INVESTIGATORUL August 2011

T I R M A G A Z I N | A U G U S T 2 0 1 1 | w w w . t i r m a g a z i n . r o 1

infoInfo Utile

INVESTIGATORULINTERVIU ExcLUSIV:PAULA RĂDULESCU

Timbrul vocii Paulei Rădulescu a cucerit România prin interpretarea vocii Veronicăi şi Mariei Mirabela!

Blondă am fost

întotdeauna! Orice s-ar spune despre

blonde, eu tot blondă rămân!

®

VIcTImA cLANULUISOV1,

1 lei

59

49

99

27

50

11

93

2

ANUL

V , N

R. 7/

2011

(42)

AUGU

ST 2

011

2 InVeSTIGAToRUl | AUGUST 2011 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,7 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74INV

ESTIGA

TORU

L®

Oraşul Oneşti din judeţul Bacău este un loc cu-noscut publicului pentru valorile umane pe care le-a produs de-a lungul timpului. Nadia Comă-neci, Loredana Groza, Alexandra Ungureanu sunt câteva nume cu sonoritate comercială şi nu doar. Hotel Trotuş este cel mai înalt obiectiv din Muni-cipiul Oneşti. Complet renovat, echipat conform

standardelor internaţionale, Hotel Trotuş, aparţi-nând Trotuşul SA, vă oferă cazare de 3* în came-re single, cu două paturi, sau cu pat matrimonial, precum şi apartamente la înălţimea aşteptărilor celor mai exigenţi clienţi. Am descoperit acolo o frumoasă grădină de vară, cu o capacitate de 200 de locuri, precum şi alte servicii: sala de conferin-ţe şi protocol de 50 locuri, o sală de conferinţă cu videoproiector şi internet wireless de 25 de locuri, precum şi barul-restaurant, de 120 de locuri, ori salonul-restaurant de 200 de locuri.Pentru turistul în tranzit sau cel de afaceri, hotel

Trotuş este o escală minunată. Gazdele primitoa-re, Mihaela Chircu, consultant marketing, şi Că-tălin Calapod, şef departament Cazare, au avut amabilitatea să ne ofere mai multe informaţii des-pre unităţile aflate în administrare, sub umbrela Trotuşul SA, cât şi despre ofertele turistice puse la dispoziţie acelora care vizitează zona.Plecând cu discuţia noastră de la structura busi-

ness-ului de azi, Trotuşul SA include în portofoliu, pe lângă Hotelul Trotuş din Oneşti, „Vila Rica” de la Slănic Moldova, amplasată în centrul staţiunii, în zona Munţilor Nemira, complexul turistic "Bâr-logul Ursului" din Sulţa, comuna Agăş- judeţul Bacău, amplasată în peisajul mirific al Carpaţilor Orientali- la 25 km de Comăneşti, "Vila Diana" de la Eforie Sud precum şi fostul han "Valea Uzului", de lângă Comăneşti. Aşadar, vorbim de turism de afaceri, agroturism, turism sezonier-estival, tu-rism montan şi despre aspectele particulare ale fiecărei locaţii, cu gazdele noastre.

"Dacă Hotelul Trotuş este deshis tot timpul anului şi în funcţie de sezon derulăm tot felul de eve-nimente, mizând pe un grad de ocupare relativ constant, la Eforie Sud, Vila Diana funcţionează doar pe timp de vară, în perioada 15 iunie-20 septembrie. Atenţia se concentrează spre aceste două direcţii. Pachetele pentru litoral se vând prin parteneri, gen Eximtour sau Casa de Pensii şi vorbim de sejururi de 6 nopţi, 7 zile cu costuri în-tre 51 şi 60 de lei de pers/zi, în funcţie de perioa-da aleasă, cu mic-dejun inclus. Deviza este ''totul pentru o vacanţă reuşită'', iar dotările, restauran-tul şi bucătăria românească vin să întărească dezideratul propus. Oferta include camere duble, triple şi single. Pe site, se pot vizualiza pachete-le şi ofertele pe care Trotuşul SA vi le-a pregătit pentru anul 2011. Pachetele sunt concepute din dorinţa de a oferi clienţilor fideli şi celor pontenţi-ali posibilitatea de a petrece clipe de neuitat într-o ambianţă relaxantă, la tarife avantajoase. Cât priveşte locaţia Hotelului Trotuş, în stadiu de proiect există intenţia dezvoltării, prin adăugarea unui centru SPA, a unei piscine şi a unui teren de sport cu nocturnă. Lucrăm la acest aspect.", ne-a mărturisit Cătălin Calapod, şeful departamentului Cazare."Extinderea serviciilor la hotel ar putea creşte cifra de afaceri, cert! Eforturile până acum s-au făcut prin mijloacele proprii, împrumuturi de la bănci şi efort intern. Se impune un update în ceea ce priveşte serviciile de aer condiţionat şi sistemul de distribuţie al căldurii. S-ar face o efi-cientizare a costurilor.O finanţare externă, printr-un proiect nerambur-sabil ar fi o idee salutară în dezvoltarea Comple-xului turistic de la Agăş, ''Bârlogul Ursului'', aflat într-un cadru natural mirific. Se caută o axă prio-ritară potrivită. În această perioadă, baza turistică e în lucru, urmând a se deschide spre toamnă,

destinaţia fiind potrivită pentru organizarea de tabere, team-building-uri. Pe lângă o cabană de trei stele există căsuţe din lemn, plus dotări con-stând în sala de conferinţe cu conexiune internet, o bază sportivă cu vestiare şi nocturnă, terenuri de baschet şi tenis, terenuri de joacă pentru copii, foişor din lemn pentru recreere, precum şi resta-urant cu specific tradiţional ţărănesc, sau salon vânătoresc.", a adăugat Calapod.

