Macovei Andrei-Claudiu - Atestat Profesional ate

Motto:* Contabilitatea este exercitiul etern al mintii fara de care lumea nu ar fi

putut evolua.

*Contabilitatea este judecatorul nepartinitor al trecutului si consilier

indispensabil al viitorului.

CUPRINS

I.Noţiuni generale privind creanţele şi datoriile

II.Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii

III.Concluzii

IV. Bibliografie

V. Studiu de caz

ARGUMENT

În perioada actuală, profesionistul contabil se confruntă cu o serie de incertitudini în

ceea ce priveste rolul său în cadrul organizaţiei. Dacă până acum el a fost vazut că un element

indispensabil al bunei desfaşurări a activităţii economice, multitudinea programelor

informatice de contabilitate a căror operare nu necesită cunostinţe de specialitate, par a

pericicla poziţia sa în cadrul întreprinderii. Atunci când complexitatea operaţiunilor financiar-

contabile nu poate fi pusă în formule matematice exaustive, decizia profesionistului contabil

face diferenţa dintre ordine şi dezordine informaţionala. Mai mult decât atât, multitudinea de

cifre şi indicatori rămâne inutilă în lipsa interpretării corecte, ce poate fi efectuată doar de un

specialist în domeniul financiar-contabil.

Pregătirea continuă reprezintă condiţia primordială a specialistului în contabilitate, care

trebuie să se adapteze la realitatile economice, sociale şi legislative, pentru a-şi îndeplini cu

adevarat sarcinile ce decurg din această profesie.

În continuare voi prezenta o mica parte din cunoştintele unui contabil: ”Contabilitatea

decontărilor cu furnizorii şi clientii” .Am ales această temă deoarece este foarte complexă şi

foarte folositoare, deoarece este important ca o persoană să deţină cunoştinţe despre relaţiile

ce au loc între furnizori şi clienţi. De aceea sper ca mă va ajuta în viitor.

COMPETENŢE VIZATE Lucrarea se aplică unităţii de competenţă UC 16 CONTABILITATEA EVENIMENTELOR ŞI TRANZACŢIILOR, având ca competenţe individuale:C1 utilizarea planului de conturi pentru înregistrarea evenimentelor şi tranzacţiilor,C2 înregistrarea evenimentelor şi tranzacţiilor,C3 completarea registrelor contabile.

Alte unităţi de competenţă aplicate sunt:

UC2 Gândirea critică şi rezolvarea de problemeUC4 Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiilorUC5 Comunicarea

UC6 Dezvoltarea carierei profesionaleUC7 Procesarea datelor numericeUC17 Realizarea situaţiilor financiare

Cap.I. Noţiuni generale privind creanţele şi datoriile în relaţiile cu furnizorii şi clienţii

Noţiunile de creanţe şi datorii apar în contabilitate datorită relaţiilor pe care unitatea

le are cu terţii. Terţii pot fii: clienţii, furnizorii, cât şi salariaţii, statul, asigurările sociale, alte

persoane fizice şi juridice.

Schimburile economice din cadrul economiei de piaţă presupun existenţa a două

fluxuri de valori de sens contrar, adica fluxul mărfurilor (bunuri şi servicii) şi contrafluxul

valorilor de schimb (bani şi efecte comerciale). De cele mai multe ori aceste două fluxuri

nu au loc în acelaşi timp, generând datorii pentru beneficiar şi creanţe pentru prestator sau

furnizor.

În vederea realizării obiectului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii

economice diverse în cadrul proceselor de aprovizionare şi desfacere, relaţii care nasc drepturi

(creanţe) şi obligaţii (datorii).

Pentru a înţelege noţiunile de creanţe şi datorii se impune o definire a acestora.

Astfel, datoriile sunt resurse atrase la finanţarea unităţii şi reprezintă angajamentele

financiare ale debitorilor cu privire la sumele de bani sau bunuri cuvenite creditorilor.

