1

1. PRECIZĂRI ŞI RECOMAND ĂRI privind desfăşurarea activităŃilor în anul universitar 2007-2008. Codul cursului: R/R/1/1/03 Denumirea cursului: Limba română contemporană. Fonetică-fonologie. Lexicologie Tip curs: obligatoriu Durata cursului: 1 semestru / nr. credite: 4 Manualul recomandat: Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Ed. FRM, Buc., 2005, p.20-57 Obiectivul cursului: Cursul de faŃă, adresat anului I de studiu, se ocupă de nivelul fonetic-fonologic al limbii române, demersul descriptiv al acestui compartiment fiind însoŃit de studiul principiilor şi normelor ortografice şi ortoepice actuale. Perspectiva normativă şi cea corectivă se interferează pentru formarea competenŃei lingvistice care să asigure scrierea şi pronunŃarea literară a cuvintelor.

Problemele privind cultivarea limbii trebuie completate prin studiul individual acasă ori în bibliotecă, prin rezolvarea exerciŃiilor din manualul inclus în bibliografia obligatorie şi prin parcurgerea lucrărilor din bibliografie care se ocupă de aceste aspecte (îndeosebi dicŃionarele şi îndreptarul ortografic). Modul de stabilire a notei finale: potrivit evaluării on-line. Adrese e-mail: Titularul cursului: Prof. univ. dr. Ion Toma Adresa de e-mail: itoma.llr@spiruharet.ro Adresă facultate: Str. Ion Ghica, nr.13, sector 3

2. CONłINUTUL TEMATIC AL CURSULUI : - Fonetică. Fonologie. Ortografie. Ortoepie – definiŃie, interdependenŃe. - Producerea şi receptarea sunetelor limbii. - Vocale. Consoane. Semivocale. - UnităŃi suprasegmentale (accentul şi intonaŃia). - Hiatul, diftongii, triftongii. - Alfabetul. - Principiile ortografiei româneşti. - Normele ortografice şi normele ortoepice. - DespărŃirea cuvintelor în silabe. - Semnele ortografice. - Scrierea cu majusculă. - Scrierea numelor proprii. - AplicaŃii.

3. BIBLIOGRAFIE MINIM Ă OBLIGATORIE :

Ion Toma, Elena Silvestru, Lucian Chişu, Compendiu de limba română, Ed. FRM, Buc., 2005. DicŃionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Univers Enciclopedic, Buc., 2005.

4. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV Ă:

Mioara Avram, Ortografie pentru toŃi, 1997 şi celelalte ediŃii.

5. FONETICĂ. FONOLOGIE. ORTOGRAFIE. ORTOEPIE .

Fonetica studiază producerea, transmiterea şi receptarea sunetelor, din care se articulează, din aproape în aproape, toate celelalte unităŃi ale limbii. Sunetele sunt privite ca fenomene fizice şi fiziologice, accentul căzând pe conŃinutul lor lingvistic şi pe variaŃia înregistrată de unităŃile fonice.

Fonologia studiază sunetele limbii din punct de vedere funcŃional. Termenul fonetică are un rol înglobator, denumind frecvent ambele tipuri de abordare. Ortoepia şi ortografia stabilesc corectitudinea pronunŃării, respectiv a scrierii unităŃilor limbii, prin

norme literare bazate pe principii ce asigură funcŃionarea unitară şi performantă a comunicării verbale orale şi scrise.

Sunetul este un fenomen fizic: vibraŃia regulată a aerului antrenat de vibraŃia coardelor vocale. Pentru producerea lui, acŃionează un întreg aparat sonor, compus, în principal, din organe respiratorii care au primit şi funcŃii fonatorii-articulatorii.

2

Fonemul este unitatea funcŃională minimă a limbii, care serveşte la formarea şi deosebirea între ele a cuvintelor, prin calitatea de a fi co-mutabilă (de a determina, prin substituire, schimbări în planul semnificaŃiei) şi contrastivă (de a se opune una alteia, sub formă sistematică).

Producerea şi receptarea sunetelor limbii Producerea şi receptarea sunetelor limbii se realizează de către aparatul fono-articulator, respectiv de către

aparatul auditiv. Aparatul fono-articulator are ca părŃi componente importante: plămânii, laringele, epiglota, faringele,

cavităŃile supralaringiene, organele articulatorii propriu-zise: limba, vălul palatin, palatul dur, zona alveolară, dinŃii, maxilarul inferior, buzele .

Aparatul auditiv este format, în principal, din: canalul auditiv extern, membrana timpanică, grupul de oscioare, cohleea sau urechea internă.

Acustic, sunetul este prezentat, simplu, ca o undă sonoră cu aspect regulat. El se deosebeşte de zgomot tocmai prin caracterul său predominant muzical.

ProprietăŃile sunetului sunt calităŃile dobândite de sunet în urma prelucrării (producere, amplificare, modulare) în aparatul fonator. Ele sunt: înălŃimea, intensitatea, durata şi timbrul (sau culoarea).

Articularea sunetelor limbii române se realizează în cavitatea bucală, prin intervenŃia organelor articulatorii. În funcŃie de caracterul undei sonore, obŃinute ca urmare a împiedicării sau neîmpiedicării ei în tronsonul parcurs prin cavitatea bucală, se obŃin vocale sau consoane.

Vocale. Consoane. Semivocale. Vocalele sunt unde sonore regulate, muzicale, rezultate din trecerea nestânjenită, continuă, a curentului de

aer fonator prin cavitatea bucală. În funcŃie de apertură (gradul de deschidere a maxilarului) şi de apropierea limbii faŃă de bază, se obŃin

vocale: deschise (a), semideschise (e, ă, o) sau închise (i, î, u). În funcŃie de localizare (locul unde se creează spaŃiul optim de rezonanŃă) rezultă vocale: anterioare (e, i),

mediale sau centrale (a, ă, î) şi posterioare (o, u). În funcŃie de labializare (participarea sau neparticiparea buzelor), avem vocale: labiale sau rotunjite (o, u)

şi nelabiale sau nerotunjite (a, e, i, ă, î). Consoanele sunt unde sonore care îşi pierd caracterul regulat, muzical, din cauza interpunerii în calea lor a

unor obstacole care închid (momentan) sau îngustează mult canalul fonator bucal. În funcŃie de localizare (locul unde se realizează obstacolul momentan sau îngustarea canalului), se obŃin

consoane: bilabiale (b, p, m), articulate cu buzele; labiodentale (f, v), articulate cu buza inferioară şi dinŃii superiori; dentale (d, t, z, s, Ń, n, l, r), prepalatale (ž, š, ğ, č), articulate prin lipirea sau apropierea vârfului limbii de palatul anterior; palatale (g', k'), articulate prin lipirea spatelui limbii de palatul mediu; velare (g, k), articulate prin lipirea spatelui limbii de vălul palatului; laringale (h), articulate prin îngustarea canalului fonator constituit de glotă (care este situată în laringe).

În funcŃie de modul de articulare, rezultă consoane: oclusive sau explozive (b, p, m, d, t, n, g', k', g, k), articulate prin închiderea completă a canalului şi deschiderea sa bruscă, sub formă explozivă; fricative sau constrictive (f, v, s, z, ž, š, h), articulate prin îngustarea accentuată a canalului fonator, astfel că aerul în trecere se freacă zgomotos de pereŃii acestuia; semioclusive sau africate (Ń, č, ğ), rostite combinat – se interpune obstacolul, dar nu se aşteaptă formarea unei presiuni care să genereze explozia, ci se eliberează imediat aerul, ca în cazul fricativelor.

În funcŃie de sonoritate (participarea sau neparticiparea coardelor vocale), rezultă consoane: sonante (l, m, n, r), la a căror producere participă coardele vocale, iar gradul de alterare a undei sonore muzicale este minim; nesonante sonore (b, v, d, z, ž, g', ğ, g), rostite cu participarea coardelor vocale şi în condiŃii de alterare maximă a undei sonore iniŃial muzicale; nesonante surde (p, f, t, s, Ń, ş, č, k', k, h), rostite fără participarea coardelor vocale şi cu alterarea maximă a undei sonore.

Acustica sunetelor limbii române se referă la perceperea auditivă de către receptor a sunetelor articulate de emiŃător.

Vocalele se disting acustic prin caracterul lor muzical, fără impurităŃi de natura zgomotelor. DiferenŃele între unităŃile vocalice privesc înălŃimea şi gradul de concentrare/dispersie a formanŃilor sunetului.

Consoanele se disting acustic prin prezenŃa, mai mult sau mai puŃin pronunŃată, a zgomotelor în perceperea lor auditivă. DiferenŃele între unităŃile consonantice se referă la înălŃime, la gradul de concentrare/dispersie a formanŃilor acustici şi la gradul de continuitate a fluxului auditiv.

Test de autoevaluare

1. Ce este sunetul? 2. Ce este fonemul? 3. ClasificaŃi articulatoriu vocalele limbii române. 4. ClasificaŃi articulatoriu consoanele limbii române.

