii au început sã zboare.

Vise-n roºu pentru-ndrãgostiþi,

adunate-n inimioare,

galben ochiul sã-l încânte,

albastrul, patã de culoare,

verdele speranþã pentru ne/iubiþi.

ºi restul de culori sunt importante

sã întregeascã cvartetul,

va fi un concert aparte,

sã anime sufletul

celor cu simþurile moarte.

Dãruiesc vise-n buchete,

le dau drumul mai departe,

celor ce mult se iubesc,

sã scape de vise deºarte.

STRIGÃTURI DINMOVILE

Mînã caii, pogãnici,Cã-þi dau fuior sã-þi faci bici.Ca sã mîni caii mai tare,S-ajungeþi în sat cu soare,Sã vã vadã oameniiPentru ce-ai bãtut caii.Pentru-o rugã înfloritã,Pentru o fatã vestitã.Cã nu-i cu haine cumpãrate,Cã-s de mîna ei lucrate.

O, drãguþã de mireasã,Ca garoafa din fereastrã.Tînãrã ºi frumuºeaParc-ar fi o viorea.

Vai de mine ce de om,Pare c-a-nflorit un pom.De nu-i pom cu frunzã deasã,Cã-i nunta noastrã aleasã.ªi nu-i pom cu multe floriCã sînt fete ºi feciori.

Mîndruliþã, draga mea,Tot aºa þi-a zis lumeaCã nu te mãriþi de rea;Dar þi-ai pus pe cap cununãªi te-ai mãritat de bunã.

Poþi sã fii, mire-mpãcatCe mireasã þi-ai luat.ªtie þese, ºtie coaseªi poartã haine frumoase.Meºterã la cusãturãªi la vorbele din gurã.ªtie pâinea s-o frãmînteªi pe om cum sã-l invite.ªtie pâinea cum se coaceªi o hainã cum s-ombraceDe, la cine-o vede-i place.

Floricica fragilor,Uitaþi-vã dragelor,ªi pretine ºi duºmane,La caru’ nostru cu haine.Tot cu haine îndoite,Neveste-frumos gãtite.Uitaþi-vã, dragelor,La alesul vãrgilor.Care vreþi s-aveþi la fel,Haideþi sã vã dãm model.

Foicicã de pe ºesAi ales, fatã, ales.Dintr-un buchet plin de flori,Dintr-o frunte de feciori.Ai ales ºi ai luatCe þi-a fost þie mai drag.Ai luat fir de siminic,Fecior frumos ºi voinic.Ai luat fir de busuioc,Fie-þi, fatã, cu noroc.

În mine larg Tuþi-ai deschis

oceaneLorinkzi Francisc Mihai

În mine larg Tu þi-ai deschis oceane

Carafa sufletului ai umplut

M-ai inelat cu fructul ne-nceput

Ca un boier mi-ai dãruit noiane.

Iubirea Ta mi-a acordat vioara

În orchestra vieþii m-ai lãsat sã cânt

Gingaºe acorduri am sculptat în vânt

Partituri de aur îmi erau comoara.

Ciorchinii graºi se-apleacã peste suflet

În casa Ta roadele-n amiazã cresc

Slujirea este-un tainic umblet

În grãdinile palatului ceresc.

Tandru mã porþi în palme-n tainic sunet

În graþia dragostei mã unduiesc.

ªoapte dinmormânt

Ioan Gligor Stopiþã

„M-am întors din nou în sângele mamiiCum se întorc în secundã toþi aniiPetrecuþi de mine-n joacã ºi visareCa sã pot putrezi în albã uitare!

S-au întors corãbiile toate-n pãdureEcou s-a întors în tãiº de secure,Cenuºile-n trupuri, în trunchiuri ºi-n oase,Amurgurile toate-n pietre colþuroase!

S-a-ntors ºi muntele iar în câmpie.Cântecul în primul tril de ciocârlieLumina din stele în mici licuriciªi toþi uriaºii s-au întors pitici!