Datoriile sunt elemente patrimoniale de pasiv care apar odată cu întocmirea documentelor

care le reflectă şi se sting la plata lor.

Datoriile se pot clasifica după mai multe criterii1, dintre care cele mai importante

ar fi:

1. După natura operaţiilor ce le generează pot fi:

Datorii comerciale;

Datorii financiare;

Datorii fiscale;

Datorii salariale şi sociale;

Alte datorii;

2. După conţinutul economic şi obiectul datoriilor pot fi:

Datorii faţă de furnizori;

Datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştea;

Datorii faţă de buget;

Datorii din efecte de comerţ;

1 Voica V., “Contabilitatea financiară a agenţilor economici”, Editura C.M.C.F.P.P., Bucureşti, 1996, p.227.

Datorii faţă de salariaţi;

Datorii faţă de asigurările sociale şi protecţia socială;

Datorii faţă de acţionari;

Alte datorii.

Trebuie precizat că în categoria datoriilor mai sunt incluse şi veniturile înregistrate

în avans.

Creanţele reprezintă mijloace în curs de încasare, respectiv drepturi ale creditorilor

de a pretinde debitorilor anumite sume, bunuri sau lucrări2. Sunt elemente patrimoniale de

activ care iau naştere la avansarea temporară a unor bunuri sau valori altor persoane fizice

sau juridice şi se lichidează la încasarea lor.

Creanţele se pot clasifica după mai multe criterii:

1. După natura operaţiilor care le genereză pot fi:

Creanţe comerciale;

Creanţe financiare;

Alte creanţe;

2. După conţinutul economic şi obiectul creanţelor pot fi:

Creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute, lucrări executate şi servicii

prestate;

Creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile acordate

anticipat de către cumpărător;

Creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur.

Diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii necomerciale.

În categoria creanţelor sunt incluse şi cheltuielile înregistrate în avans.

Sub aspect economic, procesul de formare a creanţelor are la bază o mutaţie din

grupa bunurilor de natura imobilizărilor, mijloacelor circulante, materiale ori a mijloacelor

circulante de trezorerie- asupra cărora titularul de patrimoniu are toate atributele proprietăţii

(posesie, folosinţă, dispoziţie)- în bunuri care îi conferă titularului dreptul de creanţă, adica

dreptul ca la o dată scadentă să primească contravaloarea lor în bani sau în alte bunuri

corporale sau servicii cuvenite.

Sub aspect economic, procesul de formare a datoriilor presupune cumpărarea

bunurilor, iar plata acestor bunuri intervenind ulterior transferului de propreitate.

O prezentare schematică situează creanţele şi datoriile în activul şi pasivul

patrimoniului :

2 Voica V. op. citată, pp.229-231.

Mijloace circulante în decontare (creanţe):

Resurse străine în angajamente:

Clienţi: Efecte de primit; Furnizori;Clienţi incerţi: Debitori diverşi; Efecte de plătit;Avansuri acordate personalului. Furnizori de imobilizări;

Efecte de plătit pentru imobilizări;Personal-remuneraţii datorate;Personal- ajutoare materiale

datorate;Participarea personalului la profit;Drepturi de personal neridicate;Contribuţia unităţii la asigurările

sociale;Contribuţia unităţii la fondul de

şomaj;Impozitul pe profit;TVA de plată;Impozitul pe salarii;Creditori diverşi;

Activ Pasiv

În majoritatea cazurilor relaţiile cu terţi generează şi drepturi şi obligaţii reciproce,

de exemplu:

- în relaţiile comerciale cu furnizorii, unitatea patrimonială are obligaţia plăţii

contravalorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, dar şi dreptul asupra

avansului sau acordului semnat;

- relaţiile cu clienţii, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa contravaloarea

livrărilor sau prestaţiilor făcute, dar şi obligaţia decontării avansului primit de la

clienţi.

Datoriile către furnizori pot fi clasate şi ele în funcţie de următoarele criterii3:

1. După natura cumpărăturilor efectuate, distingem:

Datorii din cumpărări de bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare;

Datorii din cumpărări de imobilizări.

