INVESTIGATORUL Decembrie 2010

INVESTIGATORUL | DECEMBRIE 2010 | www.investigatorul.ro 1

INVESTIGATORULINTERVIU ExcLUSIV:

GELU NIŢU

Scene din filmul "Rolul pălincii în realizarea spectacolelor de versuri", cu Gelu Niţu în rolul principal.

Mă ţineam cu

Zamfirescu de braţ, ne duceam dintr-un gard

în celălalt şi ne miram de ce nu putem să «ţinem drumul

drept». Zamfirescu mi-a spus foarte răspicat: «Gelu, dar eu nu sunt beat. Vrei să-

ţi spun Teorema lui Pitagora?».

®

PămâNtUL cătrE BăsEscU şI IsărEscU... rEcEPŢIE!

0,5 l

ei

594

9992

7501

195

1AN

UL IV

, NR.

15(3

5)

DECE

MBR

IE 2

010

2 INVESTIGATORUL | DECEMBRIE 2010 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,5 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74INV

ESTIGA

TORU

L®

Preşedintele Franţei, La-fel-de-înalt-ca-Boc Sarakozy, se ridică pe vârfuri în încercarea de a ajunge la brâul preşedintelui american Barack Omaba.

De unde se vede că şi Franţa are propriul Pitic Porno.

Fă, de când ai început

să mă înşeli, mi se pare că toţi italienii sunt aşa...

mai ţigănoşi!

Când m-a văzut prima dată,

Sarkozy a vrut să mă deporteze pentru că a crezut că sunt

ţigan!


tEOrIA cONsPIrAŢIEI


Preşedintele Traian Băsescu a ieşit în această toamnă cu o declaraţie care a trecut relativ neobservată deşi este de fapt chestiunea cea mai gravă pe care o pune pe tapet de la începutul mandatu-lui său de la Cotroceni. El a afirmat că, deşi în 2009 nu se declara un adept al privatizărilor, în prezent trebuie consoli-dată bursa locală şi că privatizările prin intermediul acesteia ar putea aduce sta-tului venituri între 6 şi 7 miliarde de euro. "În 2009 am spus: criza este prea adân-că pentru a vinde companiile de stat pe doi bani", a declarat şeful statului. "Avem nevoie să facem o economie care să se alimenteze de pe piaţă. Aş privatiza pe bursă CFR Marfă şi RAPPS şi pache-te de acţiuni din Transelectrica, Trans-gaz şi Romgaz", a spus preşedintele. "Dar nu avem nevoie de toţi odată. Tre-buie să fim foarte prudenţi în valorifica-rea banilor pe piaţă. Trebuie să privati-zăm corespunzător nevoilor de investiţii", a adăugat şeful statului.Prin această ieşire la rampă, preşedinte-le Băsescu a abandonat brusc discursul patriotic pe care l-a avut în ultima campa-nie electorală. În stilul tehnicii pământului pârjolit, atât de familiar clasei politice de la noi, şeful statului ne anunţă că se dă liber la unele dintre ultimele active ale statului rămase neprăduite: Transelectri-ca, Transgaz şi Romgaz. Se pregătesc, probabil, Societatea Naţională a Sării şi Poşta Română. Ieşirea statului din CFR Marfă ar fi singu-ra soluţie ca această companie să supra-vieţuiască. În acest moment, societatea este victima unor fraude de valori inima-ginabile, acoperite tacit prin diferite stra-tegii de la bugetul de stat. La fel, vânza-rea activelor RAPPS la licitaţii deschise are sens. De ce trebuie să existe o regie a protocolului de stat care să îi instaleze în vile confortabile pe diferiţi politicieni şi acoliţi de-ai lor?!De cealaltă parte, în cazul Transelectri-ca, Transgaz şi Romgaz, statul român ar trebui să creeze mecanismele de control care să stopeze jaful, nu să renunţe la puţinele pârghii care i-au mai rămas pen-tru controlul nivelului plătit de către cetă-ţenii ţării la utilităţi.În anii '90, eram adeptul privatizării tota-

le. Eram convins că statul trebuie să se retragă complet din economie. Greşeam! Statul trebuie să iasă din toate afacerile în care, prin simpla sa prezenţă, distor-sionează competiţia. Pe de altă parte, statul nu trebuia sub nici o formă să se retragă din zonele de utilităţi publice care au caracter de monopol.Se puteau privatiza companiile de apă-canal, dar reţelele trebuiau să rămână pentru totdeauna ale primăriilor. Aceeaşi metodă trebuia aplicată şi în cazul dis-tribuţiei de gaze şi electricitate. Ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani reprezintă nu numai un atac la buzunarul cetăţea-nului, dar chiar un atentat la siguranţa naţională. Diverşi politruci, de la diferite partide, s-au întrecut în a da unor privaţi mono-poluri pe care înainte le avea statul. Şi pe nişte şpăgi de nimic! Ne-au vândut viito-rul şi au făcut-o inimaginabil de ieftin.Practic, politrucii noştri au dat mari mase de oameni din România pe mâna unor companii private care au un singur scop: să îl "ardă" pe client de cât mai mulţi bani. Şi situaţia a ieşit complet de sub control. Dacă mai punem la socoteală faptul că toate privatizările de monopoluri au fost făcute cadou unor companii străine, rea-lizăm şi că tot profitul este scos continuu din ţară. Prin privatizarea monopolurilor, suntem furaţi practic şi în prezent şi în viitor. În momentul în care gazul a fost preluat de o firmă privată, ni s-a impus să plă-tim nu cantitatea în metri cubi ci valoa-rea energetică pe care pretind ei că ar avea-o gazul pe care ni-l furnizează. O escrocherie fără margini care le permite să jongleze în voie în direcţia creşterii marjelor de profit.După privatizarea "de succes", regia de apă-canal a început să ne taxeze şi pen-tru apa de ploaie. La început am crezut că este o greşeală. Mi s-a părut chiar o glumă bună. Dar chiar acest lucru se în-tâmplă! Uitaţi-vă pe facturi. Ne iau bani pentru că, pretind ei, ne-ar scăpa de apa de ploaie. Ca şi cum s-ar putea şti în mod real câtă ploaie a căzut pe o anu-mită casă şi câtă din această apă a fost absorbită de pământ sau câtă s-a scurs prin sistemul de canalizare!!!

