P R O P R I E T A R :

S O C . AN. „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R E Z O I A N U 38 D I R E C T O R ŞI A D - T O R D E L E G A T , S T E L I A N P O P E S C U I o s e r h ă s u b No. 163 T r i b . I l fov

A B O N A M E N T E: a u t o r i t ă ţ i şi i n s t i t u ţ i i 1000 Iei d e o n o a r e 500 „ p a r t i c u l a r e 12 l u n i 360 „

ti l u n i 190 „

R E D A C Ţ I A şi A D M I N I S T R A Ţ I A

B U C U R E Ş T I I S t r . Bi-ezoianu 23

T E L E F O N 3.30.10

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

A N U L L I N r . 2 3

. M B A T A 6 I U N I E 1942

R e d a c t o r r e s p o n s a b i l : M I H A I N I C U L E S C U

Nu rămâne nesemnificativ fap­tul că poporul românesc, cu as­piraţiile sute de ani mărginite în orizontul subistoriei, a creat o cultură de tip minor, o cultură folclorică. In momentul în care începeam să facem istorie pro­prie, literatura populară era sin­gurul nos t ru supor t spir i tual , d e ­aceea Kogăiniceanu si Russo au încercat sa orienteze literatura către sp i r i tu l popula 1". Dacia L i ­t e r a ră are acest merit de a fi va­lorificat în literatură p ropr i i l e noastre puteri, de-a fi promovat un curent î n concordanţă cu des-voltarea noastră istorică.

Oricât s'ar părea de paradoxal, .cosmopoliţ i i" delà J u n i m e a au

încercat si ei o întoarcere spre noi înşine, au fost cei mai Ігркі conservatori. Formaţi în spiri t filosofic german, încl inaţ i spre speculaţ ie , a u încercat să desco­pere pr incipi i permanente în e-voluţia un iversu lu i . Toate aspec­tele în care se manifestă această evoluţie : cu l tură , etică, poli t ică, etc., au la bază acelaş p r inc ip iu irríuiobü : adevăru l , ftl filosoful ROMANŢAU germană Spir i tu l era identic cu Natura, iar gândi rea , 00 TOTALITATE a conceptelor şi ex i s ­tenţa ca to ta l i ta te organică , sunt identic» in subs tan ţa lor u l t ima . Prin aceeaşi substanţă comună e-tapele gândirii sunt aceleaşi cu ide nafurii. Pentru jun imiş t i , for-пиці in această şcoală, se i m p u ­nea cu neces i ta te sus ţ inerea unei manifestări sp i r i tua le conformă cu s tadiul de evoluţ ie al naturii noastre in t ime, adică o corespon­denţă intre fond şi formă. Este îndeajuns de cunoscuă ac t iv i ta ­tea lui Maiorescu în această noua direcţ ie a vieţii noastre cu l tu ra le si politice. El a văzut că istoria noastră, deşi in bună parte tri­butară evenimentelor europene, nu ne permite manifestarea fon-dului » M ^ i ' . u . W": :.:t. fot mele culturi i apusene.

Eminescu, pornind delà Hegel - care susţinea că ideea este conţinutul esenţial al unei opere. U:r manifestarea artistică nu-mai aparenţa sensibilă a ideii — fc.ee-: oda tă constatarea că poezia 'nu e i l e decât aspectul exterior al anei idei care se găseşte in a d â n ­cul Mi.i'leiui-ai, în ceea ce el are mai s-j.C'. i ' i t , in na ţ iona l i t a te . Prin «cveocer i rea pu te r i i noastre de creaţ ie in na ţ iona l i t a t e , Eminescu a lărgit conserva tor i smul j u n i -тШ până la limifele i rad i ţ iona-i ismului . I

Or, acest t rad i ţ ional i sm emi­nescian păs t rează pu te rn ice legă­turi cru S e m ă n ă t o r u l . Rostul a-c-estei reviste a fost de a da nea­mului românesc o literatură care să pornească „deia el, deld" ce e mai răsp ica t şi mai caracteristic in el".

Continuatorul S e m ă n ă t o r u l u i in -Alele noastre este Gând i rea . Cum observa Lucian Blaga într'un dis­curs la Academie, S e m ă n ă t o r u l vede romanitatea mai mult pro­gramatic, se mărgineşte mai mult la aparenţă, pe câtă vreme Gâiv-direa asp i ră sp re substanţă, spre tainele profunde ale sângelui şi ale cerului, încearcă să realizeze o romanitate de „stil". Iar Nichi­for Crainic precizează : „Trecu­tul şi ţ ă ranu l , în care se rezumă doctrina artistică a Semănătoru­lui, e ceea ce noi continuând-o am numit în perspectivă istorică tradiţionalism, acordându-i o mai largă semnificaţie de mit etnic, IAR in perspectivă ac tua lă a u t o h ­tonism, aco rdându- i o semnif ica­ţie ) ) ra i la rgă de mit folcloric". A-dâncireu continuă in realitatea românească a dus la întregirea ideologiei gândiritte cu o notă de ortodoxism.

Crearea statului r omânesc este consecinţa difuzării în ţările noa­stre a individualismului iluminist al cărui corelat spiritual este ro­mantismul. Pierre Lasserre în Le Roman t i sme français dă această definiţ ie romantismului : „un parti pris d ' ind iv idua l i sme absolu dans la pensée et dans le senti­ment". Mişcarea romantică delà D a c i a L i te ra ră , Semănă to ru l , Gând i rea A fost un factor hotă-ritor i i în temeierea si consolida­rea statului nostru modern.

Timpul a împins însă acest in­dividualism către forme extreme, manifestate în domeniul politic printr'un siuirhism demagogic, iar in domeniul culturii printr'un ,,anarhism poetic", printr'o adân­cire în fondul muzical al indivi­dual i tă ţ i i , încât pe bună d'eptate J. Bende considera s imbolismul ca un al doilea romantism. Oda à cu î m p r u m u t u l ind iv idua l i smulu i politic, s a ivit la noi tendinţa de a diferenţia literatura de conţi­nute i spiritual p e ca r e încerca să-i consolideze t radi ţ ional ismul ii a o sincroniza cu mişcarea li­terară a Franţei. Printr'un exces de individualism, generaţiile pos­tbelic^ nu s a u p u t u t integra în conţinutul sp i r i tua l al neamului şi au eăutat d r u m u r i tnafară prin

NEOCLASICISM adoptarea formelor cu l tur i i a p u ­sene. Teoret icieni i curentelor de avangardă au frânt continuitatea de direcţie pe care traidtiiţionalis-m u l încerca s'o consolideze în cultura noastră. A sincroniza lite­ratura noastră cu toate der ivaţ i i le anarhice ale simbolismului fran­cez, însemnează a a t inge prin­tr'un salt forţat, un p u n c t la care Francezii au ajuns printr'o evo­luţie normală. Pentru ei simbo­lismul este forma firească pe care a luat-o accentuarea individua­lismului romantic, pentru noi este o formulă la care au aderat cei care nu se pot integra în sp i r i ­tua l i ta tea neamului, cei care de­păşind tradiţia încearcă să rea­lizeze o artă internaţională. Aşa se explică prezenţa Evreilor în conducerea acestor curente.

Simbolismul, ca o excesivă în­clinare spre elementele formale ale poeziei, — î n t r e b u i n ţ â n d un t e rmen cu înţelesul ce i-l dă Nae lonescu — ca t ip de c u l t u r ă este baroc. Dacă poezia pură este un capitol firesc în literatura fran­ceză, iar Abatele Bremond şi Paul Valéry se bucură de o deosebită consideraţie, barocul împrumutat de noi sub formula simbolistă nu apare ca o depăşire a fondului printr'un exces de formă, ci ca o producţie a celor complet lipsiţi de acest fond. Apare ca o r u p ­tu ră cu t rad i ţ ia mişcări i r o m a n ­tice, manifestată în forme exa­gerate, condamnabile.

Un poet german făcând deose­birea între clasicism şi roman­tism, spunea că arta clasică avea de reprezenta t finitul mater ia l , iar cea romant ică infinitul spir i ­tual . De aici urmează că în ro­mantism producţiile artistului nu sunt identice cu ceea ce dorea el s ă exprime. Ca tip de cultură, ro­mantismul însemnează viaţă

lăuntrică puternică, un fond pen-, ; -,. (arma fîi • - Í . V - - . : ! -

toare. Dimpot r ivă , in c-icski.m producţ i i le ar t i s tu lu i suni identi­ce cu ceea ce dorea el să expri­me. Ca tip de cultură, clasicismul în^em-neasă echi l ibrare , a rmon i ­za re a fondului cu forma. Idea­lul Grecilor antici : kalo kagat ia era prin excelenţă clasic.

In. literatura noastră Eminescu .şi Aiaiorescu, romant ic i ca struc­tură, în ce privea lipul de cul­tură către care t i ndeau , e rau cla­sici. In ei, ca şi în bună pa r t e din membr i i Junimii, s'au armo­nizat mai perfect Spiritul cu Na­tura, cugetarea cu existenţa, fon­dul cu forma.

Pe plan politic, democraţia — ca expres ie a individualismu­lui — este un corelat al roman­tismului, monarhia, — ca expre­sie a s tabil i tăţ i i , a echi l ibrului — este un corelat al clasicismului, iar republica — erpresse a for­malismului — este un corelat al barocului . Demagogia, care este

o consecinţă a ind iv idua l i smulu i excesiv, are corespondent pe plan cultural curentele futuriste, da­daiste etc., cu alte cuvin te toate formulele cu care vrem să de­numim der ivaţ i i le simbolismului.

împotriva excesului republican a pornit „Acţiunea Franceză" a lui Ch. Maurras. Al. Thibaudet spune că mişcarea acestuia este neoclasică.

Neo-clasicismul ca tip de cul­tură este o sinteză o romantismu­lui cu clasicismul, este o formulă care cuprinde valorile permanen­te ale fondului exprimate într'o formă corespunzătoare. E o trăi­re a esenţ ia lului manifestată în forme care răspund unor nece­sităţi interioare, impuse nu de şcoli literare, ci de trebuinţele intime ale actului de creaţie. Neo­clasicismul promovează adevăra­ta artă, căci creaţie însemnează tocmai această depăşire a ceea ce este dat, însemnează pa r t i c i ­pa r e la ceea ce este veşnic. Arta

neoclasică nu reţine elementele accidentale ale fondului , c i p e n e l e stabile, permanente, deschide perspective uriaşe pentru a cu­prinde raporturi u l t ime, este o privire spre absolut, o v iz iune . Vremurile noastre vădesc o o-rientare spre neo-clasicism. Cul­tura noastră va trebui să r e ţ ină din fondul creaţiilor de până a-cum p e rmanen ţe l e valorile ab­solute, pe care să le îmbrace in forme adecvate. - Odată cu lichi­darea demagogiei în domeniul politic — indiferent în ce formă de stat se manifestă — şi cu con­solidarea monarhiei, a s tabi l i tă ţ i i p e care o dorea Eminescu şi pe care astăzi o doreşte pentru Fran­ţa Ch. Maurras. c lasicismul va trebui îmbina t cu romantismul în creaţii autent ice . Eminescu ră­mâne punctul luminos în singu­rul drum pe care trebue să se îndrepte cultura românească.

EUGENIU TODORAN THAI AN B H . Ţ I U - D A N C U Ş Pas to ra l ă m a r a m u r e e a n â

Traducere şi original in proză

.MILITA P E T R A Ş C U Li viu R e b r e a n u

V) C U Й 11 E lui V

însuş i fap tu l că se vorbeşte a-desea de r apo r tu l d i n t r e pub l c şi scri i tori învederează că exis tă o de l imi t a re , un ho ta r în t re obl i ­gaţ i i le omului comun şi a le o m u ­lui d e l i tere s a u de şt i inţă, a le in te lec tualului . I a r a m ă n u n t u l is ­tor ic că scr i i torul a pr ivi t d e m u l t e ori publ icul , că ru ia to tuş i îi ad resa mesa ju l căr ţ i lor sale, de là înă l ţ imea ca r e a făcut p o ­sibilă d i s t an ţ a r ea af işată d e p a r ­nas ieni sau simbolişt i bunăoa ră , în t i m p ce, pe de a l tă pa r t e , p u ­blicul i -a n u m i t uneor i p e poeţ i , , lunateci", c h i a r . ,nebuni" , con-s iderându- i inadap tab i l i la con­diţii le vieţii t r ă i t e d e el şi insp i -r â n d u - i d in aceas tă cauză o a r e ­ca re compăt imi re , p u n e în lumină nivelul superior , din a l tă „ lume", la care par t ic ipă obligaţi i le o m u ­lui de l i t e re sau d e şt i inţă .

Unii esseiştl a u d u s or iginea a-c-eitei conşt i in ţe a super ior i tă ţ i i in te lec tua lu lu i p â n ă la începutu l secolului a l XIX- lea , când r o ­m a n ţ cli încep a vorbi d e des t i ­nul major , de mis iunea profetică, înc red in ţa tă de sus, a poetului . Parnas ien i i fac din aceas tă con­ş t i inţă a super ior i t ă ţ i i un mot iv d s de te s t a re a publ icului , d e t a -ş â n d a - s e astfel d e via ţă . In ace ­laşi fei au procedat şi simbolişt i i . In orice caz, se p a r e că acest p r o ­ces de de taşare , d« închidere a

in te lec tualu lu i in s ine însuşi, se accen tuează începând din j u ru l ami lu i 1870. Orgoliul d i s tan ţă r i i , a l t u r n u l u i d e ivor iu , ia ceva ma i târziu forme abso lu te la un Ma l ­la rmé , la P a u l Valéry. Acest a p o ­geu este expl icabi l p r i n aureola p e c a r e o i radiază î n j u r u l o m u ­lui gând i rea indiviiduailizantă a veaculu i t recut , în ca re u n Renan sus ţ inea că omul n u a p a r ţ i n e nici l imbii , n ic i rasei sale, ci n u m a i Iui însuşi , f i indcă el e o fiinţă l iberă, ceeace î n seamnă mora lă . (In schimb, B a r r é s îi va r ă s p u n ­de aces tu ia că ceeace e s t e mora l e d e a n u t e voi l iber faţă de rasa ta). Dar răsboiu l mondia l t r ecu t îi si leşte p e intelectual i să rev ină la viaţă, u r m ă r i l e lui îi solicita p e scriitori sâ deschidă în lume, să adere la f r ămân tă r i , la par t ide , l a lupte . Ch ia r apo loge­tul disponibi l i tă ţ i i , A n d r é Gide, va adera cu sgomot la comunism. Ju l i en Benda a înf ierat aceas tă , , t r ădare a clericilor", a in te lec­tualelor, care , à"?* et, a r t rebui să n 'a ibă nici m ă c a r fasniihe, să u rmeze căile sp i r i tu lu i u i t ând tot ceeace ţ ine d e p ă m â n t , c u m l -au u r m a t apostol i ; p e Iisus. Benda e profund n e m u l ţ u m i t d e c le- ich con temporan i ce p roc lamă v r la­bil i tatea spi r i tu lu i n u m a i în m ă ­sura î n oare el n u se еІіЬегеаяа de p ă m â n t , nu se desrădăc inează , Iar roade le gândir i i l u n t a c e e p a t e

d e ION Ş T E F A N

n u m a i în m ă s u r a i n ca re ea-ş i înfige rădăc in i le î n solul na t a l . Totuşi , n u aceas ta e i m p o r t a n ţ a problemei . Un in te lec tua l poa t e i i în rădăc ina t , d a r î n acelaş i t m p s ă n u pa r t i c ipe la obliga­ţiile omulu i comun . E a d e v ă r a t că geniul n u e p rodusu l une i na ţ i i , că el, d impo t r ivă ,o onorea ­ză p r i n p r ezen ţ a sa ca u n nob i l d a r a l cerului , că u n o m d e ş t i in­ţă s a u poet îşi reprez in tă na ţ i a priin s implu l fapt a l exis tenţei sale, i ndependen t d e a t i tud inea iui fa ţă d e p rob lemele m o m e n ­tane a l e a c e s t e a . In consecinţă , ceeace es te i m p o r t a n t e ca el să n u adere , să nu - ş i facă d in o p e ­ră u n mijloc, u n i n s t r u m e n t d e luptă în s lujba u n o r in te rese e fe ­mere . Ope ra t r e b u e să fie ogl in­dă a in te l igenţe i des in teresa te . Şi aceasta p r e supune d s/tanţarea n u de publ ic , ci d e obl igaţ i i le lui, pecet lu i te de caduci ta te .

I n definit iv, de t a şa rea n u in ­clude d ispre ţu l lumii . D impo t r i ­vă, m u r m u r e l e acesteia, du re r i l e el se a u d m a i d i s t inc t delà d i s ­tan ţă . I a r aceasta d e t a ş a r e a in ­te lec tualu lu i n u e n ic i delà 1870, nici de l à 1800. Ea ex i s t ă d e când se şt ie că in te lec tua lu l es te p u r ­t ă to ru l ideilor şi c ă acestea, i -deiile, a u fost şi vor fi regine, vă ele conduc.

A m încerca t să a r ă t >) câ t d e zadarnice sunt , d in p u n c t u l de vedere a l ' une i reale t ră i r i , t r aduce r i l e d e poezii d in t r ' o l imbă în a l ta . Fie că s e doreş te o operă de popu ­lar izare , c ă u t â n d r ă s p â n d i r e a f rumoaselor cuge tăr i şi expres i i s t r ă i ne în l imba noas t r ă p e n t r u cei ce n u l e po t cunoaş te în or iginal , fie că se î ncea rcă o operă oa recum p r o p a ­gandist ică, u rmăr ind , p r i n p r e z e n t a r e a o-perelor de s e a m ă a l e m a r i l o r noş t r i c r ea ­tor i in l imbi s t r ă i n e să se dovedească, suta, c u m AJecsanövi a ince rea t -o a c u m U-proape o su t ă d e an i , t r a d u c â n d în l imba franceză d in poezii le noas t r e popu la re , că şi noi, aici u n d e -ne a f lăm c a m ignora ţ i şi n e ­d rep tă ţ i ţ i , a v e m o l i t e r a t u r ă cu producţ i i de seamă, uneor i d e m n e d e a s t a a l ă tu r i de a le mar i lo r a r t i ş t i de o r iunde , v ă d i n d as t fe l p o ­sibi l i tă ţ i le in te lec tua le ce le posedăm, r ezu l ­t a tu l este tot nega t iv . In ce p r iveş te p a r t e a propagandis t ică , es te uşor de înţe les , d u p ă cele spuse în a r t i co lu l an te r io r , că t r a d u c e ­rea or icăru i poe t în l imbi s t r ă i ne va fi, în mod incontes tabi l , infer ioară or ig inalulu i , s t ră ină c h i a r d e fa rmecu l Iui. Poeţ i i loştri , oricât de m a r i a u fost şi vor fi ei, s u n t con­d a m n a ţ i deci să n u fie n ic iodată „univer ­sali", s ă r ă m â n ă t o t d e a u n a m a r i n u m a i in cadru l n e a m u l u i lor, a t â t a v r e m e cât l imba românească v a fi vo rb i t ă n u m a i de noi . Căci n u m a i cel ce va şt i b ine româneş t e va pu tea „ în ţe lege" p e Eminescu , după cum n u ­m a i c ine ş t ie b ine l imbile s t r ă ine poa te trusta în t r egu l f a rmec al poeţ i lor s t ră in i . Aici stă şi cauza p e n t r u ca re mu l ţ i se î n t r e a b ă adesea ce face m a r e l e pres t ig iu »1 u n u i a sau al a l tu i a din mar i i c rea tor i i l i t e ra r i a i lumii , în ope ra că ru i a ei n u af lă n imic deosebit . Aceşt i o a m e n i cunosc pe Villon, p e Goethe şi pe or icare al t m a r e poet , l ă sând la o p a r t e ipoteza că fenomenul se pe t rece î n ­t r 'o epocă în c a r e fo rma ţ iunea recept iv i tă ţ i i poet ice — ca re joacă u n rol foar te î n s e m n a t şi c a r e n u es te n u m a i u n i n s t r u m e n t i m a ­ter ia l c r ea t d e n a t u r ă oda tă cu indiv idul — nu e ra încă desăvârş i t ă , sau d in t r a d u c e r e sau fă ră s ă fie famil iar izaţ i cu toate n u a n ­ţele l imbii or iginalului . I n ce pr iveş te p a r ­tea de r ă spând i re , d u p ă ce s'a spus că ideea sau subiectul , s ingure le ca re s 'ar pu tea t r a n s ­p u n e cu f idel i ta te , în l i r ică sun t î n s e m n a t e in m ă s u r a în care fac o un i t a t e i reduct ib i lă cn forma, se în ţe lege că n u vom p u t e a da ce este m a i pre ţ ios : n imic d in ceea ce cons­t i tue e sen ţ a poeziei. T r a d u c e r e a în proză, ca re a r fi cea m a i credincioasă d in punc tu l de vede re al subiec tu lu i şi ideii, a sonete­lor lui P e t r a r c a n ' a r d a nic i cea m a i pa l idă convingere desp re jus t i f icarea r enume lu i a-cestui poet şi despre f rumuse ţea poeziei lu i . Vom avea ceea ce a r fi fotografia, uneor i foar te reuş i tă , a l teor i nici a tâ t , a unei flori, d a r n ic iodată f loarea însăşi , cu p rospe ţ imea ei vie şi p a r f u m a t ă .

S'au a r ă t a t cons idera ţ iuni le mul t ip l e pen ­t ru oare or ice înce rca re de t r a d u c e r e este sor t i tă eşecului , ca r ep roduce re a or ig ina lu­lui, şi s 'au s in te t iza t toa te a r g u m e n t e l e în cons ta ta rea că orice ope ră de a r t ă a d e v ă r a t ă este, ca ideile lui P la ton , unică, deci nu poate fi concepută decât în t r ' o s ingură formă : nimic n u se poa te clinti d in ceea ce este desăvârş i t . L i m b a este în defini t iv un ma te r i a l p las t ic ca or icare a l tu l . Şi după cum nic iodată o capodoperă scu lp tu ra lă nu poa te fi concepută decât t ă i a t ă în blocul de p i a t r ă — une le ch ia r p re t ind a n u m i t e p ie ­t r e — şi nu poa te fi r e d a t ă foi în t reg imea efectelor ei nici l uc ra t ă în l emn, nici tur­n a t ă în bronz, necum p r in p ic tu ră sau p r in l i t e ra tu ră , tot astfel opere le l i t e ra re depl in rea l iza te n u pot avea fi inţă cu totalitatea p reş na. iţei ce Ie-a fost concepută decât ' în mate r ia lu l î n c a r e ş i -au ceruit expres ie şi in

, 1) Ar t ico lu l : T r a d u c e r e şi or iginal in poe-(Urmare in pag. 2-а><ѴР' *f*Jţe, Un ive r su l l i t e ra r nr . 21, 13/V/1942, p . I.

%

de G. C. N1COLESCU

care s 'au încorpora t deven ind „poezie", adică deven ind o a r e c u m rea l i t a t e ma te r i a l ă d in inex is ten tă . A j u n g â n d insă la acest p u n c t d e vedere , se poa te p u n e î n t r e b a r e a dece proza, c a r e d e a s e m e n e a este o p e r ă d e a r t ă l i t e ra ră , a r ieşi în a f a ra aces tor no rme şi n ' a r fi, e» însăşi , in t raduc t ib i lă .