Simona SIMIONESCU

Zilele de vară sunt fierbinţi, iar preţurile îngheţate

InVeSTIGAToRUl | AUGUST 2011 | www.investigatorul.ro 3

În momentele de tensiune ce prevestesc prăbuşirea postului de televiziune The Money Channel, unul dintre angajaţii care nu şi-au primit salariile a scris un ar-ticol pe care l-a trimis presei sub protec-ţia anonimatului. Publicăm în continuare integral, articolul care a ajuns la noi, luni, 1 august 2011:“Foştii oameni de casă ai lui S.O. Vîntu, Freciu şi Nedelcu, se pregătesc să închi-dă Money Channel. Ghiţă zice bogda-proste.Luni, cu câteva ore înainte de momentul adevărului (aşa-zisa semnare a aşa-zisu-lui contract de preluare de management de către aşa-zişii manageri S. Freciu şi D. Nedelcu), atmosfera era cam schizoi-dă în greu încercata redacţie The Money Channel: jumătate dintre angajaţi, cei din aria editorială, plimbau nişte mutre de în-mormântare şi îşi executau sarcinile de serviciu în cel mai mare sictir. Cealaltă jumătate, din zona tehnică, era oleacă mai veselă: mulţi din regie şi de la platou se grăbeau să se înscrie în sindicat. Alţi colegi le-o luaseră înainte: completase-ră încă de săptămâna trecută adeziunile la MediaSind, anticipând că nu putea fi prea departe momentul în care vor cere sprijinul sindical pentru recuperarea, în instanţă sau prin negocieri, a două salarii restante. De altfel, ziua de luni începuse promiţător: după jurnalul de ştiri de la ora 10:00, pe post s-au băgat reluări până către după-amiază. Nu au intrat în grevă oamenii, ci mixerul de sunet a declarat forfait. Un mixer cu empatie, ar spune ră-utăcioşii… Situaţia l-a adus în regia TMC pe însuşi Me Se-ul, un fel de Dumnezeu al tehnicului din trustul Realitatea. Indi-vidul nu-şi mişcă fundul prin zonă decât în situaţii extreme: e grevă sau ia foc re-gia. Săptămâna trecută, vineri mai exact, individul onorase, de asemenea, cu pre-zenţa sa regia TMC, însă pe atunci adia un vânticel grevist iar M.S.-ul încercase să-l domolească cu texte gen “hai, mai răbdaţi două zile şi o să vă luaţi banii”. Fie vorba între noi şi băieţii care ascul-tă prin ţevile de calorifer, astfel de texte erau şi sunt lipsite de orice acoperire. Dacă te duci acum şi-l întrebi pe direc-torul TMC Dan Apostol când se dau banii restanţi pe iunie, vei obţine fie o ridicare din umeri, fie un citat dintr-un mail sem-nat de Sorin Freciu şi Dragoş Nedelcu: “Banii se vor da la două zile după semna-rea contractului de preluare de manage-ment, semnare pentru care orizontul de

timp este 2 august”. Pentru cei care au mai avut de-a face cu alde Freciu şi Ne-delcu, asta înseamnă că “banii se vor da la paştele cailor”. De fapt, lucrurile stau mult mai simplu, iar simplitatea în acest caz e egalată doar de ticăloşia şi cinis-mul clicii de la vârful trustului Realitatea, din care au făcut parte, până nu demult, Freciu şi Nedelcu:a) Sebastian Ghiţă vrea să scape de povara financiară numită The Money Channel. E firesc: veniturile postului se ridică abia la jumătate din cheltuieli. În plus, influenţa postului şi valoarea sa ca instrument de propagandă se situează aproape de zero. Cu o redacţie decimată de plecări şi restructurări, cu un manage-ment editorial slab, The Money Channel mai găzduieşte azi doar cursul valutar, frustrările lui Radu Soviani şi câteva fete, drăguţe, ce-i drept, dar care pun în mod exasperant aceleaşi întrebări serbede aceloraşi invitaţi de casă, indiferent de subiect, reuşind să plictisească pe toa-tă lumea. Daţi căutare cu Google după vreo exclusivitate bubuitoare The Money Channel în ultimul trimestru în planul şti-rilor economice şi rezultatul va fi, vorba bulgarului, nula na nula.b) Dorind el, Ghiţă, să se spele pe mâi-ni de TMC, a găsit în preajmă oamenii perfect potriviţi pentru aşa ceva: Sorin Freciu şi Dragoş Nedelcu. Primul nu prea mai are nevoie de prezentare: a fost omul lui Vîntu încă de pe vremea afacerii FNI. Al doilea şi-a asociat numele cu o adevărată halima ocultă din care nu lip-sesc arabul Taher, SIE, CA al FC Rapid etc. Nu trebuie uitat că Freciu a fost până recent preşedintele CA al Realitatea Me-dia, funcţie din care a demisionat “pen-tru a debloca situaţia”. Dar cum ar putea Freciu şi Nedelcu să-l scape pe Ghiţă de povara Money Channel? Printr-un con-tract de preluare de management. “Adi-că, băieţi, uite cum facem”–zise Ghiţă. “Eu vă dau vouă jucăria şi, din acest mo-ment, e treaba voastră să vă descurcaţi şi s-o faceţi să funcţioneze. Pentru că, de la mine, n-o să mai vedeţi un leu. Deja mă costă de-mi sar capacele mercenarii ăştia de Dragoteasca, Striblea, Creţu-leasca, Zeiceasca, Dancă şi alte figuri triste ale inchiziţiei TV şi, drăcia dracului, tot Boc e prim-ministru şi tot Blejnar e şef la ANAF! Deci, luaţi TeMeCe-ul, faceţi cu el ce vreţi, dar pe la mine, pe la casierie, să nu vă mai prind, că vă rup picioarele!”. Preluarea de management ar fi trebuit să

funcţioneze de la 1 iunie. Într-un fel, ea “funcţionează”, iar efectele se văd: ulti-mii bani, primiţi cu întârziere de angajaţii Money Channel, au fost cei pe luna mai, plătiţi de Ghiţă în tranşe (ultima, pe 7 iu-lie). În prezent, dacă îşi asumă sarcina preluării TMC şi nu găsesc vreo minciu-nă salvatoare de ultim moment, Freciu şi Nedelcu au de plată două salarii: pe iunie (restanţă) şi pe iulie (ar trebui plătiţi la mijlocul lui august).c) poveştile despre preluarea TMC au fost însoţite de alte poveşti, răspândite chiar de cuplul Freciu-Nedelcu: partene-riat CNBC, parteneriat Bloomberg etc. Toate au picat sau n-au depăşit nicioda-tă stadiul de vise erotico-financiare ale celor doi. Motivul e simplu: parteneri ai lui Vîntu, Freciu şi Nedelcu sunt ghidaţi în business de următorul principiu: “afa-cerea mea, dar cu banii tăi”. Însă străinii nu sunt la fel de naivi precum unii români predispuşi la ţepe.d) În absenţa unui investitor solid, Freciu şi Nedelcu nu pot susţine financiar Money Channel. (Poate că ar reuşi să plătească salariile pe o lună dacă şi-ar scoate la vânzare una sau două maşini de lux din parcul personal auto. Dar n-o vor face, pentru că nu sunt tâmpiţi, sunt doar tică-loşi.) Acest investitor nu există. Conclu-zia e tristă: în câteva zile, poate o săp-tămână, după ce scandalul salariilor de la TMC va răbufni în public, cei doi vor ieşi cu o declaraţie în care vor încerca să vândă aceleaşi gogoşi: că există discuţii cu un partener strategic (dar obligatoriu anonim!), că e criză, că s-au subţiat con-turile de media, că salariile se vor plăti la un moment dat, că postul intră în conser-vare o perioadă, până la finalizarea grilei de toamnă (drept scuză că se dau relu-ări) etc. ş.a.m.d. Adică minciuni, minciuni şi iar minciuni. Nici măcar minciuni noi.e) un alt aspect relevant pentru agonia de la Money Channel este că, de luni, maşinile postului au rămas fără benzină, iar paza de la intrare (plătită de Ghiţă) a fost retrasă.Să-ţi fie ţărâna uşoară, The Money Chan-nel! Mă mir că ai rezistat atât!"