1) AlegeŃi varianta corectă:

3

1 Fonetica studiază producerea, transmiterea şi receptarea sunetelor 2 Fonetica studiază fonemele şi combinarea lor 3 Fonetica studiază grupurile de sunete vocalice şi consonantice

ANS: 1

2) AlegeŃi varianta corectă: 1 Fonologia studiază sunetele limbii din punct de vedere funcŃional 2 Fonologia studiază sunetele limbii din punct de vedere experimental 3 Fonologia studiază sunetele limbii produse cu participarea coardelor

vocale

ANS: 1

3) AlegeŃi varianta corectă: 1 Sunetul este unitatea de bază a limbii 2 Sunetul este unul dintre elementele intonaŃiei 3 Sunetul este vibraŃia regulată a aerului antrenat de vibraŃia coardelor

vocale

ANS: 3

4) AlegeŃi varianta corectă: 1 Fonemul este nucleul silabei 2 Fonemul este unitatea funcŃională minimală a limbii 3 Fonemul este varianta cea mai bine realizată a sunetului

ANS: 2

5) AlegeŃi varianta corectă: 1 Alofonul este varianta contextuală a fonemului 2 Alofonul este invarianta extrasă din variantele contextuale ale

sunetului 3 Alofonul este componenta de bază a unui grup de sunete

ANS: 1

6) AlegeŃi varianta corectă: 1 Vocala este sunetul care primeşte întotdeauna accent 2 Vocala este sunetul rostit prin trecerea nestânjenită a aerului prin tubul

fonator 3 Vocala este sunetul care se combină cu o consoană şi formează o

silabă

ANS: 2

UnităŃile suprasegmentale. UnităŃile suprasegmentale sunt unităŃi care pot contracta relaŃii de dependenŃă heterosintagmatică (între

segmente, deci între silabe). Ele sunt de două categorii: intensive (accentul) şi extensive (intonaŃia). Toate aceste noŃiuni se definesc în funcŃie de silabă, care este cea mai mică unitate structurală a limbii

(structurală, în sensul că poate fi divizată în unităŃi mai mici succesive), fiind unitate constitutivă a cuvântului. Fonetic, silaba este caracterizată ca fiind segmentul sonor rostit cu un singur efort respirator. Fonologic, e definită ca cea mai mică tranşă sonoră ce poate purta accent.

UnităŃile suprasegmentale intensive (accentele) sunt unităŃile ce pot caracteriza intensiv o silabă, în sensul că aceasta poate fi pronunŃată cu intensitate mai mare decât celelalte silabe din cuvânt, fiind pusă astfel în evidenŃă.

În limba română, accentul este liber (nu e legat de o anumită poziŃie în cuvânt a silabei) şi poate fi mobil (îşi schimbă locul pe parcursul flexiunii). Astfel, accentul poate fi pus pe ultima silabă a cuvântului (fiind numit oxiton): covór, cafeá; pe penultima (paroxiton), cazul cel mai frecvent: cárte, mérge; pe antepenultima (proparoxiton): mármură, constítuie; pe a patra de la final: véveriŃă, pe a cincea: nóuăsprezece.

Este mobil într-o mare parte din flexiunea verbală (merg-mérgem-mergeám-merséseră) şi din tabloul derivativ substantival şi adjectival (cásă-căsúŃă, copíl-copilándru, frumós-frumuşél), precum şi, mai rar, în flexiunea nominală (sóră-suróri, rádio-radióuri).

Fiecare cuvânt, respectiv formă gramaticală, dispune de o schemă proprie de accentuare. Dacă avem în vedere şi faptul că accentul e liber şi mobil în limba română, rezultă că locul lui în cuvânt are funcŃie distinctivă. Dovadă sunt cuvintele şi formele gramaticale identice din punctul de vedere al structurii fonemice şi diferenŃiate numai prin accent: cópii-copíi, móbilă-mobílă, véselă-vesélă, cúmpără-cumpărá.

4

UnităŃile suprasegmentale extensive (intonaŃia) sunt unităŃile care pot caracteriza extensiv (mai multe silabe) sintagmele fonologice, în sensul pronunŃării lor pe un ton deosebit de cel cu care sunt pronunŃate celelalte silabe. IntonaŃia marchează părŃi din cuvinte, cuvinte sau chiar grupuri de cuvinte, realizând contururi intonaŃionale mai mult sau mai puŃin extinse ale enunŃului.

Foarte importantă este partea finală a acestor, numită contur terminal . În limba română literară standard sunt percepute trei tonuri (registre melodice): ini Ńial (sau neutru), de

tensiune (mai înalt) şi de destindere (cel mai jos). Succesiunea acestor tonuri în secvenŃele nonfinale şi finale ale unui enunŃ poate determina patru tipuri fundamentale de contururi intonaŃionale: 1) uniform (sau neutral); 2) ascendent; 3) descendent; 4) combinat (ascendent-descendent).

Structura fonologică se referă la tipurile de combinaŃii posibile în limba română ale unităŃilor sistemului fonologic. Cea mai mică structură este silaba.

Structura silabei cuprinde: segmentul vocalic (indispensabil) şi segmentul consonantic, care poate preceda, urma sau şi preceda şi urma (dar poate şi lipsi, nefiind obligatoriu) segmentul vocalic.

Test de autoevaluare

1. StabiliŃi şi caracterizaŃi unităŃile segmentale ale limbii române. 2. StabiliŃi şi caracterizaŃi unităŃile suprasegmentale ale limbii române.

1) Sunt despărŃite corect în silabe: 1 ba-cla-va, coa-fa, mij-loc 2 ba-cla-va, co-a-fa, mij-loc 3 ba-cla-va, co-a-fa, mi-jloc

ANS: 1

2) Sunt accentuate corect cuvintele: 1 déspot, ferígă, muscél 2 déspot, ferígă, múscel 3 despót, féerigă, múscel şi muscél

ANS: 1

3) Sunt accentuate corect cuvintele: 1 directór, editór şi edítor, míjloc 2 diréctor şi directór, editór, míjloc şi mijlóc 3 diréctor, edítor, mijlóc

ANS: 2

4) Sunt accentuate coract cuvintele: 1 móbil, mozáic şi mozaíc, óstrov şi ostróv 2 mobíl, mozaíc şi mozaíc, óstrov 3 móbil şi mobíl, mozáic şi mozaíc, ostróv

ANS: 3

5) Sunt accentuate corect cuvintele: 1 ópus, pegás, penúrie 2 opús, pégas, penúrie şi penuríe 3 ópus şi opús, pégas, penuríe

ANS: 3

6) Sunt accentuate corect următoarele cuvinte: 1 podgoríe, pónei, precaút 2 podgórie, pónei, precáut 3 podgoríe, ponéi, precaút

ANS: 2

Segmentul vocalic Segmentul vocalic poate fi simplu şi complex. Segmentul vocalic simplu caracterizează silabele care au ca nucleu o singură vocală. Segmentul vocalic

simplu poate constitui singur silaba, şi atunci spunem că avem o silabă deschisă la ambele capete (a-er, e-ră, i-

5

de-e, a-ră), sau segmentul consonantic precedă şi urmează după segmentul vocalic, constituind împreună o silabă închisă (fac, trec, vin, păr, când, sol, cum); segmentul consonantic precede sau urmează segmentul vocalic, constituind silabe închise (deschise) la un capăt (ca, de, şi, că , tâ-rî, ar-tă, es-te, in-tră, în-că, or-gă, us-cat).

Când sunt alături două silabe deschise sau două capete deschise de silabă formează fenomenul denumit în fonetică hiat.

Hiatul este greu tolerat în rostirea românească, de aceea a fost înlocuit în multe situaŃii fie cu diftong, fie cu vocală simplă (prin dispariŃia uneia din vocale).

Combinările de vocale în hiat pot fi foarte diverse. Vocale de acelaşi fel în hiat a-a: supraaglomerat; e-e: idee; i-i: ştiinŃă; Vocale diferite în hiat a-i: înainte; a-e: aer; i-o: biologie; e-o: arheologie; Există şi situaŃii de hiat în lanŃ, apărute mai ales la întâlnirea unor cuvinte care au deja vocale în hiat: i-a-e: antiaerobic; o-a-u: coautor. Segmentul vocalic complex caracterizează silabele care au ca nucleu silabic o vocală precedată, urmată

sau şi precedată şi urmată de semivocală (în secvenŃa care precede vocala pot să apară şi două semivocale). Segmentele vocalice complexe sunt ceea ce în fonetică poartă numele de diftongi , respectiv triftongi . În limba română, aceştia sunt numeroşi şi apar frecvent în lanŃul sonor al cuvintelor. Au rol distinctiv morfologic şi se regăsesc în multe dintre normele orto-grafice şi ortoepice.