De curând, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a făcut şi el o declaraţie care ne-a uimit. "La carburanţi am avut o evo-luţie divergentă, vă spunem că nu prea înţelegem logica mişcării la preţurile combustibililor interni, de ce depinde... preţurile ţiţeiului, evoluţia cursului. Varia-ţiile oricum sunt mult prea mari la preţuri-le interne ale fabricanţilor şi nu le găsim explicaţii, decât că acţionează factori di-vergenţi(...) Au crescut preţurile temporar şi atunci când leul s-a întărit semnificativ faţă de dolar şi preţurile ţiţeiului nu justifi-cau aceste evoluţii", a explicat Isărescu. Isărescu ori este "visător" ori simulează foarte bine acest lucru! În condiţiile în care, în urma unei "privatizări de succes", Petrom a fost dată pe mâna unui grup cu acţionariat dubios, visul frumos pentru noi s-a încheiat. A început coşmarul! Plă-tim atât cât Petrom vrea să ne scoată din buzunare. Această companie are un qva-si-monopol de piaţă şi face aproape ce vrea. Hellooo! Pământul către Isărescu... recepţie! Petrom nu îşi stabileşte preţu-rile în funcţie de costurile pe care le are ci în funcţie de ce variantă le permite ca, la final, să ne lase cu cât mai puţini bani în buzunare. Mişcările cursului dolarului şi preţul ţiţeiului la bursă sunt nişte po-ezii. Nişte posibile pretexte pentru mări-rea preţurilor la carburanţi. În lipsa unei concurenţe reale, Petrom face pe piaţă absolut orice vrea.În acelaşi fel se comportă şi celelalte fir-me "proprietare de monopoluri". Profită de lipsa concurenţei, de faptul că un con-sumator "nu are unde să fugă" şi va fi silit să plătescă atât cât i se va cere.Revenind, vă daţi seama ce vremuri "bune" ne aşteaptă, dacă actuala clasă politică a pus la cale prăduirea şi a ulti-melor companii publice de utilităţi de la noi. Oricum, e bine că Isărescu nu înţelege ce e cu monopolurile!

Emil POPDirector Investigatorul

Pământul către Băsescu şi Isărescu... recepţie!


DepartamentulSecuritatiipreSei

Datorită salariului pe care mi-l dau

fraţii şi nepotul Păunescu la B1TV, titlul emisiunii mele se modifică din "100%" în

"Maximum 10%".

Roberţică, "un jurnalist curios, câteodată nervos" că un şchiop, după ce l-a minţit că îl pune şef la TVR, l-a lăsat şi fără bani şi fără bile. Cea albă şi cea neagră!

O altă televiziune şi-a găsit naşul!Televiziunea generalistă pe care o pre-găteşte compania RCS&RDS, unde se mută pupindosistul portocaliu Radu Mo-raru, zis Naşul, ar urma să se numeas-că Zece TV. După ce Bobby Păunescu l-a achiziţionat pe mercenarul Roberţică Turcescu, Moraru s-a simţit în plus şi a ales să plece. Fraţii şi nepotul Păunescu au declarat că B1 TV se va relansa în ianuarie 2011. Pentru a nu ştim câta oară! Cu o nouă conducere, , postul "se va dezvolta pe coloana sa vertebrală, nu se şterge şi nu se ia de la zero", spune Bobiţă Păuniţă. Acesta nu a spus însă cine va face parte din noua conducere şi care vor fi exact schimbările ce vor avea loc în acţionari-atul B1. El a afirmat că "nu ar putea dez-minţi" informaţiile care circulă pe piaţă. Acestea dau drept sigură venirea lui So-rin Oancea, ex-Intact, la B1. Dan "Felix" Voiculescu l-a pus pe Mihai Gâdea şef la Antena 3 şi l-a scos pe linie moartă pe Oancea. Acesta din urmă a decis, după o lungă perioadă de aşteptare, să îşi ia tălpăşiţa.

Domnule procuror, raportez: Rămâne de văzut cum îl va "arde" Voiculescu pe Oancea de pachetele de acţiuni pe care le deţine încă la Antena 3 şi Radio Zu!

Morar înşeală dar rămâne fidelRadu Moraru l-a părăsit pe Bobby pentru RCS&RDS Sue Ellen. Cu toate acestea, el a declarat că va rămâne acţionar la B1 şi Vox News şi că rămâne în continuare prieten cu omul de afaceri Bobiţă Mor-după-Bârlădeacă Păuniţă, "dar fiecare merge pe drumul lui". Domnule procuror, raportez: E nor-mal: au mâncat rahat cu acelaşi polonic atâţia ani!!!

Sergiu Toader: adio dar rămâi cu tine!Directorul editorial de la trustul Realita-tea-Caţavencu, Sergiu Toader, se află pe picior de plecare din grupul de presă al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Omul care l-a învăţat pe Vântu cum să îşi piardă banii îşi termină contractul pe 15 decembrie. Gurile rele susţin că, în ciuda a ceea ce susţine el, Sergiu Toader nu este dorit la

noul post pregătit de RCS&RDS. Domnule procuror, raportez: Lui Ser-giulică nu îi rămâne decât să se întoarcă în Noua Zeelandă, unde şi-a obţinut rezi-denţa împreună cu familia lui.

Altă etichetă murdară“Eu îmi propun să fac profit pentru mine, nu pentru domnul Vîntu“, a declarat într-un interviu controversatul şmenar ploieş-tean Sebastian Ghiţă, omul care a prelu-at managerul Realitatea TV din mânuţele şi picioruşele lui Sorin Vîntu.Liţă Ghiţă Purceliţă a explicat şi cum va scăpa Realitatea de eticheta "televi-ziunea mogulului Vîntu". “Etichetele se schimbă. Lipeşti altele peste ele, nu e o chestiune complicată“, a spus şnapanul.Domnule procuror, raportez: Deci peste Realitatea se va lipi o nouă etiche-tă. La fel de murdară şi de urât mirosi-toare!

[email protected]


Lideri

V-aţi pus vreodată întrebarea de ce aţi jucat numai roluri măreţe de regi, miniştri, politişti, în general, de conducători?În mine, ca şi în alţi semeni, "locuiesc" mai multe persoane. Aşa că, vorbind din punct de vedere artistic, regele, ducele, contele, comandantul de navă, prinţul, şeful de birou, directorul, toate aceste personaje trăiesc foarte bine alături de oameni slabi, neîmpli-niţi, ticăloşi, trădători, trădaţi, neputincioşi, plini de haz.În urmă cu aproximativ zece ani, am dat pro-bă pentru un film cu americanii (aici, în Româ-nia) pentru a interpreta un rol negativ. Trebuia să joc un individ unsuros, ticălos. Regizorul a spus: «Bună probă, dar eu te văd în persona-je cărora le dai întotdeauna dreptate. Şi m-a distribuit într-un alt rol, foarte bun- de poliţist. Am toată admiraţia pentru actorii care au o paletă cât mai largă de interpretare. Există, şi la noi şi în lume, mulţi actori care au acest har, care pot fi la fel de bine şi "prinţ" şi "cer-şetor". Păstrând proporţiile, cred că şi eu am avut noroc de ceva variaţii de stil, chiar dacă acest lucru nu a fost întotdeauna sesizat, pe cât mi-aş fi dorit. De ce v-a impresionat George Constantin, ca actor?Eram licean când l-am văzut pe George Constantin în câteva spectacole de teatru televizate. Exista acest obicei foarte bun al prezentării teatrului la TV, săptămânal. În felul acesta, se putea bucura foarte multă lume, în aceeaşi seară, de jocul unor mari actori, cât şi de al celor care tocmai începeau să se lanseze. Sunt semne că TVR-ul ar încerca să reia această bună tradiţie. A venit momentul, în timpul studenţiei, să îl văd pe George Con-stantin, în timp ce juca, la teatru, în "Crimă şi pedeapsă", după Dostoiesvski, în regia Sandei Manu, profesoara mea. Interpreta ro-lul procurorului. Ei bine, ce am trăit urmărin-

du-l în acel rol, nu mi se mai întâmplase şi nu cred că greşesc dacă spun că nu mi s-a mai întâmplat de atunci. Era, când calm şi proto-colar, când rece ca o lamă, când tunător de zbârnâiau pereţii şi candelabrele, când mie-ros şi uşor piţigăiat, când furtunos, când de gheaţă, când grav şi profund, când măscărici. Mi s-a făcut frig de mai multe ori. Nu am avut bucuria să joc lângă el decât în piese de tea-tru pentru radio. Era renumit şi acolo pentru seriozitatea şi minuţiozitatea cu care îţi trecea pe texte o mulţime de indicaţii. Din numeroa-sele filme făcute, din păcate, poate doar vreo 4-5 să-i fi servit, cu adevărat, marelui său talent. În teatru, a fost şi încă rămâne, după părerea mea (şi nu numai a mea) inegalabil. Cum să nu-l iubeşti?!