î n t r ' a d e v ă r , ap roape fără excepţ ie , pro­b lema aceas t a a re la ţ i e i i n t r e or iginal şi t i aduce re s'a pus n u m a i p e n t r u ve r su r i . Un consens q u a s i - u n a n i m recunoaş te perfecta î nd rep t ă ţ i r e a t r aducer i lo r In proză, socotin-du - l e dacă n u fidele, în orice caz m u l t m a l pu ţ in t r ă d ă t o a r e decât cele de versur i . I n ­contestabi l că î n ch ip prac t ic lucrul s t ă î n ­t r 'o m ă s u r ă cam aşa. Es te in t e resan t însă să vedem dece şi dacă n u c u m v a concluzia la ca re a junsesem că unic i ta tea operei d e a r t ă face imposibi lă cea m a i mică s c h i m b a r e n ' a r fi va labi lă la p roză — ceea ce a r şubrezi m u l t au to r i t a t ea punc tu lu i d e vede re s t a ­bilit.

Sunt , în mod evident , m u l t e deosebir i în ­t r e proză şi poezie. Nu este vorba n u m a i de deosebirea şcolărească a r imelor ca re în cea dintâ i nu exis tă , ci de deosebir i f u n d a m e n ­tale vi mij loacele lor de expres ie . Versul ca şi proza n u s u n t a l tceva decât i n s t r u m e n t e deosebi te d e expres ie , pe ca re c rea to ru l le a r e la dispoziţ ie p e n t r u ceea ce-i impune î n t rupa rea c rea ţ lune i , aşa c u m a r t i s tu l p las ­tic s imte neces i ta tea de a înfăţ işa une le l u ­crur i în creion, a l te le în ulei şl a l te le în aquare l , d u p ă cum îi p a r e că f iecare va fi ma i p regnan t , m a i expres iv . I n ve r su r i c rea­toru l încearcă să-ş i dea d i rec t „poezia". P r i n funcţ ia expres ivă nouă , p r in a tmosfera l i ­r ică căre ia îi dă naş te re , pr in muzica l i ta tea in ter ioară , cuvân tu l c apă t ă o va loare m i r a ­culoasă neaş tep ta t ă , gene ra toa re de poezie. Subiec tu l şi ideea n u însemnează n imic în ve r su r i . I n proză, fie că este epică, fie că este d rama t i că , poezia n u se na ş t e n u m a i din î ncân t a r ea în ca re ideea şi expres ia fac una . Epica şi d r a m a t r ebue să ţ ină s eama de „subiecte" , de „idei", de conflicte. F i reş te , toate sun t n u m a i p r e t e x t e ; esenţ ia lă r ă m â n e n u m a i rea l izarea . D a r rea l izarea dep inde şi de modul cum sun t încorpora te aceste „ p r e ­tex te" , căci în proză n u mai a v e m direc t „poezia", ci, p r in a n u m i t e m a t e r l a l u r i con­c re te p e care scr i i torul Ie p u n e la dispoziţei, f iecare o scoate oa recum specula t iv . C u v â n ­tul , f iecare în p a r t e şi cu a t â t ma i m u l t in a n s a m b l u l ce-1 formează, in proză n u mai a r e va loa rea mi racu loasă care , făcând din el o imagină , o m a t e r i e i r ad i an t ă de poezie, să-I r idice d in semnif icaţ i i le lui ob işnui te iu vorbi re , ci r ă m â n e foar te adesea cu func­ţ iunea lui noţ ională , p e n t r u c ă t r e b u e să n e înfăţişeze mişcăr i , ac ţ iuni şi, ma l ales , să n e r ep roducă f r agmen te d in convorbi r i le e ro i ­lor care sun t oameni ca noi, convorbi r i u n d e m a i totdeauna vorbele păs t rează ca rac te ru l lor intelectual . Nu m a l pu ţ i n cân t ă r e ş t e sti­lul f iecărui scri i tor . Sun t uni i ca re uti l izează foar te r a r imagini le , m u l ţ u m i n d u - s e , cum fac tn deosebi scr i i tor i i real iş t i , să redea faptele fără nicio cău t a r e de efect, cu sim­pl i ta te , f ireşte, a l egându- l e fără Îndoială, da r e x p r i m â n d to tul direct , ca R e b r e a n u :

„ G l a s u l plutonierului râmase în sufle-„tul Ыі Apostol şi după ce se închise uşa, ,jca un izvor de speranţe luminoase, li „bătea inima năvalnic, voioasă li părea ,,ră)u că n'a trimis o vorbă bună pentru „Ilona, dar se mângâia că poate în curând „îi va spune el însuşi mai multe...

„ — C i n e ştie? îngână cu bucurie. Nu-„mai Dumnezeu ştie ce poate aduce cea-,,sul....

,jSe uită încrezător pe fereastra cu cru­cea cafenie. A m u r g u l t r ă g e a p e fu r i ş „ o b l o a n e l e întumeflXMiui". (Pădurea spân­zuraţilor, ed . V, p . 338—9) .

(Urmare Ép pap. Z-a)

2 U N I V E R S U L LITERAR S 6 I U N I E 194

Pe s c u r t Vii toarea p r e m i e r ă a „Tea t ru ­

lui d in S ă r i n d a r " nu va fi, aşa c u m a u a n u n ţ a t t oa t e rev is te le de specia l i ta te : „Pescui tor i i de ba lene" . Aceas tă piesă a fost scoasă din repet i ţ i i , fiind soco­tita p r e a ser ioasă p e n t r u s t a ­g iunea d e va ră . Aşa că v i i toarea p r e m i e r ă a „Tea t ru lu i d i n S ă r i n ­d a r " va fi o farsă ge rmană , la t r aduce rea căreea lucrează a c ­t u a l m e n t e Radu Beligan.

Piesa lui Carlo Venezioni ,.Des chideţ i ferestrele" care se va pre. zenta n curând pe scena Teatrului Municipal, cu d-na Lucia Bulan dra şi d. Soreanu in rolurile prin cipale, es te t r a d u s ă de d. Ion Frunzetti. Avem astfel certitudi­nea că vom ascul ta un text lipsit de asper i tă ţ i le cu ca r i ne- u obiş nuit ceilalţi t r aducă tor i .

Comedia „Sgâi ia" ca re se va p résen ta în c u r â n d pe scena Tea t ru lu i „Muncă şi L u m i n ă " este scrisă de d. col. Ionescu Mo­rel, d u p ă o idee din cunoscu tu r o m a n „ M o i oncle et mon curé ' al lui J e a n de la Bré te .

O nou t a t e care îi v a s u r p r i n d e pe cet i tor i i noş t r i : Sp re sfârş i ­t u l v i i toare i s tag iuni v a lua fi­in ţă o n o u ă c o m p a n i e tea t ra lă .

N u m e l e celor t re i noui d i rec ­tor i asociaţ i : d -n i i Mihai Po pescu, R a d u Bel igan şi Marcel Angelescu.

Portiét la 25 ani de teatru

C e n e p l a c e l a . . . E C R A N

M A R C E L A N G H E L E S C U

Nu este un s i m ţ l u proect ci un f a p t ap roape împlini t .

I a r vedete le femenine a le t r u ­pei, b ă n u i m că vi le închipui ţ i ş t d u m n e a v o a s t r ă : N ine t a Guşt i şi F i i i H a r a n d .

Dulce limbă românească ! lată ce titlu cetim in u l t imu l

n u m ă r al revis te i Cor t ina : „Ono mastica lui George Vraca".

Tit lul este scris cu litere de-t şchioapă. Şi este vorba de „o nomas t i ca" de 25 ani de teatru, a lui George Vraca.

Pe când „aniversarea" numelui de botez al lui Vraca ?

D u p ă m a r e a b i ru in ţ ă a d- lui F e r n a n d o de Cruccia t t i , cu „Mi r r a " de Alfieri , a ş t e p t ă m cu n e r ă b d a r e o nouă piesă p u s ă în scenă de eminen tu l d i rec tor de scenă i ta l ian . N ă d ă j d u i m ca a ş t ep t a r ea noas t r ă să n u fie de p r e a lungă d u r a t ă . Nu degeaba s e n u m e ş t e rub r i ca noas t ră : „Pe scur t" .

Marele merit al d-lui Soare Z. Soare, directorul de scenă al pie­sei „Ultima noapte" este acela că a izbut i t s'o prezinte în condiţii excelente pe tânăra actriţă Mimi Botta, interpreta praicipoilá a pie-sel. Nu ne împăcăm, însă, cu chipul în care d-l S. Z. S. a în­ţeles să prezinte pe scenă visul fetei tuberculoase, Agness. N'am remarcat nUA-o deosebire între pesturi le actorilor in t ab lou r i l e cari se petreceau în viaţa de loa te zilele şi acelea cari se petre ceau in vis.

P e scena » c inematografu lu i „Pa rad i s " (fost „Roxy") au în ceput să se prez in te spec taco­lele t rupe i A. B. C.

P r i m u l spectacol : u n fel de comedie- revis tă , „ F r u m o a s a E -lena" în 3 t ab lour i şi... 40 de m i ­nute- I n prologul revistei , a c to ­rul Grone r dec la ră în ve r su r i că „publ icul e p ros t şi îngh i t e ori

ce". Şi, pe u r m ă , ceilalţi actori se s t răduesc să a r a t e că George Grone r a r e d rep ta te . ' I a r p u b l i c u l , . b ine în ţe les , „ în­

ghi te" fără să crâcnească acea-. s t ă pe l tea muzicală , pe numele ei

„ F r u m o a s a Elena" TRALL.

GEORGE VRACA

Iartă-l p e G e o r g e V r a c a Ha u n p ă t r a r d e v e a c d e v i a ţ ă z ă m i s l i t ă d e e l I n t r e r a m p ă ş i rjivălţa; i n c i u d a c e l e i m a i c h i n u i t o a r e dărudlri came n u - ţ i l a s ă decâit m u l ţ u m i r e a c ă ţd-a l f ă c u t d a t o r i a , G e o r g e V r a c a r e s p i r ă a c e l a ş a v a n i dim p r i m i i a n i d e c o n s e r v a ­tor .

Bl, pjrea b i n e , mu s e r e g ă ­s e ş t e î n m i j l o c u l g e n e r a ţ i e i lu i , c i f u r a t l a b r a ţ u l t i n e ­re ţ i i a c t o r i c e ş t i , a s e d i a z ă a -l ă t u r i d e ea» m e r e u c a î n p r i ­m i i a n i , Casa N o a s t r ă . C a s a f r u n ţ i l o r î n a l t e d i n teá imul r o m â n e s c ; C a s a s p r i j i n i t ă d e u m e r i i Ш Gr . M a n o l e s e u , C o n s t . N o t t a r a , A r i s t i d e D e -mefadadie!

Ş i p o r ţ i e e i s ' a u d e s c h i s ou m u l t î n u r m ă . . . U m b r e l e m a ­r i l or p l e c a ţ i s ' au i l u m i n a t ş i p r a g u l C a s e i s 'a l ă s a t t r e c u t

d e a c e s t N e r v c a r e e s t e G e o r ­g e V r a c a .

T o t u ş i , p r o t e g u i t f i i n d d e p e r e ţ i i c a r i î n c u n u n ă , V r a c a M l i p e ş t e z i d e z i o b r a j i i d e răsufUlM p u b l i c u l u i ioane î i c e r e s ă s e dâ tra ia scă c u t o t p r i s o s u l a d u s d i n C a s a N o a s ­t r ă . P o a t e G e o r g e V r a c a d a c ă n u ş i - a r d e s c a r c ă î n f i e c a r e seară, c u a t â t a d ă r n i c i e s u f l e ­t u l p l i n ide p o l e n u l î n ă l ţ i m i ­lor î n g ă d u i t e d o a r c e l o r m i -™iiţi, a r f i c e l m a i t r i s t o m î n t â l n i t c â n d v a .

D e a c e e a , n u ş t i u d a c ă p u -TMEM î n a c e a s e a r ă d e î n t â i Іші&е a s i m ţ i t um t r e m u r d e d e s c ă r c a r e a s f i n t e i b u n ă t ă ţ i c m a t o a r e p e c h i p u l v i g u r o s ş i m e r e u t r e a z a l a c e l u i a o a r e mu e r a d e d a t a a c e a s t a d e c â t O m u l V r a c a . O a r e n u s 'a f ă c u t î n ţ e l e s d e c ă t r e c e i d i n s a l ă prim scl ipirea, u n o r o c h i d e «topii e m o ţ i o n a t , c ă p e n t r u e l , a l 26-uea am die t e a ­t r u n u e s t e d e c â t um î n c e p u t ? : Al 2 6 - l e a a n d e risipire a b u -п и т й о т « a r e a u c r e s c u t t i m p d e um p ă t r a r d e v e a c . C ă c i l n t e a t r u a d u n i p e f e c e z i , e a s ă r i s i p e ş t i î n d o u ă o r e t r e c u t e i n t e n s .

G e o r g e V r a c a i a 25 a n i d e t e a t r u — trăiiţi m e r e u e u p a ­s i u n e a c e l o r d o u ă z e c i d e a n i a i î n c e p u t u l u l ! — e s t e r e v e n ­d i c a t p e dlnept d e c ă t r e a c t o r i i t i n e r i ; p e n t r u h a r u l d a t d e Ce l d e Suta, p e n t r u c r e d i n ţ a p e c a r e o p ă s t r e a z ă î n a r t a p e c a r e o f a c e , p e n t r u u i t a r e a ou came s e d ă r u i e ş t e , p e n t r u t i n e r e ţ e a l u i v e ş n i c ă !

G e o r g e V r a c a a r e a b i a 25 a n i d e v i a ţ ă î n t e a t r u !

N . AL. T .

R O M A L D B U L F I N S K I

Credem că orice spec ta tor îl a d m i r ă p e m a e s t r u l Bulf inski . Noi SI a d m i r ă m şl îl iub im. II a d ­m i r ă m pen t rucă es te u n „domn", a t â t p e scenă, câ t şi î n v i a ţ a de toate zilele. Şi fl iub im, p e n ­t rucă l - am văzut i n t e rp re t ând c â n d v a rolul lut Faletaff.

RADU BELIGAN

Mai ales ne farmecă inconş­tienţa lui. Pe semne că nu s'o p r i ­vi t n ie i -oda tă într'o oglindă şi nu şi-a ascultat glasul, a tunc i când s'a hotărît să se facă actor

Şi pentrucă avea ceva ce nici în oglindă nu se putea zări si n-ici cu urechea nu se putea auzi, pen­trucă avea talent, Radu Beligan, urîtul, a fost primul î nv ingă to r din această t â n ă r ă generaţie de băeţi frumoşi.

PUIU IANCOVESCU

Din păcate , sun t foarte mul ţ i oameni cari îi a d m i r ă p e I anco-vescu p e n t r u maes t r ia cu c a r e ştie să „ tapeze" l u m e a d e ban i şi p e n t r u „şue te le" p e car i le dă p r in cafenele. Aceşt i oamen i se duc foar te r a r la t e a t ru . Aceşti oameni n u l -au văzu t p e Ianco-vescu în „ împăra tu l ' ' . Căci a-tunci l -a r admi ra p e n t r u un s in­gu r mo t iv : P e n t r u c ă Iancovescu şi p e scenă e u n m a r e actor- Ia r ei n u cunosc decât ac toru l d in viaţă .

ei, expresia ch inu i tă a chipului Elizei Petrăchescu, aceştia ar fi unii din factorii succesului atât de iute dobând i i de tânăra ac­triţă.

C. T AN ASE

Să n u spune ţ i că ceeace vă place la T ă n a s e e nasul . T ă n a s e e m a i m u l t decâ t u n ac to r la ca r e

sä n e p lacă ceva . T ă n a s e a a juns u n simbol. Aşa c& la T ă n a s e ne place... Tănase . î n t r e g , n e î m b u -

cătă ţ l t .

CINEMA ARO : O n o a p t e la

Hol lywood

Joitá um titlu came, în sfârşit, se potriveşte cu ceeace se pre­zintă pe ecran, căci frântura de film prezentată de cinema Aro se petrece într'adevăr în cursul unei nopţi la Hollywood.

Avem convingerea că întrea­ga peliculă nu-i altceva decât un spectacol-teclamă al unui local de petrecere din Holly­wood. O mică poveste cu gang­steri şi oameni care se iuibeac serveşte de pretext evoluţiei câtorva foarte talentaţi artişti de music-hall. •

Remarcăm în chip special numărul de dam al unei ac­triţe îmbrăcată jumătate fe-meeşte, jumătate bârbăteşte, p r e c u m şi un foarte comic cân­tăreţ de clarinet.

Cele câteva femei frumoase cari schimbă nenumărate toa­lete fac să treacă relativ iute cele patruzeci de minute, cât durează filmul.

Mai bine zis, această com-plectare muzicală este mult mai decentă decât oricare din filmele proaste de lung metraj şi... de mari pretenţii.

A D R I A N A NICO A R A

C r o n i c a m u z i c a l ă

GONG S Ă R B Ă T O R I R E A

lui> George Vraca n e îndeamnă , d u p ă a t â t ea elogii s e m n a t e de f runtaş i i scr isu lu i românesc şi d u p ă d i scursur i l e ce a m ascu l ­ta t , s ă a d u c e m a m i n t e cet i tor i lor acestei rubr ic i de câte or i n e - a m silit să d o v e d i m aci că t e a t r u l n u ş i -a p u t u t îndep l in i îna l t a lui mis iune , decâ t în epoci le î n ca r e a fost s luj i t de actor i excepţ io­nal i .

N u m a i când un ac to r s'a fă­cut iubit, p â n ă la idola t r izare de publ ic , n u m a i a tunc i , d in m i j ­locul acestei ado ra ţ iun i a m u l ţ i ­mii, a spor i t şi p u t e r e a t e a t r u l u i .

George Vraca n u es te — c u m spun unii — „un răsfă ţa t" .

Este în el o p u t e r e domina toa ­re , care-1 aşează în conşt i in ţa publ iculu i , dincolo de î n t â m p l a ­r e şi d e caprici i .

El s t ăpâneş t e o epocă. I a t ă p e n t r u ce t ine re ţea lui

George Vraca , n e b u c u r ă cât şi b i ru in ţ a lui.

E u n s e m n că epoca sa va d ă i ­nu i încă m u l t ă v r e m e , a ş a î n cât gloria ac to ru lu i s ă devie glor ia T e a t r u l u i Românesc .

ECRAN A. B . C.

este o n o u ă fo rmulă de t e a t r u pe ca re d. Sică A lexandrescu o va e x p e r i m e n t a p e scenele u n o r m a r i c inematografe d in Cap i ­ta lă .

Spectacolele de m u s i k - h a l l în pauzele f i lmului , sun t foarte" a-pree ia te în a l te ţ ă r i .

La noi, d i n păca te , cu r a r e e x ­cepţii , pauze le f i lmului au p r i l e ­jui t cele m a i na ive şi ma i v u l ­

ga re exibiţ i i . P r o g r a m e l e , r e v u i s ­tice d i n c inema tog ra fe l e C a p i ­talei a u făcut cel m a i p ros t s e r ­viciu t e a t r u l u i românesc .

Nou ta t ea ce n e făgădueş te azi d. Sica A lexandrescu , în cad ru l unei ac t iv i tă ţ i d i r i j a te de condu­cători i societăţi i Coopera t ive „Fi lmul Românesc" , v a avea d a ­rul să provoace oda tă cu i n t e r e ­sul publ iculu i şi o rev izu i re a p rograme lo r t e a t r a l e d in cele­la l te c inematografe car i n u fac pa r t e d in consorţ iu .

I n chipul acesta , se va a junge t rep ta t , d u p ă legile implacabi le a le concurenţe i , la u n a n u m i t nivel a r t i s t ic , de la c a r e n u - ş i va mai p u t e a îngădui n imeni să co­boare .

CAROL AL in-lea

si A n n a d e Aus t r ia , este o co­medie de Mannfr ied Rössner, des­coper i tă de Ion Aure l M a n o l e s e u Ap lauda t ă pe toate scenele ger­mane, , ,Carol a l I I I - l ea şi A n n a d e Aus t r i a" , n u aduce în scenă un conflict istoric ci unul. . . amo­ros.

Personagii sunt, ca şi în „ADAM ŞI EV A" numai două.

lată pentru ce socotim că suc­cesul de curiozitate pe care îl va provoca noul afiş, lansat de Ion Aure l Manoleseu, va aduce după el şi succesul scontat de t ână ru l şi neastâmpăratul descoperitor al pieselor în 2 persoane şi dacă în rolul „Annei de A u s t r i a " va apa­re, aşa cum ni s'a spus, d-na E l ­vira Godeanu, succesul va fi de­plin şi, se înţelege, fructuos.

S. D.

BIRLIC

Br l ic n e place pe t rucă ne face să r â d e m şl m a i a les , p e n t r u c ă pe u r m ă n e d ă ocazia s ă - l î n ju ­r ăm. Or icâ t vi s ' a r p ă r e a d e p a ­radoxal , t r e b u e să recunoaş te ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă că d u p ă ce a ţ i a j u n e pe. s u b " s c a u n e d e p r e a m u l t r â i as i s tând la s t r â m b ă t u ­r i le Omuleţului Birl ic , oda tă eşiţi din s a l á ^ d e Spectacol y ' a ţ i a d u s àn*mteccfe ! iMete tô es te ţ i şi a ţ i s t râmbati ţdin , i i |Mp, d e c l a r â n d că actorul- ca re v ' a făcut să r âde ţ i e u n „cabotin".

CONCERTELE „FIL A R M O N I ­C E I " L A SOFIA

Aceas tă sat isfacţ ie n 'o să v i -o m a i dea d e az i îna in te Birlic, ho tă r î t să r e n u n ţ e defini t iv la farse şi s ă se dedice t ea t ru lu i serios... Şl a t u n c i Bir l ic ne va p lace n u m a i pen t rucă es te u n comic î n t r ' adevă r d e m a r ^ c l a s ă .

E L I Z A P E T R Ă C H E S C U

O actriţă care nu e frumoasă a câştigat de partea ei, într'o singură stagiune, publicul bucu -reştean. Durerea c iuda tă care se desprinde din fiecare replică a

In i ţ i a t ive d in c e l e m a i ferici te a le Min is te ru lu i p r o p a g a n d e i n a ­ţ ionale şi „F i la rmonice i " a u des ­chis l a r g por ţ i l e sch imbur i lo r muzica le r o m â n o - b u l g a r e şi a l une i cunoaş te r i rec iproce m e n i t e s ă aducă d e s igu r m u l t e l u c r u r i d e s e a m ă î n v i a ţ a cu l tu ra l ă a celor două ţ ă r i .

R o m â n i a şi poa t e că, în t r ' o şi ma i m a r e m ă s u r ă Bulgar ia , sunt* în muzică, popoare foaiite t ine re . Sun t , î n acelaş t imp, popoare cu excepţ ional de boga te şi de ca­rac ter i s t ice „zăcămin te" folklo-

rist lce.

Vec ină ta tea lor imed ia t ă era , or icând, o codi ţ inne p rac t i că a s tabi l i r i i celei m a l lesnicioase a u n o r re la ţ i i muzica le , d in care , fiecare, n ' a m fi a v u t decât de câşt igai .