2. După modalitatea stingerii datoriilor, distingem:

Datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe bază de

instrumente de decontare obişnuite;

Datorii din cumpărări pe credit cambial, a căror stingere se face pe bază de

efecte de comerţ de tip cambial.

3. După scadenţa datoriilor distingem:

3 Pântea P. I. ”Managmentul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998, pp. 294-296;

Datorii al căror termen de plată este indicat în documentele furnizorilor şi

respectiv în cele de decontare;

Datorii al căror termen de plată se va preciza ulterior de către furnizor pentru

acele mărfuri care nu au fost însoţite de facturi.

4. În funcţie de moneda în care se evaluează cumpărăturile, în factura

furnizorului, vom distinge:

Datorii faţă de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei;

Datorii faţă de furnizori externi, a căror exprimare valorică se face în devize;

Creanţele pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. După modalitatea lichidării creanţelor, distingem:

Creanţe din vânzarea pe credit comercial, a căror încasare se face cu instrumente

de decontare obişnuite;

Creanţe din vânzarea pe credit cambial, a căror încasare se face pe bază de efecte

de comerţ de tip cambial;

2. După scadenţă, creanţele sunt:

Creanţe al căror termen de încasare este indicat în documentele de livrare;

Creanţe al căror termen de încasare se va preciza ulterior, la întocmirea facturii,

pentru acele vânzări care nu au fost însoţite de facturi;

De remarcat este faptul că în cadrul relaţiilor economice pe care cumpărătorul le are

cu furnizorul pot lua naştere creanţe provenind din relaţiile de cumpărare, cum sunt:

- avansurile acordate de client furnizorului;

- ambalajele primite odată cu marfa, care circulă pe principiul restituirii.

De asemenea şi furnizorul poate deveni debitor în cazurile:

- când primeşte avansuri de la clienţi;

- când odată cu bunurile livrate se facturează şi ambalajul care circulă pe

principiul restituirii.

Alte definiţii mai complete a datoriilor şi creanţelor ar fi următoarele:

Creanţa4- reprezintă contrapartida unei datorii şi se concretizează în dreptul de a

pretinde plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unui serviciu, execuţia unei

lucrări; titularul unei creanţe este numit, în mod generic creditor. În desfăşurarea activităţii

sale, întreprinderea înregistrează creanţe în relaţii cu clienţii (creanţe-clienţi, efecte de primit),

cu debitorii, cu personalul, cu bugetul statului (TVA de recuperat, vărsăminte de impozite

peste suma reală), cu bugetul asigurărilor sociale, precum şi în cadrul grupului, cu asociaţii,

cu subunităţile şi chiar cu furnizorii (furnizori-debitori).4 Paraschivescu M.D., Păvăloaie W, ”Modele de contabilitate şi analiză financiară”, Editura Vrantop, Focşani, 1997, p. 198;

Datoria5- este obligaţia contractată faţă de terţi care presupune plata unei sume de

bani, livrarea unui bun, prestarea de servicii sau executarea de lucrări în folosul acestuia; în

mod generic, cel care are o datorie, poate fi numit debitor. Datoriile apar în relaţiile dintre

întreprindere şi furnizori (furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), cu personalul, cu

bugetul statului, cu bugetul asigurărilor sociale, în cadrul grupului, cu asociaţii, cu creditorii

deverşi, precum şi cu clienţii (clienţi-creditori).

Stingerea datoriile şi creanţele faţă de terţe persoane se realizează prin:

operaţii băneşti de decontare cu numerar şi fără numerar;

operaţii de decontare prin efecte de comerţ.

5 Paraschivescu M.D., Păvăloaie W., op. citată p. 199;

Locul creanţelor şi datoriilor în gestiunea întreprinderii

Cunoaşterea situaţiei creanţelor şi datoriilor într-o întreprindere prezintă importanţă pentru

asigurarea continuităţii activităţii economico-financiare şi pentru asigurarea unui anumit grad de

lichiditate a firmei.