Diftongii sunt segmente vocalice complexe, formate dintr-o vocală şi o semivocală, fiind de două feluri, în funcŃie de poziŃia semivocalei faŃă de vocală: descendenŃi (ai din tai) şi ascendenŃi (ia din iarnă).

Triftongii sunt segmente vocalice complexe formate dintr-o vocală şi două semivocale. În funcŃie de poziŃia semivocalelor faŃă de vocală, sunt de două feluri: ascendenŃi (sau progresivi), când ambele semivocale preced vocala (exemplu: ioa din aripioară), şi centraŃi, când o semivocală precede vocala şi alta urmează după vocală (exemplu: oai din lupoaică).

Segmentul consonantic poate fi simplu (constituit dintr-o singură consoană) sau complex (constituit din minimum două consoane). În funcŃie de poziŃia faŃă de vocală, poate fi prevocalic şi postvocalic.

Test de autoevaluare

1. Ce este hiatul? 2. Ce sunt diftongii şi de câte feluri sunt? 3. Ce sunt triftongii şi de câte feluri sunt?

1) AlegeŃi varianta corectă: 1 Hiatul este constituit dintr-o vocală şi o semivocală alăturată 2 Hiatul este constituit din două vocale alăturate 3 Hiatul poate fi ascendent sau descendent

ANS: 2

2) AlegeŃi varianta corectă: 1 Diftongul este format dintr-o vocală şi o semivocală alăturată 2 Diftongul este format din două vocale alăturate 3 Diftongul poate fi centrat sau descendent

ANS: 1

3) AlegeŃi varianta corectă: 1 Triftongul este constituit dintr-o vocală şi două semivocale 2 Triftongul poate fi ascendent, centrat sau descendent 3 Triftongul este constituit dintr-un hiat însoŃit de o semivocală

ANS: 1

Ortografia şi ortoepia.

6

Ortografia şi ortoepia se ocupă de studierea scrierii, respectiv a pronunŃării limbii, şi de stabilirea, pe această bază, a conduitei considerate corecte în grafia, respectiv rostirea diferitelor ei unităŃi şi îmbinări.

Ultima reformă ortografică, valabilă, cu unele modificări de amănunt (în 1965 şi 1993), şi astăzi, a fost adoptată în anul 1993 (reformele anterioare fiind făcute în 1881, 1904 şi 1932).

CorespondenŃa sunet/fonem-literă este esenŃială pentru înŃelegerea sistemului de reguli care constituie ortografia şi ortoepia limbii române.

Scrierea noastră este o scriere alfabetică, ce foloseşte semne pentru redarea fiecărui sunet-tip (pe care îl vom numi în continuare sunet) în parte. Aceste semne sunt, în primul rând, literele, din care fac parte, acolo unde este cazul, pentru a arăta că aceeaşi literă are mai multe valori fonetice, şi semnele diacritice: accentul circumflex (la â şi î), sedila (la ş şi Ń) şi semnul scurtimii (la ă).

Inventarul literelor într-o anumită ordine, stabilită prin tradiŃie, se numeşte alfabet (de unde numele de scriere alfabetică). Scrierea utilizează, cu rol ortografic, şi semnele ortografice (apostroful, cratima, punctul, bara, linia de pauză).

Alfabetul. Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere: a (pronunŃat, ca şi celelalte vocale, cum se scrie), ă, â, î, b

(pronunŃat, când e singur, be sau bî), c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q (chiu), r, s, ş, t, Ń, u, v, w, x(ics), y (i grec), z. El este alcătuit numai din litere simple. Succesiunea imediată a unora din aceste litere formează aşa-numitele litere compuse, care nu figurează însă în alafabet: ch, gh (înainte de e¸i plenisone); chi, ghi, che, ghe (când i şi e nu formează silabe); ci, gi, ce, ge (când i, e nu sunt plenisone, grupul reprezintă un singur sunet, când sunt vocale reprezintă două sunete, primul având însă valoare diferită faŃă de alte contexte). Limba română mai foloseşte, pentru scrierea unor neologisme recente sau a unor nume proprii, litere străine: ä, ö, ü, ć (Händel, Köln, München, Barić).

Cele 31 de litere notează 33 de sunete, câte are limba română, ceea ce arată că între litere şi sunete nu e o corespondenŃă perfectă. Din punctul acesta de vedere, literele se grupează în trei clase:

1. litere (în număr de 19) care corespund câte unui singur fonem: a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ş, t, Ń, v, z;

2. litere (12) care au mai multe valori: c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x, y; 3. litere diferite care notează acelaşi sunet: c, k, q notează pe [k]; â, î notează pe [î]; o, w şi u notează pe

[u]; x şi cs notează pe [cs] (fix, dar cocs) şi altele. Principiile ortografiei româneşti. Principiile ortografiei româneşti reprezintă temeiul doctrinar al sistemului ortografic al limbii române. Principiul fonologic (fonetic) este definitoriu pentru sistemul ortografic al limbii române. Potrivit acestui

principiu, scrierea reproduce pronunŃarea, ceea ce pune în corelaŃie directă ortografia şi ortoepia. Câteva exemple: scrierea prefixelor des-, răs- sub forma dez-, răz-; înainte de vocale şi consoane sonore (dezavantaj, dezmoşteni, dezgoli, răzbate); scrierea lui n ca m înainte de b sau p (îmblăni, bomboane).

Principiul etimologic (sau tradi Ńional-istoric) impune în anu-mite cazuri abaterea de la principiul fonetic şi scrierea unor cuvinte conform cu tradiŃia istorică (român, sunt, subŃire, snop) sau cu forma din limba de provenienŃă (bleu, week-end, dancing, diesel, design, foehn, intermezzo etc.).

Principiul morfologic Ńine seama de structura morfematică a cuvintelor (radical, sufix, desinenŃă) şi de flexiunea lor. De exemplu: se scrie agreez, creez, pentru că agre-, cre- constituie radicalul, iar -ez reprezintă sufixul specific pentru timpul prezent al unor verbe de conjugarea I; în interiorul cuvintelor se scrie ea sau ia în funcŃie de cum alternează cu e sau cu ie: seacă-seci, treacă-treci, viclean-vicleni, piaŃă-pieŃe, piară-pieri, biată-biete.

Principiul sintactic impune delimitarea cuvintelor după sensul lor lexical şi după valoarea lor gramaticală: odată, dar o dată, demult-de mult, dinafară-din afară, devreme-de vreme etc.

Principiul silabic acŃionează pentru diferenŃierea valorilor unor litere în funcŃie de poziŃia şi de vecinătatea lor în cadrul silabei. De exemplu, c are valorile k, k', č, în funcŃie de literele care urmează.

Principiul simbolic , în conformitate cu care acelaşi cuvânt se poate scrie diferit în funcŃie de accepŃia care i se dă: cu iniŃiala mică, dacă este folosit cu înŃelesul obişnuit, de termen comun (occident, est, reformă), şi cu iniŃiala majusculă, dacă are o semnificaŃie simbolică, de nume propriu (Occidentul, Estul, Reforma).

Normele ortografice şi normele ortoepice. Normele ortografice şi normele ortoepice sunt restricŃii (imperative sau orientative) impuse, prin hotărâri

academice, scrierii şi pronunŃării, în vederea asigurării unei exprimări cultivate, unitare, stabile şi funcŃionale. Ele stabilesc ce forme sunt corecte, respingând alte variante existente în uz. Normele concretizează, la nivelul unor serii mai extinse sau mai restrânse de fapte, principiile ortografiei, care, fiind prea generale, nu pot funcŃiona ca reguli concrete.

Variantele de pronunŃare se pot constitui în opoziŃii ortoepice literar-neliterar/hiperliterar (pâine-pâne, maiou-maieu, piuneză-pioneză, mărfar-marfar etc.) sau în perechi/grupuri de forme literare ierarhizate, în sensul că prima este preferată ca recomandată, celelalte fiind numai acceptate: cafeină-cofeină, chiorăi-ghiorăi, corvadă-corvoadă, procopsi-pricopsi, proră-provă, sandviş-sandvici, zbârli-zburli.

Prezentăm, pentru exemplificare, în continuare, câteva dintre nor-mele ortografice şi ortoepice cele mai importante ale limbii române.