Gândindu-mă la cinematografia internaţională, aţi susţinut că Meryl Streep vă impresionează. Cum o caracterizaţi, ca actriţă?Pe Meryl Streep o şi admir, fără rezerve, dar mă şi enervează, în acelaşi timp. În toate fil-mele în care am văzut-o, este perfectă. Poate juca, după părerea mea, orice. Am văzut-o în tot felul de ipostaze, de fiecare dată este "de acolo", dar "perfect de acolo". Cum o intuiţi, ca om, pe Meryl Streep? Eu aş spune că din oricare rol pe care l-a jucat transpare o nobleţe cu care a fost înzestrată de natură.Da, are o nobleţe şi este extraordinară datori-tă lejerităţii, a uşurinţei interpretării.

Dintre colegii dumneavoastră, în afară de George Constantin şi Ştefan Iordache, pe cine admiraţi ca actor ?Să îmi fie iertată obrăznicia, dar pot spune că, de ceva vreme, generaţia noastră a ajuns "la putere". Aşa cum noi ne uitam cu admiraţie

şi respect la maeştrii noştri care erau George Constantin, Gheorghe Dinică, Ştefan Iorda-che, Marin Moraru, Ileana Predescu, Gina Patrichi, Petre Gheorghiu, Mariana Mihuţ, Octavian Cotescu, Valeria Seciu, Leopoldina Bălănuţă, Toma Caragiu, Mircea Albulescu şi încă alţii, acum mă uit cu plăcere în jur la Florin Zamfirescu, Mircea Diaconu, George Mihăiţă, Marcel Iureş, Horaţiu Mălăele, Dan Condurache, Tamara Creţulescu, Luminiţa Gheorghiu, Ştefan Velniciuc, Emilia Dobrin, Gelu Colceag, Dana Dogaru, Şerban Iones-cu şi din urmă mai vin mulţi actori talentaţi. Aţi văzut toate piesele puse în scenă, în România, după Dostoievski? Ştiu că îi îndrăgiţi creaţiile.Ca mulţi alţii, îl consider pe Dostoievski unul din cei mai importanţi scriitori ai lumii. Îmi vin în minte acum câteva spectacole după texte-le lui. Am văzut un «Fraţii Karamazov», pus la Târgu Mureş de Constantin Codrescu, cel care juca şi rolul Piotr, tatăl băieţilor. A fost un spectacol sobru, impresionant.Am vizionat "Karamazovii" la Nottara, în regia lui Dan Micu, o minune de spectacol cu o dis-tribuţie fantastică: George Constantin, Ştefan Sileanu, Alexandru Repan, Dragoş Pâslaru, Dana Dogaru, Ioana Crăciunescu.Am avut plăcerea să joc la Odeon, în "Fraţii Karamazov", după un scenariu în care era in-clusă şi vestita nuvelă "Inchizitorul". Acest rol, al inchizitorului, l-am jucat cu mare plăcere şi bucurie. În piesă mai jucau Virgil Andriescu, Şerban Ionescu, Dan Bădărău, Marius Stă-nescu, Ionuţ Bătinaş, Elvira Deatcu, Adriana Trandafir. A fost un spectacol grandios, cu o regie, după părerea mea, perfectă. În acest moment, "Inchizitorul", în regia lui Radu Pen-ciulescu şi interpretarea lui Victor Rebengiuc, se joacă la «Teatrul Naţional» şi promit că îl voi vedea.

O persoană modestă într-un actor talentat

Gelu Niţu: "Să îmi fie iertată obrăznicia, dar pot spune că, de ceva vreme, generaţia noastră a ajuns la putere!"


Lideri

Nu sunt date pe internet suficiente în legă-tură cu activitatea de actor a dumneavoas-tră. Nu vă place să se ştie prea multe amă-nunte despre viaţa pe care o aveţi?Viaţa mea a fost atât de complicată, adică mi-am complicat-o, încât ar fi foarte greu să povestesc ceva, aşa în trecere, fără să tre-zesc fireşti nedumeriri. Trebuie să vină şi momentul în care o să scriu o carte, ca să «mă povestesc», aşa, pe îndelete. Deocam-dată, sunt cam "tinerel" şi cred că mai am de trăit multe întâmplări pe care va trebui să le povestesc. Cât despre internet, mă descurc puţin, dar nu sunt foarte destoinic, în aşa fel încât să postez fotografii sau materiale des-pre mine, dar voi învăţa în curând.La îndemnul soţiei mele, m-am înscris pe Facebook, deci mă voi lansa în tot felul de conversaţii. Cum vă simţiţi în colectivul “Teatrului Odeon”, având în vedere că jucaţi pe scena de aici de o viaţă?În 1974 am venit de la «Teatrul Tineretului» din Piatra Neamţ şi, în urma unui concurs, am intrat în colectivul «Teatrului Odeon», fostul «Teatru Giuleşti». Am fost primit cu căldură. De fapt, ce înseamnă "cu căldură" într-un teatru? Să ţi se dea să joci roluri cât mai importante. Şi mi s-au dat. Ba, am stupi-da vanitate să spun că, la scurt timp, în 1976, s-a inaugurat actuala sala a Odeonului, fosta clădire a Teatrului Naţional, cu "Zamolxe" de Lucian Blaga, în regia lui Dinu Cernescu, un spectacol în care am interpretat rolul princi-pal, adică pe Zamolxe. Am trăit ani frumoşi în teatrul acesta. Vremea a trecut şi acum sunt printre "bătrânii" de aici. Toţi îmbătrânesc, la un moment dat!Din fericire, ceea ce unii numesc bătrâneţe deocamdată nu o simt în niciun fel, fizic sau psihic. Atunci când acceptaţi să jucaţi într-o piesă care este pusă în scenă la alt teatru, nu creaţi un conflict de interese? Cum procedaţi ?Când jucăm în alt teatru, în general o facem pentru un rol care este măcar la acelaşi ni-vel cu cele pe care le avem în teatrul în care suntem titulari. Dacă în perioada respectivă este nevoie de noi unde suntem angajaţi, nu este nicio problemă, găsim toată înţelegerea. La teatrul cu care se doreşte colaborarea se stabileşte prin contract cu directorul de acolo o anumită sumă care se va plăti pe specta-col. De aici, fiecare îşi doreşte ca spectacolul sa iasă cât mai bine, să fie programat cât se poate de des, să înregistreze succes, să fie pe gustul tuturor şi, de ce nu, să se câştige cât mai mult. Ce colaborări de acest gen aţi avut în ultima perioadă?De o viaţă joc numai la Teatrul Odeon (cu ex-cepţia colaborărilor cu Teatrul Gheorghe Ci-prian din Buzău). De aproximativ doi ani am început să joc şi pe scenele vecinilor: la Tea-trul de Comedie Bucureşti şi la Teatrul Metro-polis . La Teatrul de Comedie Bucureşti, joc în "Casa Zoikăi", de Mihail Bulgakov, montat de un mare, unic regizor care este Alexandru Tocilescu. Pentru acest rol, contele Obolia-ninov, am avut onoarea să fiu nominalizat la premiile UNITER, în 2010. Am plăcerea să joc în această piesă alături de colegul meu de grupă din facultate, George Mihăiţă, şi de Virginia Milea. Amândoi au fost răsplătiţi, pe