Aşteptăm comentarii pe adresa de e-mail: [email protected]

The Money channel - cea mai nouă victimă a clanului SoV!

DepartamentulSecuritatii

preSei


Senzaţional!!! Dan Diaconescu în Direct a fost arestat! Trimiteţi un SMS la numărul 6969 dacă doriţi să fie arestat şi Doru Iuga, directorul OTV.

Să fie clar! Dacă l-au

arestat pe Iuga pentru proxenetism şi pedofilie,

înfiinţăm Partidul Popopular! Deşi am emoţii să nu ne blocheze

la tribunal Adrian Năstase...

Boc, surpriza neplăcută din oul Kinder a lui Năstase, taie cordonul ombilical al Cartierului Chinezesc... pentru Garda Financiară.

Eşti deja cocoş...în zodiacul chinezesc!

Ia zi bre, Bruce

Lee, cum pot să fiu eu Cocoş în faţa Primei

Blonde a ţării?


Moşu' Doroftei îl atacă cu un upercut verbal pe Băse, campion absolut WGB (Whisky, Gin & Beer).

După modelul lansării cărţii "Idiotul" de Dostoievski, Mirrrcea "Geană", îşi culege aplauzele pentru noua sa carte intitulată "Prostănacul", scrisă de ghostwritter-ul Ion Iliescu.

I'm the man!

Ţin să-i mulţumesc lui Trrrrăienel, pentrrru aporrrtul adus în consolidarrrea numelui

meu de scenă!

Trăienică a avut până acum

"decât" contracandidaţi slabi în alegeri. Ultimul adversar a boxat cum

l-a dus Vintu'!


Lideri

care este prima amintire a paulei Rădulescu?

Prima amintire a mea este când am căzut de pe gard în barbă. Atunci mi-am rupt mandibula. O altă amintire de-a mea, eu fiind o mare iubitoare de animale, este acasă la bunicii mei, unde am crescut până la vârsta de 14 ani şi unde aveam multe animale. Aveam inclusiv un ciobă-nesc german pe care îl călăream. Într-o zi l-am deranjat de la masă şi m-a „com-postat”. M-am speriat foarte tare. Deşi era vară, aveam un cojoc pe mine şi nu mă mai puteam opri din tremurat. Aces-tea sunt primele amintiri pe care le am de la vârsta de patru ani. Numai năzbâtii am făcut... Tot pe la patru-cinci ani, m-am dus cu o vecină de-a mea, vara la bunici, şi a ieşit o javră mică dintr-o curte şi bine-înţeles că m-a muşcat de picior, semn pe care îl am şi acum. Eu tot am iubit anima-lele, iar ele simt acest sentiment.

Unde aţi copilărit?

Am copilărit la Govora, sunt o vâlceancă din Râmnicu-Vâlcea. Vara stăteam la bu-nicul la moară şi acolo am făcut şcoala până în clasa a IV-a. La urmă, am plecat în Ardeal. Am făcut şcoala cam peste tot în ţară. Am făcut studii de balet, am ple-cat în Ardeal, în Cluj, a urmat Sibiu, după care am venit în Bucureşti.

De la câţi ani aţi început şcoala?

Am intrat în clasa I de la şase anişori dintr-un accident. Pe atunci, de obicei, copiii erau daţi la şcoală de la şapte ani. Bunicul meu era un învăţător extrem de exigent. Fiind pretenţios, vroia ca toţi ne-poţii lui să fie super deştepţi. Eu sunt în zodia racului, tot timpul în lumea poveş-tilor, sensibilă. Eu eram zâna păpădiilor şi a tuturor fluturilor galbeni. Aveam şi o căsuţă într-un pom. O fetiţă crescută de bunici este altfel. Bunicii te alintă mai

mult, tot ce n-au oferit copiilor se revarsă asupra nepoţilor. La moara satului, buni-cul avea o clacă de porumbi. Introducea pe o parte ştiuletele în aparat şi ieşea pe altă parte porumbul curăţat. M-a văzut într-o zi bunicul jucându-mă pe acolo şi m-a rugat să îi aduc un porumb. Eu i-am dus vreo trei. Eu am gândit să îi aduc mai mulţi ca să nu mă mai trimită încă o dată. După care, bunicul m-a rugat să îi mai aduc doi porumbi. Nici la doi porumbi nu i-am adus câţi trebuia... Şi el şi-a zis: asta e tâmpită! Aste ne face familia de râs, haide să meargă la şcoală mai de-vreme, să se obişnuiască. Mi-a folosit, am fost premiantă până în clasa a X-a.

Aţi fost crescută aşadar de bunici.

Da, am fost crescută de ei până la vârsta de 14 ani.

părinţii dumneavoastră se împăcau uşor cu ideea că fata lor trăieşte mai mult la bunici?

Artista îşi aminteşte că, atunci când a terminat primul cuplet, a fugit pe scări şi aplauzele nu se terminau!

paula Rădulescu: "Teatrul de revistă este altarul meu, familia mea, casa mea!"


Am avut relaţii normale cu părinţii mei. Eram la distanţă mică de ei. Eu, dintr-o întâmplare, Dumnezeu ştie de ce, am ajuns la bunicii mei şi nu am mai plecat de acolo. Până când bunica mea nu a în-cetat din viaţă, când eu aveam 14 ani, nu m-am mai întors acasă. Era extraordinar la bunici.

nu puteaţi fi cea mai alintată la părinţi, având şi surori...

Nu puteam fi regina balului, cum eram acasă la bunicii mei. Ca să revin asupra unei întrebări anterioare, zona în care am copilărit era deosebit de frumoasă. Locurile copilăriei rămân în minte toată viaţa. Mica proprietate pe care o aveam noi era plină cu pomi. Era un pom mai special, cu viţă de vie înfăşurată pe el. Când s-a tăiat pomul, acolo s-a făcut un scaun. Acolo era împărăţia zânei păpădi-ilor, care eram eu. La toate poveştile care mi se spuneau, eu deveneam eroina din poveste. Între timp căsuţa copilăriei nu mai este, s-au schimbat mult lucrurile... Nu am mai fost de multă vreme acolo. Bunicii mei nu mai sunt în viaţă şi nu m-a mai tras inima să merg în Govora. Gheorghe şi Ioana Andreică, iubiţii mei bunici...

când v-aţi dat seama că teatrul o să joace un rol important în viaţa dumneavoastră?

