Upload
dana-mirela-sorescu
View
56
Download
9
Embed Size (px)
DESCRIPTION
fizio
Citation preview
FIZIOPATOLOGIE
ROSU – ADEV ALBASTRU+ ROSU - NU ST SIGUR
1. In insuficienta cardiaca debitul cardiac:
nu se modifica
scade
creste
2. In insuficienta cardiaca viteza de circulatie a sangelui:
nu se modifica
scade
creste
3. In insuficienta cardiaca presiunea venoasa:
nu se modifica
scade
creste
4. In insuficienta cardiaca presiunea intracardiaca:
nu se modifica
scade
creste
5. In insuficienta cardiaca consumul de oxigen:
nu se modifica
scade
creste
1
6. In insuficienta cardiaca masa sanguina totala:
nu se modifica
scade
creste
7. Insuficienta ventriculara stanga:
este o forma clinica a insuficientei cardiace
este o forma clinica a insuficientei circulatorii
este o forma clinica a insuficientei cardiace globale
8. Insuficienta ventriculara dreapta:
este o forma clinica a insuficientei cardiace
este o forma clinica a insuficientei circulatorii
este o forma clinica de hipoxie periferica
9. Insuficienta cardiaca globala:
este o forma clinica a insuficientei cardiace
este o forma clinica a insuficientei circulatorii
este o forma clinica de hipoxie periferica
10. Astmul cardiac:
este o forma clinica a insuficientei cardiace
este o forma clinica a Insuficientei ventriculare stangi
este o forma clinica a Insuficientei ventriculare drepte
2
11. Edemul pulmonar acut:
este o forma clinica a Insuficientei ventriculare stangi
este o forma clinica a insuficientei cardiace
este o forma clinica a Insuficientei ventriculare drepte
12. Cardiopatia ischemica se clasifica in:
cardiopatie ischemica dureroasa si cardiopatie ischemica nedureroasa
angina pectorala si infarct
angina pectorala, sindrom intermediar si infarct
13. Cardiopatia ischemica dureroasa se clasifica in:
angina pectorala, infarct si moarte subita
angina pectorala si infarct
angina pectorala, sindrom intermediar si infarct
14. Cardiopatia ischemica nedureroasa se manifesta prin:
modificari ECG si moarte subita
insuficienta cardiaca si tulburari de ritm
insuficienta cardiaca, tulburari de ritm, modificari ECG si moarte subita
15. Cauza cardiopatiei ischemice este:
insuficienta coronariana
insuficienta cardiaca
o tulburare de ritm
3
16. Insuficienta cardiaca, tulburari de ritm, modificari ECG si moartea subita sunt
manifestari ale:
cardiopatiei ischemice dureroase
cardiopatiei ischemice nedureroase
insuficientei aortice
17. Cauza cea mai frecventa a cardiopatiei ischemice este:
o tulburare de ritm
ateroscleroza arterelor coronare
insuficienta aortica
18. In infarctul miocardic aspectul esential este:
leziunea
ischemia
necroza
19. Hipertensiunea arteriala (HTA) se clasifica din punct de vedere etiologic in:
esentiala si secundara
esentiala, primara si secundara
esentiala si primara
20. In hipertensiunea arteriala TA maxima (sistolica) are valoarea:
peste 160 mm Hg
peste 100 mm Hg
peste 140 mm Hg
4
21. TA minima (diastolica) indica hipertensiunea arteriala, atunci cand are valoarea:
peste 90 mmHg
peste 100 mmHg
peste 110 mmHg
22. Cea mai frecventa forma de hipertensiune arteriala secundara este:
HTA renala
HTA din feocromocitom
HTA din sindromul Cushing
23. Feocromocitomul este:
o tumora a hipofizei
o tumora a glandei medulosuprarenale
o tumora a glandei corticosuprarenale
24. In feocromocitom creste secretia de:
adrenalina si noradrenalina
aldosteron
vasopresina
25. Valoarea normala a tensiunii arteriale sistolice (maxime) este mai mare sau egala cu:
100 mm Hg
140 mm Hg
90 mm Hg
5
26. Valoarea normala a tensiunii arteriale sistolice ( maxime) este mai mica sau egala cu:
160 mm Hg
140 mm Hg
100 mm Hg
27. In sindromul Cushing creste secretia de:
cortizol
aldosteron
glucagon
28. In sindromul Conn creste secretia de:
cortizol
aldosteron
glucagon
29. Hipertensiunea arteriala apare in:
sindromul Cushing
sindromul Conn
variantele A si B sunt corecte
30. In HTA renala mecanismul fiziopatologic de baza este:
sistemul renina- angiotensina
cresterea sintezei de aldosteron
cresterea presiunii in artera renala
6
31. Renina este:
un hormon
un mediator chimic
o enzima
32. Angiotensina II are efect:
vasodilatator
vasoconstrictor
anti-aldosteron
33. Angiotensinogenul este :
un hormon
un mediator chimic
substratul asupra caruia actioneaza renina
34. Tetanosul se poate manifesta clinic prin:
cresterea tensiunii arteriale
scaderea tensiunii arteriale
soc anafilactic
35. Medicamentele simpatomimetice:
cresc TA
nu modifica TA
scad TA
7
36. Hemoragiile cerebrale insotite de hipertensiune intracraniana:
scad TA
cresc TA
nu modifica TA
37. Traumatismele craniocerebrale insotite de hipertensiune intracraniana:
scad TA
cresc TA
nu modifica TA
38. Leziunile medulare complete deasupra segmentului T6 pot determina:
cresterea tensiunii arteriale
scaderea tensiunii arteriale
variantele A si B sunt corecte
39. In tetanos poate apare HTA prin:
hiperactivitate simpatica
hiperactivitate parasimpatica
cresterea sintezei de aldosteron
40. Medicamentele simpatomimetice:
nu modifica TA
cresc TA
scad TA
41. In sindromul Cushing in peste 85% din cazuri:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala 8
nu se modifica TA
42. In coarctatia de aorta:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu se modifica TA
43. In stenoza arterei renale:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu se modifica TA
44. In feocromocitom:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
tensiunea arteriala nu se modifica
45. Cea mai frecventa forma de HTA este:
HTA renala
HTA esentiala
HTA secundara
46. In nefropatii sistemul renina-angiotensina este:
inhibat
activat
nemodificat
9
47. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
tensiunea arteriala nu se modifica
48. Stimularea sistemului nervos vegetativ parasimpatic:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
tensiunea arteriala nu se modifica
49. Rezistenta periferica crescuta:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
50. Debitul cardiac scazut:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
51. Vascozitatea scazuta:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
10
52. Elasticitatea scazuta a peretilor arteriali:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
53. Angiotensina II:
nu modifica secretia de aldosteron
scade secretia de aldosteron
creste secretia de aldosteron
54. Corticosteroizii:
scad volemia
cresc volemia
nu modifica volemia
55. Volemia crescuta:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
56. In coarctatia de aorta sistemul renina-angiotensina este:
inhibat
activat
nemodificat
11
57. In sindromul Cushing:
scade volemia
creste volemia
nu se modifica volemia
58. In sindromul Conn:
scade volemia
creste volemia
nu se modifica volemia
59. HTA esentiala se mai numeste si:
HTA renala
HTA endocrina
primitiva
60. HTA reprezinta cresterea:
presiunii sistolice
presiunii diastolice
oricarei componente (sistolice si/sau diastolice)
61. Hipotensiunea arteriala se caracterizeaza prin:
scaderea TA sistolice sub 100 mm Hg
scaderea TA sistolice sub 90 mm Hg
scaderea TA sistolice sub 80 mm Hg
62. Sincopa este o forma de:
HTA
Hipotensiune arteriala 12
hipocalcemie
64. In sincopa starea de constienta:
e suspendata temporar
nu se modifica
e usor alterata
65. Volemia crescuta:
creste tensiunea arteriala
scade tensiunea arteriala
nu modifica TA
66. Hipotensiunea ortostatica se datoreaza:
anemiei
hipocalcemiei
hipertoniei vegetative
67. In lipotimie starea de constienta:
e suspendata temporar
nu se modifica
e usor alterata
68. Sincopa mictionala este de origine:
cardiaca
nervoasa (neuroreflexa)
renala
13
69. Sincopa tusigena este de origine:
cardiaca
nervoasa (neuroreflexa)
respiratorie
70. Sincopa cardiaca este cauzata de:
scaderea debitului cardiac
scaderea rezistentei periferice
scaderea volemiei
71. In insuficienta adenohipofizara TA:
creste
nu se modifica
scade
72. In insuficienta corticosuprarenaliana cronica TA:
creste
nu se modifica
scade
73. In insuficienta tiroidiana TA:
creste
nu se modifica
scade
14
74. In insuficienta gonadica TA cel mai frecvent:
scade
nu se modifica
creste
75. In miocardite cronice TA:
scade
nu se modifica
creste
76. In stenoza aortica TA:
scade
nu se modifica
creste
77. In stenoza mitrala TA:
scade
nu se modifica
creste
78. In insuficienta ventriculara stanga TA:
creste
nu se modifica
scade
79. In pericarditele constrictive TA:
creste
nu se modifica 15
scade
80. In boala Parkinson TA cel mai frecvent:
creste
nu se modifica
scade
81. Respiratia cuprinde cateva etape fundamentale, in numar de:
2
3
4
82. Respiratia cuprinde cuprinde cateva etape fundamentale:
alveolo-capilara, circulatorie si tisulara
alveolo-capilara si circulatorie
alveolo-capilara si tisulara
83. Hipoxia este:
insuficienta in aprovizionarea tesuturilor cu oxigen
cresterea concentratiei CO2 in sange
scaderea presiunii partiale a oxigenului in aerul alveolar
84. Hipoxia hipoxica este:
cresterea concentratiei CO2 in sange
scaderea presiunii partiale a oxigenului in aerul atmosferic
scaderea presiunii partiale a CO2 in aerul alveolar
16
85. Hipoxia hipoxica apare la:
altitudini peste 800 m
altitudini peste 1400 m
altitudini peste 3000 m
86. Hipoxia prin tulburari ale aportului de oxigen are:
3 forme
4 forme
2 forme
87. Hipoxia prin tulburari ale aportului de oxigen are urmatoarele forme:
Hipoxia hipoxica, hipoxia respiratorie
Hipoxia hipoxica, hipoxia respiratorie si hipoxia histotoxica
Hipoxia respiratorie si hipoxia histotoxica
88. Hipoxia histotoxica este:
hipoxia prin tulburari ale transportului gazelor respiratorii in sange
determinata de scaderea presiunii partiale a oxigenului in aerul atmosferic
hipoxia prin tulburari ale procesului de folosire a oxigenului de catre tesuturi
89. Hipoxia de transport este:
hipoxia prin tulburari ale transportului gazelor respiratorii in sange
determinata de scaderea presiunii partiale de transport a oxigenului in aerul atmosferic
hipoxia prin tulburari ale procesului de transport a oxigenului de catre tesuturi
90. Arteriopatia periferica apare in:
tulburari circulatorii periferice
tulburari circulatorii centrale 17
diabet zaharat
91. Arteriopatia periferica beneficiaza de:
tratament kinetic
tratament medicamentos
ambele variante sunt corecte
92. Timpii respiratori (cuprinzand si pauzele) sunt in numar de:
2
3
4
93. Renina este:
vehiculata de sange
precursor al angiotensinogenului
secretata de celulele juxtaglomerulare
94. Angiotensinogenul este:
vehiculat de sange
cel mai puternic vasoconstrictor
polimer al angiotensinei
95. In arteriopatii termoterapia este permisa:
doar regional, la nivelul obstructiei arteriale
doar regional, la nivel abdominal
ambele variante sunt eronate
18
96. In arteriopatii sunt permise urmatoarele tratamente fizioterapice, cu exceptia:
undelor ultrascurte
aplicatiilor de ultrasunete
magnetodiaflux
97. In preventia arteriopatiilor se recomanda:
regimul alimentar desodat
regimul alimentar sarac in proteine
regimul alimentar sarac in lipide
98. Printre agentii etiologici ai inflamatiei nu se citeaza:
paraziti de origine animalã
substante rezultate în urma unor procese necrotice
microorganisme saprofite ale organismului uman
99. Mecanismul declansator al inflamatiei este reprezentat de:
scaderea permeabilitatii vaselor mici
stimularea terminatiilor nervoase libere din tegument
alterari ale interstitiului si celulelor parenchimatoase
100. Faza stazei vasculare pasive,modificare vasculara citata in producerea inflamatiei, nu se datoreaza:
acumularii locale a produsilor de catabolism
cresterii fluxului sanguin local
acidozei
101. La omul normal, durerea cuprimde (cu exceptia):
componente traumatice
componente afectiv-emoționale 19
componente motivaționale
102. Variatiile de intindere, perceptie, localizare a durerii se datoreaza:
densitatii diferite a unitãtilor algoreceptoare pe unitatea de suprafatã tisulara
existentei durerilor reflectate sau iradiate
faptului ca senzatia de disconfort se asociazã cu actiunea stimulului nociceptiv
103. In arteriopatii periferice, principala modalitate de antrenament este:
mersul
ciclismul
antrenamentul la efort dozat
104. In recuperarea IMA sunt descrise:
2 faze
3 faze
4 faze
105. In IMA faza I a recuperarii se termina cu:
Incarcare de antrenament
Testare de efort
Antrenament la efort dozat low-level
106. In hipertensiunea arteriala stadiile III si IV tratamentul consta in:
asocierea blocantilor de ioni de calciu cu beta-blocanti
asocierea diureticului cu beta-blocant
orice asociere este permisa, in scopul scaderii valorilor tensionale
20
107. Tratamentul kinetic al IMA are ca element specific al programului fazei a II-a
tardive:
introducerea antrenamentului la efort dozat
introducerea exercitiilor izometrice
introducerea incarcarii de 7 MET
108. In tratamentul kinetic al arteriopatiilor sunt specificate urmatoarele indicatii, mai
putin una:
exercitiile izometrice segmentare
exercitiile in piscina
blocarea toraco-abdominala prin manevra Valsalva
109. In faza I a recuperarii IMA se recomanda urmatoarele exercitii, cu exceptia:
exercitiilor de respiratie
exercitiilor active rezistive
tehnicilor de relaxare
110. Inaintea fazei a II-a tardive din cadrul recuperarii IMA se recomanda:
un test de efort low-level
un test de efort cu incarcarea de 4 MET
un test de efort cu incarcarea de 7 MET
111. Hipertensivilor li se recomanda:
antrenament la efort dozat
ascensiuni montane
hidroterapie hiperterma
21
112. Inflamația poate interesa:
organul în totalitate
corpusculii Malpighi
ambele variante sunt corecte
113. Dintre semnele clasice ale inflamației nu face parte:
tumefactïa
redoarea
durerea
114. Inflamatía se insoteste de (alegeti varianta gresita):
fenomene catarale
fenomene alterative
fenomene proliferative
115. Semnele clasice ale procesului inflamator au fost descrise de (alegeți varianta eronatã):
Galenus
Avicena
Celsius
116. Procesul patologic local, cu fenomene alterativ-lezionale, urmate de de manifestãri
vasculitice, exudative, proliferative si reparatorii se numeste:
inflamație
necrozã
„restitutio ad integrum”
22
117. Extensia si evoluția procesului inflamator depind de:
capacitatea organismului gazdã de a tolera fenomenele dureroase si tumefacția
temperatura localã generatã de proces
natura si proprietãțile agentului patogen, care trebuie sã depãseascã un anumit “prag” minim de rezistențã
118. Între fenomenele inflamatorii proliferative nu se citeazã:
multiplicarea celulelor locale
acumularea de lipoproteine si colesterol
fenomene de metamorfozã
119. Dintre fenomenele metabolice care însoțesc procesul inflamator care dintre
urmãtoarele nu se regãsește ?
marginația, aderența, diapedeza si migrarea leucocitelor
predominanța glicolizei anaerobe, care determinã acumulare de acid piruvic si acid lactic
acumularea localã de produsi cu moleculã micã
120. Procesul inflamator favorizeazã, datoritã modificãrilor vasculare locale (alegeți
varianta eronatã):
cresterea vitezei de circulație a sângelui
dilatația arteriolo-capilarã
plasmexodia si chemotactismul
121. Macrofagele din focarul inflamator realizeazã (alegeți varianta eronatã):
declanșarea unor rãspunsuri imunitare
fagocitoza complexelor antigen-anticorp
liza cheagului sanguin
23
122. Predominența proceselor de distrofie si necrozã se înregistreazã în inflamațiile de
tip:
alterativ
fibros
hemoragic
123. În care din inflamații vindecarea anatomicã completã este mai frecvent înregistratã
(alegeți varianta eronatã)?