bună dreptate, cu Premiul UNITER, în 2010. Din distribuţie mai fac parte Valentin Teodo-siu, Mihaela Teleoacă, Gheorghe Dănilă şi alţi tineri foarte talentaţi. La Teatrul Metropolis am început cu o comedie franţuzească, "Min-cinoasa", în regia Rodicăi Băitan, unde am avut parte de un rol foarte spumos. Din cauza unor probleme legate de programul foarte în-cărcat al actriţei din rolul principal, spectacolul s-a jucat foarte puţin.Tot la Teatrul Metropolis, în primăvară, am scos premiera cu "Funcţio-narii", care are un scenariu scris după schiţe şi nuvele de Anton Pavlovici Cehov, în regia unui foarte talentat tânăr regizor, Alexandru Mâzgăreanu. La 23 de ani ne-a uimit pe toţi cu talentul său regizoral.Da, se pare că îl aşteaptă o carieră deose-bită. Are o maturitate surprinzătoare, un fin simţ de observaţie al gesturilor mărunte, nu cade în capcana soluţiilor facile, are multă imaginaţie. Spectacolul a fost remarcat de toată lumea "de bine" şi se joacă, în prezent, cu foarte mult succes. În acest moment, tot la Teatrul Metropolis şi din nou cu Alexandru Tocilescu repet într-un musical după "Neves-tele vesele din Windsor" de William Shakes-peare. Se anunţă a fi un mare succes. Încep în acelaşi timp repetiţiile cu o piesă în două personaje, alături de o foarte importantă, ta-lentată şi specială actriţă. Revenind la Teatrul Metropolis, se anunţă un nou proiect pentru 2011, despre care voi vorbi când se va con-cretiza. Sper ca, în curând, să revin cu ceva important şi pe scena de la Teatrul Odeon. Aşteptaţi să fiţi ales pentru a juca într-un rol nou în Teatrul Odeon sau propuneţi să fiţi distribuit pentru a interpreta personajele pe care le preferaţi ?Aştept să mi se ofere roluri. Nu prea ştiu să mă propun, dar nu îi condamn pe cei care au făcut-o sau o fac. Unii au obţinut rolurile pe care le-au solicitat. Autopropunerea e cu dus-întors. Actorii greşesc de multe ori în eva-luarea propriilor posibilităţi. Într-o foarte bună perioadă a carierei mele, nu cred că aş fi avut imaginaţia şi capacitatea să mă autopropun şi, totuşi, am fost distribuit în roluri atât de di-ferite ca: Regele din "Escurial" de Michel de Ghelderode, în regia lui Dan Victor, în "Neîn-ţelegerea" de Albert Camus, pus în scenă de Silvia Ionescu, în ciudatul, ticălosul, hoţul de cai, beţivul îndrăgostit fără speranţă de stă-pâna sa, Osip din "Don Juan a la Russe", a lui Gelu Colceag, în Pinzon, comandantul de navă, adversar de moarte al lui Cristofor Co-lumb, care era abil, manipulator de conştiinţe pentru îndeplinirea scopurilor sau în "A treia caravelă", de Iosif Naghiu, regizată de Tudor Mărăscu, ori inchizitorul din tulburătoarea nuvelă "Inchizitorul" a lui Dostoievski, drama-

tizată şi inclusă în spectacolul "Fraţii Karama-zov", în regia lui Alexandru Vasilache.Părerea mea, fraţi actori, este să îi lăsaţi pe regizori să se gândească la ceea ce ar trebui să jucaţi. În ce mod îi percepeţi pe profesioniştii din televiziune, comparativ cu cei cu care aţi lu-crat până acum în filme sau producţii tele-vizate? Aţi jucat în telenovele şi puteţi să conturaţi o paralelă.Ce bună este sfânta concurenţă. Acum, fieca-re vrea sa facă parte din colectivul care este «fruncea». Din fericire, mediul televiziunii s-a perfecţionat în ultimii ani în care am jucat în seriale şi am fost de cel puţin 3-4 ori pe săp-tămână la filmări. Am reuşit să cunosc noua generaţie. Oamenii cu care am avut plăcerea să iau contact sunt, în general, foarte tineri şi foarte serioşi. Fie că sunt regizori, sceno-grafi, creatori de costume, lucrează la montaj, ajută la schimbarea aparatului din loc în loc, montează traveling-ul, pun luminile ori aduc recuzita, toţi sunt foarte foarte serioşi, în sen-sul cel mai profund al cuvântului. Sunt sincer interesaţi ca ceea ce fac ei să fie la cotă ma-ximă. Am tot respectul pentru aceştia.

Îi consideraţi mai nervoşi decât cei cu care aţi fost obişnuit să lucraţi?Inevitabil, apar şi tensiuni pentru că, atunci când cineva se concentrează să creeze actul artistic, în mod firesc adrenalina creşte, ner-vii se întind la maximum, mai sar şi scântei, se ridică glasul, dar când "produsul" este de calitate, toate tensiunile dispar. Sunt chestiuni fireşti şi în munca din teatru şi în cea pentru realizarea unui film. Există şi o glumă printre noi conform căreia dacă nu se declanşează niciun scandal în timpul repetiţiilor unui spec-tacol, acesta nu va ieşi bine. Când se lucrea-ză într-o dulce armonie, e ceva suspect.

Cum vedeţi filmul care se face în perioada aceasta? Mă refer, aici, şi la cei care scriu sce-nariile, la cei care le regizează...Ce altceva poţi să spui despre filmul româ-nesc din ultimii ani, decât lucruri de bine, în condiţiile în care avem un «Palme d'Or» şi nu ştiu câte alte premii de regie, de interpretare şi nu numai, la tot felul de festivaluri importan-te din toată lumea. Îţi creşte inima când vezi tineri actori români chemaţi, deja, la tot felul de producţii din străinătate. Ne mândrim cu ei!Cât despre soarta filmelor noastre, în Româ-nia este o mare şi urâtă poveste. După tam-tam-ul de la premiere, în majoritatea cazurilor se aşterne tăcerea cu privire la producţii. Se aşteaptă aproximativ un an de la premieră