Eu am fost o fetiţă năzdrăvană. Făceam toate prostiile. Nu am fost frumoasă de-loc, ceea ce era foarte trist. Din acest motiv am şi făcut balet şi era ceva ce alţii nu puteau să facă, vroiam să ies şi eu în faţă cu ceva. Eram foarte comică, ce să mai vorbim, eram caraghioasă. Bunicul meu a prins acest filon comic pe care îl aveam eu şi o memorie foarte bună. Mi-a dat să învăţ monologuri. Le-am mâncat pe pâine până când am terminat liceul comic.

ce puteţi recita, cu vocea dumneavoastră inconfundabilă, din repertoriul unui copil de cinci anişori?

„Frunzuliţă de cicoare, cine vrea ca să se-nsoare?

Să mă întrebe întâi pe mine dacă vrea să-i meargă bine,

Că eu unul sunt păţit şi păţitul e priceput,”

Despre ce este vorba în poveste?

Este o poveste întreagă despre unul care a vrut să se însoare şi întâmplările lui. Eu am învăţat această poveste şi cu glasul acela de cinci anişori comic, bunicul mă lua în braţe, mă punea pe masă şi dă-deam drumul la repertoriu.

ce spuneau oamenii când vedeau aşa o minune de fetiţă? paula Albăstroiu, un nume predestinat parcă basmului...

Cei din jurul meu se distrau copios iar eu nu înţegeam efectul pe care îl produ-ceam. Pe urmă am observat eu că îmi merge bine pe planul ăsta şi am trecut la poezie. Recitam tot ce era mai comic, ni-mic scris de Topârceanu sau Eminescu, ei nu erau în aria mea din acest punct de vedere.

Aţi folosit poezia ca pe un avantaj la materiile de la şcoală care nu aveau nicio legătură cu marele talent al dumneavoastră?

În liceu şi peste tot. Unde nu îmi mergea cu învăţătura de nota zece, trăgeam o poezie. Ca să nu mai vorbesc de limbi străine. Învăţam o poezie în limba re-spectivă şi scoteam note bune.

În paralel cu liceul, aţi urmat şi cursuri de muzică. cât de mult v-a ajutat această alegere?

Am studiat, în afară de liceu, şi cursuri de pian şi vioară. La vioară eram foarte bună. Desigur am continuat aprofunda-rea dansului. Eram artista clasei. În mo-mentul când la limba română era poezie, cine citea poezia la prima lectură? Eu recitam.

Aţi fost pionieră la şcoală, iată, ca şi acum, când aţi devenit o adevărată pionieră a teatrului...

Am fost numai pionieră la şcoală. Am ur-mat liceul în trei locuri diferite: Cluj, Sibiu, Râmnicu Vâlcea. Ca să faci studii de ba-let trebuie să fii internă. Dacă nu eşti din oraşul respectiv, există internat pentru cei care studiază la liceul de coregrafie. Pentru că exista aşa ceva, părinţii mei au decis că e mai bine să nu mă duc la o gazdă ci la internat, cu o supraveghere pedagogică. Cine n-a trăit în Ardeal nu ştie ce este disciplina cu adevărat. Pro-fesoara de pian era nemţoaică, metrică! La dans tot aşa, nuieluşă peste picioru-şe... Totul a decurs de la sine şi a fost o bucurie.

Mai devreme aţi spus că aţi fost premiantă până în clasa a X-a. Aţi lăsat-o mai moale cu şcoala?

Până în clasa a X-a, am învăţat foarte bine. După, am lăsat-o mai uşor pentru că am zis că nu îmi trebuie asta, că eu o să fac altceva. Nu mai eram foarte aten-tă, citeam foarte mult, mă concentram pe ce aveam să urmez şi să fac în viitor.

ce amintiri aveţi legate de concursul de admitere în Teatrul de Revistă?

Am intrat în Teatrul de Revistă în trupa de balet. Am intrat în Teatrul de revistă Constantin Tănase ca şi balerină.Atunci când trebuie să dai concurs pen-tru un serviciu, cred că este cel mai dificil lucru prin care poate să treacă un om. M-am dus, m-am dezbrăcat în cabină în costumul de balerină. Este ca un costum de baie întreg, cu demipoante. Acolo te duci pe scenă, în partea din spatele sce-nei sunt oglinzi şi există o bară de balet care, atunci când ai concurs, te obligă să lucrezi la acea bară. Aveam un păr lung până mai jos de talie, blondă cu breton. Ţin minte în mod special un maestru de balet, Nicolae Sever, care făcea de fapt dans popular. În teatru, erau doi core-grafi, Nicolae Sever şi Sandu Faier.

Lideri


Lideri

cu puţin înainte de admitere, la 18 ani, aţi decis să vă căsătoriţi cu Dem Rădulescu. cum a început totul?

Am împlinit 18 ani în iunie şi în noiembrie eram deja căsătorită. În februarie anul următor am avut admiterea la Teatrul de Revistă. Fiind bolnav de hepatită, soţul meu a venit în convalescenţă în Râmnicu Vâlcea. El este vâlcean. Prima întâlnire a fost simplă, m-a văzut şi a vrut să mă cunoască. În fiecare oraş de provincie exista o stradă principală. Eu eram pe bulevard, ieşisem cu colegele la plimba-re. A venit la mine o cunoştinţă de-a mea, Ninel, un fost coleg mai mare, să-mi spu-nă că vrea să mă cunoască Bibanu. El era deja actor cunoscut, nu aveai cum să nu-l ştii. Atunci am zis: „Dacă e Bibanu, nu vreau să îl cunosc, ăsta cine ştie ce vrea să facă”. A doua seară am ieşit iar la plimbare şi colegul ăsta m-a luat de mână ca să-l cunosc pe acest mare ar-tist, Dem Rădulescu. Aşa ne-am cunos-cut. După asta, ne întâlneam seară de seară, el începuse stagiunea şi am ţinut legătura la telefon.

V-aţi simţit atunci intimidată de marele actor Dem Rădulescu?

Oarecum, pentru că era superior şi nici măcar nu spunea domnişoară, zicea „do'nişoară”. A fost atunci chiar şi la un spectacol de-al meu. I-a plăcut ţinuta. Întotdeauna, o persoană care a studiat baletul are o altă ţinută decât alt actor. Blondă am fost întotdeauna. Orice s-ar spune despre blonde, eu tot blondă ră-mân! După cinci luni de când ne-am cu-noscut, ne-am şi căsătorit.

cum v-a cucerit, în ce fel v-a făcut curte?

Nu poate să nu te cucerească un actor ca Dem Rădulescu. Un tip carismatic, extrem de deştept, o admiraţie... Ăsta este cuvântul: o admiraţie extraordinară pentru tot ce era şi tot ce făcea. Numai când îl vedeai cum joacă, te cucerea. Era şi un bun profesor. Aş zice că am avut privilegiul să fiu o elevă timp de 20 de ani. Tot timpul am avut ce să învăţ.

cum a fost scena cererii în căsătorie, a fost ceva clasic?