inflamații din boli eruptive
inflamații de micã amploare
inflamații cu distrucții tisulare
124. Printre inflamațiile exudative nu se citeazã:
Inflamația cataralã
Inflamația purulentã
Inflamația productivã
125. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip cataral nu este adevãratã?
se caracterizeazã prin proliferarea celulelor din țesuturile gazdã
se caracterizeazã prin exudat seros
evolueazã cu hipersecreție de mucus
126. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip purulent nu este
adevãratã?
este produsã de coci piogeni
este produsã de substanțe chimice
determinã în final proces de necrozã
24
127. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip fibros nu este
adevãratã?
este specificã inflamațiilor pleurale, peritoneale, pericardice, sinoviale, meningeale
este de obicei de etiologie infecțioasã
se caracterizeazã prin acumulare de fibrinogen, care se transformã în fibrinã
128. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip productiv nu este
adevãratã?
se caracterizeazã prin proliferarea celulelor din țesuturile gazdã
este cel mai frecvent de tip acut
poate determina retracție cicatricealã la nivelul focarului
129. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip proliferativ nu
este adevãratã?
fenomenul inflamator îl depãseste în intensitate pe cel exudativ
inflamația infiltreazã interstițiul organului (mai des în inflamațiile infecțioase alergice)
cel mai des incriminați agenți etiologici sunt stafilococii
130. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la inflamația de tip exudativ nu este
adevãratã?
prezintã leziuni de tip hiperergico-hemoragic
dupã caracterele exudatului, aceste inflamații sunt de mai multe tipuri
o formã particularã, cu aspect nodular, este granulomul
131. Care dintre urmãtoarele procese, înregistrate în cadrul cicatrizãrii secundare post-
inflamație nu este real ?
refacerea structurilor extracelulare 25
vindecarea fãrã sechele
faza colagenicã a cicatrizãrii
132. Cicatrizarea primarã, parte din procesul de vindecare de tip cicatricial al
inflamațiilor nu se caracterizeazã prin:
acumularea, la nivelul plãgii, a mucopolizaharidelor, colagenului, proteinelor insolubile, glicoproteinelor plasmatice
inundarea plãgii cu lichid sero-sanguinolent
apariția treptatã a țesutului de granulație care înlocuiește exudatul inflamator
133. Inflamația de tip hemoragic nu apare în:
pleureziile tuberculoase
metastazele neoplazice pleurale
pneumoniile seroase
134. Fenomenele exudative din faza acutã persistã în evoluția inflamației timp de:
câteva ore
câteva minute
ambele variante sunt corecte
135. Cel mai frecvent incriminați în procesul inflamator de tip fibros sunt (alegeți
varianta eronatã):
bacilul Hansen
pneumococul
bacilul difteric
136. Ciroza inflamatorie a organului gazdã este caracteristicã inflamației de tip:
productiv
cataral 26
hemoragic
137. În inflamația purulentã, agentul etiologic cel mai frecvent incriminat este:
exudatul bogat în PMN
cocii piogeni
microtrombozele si hemoragiile
138. Dintre semnele clasice ale inflamației, nu a fost descrisă de Celsius:
tumefacția
roseața localã
impotența funcționalã
139. Care dintre urmãtoarele afirmații, referitoare la apariția si evoluția inflamației, nu este corectã?
are extensie variabilã, putând interesa întregul organism
poate fi consideratã ca un proces patologic local
poate fi mascatã de fenomenul imunologic
140. Care dintre urmãtoarele afirmații, referitoare la reacția inflamatorie, nu este corectã?
este controlatã de sistemul neuroendocrin
este influențatã de sistemul nervos vegetativ simpatic și de hipofiza anterioarã
este controlatã de sistemul limbic
141. Reacția inflamatorie se desfãsoarã (alegeți varianta eronatã):
la nivel celular
la nivel general
la nivel umoral
27
142. Dintre microorganismele patogene implicate în declansarea reacției inflamatorii nu fac parte:
richetziile
endotoxinele bacteriene
veninurile de insecte
143. Dintre agenții chimici exogeni implicați în declanșarea reacției inflamatorii nu face
parte:
ureea
terebentina
caolinul
144. Dintre agenții chimici exogeni implicați în declansarea reacției inflamatorii nu face
parte:
paraziții uni- sau pluricelulari
dextranul
substanțele bazice sau acide
145. Agenții chimici endogeni devin patogeni si pot declansa reacție inflamatorie dacã:
sunt în concentrații patologice
au structurã chimicã anormalã
sunt eliminați pe cãi nefiziologice
146. Substanțele biologice capabile sã producã inflamație rezultã în urma (alegeți varianta eronatã):
unor procese imunologice tisulare
unor procese necrotice tisulare
unor striviri tisulare
28
147. Agenții etiologici ai inflamației pot afecta vasele mici, colagenul si alte proteine
interstițiale:
prin mecanism direct
prin mecanism indirect
prin intermediul mediatorilor biologici
148. Exudatul inflamator are rol de:
limitare a vasodilatației
protecție a țesuturilor
atenuare a rãspunsului imun
149. Mecanismul declansator al inflamației se mai numește:
fenomen trigger
reflex de axon
reacție de sensibilizare
150. În cadrul fazei de declansare a procesului inflamator, un rol important ocupã (alegeți varianta eronatã):
stimularea terminațiilor nervoase senzitive
alterãrile interstițiului si ale celulelor parenchimatoase
roseața localã
151. Printre agenții fizici ai inflamației nu se numãrã:
traumatismele obstetricale
energia electricã
agenți chimici pãtrunsi în organism pe cãi nefiziologice
29
152. Dimensiunile si vechimea leziunilor inflamatorii sunt importante pentru:
stabilirea gravitãții plãgii
mãrimea exudatului
modul de evoluție a suferinței
153. Fenomenul trigger determinã (alegeți varianta eronatã):
stimularea terminațiilor nervoase senzitive
scãderea numãrului de celule cu proprietãți fagocitare
eliberarea unui factor chemotactic puternic
154. Printre substanțele vasoactive eliberate prin degranularea mastocitelor la nivelul
focarului inflamator, nu se numãrã:
chimotripsinã
serotoninã
adrenalinã
155. Proteazele eliberate în focarul inflamator sunt de tipul:
kinazelor
factorilor complementului
plasminogenului
156. Procesul coagulãrii este activat nespecific în:
inflamațiile acute
inflamațiile cronice
în primele secunde dupã pãtrunderea agentului cauzal în focar
30
157. În faza acțiunii mediatorilor chimici din cadrul declanșãrii procesului inflamator, complementul este activat de:
factorul VII
factorul X
factorul XII
158. În cadrul procesului inflamator, faza mediației prostaglandinice mai este numitã:
faza mediației terminale
faza mediației primare
faza mediatorilor chimici
159. Nevralgia de trigemen se caracterizeazã prin (cu excepția):.
pusee dureroase de scurtã duratã
pusee dureroase localizate la baza gâtului
pusee dureroase de mare intensitate
160. Mecanismele de producere a durerii viscerale recunosc urmãtoarele variante, mai
puțin una. Care este aceastã variantã ?
fistulizare
acumulare de metaboliți
distensie
161. Durerea de tip cauzalgie nu apare la nivel:
palmar
plantar
humeral
31
162. La omul normal, durerea se elaboreazã în paralel cu dezvoltarea individualã, pe fondul unor componente:
psihofizice
arhaice
complementare
163. Durerii elementare i se descriu fenomene de însoțire reprezentate prin (alegeți varianta eronatã):
reacții respiratorii
reacția de fugã
midriazã fixã
164. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la durerea de tip nevralgic, nu este corectã ?
are caracter subacut sau cronic
iradiazã în teritoriul unuia sau mai multor nervi cranieni și/sau spinali
este localizatã de-a lungul traiectului unuia sau mai multor nervi cranieni și/sau spinali
165. Terminațiile nervoase libere, descrise ca receptori pentru durere, se caracterizeazã
prin (alegeți varianta eronatã):
au localizare difuzã în tegumente
au localizare difuzã în tendoane și fascii
sunt concentrate si organizate la nivel periostal
166. Care sunt structurile anatomice cu cea mai mare densitate de terminații nervoase
libere?