Lideri


Lideri

apariţia la HBO sau pe ecranele altor televizi-uni şi... cam atât. Filmele devin istorie. De ce? Răspunsul îl ştim cu toţii: lipsa unei reţele de cinematografe, în ţară, la un nivel corespun-zător. Multe dintre aceste săli au fost abando-nate sau au destinaţii schimbate. Numeroase talente nu au posibilitatea să fie cunoscute de atâta lume cât ar merita din acest motiv. Este trist! V-aţi dorit să jucaţi un rol pe care nu aţi avut, încă, ocazia să îl interpretaţi ?În meseria noastră, fără un dram de noroc nu se poate face actorie. Avem nevoie de conjuncturi favorabile, trebuie să ne nimerim în mediul acela în care se vorbeşte despre piesa aceea care să fie foarte bună, discu-ţia să fie cu regizorul acela care este foarte bun, cu scenograful acela care este deosebit, despre rolul acela care este potrivit, care să ni se potrivească nouă şi nu altuia şi să fim văzuţi de cine trebuie în rolul acela. Acestea sunt întâmplările fericite din viaţa noastră. Aţi găsit o parte din definiţia fericirii, din punctul dumneavoastră de vedere.Da, se poate spune şi aşa. Revenind la în-trebarea cu rolurile nejucate, în tinereţe am aflat că există o dramatizare după "Demonii" lui Dostoievski, iar eu mi-am dorit să joc per-sonajul Stavroghin. Nu s-a întâmplat la timpul potrivit şi, după o vreme, am renunţat la do-rinţă pentru că personajul are în jur de 25 de ani. Mi s-a fluturat pe la nas personajul Goetz din "Diavolul şi bunul Dumnezeu", de Jean Paul Sartre. Spectacolul a fost montat în alt teatru de un regizor extraordinar, care ulterior a făcut o fabuloasă carieră internaţională, cu un actor fantastic. La re-ve-de-re!

Aţi susţinut, la un moment dat, că dacă nu aţi fi fost actor, v-ar fi plăcut să interpretaţi jazz, la pian. Ce aţi fi cântat?Da, mi-ar fi plăcut să am o astfel de carieră, o, Doamne, cum mi-ar fi plăcut! S-a întâmplat să cresc, în casă, cu pian. Eu nu am stu-diat serios decât un an şi câteva luni cu un profesor. Am fost trei fraţi. Eu sunt "Prâslea". Mijlociul, din păcate, s-a prăpădit. Fratele mai mare este un foarte valoros profesor de pian, la Liceul Dinu Lipatti din Bucureşti, susţine cursuri la Conservatorul din Bucureşti şi în alte universităţi muzicale din ţară. El, bineîn-ţeles, a studiat tot timpul pianul. Printre pică-turi, m-a mai învăţat şi pe mine câte ceva. Se pare că aş fi avut talent pentru pian, dar am fost cam inconsecvent, iar părinţii mei au fost atât de blânzi, încât nu au ştiut să ia "măsurile necesare" ca să mă convingă să studiez atât cât ar fi trebuit. Am început să îndrăgesc mu-

zica, iar aceasta face parte din mine. Faptul că am ştiut să pun mâna pe pian m-a ajutat în anumite ocazii. În piesa «Casa Zoikăi», interpretez câteva piese din muzica clasică. Trăiesc, însă, cu regretul că nu am studiat în mod profesionist pianul. În loc să îmi pierd vremea, cum am făcut-o de multe ori, din pă-cate, aiurea, mai bine studiam serios la pian şi acum aş fi fost fericit şi aş fi cântat jazz.

Ce versuri ale lui Mihai Emninescu aţi inter-pretat cu drag ?De multe ori am recitat poeziile lui Eminescu în spectacole televizate. Recunosc, totuşi, cu îngâmfare declarată, că aveam succes şi nu aş putea spune că îmi place o anume parte din opera marelui poet.

Acum nu prea mai recitaţi.Nu mai recit deloc, dar mai ştii?! Nu-mi mai place să urc singur pe scenă. Mi s-a propus, de curând, să fac un spectacol singur, cu fragmente din piese foarte valoroase. M-am gândit, m-am foit şi mi-am dat seama că nu am vanitatea şi veleităţile de "one man show". Nu sunt nici Peter O'Toole, nici Geor-ge Constantin, să chem lumea să mă vadă, neapărat, într-un spectacol.

Ce regizor v-a făcut să nu simţiţi că intraţi într-un rol nou?Exemplul cel mai proaspăt este Alexandru To-cilescu, în acest sens. M-a chemat la Teatrul de Comedie Bucureşti pentru «Casa Zoikăi». Deşi îi cunoşteam pe toţi, ca partener de sce-nă eram pentru prima dată între acei actori. Toca m-a făcut, cu mult tact, să trec uşor pes-te emoţia contactului cu noii colegi. În foarte scurt timp, am repetat cu ei ca şi cum aş fi fost dintotdeauna parte a acestui minunat colectiv. Nu a fost chiar foarte uşor la înce-put să lucrez cu Tocilescu. Acesta nu avea întotdeauna răbdare să mă dezmeticesc şi m-a cam bruscat de câteva ori, dar bine mi-a făcut. Din fericire pentru mine, a ieşit un "pro-dus" de calitate, lucru recunoscut de însuşi Tocilescu şi de foarte multe cronici. Îmi pare rău că trebuie să vorbesc în felul acesta des-pre mine. În general, am evitat toată viaţa să povestesc despre mine. Acest lucru ar trebui să fie făcut de alţii. Poate de aceea am apă-rut în mai puţine interviuri faţă de cum s-ar fi aşteptat lumea.

Cum aţi simţit regimul comunist ?Am simţit epoca ceauşistă ca pe o mare tâm-penie, bineînţeles. Dar cine avea curajul să spună ce gândea?! Poate că toţi o făceau în familie sau printre prieteni. Acolo da, cu toţii discutam. Propaganda comunistă a reuşit, din păcate, să idiotizeze multă lume. Cine credea cu adevărat pe vremea aceea că se va mai schimba ceva?! Dar iată că ne-a ajutat Dum-nezeu. Am avut respect pentru Gorbaciov, care a pus umărul la prăbuşirea sistemului comunist de la noi. Mă enervez când îi mai aud pe unii că regretă ce a fost. Ce să regre-tăm? Eu mă simt foarte bine acum (ca orice om care gândeşte, cred eu), cu toate greutăţi-le pe care le ştim cu toţii, nu are rost să le mai înşir. Am picat într-un moment prost, datorat, în special celor care ne conduc dezastruos de 20 de ani. Peste 20-30 de ani sunt convins că va fi bine. Copiii copiilor noştri vor trăi aşa cum ne-am fi dorit şi noi.

Care a fost cea mai şocantă întâmplare din viaţa dumneavoastră ?În urmă cu 16 ani mi-am pierdut ambii părinţi. Au murit la un interval de exact o lună unul după altul, în 13 decembrie şi 13 ianuarie. Iar acum 3 ani mi-am pierdut un frate. Am fost zguduit de aceste pierderi. Care a fost cea mai hazlie întâmplare din viaţa dumneavoastră ?Luând-o cronologic, prima situaţie drăguţă care îmi vine în minte este din vremea stu-denţiei. Împreună cu unii colegi am "născut" un minunat spectacol de versuri, în regia lui Cătălin Naum. Am avut un turneu cu el în Târgu Mureş. Apoi l-am jucat la Turda unde, după spectacol, directorul teatrului ne-a invi-tat la el acasă. Se făcuse, deja, târziu şi nu am apucat să mâncam, iar omul nu prea avea nici el ce să ne ofere pentru a ne po-toli foamea. Ne-a dat, în schimb, să bem o pălincă veritabilă. Tineri fiind şi leşinaţi de foame, slabi de înger, în nici o jumătate de oră ne-am îmbătat. Când ne-am retras către hotel, toţi ne bălămbăneam. Era prima dată în viaţa mea când mă îmbătam. Cred că am mai făcut-o, de atunci, de două ori, nu mai mult. Mă ţineam cu Zamfirescu de braţ, ne duceam dintr-un gard în celălalt şi ne miram de ce nu putem să «ţinem drumul drept». Zamfirescu mi-a spus foarte răspicat: «Gelu, dar eu nu sunt beat. Vrei să-ţi spun Teorema lui Pitagora?».