Astăzi , ap rop i e r ea dor i tă este în r i g u r o s curs de rea l izare . In m a i p u ţ i n d e două luni , o rches ­t r a simfonică r ega lă bu lga r ă şi „F i la rmonica" ş i -au făcut m a r i vizite muzica le de u n r ă s u n e t neobic inui t d e m a r e şi î n s e m n â n d succese şi c r e a r e d e a tmos fe ră pr ie ln ică v i i toare lor lega tur i , a cărei con t inu i ta te v a deven i f i­rească , in cel ma l îmbucurăltor g rad .

A m comenta t l a v r e m e e x e m ­plele concre te a le orches t re i r e ­gale d in Sofia, Ia Bucureş t i .

Nu s tă in in ten ţ i a noas t r ă să facem aed o ana l iză a i n t e r p r e ­tă r i lor „F i la rmonice i" noas t r e Ia Sofia.

Maes t r i a a t â t d e vie, aitât d e caldă, a t â t de cucer i toare , a m a e s t r u l u i George Georgescu, be lşugul d e t a l en te d in r â n d u r i l e i n s t rumen t i ş t i l o r f i l a r m o n i c e i "

şi a v â n t a t e l e lor resurse , câ|t şi acele o p e r e d in repe r to r iu l r o ­m â n e s c şl genera i ca re a u fost înscr ise în p rog rame le celor două concer te d in Cap i ta la s t a t u l u i

vecin, a u câş t iga t de m u l t suf ra­giile publ icului nos t ru şl a u t r e ­zit n u odaită ecoul celor m a i elo­gioase subl in ier i crit ice, p e n t r u

a m a i îngădui reveni r i , cu acest pr i le j .

Ceeace t r e b u e insă spus , s p r e m a r e a l audă a t u t u r o r celor c a r e a u lua t p a r t e la aces te concer te , este a d e v ă r a t a în t r ece re d e s ine care a cupr ins , ca u n val , p e f ie­ca re d i n ar t i ş t i i „Fi larmonicei" , s u b imboldu l răscol i tor a l m a e s ­t ru lu i Georgescu, a p ă r u t în cea m a i emoţ ionan tă p l ină t a t e a d a ­ru r i lo r d - sa l e a n i m a t o a r e de m a r e şef d e orches t ră .

Cu u n n u m ă r de repe t i ţ i i spo­ri t , c a r e v a deven i apana ju l f ie­că ru i concert , m a i târz iu , când „F i l a rmonica" se v a p u t e a con­sacra n u m a i concer tu lu i s imfo­nie, cu a r d o a r e a t u t u r o r „F i la r ­mon ica" a p u t u t s t ră luc i , r e a l ­men te , l a Sofia, I m p r e s i o n â n d , pu t e rn i c ch iar pe cei m a i exi gen ţ i cunoscător i .

Dar , dacă aceste m a r i rezu l ­t a t e s 'au obţ inut , t r e b u e s ă m u l ­ţumim, din pl in şi maes t ru lu i Saşa Popov, in t rege i sale o rches -Itre şi oficial i tăţ i lor bu lga re ca re , p r i n p r i m i r e a n e u i t a t d e cordia­lă, de camaraderească , de a t e n t ă ş i de a d u c ă t o a r e de a m b i a n ţ ă , a u ş t iu t să înf i r ipe s t a r ea suf le­tească fecundă, s t imula toare , t u ­t u r o r oaspeţ i lor român i , condi ţ iu-n e atâit de î n s e m n a t ă p e n t r u ca a r t i s tu l să-ş i poa tă desvă lu i t oa ­t e forţele, toa te facul tă ţ i le de a t ră i f rumosul , de a- j e x p r i m a .

P r i e t e n i a muz ica lă r o m â n o -bu lga r ă e s t e as tăz i o realitaite, de ale căre i r o a d e n e v o m bucura , uni i şi ceilalţi , l n v i i to ru l pl in de p romis iun i ce i ee deschide.

R O M E O A L E X A N D R E S C U

Mai pe larg ACORD F A M I L I A R

P r e z e n t a r e a In cad ru l m a t i n é e -lor dumin ica l e a c â t o r v a piese î n ­t r ' un a c t dăm r e p e r t o r i u l r o m â ­nesc v a d a (posibiliitaitea publ icu­lui t â n ă r c a r e as i s t ă l a aces te spec 'acole s ă cunoască a p e r e d r a m a t i c e supe r ioa re m u l t o r a d i n t r e piesele ca r i se p rez in tă p e p r i m a n o a s t r ă scenă î n spectacol sera l .

Nu găseş te d e - o pi ldă, d i rec ţ ia Tea t ru lu i Naţ iona l că a c u m a r fi m o m e n t u l po t r iv i t să se p r e ­zinte î n t r ' u n astfel d e m a t i n e u excelenta d r a m ă î n t r ' u n ac t : „ S ă p t ă m â n a l u m i n a t ă " scr isă de t â n ă r u l p o e t Miha i l JSaulescu, m o r t p e f ront î n războiul t r e c u t ?

Tiner i i spec ta to r i a r a v e a m a ! m u l t d e câş t igat , a s i s t ând la a s t ­fel d e piese, decâ t a f l ând că George Vraca p o a r t ă î n v i a ţ a de toa te zilele oche la r i ş i că Ion M a ­nu face c a l a m b u r u r i .

I n m a t i n é u l d e Dumin ica t r e ­cu tă a m a v u t p l ăcu ta su rp r i ză să a s i s t ăm l a p iesa î n t r ' un ac t » d - lu i Viclfcr Ion Popa : Acord familiar .

Cercurile lui Arhimede (Urmare din pag . I -a)

R e n a n însuş i îşi a r e u n p r e -m e r g ă t o r î n P l u t a r c n , . c a r e d e -esemenea c redea că. omul h u e ca o p lan tă , făicută p e n t r u a r ă m â n e imobilă şi c a r e să -ş i a i bă .rădăci­ni le înf ipte n u m a i în solul in ce r e s'a născu t . Socrate , în î n ­chisoare, îşi des tă inue c red in ţa eă în ţe lepc iunea n u poa te fi a-t insă fără o cont inuă de taşare d e via ţă , d e implicaţ i i le feluri te a le acesteia. Iar Arh imede , pes te mediltaţia c ă r u i a v a veni sgomo-tu l lup te i p ă m â n t e n e , va str iga soldaţ i lor ce - i că lcaseră desenu-ri le d n n is ip : ЛГоШ tangere cir­culas meos ! Cuvin te le acestea s u n t d e fapt o r ipos tă a in te lec­tua lu lu i s u r p r i n s în clipele m e ­ditaţ iei d e incurs iuni le vu lgulu i în zona lui d e linişte, la solici­t a rea pe ca re aces ta i~o fece de a pa r t i e p a la condiţiile, vieţii lui comune .

S'a spus, î n defini t iv, că orice epocă m a r e a is toriei a t r a s o d e ­l imi ta re ne t ă î n t r e n o r m e l e a p l i ­cabile in te lec tualului , r ep rezen­tan ţ i lo r sp i r i tu lu i şi cele apl ica­bile omulu i d e r ând , r e p r e z e n ­tan ţ i lo r for ţe lor ta lur ice , c u m se zice c u o formulă deven i t ă m o -netă curentă .

In a semenea epoci înf lor i toare , d e m a n d a r i n a t inte lectual , n m e n i n u s'a gândi t să cea r ă filosofuiM să a d e r e l a u n p a r t i d polit ic, a r ­t is tului să dev ină u n luptător,, s e u m u n c i t o r m a n u a l , i a r p r e o ­tu lu i să se ba tă , p e n t r u c ă există o moompatiibili tate funciară î n t r e vocaţ ia lor şi a noas t ră . Cei ce sa devotau sp i r i tu lu i e r a u scuti ţ i p r i n aces t fap t d e or ice obl iga­ţie c a r e n e i n c u m b ă nouă , ca fo rmarea une i si tuaţi i sociale, щ-terneexea une i . familia, a n g r e n a ­rea pe o poziţie politică. Se p a r e

că n u m a i preotului , c a r e se de ­dică o a r e c u m deschis, oficial, spălatului, i se m a i concede azi să se sus t r agă obl igaţuior omului comun. De altfel , în une l e rel igi i , ca î n b r a h m a n i s m , p r e o ţ i s u n t a t â t d e d i ferenţ ia ţ i d e ceala l tă lume, încât s 'au const i tui t în castă. Odinioară, s imţu l l imitelor , al delimMăr.i funcţ iuni tar , e r a şi in Eu ropa ma i acu t decâ t azi. A -proaipe or ice funcţie u m a n ă se const i tuia în cas tă . O m u l politic, nobilul, cava le ru l , preotul , to ţ i e rau conşt ienţ i de funcţia lor deosebită, d e obligaţi i le lor dife-i ite.

Ideologiile veaculu i a l X I X - l e a áu suflat însă pes t e ba r ie re le exis tente , su rpându - l e . Ele e u d e t e r m ' n a t d e al tfel pe іпМеи,-tuiau să - ş i a f i rme iun t i m p c u orţ-golUi re t ragerea In turnuu de fiV deş, d i s t a n ţ a r e a n u d e vulg, ci de par t ic ipăr i le lui. Aceas ta , d ţn cauză că ideologiile n o u i au l i ­chefiat ccmtaruri le , a u ames teca t funcţiile. I a r lumea de r â n d a început să ba tă d e zor la uşi^e

de ivoriu, să solicite In te lec tua­

lul, înfăşura t î n m a n t i a d e p u r ­p u r ă a orgoliului , s 'o lapede, să adere . Aceiaşi oameni , aceiaşi lup tă tor i , aceiaşi invadatori i a u veni t să s t r i ce d n n o u aceleaşi ce rcur i a le l u i Arh imede . Şi în cele d in u r m ă t u r n u l d e fildeş s'a p răbuş i t sub asa l tu l mulţimii ' , scri i tori i a u desc ins în a r e n a l u p ­telor poli t ice şi sooifeile. In te lec ­tua lu l n u m a i p o a r t ă azi făclia desinteresullui, n u m a i de ţ ine r o ­lul d e a p red ica o a l tă r e l g ie d e ­câ t a noas t ră , a t empora lu lu i . Astăzi , f rumosul şi ju s tu l sunt valori d e t e r m i n a t e de uitii. I n t e ­l ec tua lu l p red ică p e n t r u acelaşi fel d e In te rese ca şi o m u l comun, — ac t iv i t a tea J u i . s t ă .sub s e m -

•ѵщ p rac t ic i smului şi a l pa r t i cu -lar i smelor e femere . Şl aceas tă ac t iv i t a te o îndepl ineş te ou e n t u ­ziasm, ipentrucă el a deven i t la fel de p rofan oa or icare laic. Mo­t ivele aces te i degradăr i a u fost af la te în decl inul cul tur i i ant ice , în nevoia d e cer t i tud ine , în creş­te rea ş p r i ţ u l u i d e t u r m ă , în p r e ­ponderen ţa poli t icului. De fapt,, or iginea acestei s i tuaţi i noul t r e ­

b u e c ă u t a t ă î n l u x u l d e a r g u ­m e n t e risipite p e n t r u a se d e m o n ­s t ra c ă omul , individul n u e n i ­mic, că n u m a i socie ta tea există, în f iora t d e n e a n t u l izolări i sale, in te lec tua lu l a cobor î t î n l u m e .

C â n d v o m p u t e a oa re satisface din nou dor in ţa lu i L a B r u y è r e d e a găsi î n omul în ţe lep t m a i mul t ă fe rmi ta te p e n t r u a se s u s ­t r a g e însă rc ină r i lo r comune şi a consimţi să r ă m â n ă î n s ine î n ­suşi, ev iden t eu condi ţ ia să a ibă în s ine des tu l fond p e n t r u a u m ­ple v idu l t impu lu i c u a l t ceva d e ­cât cu „afaceri" , pen t rucă în d e ­finitiv a medi ta , a conversa, a citi, a scr ie şi a fi l iniş t i t sunt deasemenea a c t i v i t ă ţ i ? Dist incţia ínteleotuauului l - o impr imă toc­m a i faptul d e a considera ca a c ­t iv i tă ţ i aces te d ive r t i smen te a l e omulu i comun, a l e că ru i fap te sun t t ransf igurate şi e te rn iza te de creator , de, poet, tocmai p r in in te rmediu l aces tor act iv i tă ţ i , care n u t r ebuesc c o n t u r b a t e de soldaţi i lui Anhimede.

ION Ş T E F A N

VICTOR ION P O P A

Au to ru l a ş t i u t s ă a r u n c e o p r i ­v i r e a m u z a t ă î n v i a ţ a a p a r e n t l in iş t i tă a u n e i famili i caro, se p regă teş te s ă m e a r g ă l a c inema. Aces ta e p r e t e x t u l ac tu lu i dom­nu lu i Victor Ion P o p a .

F ieca re s i tuaţ ie , f iecare r ep l i ­că n i - l t r ă d e a z ă i n să pe au to ru l ca re , în c u r â n d avea să perie „Muşca ta d i n fereas t ră" .

Pub l i cu l a a p l a u d a t î nde lung aces t ac t oa re a d a t p r i l e j d o a m ­n e i Victor ia Mier lescu să d o v e ­dească ce m a r e n e d r e p t a t e i s'a făcut, n e î n c r e d i n ţ â n d u - i - s e in a -ceas tă s t ag iune nici u n ro l iar iar d o m n u l u i Kiri lov, vechiu l r e ­gisor a l Tea t ru lu i Naţ ional , p r i -le ju indu- i u n s t ră luc i t d e b u t ca di rec tor d e scenă.

Chipul în c a r e d o m n u l Kir i lov a p r e z e n t a t scena f inală a piesei n e - a doved i t c ă dânsu l a r e ştofă de a u t e n t i c d i rec tor de scenă.

I n pub l icu l n u m e r o s ca r e a a -s is ta t la aces t spectacol a m r e ­m a r c a t n u m e r o ş i scr i i tor i , veni ţ i în lo ja d i rec tor ia lă să - l a p l a u d e pe d o m n u l Victor I o n Popa .

Unul , insă , a lipsit. Şi a ce l a a

fost tocmai d o m n u l Victor I o n Popa, a u t o r u l c u a c ă r u i modes ­t ie n e - a m obişnui t .

H A I - H U I

Cine v r e a s ă - l v a d ă p e d o m n u l Victor Ion P o p a s ă n u se d u c ă Ia să rbă to r i r i l e dumin ica le de l a N a ­ţ ional . Acolo p o a t e l u m e a s ă - l v a d ă p e d o m n u l A u r e l Ş e r b ă n e s -cu s a u p e d o a m n a S a n d r a Co-corăscu.

S ă s e d u c ă oameni i v i s - à -v i s d e Arsena l , l a T e a t r u l M u n c ă şl L u m i n ă (aţi auz i t d e el?) ş i II vor găsi acolo p e a u t o r u l lu i „Veler im şi Veler , D o a m n e " .

I n t r ' o odă i ţ ă d e 1 m e t r u pe 2, învă lu i t d e u n fum gros d e ţ lga re şi b â n d m e r e u cafea d in t r 'o ceşcuţă , d o m n u l Victor Ion P o p a lucrează .

M a i d e r a n j a ţ i - v ă p u ţ i n Şi i n ­t r a ţ i şi î n s a l a d e spectacol .

Vă v a s u r p r i n d e î n chip p lăcu t ingenioasa p u n e r e î n scenă a p i e ­sei sc r i să î n fac tură p i randeldană de Cant in i : „Ha i -Hui" .

To t a ş a c u m veţ i a p l a u d a e u tot en tuz ia smul ipe m a i pu ţ i n cunoscuţ i i decâ t Mia Apostoleecu ac tor i Cezar Rovin ţescu şl M a r ­ga re t a Lascu.

T E A T R U SERIOS

Sau , poa te , n ' o s ă v ă p lacă spectacolul d e l a T e a t r u l „Muncă şi L u m i n ă " .

A t u n c i î i vo iu d a d r e p t a t e a c ­t o r u l u i V. Oretoiu c a r e , î n t o » d i n t r ' u n t u r n e u cu piesa „Trage ­d ia Dragos te i " de G u n a r Heiberg îmi s p u n e a cu a m ă r ă c i u n e l n ' glas-

— „Aş juca piesa a s t a f i la B u c u r e ş t i D a r m i - e friică eă n u a lbe succes , f i indcă e o pleaA p r e a ser ioasă" .

Auziţ i , domni lo r? P iese le s e ­r ioase n u p o t d o b â n d i succes.

Azi domni i R o m a n ş i Dineseu s u n t a u t o r i i p r e f e r a ţ i a i pub l i cu ­lui bucureş tean .

T R A I A N LALEeCU

6 I U N I E 1942 U N I V E R S U L LITERAR 3

INFLUENTE LITERATURA

III

Constituţional, „Junimea" poartă, în mare măsură, am-pren a societăţilor literare germane. Iaşii devin un }el de Weimar în care tronează, tu­telar şi jovial, însă clar şi de­parte văzător în cele ale criti­cei, Titu Maiorescu, omul cu­getării impasibile şi ol acţiunii hotărîte când trebuie să re­curgă la ea.

D A R , F I I N D C Ă

sp i r i tu l neobiectivat nu în­seamnă încă valoare, jun imiş t i i păşesc şt la manijestarea lor in public. Astfel tn Mar t i e 1867, apa re primul număr din Con­vorb i r i L i t e i a r e , rev i s tă care const i tuie o piatră de încercare şi hotar pentru scr isul r o m a ­nesc şi marchează un început .

Până la Convorbi r i , l i t e ra ­tu r i i n o a s t r e îi l ipsea aplecarea peste p ropr i i l e ei ta ine . Es te t i -ceşte considerate, operele pro­duse până la cr i t ica v iguroasă a lu i Maiorescu, sun t m a i de­grabă o serie, impozan tă ce - i drep t , de izbucni r i t e m p e - a ­m e n t a l e ; — izbucniri prea di­vers orienta e ca ţel a r t i s t ic şi p r e a s t r ident , — uneor i chiar p rea p r e a a r b i t r a r o rches t r a ­te. I n coincidenţă cu svâcnirile şi strădaniile conturării noas­

tre politice şi sociale, litera­tura de până la la Convorbir i are prospeţimea, dar şi stân­găciile gesturilor puerile. Un naţionalism sincer, însă af i r­m a t şi vehicula t d i t i r ambic în fraze numii sonore, — o l im­bă art if icială şi art if icial iza *ă cu tendinţe sincere ca scop,

1. H E L I A D E R Ä D U L E S C U

d a r astăzi ridicole ca mijloc, — şi, pedeasupra , u n deda l de cr i ter i i a r t i s t ice d i spara te , inegule şi i luzorii în cele din urmă, p u t e a u da literaturii noastre orice in afară de fizio­nomie.

Cei ce, până la T i tu M a i o ­

rescu au avut preocupări c r i ­tice; nu le-au dedicat şi aten­ţia cuveni ă. H e iade R ă d u l e s -cu, mai mult vehement decât dinamic, mai mult om poli t ic decâ t literat, nu a cunoscut re-flexiunea propriu zisă. El ur­mărea o victorie im extenso , ca toţi cuceritorii. Deşi f'.re meditativă, Alecu Russo n u poa te adânci prea mult braz­dele ăbea desţelenite. Asach i e moldovean t ihnit , cu însorite amintiri italiene şi un foarte bun gospodar, iară m u n t e a n u l Bollac, revolu ţ ionar şi tulbure ca toţi revoluţionarii, descinde din doctrine cari numai Ţăr i i româneşti nu se potriveau.

Toţi, afară de ,,filosoful" Radu Ionescu, cel dintâiu care vorbeşte, în ale sale Pr incipi i critica Ц861), de estetica lui Hegel, cunosc numai'liieratura şi critica franceză. Blair , M a r -monte l , Boi le iu , La Harpe , VoLai re acestea sunt, de fapt, divinităţile cărora li s'au în, CUMQX predecesorii lui Maio rescu în chestiuni de crutiea liberară.

Dar Maiorescu mai avea un mare avantaj faţă de prede cesori şi contimporani: El s t fo rmase in tegra l în cadrul u nor institute, cu înalte preocu.

H M i - e suf le tul trist c a u i t l o c a l c u s c a u n e l e p e m a s e » .

— G r ă d i n ă d e v a r ă d'ia c a r e - a u p l e c a t lăutar i i —

într'o tâmpla, d o a r m a i zumazâe ţânţarii .

In a l t a , u n p ă i a n j e n p â n z a ş i - o ţ e s e .

U n 'Слсіліэг crudat m ă ' n d & a m n â ş i p e m i n e s ă plec . . .

— E-flum c h e l n e r c i u d a t c u chlpuű d e m o a r t e —

I/arm m a i înlâlnJt u n d e v a , într'o car te

Ş i a a e drepta te : '& s ă t u l s ă pe trec .

A m s ă - m i i a u r ă m a s b u n d e l à toţi, d e l à toate. . .

— La r e v e d e r e . D o a m n ă V i a ţ ă , I a r e v e d e r e ! —

A m s ă d e s c h i d Poarta , încet , f ără p u t e r e

Şi-cam a 'a jung u n d e n u m a i g â n d u l s trăbate .

T B A I A N L A L E S C U

Ti tu Maiorescu, oricât de obligat culturii germane, nu a pregetat, totuşi, nici o clipă să lovească în influenţele care alterau structura însăşi a sp i -ri.ului şi limbii româneşti. In contra d i rec ţ i e i d e as iăz i în cu l tu ra r o m â n ă (18в8) şi L i m ­ba r o m â n ă în ju rna le l e din Aus l r i a (tot in 1868) sunt do­vezi fa-a echivoc în această pr iv in ţa . Kamt, Schopenhauer ,

pări şi postulate filosofice. Nici o degenerescentă sau ex­crescenţă, nici una din acele monoidii cari sunt caracteris­tice, deobiceiu, tuturor au'o-didacţilor, nu-i îngusta orizon­turile.

Şi Maiorescu mai aducea o primenire de atmosferet iar

si ori A m (Urmare din pag. J-a)

Scr ier i le rea l i za te în a s e m e n e a st i l s u n t f ă r ă îndoia lă cele m a i comod de t r a d u s , t r a n s p u n e r e a p u t â n d c u p r i n d e m a i tot d a c ă

' n u ch ia r tot d in ceea ce se af lă in or ig inal , l ă sând la o p a r t e cazu r i l e u n o r jocur i d e

• cuv in t e s a u a l u n o r e x p r e s i i t ipice: O p e r a ­ţ iunea d e v i n e m u l t m a i p u ţ i n u ş o a r ă şi d ă rezu l t a t e m u l t m a i pu ţ i n sa t i s făcă toare dacă n e aí ' iam i o fa ţa u a o r pasag i i p r i n c a r e scr i i toru l înfă ţ işează personagi i , descr ie n a ­t u r a , etc. , când , cele m a i adesea , a r e uevo.e d e imagin i p e n t r u a fi ma i expies iv- Es te de r e m a r c a t că in t r aduc t ib i l i t a i ea prozei se face m a i vizibi lă î n descr ier i , p r i n u r m a i e în m o m e n t e l e d e n u a n ţ ă l i r ica, în ca r e cu ­v â n t u l t r e b u e să cape te va loa r ea iui de imagină , p e n t r u c ă p e cale p u r in te lec tua lă n u se ob ţ ine f rumosul . I n re la t iv r a r e i e m o ­m e n t e în ca re , în proză , c u v â n t u l capă tă aceas tă va loa re or ice s c h i m b a r e dev ine r u i ­nă toa re , muz ica l ăun t r i că joacă ia răş i ro lu l ei, deci f r agmen tu l este tot a t â t de pu ţ in t r aduc t ib i l ca şi ve r su l cel ma i p u r ; a l lui Goe .he , a l lui L a m a r t i n e , a l lui Eminescu s a u a l lui M a l l a r m é . Câ t eva r â n d u r i d in -t r ' u n scr i i tor , c a r e a p a r ţ i n a l tu i s t i l decâ t ce ­lui real is t , f ă r ă imagini , c u m esile a i lui R e b r e a n u , s u n t edif icatoare :

„In spre munţi erau pâcle neclintite; „Moldova curgea lin în soarele auriu în-,)tr'o singurătate şi într'o l i n i ş t e c a din ,,veacuri ;şi câmpurile erau goale şi dru-„murile pustii în patru zări; iar călăre-„ţul pe call pag parcă venea spre noi de „demul l t , de p e d e p a r t œ t e t ă r â m u r i " .