S-a-ntors ºi lacrima-n ochiul stãtut,Ca toate sfârºiturile sã poarte început!Iar eu m-am întors gol, neîntinat ºi

nepriceput

StrigãturiCulese de prof. Mircea Drãgan -Noiºteþeanu

8

Colectiv de redacþie: Ilarion Bârsan, Mircea Drãgan,Marius Halmaghi, Bogdan Albu, Cãtãlin Varga,Ioan Vulcan-Agniþeanul

Tipar: Tipo Trib Sibiu EDITURA ETAPE SIBIU

ISSN 2066-8708

GAZETA HÂRTIBACIULUI 2015

COLEGIUL DE REDACÞIE AGNITA

Str. P-þa Republicii nr. 19,Tel.: 0736 621 035

www.gazetahartibaciului.roe-mail: barsan.avh@gmail.com

orele 800 - 1500

Peste 220 de lole au participat la paradadin acest an spre bucuria agniþenilor ºi maiales spre admiraþia numeroºilor turiºti carevin din ce în ce mai mulþi sã vadã minunatulspectacol „Fuga lolelor” din Agnita.

În acest sens este lãudabilã iniþiativainstituþiilor de învãþãmânt din Agnita carerealizând proiecte pentru promovareatradiþiilor au avut parte de musafiri specialiveniþi sã vadã, sã se mire ºi sã se bucure deacest spectacol.

Un asemenea proiect intitulat „Obiceiuriºi tradiþii sãseºti”, realizat ºi coordonat deprofesorii Rodica Creþu, Andreea Godan ºiIoan Creþu, având ca parteneri Grãdiniþa cuPP Agnita, Grãdiniþa cu PP nr 22 Sibiu,Gimnaziul GD Teutsc ºi Muzeul VãiiHârtibaciului Agnita a adunat la parada loleloro mulþime de prichindei din Sibiu ºi Agnita.

În „Argumentul” ce vizeazã acest proiect,iniþiatorii lui menþioneazã;

ªcoala gimnazialã „Ilarion Cociºiu” dinRetiº, judeþul Sibiu, e o instituþie frumoasã,pititã pe coama unui deal, cu copii cuminþi,buni ºi (poate prea) modeºti. L-am cunoscutpe cel mai bun dintre aceºti copii buni. Uncopil sã-l pui pe ranã, sincer uimit cã cinevaeste curios de persoana lui.

Tânãrul Silviu Pãcuraru de 14 ani, estecel mai bun elev al ºcolii din Retiº. Cum estebun? „Conºtiincios. Prietenos. Este foartebun coleg. Este foarte prietenos. Esteprototipul copilului cuminte. Probleme? Îmiface probleme câteodatã, tocmai pentru cãeste prea cuminte, prea serios. Este chiarprea matur pentru vârsta lui”, cu acestecuvinte elogioase mi l-a prezentat dirigintalui, Mihaela Olaru. Dacã la aceastã prezentareadãugãm ºi realitatea aflatã din notele dincatalog, note care i-au asigurat o medie foarteapropiatã de 10 în anul ºcolar precedent, pedeasupra obþinând deja un punctaj foartemare la recentele simulãri ale examenuluide evaluare naþionalã, trebuie sã credem cãîntr-adevãr bun. El nu este convins de asta.Nu ºtie cã meritã sã fie scos în faþã, arãtat caun exemplu de urmat. „Sunt foarte surprinscã cineva s-a gândit la mine sã mã premieze.Eu nu învãþ pentru note. Nici pentru premii.Cu toþi trebuie sã învãþãm dacã vrem sãajungem ceva în viaþã. Învãþãm pentru viitorulnostru”, s-a scuzat Silviu.

Silviu, un tânãr adolescent înalt ºifrumos, este încã un copil care nu ºtie cât demândrii sunt de el atât pãrinþii, cât ºiprofesorii din ºcoalã. Nu e de mirare, dacãprivim un pic în gândurile lui Silviu.

CEA MAI MARE PASIUNE, FLORILEAm vrut sã aflu care sunt materiile lui

Zi de sâmbãtã, zi de weekend în caremajoritatea tinerilor care au serviciu sebucurã ºi încearcã sã se distreze cât mai bine.Unii se duc la schiat, pânã mai e zãpadã, uniila ºuete prin baruri, alþii se odihnesc pentrua se deslãnþui la noapte prin discoteci, mãrog, fiecare dupã preferinþe ºi putinþefinanciare.

Pe Valea Hârtibaciului soarele cu dinþi edin când în când acoperit de noriameninþãtori purtaþi de la nord spre sud deun vânt rece care accentueazã senzaþia de frig.Într-un cuvânt, vreme de stat în casã cã peafarã-i rost de boalã.