7

1. După ş, j în rădăcina cuvintelor se scrie şi se pronunŃă a (nu ea), e (nu ă), i (nu â/î): a) a în alternanŃă cu e: şa-şei, şapcă-şepci, şase-şesime, jaf-jefui, jale-jeli, aşeza-aşază, deşela-deşală,

înşela-înşală, şedea-şade. Fac excepŃie unele cuvinte ca derivatele lui jar (jăratic, jărăgui, jărui), şagă (şăgalnic), şal (şăluŃ), şanŃ (şănŃuleŃ), şatră (şătrar);

b) a şi e fără să fie în alternanŃă: aşa, mârşav, şarjă, stejar, mişel, muşeŃel, set, jecmăni, jertfi, scrijeli, vijelie; c) i: leşin, şină, şir, jigărit, jindui, mojic, prăjină, rogojină. 2. Se scrie şi se pronunŃă a (nu ea) după ş, j: a) când e vorba de articolul feminin la nominativ-acuzativ singular: păpuşa, găinuşa, uşa, mătuşa, grija,

plaja, vraja; b) când este sufix al infinitivului şi în formele de trecut ale verbelor de conjugarea I: bandaja, bandajam,

bandajaşi, bandajasem, bandajat, înfăŃişa, înfăŃişam, înfăŃişai, înfăŃişasem, înfăŃişat (ca lucra, lucram etc.). 3. Se scrie şi se pronunŃă ă (nu e) după ş, j: a) când este desinenŃă a nominativ-acuzativului feminin singular: păpuşă, mătuşă, uşă, grijă, plajă, vrajă; b) când este sufix al verbelor de conjugarea I la indicativ prezent, persoana I pl. sau a III-a sg. şi pl. (când

nu se conjugă cu sufixul -ez) şi la perfect simplu, persoana a III-a sg.: îngrăşăm, îngraşă, îngrăşă, ataşăm, ataşă, bandajăm, bandajă (ca adunăm, adună etc., respectiv lucrăm, lucră etc.).

4. Se scrie şi se pronunŃă a-e (nu a-ie): a) în cuvinte noi, ca: aer, faeton, maestru; b) în elementul de compunere aero- (aerodinamic, aeroport); c) la întâlnirea dintre formanŃii unor cuvinte compuse sau derivate, ca: contra-expertiză, supraestima,

ultraelegant, decaedru. 5. Se scrie şi se pronunŃă ea (nu a): a) în sufixe verbale după ş, j, s, z, Ń: afişează, aranjează (ca în lucrează), greşea, greşească, cojea, găsea,

găsească, trezea, trezească, păŃea, păŃească (ca în citea, vechea, urechea); b) în sufixele: -eală, -ean, -eaŃă, -ească: greşeală, prăjeală, maramureşean, clujean, roşeaŃă, vitejească

(ca în acreală, muntean, verdeaŃă, românească). 6. Se scrie şi se pronunŃă ia (nu ea): a) la iniŃiala de cuvânt: iarnă, iasă, iască; b) la iniŃiala de silabă, în general: băiat, femeia, întemeiază, îndoială, vasluian, joia, aceluia, unuia,

faianŃă; c) după labiale şi după k', g', dacă alternează cu ie: piatră (pietre), biată, fiare, viaŃă, amiază, cheamă,

gheaŃă; d) după consoane, fără alternanŃă cu ie, în abia, coniac, diavol, maghiar, chiar. 7. Se scrie cs (nu x): a) după etimon, în: cocs, comics, fucsină, rucsac, sconcs, tocsin, vacs; b) după tradiŃie, în: catadicsi, îmbâcsi, micsandră, ticsi. 8. Se scrie şi se pronunŃă -h în: halva, hegemonie, heleşteu, hernie, hieroglifă, himeră (dar: arŃag, elicopter,

igienă, ilar şi hilar, umor, eteroclit şi heteroclit, eterodox şi heterodox, emistih). 9. Se scrie şi se pronunŃă r în: apropria, expropria, frustra, fereastră, proprietar, oprobriu, propriu,

împroprietări (dar repercusiune). 10. Succesiuni de litere interzise în ortografia românească (chiar dacă acestea ar transcrie pronunŃarea

secvenŃelor respective): ua la început de cuvânt (se scrie oală, oaie, oameni, oase, deşi se pronunŃă uală etc.), iă (se scrie studiem, studie, nu studiăm, studiă), iea (se scrie studiază, viaŃă, nu vieaŃă), iia (se scrie sfială, nu sfiială).

Despăr Ńirea cuvintelor în silabe. 11. DespărŃirea cuvintelor în silabe urmează pronunŃarea literară, cu unele amendamente de natură

morfologică. Se realizează la sfârşitul rândului sau pentru scopuri expresive („Plea-că!”, „Fru-mos!” ). Orice segment rezultat din despărŃirea în silabe trebuie să conŃină cel puŃin o vocală plenisonă:

a) vocalele în hiat se despart în silabe diferite: a-er, po-em; b) diftongii şi triftongii se grupează în aceeaşi silabă: fai-mă, ve-nea; c) semivocala între două vocale trece la silaba care urmează: oa-ie, po-ia-nă; d) o consoană intervocalică trece la silaba care urmează: a-ră, sea-mă, vi-nă; e) două consoane intervocalice trec, prima la silaba anterioară, cealaltă la silaba care urmează: ar-mă,

plim-bă; f) grupurile formate dintr-una din consoanele b, c, d, f, g, h, p, t, v şi r sau l trec integral la silaba

următoare: a-cru, ti-gru, ta-blă; g) când sunt trei sau mai multe consoane alăturate, prima trece la silaba anterioară, iar celelalte trec la silaba

care urmează: as-tro-no-mi-e, am-plu;

8

h) în grupurile de consoane lpt, mpt, ncş, nct, ncŃ, ncv, rct, rtf, stm, ndv, primele două trec la silaba anterioară, iar cealaltă trece la silaba care urmează: sculp-tu-ră, somp-tu-os, sfinc-şii, in-stinc-tiv, func-Ńi-e, de-linc-vent, arc-tic, jert-fă, ast-mă, sand-viş;

i) în unele neologisme, tăietura grupului de patru sau cinci con-soane se face după consoana a doua: ang-strom, tung-sten etc.

j) cuvintele compuse şi cuvintele derivate se despart după regulile fonetice menŃionate, dar este acceptată şi despărŃirea în funcŃie de elementele lor de compunere: drept-unghi, bi-o-sfe-ră, ne-sta-bil, sub-li-ni-a, de-scri-e, sa-vant-lâc;

k) cuvintele conjuncte care formează silaba comună nu se des-part la capăt de rând, dacă între cratime nu există minimum o vocală. DespărŃirile l-a, i-a, să-mi, în-tr-o etc. sunt greşite.

Semnele ortografice 12. Semnele ortografice sunt semne cu ajutorul cărora se con-semnează în scris aplicarea unor norme

ortografice. În limba română sunt folosite cu această funcŃie: apostroful, cratima, punctul, bara, linia de pauză. Fiecare semn marchează anumite fenomene, mai ales de natură fonetică.

Cu excepŃia apostrofului, toate semnele menŃionate servesc şi ca semne de punctuaŃie, cu alte funcŃii, fireşte.

Apostroful (’) marchează grafic înlăturarea întâmplătoare (de regulă, în vorbirea grăbită, neglijentă, sau pentru scurtarea unor secvenŃe foarte frecvent folosite) a unor sunete (silabe) dintr-un cuvânt sau a unor cifre din notaŃia unui an: ’mneata (dumneata), ’neaŃa (bună dimineaŃa), dom’le (domnule), pân’la (până la), ’90.

Cratima (sau liniuŃa de unire) (-) marchează pronunŃarea împreună a două cuvinte alăturate, cu elidarea vocalei din finalul primului cuvânt sau a vocalei de la începutul celui de-al doilea, ori cu transformarea lor în diftong sau triftong, iar alteori numai cu alipirea unor cuvinte reduse fonetic la cuvântul învecinat sau cu inversarea unor forme gramaticale analitice: s-a (se+a) văzut, m-aş (mă+aş) duce, într-un (întru+un); las-o lasă+o), se-nŃelege (se înŃelege), parc-aud (parcă aud); mi-a zis, Ńi-i dă, dă-i-o, vorba-i, pentru a-i spune, nu-i bine, de-a curmezişul, de-ar putea, l-am, mulŃi-s, spus-a părându-ni-se, du-ce-se-vor, face-li-se-va. Cratima se foloseşte şi la: despărŃirea cuvintelor în silabe (ma-să), la scrierea unor cuvinte compuse sau derivate (prim-ministru, ex-senator, galben-auriu), la derivate ocazionale sau la articularea ori flexiunea unor neologisme neadaptate limbii române: CFR-ist, show-ul, site-uri.

Punctul (.), ca semn ortografic, se foloseşte în abrevierile formate din iniŃialele cuvintelor (a.c. = anul curent, etc. = etcetera, id. = idem, v. = vezi) sau în unele abrevieri tradiŃionale (dr. = doctor, nr. = număr). Nu se pune punct: după abrevieri formate din iniŃiala unui cuvânt şi finala lui vocalică (cca = circa, D-ta = Domnia-ta); după unele abrevieri oficiale şi simboluri ştiinŃifice (E = est, C = carbon, n = număr întreg, cm = centimetru); după componentele cuvintelor compuse din iniŃiale, când cuprind şi fragmente de cuvinte (RENEL = Regia NaŃională pentru Energie Electrică). Substantivele compuse din literele iniŃiale pot fi scrise cu sau fără punct după fiecare componentă (ONU sau O.N.U.).