D a r la acesta , se vor găsi pasagi i t r a ­duct ib i le perfect , d u p ă c u m în R e b r e a n u se vor afla une le in t r aduc t ib i l e (cum a r fi ch ia r p ropoz i ţ iunea d in sfârş i tu l c i ta tu lu i făcut m a i sus , fără să n e p r o n u n ţ ă m a s u ­p r a ei ca va loa re de mag ină ) . D a t ă fiind a-ceas tă d e o s e b r e : t r aduc t ib i l i t a t ea ( înţele­g â n d p r in aceas ta o t r a n s p u n e r e c a r e să păs t reze fa rmecul orcgina 'u lu i , şi i n t r a d u c -t ib i ' l t a tea prozei uneor i d e ' a pasa j la pasa j , s ' a r p u t e a p u n e î n t r e b a r e a dacă astfel n u n i se re levă că ea . nefiind în t o a t i î n t i n d e r e a ei egal de încorda tă , e şa l de nesch imbă toa re , n u es te in fe r ioară poeziei, î n t rucâ t , ch ia r în cele ma i de s e a m ă real izăr i , n u în t reg m a ­te r i a lu l î nco rpo ra t este complet t rans f igu­ra t , s au dacă p â n ă a c u m n u n e l ipseşte în l i t e r a tu ra u n i v e r s a l ă ope ra de proză perfectă , în ca re f iecare tr*«S*u»-ă să fie necesa ră a-dâncur i lo r şi de nec l in t i t .

I n or ice caz, cu cât scr i i toru l este m a i p u ­ţ in p reocupa t de fo rmă şi n u u r m ă r e ş t e să scoată n ic iun efect, n ic iun fior de f rumuse ţe decât în mas iv i t a t ea ansamblu lu i , d r u m pe care îl a ş t eap t ă m a i t o t d e a u n a p l a t i t ud inea şi eşecul dacă n u es te u n m a r e c rea tor , cu a tâ t el este m a i uşor de d a t î n a l t ă l imbă . De aceea, Tolstoï p a r e — în m ă s u r a în ca re ne p u t e m p r o n u n ţ a , necunoscând or ig ina lu l — m a i t r aduc t ib i l n u n u m a i decâ t u n l i r ic p roza to r ca Prous t , d a r decâ t u n poves t i to r ca C h a t e a u b r i a n d . Căci sun t*sc r i i to r i , p r i n ­t r e ca re aces ta din u r m ă se aşează , la care , ch ia r în m o m e n t e p u r epice, se creează o a-n u m i t ă a tmosfe ră , o a n u m i t ă muz ica l i t a te in te r ioară , încâ t , deşi nu se află n ic iun c u ­vân t ca r e să n u a ibă corespondentu l s ău î n

l i m b a noas t r ă , t r a d u c e r e a este l ips i tă d e viea ţă , p a r e greoaie , ar t i f icială , n ' a r e mişca ­rea , nici g ra ţ i a , n i c i melodia cucer i toare d in orig 'naJ, c u m este, d e pi ldă, pasa ju l ini ţ ial d in Les a v e n t u r e s du de rn ie r Abencérage :

„LoTsqrue BoabdiZ. dernier roi de Gre-,:nade, fut obligé d'abandonner le royuame ,.de ses pères, i l s ' a r ré í -а a u sommet du

„mont Padul. De ce lieu élevé on décou-„vrait la mer où l'infortuné monarque „ü l lő i t s ' e m b a r q u e r pour l'Afrique ; on „apercevait aussi Grenade, la Véga et le „Xéníl, au bord duquel s'élevaient les „temtes de Ferdinand et d'Isabelle. A la „vue de ce beau pays et des Cyprès qui ,,marquaàem.t ça et là les tombeaux des „musu^ans. Boabdu se prit à verser deis „lanmies. L a sultane Aïxa, sa mère, qui ,,1'accompagnait dans son exil avec les „grands qui composaient jadis sa cour, „lui dit: „Pleure m a i n t e n a n t c o m m e une „femme un royaume que tu n'as pas su ,M.éfemdre comme <un homme"! Ils des­cendirent de la montagne, et Grenade , disparut à \\eurs yeux pour toujours".

Se p a r e că pe l inia aceas ta , pe ca re se afiă şi a d e v ă r u l că n imic n u poa te fi s ch im­b a t î n t r ' o ope ră de a r t ă , deci cele l i t e r a r e iu p r inc ip iu fiu pot fi t r aduc t ib i l e , se aşează de là o v r e m e şi proza . Scri i tor i i m a r i încep să în ţe leagă d in ce în ce m a i f recvent că, in p roza chiar , n u subiec tu l cu n o u . a i e a lui a t â t de re la t ivă şi nici „ idei le" or icâ t de adânc i şi m a i n .c .oda tă or ig ina le n u coust i -t u e i c esen ţa epicei, că eie a u funcţ ia lor incontes tabi lă în m ă s u r a în ca re sun t p r inse în u u i t a i e a аг nec . , i n i a vieţ i i a r t i s t ice . De aici, o în toa rce re s p i e mi tu r i , sp re r e a c t u a ­l izarea de l e^enae , sp r e r e l u a r e a u n o r vechi „sub .ec te" — aşa c u m d e a c u m o j u u i ă . a t e de secol p ropovadu iau simbolişt i i . P u ţ i n i sun t p roza tor i i noş t r i care , cu deosebi re î n u l t ima fază a scr isului lor, a u izbut i t , î n epică, să t r e a c ă „subiec tu l" pe p lanu l a l doi lea ş i să facă d i a l i m b ă u n e lement n u t ransni is ional , p à s t r â n d u - i ca rac te ru l noţa»nal, ci u n u l i n t e -g r a a t a i o p e r a , cons t i tu . iv , d a n d cuvân tu lu i

aceeaşi va loa re mag ică pé ca re o a r e în poezie, făcându-1 deci de neîn locui t cu a l tu l ch ia r dVi l imba românească , n e c u m din a l tă l imbă .

A r rezul ta , p r i v i n d luc ru r i l e p r i n pe r spec ­t iva acetsei t eud in ţ e , că t r a d u c e r e a prozei va deven i d in ce î n ce m a i p u ţ i n posibilă. E greu însă de spus dacă ea v a u r m a şi va r ă m â n e pe d r u m u l acesta . Ma i p robab i l es te câ nu , căci dacă cons iderăm luc ru r i l e m a i cu obiect iv i ta te , u n bla j in scept ic ism n e cu­p r i n d e în ce p r iveş ie n o u t a t e a şi d u r a t a cu-ren ie ' o r , în l i t e r a t u r ă ca p r e tu t i nden i . N i ­mic n u este cu a d e v ă r a t î n î n t r e g i m e nou şi n imic n u esie e t e rn . To tu l este, s u b un aspect sau al tu l , r eac tua l i za rea u n o r forme ce se vor cobor î apoi d in nou î n u i t a r e . Să riu p r i v i m deci aceas tă t e n d i n ţ ă ca ho tă ­rî toare p e n t r u v i i to ru l l i t e ra tu r i i şi, a şa da r , să n u n e în t eme iem concluzii le n o a s t t e în ches t iunea t r aduce r i lo r pe aceas tă ipoteză.

De altfel , concluzii şi n o r m e es te g reu să se poa tă da. IVi luc ru se despr inde s igur însă : m a i nic iodată , nici în proza epică m ă ­car, n u p u t e m avea o t r a d u c e i e ca re să echivaleze cu or ig inalul , c a r e să fie tot una cu el , ca re , p r i n u r m a r e , să poa tă d a î n ­t r eaga ţ e s ă t u r ă de efecte şi semnif icaţ i i con­cepu te de crea tor . De aceea, n u poa te exis ta decât o s ingură cunoaş te re a d e v ă r a t ă a ope ­r e ' o r l i t e r a r e : în l imba fit c a r e a u fost scr ise. Şi de aceea, chiar dacă se fac t r aduce r i , p e n ­t r u c ă s u n t o s u m ă de mot ive ca re n e obligă să n u r e n u n ţ ă m la e 'e . opere le t r ebuesc n -Jese cu m u l t d i s c e r n ă m â n t , ţ i nând s e a m a de a t â ţ ' a d ' n fac'oriil ca re s 'au r e l eva t că joacă u n ro l î n t r a n s p u n e r e a u n u i t e x t l i t e ra r .

M I H A I L EMINESCU

acei оагесагі filosofi n e m ţ i p r i n cugetarea cărora şeful junimist vedea altfel lumea, de cum o vedeau, energumenii săi, se numeau K a n t , S c h o ­penhauer , . Hegei . Cu luarea la cuneş t in ţd • a filosof iei i acestor • Kant , Schopenhaue r şi Hegel , cu l tu ra n o a s t r ă cunoaş te -ceva

asemănător cu tulburarea a-pelor din parabola evangelică, — un început de înzdrăvenire şi abordare a unor probleme majore şi pure din punct de vedere formal.

Şi odată cu această înzdră­venire ş i abordare începe in­fluenţa germană cea maî ho-t ă r i t oa re a s u p r a cu l tu r i i şi l i . t e ra tu r i i noasti-e.

Maiorescu stătea, personal, sub zodia filosofiei pesimiste dar splendide a lui- Schopen­hauer. Ori, acest fapi nu tre­buie deloc neglijat. Pesimis­mul voluntarisi schopenhaue-rian, pe lângă problematica filosofică propriu zisă, mai a* vea, din foarte multe motive, daru l s ă exercite ' o іщ Vuetiţă extraordinară asupra spirite, lor tinere şi dèci disponibile. ' Schopenhauer e demoniac iar a sa L u m e ca vo in ţă şi r e p r e ­zen ta re u n creuzet în care se pot refönta toate теміеіе pre­ţioase ale sufletului juvenil, trecând prin s ările surde ale ebuliţiei şi căpătând, în cele din urmă, strălucirea marilor angajări în mitut destinuluij Că dèést des t in e tragic? CU atâta mai fascinante căile pe cari te cheamă. A fost iot ce-i' t rebl t ia t ine re tu lu i , — deci' ge­neraţiei,—• din care făcea par­te şi r r u o r u l poe t a l Lucea-

. farului.

GH. A S A K I

Hegel ş i toţi filosofii germani şi ai lumii pot fecunda o spi­ritualitate, deci şi cea r o m â ­neasca, o ccpie?e întocmai a normelor şi formelor rămâne însă neadmisibilă câtă vreme ies prejudiciale normele şi for­mele esenţiale ale felului nos-iiu de a Ji şt a n e afirma. Cul­turile saăine rămân, în fond, până la urmă ceeace sunt, a-di£ă s.răine. Ele pot fi o une numai cu factori de ргесірлаге sau catalizare a prupmioi noastie potente.

De acest a d e v ă r ş i - au da t seama, sau l-au simţit msiinc-tii\ toţi purtătorii noştri de ia*.al şi cuvant cari, cun în ­d e m n u l v igurosu lu i direc'te'r -al Convorbi r i lor . La .era ie , a u : pornit^ impre. : un ivers i tă ţ i le , g ^ r m - n e , аощісі a e cea. m a i temeinică -гргеда.іте r o m â ­nească. .

P R I M U L Ş l C E L M A I M A R É

: dintre aceştia a fost Eminescu-Cu tót geniuV IndLcuiabd at

marelui nostru' poet, - suntem convinş i ' că -opéra - lui" sat fi' înfăţişat cu desăvârşire altfel dacă, mloc de Certhtufi, e t e ­rni şi Be.lin, Eminescu ar fi t r ecu t p r t n tns t i iu te j ranceze . Acest .dacfi", deş i absurd, ri­dică, ţo.uşi o problemă inte­resantă ':' ' "

Fără de influenţele germane pe cari le-a resimţit bm.ne^cu in epoca începuturilor i a le , n u a m fi cunoscut minunea care se numeşte poezia emi­nesciană. Pornind delà Gri-gore A lexaadresou şi Al scsen -dr i , a m fi înregistrat feiiome-

jiui A lexandra ' ivi-w^d nisk . care, se. prea poale, ar fi stră­lucit ca o stea de prim rang pe firmamentul l iricei noastre dând, probabil şi o altă orien­tare estetică ată. poez.ei căt şi scr isului românesc în ge­nere.

Dar Eralnsi cu e o sinteză, in sensul cel m a . hegelian al cu-vantu iu i . Sinteză c.xntre fondul nostru etnic nerealizat pani a tunc i şl cugetarea ampli, des-mărginit de amplă, germană. In această ordine de idei, cre­dem că acea r eg re tab i l ă ce~r-tă dintre Macedonski şi E m i ­nescu e mat m u l t o ches i u i e de incompatibilităţi culturale franco-germane, decât litigiu întâmplător sau datorat deose­birilor tipologice. Em nescu d u p ă toa te indicaţ i i le , д fost t ip atletic-picnic, deci, . mai mult ciclodm pe cănd M i c e . donsk i , în orice caz, lep osom şi schizotlm; ceeace ar fi putut duce, mai curând, la o prie­tenie literară dacă, in p rea l a ­bil, a r fi ex is ta t posibi l i tă ţ i de comunicare în cuprinsul ace­leiaşi sfere de i d e i l u r i şi o-n e n t ă r i cul tura le . Nu ne t n -

T I T U M A I O R E S C U

dotrrt că Eminescu a fost mai deschis către lume decât M a ­cedonski . D a r n u ne^air p r e a s u r p r i n d e cons ta t a rea verifi­cată a cuiva, d in ca re să re­zulte că frumoasele ambi ţ i i francofile, din punci de vede­re cultural, ale lui Macedonski i - au făcut in mod conşt ient sau inconşt ient , imposibi lă preţuirea sinceră a operei Ш Eminescu.

T R A I A N C H E L A R 1 U

Cronica plastică

S A L O N U L O F I C I A L Desigur că a r fi m e r i t a t s ă - i consacram n u

una, c. trei cronici cal pu ţ .n , p e n i r u a-1 de s -Sij.'ie în a m ă n u n t . Sa lcnu l Ulicial d in 1942 în seamnă u n soroc în istoria noas t r ă plas t ică . Este, neîndoios, man i fes . a rea oficia ă cea mai bine închegată pe c a r e a m vâzu t -o v reoda tă la noi in ţa ră . Ideea excelentă a juriuuui de а cere a r t i ş t i lor tablour i inedite, i-a for ţa t să t r imea t ă luc ră r i nea. F ieca re s'a s t r ădu i t să îrj ocmească tablour i cât m a i valoroase şi rezu l t a tu l nu este n u m a i foa r te bun, ci d e a -d r e p . u l su rp r inză to r . £>e vei vizita zilnic sa ­lonul, vei observa zilnic l uc ră r . p l ine d e c a ­l i tăţ i , scăpa te d in vedere.. .

O s p u n e m cu p ă r e r e d e r ă u : n u n e p u t e m ocupa de toţ i acei dovedind cal i tăţ i , s u n t e m nevobţi să n e m ă r g . n i m la cei ma i semnif i ­cat ivi . Nu n e v o m ascunde prefer in ţe le p e n ­t ru toţi acei, sau acele ca r e aduc un a p o r t nou în a r tă , ma i ales în ţ a r a noas t r ă u n d e curen te le noi în p c . u r ă s u n t imed ia t s t ă -vil te. sau dacă nu, pr iv i te cu indiferenţă. . . Vom lupta cont ra or icăre i idei preconcepute c u î n v e r ş u n a r e şi vom spune p u n c t u l nos t ru d e vedere , c h i a r dacă unui vor c rede că n e - a m înşelat .

Do . pictori se re levă în mod total super ior în aces t salon, unu l de al căru i debu t a m vorb i t H O R I A DAMIAN, celalal t nou veni t

G. C. NICOLESCU EUSTAŢTU STOENESCU Chris tos pe cruce

în p e t u r a noas t ră , t â n ă r u l a r m e a n A R A M I K . S u n t e m fericiţi să s emna lăm trei i m p o r t a n t e t a l en te feminine, d in t r e ca re unu l fraged şi

^ P h n ae p romis iun i a l d răgă laşe i N U N I D O N A fiica b inecunoscute i p ic tor i ţe N I C U L I N A D E L A V R A N C E A - D O N A Celelal te două m a l pondera te , m a i savan te , căl i te 'n meş teşug a l O T I H E I N I C H I F O R soţia lui L. G R I G O -RESCU, şi a l sâ rgu inc oasei noas t r e colege N U T Z I ACONTZ. N a t u r a m o a r t ă d e mard d i ­mens iun i cu drep t c u v â n t premiată es te ( îm­p r e u n ă cu tab .ou l achiz i ţ ionat p ic toru lu i H p R I A D A M I A N de c ă t r e muzeu l T O M A STELIAN) o m a g n i f e ă lucrare , a cărei m a ­ter ie d r ă m u i t ă cu sensibj l i ta te f r emă tă toa re în i r ' o g a m ă e x t r e m d e sobră , d a r adânc p a - • tet ică, te mişcă ma : m u l t decât orice t x c e s d e culoare. N a t u r a m o a r t ă a O T I L I E I N 1 -C H I î O R . profund inter ior izată , ne l ă sând nici u n coiţişor la în t âmpla re , se r idică la u n

a d e v ă r a t „st i l" . O T Í L I A NICHIFOR, d e z b ă ­r a t ă — în sfârşit — d e t i ranica iníiuienja a soţului , îşi can iă melodia în surd ină , cu câ tă ch ibzuin ţă , şi cât de n u a n ţ a t !...

Meşteşugul lui H O R I A DAMIAN, n u c re ­d e m să t i e a l lui MAURICE DE V L A M -INCK — c u m o pre t ind unii — ci m a i d î g r a b ă a maes t ru lu i P Ä T R A S C U şi fapt d e m n d e semnaia t , aces t meş teşug a t â t d î periou/ios p s n t r u alţii , sub pene lu l lui H. D A M I A N se t ransformă, se încheagă în pas tă densă , pl ină, sănă toasă , în t r 'o a d m r-abilă ţ inu tă de ulei.

In „scoica roz" a NUTZIEI ACONTZ a d ­m i r ă m delicatele culori, p l ine d e r a f i namen t şi punc tu l de vedere o m s m e n ' a l , nou cu t o ­tu l şi îndrăzne ţ în p ic tu ra noas t ră .

Un cuceri tor şi n e t ă g ă d u t modern i s t es te VASILE P O P E S C U . Ceeace ne place la a -cest a r t i s t în toa tă pu t e r ea cuvântu lu i , i n d i ­ferent de real izăr i , es te cercetarea . Dacă n u n e - a r fi t eamă de fulgerele ju r iu lu i , n e - a m încumeta să s p u n e m că tab lour le d-sale s ân t ca „problemă picturală '* cele mai in te resen e din tot salonul. Se pe re că vederea Acropo­lei e făcută după ca r te poştală . Procedeul mi se p a r e de toa tă lauda. Reproducerea m e ­canică p e n t r u documentarea p ic torului o so­cotim ma i de folos, decât cerce tarea directă, pe loc a naturei . . . o r icâ t d e p a r a d o x a l ar pă rea !

Norii p lu t ind în cerul grecesc sun t două bucă ţ i de va t ă răsf i rate , ia r „cubul" din p r -mul p lan e d e prisos. P a r t e a d in s tânga a colinei ves t i te e p rea f rumos pre ta tă , verde le pl in; de fapt - a r lipsi pu ţ in , ca să fie pusă la p u n c t . . însuf le ţ i rea lui VASILE pa re c â t e ­oda tă în t re rup tă , e lanul tăiat . . P o a t e că d - sa s a g răb i t ; r e l u â n d pânzele , le_ar -putea î n ­drep ta — sun t convinsă — s u p r i m â n d c u s u ­rur i le .

A m a l i a t cu bucu r i e d e c e r n a r e a p r emiu lu i na ţ i ona l po r t r e t i s tu lu i n o s t r u ves t i t E Ü S T A -

Ţ I U STOENESCU. I a t ă ш p r e m i u b i n e ' m e ­r i ta t , î n c u n u n â n d o pre ţ ioasă car ieră de a r ­tist . D-sa n e - a înfă ţ . şa t a n u l aces .a un bus t l uc ra i cu u n procedeu apl icat de domnia - sa , a s e m ă n ă t o r acelui n u m i t ,,a î ' encaus t q j .*" p rocedeu solid, ca re insă n u es ie frescă, î n ­t rucâ t n u e luc ra t pe perete ud, ci uscat , s au cel pu ţ in n u e procedeul clasic a l fresce:, nici culorile ei. Se poa te uşor vedea d f s renţa c o m p a r â n d cu luminoasa frescă a lui T R A -IAN B I L Ţ I U - D A N C U Ş , n u ştiu pen t ru ce, pusă sub geam... N u voi anal iza cal i tă ţ i le sau defectele m o n u m e n t a l e i luc ră r i a domnulu i E U S T A Ţ I U STOi-NESCU, d . sa , se ş t .e , po ­sedă meş teşugul pictoricesc şi-şi cunoaş te c la­sicii ca n imeni al tul dar , din p u n e ; de ve ­de re p rac . i c , funda lu . închis ca şi a l tab lou­r i lor sale în ulei, p e n t r u un subiect rehgios ca a t a r e des t ina t bisericii (locui p r e d - s t i n a t a l p c u r i i r e i g i o a s j ) cum se va împăca In fumul de lumână r i ? După 10—15 snú va fl o negr i tu ră imposibi lă !...

Ş t i am precis că va sosi şi ceasul Iu T R A -I A N B I L Ţ I U - D A N C U Ş . Fresca iui de o fer ­mecă toa re prospe ţ .me, a for ţa t a t en ţ i a j u r i u ­lui, c a r e l-a p r e m i a t de da ta aeeasta fă ră rezerve . Cel ma i adecva i mijloc de e x p r i ­m a r e a l iu. B I L Ţ I U n i se p a r e incontes tabi l fresca.