tegumentele
tunica externã vascularã
muschii
32
167. Declansarea si perceptia durerii presupune:
existența si acțiunea unui factor traumatic
dezorganizarea, temporarã sau permanentã, a schemei corporale
modificatrea pH-ului local
168. Durerea elementarã este însoțitã de (alegeți varianta eronatã):
tuse si strãnut
reacții motorii de flexie
reacții vasomotorii si renale
169. Odontalgia poate fi de origine:
dentarã
gingivalã
extradentarã
170. Durerea din inflamații se datoreazã în principal:
pH-ului peste 7,2 în focarul inflamator
acumulãrii ionilor de calciu în focarul inflamator
substanțelor chimice eliberate în focarul inflamator
171. Între elementele care ajutã la precizarea diagnosticului în caz de durere abdominalã, nu se regãseste:
asocierea durerii cu efortul si poziția corpului
raportul crizelor cu alimentația si anotimpul
localizarea si intensitatea durerii
172. Care dintre afirmațiile, referitoare la nervul occipital, nu este realã?
sunt descrisi doi nervi cu aceastã denumire
emerge din trunchiul cerebral 33
paraseste canalul medular prin gãurile de conjugare C1 – C2
173. Stimulii durerosi se mai numesc (alegeți varianta eronatã):
algoceptori
algogeni
nociceptivi
174. Odontalgiile de cauzã extradentarã pot recunoaste ca mecanism de declansare (alegeți varianta eronatã):
afecțiuni sinusale
afecțiuni ale coloanei cervicale
afecțiuni maxilare sau linguale
175. Între cauzele durerii prin hipoxie-anoxie se citeazã urmãtoarele, cu excepția:
oprirea fluxului sanguin muscular pentru 10-15”
oxigenul este insuficient la nivel tisular
substanțele rezultate în urma catabolismului nu se eliminã complet
176. Între circumstanțele de apariție ale durerii prin hipoxie-anoxie se citeazã urmãtoarele, cu excepția:
spasme musculare
fracturi
embolii sau tromboze
177. Adaptabilitatea lentã a terminațiilor nervoase explicã:
variațiile individuale, în cazul aceluiasi tip de durere
persistența senzației dureroase si dupã încetarea acțiunii stimulului nociceptiv
localizarea imprecisã în suprafațã a durerii
34
178. Implicarea trunchiului cerebral si diencefalului în percepția senzației dureroase este demonstratã prin urmãtoarele manifestãri de însoțire, cu excepția:
reacțiilor termoreglatoare si oculo-motorii
reacțiilor pupilare si sudorale
reacțiilor vasculare si cardio-acceleratoare
179. Care dintre urmãtoarele variante este cea corectã, referitor la calea de conducere a
senzației dureroase ?
fibrele C nemielinizate au diametrul sub 10 ì si conduc impulsuri cu viteze de 2-5 m/secundã
fibrele mielinizate au diametre de 2-16 microni si conduc excitația cu 10-120 m/secundã
fibrele B sunt vegetative, postganglionare si transmit durerile cu punct de plecare la nivel visceral
180. Caracterul si intensitatea durerii sunt dependente de (alegeți varianta eronatã):
lungimea axonilor neuronilor transmițãtori
excitabilitatea neuronilor
proprietãțile agentului algogen
181. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la fibrele nervoase mielinizate este falsã?
conduc excitația cu 10-120 m/secundã
transmit durerea acutã
transmit durerile cu punct de plecare la nivel visceral
182. Senzația particularã neplãcutã este analizatã la nivel:
talamic
cerebelos
cortical
183. Cefaleea de cauzã vasomotorie se caracterizeazã prin (alegeți varianta eronatã):
este cea mai frecventã formã de cefalee 35
ar fi urmarea unui spasm vascular paroxistic
ar fi urmarea excitãrii simpaticului dorso-lombar
184. Durerea de tip claudicație intermitentã are urmãtoarele caracteristici (alegeți
varianta eronatã):
cea mai frecventã localizare este musculatura umãrului
este descrisã ca simptom major în arteriopatiile obliterante
în stadiile inițiale se descrie sub forma paresteziilor la limita durerii
185. Care dintre urmãtoarele afirmații referitoare la teoria angiospasticã nu este adevãratã?
încearcã sã explice mecanismul durerii de tip migrenos
vasoconstricția apare dupã excitarea simpaticului cervical
se bazeazã pe date experimentale
186. Nevralgia de trigemen se însoțeste de (alegeți varianta eronatã):
lãcrimare
uscãciunea mucoaselor oro-nazale
fotofobie
187. În încercarea de diminuare a stimulului algogen se recurge la:
adoptarea se catre pacient a unei atitudini antalgic
îndepãrtarea agentului patogen prin reacții de flexie
agresivitate
188. Impulsurile dureroase plecate din miocard sunt conduse pe calea:
ramurilor plexului brahial
nervului vag
nervilor toracici 1 – 4 36
189. În sindroamele radiculare spondilogene se produce (alegeți varianta eronatã):
adoptarea de cãtre pacient a unor posturi antalgice
alterarea tecii Schwann
compresia de cãtre discul intervertebral herniat a rãdãcinilor nervoase
190. În odontalgiile cu origine dentarã se incrimineazã în apariția durerii (alegeți varianta eronatã):
pH-ul local variabil
excitații aparent nesemnificative la nivelul feței, capului, cavitãții bucale cel mai frecvent expunerea la frig
prezența unor mediatori chimici particulari
191. Stimulii declansatori ai cauzalgiei pot fi (alegeți varianta eronatã):
cãderea pãrului
zgomotele
vibrații
192. La nivelul extremitãții cefalice, sensibilitatea dureroasã are ca puncte de plecare (alegeți varianta eronatã):
cea mai mare parte din meninge
urechea medie
sinusurile paranazale
193. Dintre pãrțile moi, considerate puncte de pornire ale durerii reumatismale c
origine extraarticularã nu fac parte:
capsula articularã
tendoanele
musculatura periarticularã
37
194. Durerile colecistice si hepatice iradiazã cu predilecție în zona (alegeți varianta
eronatã):
umãrul drept
în zona interscapulo-vertebralã dreaptã
cotul si pumnul drept
195. Reactiile dureroase ale peritoneului inflamat sunt accentuate de (alegeti varianta
eronatã):
apãrarea muscularã
miscãrile respiratorii
presiune intraabdominalã crescutã
196. Cresterea presiunii intraabdominale, generatoare de durere, poate fi realizatã prin
(alegeți varianta eronatã):
palpare
spasme ale muschilor peretelui abdominal
tuse
197. În reumatismele extraarticulare, durerea este mai frecvent localizatã la nivelul: (alegeți varianta eronatã):
muscular
al paniculului adipos
capsular
198. Stimulul algogen în sindroamele radiculare spondilogene este reprezentat de:
iritația fibrelor nervoase aferente de tip ã
iritația formațiunilor periarticulare humerale
iritația sistemului ligamentar periarticular
38
199. La nivelul extremitãții cefalice, sensibilitatea dureroasã este mediatã de mai multe sisteme cel mai important fiind:
sistemul vagal
sistemul trigeminal
sistemul facial
200. Obstrucția orificiilor viscerelor cavitare abdominale determinã:
tulburãri circulatorii
acumulare de cataboliți
fenomene dureroase tip colicã
201. Reacțiile dureroase ale peritoneului inflamat se însoțesc de:
spasme musculare reflexe
manifestãri colicative
hipersecreție pancreaticã si biliarã
202. Care sunt afirmațiile care caracterizeazã receptorii periferici pentru durere la nivel
visceral (alegeți varianta eronatã):
sunt relativ rari
realizeazã o percepție precisã a fenomenelor algice
prelungirile acestor receptori iau calea nervilor viscerali vegetativi
203. Tonusul muscular crescut, din sindroamele radiculare spondilogene, este responsabil
de:
generarea unor mecanisme psihice
generarea unor mecanisme biochimice
ischemia algogenã
39
204. Cefaleea din cursul bolilor generale este citatã frecvent ca simptom în (alegeți
varianta eronatã):
unic la sfârsitul bolii