Le transmiteţi ceva cititorilor ?Să aibă parte de evenimente teatrale de ex-cepţie. Le doresc sănătate şi să aibă motive de mulţumire, adică de fericire. Să aibă sar-bători fericite, liniştite şi fiecare să fie, atunci, numai cu cei dragi. Gelu Niţu este şi un gentleman, pe lângă ac-torul pe care îl cunoaştem cu toţii. Mi-a rezer-vat un loc în cea mai apropiată lojă de scenă şi m-a invitat să mă mai bucur de jocul său şi al colegilor. Am trecut de la o stare la alta, ur-mărind piesa «Marchizul de Sade», în regia lui Beatrice Bleonţ, care s-a jucat în acea seară la «Teatrul Odeon» din Bucureşti. A fost doctor pentru aproape 3 ore şi a primit numeroase aplauze, pe care le-a împărţit cu întreaga echipă, alături de care a interpretat persona-jul. La final, m-a condus de parcă nu ar fi fost aclamat cu numai câteva minute în urmă, la scenă deschisă. M-a impresionat, încă o dată, blândeţea unui actor care e puternic ancorat în realitate, în ciuda expresivităţii care ar fi putut să ni-l descopere trufaş.

A consemnat,Alina Anton


Când ştiu ce catastrofă

de profesor de drept am fost, mi se pare normal să tai salariile

din învăţământ!

Ascultaţi cuvintele Piticului XXX, care vă explică faptul că unde dragoste de profesori nu e, legea educaţiei e.

Anca Boagiu, această Robocop a Ministerului Transporturilor, şi scene din serialul "Unde nu e cap, vai de picioare".

Unde e Berceanu?... Că

vreau să îi mai trag una în dos şi cu piciorul

drept!

1 0 INVESTIGATORUL | DECEMBRIE 2010 | www.investigatorul.ro

„Cine ştie să deguste un vin bun, ştie să soarbă din el picături de geniu“- Charles Baudelaire

Criterii de apreciereVinul, chiar înainte de a fi gustat, dar mai ales după, provoacă o serie de senzaţii receptate cu ajutorul organelor de simţ.Cunoaşterea tehnicilor degustării uşurează evaluarea unui vin şi asocierea acestuia cu preparatele culinare. Analiza senzorială este realizată cu ajutorul văzului, mirosului şi gus-tului, degustarea realizându-se astfel în urmă-toarele etape:

Examenul vizualSe toarnă vinul în pahar, nu mai mult de o trei-me din capacitatea acestuia, se îndreaptă spre o sursă de lumină şi se examinează culoarea vinului şi intensitatea ei. Totodată şi limpidita-tea, perlarea şi fluiditatea acestuia. Aprecierea limpidităţii se face prin o evaluare de la negativ la pozitiv: voalată, destul de limpede, limpede, cristalină şi strălucitoare.Culoarea vinului este dată de pigmenţii care apar în bobul de strugure odată cu intrarea în pârgă. Ea se intensifică pe măsura coacerii. Pigmenţii sunt galbeni sau roşii. Culoarea vi-nului depinde de soiul de struguri, de tehno-logia de vinificare şi de învechire. Ea este de-terminantă în aspectul vinului, pentru a-i defini tipologia ca vin alb, roze sau roşu. Culoarea completează examenul vizual al intensităţii şi vioiciunii vinului, precum şi nuanţele.

Examenul olfactivCel mai uşor mod prin care putem încuraja evaporarea elementelor volatile este agitarea paharului şi folosirea cu grijă a temperaturii. Primul lucru care trebuie verificat este dacă vinul are un miros plăcut şi proaspăt sau un miros neplăcut, lucru care indică astfel un de-

fect. Intensitatea aromelor este la fel de impor-tantă. Însă partea cea mai complexă a opera-ţiunii este identificarea aromelor pe care vinul le conţine. Pe lângă compuşii ce rezultă din struguri, aroma ne mai poate oferi informaţii şi despre tehnicile de vinificaţie folosite. Scara de evaluare a intensităţii aromelor şi a buchetului unui vin se face de la negativ la pozitiv, astfel: insuficientă, puţin intensă, destul de intensă, intensă, foarte intensă. Persistenţa aromei şi a buchetului este apreciată printr-o gamă mai mult sau mai puţin bogată în senzaţii care pot să se desprindă în trecerea paharului pe sub nas. Mucoasa olfactivă imprimă şi reţine miro-surile degajate în primul moment (persistenţa indirectă) cât şi pe cele care se pot dezvolta în pahar într-un timp mai mult sau mai puţin scurt (persistenţa directă). Persistenţa aromei şi a buchetului poate fi evaluată după urmă-torii parametri: insuficientă, puţin persistentă, destul de persistentă, persistentă şi foarte per-sistentă.

Examenul gustativGustul este ultimul dintre simţurile folosite la o degustare. Acesta ar trebui să confir-me impresile deja făcute şi să adauge ulti-mele detalii importante. Examenul gustativ se realizează cu ajutorul papilelor gustative care percep cele patru gusturi fundamenta-le: dulce, sărat, acru şi amar. Toate celelal-te senzaţii pe care noi le numim tot gusturi sunt de fapt mirosuri. Aromele percepute în acest moment sunt duse la organele retro-olfactive prin canalul ce leagă gura cu nasul.

Sfârşitul degustăriiLa final, atenţia se concentrează pe sen-zaţiile olfactive şi gustative care rămân în

gură, se compară acele senzaţii cu cele descoperite anterior şi se notează carac-teristicile observate şi durata acestora.

Repetiţia degustăriiLa această etapă, se reevaluează caracte-risticile aromatice ale vinului la un interval de 30 minute, trecând peste examenul vizual, studiindu-se durata şi modul în care se mo-difică în intensitate şi calitate fiecare mostră. Dacă degustarea are un caracter deschis, îna-inte ca degustătorii să treacă la analiză şi con-semnări, se comunică tipul de vin, zona viticolă de provenienţă, anul recoltei, tehnologia folosi-tă pentru elaborare, operaţiunile de condiţiona-re practicate, condiţiile oferite pentru învechire. În acelaşi timp, se fac cunoscute şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească vinul respectiv. În cazul degustării unor vinuri ce constituie obiectul unor studii, se comunică scopul expe-rimentărilor întreprinse, degustându-se probe-le martor.Dacă vinurile ce se degustă deschis provin din soiuri noi de viţă de vie, neintroduse încă în cultură, este necesar ca aceste vinuri să fie seci, pentru a se stabili mai întâi cu pre-cizie caracteristicile de compoziţie şi însuşirile olfacto-gustative. Numai după aceea se schi-ţează direcţia principală de producţie. Aseme-nea vinuri trebuie degustate în comparaţie cu celelalte vinuri ce se obţin din soiuri de viţă deja răspândite în cultură, pentru direcţia de producţie pentru care s-au creat soiurile noi. Vinurile obţinute de la soiurile noi trebuie să ofere un plus de însuşiri olfacto-gustative, ce se explică şi printr-o compoziţie chimică mai armonios şi stabil constituită, altfel ele nu pot fi promovate.