A m observa t c u deosebită sat isfacţie efor­t u l lui GEORGE VANATORU spre o m a i solidă const rucţ ie şi n u n e ' n a o u n că d-sa — a tâ t do d ă r u u — va şti să-ş i ech .Lbreze forţele, a jungând să ne dea opere de rea lă şi îna l tă va loare ar t is t ică . Vöm' m a n ţ ' o n a cu deosebire valorosul peisaj a l d- lu: MIHAIL , na tu r ă m o a r t ă a iui I O N E S C U - S I N şi ca i d2 curse ai d- lui IORDACHE. P e un p e r e t e c a m dosit, n e surâd cele 2 acua re l e personale , a le M Ă R I E I P I L L A T . P a r ' c ă t e răcoresc t ab lou­ri le d-sa le ou acele tonur i a lbas t re a tâ t da cu ra t e . Sun t î ncân tă toa re ! R e m a r c cu u i m ' r a plină de mul ţumi re , progresele înfăptu i te d s M A R I A DROC. A r e un buchet de flori în ulei. in sala cea mare , p r e c u m şi o acuare lă p e b3ză de galben, a m b e l e p ic ta te cu o in t e ­l igentă cunoşt in ţă a mate r ia lu lu i .

E s ' e un foar te m a r e păca t p e n t r u mozaicul NOREI STERIADE, nu se poa te de loc j u ­deca în ansamblu . Ghic im n u m a i ce admira ­bilă tapiser e a s e m ă n ă t o a r e cu acele franceze n i s 'ar desfăşura îna in tea ochiului , dacă a r fi aşezat în lumină adecva tă . Aşa c u m este, a u r u l şi a lbas t ru l t e orbesc şi dăunează an ­samblu lu i . Un local p e n t r u bie tul Sa tcn S E I M P U N E N E A P Ă R A T .

Ceilal ţ i expozanţ i , da t a vi i toare , î m p r e u n ă c u scu ip 'u ra ; totuşi fe l ic ' tăm ju r iu l p e n t r u a legere , hii i se da toreş te aotuala ţ ' n o t ă a Salonului , d e m n d e ar t iş t i i c a r e a u e x p u i

L U C I A DEM. BÄLACESCU

4 U N I V E R S U L LITERAR 6 I U N I E 1942

I 1 ,,La cea d in t â i ocazie, B r o w n şi cu m i n e a m începu t

să cerceicUTi locui. B.ne înje.es cá m a m pezen . a i a r e p t un că-aior p e care-i in te resau î e s tu r i . e m a n i e r i i , şi a m a v u t gr i jă să tac o vizită ia oiser.cà, in c iuda n e -răudăr i i me .e d e a mă găsi cât m a i r epede î m r ' a l t ă parce. IViuş , m a m bucura t cand a m descoper i t un I i a g m e n t de i e reas t r ă , cu a r m e . e aba te lu i T h o m a şi cu o mică figură ce p u r t a un sul pe ca r e scr ia „Ocu.os haben t , e t non videbunit". (Ei au ochi, da r n u văd) — frază care e ra p robao : i o sfidare a aba te lu i ad re sa t ă că lugăr i lor lui . - „Ţin ta mea pr inc ipa lă e r a să găsesc casa aba te lu i . P l a ­nul rnânăitu-Ц nu dădea niei-o m d . c a ţ i e d e sp re ea. A m descoper i t -o însă in сшчеа de sud-es t a bisericii, cu r u i n e

ide j u r împre ju r , pe ca r e a i vazu t -o astăzi d iminea ţă . Am fost î ncân ta t văzând că n i m e n i n u e r a p r i n a p r o p i e r e şi cá e ra des tu l de depa r t e o-î h a n ca şi d e or ice Ciăd.re locuită ; in p a r t e a de r ă să r i t a b^e r i c i i n u e r a u decâ t livezi şi g răd in i .

F â n t â n a e r a la locui ei. Admi rab i l l u c r a ţ i , d i n m a r ­moră i ta l iană şi cu rel iefuri i á cu i e des igur to t de u n Italian. D u p ă cum iţi am.n teş t i , poate , rel iefuri le r e p r e ­zentau pe i^eazar şi Rebeoa, pe l acob deschizând fân­tâna p e n t r u Rachela şi a l te scene a s e m ă n ă . o a i e ; ca să nu provoace nici-o bănuia lă , aba t e . e se ab ţ i nuse de là orice inscr ip ţ ie suspectă .

„ A m e x a m ' n a t toa tă cons t ruc ţ ' a cu cel m a i m a r e i n ­teres — o f ân t ână pă t r a t ă , cu o deschidere în t r ' o p a r t e ; un a r c d e a s u p r a ei, cu u n scr ipe .e incă în foar te b u n ă s tare . A m cerce ta t apoi ca re poa te fi a d â n c i m e a f â n t â ­nei şi c u m se p o a t e in t r a în ea. Cred că a d â n c i m e a e r a de douăzeci sau douăzeci şi cinci de m e t r i ; cât p r i v e ş t e c p b ^ n r e â în fân lână, se p ă r e a că aba t e l e voise să con­ducă p e cerce tă tor i p â n ă la uşa t ezauru lu i său , d e ­oarece in z idăr ie se af lau blocuri m a r i ieşi te în a fa ră , c a r e fo rmau u n fel d e scară în tot i n t e r io ru l fân tâne i .

„Mi s'a p ă r u t că e p r e a f rumos ca să fie a d e v ă r a t . N u c u m v a era o cursă — şi p ie t re le e r au pot r iv i te as t fe l ca să cedeze înda tă ce p u n e a cineva piciorul p e ele? A m încerca t de câ teva ori cu g reu t a t ea m e a propr ie , a m apăsa t cu bas tonul , — totul pă rea , şi în r ea l i t a t e e ra , foar te b ine f ixat în zid. M ' a m ho tă r î t a t u n c i să fac o î n ­ce rca re chiar în acea noapte .

„ E r a m bine pregăt i t , ş t i i d ce fel d e loc a v e a m d e e x ­plora t , adusesem frânghi i suficiente, fe l inare şi l u m â ­

nă r i — toa te ascunse î n t r ' u n sac d e călător ie , ca să n u provoc nici-o bănuia lă . M 'am convins că f rânghia avea să t .e des tu i a e lun^ă ş i că scr ipeie .e f â m ă n e i func­ţiona perfect , şi n e - a m înapoia t ia han, pencru cină.

„Am .n t r a t in vorbă cu hang .u l şi, d . m r ' u n a în t r ' a l ta , l - a m ave r t i za t să n u fie su rp r in s dacă voi face o p l im­bare cu omul meu, p e la nouă seara , p e n t r u c ă voiam să desenez m ă n ă s t i r e a la l u m i n a lunii . N ' a m în t r eba t n imic despre fân tână .

„Ajung a c u m la m o m e n t u l p r inc ipa l şi, cu toate ca mi -e groază să m ă gândesc la ei, a m să -mi dau os te­neala, d ragă Gregory , s ă - m i amin tesc tot ce s'a î n t â m ­plat . A m porn i t deci, p e la nouă seara , B r o w n şi cu mine, fără să a t r a g e m a ten ţ ia . După cinci m i n u t e e r a m la f ân t ână şi a m s ta t câ tva t imp pe marg inea ei, ca să ne a s igu răm că n imeni n u ne p r iveş te sau se spionează. N ' a m auz i t a l tceva decât caii care pă ş t eau iarba, sp re livezi. L u n a n e l umina d in belşug.

„ A m pot r iv i t f rânghia în scr ipete şi m ' a m legat sd r a -v ă n şi a m f ixat capă tu l f rânghiei de u n i n e l . d i n m a r ­ginea de p ia t ră . B r o w n a lua t u n fel inar ap r ins şi m 'a u r m a t . A m început să cobor cu gri jă, încercând fiecare p i a t r ă î na in t e de a p u n e piciorul pe ea, şj p i p â n d p e ­reţ i i în c ău t a r ea unei p ie t re care să poa r t e un semn.

„ N u m ă r a m t rep te le p e m ă s u r ă ce coboram şi a j unse ­sem la a treizeci şi opta , c â n d a m s imţ i t ceva ne regu la t pe sup ra fa ţ a zidăriei . N u e ra însă n ic i -un semn şi înce ­p u s e m să m ă î n t r e b dacă n u c u m v a c r ip tog rama a b a t e ­lui n u e r a o păcălea lă . La a pa t ruzec i şi noua t reap ta , s ca ra se sfârşea. Cu a m ă r ă c i u n e în i n i m ă a m început sa u rc şi când a m a juns din nou ia a treizeci şi opta t r e a p ­tă — Brown, cu fe l inarul ,fiind cu o t r e a p t ă sau două îna in tea mea — m i - a m concent ra t toa tă a t en ţ i a a supra micei ne regu la r i t ă ţ i a z idăr ie i ; n ic i u r m ă d e vreo î n ­s emna re .

„M'a isbit f ap tu l că supra fa ţ a zidăriei e r a aci pa rcă mai lucie decât restul , sau, i n orice caz, e ra deosebită . A r ft p u t u t să fie c iment şi n u p ia t ră . I - a m d a t o lov i tu ră p u t e . n i c ă c u d a l t a de fier. Se auzi u n sgomot surd , care pu tea să fie şi ecoul lovi tur i i . D a r n u n u m a i a t â t . O b u c a t ă m a r e d e c iment căzu la p ic ioarele me le şi, P« p i a t r a de dedesubt , văzui u n semn.. .

„Dragă Gregory , aba te l e n u min ţ i se ; ch iar şi a c u m m ă gândesc la e l cu oa reca re m â n d r i e . Mi-a t r ebu i t foar te pu ţ i n ca să c u r ă ţ to t c imentu l şi a m da t la iveală o buca tă de p i a t r ă de o j u m ă t a t e de m e t r u p ă ­t ra t , p e c a r e e ra s ă p a t ă o cruce . Den n o u a m fost d e c e p ­ţ ionat , d a r n u m a i o clipă. Brown , p r iv :nd-o , m i - a Spus : „Curoasă cruce : p a r c ă e făcută d i n ochi" .

„ A m smuls fe l inarul d in m â n a lu i şi a m văzut , cu o bucu r i e nespusă , că în adevă r crucea e r a compusă d in ş ap t e ochi, p a t r u aşezaţ i ver t ica l şi t re i or izontal . E r a m deci î na in t ea „pie t re i cu şap te ochi" . P â n ă aci, toa te s p u ­sele aba te lu i a u fost exac te şi, tocmai de-aceea , groaza d e „paznicul comor i i " m ă cupr inse şi m a l pu te rn ic . D a r n u a v e a m de gând să ba t în r e t r age re .

„F&ră s ă - m i m a i d a u t i m p de gândit , a m a t a c a t p i a t r a cu da l t a . P i a t r a s'a mişca t î n d a t ă ; e r a sub ţ i r e şi a s tupa In t r a rea în t r ' o cav i t a te . A m scos-o in tac tă şi a m pus -o p e o t r eap tă , ca s'o f ixez apoi la locul ei. A m a ş t e p t a t apoi c â t eva m i n u t e p e t r e a p t a a l ă t u r a t ă . Nu ş t iu d e c e , / d a r c red că a ş t e p t a m să se î n t â m p l e ceva spă imân tă to r . Nimic n u s'a î n t â m p l a t . A m ap r in s a t u n c i o l u m â n a r e

şi, cu foar te m u l t ă b ă g a r e de seamă, a m în t ins-o în in-te r .o ru i adânci tur i i , ca ьа văd dacă e suficient a e r ca să lase să a r d ă l u m â n a r e a şi dea i emen i ca să a r u n c o ochi­re î n ă u n t r u . F i acă ra a p r o a p e s'a st ins, oa r după pu ţ in t imp a rdea d .n nou destul de b .ne . Cavi ta tea se i n t i n -

лр.е j . u i i - 1 , i~a şi la d r e a p t a şi la s tânga in t ră r i i , şi a m p u . u t zăr i câ teva obiecte ro tunde , de culoare deschi ­să, care p ă r e a u să f.e n iş ,e pungi . Nu vo iam să ma i p ie rd t impul ; a m coborî t o t r e a p t ă şi a m băga t capul în adânc i tu ră . A m înt ins m â n a şi a m simţi t , la dreapta. . .

„Dă-mi , te rog, u n p a h a r d e cognac, Brown. U n m o ­ment , Gregory. . .

„Da a m în t ins m â n a şi a m a t in s cu degete le ceva care pă rea să fie piele, ceva moale , elast ic şi care făcea p a r t e d . m r ' u n ob.ect greu, plin. P â n ă aci, n imic deosebit . A m deven i t ma i înd răzne ţ şi, în t inzând a m â n d o u ă mâini le , a m t r a s sp re mine acel obiiect. E ra greu, da r se m.şca ma i uşor decât m a m aş tep ta t . P e când îl t r ă g e a m sp re deschidere , cotul m e u s t âng a s t ins l u m â n a r e a . A m t ras şi m a i s d r a v ă n de obiect şi, tocmai când să-1 scot afară , B r o w n a ur ia t deoda tă şi a fugit sus , pe t rep te . Uimit , m i - a m în tors p r iv i r ea sp re el ; l - am văzut s t ând o clipă sau două la g u r a fântâni i şi apoi a cobor î t sp re mine . L - a m auzi t s p u n â n d u - m i ince t „Ali r ight , s i r" , şi a m î n ­ceput să t r a g d in nou sacul , în în tune r i c complet . Sacul a ieşit în g u r a cavităţ i i , apoi m i - a a luneca t p e p iep t şi ş i -a în tors b ra ţe le în j u r u l gâ tu lu i meu .

„Dragu l m e u Gregory, îţi spun a d e v ă r u l exac t . Cred că a m t recut p r in cea m a i m a r e groază pe ca re o poate î n d u r a un o m fără să-ş i p i a rdă minţ i le . S i m ţ e a m un m i ­ros oribil de nămol şi o fa ţă rece l ipi tă de faţa mea, în t imp ce câ teva b ra ţe , s a u tentacule , sau a şa ceva, îmi cup r indeau corpul . B r o w n spune că g e m e a m ca un a n i ­mai . M i - a m p ie rdu t echi l ibrul şi a m căzut d e p e t r eap tă . D-П fericire, f rânghia m ' a re ţ .nu t . B r o w n nu ş.-a p . a r -du t capul şi a fost des tu l de t a r e ca să m ă t r agă r epede a fa ră din fântână . C u m a reuşi t , n u ştiu, şi cred că nici el n ' a r p u t e a s'o spună .

N a u i t a t să a s c u n d ă une l te le noas t r e în t r ' o c lădire pus t ie din apropiere , şi cu m u l t ă os teneală m 'a a d u s înapoi la han . Nu p u t e a m să dau nici-o expl ica ţ ie în s t a rea în care m ă af lam şi B r o w n n u ştie g e r m a n a ; a doua zi d iminea ţa , a m i n v e n t a t o poveste desp re o căză­t u r ă des tu l de r ea p r i n t r e ru ine le mănăs t i r i i , poves te pe care a u crezut -o . Acum, îna in te d e a merge ma i d e ­pa r t e , aş v r e a să ascul ţ i ce s p u n e B r o w n despre cele pe t recu te . Brown , s p u n e d - lu i Gregory- ce mi -a i poves ­t i t mie" .

„Aşa s'a î n t â m p l a t — începu Brown, înce t şi nervos. D o m n u l e r a ocupat în fa ţa deschizătur i i , şi e u ţ ineam fe i inarul şi- l p r iveam, când a m auzi t ceva căzând în apă , d e sus . M ' a m u i t a t î n sus şi a m văzu t că c ineva pr ivea sp re noi. Cred că a m s t r iga t ceva, a m lua t feli­n a r u l cu mine şi a m d a t fuga pe t r e p ' e , şi i -am pus l u m n a d rep t în faţă. î ng roz i toa re faţă ! A m u rca t t r e p ­tele cât a m p u t u t ma i repede , d a r când a m a juns sus, n u m a i e r a n imeni . U n o m n ' a r fi a v u t t imp să fugă a t â t de uşor . î n d a t ă d u p ă as ta a m auzi t pe domnul s t r i ­g â n d şi când l - am privi t , e r a a t â r n a t de f rânghie şi, după c u m v 'a spus chiar d o m n u l , n u v ' a ş p u t e a spune c u m l - am scos a fară ' ' .

„Auzi Gregory ? spune d. Somer ton . „Ce expl icaţ ie da i acestei î n t â m p l ă r i 7" , '

„Totul e s t e a t â t d e curios şi de anorma l , încâ t t r e b u e s ă - k ; spun că m a u .mi t cu délavais r e ; a r îndemna că... hm... pe r soana care a a scuns comoara a v e n u sâ v a a ă dacă ; -a r euş i t planul . . ."

„Asta cred şi eu, u r e g o r y , a s ta c red şi eu . N u - m i po t înen.pui n .m.c a . tceva. u r e d că t i e o u e să i i fost a u a -teie... A m pe t recu t o noap te de ch inur i şi B r o w n a s*at tot t impu l l ângă mine . A doua zi, n u m--a íoát m a i bine ; nu m ă p u i e a m r .d ica ; m c i - u n doctor in a p r o ­p iere ; şi chiar dacă ar fi iost , m ă indoesc dacă a r fi fost in s t a r e s ă - n u facă ceva. L - a m pus p e B r o w n să- ţ i scrie şi a m pe t recu t o a doua n o j p i e a e chin. De as ta sun t s igur , Gregory, şi cred cá m: -a făcut ma i r ă u decât cea d .ntâi s p e r j u r ă , pen t rucă a a u r a t m a i m u l t : c ine­va, s a u ceva, şedea de pază toa tă noap tea la uşa mea. Aş p u t e a spune că e r a u doi . Auzeam n u n u m a i sgomo-tui lor, da r le s i m ţ e a m şi mi rosu l — un miros h.dos de nămol . Scosesem de pe m i n e toate lucrur i le p e care l e - a m p u r t a t in noap tea aceea şi l - am î n s ă r e m a t pe B r o w n să le d i s t rugă . Cred că el ie -a a r s în soba din camera lui ; da r m. rosu l егэ m e r e u în j u r u l meu, tot a t â t de pu t e rn i c pe cât îl s imţ isem in f ân tână . R ă s b ă -tea in cameră din d r e p t u l uşii . Oda t ă cu zorile, m i r o ­sul d i spă rea şi sgomotele înce tau . Mi-a i n t r a t a tunc i în cap ideea că dacă сліеѵа a r p u n e la loc p ia t ra , aceas ta sau aces te c rea tu r i a le î n tuner icu lu i vor fi din nou fă ră pu te re . Nu p u t e m să t r imi t p e B r o w n să facă s ingur

acest luc ru şi cu a t â t m a i p u ţ i n p u t e a m să însărc .nez pe u n locaj-jjc. De aceea a t reoui t sa te a ş t ep t să v u şl să te rog s ă -ml faci aces t servic iu .

„Asta e toată poves tea ; dacă n 'o crezi, n ' a m ce să fac. D a r e n u m a i a d e v ă r u l " .

„ T r e b u e s'o c red" , s p u s e d. Gregory . „ A m a r u n c a t şi eu o p r i v i r e a s u p r a pungi lor s a u ce .or ce se află în g a u r a d in fân tână . Şi ca să fiu sincer, Somer ton , c red că şi la uşa m e a se afla c ineva, a s t ă -noap te ' ' .

„Cred, Gregory ; a c u m , m u l ţ u m i t ă Iul Dumnezeu , a m scăpat . Ai s ă -mi spui ceva despre cele văzu t e acolo ?"

„ P r e a pu ţ ine . B r o w n şi cu m i n e a m pus p i a t r a la loc şi a m acoper i t -o cu noroi , ca să a ibe aceiaş înfă ţ i şare ca şi res tu l pere te lu i . U n luc ru a m obse rva t în rel iefuri le ce împodobeau fân tâna , şi care c red că ţ i -a scăpat : o mască oribi lă , grotescă — p a r c ă e r a u n ţ ap , sau aşa ceva — cu o inscr ip ţ ie î n două cuv in t e : „Deposi tum cus todi" *)

(SFÂRŞIT) *) Păs t r ează ce ţi s'a î nc red in ţa t .

DIMINEAŢA ^ "У

M ' a deş tep ta t d in somn p lu ton ie ru l G h e o r -ghe M a r i n — „ m a j u r u l " companie i , , an t i t ank" — sosit d in pe rm.s ie .

— S'-ră ţi , don sublo 'ent ! Hr i s tos a î nv ia t ! — A d e v ă r a t a 'nviat , M a r i n e ! Când sosişi ? — Nici două ore n u sân t ! — Ia loc şi s p u n e - m i : c u m a i pe t r ecu t s ă r ­

bător i .c a c a s ă ? — Straşnic , don sublo 'ent ! S t r a şn ic ! — Ei, c e nou tă ţ i m i - aduc i din P l o i e ş t i ? — M u t e , don sublo 'ent ! Foa r t e m u l t e 1

O'ar, d n'.re toate , cea mal grozavă pe o r d e n de zi este chest ia cu zâna cu ca re mă'nsor . . .

— Ce vorbeşi.i, m ă ? I a r t e 'nsc r l ? — Să fiu al d racu lu i , don sublo 'en t , dacă

vă mint. . . — Fugi , că n u te cred ! De câ te ori cunoşt i

o femeie, m e r e u îmi spui că te 'nsori cu ea... — De da t a r eea s î a - i chiar adevăraţi . Zău,

don sublo 'en t ! A m şi aranjat . . . — Лі şi . - a - j a t ? — Da. 3ă vede ţ i ce fa tă t — Fru .noasă ? •— ЛТььма, m a m ă ! — A m a i iont m ă r i t a t ă ? — Nu : Aă... Iaca şi d u m n e a v o a s t r ă ! M e ­

reu m l luaţi în vârful cismei... — Ea . d e l v j ! Z e s t r c a r e ? — Grozavă ! — C â t ? — O casă cob 's tă , g r ăd ină dă zarzavalî,

mobilă, lenger ie , şi p ă d e a s u p r a v r e o şase sute" mii lei...

— ? ! — Zău, don sublo 'ent ! — Bravo ! Să ştii că ai da t o lov i tu ră b u n ă .

Cum ai cunoscut -o ? — Foa r t e semp'-u ! I u p r i m a zi dă Paş t i ,

m ' a m dus", i n . . b a c i . Acoio... D u m n m v o a s t r ă ştiţi că eu sân t u n o m foar te uzitat . . .

— Mai e vorbă. . . — Eu şiiiu cum t r e b u e să t e por ţ i cu fe ­

meile, ca să te placă... — Mie -mi spui ? Nu şt iu eu ce crai eşti ! — Eu şt iu c a m cum t r ebue să te p rezan ţ i

în fa ţa unei pe rsoane serioase.. . — Ştiu, M a r i n e ! Ştiu foar te b ' ne . — Aşa. Acolo m ' a m dus c j ve r i şoa ra m e a ,

abso lven tă dă doi an i a şcolii d ă m e n a j . Când să n e n d r e p t ă m spre d u ' a p . hop, a p a r e în fa ţa ve r i şoa ră -mi i o d o m n ' ş o a r ă foar te d r ă ­gu ţă , care- i zice, u ' t â n d u - s s la m i n e : „Ce faci, d r a g ă ? " ,.Ah ! bonjur , m a şer !" Zice v a r ă - m e a . „ Iacă a m ven'it cu v ă r u l meu , să m ă d a u în du tep , zice. II r u n o ş ' i ?" „Nu î n ' a m avu t c ins tea !", z 'ce domnişoara , roş in -du-se . Şi n e - a m p rezan ta t .