Bara (/) ca semn ortografic se foloseşte în abrevierea unor formule distributive (km/h, m/s) sau a prefixului contra- (c/val = contravaloarea);

Linia de pauză ( – ) ca semn ortografic marchează scrierea unor cuvinte compuse care au cel puŃin un termen compus deja: americano – sud-coreean, sud-vest – nord-est.

Cu excepŃia apostrofului, toate celelalte semne servesc şi ca semne de punctuaŃie, cu alte funcŃii, fireşte. DicŃionarul ortografic al limbii române (1993) introduce şi noŃiunea de mărci ortografice, în care cuprinde

blancul (sau pauza albă), literele folosite numai în cuvinte ale vorbirii cultivate (k, q, w, x, y), majuscula şi logograma (abrevierile prin iniŃiale; denumirile literelor din alfabet; succesiunile de litere care reproduc cuvântul ca obiect de referinŃă: de este prepoziŃie).

13. Scrierea cu majusculă

Literele mari (majusculele) au, în principiu, aceleaşi valori fonetice cu literele mici (minusculele), dar, prin

convenŃie ortografică, transmit şi alte informaŃii faŃă de acestea. Aceste informaŃii pot fi de natură lexicală (valoarea semantică de individualizare a numelor proprii, spre deosebire de valoarea de generalizare a numelor comune; a se vedea diferenŃa dintre creangă şi Creangă, dintre diesel şi Diesel), morfologică (substantive comune-substantive proprii, cu tot ce presupune această distincŃie; de exemplu, genul personal), sintactică (funcŃia de delimitare a unor comunicări lingvistice, îndeplinită de majuscule), stilistică (sublinierea emfatică a unor cuvinte). Dacă, principial, valorile majusculelor sunt clare, folosirea acestora în diverse situaŃii necesită cunoaşterea unor norme detaliate.

Marcarea începutului unei comunicări prin majusculă se referă la următoarele situaŃii: 1) primul cuvânt al unui text; 2) primul cuvânt al unui titlu; 3) primul cuvânt al formulei de adresare a unei scrisori (Domnule Ministru) şi primul cuvânt al textului care urmează după adresare, deşi după formula de adresare se pune virgulă (Domnule Ministru, Subsemnatul...); 4) primul cuvânt al propoziŃiilor şi al frazelor independente din cuprinsul unui text, după punct, semnul întrebării, semnul exclamării, puncte de suspensie sau două puncte (obligativitatea majusculei este numai după punct; după celelalte semne menŃionate, se scrie cu majusculă când e vorba de o nouă comunicare, deci de o nouă idee, marcată printr-o pauză mai mare, nu de continuarea ideii precedente, iar

9

în cazul celor două puncte, trebuie ca acestea să introducă o vorbire directă neanunŃată de autorul acesteia); 5) la primul cuvânt al unui vers (dacă autorul nu a scris altfel); 6) cu intenŃii stilistice („M-am întâlnit cu Iarna la Predeal”).

Marcarea numelor proprii prin majusculă necesită următoarele precizări: 1) Se scriu cu iniŃială majusculă toate numele proprii simple sau compuse cu termeni sudaŃi: a) de persoane (prenume, nume de familie, pseudonime şi porecle, nume de personaje literare umane:

(Gheorghe, Popescu, Păstorel, Nababul, Vidra, Gerilă); b) mitologice şi religioase (Jupiter, Zeus, Buda, Alah, Iehova, Moise, Dumnezeu, Cristos); c) de animale (Grivei, Joiana, Murgu); d) de aştri şi de constelaŃii: (Casiopeea, Uranus, Luceafărul, Luna, Pământul, Soarele, BalanŃă, Gemenii); e) de evenimente istorice (Reforma, Renaşterea, Comuna); f) de organe şi organizaŃii de stat, politice, naŃionale şi internaŃionale, de întreprinderi, instituŃii, firme (Bundestag,

Senatul, Parlamentul, Rompress, Romarta, Vulcan, Tractorul, Ateneul, Coleus, Elvila); g) geografice şi teritorial-administrative (Bucureşti, Olt, Everest, Bucegi, România, FranŃa, Cotroceni,

Dolj); h) de sărbători calendaristice, religioase, naŃionale şi internaŃionale (Crăciun, Paşte, Ramadan); i) de publicaŃii periodice, de opere literare, ştiinŃifice, artistice (Adevărul, MoromeŃii, Getica, Pastorala); j) de mărci de produse industriale (Arctic, Telecolor, Sony, Volvo); k) de rase, specii, varietăŃi etc. de animale sau de plante (Pinzgau, Bazna, York, Sussex, Toulouse, Golden,

Aurora). 1. Nu se scriu cu iniŃială majusculă: a) nume comune provenite din nume proprii (ford, mercedes, coulomb, hertz, ohm, havana, un

harpagon, un mecena, o odisee); b) numele punctelor cardinale: est, sud, apus, miazăzi, occident; c) denumirile funcŃiilor de stat, politice şi militare, titlurile şi gradele ştiinŃifice şi didactice: senator,

primar, prefect, preşedinte, rege, şah, împărat, voievod, general, doctor, conferenŃiar; d) termeni generici pentru organe şi organizaŃii de stat şi politice, instituŃii, întreprinderi, firme, când nu

denumesc entitatea dată: membrii guvernului, vine de la facultate, merge la firmă; e) denumirile epocilor istorice şi geologice care nu au semnificaŃia unor evenimente: antichitatea,

feudalismul, capitalismul, paleozoicul; f) numele de popoare: român, francez, bulgar, american; g) numele lunilor şi ale zilelor săptămânii: ianuarie, martie, miercuri, duminică; h) numele obiectelor de învăŃământ: matematică, chimie, zoologie. 2. Numele proprii formate din mai mulŃi termeni se scriu: a) cu iniŃiala majusculă la toŃi termenii ( cu excepŃia cuvintelor ajutătoare: articole, prepoziŃii,

conjuncŃii, dacă nu se află pe primul loc), când sunt: nume de persoane şi de personaje literare (Ion Creangă, Constantin Rădulescu-Motru, Ştefan cel Mare, Albă-ca-Zăpada); nume proprii mitologice şi religioase (Amon-Ra, Cel-de-Sus); nume proprii de animale (Rilă-Iepurilă, RiŃă-VeveriŃă); numele de aştri şi de constelaŃii (Luceafărul-de-DimineaŃă, Steaua-Polară, Cloşca-cu-Pui); denumirile de evenimente istorice (ConferinŃa ONU pentru Dreptul Mării, Unirea Principatelor, Al X-lea Congres InternaŃional al Lingviştilor); denumirile organelor şi organizaŃiilor de stat şi politice, naŃionale şi internaŃionale, ale întreprinderilor, instituŃiilor şi firmelor (Serviciul Român de InformaŃii, Curtea de Conturi, Adunarea NaŃională Franceză, Biblioteca Centrală Universitară, Institutul de Lingvistică, Şcoala Centrală de Fete, Ana Electronic); numele geografice şi teritorial-administrative: – care nu cuprind termeni generici (Curtea de Argeş, Sub Cetate, Slănic-Moldova, Marea Britanie, Noua Zeelandă); – care cuprind un termen generic: baltă, deal, lac, bulevard, piaŃă etc. urmat de unul sau mai multe substantive în genitiv, de prepoziŃie + substantiv, de adjective, de un numeral cardinal, termenul generic aşezat pe termenul secund sau întreaga formaŃie denumeşte altă realitate decât termenul compus (Balta Brăilei, Bulevardul Armata Poporului, Muntele de Sare, Balta Mare, Bulevardul 1848, Tuşnad-Băi, Poiana-Braşov, Piatra-Olt); – care cuprind, pe locul al II-lea, un termen de identificare (Puchenii-Moşneni, Eforie-Nord); care cuprind nume generic precedat de un cuvânt de legătură (Sub Arini, După Deal); – care cuprind denumirea oficială a statelor (Statele Unite ale Americii, Republica Moldova); denumirile sărbătorilor calendaristice, religioase, naŃionale şi internaŃionale (Anul Nou, Ziua Victoriei, Schimbarea la FaŃă); titlurile onorifice, numele ordinelor şi ale medaliilor de stat: Ordinul Mihai Viteazul, Legiunea de Onoare).

b) cu iniŃială majusculă numai la primul termen (dacă ceilalŃi termeni nu sunt substantive proprii încorporate, ca în Columna lui Traian): formulele de politeŃe (Domnia voastră, ExcelenŃa sa, AlteŃa sa, Măria sa, MaiestăŃile lor imperiale); titlurile publicaŃiilor periodice, ale operelor literare, artistice şi ştiinŃifice (Convorbiri literare, România liberă, Amintiri din copilărie, O scrisoare pierdută); denumirile documentelor oficiale, naŃionale şi internaŃionale (Legea învăŃământului, Regulamentul organic); denumirile mărcilor de produse industriale: Flori de câmp (săpun), Macul roşu (pudră); numele proprii ale raselor, speciilor etc. de animale şi plante (Marele alb, Cornul-caprei); numele edificiilor şi ale monumentelor (Arcul de Triumf, Monumentul aviatorilor, Sala sporturilor).