Cătălin VĂCARU

Wine Club

Tehnici de degustare a vinului Cum să recunoaştem un vin de calitate

INVESTIGATORUL | DECEMBRIE 2010 | www.investigatorul.ro 1 1

Autorul cărţii de poezie "Moartea îi citeşte lui SOV ziarul" nu se poate opri din rime "de bine".

În România:

revista care îţi explică de ce nu avem autostrăzi!

În Germania: 12.174 km de autostradă (an: 2005!)În Italia: ruta milan-Napoli: 759,6 km de autostradă În Polonia: 916 km de autostradă

Auzi, bă, eu nu înţeleg

un lucru: cum stă Nuţi cu Băsescu?!

Eu cred că

dezbrăcată!

Scene din filmul Poiana lui Iocan Rebengiuc, în regia lui Ahaahaahaaha Mălăele.

Doi figuranţi din ultima reclamă la Gillette stau de vorbă la o cafea reîncălzită.

Domnu' Hunor, me bucur che

Minister Culturi iaste chiondus de ün püi de dac!


Auzi, baby, ce se întâmplă... m-am

săturat de povestea asta cu homosexualii... până în gât!

Deşi îşi doreşte un loc într-un posibil viitor guvern PSD, Adrian Năstase, zis Bombonel, se teme că ar putea să devină din nou victima unor acuzaţii nefondate legate de orientarea sa sexuală.

Ion Iliescu, preşedintele executiv al PSD Bellu, este nemulţumit de noua dezordine mondială.

L-am întrebat pe cârlanul

tânăr fără minte care este locul meu în partid după

reorganizare. Şi ce crezi că mi-a răspuns?! "La cimitir, tataie,

la cimitir!".


Ai dat şpagă unui poliţist?www.politiarutiera.ro

Pescarul prinde un imens crap şi spune mulţumit:- Te voi duce acasă, la o cină copioasă!Peştele îi răspunde:- Mulţumesc, am mâncat deja, nu s-ar putea să mergem la cinematograf?

J J J J JConversaţie între Alinuţa şi mama ei: - Mami, mami, unde ajung oamenii când mor?- La OTV puiule!

J J J J JUn moş de 119 ani şi nevastă lui de 109 merg la tribunal să divorţeze. Judecătorul:- Da' de câţi ani sunteţi căsătoriţi?- Apoi, au trecut 80, răspunde moşul.Judecătorul:- Da' de câţi ani nu vă mai înţelegeţi?- Păi de 50, domn' judecător.Judecătorul:- Şi, atunci, ce aţi aşteptat până acu'?- Să moară copiii, să nu sufere!, a răs-puns moşul.

J J J J J- Care e asemănarea dintre o blondă dezbracată şi o blondă îmbrăcată?- Amândouă sunt în hainele de serviciu.

J J J J JEste vară şi foarte cald. Soţul iese din baie şi îi spune soţiei:- Iubito, e foarte cald şi trebuie să tund peluza. Ce crezi că vor spune vecinii dacă ies afară dezbrăcat?Soţia îl priveşte şi răspunde:- Că probabil m-am căsătorit cu tine pentru bani...

J J J J JCulmea matematicii: Să stai de unul singur şi să te simţi în plus...

J J J J JDoi bătrâni pe o bancă:- Auzi, tu cum stai cu femeile?- Ehe, dacă găsesc una să-i placă moa-le, o înnebunesc!

J J J J JMartora este întrebată ce vârstă are...- Până acum am numărat 25 de primă-veri.- Bine, dar număraţi vă rog mai repede...

J J J J JPe o alee între blocuri, într-un cartier, o doamnă strigă:- Madam Popescu!!!La un geam îşi face apariţia o doamnă.- Da, dragă, ce vrei?- Madam Popescu, soţul meu este cum-va la dumneata?- Nu, dragă!- Madam Ionescu!!!, strigă atunci tipa. Îşi face apariţia o altă doamnă.- Ce-i dragă?- Soţul meu este cumva la dumneata?- Nu dragă! Dar ce s-a întâmplat?- Păi, ne-am certat un pic şi a plecat furios. Am fugit după el şi când l-am întrebat unde se duce, a răspuns:"La curve!".

J J J J JPrintr-o fereastră deschisă, se aude un glas de bărbat:- În casa asta eu comand!!!

Apoi un glas de femeie:- Ia ieşi de sub pat şi mai spune o dată!

J J J J JBulă mergea pasiv pe stradă, când vede scris pe un gard "Papagal rău!". Curios, intră în curte să vadă năzdrăvănia.Se apropie de o colivie în care era un papagal. Când îl vede, papagalul strigă: "Rex, şo pe el!"

J J J J J- Dragul meu, în curând vom fi trei...- Asta e o veste bună!, răspunse el sărutând-o.- Mama a obţinut divorţul şi va veni să locuiască cu noi...

J J J J JO fetiţă stă în poala bunicului, care îi citeşte o povestioară de "noaptebună". Din când în când, fetiţa îşi ridică ochii din cartea în care urmăreşte poze-le şi atinge uşor faţă ridată a bunicului. Apoi îşi pipăie propria faţă, după care mângâie din nou faţa bunicului. La un moment dat, pune mânuţele pe mâinile bunicului, se uită cu ochii larg deschişi la el şi-l întreabă:- Bunule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?- Da, sufleţel, îi răspunde bunicul, Dum-nezeu m-a făcut cu mult timp în urmă.

umJr umJr umJr umJr


Bei, tu nu ai cum să fii miedic

primar! Ori eşti miedic, ori eşti primar!

Prieşiedintile Riepublişii Muoldova nu însăleji cum stă triaba cu Suoriniel Opriescu.

Asociaţia Eroilor şi Martirilor Autostrăzii Transilvania a decis să taie panglica; singura care mai ţinea în picioare podurile şi pasajele construite de turcii de la Enka.

Domnu' ambasador

Gitetenstein, mare dreptate aţi avut când mi-aţi spus: "Nu daţi bani pe Rudotel, plătiţi

ţeapa la Bechtel!".


- Aaa... Dar, bunule, Dumnezeu m-a făcut şi pe mine, este?- Da, dragoste, aşa-i, Dumnezeu te-a făcut şi pe tine. Dar pe tine te-afăcut în urmă cu doar ceva timp.Pipăindu-şi din nou faţa, iar apoi pe cea a bunicului, fetiţa rosti în celedin urmă: - Este că Dumnezeu se specializează tot mai mult pe zi ce trece?!