D u p ă aceasta , n e - a m suit câteş l t rc i fn d u ­lap şl n e - a m da t v r e o două ceasur i , p â n ă când. ame ţ ' t ' , a m plecat în o raş . La da spă r -ţ l r e (bineînţeles, după c e - a m m a l vorb i t şi noi ca oamenii) a m ce ru t -o î n сазаіогіе...

— Aşa de r e p e d e ? — Da. c'en s u b l o ' e n t !

s; ce-a z'e ? — S'a făcut roşie ea u n morcov şl mi-a

mm ooo

spus c ă d u m n e a e i e t a t ă c u m i n t e şl a scu l t ă ­toare si că n u face n imic fă ră ş t i rea şi voia părinţ i lor . . .

Eu imedia t a m dedus că i-ar p ' a c e s ă - i fac o vizită la domicil iu. Aşa că i-am zis : „unde aveţ i locu 'n ţa , s t i m a t ă domnişoa ră ?" Şi ea m i - a r ă s p u n s i m o ţ ; o a ă; „ i n F u n d ă t u r a D u m ­b r a v a Roşie, n u m ă r u p a t r u b is" . „Mul ţu ­mesc 1" i - am zis, n o i â n d u - m i adresa . Şi s ă r u -t â n d u - i m ' i >a în poziţ ie dă d rep ţ i : „La orele t re i sân t la d u m n e a v o a s t r ă ! " Şi ea m i - a r ă s ­puns : „Cu p l ă c e r e ! V i as t -p i t ; Urevoa r ! "

— Şi te -a i ţ i nu t de c u v â n t ? — Da. Să vedeţi. . . Ca să p roduc o ispresie

favorabi lă , m ' a m î m b r ă c a t în ţ i n u t a dă ga lă , pe care m i - a m făout-o anu l t recut , m i - a m pus cişmele d ă lac, m ' a m p a r f u m a t şi a m po in . i »pre deşt .naţ ie . . . P ă s t radă , ce-mi fă­cui soeotea'-a : a r t rebui să iau u n t axh i , ca să- i foc praf, când m 'o r vedea ! D a r tot eu tml zisei : „nu să poate ! Tax iu l costă cel p u ţ ' n o su*ă dă lei ! s'a dus draculu i m a s a p ă cinci zile... P ă u r m ă , păr in ţ i i fetei o r să să sperie , crezând că sân t p rea pretenţios. . . Atunci , cum să m ă duc ? P ă jos, n u merge ! Că de! Sân t şi eu di ta i p lo tonerul Ditai m a -Juru cumpSn 'e i a n t i t a n c ! Din vorbă în vo r ­bă... tu ravura . . . însfârşi t , m ă dusei să iau o ' r ă su ră , cp t a m a n trecea pr in fa ţa mea . Blr jaru , când m ' a văzu t a t â t dă e legant , a z 's «-ă яг merge cu o n e r s o a i ă ca mine . şl la Bucureş t i , cu t reizeci lei... Vă 'nchipui ţ i , don »Jiblo'ent cât d ă b ine a r ă t a m , dacă l - am fă­cu t praf şi pă birjar. . .

Ajuns in faţa porţ i i , ş t i ţ i , n u m a i d 'ai d r a ­cului , că n u e r a n imen i în cur te , s t r igai t a r e , ca Ia enatrucţ ie , s ' audă toa tă F u n d ă ­t u r a : „Opreş te , b i r ja r , c 'am a j u n s la des t i ­na ţ i e !"

Ca la comandă , uş i le s 'au deschis imedia t şi toţ i al casei, în f run te cu fata , m i - a u ieşi t în î n t â m p i n a r e ; tacsu, măsa , tacsu m a r e , ma­sa mare. . . Toţ i î m b r ă c a ţ i f rumos , in ţ i n u t ă d ă sărbătoare . . .

Tacsu, îmtr 'un cos tum b leomar ln , l a două rândur i . . .

Măsa, î n t r ' u n capod roşu cu flori albe.. . Tacsu m a r e , î n frac, cu gu le r T a k e P o -

pescu... M ă s a m a r e , în t r ' o roche neag ră , p â n ă la

glezne... I a r ea, fa ta , zâna , î n t r ' o roche.. . m a m ă ,

Doamne. . . Don sublo 'en t ! Zău ! N ' a m cuv in t e la

' n d e m â n ă să v ă nedumiresc . . . — Nţ! n ţ ! n ţ ! Mi 'nchipui , Mar ine , că e ra o

apar i ţ i e nemaipomeni t ă . D u p ă c u m mi-o d e s ­crii, ered ei avea o rochie foarte grozavă I

-Schiţa- de L E O N I D A S E C R E Ţ E A N U

— Egzact ! — Ce-ai făcut, când i-ai v ă z u t ? — î n t â i ş l 'n tâi , a m plăt'it b i r ja ru lu i , ca să

vază toa tă l umea că a m ban i ş i dispun.. . P ' o rmă , să ru ta i m â n a m i s i i mari . . . P ' o r m ă măsii. . . P ' o r m ă s t rânse i os tăşeşte m â n a lui t acsu m a r e , p ' o r m ă Iu tacsu şi p ' o r m ă dă to t —că aşa se cuvinea—am să ru -a t m â n u ţ a fe ­tii.. Drep t să vă spun , m ' a ş t e p t a m ca fata să nu zică n imic! O c redeam incu' tă . . . Dar n u ! A ţugu ia t buzele f rumos şl m<-a şoptit i m o -ţ ionat? : „mersi !".„ Apoi a m in t ra t în casă.

T i m p dă d o u i ceasuri , a m n'.at dă vorbă . Ba dă una , ba dă alfa... Mi -an a r ă t a t zes­t r e a fetii... mobili l i , p reşur i l i , carpet i l i , că-

măşi l i d ă noap te , ş t e rga ru l d ă căl ţunar i . . . şi câ te şi m a l câte, toa te făcute df> m â n ;şiţ 11 ei...

M 'au î n t r eba t d a c ă - m i p ' ace fa ta şi eu l e - a m r ă spuns , s c u l â n d u - m ă cu respect în picioare, că -mi place, cum să r u - m i placă, că e f rumoasă şi r u m e n ă ca o garofiţă. . . ş i a m f ixat nunta . . .

— Aţi f ixat şl nunrta ?, — Da, don sublo 'ent ! — C â n d ? — Dă Sf. Cons tan t in şi Elena, ! — Aşa c u r â n d ? — Păi să vedeţ i dă ce : m ă s a m a r e a fost

cu ideia. A zis că dă ce să amânăm. . . că, cine şt ie ! dacă n'o iau m a i cu rând , s 'ar p u ­t ea ca eu s ă - m i găsesc a l ta pă zonă ! ş i - a r fi păca t să scape o pe rsoană a t â t dă p rezen ­tab i lă ca mine.. , Şi eu a m fost d ă aceeaş p ă r e r e şi toţ i m ' a u aprobai;...

— Şi eşti d e c i s ? — D a ţ — P r e c i s ? — Să f u al d raeu 'u l , dacă v ă m i n t ! — AtuncL. felicitările mele!

— S'trăiţ i , don sublo 'ent ! v ă mu l ţumesc ! v ă rog s ă m ă c rede ţ i c ă - m i d a u lacr imi le d ă fericire. . .

D U P Ă A M I A Z A

— S ' t ră ' ţ i , don sublo 'ent ! — Ce-i , M a r i n e ? — A m să vă r apo r t ez ceva grozav ! — N u , zău ! — Să fiu... — S p u n e ! — D u p ă -;e-am plecat , azi d iminea ţ ă dă la

dumn^avoas i r ă , a m c u n - s c u t o fa tă grozavă] — L'.»de, m ă ? — Trecea p r in r a ţ a can tonamen tu lu i m e u

şi n u m ' a m p u t u t obţ ine , să n 'o î n t r e b : „unde v i duceţ i a şa g i ăo i i a , Siimaia p o r u m b i ţ ă ?"

— Şi ea ce -a zis ? — În t â i nu s'a u i ta t . P ' o r m ă ş i -a lua t sea­

m a şi m i - a r ă s p u n s în ţepară , fă ră sa să o-preascâ : „Ce te enteresează ?" Şi eu, l uân -d u - m ă d u p ă ea, i -am zis politicos : „Aşa ! Pem.rueă sân te ţ i f rumoasa , ca o z â n ă d m p o ­veşti şi v reau să vă cunosc".

Auz ind aces te ispresii f rumoase , s 'a opr i t şi m i - a zis : „Eu sân t o domnişoară serioasă, domule se rgen t !'... Şi eu a m corec ta t -o : „Sân t inajur , domnişoară , a u ser gen i ! Şi ед m i - a r ă s p u n s : „Da ? T r e a b a dumi ta l e ! Şj eu suni m a j u r a ! Dacă v re ţ i să m i cunoşti , viniţi d iseară la ta ta , să s t ă m d ă vorbă" . Şi eu iar j - a m zis: „Mul t s t i m a t ă domnişoară , vă s t au la dispoziţ ie vu t r u p şi suflet . Spu -ne ţ i -mj a d r e s a şi v iu fără în tâ rz ie re" . Şi e a iar m i - a r ă spuns , d e p á r i á n d u - s e şi a r ă t ă a -d u - m i cu m a n a o casá roş .e p ă deal : , ,Uite, colo stau.. . Cu bine !"

— Ei, şi ce g â n d u r i ai , M a r i n e ? — S'trăi ţ i , don sublo'enit, îmi place grozav

aceas tă pe r soană distinsa.. . D a c a vre ţ i , v ' a ş r u g a ceva...

— ? — M ' a m enferesat d ă a p r o a p e şi a m af la t

că tacsu posedă o a v e r e g rozava şi n 'o a r e decât pá ea .

— Ş i ? — Şi că a r fi bucuros s'o m ă r i t e cu u n

subofifer serice din armai'.a română. . . — Eşt i nebun , M a r i n e ? Vre i c'o cer i în

căsător ie ? — Da, don sublo 'ent ! — D a r cu ceala l tă ce faci ? — Cu care , don sublo 'ent ? — Cea delà P oieşti ! — Aăă!... g să văz eu ce fac... Deocamda tă

să văz oe fac cu asta... Vă rog, don sublo'ent,

să merge ţ i cu m i n e la tacsu, s'o vede ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă ş i s ă - m i s p u n e ţ i părerea. . . Vă rog...

S E A R A

P e m o ş Mel in t e î\ cunoscusem cu două s ă p t ă m â n i îna in te , când îi d ă d u s e m in conformi ta te cu ord inul M. S. M. al A r m a t e i , cu p r iv i r e la munc i le agr icole — p a t r u cal p e n t r u a-şi t e r m i n a a r ă tu r i l e .

E un gospodar ha rn i c şi cumsecade . P ă ş i n d u - i p r agu l casei, îi în t ind zâmb ind

m â n a , dau „bună s e a r a " neves te i cocoţată Pe chiolan şi fetei care s t ă r e t r a s ă î n t r ' un colţ al odăii , apoi le prez in t pe Mar in .

Aces ta îşi ia imediait o impecabi lă pozi­ţie de d rep ţ i şi se r ecomandă , cu m â n a la chipiu.

— Domnule Melinite, d o a m n ă şl domnişoa­r ă ! Sân t p lu tonieru l Gheorghe Mar inescu , din a r m a t a combat ivă r ega l ă r o m â n ă , a c t u a l ­men te paznic necl int i t la ho ta re l e dă Nord-Esl a le Ţăr i i Româneş t i , in e t a t e de treizeci şi u n u dă a n i şi o lună.. .

Auzind ace:i'.e t i t lur i , fata roşeş te de e m o ­ţie, d â n d u - ş i s e a m a că a r e în f a ţ a ei u n om grozav.. .

E î n t r ' a d e v ă r f rumoasă şi r o şea ' a emoţiei şi t imid i t a t ea o fac şi ma i f rumoasă .

D u p ă ce p lu ton ie ru l îi s ă r u t ă m â n a , se ghe -m u e ş t e şi m a i m u l t în colţul odăii .

Eu, moş Mel in te şl Mar in , ne aşezăm pe pa lu l t a r e de scândur i şi începem să vorb im: despre a r ă t u r i , despre s e m ă n ă t u r i , despre re ­col ta de anu l itrecut, despre cea v i i toare , des­p re v reme , desp re necazur i , despre concen­t ră r i , p â n ă când, epuizând subiecte le , tăcem cu toţii...

Tăcem.. . Căscăm.. . Tăcem.. . Căscăm.. . Atmosfe ra devine din ce fn ce m a i grea

şi m a i năbuş i toare . . . P lu ton ie ru l s t ă ţ eapăn şi s e congest ionea­

ză de necaz că n u m a i a r e ce spune. . . M a m a fetii, a d o r m i t ă d e mul t pe chiolan,

s foră 'e ca un joagăr în funcţiune. . . Moş Mel in te îşi itrosneşte degetele , i a r fata,

tot cumin te şi emoţ ionată , a l ea rgă cu pr iv i ­r e a când la noi, când Ia u n p u n c t nevăzu t de pe d u ş u m e a u a de... lut...

Ca să c u r m a tmosfera aceas t a apăsă toare , m i r idic şi dau „ b u n ă s ca r a " .

P e d r u m , Mar in , d u p ă câ teva clipe de tă ­cere, îm i zice, p u ţ i n încurca t , pu ţ i n m u l ţ u -m i :

— N 'am p r e a p e t r e c u t bine, don sublo 'ent , da r din felul cum s 'au compor ta t , a m dedus că lucrur i le s 'au a r a n j a t .

f — Cred că m ă ' n s o r cu ea p r e c i s ! — ? — Ei! şi dacă n 'o fi asta . m a l caut. . . F e t e

este ds tu le în l umea as ta mare . . . — Este, M a r i n e ! Este , a i drepitate ! N u d i s ­

p e r a ! In l u m e a as ta m a r e , es te fe te destule. . ,

des tu le s i grozave..

6 IUNIE 1942 UNIVERSUL LITERAR 5

Cronica literară

„ÎMPLINIRE1, de Ion Pillât (Fundaţia regală pentru literatură şi artă, 1942)

LUCRĂRILE A C A D E M I E I

I n ses iunea aceas ta , A c a d e m i a ş i -a î ncepu t lucră r i l e s u b augur i i cei m a i fericiţi'. Astfel , la a lege­ri le c a r e - a u a v u t Ioc, s 'a pu rces la c h e m a r e a î n t r e „ n e m u r i t o r i " a d-lui prof. Gh . B r ă t i a n u , d - sa u r m â n d s ă ocupe locul r e g r e t a ­tu lu i Nicolae Io rga . I n secţ ia l i ­t e r a r ă , a fost a les « a m e m b r u corespondent , m e ş t e r u l sonet is t Miha i Codreanu .

Apoi, l a d e c e r n a r e a obicinui te lor premi i , se descifrează o p r e o c u ­pare , care c ins teş te în aceeaşi m ă s u r ă pe r apor to r i ş i p e p r e ­mia ţ i . AsAfel, a fost p r e m i a t ă t r u ­da rodn ică a d- lui D. Popovici , îngr i j i torul opere lor iui I. H . R ă -dulescu. P e n t r u culeger i d e poesii

a u fost p r e m i a ţ i : D. Ciurezu, A u ­re l Mar in , Al . BiUciiuresou. Toţ i

din aceş t i t r e i poeţ i , au ten t i c i r e p r e -care zen ta ţ i a i liricei de azi po t fi

î n t â m p l ă t o r şi d in t r 'o nevoe de tilor se în toarce a s u p r a ei însăş i î n t r ' o a l t ă înş i ru i re decâ t aceea sociabi l i ta te lesne d e înţeles , d e - a cu fundându- se în con templa ţ i e d in v o l u m a m p u t e a s epa ra \m încerca să f im în felul celor la l ţ i , in te r ioară , în mis te ru l decan t ă r i i g rup carac ter is t ic d e sone te (ale scr iem desp re căr ţ i le p e ca re înţe lesur i lor , d in senzaţ i i . se d in „Car tea t ă r i i l o r " şi n e - a r fi d e a j u n s să l e c i t im doar Cum e r a d e aş tep ta t , î m p ă r ţ i - „Car tea m ă r t u r i h o r " ) p e _ _ — facem ad ică profes ie d i n p u r a rea în c ic lur i a sonete lor „Irrvoli- l - am p u t e a n u m i a l sonete lor v o - rnandiri — d»r şi m u l ţ u m i ţ i de de lec ta re egois tă d e citi tor. Şi nire-i" n u în seamnă o s t r ic tă d e - caţiei poet ice s a u a l e des t inului «nalta c ins t i re ce h s a a d u s a e aici, d r e p t or ice jus t i f icare , să n e l imi ta re d idact ică , ci d o a r aocen- şi ac tu lu i poet ic . S u n t ace lea că t re cel m a i îna l t for a l cu l tur i i fie îngădu i t să i n v o c ă m în s p r i - t u a r e a succesivă a sugestiei . A.?t- in t i tu la te : „Poe tu l " , „ H e r u v i m ' noas t re . Deasemenea a u m a i fost j l n p e Rivaro l ca re spunea , în fel, în t o a t e sonete le v o m reçu- „Vână toare" , , J o c d e f lăcăr i" , p r emia ţ i : d. Aug . Scr iban, Ovi-eubs t an ţ ă , că omulu i i -a fost noas t e deopot r ivă mărturii, doar „ImpUnire" , , ,Sonetul" „Cristal ' ' , diu F a p a d i m a , D. Iov — aceşt ia da tă l i be r t a t ea c a să ifacă c e v rea că pe i sa ju l este p r e c u m p ă n i t o r ,Har", „Po t i r a m a r " , ,Pegas", d in u r m ă p e n r u l u c r ă r i d e filolo-şi c h i a r s ă n u facă n imic c u fizic în p r i m u l ciclu, acen tu l fiind „Păre re" , „ T r e p t e " „Legende" , gie, cr i t ică şi l i t e ra tu ră . D. Mi r -t i m p u l s ă u d a r că n u t r e b u i e t o - pus acolo p e e lementu l d e p u r ă „Regăs i re" şi ; , Pa t i no r " Trecând cea Mateescu, t â n ă r u l nos t ru tuş i să... abuzeze d e aceas t ă 11- sensor ia l i ta te , pe când în cel u r - peste u n e l e p reocupă r i d e a u t o - gând tic |r ş i co labora tor , a |fost be r t a t e . mă to r , p r ive l i ş tea suf letească i n - biografie p r e a s t ă ru i toa re ale răsp lă t i t cu p remiu l „Elena ş i Gh.

Astfel , cu o nes t ingher i t ă b u n ă . t imă es te ma i frecventă. Ne este poetujfti d e a-şi p regă t i ţ i nu ta M. Vlasto", p e n t r u l u c r a r e a , ,Rea-c red in ţ ă n e vom s p u n e a d m i r a ţ i a foar te lesne să exempl i f icăm con- convenabi lă — tel qu'en lui même l i ta te şi e roa re " , şi î ncân t a r ea d e ci t i tor d e z i n t e r e - t r a su l a r ă t a t î n t r e ciclurile cărţ i i , — p e n t r u p o s t e r i t a t e , s u n t câ teva î n s e m n â n d aceste e v e n i m e n t e sa t a l sonete lor d in „împlinire", r ep roducând d in p r imul , sone - d.n g rupu l celor c i ta te p e care a e cu l tu ră c a r e n u p o t fi t r ecu te Car t ea a p a r e , p r i n t r ' o coincidenţă tu î„Hel las" co respunză to r in t en - le socotim p r i n t r e real izăr i le cele c u vede rea î n nici u n caz, ţ inem ca re n u ascunde nicio semnif ica- ţiei de poezie senzaţ ionis tă a l ă - mai i m p o r t a n t e ale poeziei şi l in i - să sub l in i em u n efor t ca re coin-ţ ie excepţ ională , la m a t u r i t a t e a t u r i d e sonetul „ T o a m n ă " d in bei româneş t i . Sonete ca „Pa t i - c i d e ou o rea l izare , vârs te i ş i a t a len tu lu i poe tu lu i . , ,Car tea tă r i i lor" , u n d e peisajul nor 1 ' , „Trep te" , „Heruv im" , „Vâ-Mal m u l t ca or icând c r e d e m că capă tă o in t imi t a t e şi o înf iorare n ă t o a r e " sau „Joc d e f lăcăr i" as- M A R I A FILOTTI. . . IN VITRINĂ este necesa r să se r e v i n ă a c u m c u adânc i ecour i l ăun t r i ce — deşi cund în s t r ic ta vers i f icaţ ie şi în a s u p r a opiniei ca re t i nde să s e n e d ă m s e ama că făcând astfel forma fixă a versur i lor , ca în t r ' o Binecuvântate sunt turneele defini t iveze în j udeca t ă cr i t ică r i scăm să in t roducem noi o notă scoică, un m u r m u r n e î n t r e r u p t teatrului din Sărindar în reţete an t i c ipa toa re şi va labi lă p e n t r u d e d idact ic ism, îngropând in t en - pe care - l auz im cu a l t a u z decât f inanciare si în întâmplări haz-toată evolu ţ ia u l t e r ioa ră a p o e - № poetu lu i care a r ă m a s la s im- cu cel obişnuit , — un m u r m u r tu lu l , opinie po t r iv i t c ă r e i a d. Ion P l a sugest ie . Le v o m ci ta totuşi с а г е e ş i melodie t ă c u t ă şi п з -PiUat e r a socotit şi încă m a i este, c a poezii, p r i n t r e cele m a i f ru- conteni tă m i ş c a r e l ăun t r ică , e t e r -ca u n pas te l i s t a g r e a b i ^ pl in d e m ' o a s e a l e căr ţ i i , s p e r â n d că ci t i - vescenţă a în ţe lesur i lor ca re se culoare , d a r a t â t : u n senzaţ ionis t to ru l va fi sensibi l la in te r io r i - in terferează p r in jocul d e r ă s f r â n -

S e p a r e to tuş i că j udeca t a c r i - zarea pe isa ju lu i în „Toamnă" , g e r i a l apa r en ţ e lo r concre te cu t lcă a con temporan i lo r n u este P r i n a d m i r a b i l a a r m o n i e a celui aluzii le ideale si ech iva len ţe le încă la c u r e n t cu evolu ţ ia d-lui d e 3 1 t re i lea vers : simbolice. Iată, ca un e x e m p l u

şi pen t ru „Car tea m ă r t u r i l o r ', u l ­

iii, c a r e îndulcesc deopotrivă vieaţa cea de toate zilele a ca­ravanei. (Este cunoscut faptul că

rescu şi o „grăd in i ţa de c i raci" ca re - i c ân t ă în strună financiară, şi pe cari îi adăposteşte într'un vagon-paturi de clasă nepre-cisă!).

într'o haltă, în miez de noapte, vagonul teatrului nu a fost garat după cerinţă, la rampă — ci tre­cut prin tot soiul de manevre ceferiste care au avut darul s'o trezească pe doamna Filatti — în acest turneu sub chipul Eli-sabetei, Regina Angliei. Natural că tot personalul vagonului se trezise. Directriţa, într'o somp­tuoasă robe de chambre, coboară între linii proptindu-se regal de un felinar dela macaz. Şi cu cu-noscutu-i verbalism, de data a-ceasta amplificat după cerinţa unui limbaj de „haltă", spune impiegatului :

—*»„Dar nu ştii cu cine ai d e ­a/ace, sclavule?" La. care omul C.F.R.-ului aruncă printre dinţi:

— ,,Mai tacă-ţi.J." Şi acum intervenţia impresa­

rului L. Teodorescu a aplanat conflictul c a r e ameninţa regali­tatea d-nei Filatti: — „Nenoroci -twie, ştii cine îţi vorbeşte?" Şi în continuare, drept răspuns umeri­lor r id ica ţ i în semn de dispreţ, ai impiegatului, ca un majordom anunţă din cadrul uşii vagonului: —• ,,Cu Eî isabeta , Regina An­gliei!"