De aceea trebuie cunoscute datele (momentul) la care datoriile devin exigibile pentru ca firma

să aibă veniturile necesare acoperirii acestora asfel în cât să-şi poată respecta clauzele contractuale.

De asemenea trebuie cunoscut momentul în care creanţele se sting pentru a putea pretinde în

cazul neîncasării lor, efectuarea acestora.

Aceste aspecte pot fi determinate în cadrul firmei cu ajutorul a doi indicatori: creditul client şi

creditul furnizor.

Creditul client 1se calculează după următoarea relaţie:

Durata=[Creanţe-clienţi+Efecte comerciale de primit/Cifra de afaceri(inclusiv TVA)]*360 zile

(zile)

Creditul furnizor se calculează după următoarea relaţie:

Durata=[Datorii furnizori +Efecte comerciale de plătit/Cifra de afaceri(inclusiv TVA)]*360 zile

(zile)

Cu ajutorul acestor doi indicatori se vor cunoaşte cu exactitate situaţia obligaţiilor faţă de

furnizori şi situaţia creanţelor clienţilor faţă de unitatea noastră, asigurându-se astfel o trezorerie

pozitivă pentru întreprindere.

Aceşti doi indicatori ajută la determinarea gradului de solvabilitate a întreprinderi2, fiind

influenţaţi de următoarele aspecte:

- de condiţiile specifice acordate în sectorul de activitate al vânzătorului sau pretinse, în cel

al cumpărătorului;

- de produsul vândut, unele pretându-se la o încasare imediară, altele la acordarea unui

termen de plată mai lung sau mai scurt, în funcţie de duratele cerute de stocaj;

- de relaţiile instituite între vânzător şi cumpărător: încrederea pe care primul o are faţă de cel

de al doilea, interesul comercial al cumpărătorului, utilizarea sau nu a efectelor comerciale.

În procesul de constatare a datoriilor, timpul şi modul de calcul reprezintă cei mai importanţi

factori. Deseori, neînregistrarea unei datori într-un exerciţiu contabil este însoţită de neînregistrarea

unei cheltuieli. Astfel, ea conduce la o subevaluare a cheltuielilor şi o supraevaluare a profitului. O

datorie trebuie să se înregistreze în momentul în care se crează obligaţia. Această regulă este mult mai

1 Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.37;2 Gradul de solvabilitate a întreprinderii exprimă capacitatea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen scurt.

greu de aplicat decât pare. De exemplu, atunci când printr-o operaţiune comecială societatea este

obligată să efectuieze plăţi viitoare, apare şi este constatată o datorie, ca în cazul cumpărării de bunuri

pe credit. Deci, o înregistrare corectă în contabilitate a datoriilor şi creanţelor asigură o imagine reală a

situaţiei întreprinderii.

O cunoaştere exactă a situaţiei datoriilor şi creanţelor, mai bine zis a obligaţiilor şi drepturilor

pe fiecare furnizor şi client este obligatorie în luarea deciziilor în cadrul firmei şi în stabilirea modului

de organizare a activităţii economico-financiare.

O cunoaştere precisă şi dataliată a situaţiei creanţelor şi datoriilor oferă posibilitatea luării

deciziilor în contractarea altor datorii faţă de furnizori şi în acordarea altor împrumuturi clienţilor.

Evaluarea creanţelor şi datoriilor

Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare ce apar ca urmare a derulării operaţiuni de

aprovizionare a unităţii patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării în bune condiţii a

activităţii lor. Obligaţia unităţilor patrimoniale faţă de furnizori lor se ridică la nivelul valori bunurilor,

lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă. În situaţia în care furnizorul acordă

reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a obligaţiei este la nivelul netului comercial, plus cota de

TVA aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei

nominală, adică valoarea trecută în document.