major pe parcursul bolii
însotitor în boli infecto-contagioase
205. Impulsurile dureroase pleacã din miocard pe calea:
nervilor cranieni X – XII
nervilor cardiaci
nervilor toracici 1 – 4
206. Acumularea de metaboliți în miocard se realizeazã de obicei prin:
scãderea pH-ului tisular
desfãsurarea activitãții contractile în condiții de ischemie
modificarea frecvenței cardiace și a forței de contracție
207. Durerea de tip claudicație (alegeți varianta eronatã):
Este descrisã ca simptom major în arteriopatiile obliterante ale membrelor superioare
în perioada de stare este episodicã
în stadiile inițiale este descrisã sub formã de parestezii
208. Teoria vasodilatației considerã migrena ca fiind consecința (alegeți varianta
eronatã):
dilatãrii a pereților arterelor faciale si linguale
dilatãrii a pereților arterelor carotidelor externe
dilatãrii a pereților arterelor temporalã, occipitalã, meningee
40
209. Factorii declansatori ai nevralgiei de trigemen afecteazã:
ganglionii spinali cervicali
neuronii bulbo-cervicali ai trigemenului
nucleii bazali
210. Teoria edemului cu privire la mecanismul de producere a migrenelor se bazeazã pe:
existența unui spasm vascular paroxistic pe unul sau mai multe vase intracraniene
faptul cã, artera temporalã este dilatatã si dureroasã
date experimentale potrivit cãrora criza migrenoasã debuteazã dupã administrarea unor substanțe care cresc permeabilitatea pereților vasculari
211. Disfuncțiile sistemului nervos vegetativ, incriminate în declansarea episodului
migrenos, se manifestã prin:
tulburarea relațiilor cortico-subcorticale și viscerale
cauze declansatoare organice
apariția unor procese înlocuitoare de spațiu
212. Senzația de suferințã se desãvârseste la nivelul etajelor nervoase (alegeți varianta
eronatã):
bulbo-pontin
talamice
structurile nervoase centrale
213. Nevralgiile se manifestã (alegeți varianta eronatã):
sub forma unor crize intense
prin deficit neurologic
sub forma unei dureri localizate de-a lungul traiectului unuia sau mai multor nervi cranieni si/sau spinali
42
214. La om durerea (alegeți varianta eronatã):
este doar o reacție fiziologicã simplã
a fãcut salt fiziologic
se reflectã în cel de-al doilea sistem de semnalizare
215. Reflexele medulare declansate de durere sunt de tip (alegeți varianta eronatã):
de flexie
de apãrare
de pierdere a constienței (inhibitie de protectie)
216. Perioada refractarã care urmeazã puseului dureros în nevralgia de trigemen se caracterizeazã prin:
pe parcursul sãu durerea nu mai poate fi declansatã
prezența fotofobiei si rigiditatii cervicale
prezența lãcrimãrii si hipersalivației
217. Senzația particularã neplãcutã este analizatã la nivelul:
sistemului limbic
cortexului
talamusului
218. La copil, senzația de disconfort se asociazã cu:
senzația de disconfort se asociazã cu acțiunea stimulului nociceptiv
este perceputã necondiționat
este perceputã ca disconfort la nivel dorso-lombar
219. Secrețiile pancreatice produc durere, la deversarea lor în cavitatea abdominalã,
datoritã: 42
conținutului bogat în enzime
acțiunii puternic fibrozante
cresterii volumului abdominal
220. Durerea membrului „fantomã” cedeazã la:
antialgice
sedative
antiinflamatorii
221. Caracterele durerii în amputații sunt (alegeți varianta eronatã):
presiune
prurit
arsurã
222. Durerea membrului „fantomã” se manifestã ca (alegeți varianta eronatã):
înțepãturã
distensie
parestezie
223. Reacția organismului la durere se manifestã prin (alegeți varianta eronatã):
frecvent apare hipotensiune ortostaticã
alterarea memoriei, atenției, voinței
inhibiție respiratorie
224. Prin ce se caracterizeazã durerea de amputație la copilul sub un an?
lipseste în cazul copiilor cu agenezii segmentare
este difuzã în defecte de mielinizare
lipseste în cazul copiilor cu amputații intrauterine 43
225. În ce situații durerea membrului fantomã nu se manifestã?
la pacienți cu Altzheimer
la pacienți cu diabet
la pacienți de vârste mici (nou-nãscuți)
226. Tulburãrile endocrine care însoțesc fenomenul dureros se datoreazã:
inapetenței si lipsei aportului alimentar
tulburãrilor vegetative
abuzului medicamentos
227. Care este varianta corectã referitoare la circumstanțele de apariție a durerii din amputații:
episoadele dureroase nu pot fi prevãzute
se datoreazã eforturilor intelectuale susținute
se preungesc pânã la instituirea tratamentului
228. Descãrcarea de noradrenalinã determinã:
apariția unor tulburãri de deglutiție
apariția fenomenelor vegetative
apariția contracțiilor involuntare ale musculaturii
229. Care sunt mecanismele prin care se explică apariția durerii în segmentul amputat?
nervoase
pornesc din sistemul limbic
sunt provocate de surmenaj
230. Cum poate fi descrisã durerea de segment amputat (alegeți varianta eronatã):
înțepãturã
crampã 44
durere fulgurantã
231. În hipertensiunea arterialã malignã:
se înregistreazã valori sistolice de 150-160 mmHg
creste secreția de reninã si aldosteron
valorile diastolice nu depãsesc 120mmHg
232. În hipotensiunea ortostaticã idiopaticã apare:
cresterea tonusului musculaturii netede din tunica medie
mãrirea tensiunii fibrelor elastice
tulburarea vegetativã
233. Hipertensiunile esențiale sunt consecința intervenției unor multiplii factori etiologici, cu excepția:
diminuãrii tonusului musculaturii netede din tunica medie
diminuãrii volemiei, însoțitã de cresterea volumului lichidelor extracelulare
fantorilor neurogeni si psihologici
234. În cazurile de hipotensiune arterialã esențialã, mecanismele de reglare a presiunii
sângelui în artere, arteriole si capilare sunt (alegeți varianta gresitã):
hipoglicemie, hipocalcemie
hipofuncție hipofizarã
simpaticotonie
235. Datoritã alungirii fibrelor miocardice în diastolã, fiecare sarcomer:
îsi mãreste calibrul
se poate contracta pânã la 2,2 – 2,4 microni
îsi micsoreazã randamentul de contracție
45
236. Se apreciazã cã limita inferioarã normalã a tensiunii arteriale sistolice s-ar situa în jurul valorii de:
100 mmHg
90 mmHg
60 mmHg
237. Se apreciazã cã limita inferioarã normalã a tensiunii arteriale sistolice s-ar situa în
jurul valorii de (alegeți varianta gresitã):
100 - 105 mmHg
cu 30 - 40 mmHg, sub nivelul tensional de bazã al bolnavului
90 mmHg
238. Valorile scãzute ale tensiunii arteriale determinã (alegeți varianta eronatã):
diminuarea forței de contracție
cresterea debitului cardiac
alungirea duratei fazei izotonice a contracției fibrelor
239. Hipertensiunea esențialã stabilã este caracterizatã printr-un tablou hemodinamic care cuprinde:
vasodilatație în teritoriul vaselor mari
cresterea rezistenței vasculare periferice
debit cardiac crescut
240. În epilepsia diencefalicã vegetativã, TA:
crește
scade
nu se modificã
46
241. Hipertensiunea arterialã malignã se caracterizeazã prin:
creșterea secreției de aldosteron
creșterea secreției de reninã
ambele variante sunt corecte
242. Noțiunea de sindrom intermediar se suprapune peste cea de:
preinfarct
anginã instabilã
ambele variante sunt corecte
243. În hipertensiunea esențialã labilã se înregistreazã valori de:
150-160 mmHg pentru valoarea sistolicã
90-100 mmHg pentru cea diastolicã
ambele variante sunt corecte
244. Ateroscleroza arterelor coronare, produce:
rigidizarea vaselor mijlocii
ocluzia vaselor mari
ambele variante sunt corecte
245. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare hipertensiunea arterialã secundarã este falsã?