Nici pomeneală. Am hotărât pur şi sim-plu. La modul "ce ar fi să ne căsătorim", un fel de plan. Totul era poveste! Totul era posibil cu Dem Rădulescu! Nu a fost vreo scenă în care să stea în genunchi ca să mă ceară. S-a văzut şi cu părinţii mei, a

venit la masă. El ţinea regim, având he-patită. Mama gătea extraordinar! S-a fă-cut repede bine pentru că asculta ce spu-nea doctorul. Era un tip care avea mare grijă de el şi de sănătatea lui. Oamenii care sunt născuţi în provincie, dintr-un anume oraş, doar faptul că cineva este din acelaşi loc cu ei, au deja o chilie. Li se pare că sunt mai apropiaţi, că trebuie să îl ajute, să vorbească frumos... Este o altă relaţie. Unul dintre motivele şi factorii care au făcut ca noi să fim împreună era faptul că eram vâlceancă.

Aţi jucat alături de soţul dumneavoastră pe scena teatru-lui. cum l-aţi simţit ca partener pe scenă?

O singură dată am jucat cu el pe scenă, o comedie muzicală „Salutări de la Vasile”, scrisă de Aurel Storin, cu Cristina Stama-te, Nicu Constantin, Ioana Caseti, Nae Dinică. Am avut o scenă-două scene îm-preună. Eu eram o franţuzoaică care nu înţelegea limba română iar el nu vorbea bine limba franceză. Ce putea să facă pe scenă... Eu trebuia să mă prefac că nu înţeleg ce spune, era un show total. Spectacolul avea şi balet, era împănat cu tot ce este mai bun şi mai frumos. Întâlni-rile lui pe scenă cu Nicu Constantin erau de un comic fără egal. Lumea râdea să leşine, era formidabil!

Timbrul vocii paulei Rădulescu a cucerit România prin interpretarea vocii Veronicăi şi Mariei Mirabela... Acestea sunt şi filmele de suflet ale dumneavoastră?

Eu sunt vocea Veronicăi din filmul „Vero-nica”, eu sunt vocea Mirabelei din filmul „Maria Mirabela”, teribil de multe filme pentru copii, plus toţi Gigeii, Ioneii şi toţi Bulă şi tot ce aţi auzit la radio, toţi sunt timbrul vocii mele. Teatrul de revistă este o punte peste care sari şi te propulsea-ză.

care a fost primul cuplet pe care l-aţi interpretat?

Am fost remarcată de către o doamnă care era actriţă şi a spus că am o voce caraghioasă. Ea a auzit o voce de copil la o domnişoară în toată firea, şi pe deasu-pra măritată. Unul din fraţii Grigoriu mi-a auzit glasul şi mi-a dat un cuplet muzical. Eram în Teatrul de Revistă şi primul meu cuplet muzical a fost „Mirciulică”. Inter-pretam o fetiţă de opt-nouă ani cu care am avut mare succes.

cum aţi trăit primele apauze?

Orchestra era dirijată de către Gelu Solo-monescu, terminasem cupletul, am fugit pe scări şi aplauzele nu se terminau. Am venit de pe scări de sus de la cabină în-apoi, am mulţumit şi, după spectacol, am fost certată fiindcă mi-am permis să pun să aştepte publicul atunci când aplauda. Am avut emoţii teribile! De atunci am fost chemată şi în radio să pun voce la Ra-diodifuziune, aşa cum se numea atunci. Încet, încet, am făcut o carieră pe voce.

cât de mult contează faptul că iubiţi copii în crearea timbrul vocii care va adus atâtea satisfacţii?

Iubesc foarte tare copiii şi le iau seama. Cred că şi ăsta este un lucru pentru care mi-au ieşit atât de bine vocile pe care le-am făcut. Veronica, fetiţa pe care am du-blat-o în filmul cu acelaşi nume, era ss-ită şi peltică. Nu aveai cum să faci o voce care să semene cu ghindocul ăla de co-pil, care avea pe atunci trei-patru anişori. Orice făceai nu puteai să semeni cu co-pilul. Trebuia pur şi simplu să îi iei vocea. Eu care sunt muzicală, pur şi simplu am reuşit să pun vocea exact cum vorbea copilul. Copilul ăla nu are nici măcar un „ş” în film. Vorba, eu am dublat-o după ea, playback. Muzica a făcut-o ea după mine. Aşa s-a făcut la vremea respectivă, nu exista priză directă. Fetiţa era foarte muzicală, tatăl ei fiind pianist, altminteri nu putea să facă nimic.


Aţi cochetat şi cu televiziunea.

Cu televiziunea am cochetat foarte multă vreme, se făceau spectacole de divertis-ment şi eram destul de des solicitată.

V-a avantajat vreodată relaţia cu Dem Rădulescu în carieră?

Niciodată! Absolut nici-o-da-tă! Nu a in-tervenit nimeni pentru nimic în niciun fel. Din punctul ăsta de vedere, aş zice că sunt un pic frustrată. Pot să mă mândresc că tot ce am făcut, am realizat singură.

Aţi avut dintotdeauna o relaţie specială cu Teatrul de Revistă. ce v-a determinat să rămâneţi aici?

Teatrul de Revistă este altarul meu, fa-milia mea, casa mea. Sunt dintotdeauna aici şi sper să rămân cât mai mult.

care sunt spectacolele în care publicul vă poate regăsi în această stagiune?

Am venit din Israel, am avut un spectacol care s-a numit „Vedetă din Paradis”, cu Fuego, Cristian Popescu şi Olga Ciolac şi am spectacole şi în Canada şi Germania. La Teatrul Constantin Tănase, spectatorii din România pot veni la piesa „Revista Revistelor”, în regia lui Biţu Fălticineanu.

cum reacţionează publicul româ-nesc din diaspora la piesele în care aţi jucat?

Ei nu au acasă teatru, sunt mai entuziaşti. Cu toate că au televizoare şi internet, e o

diferenţă mare între a vedea pe viu un spectacol şi de a sta acasă la monitor. Toată lumea vine să îi vadă pe artiştii ro-mâni. Mii şi mii de spectatori...

ce părere aveţi despre noul val de actori?

Sunt foarte talentaţi! La noi în teatru, toate fetele sunt extrem de talentate, jos pălăria!

cât de mult contează publicul în formarea unui actor?

Publicul este foarte important. Acesta este combinat, ceea ce este un mare lucru. Sunt oameni care iubesc revista de mai mult timp şi au apărut tinerii. În spectacolul de acum, (n.r., “Revista Re-vistelor”), în rândul întâi erau trei-patru tineri. Publicul ajută în modelarea unui actor. Publicul te simte. Dacă e ceva în neregulă, imediat te penalizează, îţi dă nota. Pe mine m-a ajutat foarte tare, nu o să-ţi vină crezi, în meseria de actor de revistă, barul. Eu am făcut cabaret. Sea-ră de seară am jucat, spectatorii sunt la doi paşi de tine. Dacă nu eşti în stare să îi faci să se uite la tine când spui glume eşti pierdut.