Specificăm faptul că în contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de furnizori. Datoria

devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri, respectiv realizării lor pentru

lucrări şi servicii. Factura este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de

proprietate sau a realizării lucrărilor sau serviciilor.

Creanţele faţă de clienţi rezultă ca urmare a vânzări producţiei, respectiv realizări lucrărilor sau

serviciilor şi au în contrapartidă veniturile din expoatare.

Creanţele întreprinderi faţă de clienţi săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ concretizat

într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de producător sau având ca bază contractele

încheiate. Creanţele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru vânzări şi în

momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii. Transferul de proprietate se produce, deci, în

momentul realizării lucrărilor sau prestărilor de servicii, moment care în practică corespunde cu

facturarea.

Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în patrimoniu,

care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată (valoarea în preţ sau tarif negociat

+ TVA).

În ceea ce priveşte valoarea de bilanţ, creanţele vor figura la valoarea lor din contabilitate, adică

la valoarea lor nominală, însă aplicându-se principiul prudenţei se vor constitui provizioane pentru

deprecierea creanţelor-clienţi (contul 491) în situaţia în care se prevede o pierdere posibilă.

În ceea ce priveşte creanţele datorate, care sunt acele creanţe aflate în dificultate sau cu clienţi

dispăruţi, operaţia de evaluare presupune un transfer pentru mărimea lor cu tot cu TVA în contul

416”Clienţi incerţi”. Pentru aceste creanţe se constituie provizioane pentru deprecieri, a căror mărime

este în funcţie de circumstanţele de pierdere probabilă şi având la bază principiul prudenţei.

Provizioanele vor fi determinate la mărimea creanţei, fără să se aibă în vedere TVA inclusiv în

recuperarea creanţei. La închiderea exerciţiului următor provizionul devine fără obiect şi se reia la

venituri.

Şi pentru creanţele litigioase care sunt înregistrate tot în contul 416”Clienţi incerţi”se constituie

provizion pentru deprecieri.

Pentru creanţele nerecuperabile (când este certă situaţia debitorului şi prin procedura de lichidare

se constată insuficienţa activelor) valoarea lor este trecută la pierderi cu ajutorul contului 654

„Pierderi din creanţe”.

O evaluare a creanţelor din punct de vedere a analizei economico-financiare este deosebit de

interesantă prin prisma aspectelor noi evidenţiate. Astfel, cum bine se ştie creanţele reprezintă drepturi

băneşti potenţiale realizabile la termene diferite. În tranzacţiile de vânzare – cumpărare interesele

părţilor diferă. De aceea în etapa de diagnostic şi în special dacă au o pondere importantă trebuie

apreciate creanţele din punct de vedere al gradului de vechime, a posibilităţilor de recuperare şi a

termenului de realizare, făcându-se corecţiile necesare asupra soldului conturilor respective.

Astfel:

- creanţele certe: se iau în calcul la valoarea contabilă;

- creanţele care se apreciază că nu pot fi încasate: se scad din patrimoniul la

valoarea contabilă, trebuind să se justifice imposibilitatea încasării;

- creanţele pentru care se apreciază că încasarea va avea loc peste o lună: se

corectează în funcţie de costul imobilizării fondurilor pe perioada amânării încasării

(dobânda bancară);

- creanţele exprimate într-o altă monedă, decât cea naţională: se actualizează

în funcţie de eventualul curs de schimb.

În actuala etapă de tranziţie la economia de piaţă, când raportul „leu- valută” variază mai mult la

întâmplare, reevaluarea datoriilor şi creanţelor în devize este o cerinţă care nu ţine numai de

contabilitate ci şi de managementul general şi financiar al agenţilor economici. Pentru aceasta, chiar

dacă deocamdată nu sunt normative exprese, sunt în schimb „reguli ferme” care ţin de conducerea

finanţelor societăţii, de bunul simţ contabil, între care:

- Datoriile şi creanţele se reevaluiază obligatoriu pe parcursul exerciţiului în

momentul în care are loc decontarea lor, diferenţele constatate fiind transferate direct

asupra veniturilor sau cheltuielilor, în funcţie de sensul lor;

- Datoriile şi creanţele care nu se decontează până la închiderea exerciţiului anual

se convertesc, adica se reevaluiază la cursul „leu-valută”, în ultima zi a anului, iar

diferenţa se colectează în cele 2 conturi de diferenţe de conversie: 476 „Diferenţe de

conversie-activ” şi 477 „Diferenţe de conversie-pasiv”.