J J J J JDupă ce a născut copilul, soţia mea mi-a spus că trebuie să reducem drastic din cheltuieli.Am fost nevoit să renunţ la bere. Nu eram eu mare băutor, doar în week-end lingeam vreo 10-12 sticle. În fine, e istorie!Într-o zi vine nevasta mea de la cumpă-rături şi, când mă uit pe chitanţa de la magazin, văd că dăduse 300 de lei pe farduri.- Păi bine măi nevastă, eu am renunţat la bere, dar tu chiar la nimic?Ea îmi zice:- Eu trebuie să-mi cumpăr farduri ca să arăt frumoasă în ochii tăi!Îi zic şi eu:- Dar berea aia pentru ce crezi că era?

J J J J JCongresul Mondial al Femeilor. În seara fiecărei zile se organizează o licitaţie de vinuri. În prima seară, francezul: - Doamnelor şi domnişoarelor! Vă pre-zint faimosul vin Chateau Latour! Din soi nobil, crescut pe dealurile Pauillac-ului, strugurii culeşi bob cu bob. Doamnelor, dacă îl bea bărbatul, garantat îi creşte cu 25%.Nebunie generală, cumpăra fetele câte 10-20 de sticle o dată. A doua seară, spaniolul: - Doamnelor şi domnişoarelor! Din ves-titul soi Manto Negro, un vin de colecţie cum nu mai găsiţi nicăieri în lume! Dacă îl bea bărbatul, garantat îi creşte cu minim 50%.Isterie generală, se vând câte 100 de sticle o dată. A treia seară, olteanul: - Doamnelor, vă prezint zaibărul pandurilor. Doamnelor, acest vin este o adevărată nebunie! Crescut în spatele casei, boabele sunt zdrobite cu piciorul de cei mai aprigi bărbaţi din lume. Dacă îl bea bărbatul i-o face ca pepenele! Sala este pur şi simplu înnebunită! Femeile cumpără câte 2-3 vagoane de zaibăr fiecare. O americancă, pragmatică de felul ei, întreabă: - Domnu' oltean, ca pepenele de lungă

sau de groasă? - De dulce, doamnă, de dulce..

J J J J JDouă blonde de Bucureşti, după noap-tea de Revelion, se întorceau acasă. Afară, un frig de îngheţau pietrele, ele îmbrăcate subţirel, ca de la petrecere... ce să mai, erau deja blocuri de gheaţă. Taxiuri, nici gând, toţi taximetriştii acasă, cu familia, transportul în comun era inexistent, până acasă cale lungă... În drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovită din senin de o idee genială... Nu stă mult pe gânduri şi îi spune celeilalte: - Fată, pe bună dreptate se spune că suntem proaste. Hai să furăm un auto-buz să mergem până acasă! - Că bine zici, fată! Hai! Eu intru în de-pou să fur unul, tu ţine de şase! Zis şi făcut, prima rămâne afară să supravegheze zona, cealaltă intră să fure autobuzul. Şi stă cea de-afară un sfert de oră... o jumătate de oră... o oră... Rebegită de frig, intră să vadă ce s-a întâmplat, de ce durează în halul ăsta?! Intră şi o vede pe a doua blondă stând în fund pe jos între autobuze şi plângând... - Ce s-a întâmplat, fată, de ce plângi? - Uite, nu găsesc nici un 135 să ne ducă acasă... Stă pe gânduri prima blondă şi zice: - Dragă, dar tu eşti chiar proastă rău. Nu puteai să furi un 226 şi mai mergeam două staţii pe jos?!

J J J J JUn tip îşi savurează berea într-un bar. Din dorinţa de a conversa, se aplea-că spre femeia solidă de lângă el şi îi spune: - Vrei să auzi un banc trăznet cu blon-de? Cu o voce răguşită, ea îi răspunde: - Până să te apuci să spui bancul, cred că ar fi bine să clarific câteva detalii: sunt blondă, am 1,80 m, 88 kg şi sunt campioană balcanică la judo. Blonda de lângă mine are tot 1,80 m, 78 kg şi este ofiţer de aviaţie. Cea care stă lângă ea are 1,85 m, 85 kg, este halterofilă şi, ai ghicit deja, este tot blondă. Ei bine, acum mai vrei să ne spui bancul acela cu blonde? Omul stă ceva timp şi se gândeşte. - Nu prea!, spune el. N-am chef să explic poanta de trei ori!

J J J J JO tipă cu Ferrari mergea pe autostradă cu 19 km la oră. O opreşte poliţia şi îi zice: - Domnişoară, de ce mergeţi pe auto-stradă doar cu 19 km la oră? - Păi, dacă aşa scrie pe indicatoare! A19!!!, răspunde tipa.

- Păi, nu... aia e autostradă, A de la autostradă... şi 19 de la numărul auto-străzii. - A... gata, am înţeles.- Dar domnişoara din dreapta... de ce e aşa galbenă la faţă? - Habar n-am. Aşa e de când am ieşit de pe A320...

J J J J JSună o blondă la poliţie: - Mi-au spart maşina, mi-au furat totul... şi volanul şi pedalele şi schimbătorul de viteze, totul... Peste 5 min îşi dă cu palmă peste cap şi sună iar la poliţie: - Vă rog să mă scuzaţi, m-am urcat în spate!

J J J J JLa recepţia unui hotel sunt afişate cotele zăpezii: Buşteni- 17 cm, Clabucet- 21 cm, Postăvaru- 28 cm. Intră o blondă, citeşte, merge la recepţioner şi întreabă: - Care este camera domnului Postăvaru?

J J J J JUn tip bate la poarta unei case. Un câi-ne se ridică în două picioare şi-i spune:− Stăpânul nu e acasă!Tipul leşină de spaimă. Când îşi revine, îl întrebă pe câine:− Păi dacă eşti câine, de ce nu latri?− N-am vrut să te sperii!

J J J J JConferinţa mondială pe tema: "care este cel mai rapid lucru din lume".Primul conferenţiar: - Gândul.- Cum aşa?- Te gândeşti la cineva şi nici nu-ţi dai seama când o faci.- Asta aşa este. Aveţi dreptate.Al doilea: - Clipitul e cel mai rapid.- De ce anume?- Nici nu-ţi dai seama când clipeşti, atât de rapid e.- Da, interesant, apreciem contribuţia dumneavoastră.Al treilea: - Lumina!- Puteţi explica?- Da, cum apeşi pe întrerupător cum se umple toată camera de lumină. Adică e ceva foarte rapid, nici nu-ţi dai seama.- Da, foarte interesant! Vă mulţumim.Al patrulea: - Cum să vă spun eu, după părerea mea, diareea e cel mai rapid lucru.- Cum aşa?- Păi, domnilor, aseară am făcut pe mine şi n-am avut timp nici să mă gândesc, nici să clipesc şi nici să aprind lumina.

umJr umJr umJr umJr


Domnule preşedinte al

României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei. La categoria: "Boi şi bizoni reşapaţi care au furat

merdenele".

Istoria României nu mai e demult o treabă a istoricilor, ca în politică, şi aici, prin tonele de înregistrări şi stenograme, SRI-ul duce greul. Exemplară rămâne stenograma în care SOV-ică l-a sunat pe Mirciulică Geoană după ultimele alegeri prezidenţiale.

După ce a văzut stenogramele, Mircea Geoană îşi aminteşte doar un pasaj din discuţiile telefonice avute cu Vântu, tăticul şi mămica FNI.

Şi atunci eu i-am

răspuns: "Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul,

că eram într-o zonă mai prostănacă!".

Documents

INVESTIGATORUL Decembrie 2010