D-na Filotti luă ţinuta de ri­goare...

Omul C.F.R.-ului, stingând fe­linarul, cântă nazal: — „Să- i fie

doamna Filotti are preferinţă ţărâna uşoară..." (N. N. A reginei pentru impresarul Lică Teodo- Elisăbeta!).

NOUI M E M R B I LA S. S. R.

Spre deosebire de ceilal ţ i ani , în c a r e a leger i le delà S. S. R. e r au în tovă răş i t e d e - u n „ t a p a j " care le făcea o publ ic i ta te spe­cială, anu l aces ta nouii m e m b r i a u fost a leş i p e tăcu te . Doa r câ­t eva no te d e z ia r şi r ev i s t ă a u a n u n ţ a t even imen tu l , ca p e - u n fapt d i v e r s oa recare . P r i n alege­rea de a n u l acesta , scr i i tor i i de va loare a u i n t r a t în breas lă , ia r pe l â n g ă ei şi alţ i i câ ţ iva . Or i ­cum, chemêfid î n t r e ei scr i i tor i ca Emil Bot ta , G h . Bănea , N. D Cocea, Aure l Mar in . G h e r g h i n e s -cu Vania , T r a i a n Chelar iu , L a -thn l s s Andreescu , I o n O jog — confraţ i i a u dovedi t încă oda tă că se cunosc şi se înţeleg.

Aleşii , au fost de a s t ă - d a t ă şi chemaţi . . .

P R E M I U L N A Ţ I O N A L DE L I T E R A T U R A

Adunându--se cel m a i d e f run­te r e p r e z e n t a n ţ i ai vieţii noas t re cu l tu ra le şi l i terare , d u p ă c u m p r e v ă d nouille s t a t u t e a l e Minis ­te ru lu i Cultelor şi Ar te lor , s'a dece rna t m a r e l e p r e m i u Naţ ional d e l i t e ra tu ră p e n t r u proză p e anu l în curs , p r e m i u care în an i i t r ecu ţ i a cinst i t ope ra unu i Oct. Goga, I o n Pil lâ t , etc. — adică a r ep rezen tan ţ i l a r celor m a i aleşi a i sp i r i tua l i tă ţ i româneş t i .

A n u l acesta, p remiu l s'a d e ­ce rna t pă r in t e lu i Gala Galac t i -on, acestui d is t ins scri i tor , d u ­bla t în acelaşi timip d e un î n v ă ­ţ a t d e m a r e ţ i nu tă in te lectuală . Opera l i t e ra ră a lui Gala Ga lac -t ion es te p e cât d e in teresantă , pe a t â t d e r a r ă Dela „Scrisori

că t r e Sinttorozo" la „Papucii lui

M a h m u d " u n fior d e mame a r t ă s t r ăba t e fiece r â n d a l aces tu i scri i tor. A r fi r i scant , în t r ' o m ă ­su ră oarecare , să d i scu tăm aici şi acum critic aceas tă operat p e n ­t rucă în t inderea şi adânc imea ei n u se pre tează unei însemnăr i fugare.

Ceeace se re levă insă d i n a-ceastă recentă p r emie re , es te faptu l că d u p ă des tu l d e m u l t e dibuiri (uneori regretabi le) s'a a juns la •un cr i te r iu ca re exclude orice compromis făcut cu „sent i ­men te l e " şi cu al te a m ă n u n t e mai pu ţ i n esenţ ia le dac i opera păr in te lu i Gala Galact ion este naţională, n u numa i r a p o r t a t ă la acest m a r e p remiu .

Şi aceasta e mai m u l t decât un simbol.

OBSTACOLUL.. .

Cunoscu tu l X Y Z 2 , m a l cunoscut ca beţ iv decâ t ca actor , e r a a ş ­t ep t a t S â m b ă t ă s e a r a l a spec ta ­col. Toa tă lumea» în cap cu regri-sorul e ra p e culmile d i speră r i i : orele e rau îna in t a t e şi ac toru l n u se ză rea p e nicăeri .

I n sfârşi t , p e la o r a nouă , ac -toirul a p a r e în culise b e a i mor i .

— Ce-i cu d u m n e a t a domnule? — Nimic. — Cum nimic? L a ora a s t a vii

d u m n e a t a la spectacol , c â n d ai o i n ' r a r e î n p r imu l t ab lou?

— Nu te 'nfuria, c ă - ţ l explilc. V e n e a m s p r e t e a t r u a c u m o e ră , în t r ' un t ax i . Când, deodată , p e s t r a d a I ancu Brezeanul, se r ă s ­toa rnă o că ru ţ ă ou u n buto i ou vin.

— Ei şi? — Cum >>ei şi? A t r e b u i i să m ă

cobor d in m a ş ' n ă şl s ă beau ob­stacolul!

Ion Pi l lâ t , dela a c e a r eve la ţ i e ca re a fost în ope ra d - sa l e apa r i ţ i a „Poeme-lor într'un vers" şi p â n ă la aceas tă cu legere d e cincizeci şi p a t r u d e sone te v ă z u t e ca u n s in­gur p o e m îmbe l şuga t d e roade l e

Măslini străvechi, munţi numai и т и 1 sonet din „împlinire", acela in t i tu la t , ,Pa t inor" oa r e a fost publ icat în tâ i în pag in i l e aces­tei revis te ch iar :

unei îndelungate experienţe lirice Şi pini în vânt sunt lira lui Лр-.do. şi omeneşti.

Lirismul este prin esenţă auto­biografie, confesiune, des-tăinuire prin expresie, care în poezie în­seamnă întrucâtva trădarea unui cuprins de simţire prin darea lui în vileag, prin exteriorizare. Dar cu unele sonete din „împlinire"

vo lum sau p o a t e că n ' a s imţ i t n e ­voia să o păs t r eze a l t c ândva . Nic iodată ca în u n e l e sone t e din „împlinire", pe care le vom arăta,

[stânci, şi colo Culcată: marea ca un cer mai

[clar. Orice atingi e rugă ori e dar,

Prin suflet înghieţat în nemurire Ca lacul sub sclipirile de ger,

Sau de preferi r.oloanele acele U n p a t i n 0 r , despoleind tăceri. Dormind la umbra crângului insCrie 'n zodii semnul său subţire,

[sfinţit, Bucolica talangă'n asfinţit in sticla siderală taie spire Şi mieii păşunând prin asfodele. Şi linii a lbe n inse de mister,

™ . ^ ' ^ e X ^ 0 r ™ ™ : . ^ , Vrei sarcofagul alb în flori de L n e t -al^maTlrlŞrl. in • [maci [neştire a v e m impres ia unei in t imi tă ţ i pe S a u s t e W n d r u m a

, n e ? U

care poe tu l n 'a m a i a t i n s -o in a l t r m n n ~ + „ » r i » J J - * i [moarte Nu-l văd din ţara lor încununaţi-,

Şi vântul viu în marmură încins? Acestui timp haotic şi barbar. Cum suie'n s imetr i i de constelaţ i i .

Dar mie dă-mi , deplin să mă [împaci, Cum creşte jar lucid pe alba cale,

mis te ru l poeziei, al ac tu lu i poet ic In rama ei de-argint fluid, departe, Desvăluind tăinuitor de clar însuşi n ' a fost e x p u s în l u m i n a O insu lă de-azur pe valul stins... Deschisul cerc al patinării sale. unei s i n t axe a cărei c l a r i t a t e d e (HELLAS) cleş tar s t răveziu p â n ă î n fund a p u t u t să înşe le p e c i t i to ru l l m e ş , TárzntZ luminiş de foi gălbuie asupra profunzimii poeziei p i l lâ t - îmbracă ulmii în odăjdii vechi. iene c a r e în t runeş te p len i tud inea Tăcerile din codru ies perechi, robus tă a unei sensor ia l i tă ţ i r e - ~ -cept ivă la toa te sol ici tăr i le Fir i i , cu gra ţ ia jocului s a v a n t a l unor infinite r ăs f rânger i î n t r e ogl in- In anotimp... Şi nalta mănăstire zile apa ren ţ e lo r sensor ia le şi e le Cu tâmplă aurită de lumini, în ţe lesur i lor . Acesta e şi sensu l Adună la icoane fagi senini a d â n c a l vo lumulu i „ împl in i r e " , Sub ceruri ruginii de patrafire. arcu i t a s u p r a lu i însuşi în t r 'o n e ­sfârş i tă r even i r e , inepuizabi lă ca In strana mea de umbră m'am sens să a legem, să ne ros t im p r e forţă d e suges t ie . Ciclur i le în care [oprit fe r in ţa se î m p a r t ce le cincizeci şi opt i e Şi liniştii cu evlavii mă'mpresoară, д™ s u ß e r a t aceasta я Ш п г я г о sonete : СаПеа pr ivel iş t i lor Car- Singurătăţi din veacul împietrit ^ oeoseWte n ^ ! tea tăriilor şi Cartea mărturiilor Г ö e o s e D i t a p . e -în t regesc ro tund i t a t ea p e r f e c « a Şi am zărit, sfioasă şi uşoară ™Г- ^Тс™£ГрТіеГ-semnificaţ iei p r o p u s e d e au tor , în Venind în sihlă la isvor ferit d_fu i l o n Piîîat care p r iv i r ea în a fa ră îmbe l şuga tă Să se cuminece, o căprioară. de fe lur imea sensibi lă a p r ive l i ş - (TOAMNA)

Vats I eut Nordica femee din fiordul sued Ou ochi rătăciţi în aurore boreale, Degetele pe clavir şi le plimbase, — i ed Leneş arcuit pe ierbi şi gemene cristale.

Nordica femee avea coapsele încinse De patimă^ în blănuri de ren — Insinuantă ,şopârlă se prelinse Dragostea'n. descompusul refren.

Mâwa fermii dm suedul fioird Căzuse, noapte polară, pe clape; In adâncuri de sânge, muribundul acord Linişti surpase : O, vino aproape...

C Â N T E C E NOUI

Comentarii mici

ROMEO DASCALESCU

Ca şi faimosul sone t malLar-m é - e a n a l „Lebedei", „ p a t i n o r " - u l d- lu i Ion Pi l lâ t este sone tu l a c e ­lei e x t r a o r d i n a r e şanse p e ca re o

Trezind prin silişti paşii mei ce n u m i m poezie. I n t r e e x t e n u a r e a [suie Şi r e v e r i a in tensă , œiraoter is t ice

poeziei m a l l a r m é - e n e şi în t r e l u ­cidi ta tea m â n d r ă a poe tu lu i r o ­mân , care p â n ă în jacu l cel mai abs t r ac t a l ideilor, 'păstrează g r a ­ţia formelor concre te ş i savoarea corporal i tă ţ i i , n u a r a v e a nic iun

3>,

M I H A I NICULESCU

Note româneşti CORDUN

se n u m e ş t e r o m a n u l t â n ă r u l u i şi t a l en t a tu lu i scr i i tor Eusebiu Camilar , c a r e v a a p a r e in c u r â n d în ed i tu ra „Funda ţ i i l o r Regale" .

P e n t r u toţ i cei car i a u u r m ă ­r i t scrisul Iui Eusebiu Camilar . apa r i ţ i a aces te i că r ţ i î n s e m n e a ­ză bucur i a a ş t ep tă r i i u n e i lec tur i deosebit de in te resan tă .

D. ALEX. NÄSORÄVANTJ

a făcut să apară de câteva zile, în colecţia „Muncă şi Lumi­nă", o carte cuprinzând note dintr'o călătorie făcută în Africa. Volumul se în t i tu lează P e u r m a paş i lor me i ; coperta, în culori, e datorită p ic toru lu i Fred . Micoş.

CAIUS U L P I U T Ă R Ă B O A N Ţ Ă

In e d i t u r a „Caragia le" , v» a-pa re î n c u r â n d „Aven tu r i l e lui Caius Ulpiu T ă r ă b o a n ţ ă " , a con­fratelui Virgi l lu Slâvescu, d i rec ­to ru l rev is te lor „ P ă c a l ă " şi „Epi­g rama" .

Volumul va c u p r i n d e o serie de schi ţe umoris t ice , comenta r i i g lumeţe a l e vieţi i a c tua l e făcute în in imi tabi lu l său dialect de j o ­via lul docent emer i t Ca ius Ulpiu Tărăboan ţă .

Car tea e p rezen t a t ă de domnu l N. Georgeccu-CocOf.

MIRCEA S T R E I N U L : P R Ă ­VĂLIA D I A V O L U L U I

După ultimul său roman D r a m a Casei Timoteu, care-a cunoscut un rar şi binemeritat succes de presă şi de librărie, Mircea Strei­nul a pus sub tiparul editurii „Gorjan" un roman de mari pro­porţii (va c u p r i n d e o mie de pa-ginit în două volume), intitulat P r ă v ă l i a d iavolulu i .

Cartea aceasta, scrisă de unul din puţinii cunoscători ai vieţii din Ţara fagilor, va fi o amplă frescă a Bucovinei dintre anii 1902-1940 şi ne va vorbi despre dragoste, moarte şi război, — de­p ă n a t e pe plaiurile româneşti ale celei mai de nord p rovinc i i a ţăr i i .

„ J E N N Y " de S I G R I D UNDSET

D u p ă categor icul succes p e ca re l -a ob ţ inu t r o m a n u l au toa ­rei no rveg iene in t i tu la t „ P r i m ă ­vara" , epuiza t în t re i ediţii , e-d i tu ra „Gor j an" v ine să prez in­te cet i tor i lor u n nou succes al m a r e i romanc ie re .

S impa t i a deosebi tă de c a r e s'a b u c u r a t p r i m a ei car te , ne face să p r e v e d e m că şi „ J e n n y " va î n s e m n a o i sbândă tot a tâ t de categorică.

Sub cerul îna l t al Italiei , o t r is tă şi i rea lă poves te d e iubire , lată s chema romanu lu i . D a r n u

e n u m a i a t â t a ; h a r u l lui Sigrid Undse t s t r ă b a t e v iu în fiece filă a căr ţ i i , i m p r i m â n d u - i fa rmecul şi g ra ţ i a a m a r ă a u n u i sfârşi t de ano t imp . J e n n y e o ca r te — da r şi o f igură ca r e nu v a pu tea fi u i ta tă .

T r a d u c e r e a d- lui George Cio-banu , în t r ' o c u r a t ă l imbă r o m â ­nească, c ins teş te deopo t r ivă pe edi tor şi pe t r aducă to r , înscr i in -d u - s e în t r e cele m a i de p r e ţ rea l izăr i din acest d o m e n i u a t â t de ingrat .

T H . M A R T I N E S C U -ASÄU ŞI G. MAORIN: T I M P U L L I B E R AL M U N C I T O R U L U I

Domnii Th. Martinescu-Asău şi George Macr in au scos de curând o interesantă carte cu titlul de mai sus, în care autor i i , d u p ă s tudi i amănunţite asupra i ns t i -tuţilor „Dopo lavoro" din Italia şi ,,Kraft durch Freude" germa­nă, au alcătuit un fel de vade­mecum al muncitorului român.

Dacă autorii s'au folosit de or­ganizaţiile străine pe teren docu­mentar, a tunc i cdnd a fost vorba să sugereze apl icăr i le cele m a i n imer i t e la noi, ei au ştiut să ţină seama de o serie de date specific româneşti, fără de care lucrarea n'ar fi reuş i t să d e p ă ­şească informaţia.

Statisticile întocmite de „Mun­că şi Lumină", publicate în acest volum şi bogata serie de fotogra­fii ce se adaugă t ex tu lu i , măresc interesul cu care e cercetată lu­crarea de faţă.

nmavara singura S'a oprit tăcerea grasă ca o iască Singură ipe Лішса vremii ca să mască... Fulgul din aripa muguritei mlade a sburat şi cade... pentru cine cade?...

Fata albă — adie — fldut pentru doină — gustul leşietic — amărui de moină ; cutele-i din smirnă greu de violete, îmbibate'n somnul gârlelor încete,

flutura pe lângă inimă şi zile ca pe lângă ge»amuri albe de azile : — Umbră ce te doare, tot se mai întoarce — firul crisalidei gemene se toarce...

ION DOBU

S/hscripfie pe un samovar rusesc

Ce mână te-a făcut rotund, ca sânul Rusoaicelor din Nijni-Novgorod, Şi ţi-a -'incrustait desene în argint,

— Siberiene scene din pohod ?

In ce salon petensiburghez, ai fost podoabă De adunai pe ofiţerii Ţarului, la ceai Cu Doamnele, cu părul cum e Volga Şi ochii-albaştri : Stepe de emai ?

Ce buze calde ţi-au sorbit licoarea ? Ce prinţi, sau ce contese de pe Don Au coborît în jurul tău, în seri de iarnă Din troicile cu clinchet monoton?

Când din Crimeea, vine primăvara Sau când pe Newa, sloiurile corg, Ai aşteptat în clocot musafirii In ceasul triat al sfântului amurg:

Sau când învolburate ierni siberiene Pulverizau pe străzi omătuu fin, Ai ascultat cum se vorbea în taină Despre acelaş mistic Rasputin.

Acuma, când aromele-ţi sunt mucezi Şi când oocleaila-i un arhipelag, In locul ceaiului mongol, doar amintirea Stă 'mbălsămată ca'ntr'un sarcofag.

ION L A R I A N P O S T O L A C H E

lnc\hipuiţi-vă că vă aflaţi în redacţia unei reviste literare şi că de dpuâ-trei ori pe săptă­mână poşta lasă pe masa de lucru câte un pacheţel făcut cu îngrijire şi legat cu o sfoară subfire. La început, nu prea ştii ce să crezi, îl iei, U întorci pe toate feţele, fără să-ţi dai seama dacă e' o glumă sau dacă intr'adevăr conţinutul său te priveşte personal. II desfaci cu băgare de seamă şi în clipa în care hârtiile se diau la oparte, ai uimirea de a constata că mi-cult colet conţine un volumaş de poezii. O nouă tipăritură, venită de cele mai multe ori din provimeie, având încă pe copertă umezeala cerreeüi şi purtând între file, oa pe o pe­cete, câteva /rânduri migălite cu cerneală.

Aceasta e surpriza. Noul vo­lumaş de poezii se află acuma în faţa ta, aşteptându-te să vii, să-l străbaţi pe'ndelete, în timp ce tu te gândeşti că peste o zi sau două altul va veni să-şi aşeze peste el greutatea în raft, acoperind în felul a-cesta — şi la propriu şi la fi­gurtat — o truda p e care tu în­suţi o cunoşti destul de bine, şi care ar trebui să aibe o cu totul altă soartă...

Dar nu ştiu dece cele mai multe din" aceste cărţulii sunt supuse judecăţii clipei, care e drept că s'ar putea de multe ori să greşească, dar care vine atrasă de însuşi faptul prezen­ţei materiale a b r o ş u r i i . S u n t c o n c l u z i i care se trag aproape singure.

* #

O carte oatre nu e ca toate celelalte, e volumul de strofe el d-lui Atamasie Dună, înti­tulat „Pagini albastre" şi tipă­rit pe-o hârtie de coloare iden­tică cu titlul. Asta n'ar avea nici o importanţă, deoarece noi am fi cei diittăi care am aler­ga să căutăm o logică a acestea lirice extravaganţe. D. Dună e însă un poet care nu se dă bă­tut cu una cu două. După ce, m anid 1941 a tipărit întâiul volum al culegerii sale colora­te, iată că anul aceştia ne adu­ce prezenţa la fel de albastră a unui al doilea volum, promi-ţându-ne chiar şi pe-al treilea, pentru o dată foœrze apropiată. Nu putem spume în nici un caz că „efortul" d-lui A. Dună nu este înduioşător, dar ni se pare că asta nu ajunge. Am căutat să cetim paginile albastre tipă­rite cu o cerneală albă (care, în treacăt fie zis zrebuesc ţinu­te la lumină într'un chip cu totul special spre a putea fi cetite) dar nu ne-am ales cu mare lucru. Adică nu ne-am ales cu nimic. D-l A. Dună scrie versuri. D-l A. Dună le а-dună şi le tipăreşte apoi în două volume cu pagini albas­tre, oferindu-le eternităţii cu o convingere şi o desinvoltură care, trebue să mărturisim, me­ritau o vocaţie ceva mai feri­cită. Căci. aşa cum se află, nu înseamnă nimic.

Din Timişoara, poetul Do­rian Grozdan a tnimis cel de-al treilea volum de versuri. II cu­noşteam mai de mvSlt încă pe poet, ca pe-un cântăreţ îndră­git de locurile natale ale Ba­natului său drag şi iată că şi aceste „Porţi închise" vin să ne aducă aer nou depe „Bâr-zava lui dragă". Dorian Groz­dan e un poet al pământului, care a scris poezii ce se cuvin a fi citate în antologiile regio­nale ale provinciei sale. Versul său este cea mai bună tălmă­cire a unei părţi de ţară care se vrea „fruncea" şi care ne-a dat destui cântăreţi, despre cari, cu alte prilejuri aim ţinut să spunem un cuvânt sau două. Ceeace i-am cere însă noi, şi ceeace nu credem să i-ar pu­tea strica, este o oarecare in­nenire — o privire aruncată pu­ţin dincolo de aceste limite geografice pe care şi le-a im­pus, dincolo de zările pe care le cunoşteam acuma şi poate că tocmai din cântecul său.

*

Poetul Teofil Ltom e o (aorte veche cunoştinţă a noa­stră şi de bună seamă şi a ce­titorilor, încă din 1932-33, sau poate chiar cu un an doi mai de vreme, când la Cernăuţi fierbea un entuziasm Шегш rar tniâlnit până atunci, dânsul redacta foiţe literare, tipărea primul său volum de poezii şi era un poet. De-atunci au tre­cut însă destui ami şi iată că acuma d-l Teofil Lianu a tipă­rit — şi tot la Cernăuţi —„Car­tea stihurilor", care pare a fi printre cele dintâiu culegeri de versuri apărute acolo după re-alipirea Bucovinei de Nord. DÀ Lianu ni se arată acelaşi poet pe care-l cunoaştem din 1932 sau încă şi mai de vreme, dovedind aceeaşi cursiiMate, aceeaşi atmosferă, aceeaşi pre­ocupare, acelaş vocabular — într'un cuvânt, menţinănd/u-se într'un climat liric ce-i apar­ţine. Efortul acesta se cere sub­liniat şi nu vedem cine d fă-cut-o. *

Urmând seria acestor „co­mentarii mici", ne vom mai opri din când- în când asupra nouilor culegeri de versuri, nu spre a face ,jcronică literară", ci spre a fi tălmăcitorii unor realităţi ce ne sunt atât de a-proape !