În cazul creanţelor şi datoriilor în devize pentru a se asigura reflectarea acestora în bilanţ la

mărimea reală, este necasară evaluarea lor în lei la cursul de schimb în vigoare la 31 Decembrie.

Datorită fluctuaţiei, de regulă, zilnice a cursului de schimb a monedei naţionale în raport cu diversele

valute, valoarea în lei a creanţelor şi datorilor în devize la 31 Decembrie poate fi mai mare sau mai

mică decât valoarea în lei a acestora la data intrări în patrimoniu. Astfel diferenţele nefavorabile de

curs valutar, aferente creanţelor în devize, ca urmare a scăderii cursului valutar, respectiv aferente

datoriilor exprimate în devize, ca urmare a creşterii cursului valutar se înregistrează în contul 476

„Diferenţe de conversie-activ”.

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în devize, ca urmare a

creşterii cursului valutar, respectiv cele aferente datoriilor exprimate în devize, ca urmare a scăderii

cursului valutar, se înregistrează în contul 477 „Diferenţe de conversie-pasiv”.

Potrivit HG nr.335/1995 ”Privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a

provizioanelor agenţilor economici şi societăţi bancare” se pot constitui provizioane pentru pierderi

din diferenţe de curs valutar la nivelul pierderii nete calculate ca diferenţe între sumele înregistrate în

debitul contului 476 mai mari şi sumele înregistrate in creditul contului 477 mai mici- care sunt

provizioane deductibile fiscal. Reluarea la venituri a acestor provizioane se face fie pe măsura lichidări

creanţelor şi datoriilor în valută pentru care acestea au fost constituite, fie ca urmare a scăderii cursului

valutar de referinţă la închiderea exerciţiului.

Ca o concluzie a celor prezentate, creanţele şi datoriile se evaluiază ca şi celelalte elemente de

patrimoniu în următoarele momente:

La intrarea în patrimoniu;

La inventariere;

La sfârşitul exerciţiului;

La ieşirea din patrimoniu.

Astfel, creanţele şi datoriile în lei sunt evaluate:

a) La intrarea în patrimoniu:- sunt evaluate la valoarea lor nominală care rezultă

din documentele justificative, indiferent dacă ele sunt reprezentate de titluri de credit, de

instrumente de decontare, de extrase de cont;

b) La inventariere:- sunt evaluate la valoarea lor probabilă de încasat/de plătit,

valoare care poartă denumirea de valoare de inventar.

c) La sfârşitul exerciţiului:- sunt evaluate fie la valoarea de intrare, fie la valoarea

de inventar, atunci când apar diferenţe. În acest caz, aplicând principiul prudenţei se va ţine

seama de deprecierea creanţelor şi se vor constitui provizioane petru deprecieri.

d) La ieşirea din patrimoniu:- sunt evaluate la valoarea de intrare, la valoarea

contabilă.

Creanţele şi datoriile în devize sunt evaluate astfel:

a) La intrarea în patrimoniu:- se înregistează în contabilitate în devize şi în lei, la

cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor;

b) La inventariere:- se înregistează în contabilitate la cursul de schimb de la data

efectuării inventarului;

c) La sfârşitul exerciţiului:

- Creanţe: - se vor înregistra diferenţe de curs valutar între data intrării

creanţelor şi valoarea acestora la cursul ultimei zile a exerciţiului utilizând-se

conturile 476 „Diferenţe de conversie-activ”- când diferenţele sunt favorabile şi

477 „Diferenţe de conversie-pasiv” – când diferenţele sunt favorabile. La

începutul exerciţiului următor se reiau (anulează) aceste înregistrări print-o formulă

contabilă inversă.