este consecința hiperactivitãții unora dintre mecanismele care intervin
în condiții fiziologice în controlul tensiunii arteriale sistemice
se datoreazã scãderii volemiei consecutiv descãrcãrilor crescute de corticosteroizi, în sindroamele Conn și Cushing
evolueazã ca un simptom în cadrul tabloului clinic a numeroase afecțiuni
47
246. În cardiopatia ischemicã cronicã dureroasã, sindromul dureros apare dupã:
expunere la condiții meteorologice inadecvate bolnavilor
valori tensionale ușor crescute
creșterea moderatã a rezistenței vasculare periferice, dar cu debit cardiac normal
247. Angina de tip Prinzmetal nu se caraterizeazã prin:
apare de obicei la tineri
prezența pe traseul ECG a undei Q, care persistã tot restul vieții
apare de la o diminuare permanentã a lumenului coronarian de peste 30%
248. Angina prin spasm coronarian (alegeți varianta corecttã):
se mai numește sindrom intermediar
se mai numește angina de tip Prinzmetal
se mai numește ateroscleroza arterelor coronare
249. Ischemia miocardicã poate fi consecința (alegeți varianta greșitã):
unor ascensiuni tensionale cu torace blocat
unor leziuni sau obstrucții ale arterelor coronariene
unor modificãri ale metabolismului miocardic
250. Poliomielita anterioarã acutã se poate însoți de:
HTA secundarã
Hipertensiune esențialã labilã
Hipotensiune și hipoglicemie
251. Valoarea maximã, sau sistolicã a tensiunii arteriale dã indicații despre:
activitatea contractilã a miocardului ventricular
rezistența opusã sângelui de patul arteriolar 48
nici una dintre variante nu este corectã
252. Valoarea minimã, sau diastolicã a tensiunii arteriale dã indicații despre:
activitatea contractilã a miocardului ventricular
rezistența opusã sângelui de patul arteriolar
ambele variante sunt corecte
253. Noțiunea de rezervã coronarianã se referã la:
fluxul coronarian în condiții bazale
fluxul coronarian în situațiile în care existã necesitãți nutritive miocardice maximale
diferența dintre aceste douã valori extreme
254. Diagnosticul pozitiv de hipertensiune arterialã primarã (esențialã) se stabilește în mod obișnuit:
prin excluderea succesivã a celorlalte cauze care ar putea determina creșteri ale tensiunii arteriale
dupã trei mãsurãtori succesive
dacã valorile crescute persistã minimum trei luni
255. Semnele caracteristice electrocardiografice ale anginei pectorale sunt (alegeți varianta falsã):
subdenivelare a segmentului ST
prezența pe traseul ECG a undei Q
unda T simetricã, negativã
256. Semnele caracteristice electrocardiografice ale anginei pectorale sunt (alegeți
varianta falsã):
supradenivelare a segmentului ST
subdenivelare a segmentului ST
nici una dintre variante nu este corectã
49
257. La cardiacii decompensați, rinichiul ajunge sã primeascã o cantitate de sânge
echivalentã cu:
35 – 40 % din debitul cardiac de efort
20 – 25 % din debitul cardiac
7 – 8 % dintr-un debit diminuat
258. Care dintre afecțiunile urmãtoare evolueazã cu HTA secundarã:
coarctația aortei
sindromul Conn
ambele variante sunt corecte
259. Durerea în infarctul miocardic acut are urmãtoarele caractere, mai puțin unul. Care este acesta?
are o mare intensitate
cedeazã la medicația obișnuitã a crizei anginoase
o duratã neobișnuitã – de ore sau zile
260. Insuficiența cardiacã globalã este caracterizatã prin deficitul funcțional al:
tuturor cavitãților inimii
cavitãților inimii drepte
cavitãților atriale
261. Apariția simptomelor insuficienței cardiace ca o consecințã a stazei venoase, este explicatã de:
teoria anterogradã
teoria retrogradã
de nici una dentre ele
50
262. Presarcina poate fi consideratã echivalentã:
forțelor care se exercitã asupra fibrelor musculare ale miocardului ventricular în timpul umplerii diastolice
forțelor care se exercitã asupra fibrelor musculare ale miocardului ventricular în timpul contracției
nici una dintre variante nu este corectã
263. Arteriopatia perifericã cronicã are evoluție (alegeți varianta greșitã):
insidioasã
rapid evolutivã cãtre gangrenã
cu agravare în pusee
264. În evoluția arteriopatiei periferice cronice se descriu situațiile (alegeți varianta greșitã):
rãmâne în stadiul de ischemie la efort
este progresivã
este o urgențã medico-chirurgicalã
265. Care dintre fazele evolutive ale arteriopatiilor periferice cronice este incorectã?
Faza intermediarã
Faza de ischemie la efort
Faza de gangrenã
266. Prin care dintre urmãtorii factori intervine activitatea cardiacã în stimularea circulației de întoarcere?
presiunea exercitatã la distanțã de pulsația vaselor sanguine arteriale
aspirația atriului drept, în momentul umplerii diastolice
aspirația toracicã datoratã contracției diafragmului și efectului de vid pleural
267. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã?
procesul de flebotrombozã nu depinde de temperatura ambientalã 51
temperatura crescutã a mediului exterior
temperatura scãzutã a mediului exterior
268. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã (alegeți varianta greșitã):
prima și a doua copilãrie
alimentația hiperproteicã și hiperlipidicã, bogatã în colesterol
anumite extracte biologice
269. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã (alegeți
varianta greșitã):
poliglobuliile primitive sau secundare
hipocoagulabilitatea sanguinã
acumularea perivisceralã a țesutului adipos
270. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã (alegeți
varianta greșitã):
utilizarea anticoncepționalelor de cãtre pacienții de sex feminin
dilatarea lumenului venos
afecțiunile cardio-pulmonare
271. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã (alegeți
varianta greșitã):
tulburãrile de apetit – anorexia și bulimia
sindroamele mieloproliferative
ateroscleroza și diabetul
52
272. Care dintre urmãtorii factori favorizeazã procesul de flebotrombozã (alegeți
varianta greșitã):
neoplasmele viscerale, indiferent de localizare
infecțiile și alergiile
trombocitopeniile
273. Care sunt localizãrile tumorilor maligne care se însoțesc mai frecvent de tromboze?
ovarianã
esofagianã
osoasã
274. Care dintre urmãtoarele variante reprezintã cea mai frecventã formã de arteriopatie?
a membrelor superioare
a membrelor inferioare
a trunchiului
275. Între factorii ajutãtori ai circulației venoase nu se regãsește:
contracția muscularã izometricã
contracția muscularã ritmicã
pulsația arterelor
276. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale tromboflebitelor nu este corectã?
durere difuzã
durere abdominalã
durere în membrul inferior
53
277. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale
tromboflebitelor nu este corectã?
febrã de 39-39,5°C
durere accentuatã în pusee
numãr crescut de leucocite
278. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale
tromboflebitelor nu este corectã?
creșteri ale temperaturii locale
creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor
hidartrozã la nivelul șoldurilor și umerilor
279. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale
tromboflebitelor nu este corectã?
accelerãri ale frecvenței cardiace
edem cianotic, cartonat la nivelul leziunii
febrã cu valori moderate 38,5-39ºC
280. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale
tromboflebitelor nu este corectã?
trombocitopenie
tulburãri digestive
insomnie
281. Care dintre urmãtoarele variante referitoare la manifestãrile clinice ale
tromboflebitelor nu este corectã?
astenie
uremie
anorexie 55
282. Între complicațiile generale ale tromboflebitelor se regãsesc (alegeți varianta
greșitã):
afectarea venei cave inferioare
afectarea membrului inferior controlateral
nici o variantã nu este corectã
283. Printre manifestãrile acute ale procesului de flebotrombozã se numãrã (alegeți
varianta greșitã):
durere provocatã de decubit
durere provocatã la palpare
durere continuã sau intermitentã
284. Printre sechelele tromboflebitelor se numãrã (alegeți varianta greșitã):
varice
embolii pulmonare și cerebrale
durere permanentã în gambã
285 Durerea în tromboflebite este resimțitã:
în gambã
la nivelul cisternei Pecquet
la nivel epgastric
286. Printre sechelele tromboflebitelor se numãrã (alegeți varianta greșitã):
tulburãri limfatice și arteriale
elefantiazis
pirozis
56
287. Semnul Homans reprezintã:
apariția durerii la presiunea moletului
evidențierea prin palpare a cordonului venos
apariția durerii la flexia piciorului
288. Printre factorii determinanți ai fazei de flebotrombozã se numãrã (alegeți varianta greșitã):
factorii arteriali
factorii sanguini
leziunile parietale vasculare
289. Printre factorii declanșatori ai fazei de flebotrombozã se numãrã (alegeți varianta
greșitã):
administrarea de cortizonice și ACTH
medicația parenteralã prelungitã
traumatisme minore musculare
290. Printre factorii favorizanți ai fazei de flebotrombozã se numãrã (alegeți varianta
greșitã):
fumatul
stress-ul
complicațiile embolice
291. Trombemboliile apar în mod excepțional la urmãtoarele grupe de vârstã (alegeți
varianta greșitã):
vârsta a IIIa
copii
tineri
57
292. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la flebita membrelor superioare este
corectã?