Spuneţi-ne, vă rog, o întâmplare hazlie care vi s-a întâmplat pe scenă.

A venit regretatul Toma Caragiu la un spectacol de revistă la grădina Boema. Eu aveam un cuplet muzical „Sirena”, cu orchestra pe scenă. De emoţie, când l-am văzut pe Toma în primul rând, am sărit o strofă. M-am dus către sufleur iar el era neatent, fiindcă ştia că eu nu am probleme, stătea ca pantera roz şi mă în-

treabă dacă doresc ceva... Am fost spon-tană, am continuat pe refren. Orchestra nu avea de unde să ştie că eu am sărit o strofă şi continuau partitura.

o întâmplare şocantă în postura de actriţă?

Aveam un cuplet muzical, eram îmbrăca-tă în pantaloni de voal şi am făcut nişte paşi de dans în spate. Mi-am agăţat cu tocul pantofului pantalonul şi am venit pe spate ca într-un balansoar. Cu microfo-nul în mână am cântat mai departe, mer-gea muzica, m-am ridicat şi am continuat numărul. La sfârşitul spectacolului le-am transmis celor din public: "Pentru că, ştiţi, atunci când te împiedici şi cazi, te măriţi, vă invit pe toţi la viitoarea mea nuntă!".

V-aţi fi dorit să aveţi copii?

Mi-aş fi dorit... Am însă nepoţi de la su-rorile mele, o fată şi un băiat. Nu i-am făcut când trebuie şi pe urmă nu s-a mai putut. Copiii trebuie făcuţi când trebuie, nu atunci când planifici tu să faci. Aşa a fost să fie.

preferaţi teatrul sau radioul?

Marea mea iubire este radioul şi sertare-le din care pot să-mi scot vocile de copii.

cum vă simţiţi la sfârşitul unei piese de teatru şi cum simţiţi „şocul” reintrării în cotidian?

Acum sunt civilă. Dacă mă întâlnesc cu cineva care a fost la spectacol primesc felicitări. Când mă opreşte un bărbat pe stradă, în general, îmi spune bancuri cu Gigel, bancuri pe care le spuneam eu acum ceva vreme la radio şi pe discuri.

Dacă ar fi să vă autocaracterizaţi, care este principala calitate care vă recomandă?

Corectitudinea faţă de mine, aşa pot fi la înălţimea aşteptărilor celor din jur.

Un mesaj către cititori...

Veniţi la teatru! Teatrul înseamnă o altă lume, în care trăieşti pe perioada specta-colului. Te simţi bine, te transpui. Teatrul înseamnă sărbătoare. Omul, când vine aici, în general îşi schimbă ţinuta. Îşi ia o cămaşă curată, doamnele se îmbracă bine...

A consemnat, cătălin VĂcARU

1 0 InVeSTIGAToRUl | AUGUST 2011 | www.investigatorul.ro

Napa Valley, din Statele Unite ale Americii, este una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din lume, chiar dacă vinurile de aici reprezintă numai cinci la sută din produc-ţia Californiei. Această recunoaştere se datorează vinurilor de calitate, create de majoritatea celor 397 de crame care există în regiune. Printre ele, Robert Mondavi şi Antica Napa Valley, ultima, deţinută de cu-noscuta familie Antinori. Napa County a fost una dintre primele zone din California şi a fost înfiinţată în anul 1850. Părţi din teritoriul său au fost date, în 1861, în patrimoniul regiunii Lake County. Cuvântul Napa este un cuvânt derivat, de origine americană şi a fost tradus variat, ca şi: "urs grizzly", "casă "," patrie " şi "peşte". Napa County este cunoscută astăzi pentru industria vinului, fiind în continuă creştere, încă din anii '60, atunci când a fost catalo-gată la acelaşi rang cu zone precum cele Franţa, Italia şi Spania. Regiunea are o suprafaţă totală de peste 200.000 de hectare, din care 95,62% este teren şi restul de 4,38% reprezintă apa. În Napa, vara, este mai cald decât în vestul regiunii Sonoma County, la vest, sau San-ta Barbara County, alte zone producătoare de vin din sudul Californiei. Reprezentanţii Napa Valley au scos la iveală o cerceta-re proprie, efectuată pe o durată de patru ani, care a constatat că, în ultimele dece-nii, regiunea a beneficiat de o creştere a temperaturii medii cu unul sau două gra-de Fahrenheit. Un argument forte al pro-ducătorilor din Napa Valley îl reprezintă Oceanul Pacific, care are un rol esenţial în stabilizarea temperaturii din regiune. „Dacă valea s-ar încălzi, aerul rece adus de ocean ar fi absorbit mai repede şi clima nu ar suferi modificări esenţiale”, a afirmat reprezentantul firmei Cain Vineyard & Wi-

nery, Christopher Howell. „Totuşi, e cert că, în viitor, se vor produce unele schimbări. Însă, chiar dacă va fi mai cald sau mai rece, noi avem datoria să ne luăm măsuri de precauţie pentru a produce în continu-are struguri de cea mai bună calitate.”, a adaugat Howell.

Istoria regiuniiFondată în 1944, Napa Valley Vintners este un grup comercial regional cu 350 membri activi. Aceştia reprezintă o tradiţie de viticultori dedicaţi care au lucrat şi îngrijit această regiune viticolă încă de la începu-tul anilor 1800.Pentru mai mult de 150 de ani, viile au fost parte din peisajul din Napa Valley. George Yount a plantat prima podgorie din Napa Valley în 1838. În anul 1850 au fost plan-taţi circa 50.000 de butuci de viţă de vie, iar în 1860, regiunea număra aproximativ 200.000. Industria a continuat să se extin-dă, iar, la sfîrşitul anilor 1860, existau 50 de viticultori în Napa Valley. Vinurile din Inglenook, Charles Krug, Beringer şi altele au câştigat multe premii internaţionale în secolul al XIX-lea.Din păcate, filoxera, o insectă de afide, care se hrăneşte cu portaltoiul viţei de vie, a ajuns să afecteze industria viticolă. Efectele dăunătorului cuplate cu prohibiţia, în 1919, au dejucat planul de creştere al industriei, până în anul 1933. În America, la începutul secolului 20, alcoolul a fost inter-zis în statele sudice, iar în 1919 prohibiţia a devenit valabilă în toate statele. Cu toate acestea, nici producerea şi nici consumul de alcool nu au putut fi oprite. Alcoolul de proastă calitate era vândut ilegal în cluburi specializate denumite "speakeasies" şi conduse de gangsteri precum Al Capone. Încă din 1948, Napa Valley Vintners a salutat vizitatori la Napa Valley prin spon-