- Datoriile : - vor fi regularizate în funcţie de cotaţia cursului valutar al

ultimei zile din Decembrie, utilizându-se de asemenea conturile 476 şi 477. La

începutul exerciţiului următor se reiau (anulează) aceste înregistrări print-o formulă

contabilă inversă.

d) La ieşirea din patrimoniu:- atât datoriile, cât şi creanţele sunt evaluate în ziua

plăţii, respectiv încasării lor la cursul oficial al zilei respective.

Cap. II. Contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii

Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii

Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea decontărilor cu clienţii şi furnizorii este

reflectat în Planul de conturi general al agenţii economici în clasa 4, respectiv în grupa 40

”Furnizori şi conturi asimilate” şi 41 “Clienţi şi conturi asimilate”.

Grupa 40 “Furnizori şi conturi asimilate” este formată din următoarele conturi:

401 “Furnizori”

403 “Efecte de plătit”

404 “Furnizori de imobilizări”

405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”

408 “Furnizori-facturi nesosite”

409 “Furnizori-debitori”

Conturile care formează această grupă sunt conturi de pasiv, cu excepţia contului 409

“Furnizori-debitori” care este un cont de activ.

Pentru o cunoaştere exactă a modului de folosire a acestor conturi, se impune o prezentare

detaliată a acestora.

Contul 401 „Furnizori” este utilizat pentru a reflecta relaţiile unităţii cu furnizorii de la care

s-a aprovizionat cu bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare. Acest cont prezintă

următoarele caracteristici:

din punct de vedere economic este un cont de datorii pe termen scurt;

din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de pasiv;

se creditează: cu valoarea bunurilor şi serviciilor primite, pentru care s-au creat datori faţă

de furnizori;

se debitează: prin stingerea datoriilor faţă de furnizori;

soldul creditor: surprinde sumele datorate furnizorilor;

se dezvoltă analitic pe furnizori şi eventual pe facturi ale acestora

Operaţii cu care se debitează Contul corespondent

creditor

Operaţii cu care se creditează Contul corespondent

debitorPlăţi efectuate către furnizori pe seama unui credit pe termen scurt şi mijlociu;

5191 Valoarea la preţ de cumpărare a materiilor prime şi materialelor consumabile, obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii, animalelor tinere şi la îngrăşat, a mărfurilor intrate în patrimomiu, achiziţionate cu titlu oneros de la terţi pe bază de facturi;

301, 302, 3021, 3023, 361, 371,

381.

Valoarea biletelor la ordin sau a cambiilor suscrise, acceptate de furnizori;

403 Valoarea la preţ prestabilit a materiilor prime şi materialelor consumabile, obiectelor de inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii, animalelor tinere şi la îngrăşat, a mărfurilor şi ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziţionate cu titlu oneros de la terţi pe bază de facturi;

301-381;308, 328, 368,

378, 388

Valoarea avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plăţilor cu acestia;

409 Valoarea facturilor primite în cazul în care acestea au fost evidenţiate anterior ca facturi nesosite;

408

Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorilor;

409 Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate la furnizori;

409

Impozitul reţinut din sumele datorate colaboratorilor;

444 TVA înscrise în facturile furnizorilor;

4426

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente facturilor neachitate la închiderea exerciţiului (în negru);

765 TVA neexigibilă pentru cumpărări fără facturi;

4428

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente facturilor neachitate, la reluarea lor în exerciţiul următor (în roşu);

765 Valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi în avans;

471

Plăţi efectuate către furnizori din conturi bancare;

51215124

Diferenţele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului (în negru);

665

Plăţile efectuate către furnizori din caserie;

53115314

Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului precedent (în roşu)

665

Plăţile efectuate către furnizori din avansuri de trezorerie;

542 Valoarea timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi de călătorie şi a altor valori achiziţionate;

5321-5328

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii externi, la data plăţii lor;