necesitã diagnostic diferențial cu PSH
este foarte rarã
apare mai frecvent la tineri
293. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la flebita membrelor superioare este
corectã?
este extensivã
este o formã particularã de flebitã
se citeazã frecvent forma în basculã
294. Care dintre afirmațiile urmãtoare, referitoare la tromboflebitã este incorectã?
se însoțește de durere intensã accentuatã de tuse
se însoțește de durere intensã accentuatã de pziiția declivã
se însoțește de durere intensã accentuatã de alimentație
295. Printre formele particulare ale tromboflebitei se numãrã (alegeți varianta greșitã):
flebitele obstetricale
flebita membrelor superioare
tromboflebitele bilaterale
296. Alegeți varianta corectã referitoare la mecanismul de apariție a varicelor esofagiene:
apariția și agravarea unei hernii hiatale
afectarea circulației venoase hepatice
deschiderea comunicantelor porto-cave din teritoriul cav inferior
58
297. În cadrul complicațiilor tromboflebitelor, în care dintre cazurile urmãtoare boala
are risc vital?
în cazul afectãrii regiunii lombare
în cazul afectãrii perineului
în cazul flebitelor extensive
298. Alegeți varianta corectã referitoare la mecanismul de apariție a varicelor
hemoroidale:
apariția și agravarea unei hernii hiatale
afectarea circulației venoase hepatice
deschiderea comunicantelor porto-cave din teritoriul cav inferior
299. Alegeți varianta incorectã referitoare la mecanismul de apariție a varicelor
membrelor inferioare:
afectarea circulației venoase hepatice
menținerea îndelungatã a posturii ortostatice
viteza mai micã de circulație a sângelui
300. Sistemul venos profund dreneazã sângele din teritoriul membrelor inferioare la un
debit:
lent
rapid
nici o variantã nu este corectã
301. Ulcerele varicoase sunt complicații ale:
varicelor neglijate
tromboflebitelor
flebitelor extensive 59
302. Durerea în faza de flebotrombozã se atenueazã:
dacã se suprapune durerii sciatice
dacã se postureazã membrele inferioare antidecliv
la compresia moletului
303. Durerea în faza de flebotrombozã se poate atenua:
spontan dupã câteva zile
în urma unor intervenții chirurgicale la nivel abdominal
în sarcinã
304. La pacienții de sex feminin trombozele sunt favorizate de:
utilizarea anticoncepționalelor
predispoziția la producerea leziunilor endoteliale vasculare
consum redus de lichide
305. La pacienții de sex feminin trombozele sunt favorizate de:
staza gastricã
sarcina
ambele variante sunt corecte
306. La pacienții de sex feminin trombozele sunt favorizate de:
ciclul menstrual
consumul de alcool
atonia arborelui vascular
307. Obezitatea crește riscul de apariție a tromboflebitelor prin:
modificarea echilibrului fluido-coagulant 60
creșterea presiunii intraabdominale
particularitãțile anatomiei vasculare
308. În care dintre situațiile urmãtoare evoluția bolnavului este mai bunã dacã este însoțitã de reacție febrilã?
sifilis nervos – în stadiul III de evoluție
procese tumorale
fenomene de degradare proteicã
309. Oxigenul molecular este implicat în:
o serie de reacții chimice intracelulare
vehicularea sângelui pânã la nivel tisular
transformarea biliverdinei în hem sanguin
310. Oxigenul molecular este implicat în (selectați varianta incorectã):
transformarea oxidativã a drogurilor
transformarea oxidativã a hidrocarburilor policiclice
transformarea oxidativã a proteinelor structurale
311. Oxigenul molecular este implicat în (selectați varianta incorectã):
producerea enzimei citocrom P450
biosinteza pigmenților
producerea de energie la nivel celular
312. Oxigenul molecular nu este implicat direct în:
reacțiile oxidative de sintezã a ATP-ului
creșterea rapidã în sânge a eritropoetinei
transformarea oxidativã a acizilor grași
61
313. Oxigenul se deplaseazã in celule prin proces de:
difuziune
transport activ transmembranar
vehiculat de sange
314. Oxigenul se deplaseazã cãtre țesut, datoritã urmãtorilor factori, mai puțin unul. Care este acesta?
caracterul membranelor prin care se face difuziunea
mãrimea suprafeței de difuziune
diminuarea cantitãții de hemoglobinã
315. Oxigenul se deplaseazã cãtre țesut, datoritã urmãtorilor factori, mai puțin unul.
Care este acesta?
concentrația ionilor de Ca++ la nivel tisular
caracterul membranelor prin care se face difuziunea
diferența de presiune parțialã
316. În degradarea biliverdinei intervine:
oxigenul molecular
o componentã enzimaticã
ambele variante sunt corecte
317. Funcțiile oxigenului la nivel intracelular sunt realizate cu ajutorul:
diferenței de presiune parțialã
citocromului P450
ambele variante sunt corecte
318. Tulburãrile utilizãrii mitocondriale a oxigenului pentru reacțiile oxidative de sintezã
ATP-ului sunt însoțite de: 62
creșterea rapidã a eritropoetinei în urinã
creșterea rapidã a eritropoetinei în sânge
ambele variante sunt corecte
319. Care sunt rolurile oxigenului la nivel intracelular? Alegeți varianta corectã dintre
urmãtoarele:
degradarea biliverdinei
degradarea eritropoietinei
degradarea mioglobinei
320. Procesul ventilator este afectat în sindroame care determinã (selectați varianta
incorectã):
suferințe ale pereților arteriolari
spasmul musculaturii bronșice intrinseci
paralizia mușchilor respiratori
321. Aportul de O2 la celule condiționeazã:
eliberarea O2 la țesuturi
cantitatea și calitatea hemoglobinei din sângele arterial
debitul cardiac
322. Cantitatea de oxigen care difuzeazã la nivel tisular este dependentã de:
transformarea oxidativã a acizilor grași
caracterul membranelor prin care se face difuziunea
biosinteza pigmenților
323. Insuficiența pulmonarã poate apãrea în:
hipoventilație alveolarã 63
procese de alterare a distribuției ventilației și perfuziei
ambele variante sunt corecte
324. Care dintre urmãtoarele afecțiuni determinã o diminuare localizatã a ventilației (selectați varianta incorectã):
paralizia mușchilor respiratori
bronșiolitele
pahipleuritele
325. Care dintre urmãtoarele afecțiuni determinã o diminuare localizatã a ventilației
(selectați varianta incorectã):
pahipleuritele
bronhopneumoniile
supurațiile pulmonare
326. Eficiența procesului ventilației alveolare rezultã din:
buna funcționare a fiecãrui acin pulmonar
dificultãțile de dinamicã bronșicã
tulburarea de distribuție a aerului în ariile pulmonare
327. Insuficiența de oxigen prin tulburãri ale transportului de gaze în sânge (hipoxia de transport), poate fi cauzatã de (alegeți varianta greșitã):
diminuarea cantitãții de hemoglobinã
conținutul în O2 al sângelui
distribuția regionalã a debitului sanguin
328. Scãderea presiunii parțiale a O2 din aerul atmosferic se realizeazã prin:
hipoxie histotoxicã
înlocuirea parțialã a O2 cu un alt gaz 64
tulburarea funcției aparatului toraco-pulmonar
329. În condiții normale existã o contaminare venoasã a sângelui arterial în proporție de:
2.5%
98%
1-2%
330. Scãderea presiunii parțiale a O2 în aerul alveolar poate fi consecința (selectați varianta incorectã):
leziunilor sau alterãrilor funcționale ale centrilor nervoși care coordoneazã respirația
creșterii presiunii parțiale a bioxidului de carbon alveolar
intoxicației cu barbiturice și opiacee
331. Printre reacțiile compensatorii, declanșate de nivelul insuficient al oxigenului, nu se
numãrã:
redistribuirea sângelui în diferite teritorii în favoarea țesutului nervos, miocardic, renal
hipoventilația alveolarã
poliglobulia