ŞTEFAN BACIU N. B. — Manuscrisele se tri­

mit la redacţie, menţionându-se pe p\Ac: pentru Ştefan Ba-ciu şi răspunmrile: I. Mod., V. P. Nect, Petre'Dtr., Anton P., Іоап Crac, C. ;C. Mih., D. Log., C. Mareş, Val. Guar., Al. D. Mus., Cosrnin P., L. Tr i l , G-Tăcu, Georg. T. Val., V. R. Moc, Lia S., Malnichi M.: Nu ! Nie. Coaw. P., L. C, A l S. Jeb., Pan Car., Arist. St., Radu Căi., D. Tab., Othimair : АШІе. M. Маѵ., Pavel I. Şt., Aurel D., Şt. A. D., Em. Flrs., I. I, Vint.: Da.

6 UNIVERSUL LITERAR 6 IUN.E 1942

Pitorescul suburbiilor Capitalei noastre născut din contraste, rezultate nu numai din tendinţele occi­dentale care încă nu au înlăturat ceeace făcea odi­nioară farmecul arhaic al cetăţii lui Bucur, a fost şi este încă exploatat. Exploatat în literatură, în pictură şi în conversaţiile de cafenea, afişat cu ostentaţie în întâmplările mărunte ale vieţii citadine (vezi la orele de aglomeraţie, scenele de pomină din tramvaie). Pi­torescul acesta frământat din nepăsare orientală, înţe­lepciune ţărănească şi obrăznicie orăşeană, spoit la suprafaţă cu semicultură, pigmentată de expresii ra­dicale, nu se desminte niciodată şi subsista într'o formă sau alta în toate manifestările, delà cele mai grave la cele mai hilare, la anumiţi locuitori ai acestei urbe, uneori natural şi firesc, cu farmecul şi dezin­voltura spontaneităţii, altădată mascat, ascuns cu în­grijire şi teamă sub maniere de împrumut, trădân-du-se printr'o intonaţie, un gest, o expresie.

Sursă nesecată, cetăţenii aceştia formează piatra de încercare a umoristului — şi cât de puţin delà Ca­ragiale încoace a reuşit să eviite şarjarea, diformarea, deci artificializarea — deşi tipurile caragialeşti mult comentate şi mult disecate nu sunt decât crâmpee smulse viguros din realitate, conturate şi stilizate numai atât cât trebuie spre a avea „acel ceva" care trebue în literatură să delimiteze tărâmul imagi­narului de cel al realului spre a îngădui creaţia.

T I P U R I D E E R L . . T I P U R I D E A Z I . . .

Aceste tipuri sunt uneori şi nu rar, depăşite de realitate, întunecate, strivite de necunoscuţi întâlniţi la colt o e stradă, prin fumul berăriilor, în promisoui-t a t e a tramvaiului sau la mesele cafenelelor. Şi astfel se poate întâmpla ca „Cetăţeanul turmentat", sau Caiţavencu să pornească şi să fie anihilat de perfor­manţele verbale ale .taxatorului din tramvai sau de acrobaţiile fonetice şi linguistice ale garsonului.

Tipuri de toate zilele, oameni cari nu atrag nimă­nui atenţia, dar oare sunt totuşi adevărate sinteze de tipuri specifice. Dar un străin mai mult sau mai puţin sceptic, oare citind pe Caragiale i-ar caracteriza ti­purile drept caricaturi mult şarjate, celuia oare s'ar întreba, unde este caricaturalul acestuia şl ce născo­ciri sunt tipurile dâmboviţene, nu i-am recomanda decât un mijloc foarte simplu de documentare: să-şi aleagă o zi din an, de preferat o zi de vară, când oltenii cu cobiliţele în spinare îşi strigă zarzavaturile pe- uliţă, când pe la colţuri ţigăncile arămia îţi oferă

oui înr^ajiuJi

— Delà eroii lui Caragiale la cei ai lui Cehov — d e P A U L I . D A N I E L

STRATEGUL Tot comentator este tânărul cu plete, nebărbierit,

cu aer serafic, priviri lunatece şi obrazul aprins de ftizie, spaima cunoscuţilor, mai periculos decât un creditor: are buzunarele veşnic pline cu manuscrise pe care profitând de o cât de vagă cunoştinţă, te opreşte oriunde, oricând, să ţi le citească, cu aerul de senior feudal, acordând favoruri. Şi tot din seria comentatorilor face parte această plagă a epocei noa­stre războinice: strategul de cafenea, recrutat atât de deseori în atât de paşnica categorie a pensiona­rilor. Insul nostru, odată cu timpul liber şi cu pen­sioara care îi îngăduie să trăiască liniştit şi fără preo­cupări, şi-a descoperit îndelung refulate veleităţi răz­boinice. In calitate de cititor minuţios al tuturor co-tidianelor, a câştigat cunoştinţe strategice şi geogra­fice suficiente pentru a-şi putea permite să dea sfa­turi utile comandanţilor, să le puie în vedere greşe­lile de tactică pe care le comit şi să le acorde, bine­voitor, sfaturi pentru îndreptarea situaţiei, cu condi­ţia să se grăbească să le urmeze înainte de a fi prea târziu.

CREATORII Din seria „creatorilor", face parte însă inventatorul

necunoscut şi nerăsplătit al vreuneia din acele ne­numărate sisteme practice şi rapide, oare complică până la exasperare — sub pretext de simplificare — viaţa omului modern. Sau descoperitorul vreunui nou explosibil a cărui întrebuinţare ar influenţa conside­rabil mersul războiului. Clasa comentatorilor este strălucit ilustrată de acel „Mitică" de pe stradă care nu este o creaţie artificială, ci un exponent al clasei comentatorilor.

Mitică n'are vârstă, el nu aparţine numai unei clase sociale. Are între 20—80 ani, şi poate fi sau este pe rând burtă-verde sau milionar, ruinat sau parvenit. Profesiunea lui unaniim recunoscută este cea de co­mentator. Dar fie că face „foame" sau se plimbă în limuzină, mahalagiu sau parvenit, Mitică este, iară a avea alte păreri decât cele imediiat impuse de îm­prejurări, sau de epocă, exponentul unui spirit sa­vuros.

O LUME APARTE : MAHALAUA O analizare mai amănunţită ar putea găsi şi explica

şi componentele şi rădăcinile umorului sau, fără insă

teşite ziarul şi discută ou opinii variabile după inter­locutori, — politică. Acest cetăţean cumsecade îşi vegetează liniştit viaţa, nu se îmbată decât când nu are încotro, joacă biliard cu amicii, are opinii personale ea orice om şi ca orilce buciureştean şi mai ales are o calitate incontestabilă şi de Invidiat, e amuzant fără să o dorească, interesant tocmai prin mediocritatea lui, inteligent fără să caute şi spiritual fără să vrea.

D O M N U L D I N B E R Ă R I E . . .

iîroul pe care Încercăm sà-1 prezentăm astăzi, este unul din acele personagii cari merită sa stea cu cinste în paginile oricărui roman bun.

Dar întocmai ca şi acele admirabile peisagii cari nu şi-au găsit încă pictorul ca să le zugră­vească, asemenea nici personagiul de care ne o-cupăm n 'a întâlnit încă autorul care să-l prindă, să-l imortalizeze in paginile unei cărţi.

Şi aceasta nu din pricină că eroul nostru e prea- . , complex, ci fiindcă e prea... cos t i s i to r .

Ca şi un model de profesie care îşi cunoaşte în­suşirile pe care caută să şi le valorifice, omul nos­tru nu se lasă mai prej os şi caută Ш fiecare cu vânt, fiecare întâmplare, fiecare sfat pe care 1э rosteşte să fie răsplătite, nu cu bani, cu bani grei, ci cu o halbă, un pahar cu vin, cu un chei...

Intri, de pildă, într'o berărie şi negăsind un loc, îl găseşti pe ei la o masă, sorbind, încet, ca pe o băutură scumpă sau ca pe o doctorie, dintr'un ţap cu bere.

— Mă rog matale, dacă vrei poţi lua un scaun la masa mea, te invită el, neştiind că atât aş­tepta...

Tocmai aşteptam un prieten şi văd că nu vine... Ehei ! Aşa-s amicii...

D-ta, om de treabă şi necunoscător al suflete­lor semenilor, nu bănueşti poate că amicul pe care îl aştepta евчі chiar d-ta în persoană.

— Chelner ! bate el în masă cu autoritatea de care se bucură în local! Chelner, adă o halbă pen­tru domnul...

— Ţap să v'aduc... N'am halbă... — Nu se poate. Halbă am zis, du-te la patron

e u sunt... D a r să lăsăm fleacurile ; mai bei o bere? Chelner m a i adă două... Dar fără guler... Spune-1 că-i pentru domnul... iţulescu...

Când numărul halbelor s'a ridcat, amicul... iţulescu, începe să fie niţel nervos.

— D o m ' l e ce ţ i -e ş i c u f e m e i l e •' Iţi dai randez-v o u s , le aştepţi, ş i până la urmă stai-stai şi nu vin...

— Păi, ziceai că aştepţi un amic ! ii răspunzi c u familiaritate...

— E i lasă, aia... Asta-i altă căciulă... J Amicul trebuia să vină la ora 4, iar femeia la 6 şi acum p o f t i m e c e a s u l o p t trecute...

— Ascultă, mai iei o bere ? te îndeamnă el. Asta-i t ra ta ţ ia mea, subliniază el, făcandu-te atent, că tot ce s'a băut până acum te priveşte oersonal.

— E cam mult... Nu mai pot... Fără nici o gus­tare, ştii, nu merge.

— Bună idee ! De ce n 'ai spus, frate, mai de vreme ? Ia, ascultă băete, adă-ne Intaiu nişte

ciuperci la grătar, pe urmă o scrumbie, apoi i'ă-ne nişte cârnaţi , dar ştii, de ăia de care Îmi f a d mie, şi la urmă puţină brânză... Şi privindu-te pe sub ochi, te întreabă : dar nu eşti de părere să bem vin?... Ş t i i ! se strâmbă, berea e bună ca aperi­tiv... Dar la masă, orişicât, cred că nu face...

— Bine... Dacă zici d-ta... Văd că te pricepi mai bine...

— Brava ! Ai început să mă cunoşti ! Ehei ! Păcat că nu m'ai cunoscut acum 10 ani... Oe moşie, ce cai de curse, ce v i i , ce vinuri... Hm ! Le-am dat la prieteni...

— La prieteni... — Da, la prieteni. Ce te miri ?... Eu aşa sunt.

C u m văd că unui amic i-a rămas inima la un l u c r u , a r â v n i t , î l î n t r e b : î ţ i p l a c e ?

— îmi place. — I ţ i p l a c e ? A t u n c i a l t ă u s ă f i e . . . P ă i e u s u n t

boer... în t r 'o zi vine la mine la vie un necunoscut ş i mă întreabă :

— A cui e via asta dom'le ? — Iţi place ? îl întreb. ••> — C u m n u - . . C e m a i v i e !

Şi i-am dat-o. — Bine, dar asta e o nebunie... E o scranteală...

i t t .

buchetele, când mesele berăriilor şi restaurantelor năpădesc trotoarele.

S'o pornească de dimineaţă la ora când lumea iese la tramvaie, să colinde străzi, bodegi, berării, restau­rante şi cinematografe de periferie; când se va în­toarce acasă, va şti, dacă are cât de puţin spirit de observaţie, ce este specificul mahalagiilor oraşului. Dacă are puţină şansă, nu se poate să nu întâlnească cel puţin o duzină de tipuri oare transplantate şi adaptate la climatul sufletesc al slavului, ar face mân­dria unui Cehov. In afară de inevitabilii şi nenumă­raţii taxatori, watmani, picoli, mahalagii şi mar­deiaşi, tipuri caracteristice dar flotante, fauna amin­tită se poate împărţi în două mari categorii: cei cari acţionează şi cei care comentează, dar la o mai atentă examinare, observi că acei care reacţionează nu sunt, în afară de faptul că sunt numeric foarte reduşi, decât nişte intruşi, instrumente întâmplătoare, cel mai ade­seori străini de atmosferă. Căci bucureşteanul care ne interesează ca reprezentant al unei mentaliltăţi şi al unui climat aparte este prin esenţă comentator.

Corul antic din vechile tragedii greceşti ar putea invidia diversitatea şi ingeniozitatea acestor câţiva comentatori cari circulă pe străzi. Şi prin legi comen­tarii se găsesc, slavă Domnului, destule. Mai ales în ziua de azi cu evenimente zilnice şi catastrofe uni­versale. Au existat şi în trecut, şi dacă nu ar fi existat s'ar fi creiat, anume pentu ei. Şi sub o formă sau alta, bucureşteanul a comentat şi comen­tează. Comentator este boemul legendar dar autentic oare cutreeră cafenea după cafenea in căutarea unui cunoscut care să-i plătească şvarţul, care distruge şi neagă tat ce s'a scris delà începutul lumii până la el, care poartă în cap planul a cel puţin douăzeci de ro­mane, menite să revolte întreaga literatură, din care nu va scrie niciodată un rând.

a-1 reprezenta şi reda întreg şi viu. Mahalaua nu se poate încadra în specificul bucu-

reştean, tocmai fiindcă este o lume aparte, fără con­tingenţe eu oraşul, fremătând de seva unei vieţi pline şi ciudate dar aparte. Dincolo de barieră începe altă viaţă şi o altă lume. Trăiesc alţi oameni. Deaceea mahalagiul este un tip aparte şi de sine stătător; el nu este bueureştean, după cum nu este niciunul din mulţimea pestriţă care contribuie la nota personală a oraşului, fără să se încadreze în ea. Supus şi el schim­bărilor inerente, Mitică a evoluat dar nu s'a schimbat. Evoluţia lui s'a văzut în suprafaţă, dar tot ce este esenţial şi unic în structura lui, a rămas neatins. In fond, ' principala virtute a lui constă în însuşiri de cameleon. îşi schimbă culoarea, aspectul, vârsta, si­tuaţia, meseria după epoci şi împrejurări. Câteodată, imitând soarele, se eclipsează total sau parţial. Dar niciodată nu piere şi nici o epocă şi nici un eveniment nu-i pot ştirbi sau înfrânge miraculoasa şi veşnic triumfânda vitalitate. Şi nu este citadin în tot cu­prinsul cetăţii între Mandravela şi Dealul Spirei, între Dămăroaia şi 13 Septembrie în oare să nu dea semne de viaţă cu un prilej sau altul ceva din Mitică, înfrângând toate legile spiritului şi culturii, toate adausurile occidentalismului şi toate convenţiile im­portate, Mitică realitate biologică izbucneşte şi triumfă.

Rând pe rând: poet neînţeles, romancier ratat, poli­tician în căutare de partizani, demagog umflat, ora­tor sforăitor, actor cancanier, inventator ignorat sau strateg de cafenea: Mitică înfloreşte şl prosperă. Şi mai este un tip: încoronarea lui Mitică, deşi am ne­glijat-o, deşi este cea mai frecventă şi cea mai ome­nească: Mitică tată de familie bonom şl cumsecade, funcţionar modest sau mic negustor, care-şi duce Du­minica nevasta şi droaia de copii la cinematograf sau la berărie, care udă flori şi cultivă ridichi, care ci-

şi spune-i că e pentru domnul... iţulescu... Ai în­ţeles ? Dar repede...

— Dar, nu vă deranjaţi... dacă nu are halbă, beau şi cu ţapul... Pe căldura asta, intervii d-ta jenat şi obligat de a tâ ta atenţie din partea necu­noscutului... *

— Te-oi fi mulţumind d-ta, nu zic, şi cu ţapul, dar nu se poate. Cine stă la masa mea trebuie cinstit cum se cuvine... Păi, eu am făcut aici un zid, dom'le de când be&u aici... înţelegi ? Un zid Întreg...

— Aşa ? N'am ştiut... Ei bine, atunci aveţi drep­tate să protestaţi... Suneţi ca la dv. acasă, răs-p înzi ştergându-te de sudoare, în aşteptarea hal­bei care nu mai vine...

— Şi dacă o mai ţine căldura asta, tot aşa, să stii delà mine, că până la toamnă îi mai ridic ne­gustorului un zid... Ce, te miră ? Nu-ţi vine, poate să creai ?

— Ba da, răspunzi din ce în ce mai nedumerit, privind la pereţii localului care sunt complecţi şi destul de rezistenţi. Dar, însfârşit, halba mult aş­teptată vine şi cu ea şi cea a vecinului de masă, care deşi n'a comandat-o, chelnerul a subînţe­les-o...

— Sunteţi arhitect? întrebi după cë ai sorbit până in fund halba de bere...

— Eu ? răspunde el mirat. Ce te face să-ţi în­chipui asta ?

— Păi, nu spuneaţi că aţi făcut un zid şi că aveţi de gând...

— Hm ! face el râzând apoi în hohote. Dar ştii că eşti bine... Hh, ha, ha... Bin P frate, dar eşti nostim de tot... Eşti plin de haz... Asta ai înţeles d-ta? Amice, asta am spus-o, aşa, la figurat... Am vorbit literar... Nu, dom'le, eu am altă meserie,

Iar tâ-mă că ţi-o spun... Dar să danteşti primului venit care-ţi apare în faţă, case, vii, moşii, ceasor­nice, nu-i treabă de om sdravăn...

— De ce sunt nebun dom'le ? Dacă îi place cuiva un lucru, dacă îşi face un ideal din a-l avea, să nu-i îndeplineşti dorinţa ? Uite, dacă d-ta vrei, de pildă, să guşii din scrumbia asta, eu să te las să pofteşti şi să nu-ţi dau ?

— Bine, dar nu-i tot una... — Cum nu-i tot una?. . . E un exemplu mal mic... — Păi dacă te apuci şi îţi împărţi averea ago­

nisită amicilor, rudelor, femeilor... — De ce să n'o dau dacă plătesc ? — Cum plătesc ? — Păi simplu. Eu îi dau casa, el îmi dă golo-

gănaşii care o merită... — Aşa ? — Păi, cum altfel ? Pe de gratis ? D a r nostim

mai eşti, dom'le... Cum credeai d-ta că fac danii de astea... fără bani ? Păi atunci ce fel de misit sunt ? Muream de foame în 30 de ani de când fac meseria asta... Hm ! E 10 jumăta te ! Dacă până la 11 nu vine amicul, mă duc acasă. Nu mai pot să-l aştept. Se face târziu...

— Care amic ? — Cum care ? Cel delà 10 jumătate. . . Unde să-i

aştept ? In staţ ia de tramvai ? La cinematograf, ca femeile ? Eu sunt om serios dom'le, nu mă cu­noşti... Şi punându-şi pălăria pe cap, zice :

— Chelner ! Ia vino repede şi fă p la ta la dom­nul ! Dar fă-i şi reducere, spune la cassă, că a fost... cu d. ...iţulescu la 'masă...

Şi misitul dispare pe uşe, boscorodind şi ui tân-tându-se din nou la ceas :

— Hm ! Mai am vreme să dau o raită şi pela „Mircea". Până se retrag tramvaele, tocmai bine...

Mulţi savanţi s'au întrebat, şţ, pe drept cu­vânt: Ce face pământul? Cu ce se ocupă? Cane este idea­lul şi scopul său pe lume?

Tututror a-cestor frămân­tări, le vom răspunde cu u-Şiirinţă noi, arând In urmă ani de studii speciale în această direcţie:

Ocupaţia de căpetenie a pă­mântiului este actualmente să se învârtească in jurai axei Nord-Sud şi se pare că se a-muză destul de bine.

Distractiv pentru um atent şi răbdător observator, va fi momemtui ia către pământul, ameţind, o să fie obligat să ee învârtească în sens invers câteva miliarde de ani, ca să-şi recapete echilibrul. A-

- Despre pământ în continuare

să

ce

cest fapt o să se totâmple de­sigur fără preaviz. Vă închi­puiţi ce perturbaţie sj ce con­sternare o să producă acea­stă schimbare de sens. Ziua o să devină noapte şi invers. Oamenii «r să se scoale noap­tea,, crezând că e zi, şi doarmă ziua, iar luna o lumineze ziua, în timp noaptea va fi o lumină gro zav de incomodă!

Cu timpul se va mai m-tâmpla ceva: pământul o să se blazeze şi naivul joc de azi o sä-O pMctfeeaseă ШЬгЪШі, încât o să Inioeajpă să se în­vârtească foarte încet, ori numai din când în când. A-tunci ziua va avea poate lun­gimea unui an din zilele noa­stre, adică din 365 zile, exc. anii bisecţi.

Atunci, ziua de 24 de ore va rămâne doar o bizară curiozi­tate istorică.

Vedeţi dar, iubiţi cititori, ce peste trei-<patru mii de ani, de lucruri cari azi vă par ne- copiilor voştri, ou un succes

«însemnate, veţi putea povesti yaramtat.

PRIMELE VIEŢUITOARE FOSILELE VIITOARE. RAŢIONALIZAREA LOR

P ă m â n t u l « o s t r u e s t e f o a r t e p ă a r t t o t , de u n d e şi marea ma-v e e h i i : el s ' a n u p t d i n s o a r e la x i m ă : „Штіс n o u sulb s o a r e " ,

u n m o m e n t d a t , foarte î n d e - La î n c e p u t , e r a u n j r h e n w t o c

de flăcări foarte fierbinte. Tempera tura era aşa de ridi­cată, încât nici oamenii din colonii), obişnuiţi cu climele calde, nu puteau să trăiască, fapt pentru care nici nu se născuseră încă. Pe scurt, in acele tampuri, nu era mici ur­mă de viaţă, de unde putem deduce că lumea trebue să se fi plictisit îngrozitor. Singu­rele mărturii ale acelor tim­puri sunt nişte biete racii, care se găsesc în Canada pe toate drumurile şi care se numesc, din acest motiv, pe lângă al­tele pe care le trecem sub tă­cere, roci azoice. Ceeace este însă direct supărător, este că in aceste timpuri, pe lângă /aptul că nu exista nici un fel de viaţă, nu ni s'au pre­parat nici câteva fosile, care să mai aducă puţină variaţie în existenţa cercetătorilor ar­heologi de astăzi, specializaţi în roci azoice.

Autorul acestei cărţi a cu­noscut un bătrîn savant spe­cializat în azoic şi care era neurastenic de patruzeci şi cinci de ani, fără nüci o posi­bilitate de vindecare. Pe vre­muri, bietul om începuse un vast studiu pe oare Sil proec-tase în douăzeci de volume. Pe coperta primului volum serfoeise: ,,MăTituirii de viaţă din rocile azoice". Sărmanul,

t e l e sale roci azoice nu-i dă­dură nicio satisfacţie. Patru­zeci şi cinci d e ani cut iee;ă rocile canadiene, fără să gă­sească măcar fosilla um ui pu­rice, ca îin cele diin urmă, dez­gustat de arheologie, să se re­tragă la ţară şd să se apuce de traforaj.

De atunci nici un savant nu s e mai ocupă d e aceste tim-

cânid îşi alesese această spe-cialDiitate, o făcuse cu inima uşoară,, fără să bănuiască o clipă că existenţa sa va fi aHta decât cea a colegilor săi specializaţi în arheozoic ori proterozoic. Dar, vai, ingra-

Puri incomode, şi care nu pot da măcar prilejul unei comu­nicări la Academie, fapt, se pare, foarte supărător în ca­riera unui savant ambiţios.

G E O R G E V O I N E S C U

UI Bimtr&r eoafona aprobări! dir, Q*l« P. T. T. №. 24414-331