10

Scrierea abrevierilor cu majusculă se face când: a) sunt abrevieri cu caracter internaŃional (N.B., P.S.); b) abrevierile numelor de puncte cardinale, ale unor unităŃi de măsură, simboluri (matematice, chimice

etc.), ale numelor de personalităŃi, de Ńări, de întreprinderi (N., E., Hz., A., G., Al., C., H., O., L., I.L.Caragiale, Şt.O.Iosif, S.U.A., C.E.C., O.N.U., Plafar);

c) formulele de politeŃe abreviate (D-ei); d) abrevierile numelor de întreprinderi şi instituŃii formate din iniŃiale şi din fragmente ale termenilor

componenŃi (majuscula poate fi la iniŃială sau la toate literele componente: Adas sau ADAS); e) abrevierile unităŃilor de măsură pot avea în forma abreviată o literă majusculă internă când al doilea

termen component se prescurtează cu literă mare (kW, mA, MHz). Scrierea numelor proprii româneşti şi străine. 14. Scrierea numelor proprii româneşti şi străine Normele privind notarea prin litere şi succesiuni de litere a sunetelor se aplică şi în cazul numelor proprii.

Caracterul de entităŃi individuale (uneori de unicate) al acestora, tradiŃia scrierii lor, sistemele diferite care au fost impuse în plan public fac ca ele să prezinte nume-roase neregularităŃi: 1) unele toponime româneşti sunt scrise, potrivit standardizării geografice (nepusă însă de acord cu normele ortografice), altfel decât se recomandă pentru numele comune: Ciacova şi Giarmata, faŃă de Geamăna, Cinghiia, Euprani, Erbiceni, Eşanca, Brăeşti (în Buzău, Iaşi), dar Brăieşti (în Botoşani, Suceava); Mălăeşti, dar Mălăieşti; Mihăeşti, dar Mihăieşti; Cuieni, dar Gruieni; Izvoru Mureşului, dar Izvorul Oltului, Pârâu Mare, dar Pârâul Mare); 2) unele nume de personalităŃi se scriu conform dorinŃei purtătorilor lor, chiar dacă se încalcă normele actuale privind raportul dintre grafeme şi sunete: Florian Aaron, Vasile Alecsandri, Ioan A. Bassarabescu, Agatha Bârsescu, Luigi Cazzavillan, Cezar Bolliac, Constantin Brâncuşi, Ovid Densusianu, Jacques Byck, Maria Filotti, Dumitru GhiaŃă, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Constantin Jiquidi, Nicolae Kalinderu, Dimitrie Kiriac, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Kretzulescu, Alexandru Macedonski, Constantin Mille, Matei Millo, Costache Negruzzi, Dimitrie Ollănescu, Theodor Palady, Anton Pann, Isac Peltz, Ion Pillat, Nicolae Quintescu, Vasile Pârvan, Al. Philippide, Camil Ressu, C.A. Rosetti, Alecu Russo, Anghel Saligny, Eugeniu Sperantia, Carol Popp Szatmary, Christian Tell, George Tatarescu, Nicolae Tonitza, Iuliu Zanne; 3) numele proprii străine din Ńările care folosesc alfabetul latin se scriu şi se pronunŃă ca în limba de origine: Bordeaux, Bruxelles, München, New York, Quito, Goethe, Hugo, Mickiewicz, Racine, Shakespeare; 4) numele proprii din Ńările care folosesc alfabetul chirilic se scriu după normele de transliterare stabilite de DOOM: Baku, Celeabinsk, Kazan, Cernâşevski, Şcedrin, Tolstoi, Turgheniev; 5) numele proprii din Ńările care folosesc alte caractere sau sisteme de scriere decât alfabetele latin şi slav se scriu conform cu transcrierea internaŃională cu litere latine stabilită de statele respective: Beijing (se acceptă şi Pekin), Okinawa, New Delhi, Amman, Marrakesh; 6) numele proprii cunoscute şi folosite de multă vreme la noi, care s-au adoptat fonetic limbii române, se scriu potrivit acestei tradiŃii, indiferent dacă Ńara din care provin foloseşte alfabet latin, slav sau alte alfabete ori sisteme de scriere: Copenhaga (faŃă de numele originar Cobenhavn), FlorenŃa (Firenze), Lisabona (Lisboa), Londra (London), Marsilia (Marseille), Praga (Praha), Varşovia (Warszawa), Viena (Wien), Loara (Loire), Sena (Seine), Rin (Rhin, Rhein), Tamisa (Thames), Belgrad (Beograd), Bitolia (Bitola), Moscova (Moskva), Plevna (Pleven), Nipru (Dnepr), Ohrida (Ohrid), Scoplie (Skopje), Alexandria (El Iskandarîya), Atena (Athinai), Creta (Kriti), Salonic (Thessaloniki).

Test de autoevaluare

1. PrezentaŃi principiile ortografiei româneşti. 2. Care sunt situaŃiile de corespondenŃă între litere şi sunete în limba română? 3. PrezentaŃi semnele de ortografie folosite în limba română.

1) Sunt despărŃite corect în silabe cuvintele: 1 an-tara-tic, a-da-giu, a-da-gi-o 2 ant-arc-tic, a-da-giu, a-da-gio 3 ant-arc-tic, a-da-giu, a-da-gi-o

ANS: 2

2) Sunt despărŃite corect în silabe cuvintele: 1 a-nes-te-zi-e, boj-deu-că, mij-loc 2 an-es-te-zi-e, boj-deu-că, mij-loc 3 an-es-te-zi-e, boj-de-u-că, mij-loc

ANS: 1

3) Sunt corecte toate formele din seria:

11

1 accepŃiune, dicŃiune, berbece 2 accepŃie, dicŃiune, berbec 3 accepŃie, dicŃie, berbec

ANS: 2

4) Sunt corecte toate formele din seria: 1 cearceaf, cercevea, foarfeci 2 cearşaf, cercevea, foarfecă 3 cearşaf, giurgiuvea, forfece

ANS: 2

Chestionar general de autoevaluare

1. Câte litere şi câte sunete sunt în cuvintele: ceapă, ger, chem, gherghef, eu? a) 5-5, 3-3, 4-4, 8-8, 2-2 b) 5-4, 3-3, 4-3, 8-6, 2-3 c) 5-4, 3-2, 4-3, 8-6, 2-2

2. DespărŃiŃi în silabe cuvintele următoare: adagio, anestezie, coafa, chintesenŃă, măslină. a) a-da-gi-o, an-es-te-zi-e, coa-fa, chint-e-sen-Ńă, măs-li-nă b) a-da-gio, a-nes-te-zi-e, coa-fa, chin-te-sen-Ńă, măs-li-nă c) a-da-gi-o, an-es-te-zi-e, coa-fa, chint-e-sen-Ńă, mă-sli-nă

3. Sunt diftongi în toate cuvintele din seria: a) mergeau, două, vegheau, cercei, îndoială? b) ceas, suiai, protozoare, iarbă, fiică? c) ziua, greu, roi, pian, seară?

4. Sunt corecte toate formele din seria: a) aşază, înşală, agreează, creăm, statuie? b) aşează, înşeală, agrează, creăm, statue?

5. Sunt corecte toate formele din seria: a) accepŃie, iceberg, anticameră, arădean, carafă? b) accepŃiune, aisberg, antecameră, arădan, carafă?

6. Sunt corecte toate formele din seria: a) berbece, bergamot, colind, corjent, dicŃie? b) berbec, pergamut, colindă, corigent, dicŃiune?

7. Sunt corecte toate formele din seria: a) ierbar, erbivor, fricŃiune, harpă, incarna? b) erbar, ierbivor, frecŃie, harfă, încărna?

8. În limba română există: a) 7 vocale, 4 semivocale şi 22 de consoane? b) 7 vocale, 4 semivocale şi 20 de consoane?

9. Numărul literelor din alfabetul românesc care au mai multe valori este: a) 12 litere? b) 10 litere?

10. În limba română există: a) 33 de litere? b) 31 de litere?

11. Principiile ortografiei româneşti sunt în număr de: a) şase? b) cinci?

12. Triftongii româneşti se clasifică în: a) ascendenŃi, descendenŃi şi centraŃi? b) ascendenŃi şi centraŃi?

13. Conturul intonaŃional al enunŃurilor din limba română poate fi: a) ascendent, descendent sau neutru? b) neutru, ascendent, descendent sau combinat?

14. În limba română accentul este: a) liber şi fix? b) liber şi mobil?

Notă. Întrebările 1-10 sunt evaluate cu câte 1 punct, iar întrebările 11-14 sunt evaluate cu câte 0,50 puncte.