sorizarea activităţilor de promovare şi pre-zentarea vinurilor. De exemplu, 700 de ab-solvenţi de la Universitatea Harvard au fost găzduiţi de către viticultori în 1949 şi 2.000 de vizitatori de la General Electric s-au bu-curat de un grătar în stil vestic.Deşi membrii Napa Valley Vintners au fă-cut adesea referire la ei înşişi ca la "o so-cietate care mâncâncă şi bea," au pus în mişcare activităţi care promovau ospitalita-tea şi marketing-ul. Astfel, au atras atenţia la nivel mondial pe faptul unicităţii acestei mici văi, ca pe una din regiunile viticole "premium" din lume."Cu cincizeci de ani în urmă, câţiva au re-cunoscut numele de Napa Valley în cer-curile mondiale de vinuri.", a spus Robert Mondavi acum câţiva ani în urmă."Acum, lumea se uită la Napa Valley ca la nişte viticultori de frunte în comunitatea mondială a vinurilor." Vinificatorii sunt, de asemenea, liderii comunităţii, aşa cum este ilustrat de eforturile lor în stabilirea Ordonanţei Conservării Agriculturii, de la sfârşitul anilor '60. Ordonanţa reprezintă un angajament pentru agricultură, princi-palul scop fiind utilizarea terenului în Napa County. Vinificatorii s-au angajat să sprijine bunăstarea comunităţii locale şi au oferit 97 milioane dolari pentru diverse programe.În anul 1999, vinificatorii au făcut un parte-neriat cu organizaţiile locale pentru îngriji-rea sănătăţii. Astăzi, membrii Napa Valley se concentre-ză pe păstrarea Vintners Napa Valley ca pe o comoară viticolă şi enologică, care produce cele mai bune vinuri, precum şi pe comercializarea vinurilor Napa Valley pe piaţa naţională şi internaţională.

cătălin VĂcARU

Visul american al vinurilor, napa Valley

InVeSTIGAToRUl | AUGUST 2011 | www.investigatorul.ro 1 1

Scene din filmul de groază "Noaptea gheneralilor".

Specialistul nostru în relaţii internaţionale nepotrivite îi face un scurt instructaj ambasadoarei Finlandei în România.

Mi-am dat

drumul la declaraţiile despre Antonescu şi ruşi după ce am avut o lungă întrevedere cu ministrul meu de externe Teodor

Bagwhisky!

Cine s-a născut la

Murfatlar şi bea doar whisky, hai sus, hai sus, hai sus. Să creşti mare şi să trăieşti, pe Nuţi tu s-o

cinsteşti!


Nuţi Udrea a declarat că încasările din turismul medical ar putea ajunge la 500 de milioane euro pe an. Da' nu acum, ci în 2015!

Pentru Majestatea Sa Harald al V-lea, Regele Norvegiei, asasinatele comise de extremistul de dreapta Anders Behring Breivik au fost mai dureroase chiar decât întâlnirea cu un fost marinar din România.

Doamna Nuţi, atunci când

vorbiţi despre turismul medical, vă referiţi la masajul

în tălpi cu finalizare?

Ce e cu

şmecheria asta?! Nu mă poţi păcăli pe mine, tataie!!! Mi-a zis Nuţi că Norvegia

are preşedinte!


umr umr umr umr

Doi vânători erau undeva, într-o pădure. La un moment dat, unul dintre ei se prăbuşeşte la pământ, fără suflare, cu ochii daţi peste cap. Celălalt scoate repede celularul şi sună la Salvare. - Prietenul meu a murit. Ce să fac?, strigă el în receptor. La care operatorul răspunde: - Mai întâi, calmaţi-vă şi eu o să vă ajut. Acum să ne asigurăm că e într-adevăr mort. Se lăsă tăcerea, după care se aude zgomotul unei împuşcături. După care, tipul pune mâna pe telefon şi zice: - OK, şi acum ce facem?

La un bal, se duce unu' la o tipă:- Păpuşă, dansezi?- Da, sigur.- Păi, atunci lasă-mă pe mine să stau pe scaun.

Pe marginea unui drum de munte, stăteau doi ciobani ardeleni cu oile

lor. La un moment dat, trece un camion şi calcă o oaie.- Ai văzut, mă?- Am văzut.- Şi nu era asta mioara ta preferată?- Ba da.- Şi ce părere ai tu despre asta?- Îmi repugnă.

O tipă cu Ferrari mergea pe autostradă cu 19 km la oră. O opreşte poliţia şi îi zice:- Domnişoară, de ce mergeţi pe autostradă doar cu 19 km la oră?- Păi, dacă aşa scrie pe indicatoare! A19!!!, răspunde tipa.- Păi, nu... aia e autostradă, A de la autostradă... şi 19 de la numărul autostrăzii.- A... gata, am înţeles.- Dar domnişoara din dreapta... de ce e aşa galbenă la faţă?- Habar n-am. Aşa e de când am ieşit de pe A320...

Doi ardeleni, Ion şi Vasile.

Ion către Vasile:- Mă, Vasalie, sa'i că-ţi mâncă câinele slana!Vasile:- Apoi mâncă pe muma-sa că brişca-i la mine.

Ardeleanul soseşte cu întârziere la împărţirea darurilor, iar Dumnezeu îi spune amărât:- Îmi pare rău de tine, nu mi-a mai rămas decât frumuseţea şi prostia, fiule, ce să-ţi fac? Alege-ţi.- Apoi, Doamne, frumuseţea-i trecătoare.

Două blonde călătoresc cu trenul.În compartiment călătoreşte cu ele un bărbat mai în vârstă, cu barbă.Una îi şopteşte celeilalte:- Uită-te! Ăsta-i Mircea cel Bătrân...- Eşti proastă. El e mort de vreo 6-700 de ani.În acel moment intră un alt bărbat în compartiment şi-l salută pe bărbos:- Ciao, Mircea, ce faci, bătrâne! Nu te-am mai văzut de sute de ani...Prima blondă:- Na, cine-i proastă?

Badea Ion vrea să îşi vândă calul la târg.- Cu cât dai calul, bade?- Cu cinci milioane.- Îi cam scump.- Îi scump, da'i un cal fain.- Îi fain, da' să ştii că mie mi se pare că-i orb.- Nu crez.- Hai să-l probăm.Dau ei drumul calului, care o ia la fugă şi nimereşte, din goană, cu capul drept într-un copac.- No, zisu-ţi-am că-i orb?- Dirept ai zis, da' ai văzut ce curajos îi?


umr umr umr umr O blondă într-un bar vrea să facă cinste:- O Skol la toată lumea!

Un american vizitează Bucureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern:- Ce este clădirea asta aşa mare?- Este Palatul Guvernului, domnule!- Şi în cât timp a fost construită?- Cam în 10 ani!- Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Ştiţi că noi avem o tehnologie mai avansată!!! Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg şi americanul iar întreabă:- Clădirea asta ce e?- Este sediul Primăriei, domnule!- Şi în cât timp a fost construită?- Cam în juma' de an!- Mult... la noi era gata în 2-3 luni! Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului:- Ooooooo, dar ce e clădirea asta? La care taximetristul:- Nu ştiu, că azi dimineaţă nu era aici!