332. Printre reacțiile compensatorii extrapulmonare, declanșate de nivelul insuficient al
oxigenului se numãrã:
creșterea presiunii intraabdominale
creșterea forței de contracție a miocardului
creșterea contaminãrii venoase intrapulmonare
333. Printre reacțiile compensatorii, declanșate de nivelul insuficient al oxigenului, nu se
numãrã:
hipoventilația alveolarã
creșterea vitezei de circulație 65
devierea la stânga a curbei de disociere a oxihemoglobinei
334. Printre mecanismele fiziopatologice ale BPOC se numãrã:
hipertrofia mucoasei bronșice
îngroșarea pereților bronșici datoritã edemului inflamator al mucoasei
ambele variante sunt corecte
335. Emfizemul pulmonar se caracterizeazã prin:
hiperinflația stabilã a spațiilor aeriene
procese de distrucție și/sau atrofie ireversibile ale pereților alveolari
ambele variante sunt corecte
336. Obstrucția bronșicã în astm este provocatã de contactul cu:
substanțe farmacologice
agenți fizici (frigul, cãldura, umezeala, ceața)
ambele variante sunt corecte
337. In emfizemul pulmonar se produce (alegeti varianta corecta):
hiperinflatia stabilã a spațiilor aeriene situate distal de bronșiola terminalã
hiperinflatia instabilã a spațiilor aeriene situate distal de bronșiola terminalã
hiperinflatia stabilã a spațiilor aeriene situate proximal de bronșiola terminalã
338. În emfizemul pulmonar crește rezistența la fluxul respirator (alegeți varianta incorectã):
din cauza bronșiolitei cronice
dacã se asociazã și complicații supurative
în special în faza expiratorie
66
339. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase sunt neuniform distribuite și
afecteazã în special:
țesutul fibros pulmonar
țesutul interstițial pulmonar
țesutul elastic pulmonar
340. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase au ca urmare (alegeți varianta incorectã):
tulburãri de distribuție ale ventilației
alterarea raportului ventilație/perfuzie
reducerea treptatã, cu peste 1/3 a patului capilar pulmonar
341. În emfizemul pulmonar distrugerile parenchimatoase au drept consecințã (alegeți varianta corectã):
instalarea hipertensiunii în mica circulație
instalarea hipertensiunii în circulația sistemicã
instalarea hipertensiunii în circulația intracranianã
342. În emfizemul pulmonar printre consecințele reducerii treptate a patului capilar
pulmonar nu se numãrã:
reduerea diametrelor cutiei toracie
reducerea timpului de contact al sângelui capilar cu aerul alveolar
instalarea hipertensiunii în sistemul arterial pulmonar
343. La realizarea ventilației pulmonare participã:
perfuzia sanguinã pulmonarã
difuziunea gazelor în ambele sensuri prin membrana alveolo-capilarã
sistemul musculo-artro-scheletic toracal
67
344. Ventilația alveolarã este produsul interacțiunii între (alegeți varianta incorectã):
difuziunea gazelor în ambele sensuri prin membrana alveolo-capilarã
sistemul musculo-artro-scheletic toracal
parenchimul elastic pulmonar
345. Insuficiența pulmonarã poate apãrea în urmãtoarele afecțiuni pumonare (alegeți
varianta incorectã):
emfizemul pulmonar
paralizia de nerv frenic
astmul bronșic
346. Insuficiența pulmonarã se mai numește:
hipoxie histotoxicã
hipoxie respiratorie
ambele variante sunt greșite
347. Adaptarea la altitudine se realizeazã prin:
creșterea forței de contracție a miocardului
creșterea debitului cardiac
ambele variante sunt corecte
348. Adaptarea la altitudine se realizeazã prin (alegeți varianta incorectã):
creșterea numãrului de mitocondrii la nivel celular și tisular
scãderea concentrațiilor de citocromoxidazã și mioglobinã
poliglobulie
68
349. Dacã presiunea parțialã a oxigenului în aerul inspirat scade (alegeți varianta
incorectã):
capacitatea de adaptare a organismului este depãșitã
se instaleazã tulburãri ale sistemului nervos
ambele variante sunt greșite
350. Schimburile de gaze respiratorii dintre organism și mediu (aportul de oxigen și
îndepãrtarea bioxidului de carbon) reprezintã:
respirația externã
respirația internã
nici una dintre variante nu este corectã
351. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respirației corespunde proceselor de
utilizare a gazelor?
etapa alveolo-capilarã
etapa circulatorie
etapa tisularã
352. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respirației corespunde proceselor de
aport a gazelor?
etapa alveolo-capilarã
etapa circulatorie
etapa tisularã
353. Care dintre cele trei etape fundamentale ale respirației corespunde proceselor de
transport a gazelor?
etapa alveolo-capilarã
etapa circulatorie
etapa tisularã 69
354. În inspir musculatura respiratorie trebuie sã învingã, prin contracție:
reculul elastic al parenchimului pulmonar
forța gravitaționalã
ambele variante sunt corecte
355. În inspir musculatura respiratorie trebuie sã învingã, prin contracție:
forța gravitaționalã
rezistentéle la deplisarea peretílor alveolari de la nivelul atelectaziilor de rezerva
nici una dintre variante nu este corectã
356. Alterarea distribuției proceselor de ventilație (V) și perfuzie (P) cu modificarea
raportului dintre acești parametri (V/P) afecteazã:
hipoventilația alveolarã
homeostazia gazelor respiratorii
difuziunea gazelor prin membrana alveolo-capilarã
357. Alterarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilarã are ca urmare:
hipoxia de transport
hipoventilația alveolarã
creșterea contaminãrii venoase intrapulmonare
358. Hipoventilația alveolarã se întâlnește în:
leziunile cerebrale din cursul trombozelor
intoxicația cu barbiturice și opiacee
ambele variante sunt corecte
70
359. Apariția fenomenelor de insuficiențã respiratorie la solicitãri mari (eforturi) poartã numele de:
insuficiența pulmonarã latentã
insuficiența pulmonarã manifestã
nici una dintre variante nu este corectã
360. Apariția fenomenelor de insuficiențã respiratorie în repaus poartã numele de:
insuficiența pulmonarã latentã
insuficiența pulmonarã manifestã
ambele variante sunt corecte
361. O distribuție cât mai uniformã a aerului inspirat în unitãțile funcționale pulmonare, cu un raport
adecvat între ventilație și perfuzie (V/P sau VA/QcP) condiționeazã:
activitatea corectã a coastelor, care pornesc din poziție fiziologicã în cursa inspiratorie
adaptarea schimbului gazos aveolo-capilar la nevoile metabolice ale organismului în repaus sau în activitate
un consum de oxigen mai mic al mușcilor inspiratori accesori
362. Valoarea normalã a raportului ventilație/perfuzie este de:
0,8
1
1,2
363. Cantitatea de oxigen care difuzeazã prin membrana alveolo-capilarã depinde de urmãtorii factori:
presiunea parțialã a oxigenului alveolar
presiunea parțialã a oxigenului în capilarul pulmonar
ambele variante sunt corecte
71
364. În disfuncțiile ventilatorii obstructive se înregistreazã scãderi importante ale (alegeți
varianta incorectã):
capacitãții vitale
VEMS
debitului ventilator maxim
365. Dioxidul de carbon are o capacitate de difuziune:
de zece ori mai micã decât aoxigenului
de douãzeci de ori mai mare decât a oxigenului
egalã cu a oxigenului
366. În pneumotorax se instaleazã o disfuncție ventilatorie:
de tip obstructiv
de tip restrictiv
de tip mixt
367. În pneumotorax disfuncția depinde de:
capacitatea de compensare a plãmânului sãnãtos
modul de afectare a mediastinului
ambele variante sunt corecte
368. Balansul mediastinal poate apãrea în:
pneumotorax
volet costal mobil
ambele variante sunt corecte
72