ªi cu toate astea un grup de tineri ºi-augãsit loc de distracþie într-un vagon garat peo linie ruginitã din fosta garã Agnita - Coveº.Lipsa geamurilor fãcea ca vântul rece sã fieºi mai greu de suportat dar lor nu le pãsa ºicu cãciuliþele de lânã trase pe urechi profitaude wekkend ºi continuau sã se distreze. Unulse folosea de un flex cu care lustruia o bucatãde tablã, doi frecau pereþii vagonului cuºmirghel, unul curãþa cu ºpaclul vopseauaveche iar cel mai priceput mânuia o pensulãpe care o înmuia în vopsea verde ºi apoi dãdeacu ea pe pereþii vagonului. Se distrau întãcere, poveºtile i-ar fi întrerupt din lucru ºifrigul ar fi devenit ºi mai nesuferit.

MUSAFIRI LA LOLEcadre didactice ºi 35 de pãrinþi care s-auîntâlnit la Agnita cu 15 preºcolari de la grupagermanã având ca educatoare pe RobuPetronela .

Dacã la spectacolul din centrucuriozitatea s-a amestecat cu teama, ce i-aþinut lipiþi de pãrinþi, întâlnirea micuþilor cuun grup de lole la grãdiniþã, le-a dat prilej sã-ºi manifeste interesul pentru costume dar maiales pentru bice ºi talãngi, mai puþin pentrumãºti. Dupã ce s-au fotografiat cu grupul delole copiii ºi pãrinþii au pãºit în claselegrãdiniþei, unde au luat loc la mesele plinecu gogoºi au fost serviþi cu ceai ºi sucuri, auascultat povestea lolelor ºi li s-a descriscostumul cu toate elementele lui.

Amintirea acestei vizite în Agnita vadãinui în memoria pãrinþilor dar mai ales aprichindeilor.

O altã vizitã împortantã a fost realizatã

„Aprecierea culturii sãseºti, dorinþa dea pãstra peste veacuri crâmpeie dinobiceiurile ºi tradiþiile acestei culturi, dar ºiregretul cã prea puþini mai sunt aceia caremai încearcã sã transmitã mai departe acestetradiþii ºi obiceiuri, ne-a întãrit convingereasã acordãm o atenþie sporitã activitãþilor defamiliarizare a copiilor cu unele elementetradiþionale sãseºti. Considerãm cã aceastaeste o datorie ºi o rãspundere moralã,deoarece majoritatea copiilor de la secþiagermanã provin din familii de etnie românã....

Ne-am propus sã desfãºurãm acestproiect cu tema “Obiceiuri ºi tradiþii sãseºti”deoarece numai educându-i de mici pe copiiinoºtri, prin diverse activitãþi desfãºurate înfamilie ºi în unitãþile de învãþãmânt, sãîndrãgeascã limba pe care o vorbesc ºiobiceiurile acestei etnii, ne putem asigura cãtradiþiile vor avea continuitate în generaþiileurmãtoare. Acest proiect reprezintã un izvorde bucurie ºi satisfacþie care creeazã copiiloro stare de bunã dispoziþie favorabilã atâtdezvoltãrii psihice, fizice cât ºi estetice. Copiiisunt dornici sã se implice în astfel de activitãþiîn care sã se simtã importanþi, sã ºtie cãactivitãþile lor contribuie la pãstrarea ºipreþuirea acestor comori inestimabile cedefinesc un popor fãcându-l unic, statornic ºinemuritor în ciuda scurgerii timpului”

De la secþia germanã a Grãdiniþei nr. 22din Sibiu au participat 25 de preºcolari, 4

de un grup de clujeni de la Forumul Democratal Germanilor.

Excursia de la Cluj a fost organizatã dePreºedintele Forumului democrat algermanilor din Cluj Napoca, Prof. Conf. Univ.Doctor, Ioana Velica, prin Forumul democratal germanilor din Cluj Napoca, pentru a vedeaobiceiurile sãseºti.

Au participat 36 de personae:reprezentanþi ºi membrii ai ForumuluiDemocrat al Germanilor din Cluj Napoca,studenti ºi profesori de la Colegiul Studenþescde Performanþã Academina a UniversitãþiiBabeº Bolyai, Cluj Napoca ºi masteranzi laGermanisticã de la Modulul de Pedagogie aUniversitãþii Babeº Bolyai Cluj Napoca.

Au fost aºteptaþi ºi însoþiþi de directorulªcolii Gimnaziale G.D.Teutsch Agnita, prof.Floriþã Marina de prof. Creþu Ionel ºi prof.Creþu Rodica. Au admirat parada lolelorspectacolul din centru ºi le-au însoþit pânã laFIPA.