Petre, cioban de meserie, era în armată. Îi trimite un plic soţiei, în care era un desen. Pe foaie erau desenate o floare, doi copii, o fântână, soare, o babă şi nişte bolovani. Soţia a descifrat desenul: "Floareo, să ai grijă de copii, să nu cadă în fântână, că te ard, soarele mă-tii, Petre... "

Bulă discutând cu Ştrulă: - Când eram mai tânăr, uram să mă duc la nunţi. Mătuşi de-ale mele mă pişcau de obraz şi ziceau râzând: "Tu urmezi!". Au terminat cu porcăria asta când am început la înmormântări să fac şi eu acelaşi lucru cu ele!

- Alo!- Da!- Institutul Internaţional de Astrofizică, Spectroscopie Nucleară, Prospecţiuni Intergalactice, Studiul Quasarilor şi Determinarea Universurilor Ciclice cu Structură Toroidală?

- Da, noi suntem!- Cu Gogu de la cazane, vă rog!

Formula 1 Breaking News: "Şeful echipei de Formula 1 Ferrari şi-a concediat tehnicienii şi în locul lor a angajat ţigani din România pentru că scot roţile de trei ori mai repede. Mai târziu i-a părut rău. E drept că, faţă de timpul obişnuit, desfăceau roţile în 3 secunde, însă în cele 7 secunde rămase au revopsit caroseria, au schimbat seria de fabricaţie şi au vândut-o drept Honda."

Reguli de circulaţieCum să conduci maşina ca un bucureştean. (Trebuie să uiţi tot ce ai învăţat la şcoala de şoferi-dacă ai făcut-o!)I. Oprirea şi staţionareaPoţi să opreşti unde vrei şi să staţionezi cât vrei, cu condiţia: A) să nu fie vreun poliţist prin apropriere;B) să pui luminile de avarie, dacă ai chef. Dacă nu ai chef, se ţine cont numai de punctul anterior.II.PrioritateaÎn Bucureşti există următoarele tipuri de prioritate:A) prioritatea de dreapta (opţională)-se aplică numai în cazul în care tu eşti cel care vine din dreapta;B) prioritate de tramvai;C) prioritate de camion;D) prioritate de taxi;E) prioritate de şmecher. Prioritatea de şmecher se obţine prin unul din procedeele "ia-i faţa", "bagă-te cu tupeu", "taie-i calea" şi "ia mai dă-l dracului, că n-o să stau aici toată ziua". Pietonii NU au prioritate niciodată.III. Alte sfaturi la fel de utileDacă vrei să fii un bucureştean veritabil, trebuie să ţii cont de următoarele recomandări privind circulaţia pe drumurile publice:

Semnificaţia culorilor semaforului:- Verde - treci fără probleme;- Galben - repede că se pune roşu;- Roşu - repede, că e ultima şansă până să le dea drumul celorlalţi.

Dacă este coadă la stop şi un şir lung de maşini, îţi recomandăm tehnica "şirului şuntat". În acest scop, mergi

pe contrasens pe toată lungimea cozii de maşini, până ajungi la stop şi apoi, în virtutea priorităţii de şmecher (vezi şi punctul anterior), reintri în coloană, în pole-position.

Dacă te afli al doilea la semafor, în secunda în care apare culoarea verde, trebuie să apeşi pe claxon, cât mai lung şi mai insistent, pentru a-l zori pe mocăitul din faţă. Un claxon viguros este expresia unei personalităţi puternice deci, nu ezita!

Dacă eşti prima maşină de la stop şi cineva te claxonează imediat cum se pune verde, opreşte motorul, ia-ţi bâta de baseball (obligatorie, se ţine sub scaun), dă-te jos din maşină, du-te la cel care te-a claxonat şi sparge-i faţa.

Pe timp de noapte, circulă obligatoriu cu fază lungă. Poţi folosi fază lungă şi ziua, atunci când mergi cu viteză.

Dacă circuli noaptea şi o maşină vine din faţă cu faza lungă, bagă-i şi tu fază lungă în faţă, de câteva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atât distractive cât şi psihedelice.

Dacă înaintea ta se află cineva cu o maşină care merge mai încet, claxonează-l şi bagă-i faza lungă în ochi: să se ducă dracului acasă dacă are maşină şi merge ca mortu'.

Foloseşte claxonul cât mai mult, mai nervos şi în cât mai multe tonalităţi. Înjură cu sete. Arată-i degetul mijlociu. Întâi mâna stângă, apoi ambele-în Bucureşti se poate conduce ţinând volanul cu genunchii.

Dacă nu ştii să înjuri, nu eşti şofer. Dacă nu ştii să înjuri 20 de minute în şir fără să te repeţi, nu eşti şofer bucureştean.

Când plouă, vă puteţi face ziua mai veselă trecând în viteză cu maşina prin băltoace în aşa fel încât să împroşcaţi cât mai mulţi pietoni, sau unul dar bine. Dacă împroşcaţi pietoni aflaţi în travesare regulamentară pe zebră, obţineţi un bonus de stil.


Auzi, bă, eu nu înţeleg

un lucru: cum stă Nuţi cu Băsescu?!

Plătiţi regeşte, avocaţii fostului şef de la FMI au reuşit să o discrediteze pe camerista care susţine că a fost asaltată sexual de Dominique Strauss "Cancan".

Cea mai mare parte a banilor împrumutaţi aiurea de România de la FMI s-au dus în oaza de incompetenţă şi şmechereală condusă de Mugur Isărescu.

Şi acum să cântăm cu toţii: "Fetiţe

dulci ca-n Bucureşti, doar la New York tu mai găseşti!".

Trezeşte-te Franks! Ni s-au

terminat banii! Dacă vrei să mergem la piţipoancele din Bamboo, vorbeşte cu şefii tăi de la FMI să mai bage vreo

două-trei miliarde în conturile BNR!


Gaddafi, conducătorul "unei anumite părţi" a Libiei, a avut o întâlnire de lucru cu cei doi foşti preşedinţi francezi: Jac şi Rac.

Din ciclul "Prietenii de azi, bombardatorii de mâine", Muammar Gaddafi s-a întâlnit, în anul 2007, cu premierul spaniol Jose Luiz Zapatero.

Marele regizor italian Franco Zefirelli fotografiat într-un moment în care se pierdea în meandrele concretului.

Şi nu uita, Jose, şpaga pe

care ai primit-o nu este de la mine, nu este de la urmaşii mei ci de la Marea Jamahirie

Libiană, în vecii vecilor!

Toate filmele pe care

le-am regizat eu, în toată cariera mea, nu valorează

nimic în comparaţie cu lovitura de stat regizată magnific

de matale!

Documents

INVESTIGATORUL August 2011