12

Calificativele sunt acordate astfel: foarte bine (10-12 puncte), bine (8-9 puncte), satisfăcător (6-7 puncte), nesatisfăcător (sub 5 puncte, inclusiv).

Teme pentru referatele de semestru

1. Principiile ortografiei româneşti actuale. 2. Reformele ortografiei româneşti. Studiu comparativ. 3. Adaptarea fonetică a neologismelor limbii române.

6. APLICAłII (din care se va extrage în mare parte materialul pentru grilele de examen).

a. DespărŃiŃi în silabe cuvintele şi grupurile de cuvinte următoare şi precizaŃi regulile, excepŃiile şi restricŃiile de care aŃi Ńinut seamă în fiecare caz: acră, absorŃie, angstron, abstract, aceştia, adoptate, adumbri, aghiotant, autumnal, automat, auscultare, anafilactic, antarctic, adagiu, adagio, anestezie, autopsie, biopsie, bojdeucă, binoclu, bacalaureat; bacilemie, baclava, bancrută, batisferă, beucă, beatifica, budoar, cais, coafa, continuu, chiasm, coşaveraj, cinemascop, clarobscur, copiii, chintesenŃă, conştiinŃă, crocant, dezechilibru, dintr-un, despre, deocamdată, deodată, deopotrivă, diacon, elicopter, diavol, exploata, emailare, fiinŃă, fiică, fortissimo, februarie, fiasco, funcŃie, geografie

b. PuneŃi accentul corect pe următoarele cuvinte: abaŃie, abia, acvilă, anost, alo, antic, agora, angora, avarie, anafora, anaforă, anafură, apendice, austru, acolo, adulter, aripă, afin, anatemă, acvilă, agrişă, aisberg, Alexandria, Ankara, bariton, butelie, bismut, Boston, barem, bitum, babord, banjo, bormaşină, Budapesta, Balaci, Bangkok, Beijing, Bogota, Bombay, Buenos Aires, companie, caracter, conductor, calcar, crater, corector, colonie, comedie, copii, colos, cetină, chivot, colaps, cais, Caragea, Copenhaga, Cupidon, duşman, director, domino, diaspora, dafin, despot, deunăzi, duminică, Dobrogea, editor, episcop, epitrop, factor, ferigă, firav, fief, gheişă, gingaş, glaucom, godin, grepfruit, Govora, hachiŃă, hatman, halima, halteră, honved, HaŃeg, Hiperion, intim, ibidem, ion, întrevedere, înconjur, încotro, încolo, jilav, junior, ketchup, libido, lingav, lectică, Lugoj, mirişte, matur, mafie, mizer, matrice, mijloc, maistru, malaga, maur, Miron, Macao, Mediaş, nubilă, neutru, Nicodim, osana, ocniŃă, onix, ostrov, penurie, prevedere, profesor, protector, palie, passim, Pelaghia, Papahagi, Pekin, Peru, regizor, rabin, radar, revizor, rucsac, Russo, sever, simbol, suburbie, scrutin, superfluu, sipet, satiră, sinecdocă, santal, splendid, seif, troiŃă, trafic, tranzistor, translator, Ńărână, tombolă, tanagra, tergal, unic, uric, Ucraina, Ulan Bator, vestibul, vatman, rector, vermut, valvulă, zapis, Zagreb.

c. SubliniaŃi formele corecte şi motivaŃi-vă opŃiunea: aşază/aşează, înşela/înşăla, şa/şea, angajem/angajăm, coaje/coajă, plajă/plaje, înfă-Ńişăm/înfăŃişem, uşă/uşe, găinuşă/găinuşe, jălui/jelui, jeratic/jăratic, şăluŃ/şeluŃ, şănŃuleŃ/şenŃuleŃ, şegalnic/şăgalnic, şătrar/şetrar, şetrărie/şătrărie, alee/aleie, aceeaşi/aceiaşi, iarăş/iarăşi, agrează/agreează, creem/creăm, creezi/creiezi, să creeze/să creieze, atribue/atribuie, constituie/constitue, statue/statuie, statuetă/statuietă, măestru/măiestru, basma/bazma, cazma/casma, caznic/casnic, cismar/cizmar, cismă/cizmă, osmoză/osmosă, premisă/premiză, chermesă/chermeză, conclusiv/concluziv, abraziv/abrasiv, coroziv/corosiv, prismă/prizmă, sesiune/seziune, chin-tesenŃă/chintezenŃă, trăznet/trăsnet, conştiinŃă/conştinŃă, cunoştinŃă/cunoş-tiinŃă, desfinŃa/desfiinŃa, fică/fiică, înştinŃa/înştiinŃa, recunoştin-Ńă/recunoştiinŃă, destructiv/distructiv, incrimina/încrimina, infiltra/înfiltra, încarna/incarna/încărna, încrusta/incrusta, incasa/încasa, adaus/adaos, auricul/auricol, fascicul/fasciculă/fascicol/fascicolă, marmură/marmoră, matriculă/matricolă, repaus/repaos, ridicol/ridicul, vehicol/vehicul, afluent/afluient, asidue/asiduie, duet/duiet, efectuez/efectuiez, situez/situiez, erbar/ierbar, erbivor/ierbivor, erbicid/ierbicid, contribuie/contribue, acuarelă/acoarelă, balansor/balansoar, contor/contoar, chirilic/cirilic, frustra/frusta, oprobriu/oprobiu, propriu/propiu, proprietar/propietar, a apropia/a apropria, repercursiune/repercusiune, cvintet/quintet, lingual/lingval, sanguin/sangvin, alva/halva, exagon/hexagon, furni-sa/furniza, helicopter/elicopter, helioterapie/elioterapie, hieroglifă/ieroglifă, ilar/hilar, higienă/igienă, muschetar/muşchetar, musculos/muşchiulos, musculatură/muşchiulatură, spaclu/şpaclu, spalier/şpalier, spicher/spea-ker/şpicher, spiŃ/şpiŃ, standard/ştandard, start/ştart, stat (de plată)/ştat, stachetă/ştachetă, strangula/ştrangula, ştecăr/stecăr/stecher, stoc/ştoc, transitiv/tranzitiv, asbest/azbest, asvârli/azvârli, glasvand/glazvand, presbit/prezbit, zgură/zgură, escadrilă/excadrilă, escadron/excadron, escava/excava, escroc/excroc, espadrilă/expadrilă, estaz/extaz, exca-lă/escală, extompa/estompa, cortejiu/cortegiu, cartilaj/cartilagiu, pei-saj/peisagiu, servici/serviciu, sandviş/sandvici/sandvich, sanda/sandală.

d. SubliniaŃi variantele corecte: adagiu/adagio, adaus/adaos, adineauri/adineaori/adiniaoarea, afrodisiac/afrodiziac, accepŃie/acepŃiune, acont/aconto, adăugită/adăugată/adăogită, adopŃie/adopŃiune, afrun-tare/afrontare, agheasmă/aghiasmă, aisberg/iceberg, aldămaş/adălmaş, aleator/aleatoriu, alică/alice (sing.), aliniat/alineat, alocuri/alocurea, aloie/aloe, alogen/halogen, altminteri/altminterea/altmintrelea, aliură/alură, amăreală/amărală, ambiguu/ambigu, ambulator/ambulatoriu, amplo-iat/amploaiat, anafură/anaforă/anafora,