În sala mare a primãriei au fost primiþide consilierii locali ºi de primarul IonelDragoman ºi întâmpinaþi de un grup de lole.

Dupã ce au vizitat oraºul ºi pensiuneadin centru þãrii s-au oprit la CDI-ul ªcoliiGimnaziale G.D.Teutsch Agnita unde au fostinformaþi mai detaliat despre acest obiceiprintr-un PPS.

S-au despãrþit exprimându-ºi bucuria cãau venit ºi dorinþa de a reveni.

preferate. „Româna, istoria, geografia,matematica , fizica...”, ºi a trebuit sã-lîntrerup. M-a convins cã, de fapt, îi plac toate.Iar despre profesori? „Toþi. Se poartã frumoscu noi, ne învaþã, ne ascultã, sunt corecþi faþãde noi”, spune Silviu. Aprecierea faþã decorectitudine reiese ºi din visul lui pentruviitor. „Vreau sã devin poliþist. De ce? Îmiplace sã-i ajut pe cei neajutoraþi. Îmi placedreptatea ºi corectitudinea”, afirmã tânãrul.Acasã, el este responsabil cu bunãstareatuturor animalelor din bãtãturã. Preferatelelui? Florile! Da, nu e o greºealã. Cel mai multîi plac florile. Trandafirii, palmierii pitici, detoate. Florile crescute de el sunt printre celemai frumoase din sat. Îi place însã ºi fotbalul,sporturile. Un tânãr cu adevãrat complet.Mama lui, emoþionatã pânã dincolo de lacrimiîºi priveºte fiul ca pe o adevãratã comoarã.Se vede cã tinerii cei mai buni nu se aflã laºcolile renumite din marile oraºe. Aceºti copiibuni de la sate au în schimb un bun simþ nativcare îi face cu totul deosebiþi. „Silviu este celmai bun elev al nostru dar avem mulþi alþiicare îi calcã pe urme. Copii buni, harnici ºiextrem de modeºti. Ei, din pãcate, trãiesc cuideea cã nu meritã atenþie specialã din parteasocietãþii. Au impresia cã toatã atenþiaspecialã din partea societãþii este concentratãpe cazurile sociale sau pe cei inadaptaþi dindiferite motive. De aceea este extrem debeneficã premierea acestor copii, doar aºa îºipot da ºi ei seama de valorile care se ascundîn ei ºi pot fi exemple pentru cei din jurullor”, a arãtat directorul ºcolii, Grigore Moga.

Articol de Edith Vereº, preluat dinpublicaþia „Romgaz investeºte în educaþia ta”

SILVIU PÃCURARU, UN COPILSÃ-L PUI PE RANÃ

DISTRACÞIE ÎN VAGONUL MOCÃNIÞEIErau o parte din acei tineri frumoºi,

minunaþi ºi nebuni, constituiþi în asociaþia„Prietenii Mocãniþei” cãrora le-a intrat în capcã obiectele astea de pe Valea Hârtibaciului,adicã linia feratã îngustã, ºi douã vagoane(deocamdatã) pot deveni un brand al zoneidacã li se adaugã ºi o locomotivã pe mãsurã.

Toatã lumea le spune cã Mocãniþa nu vamai funcþiona, inclusiv Consiliul Judeþean, alcãrui preºedinte a promis înainte de alegericã o va pune în funcþiune dar a renunþat laaceastã idee, pentru cã sunt alte prioritãþi ºiaceasta nu aduce venituri dar ei nu se lasã.

Ei se distreazã în timpul liber reparândvagoane, curãþind linia ºi plimbând copiii cumotodrezina ºi cu ciclodrezina pe traseul dela Cornãþel la Hosman, când e cald ºi timpfrumos. Ei nu vor sã lase sã moarã aceastãidee minunatã numitã Mocãniþa de pe ValeaHârtibaciului. Pentru ei Mocãniþa a devenitun scop în viaþã, un scop nobil pe care puþiniîl înþeleg. Pentru a înþelege asemenea lucrurieste nevoie de un anumit caracter, dealtruism, de dragoste de oameni, de dragostede locuri, de lucruri ºi mai ales de dragostede þarã. Ei au un asemenea caracter ºi chiardacã nu-i ajutã cei care au puterea s-o facã, eivor reuºi. Pentru cã sunt din categorialuptãtorilor care înving.

I. Bârsan