13

antedeluvian/antediluvian/ anti-diluvian, anticameră/antecameră, Anul Nou/Anul nou, aoleu/auleu/aoleo, a apropia/a apropria, apropo (subst)/apropou, harap/arap, arădan/arădean, areopag/aeropag, argeşan/argeşean, a asambla/a ansambla, asterisc/aste-rix, astm/astmă, atenŃie/atenŃiune, atlas/atlaz, atriu/atrium, atunci/atuncea, auditor/auditoriu/auditorium, augur/auguriu, avantgadă/avangardă, avantpost/avanpost, a asvârli/a azvârli, babilonean/babilonian, bad-minton/badmington, baretă/beretă, basc (beretă)/bască, bazedof/bazedov, bazorelief/basorelief, băjenie/bejenie/bejanie, becisnic/bicisnic, bene-fici/beneficiu, bendiŃă/bentiŃă, berbec/berbece, bergamot/pergamut, bitter/biter, blacheu/placheu, bleumaren/bleumarin, blue-jeans/blugi, bluz/blues, bolero/bolerou, bosumflat/bozumflat, branhie/bronhie, bransardă/brasardă, briantină/briliantină, brizbiz/brizbriz, brusture/brustur, bulgăre/bulgăr, Buna-Vestire/Bunavestire, burete/buret, cabrioletă/ga-brioletă, cafeină/cofeină, cartaboş/caltaboş, camping/chemping, can-cioc/canciog, canea/cana, cangrenă/gangrenă, capot/capod, caracul/cara-chiul, carafă/garafă, caramea/caramelă, cartesian/cartezian, cartilaj/car-tilagiu, a catadicsi/a catadixi, cazinou/cazino, cearceaf/cearşaf, cer-cevea/gergevea/giurgiuvea, chebab/chebap, a chelălăi/a schelălăi, chermesă/chermeză, kitsch/kitch, chics/chix, chimonou/chimono, chisă-li Ńă/chiseliŃă, circumferinŃă/circomferinŃă, cismă/cizmă, clovn/claun, colind/colindă, conclusiv/concluziv, container/conteiner/containăr, contin-gent/contigent, contor/contoar, corigent/corijent, coroziv/corosiv, coş-ciug/cosciug, crenvurst/crenvurşt/cremvuşt, cuartet/cvartet, culasă/chiu-lasă/chiuloasă, cuvincios/cuviincios, cvadratură/cuadratură, cvintă/chintă, dandi/dendi, darmite/darămite, a datora/a datori, de altminteri/de altminterea/de altmintrelea, de-a-ndărătelea/de-a-ndăratele, de-a-ndoa-selea/de-a-ndoasele, de-a pururea/de-a pururi, de asemenea/de ase-meni, a debraiai/a debreia, a deconspira/a desconspira, degrade/de-gradeu, delicvent/delincvent, a descăleca/a descălica, deseară/ disea-ră, a se dezice/a se deszice, a detalia/a detaila, detenŃie/detenŃiune, dicŃie/dicŃiune, din contra/din contră, disertaŃie/dizertaŃie, disident/dizident, distructiv/destructiv, divident/dividend, dojană/dojeană, a se dumeri/a se dumiri, echinocŃiu/echinox, elicopter/helicopter, emisiune/emisie, enfi-zem/emfizem, erbicid/ierbicid, erbar/ierbar, erbivor/ierbivor, expres/expre, extensiune/extensive, extravertit/extrovertit, fairplay/fair-play, fascicol/fas-cicul, facsimil/faximil, ferăstrău/fierăstrău, filigran/filigram, filozofie/filo-sofie, flanea/flanelă/flanel, flash/fleş, flăcăiandru/flăcăuandru, foarfe-ce/foarfeci/foarfecă, foehn/föhn, fondator/fundator, a fonda/a funda, franc/franş, a fricŃiona/a frecŃiona, fricŃiune/frecŃie, a frusta/a frustra, funcŃie/funcŃiune, funeralii/funerarii, fusiform/fuziform, gablonz/gablonŃ, galanton/galantom, garderob/garderobă, gărgăun/gărgăune, germen/ger-mene, genuflexiune/genoflexiune, genunche/genunchi, gheto/ghetou, ghioa-gă/ghioacă, ghionoaie/gheonoaie, gheenă/ghenă, ghişeft/gheşeft, ghiu-den/ghiudem, gips/ghips/ipsos, giuvaier/juvaier, glaspapir/glaşpapir, glasvand/glasvant, glonte/glonŃ, godin/goden, gogoman/guguman, gol-geter/golgheter, greier/greiere, griş/gris, grunzuros/grunŃuros/zgrunŃuros, harpă/harfă, hasdeian/hasdeean/hajdeian, hiatus/hiat, hilar/ilar, ho-bby/hoby, huŃa (interj.)/uŃa, iaca/iacă, idiosincrasie/idiosincrazie, igie-nă/higienă, impegat/impiegat, a înpieta/a impieta, încarnare/încărna-re/incarnare, incas/incaş, a incrimina/a încrimina, a incrusta/a în-crusta, în cvarto/în cuarto, a ingurgita/a îngurgita, inopinat/inopi-nant, a intitula/a întitula, intrepid/întreprid/intreprid, a irupe/a irumpe, israelian/izraelian, itinerar/itinerariu/intinerar, importuna/inoportuna, a îmbâxi/a îmbâcsi, împeliŃat/împieliŃat, îndemânatic/îndemânatec, a îngreuia/a îngreuna, însemn/insemn, a înveşmânta/a învesmânta, jeantă/geantă, jerseu/jerse, jeŃ/jil Ń, jiclor/jiglor/jigler, jiujitsu/jiu-jitsu, juntă/huntă, juristconsult/jurisconsult, kaki/kakiu, kibbutz/kibuŃ, kmer/khmer, kuwaitian/kuweitian, lăcaş/locaş, lăcătuşărie/lăcătuşerie, lăcrămioară/lă-crimioară, lănŃuc/lănŃug, lăscaie/leŃcaie, lăuză/lehuză, leader/lider, leal/loial/loaial, lebărvurşt/lebărvuşt, lefşoară/lefuşoară, lezmaiestate/lez-majestate, lineal/linear/liniar, livrească/livrescă, lobby/loby, lubrefi-ant/lubrifiant, luminescent/luminiscent, lunatec/lunatic, macrame/macrameu, maestru/maistru/măiestru, magaziner/magazioner, maiestate/majestate, maiestuos/majestuos/maiestos, maieu/maiou, manechiura/manichiu-ră/manicură, marihuana/marijuana, marochiner/marochinier, maro-chinărie/marochinerie, marşalier/marşarier, moşinaŃie/maşinaŃiune, mazagram/mazagran, mănăstire/mânăstire, mănuşă/mânuşă, men-tal/mintal, mesadă/misadă, menu/meniu, mezelic/mizilic, micsan-dră/mixandră, migraŃie/migraŃiune, minim/minimum, moto/motto, muche/muchie, mugur/mugure, muşchetar/muschetar, muteşte/muŃeşte, nanghin/nanchin, nămiază/namiază, nefondat/nefundat, negară/năgară, nicăieri/nicăierea, nimeni/nimenea, niscai/niscaiva, nylon/nailon, obiec-Ńie/obiecŃiune, obstretică/obstetrică, oclusiv/ocluziv, o dată ce/odată ce, o dată cu/odată cu, oleacă/o leacă, onorariu/onorar, opiu/opium, ostatic/ostatec, paliativ/paleativ, pancartă/pancardă, papillon/papion, paradisiac/paradiziac, parodontoză/paradontoză, pate/pateu, pălăvră-geală/palavrageală, păstrugă/păstrungă, pântece/pântec, pătlăgea/pă-tlăgică, pedigriu/pedigri, penalty/penalti, perciune/perciun, pernă/perină, petic/petec, petrosin/petroxin, picap/pick-up, pieptene/piepten, a pietri-fica/a petrifica, pioneză/piuneză, plancardă/placardă, plăsea/prăsea, plebiscit/plebicist, plenipotenŃial/plenipotenŃiar, poanson/ponson, poli-loghie/polologie, porthartă/porthart, posesiune/posesie, preceptor/per-ceptor, preerie/prerie, premisă/premiză, prenades/prenandez, preşe-denŃie/preşidenŃie/preşedinŃie, a se pricopsi/a se procopsi, pricomig-dală/picromigdală, prim-plan/primplan, prişniŃ/prişniŃă, profesie/profe-siune, pronostic/prognostic, prooroc/proroc, pulovăr/pulover, pururi/pu-rurea, ralanti/relanti, ranch/renci/ranci, randevu/rendez-vous, răsătu-ră/răzătură, a răzgâia/a râzgâia/a râzgâi, receptacol/receptacul, ricviem/requiem, reîncarnare/reincarnare, relache/relaş, repaus/repaos, repercusiune/repercursiune, respectuos/respectos, rezidu/reziduu, roentgen/röntgen, remmy/rumi, ruxac/rucsac, salariu/salar, salcie/sal-ce, sanda/sandală, sondviş/sandvici, sangvin/sanguin, santinelă/senti-nelă, sarma/sarmală, satin/saten, schimnic/schivnic,

14

scotch/scoci, a scrijela/a scrijeli, a scrânti/a scrinti, secŃie/secŃiune, a secunda/a seconda, a selecta/a selecŃiona, seif/safe, semen/seamăn, speze/spese, spicher/speaker/şpicher, spray/sprey, statuetă/statuietă, statuie/statue, a se strepezi/a se sterpezi, suma/summum/sumum, şleampat/şleampăt, şoarece/şoarec, şorici/şoric, şotron/şodron, ştecher/ştecăr, şurub/şurup, talaş/talaj, tangou/tango, taxi/taxiu/taximetru, tăiŃei/tăieŃei, tălpig/tălpic, a termofica/a termifica, tobogan/topogan, a trăsni/a trăzni, tros-net/trăznet, a tulbura/a turbura, tumoare/tumoră, Ńurtur/ŃurŃure, ul-cior/urcior, varieteu/variete, vasăzică/va să zică, a se văita/a se vă-ieta, vehicul/vehicol, venezuelian/venezuelean, a veşteji/a vesteji, via-ger/viajer, vilbrochen/vibrochen, vinietă/vignietă, vizavi/vis-à-vis, vod-că/votcă, voluptuos/voluptos, vultan/hultan, zalhana/zahana, a zădă-rî/a zădărî, zeppelin/zepelin, zigzag/zig-zag, ziler/zilier, zizanie/zâzanie.