765 Lucrări executate şi servicii prestate de terţi;

611-626628

Valoarea sconturilor obţinute de la furnizori;

767

Contul 403 „Efecte de plătit” este utilizat atunci când datoriile către furnizori se achită prin

efecte comerciale, cum sunt tratele (cambiile) sau biletele la ordin. Acest cont se caracterizează prin

următoarele aspecte:


din punct de vadere al funcţiei contabile este un cont de pasiv;

se creditează: cu datoriile către furnizor acceptate de acesta de a se plăti prin efecte de

comerţ;

se debitează: cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale;

soldul creditor: reflectă valoarea efectelor de plătit;

se dezvoltă în analitice deschise pe furnizori şi efecte de plătit;

Debit 403 „Efecte de plătit” Credit

Operaţiuni cu care se debitează

Cont corespondent

creditor

Opraţuni cu care se creditează

Cont corespondent

debitorDiferenţele de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în valută, neachitate la închiderea exerciţiului (în negru);

477 Valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin subscrise;

401

Diferenţe de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în valută, neachitate la reluarea lor la începutul exerciţiului următor (în roşu);

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului aferente datoriilor faţă de furnizorii externi, exprimate în devize, ce urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale (în negru);

476

Plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale;

51215124

Reluarea lor la începutul exerciţiului financiar următor (în roşu);

476

Diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de plată în devize;

765

Pentru a înţelege modul de funcţionare a contului 403 „Efecte de plătit” trebuie explicate

efectele de comerţ- trate (cambii), bilet la ordin - care sunt instrumente reprezentative pentru

creditul comercial. Furnizorul poate cere acceptarea unei trate, după cum şi cumpărătorul poate

emite un bilet la ordin.

Trată (cambia) - este un ordin scris prin care creditorul denumit „trăgător” dă ordin

debitorului său numit „tras” să plătească la un anumit termen (scadenţă) sau la vedere (adică la

prezentare) o anumită sumă de bani unei a treia persoane intitulată „beneficiar”.

Bilet la ordin- este un înscris financiar emis de cumpărător prin care acesta se obligă să

achite necondiţionat furnizorului, la o anumită dată şi print-o anumită bancă, o datorie provenită din

cumpărări.

Scadenţa poate fi de 30, 60, 90, 120 zile şi chiar mai mult. Aceste efecte de comerţ oferă

avantajul de a se putea transforma în bani prin vindere (scontare) la bancă sau de a-şi achita o

datorie prin andosare.

Contul 404”Furnizori de imobilizări” este utilizat pentru evidenţa obligaţiilor de plată faţă de

furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale. Acest cont se caracterizează prin următoarele

aspect:



se creditează: cu datoriile faţă de furnizori de imobilizări necorporale şi corporale;

se debitează: la stingerea datoriilor faţă de furnizori de imobilizări;

soldul creditor: reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări;

se dezvoltă analitic pe furnizori de imobilizări şi eventual pe facturi ale acestora.

Debit 404”Furnizori de imobilizări” CreditOperaţii cu care se debitează Cont

corespondent creditor

Operaţiuni cu care se creditează

Cont corespondent

debitorPlăţile efectuate către furnizori pe seama unui credit pe termen lung şi mijlociu;

162 Valoarea imobilizărilor necorporale facturate de furnizori, inclusiv a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate de terţi pentru realizarea imobilizărilor necorporale;

201, 203, 205,207,208

Valoarea biletelor la ordin sau a cambiilor subscrise, acceptate de furnizori de imobilizări;

405 Valoarea imobilizărilor corporale facturate de furnizori, inclusiv servicii prestate şi/sau a lucrărilor executate de terţi pentru realizarea imobilizărilor corporale;

2111, 2112,2121, 2122

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente facturilor externe neachitate la închiderea exerciţiului;

477 TVA înscrisă în facturile furnizorilor;

4426

Difernţele favorabile de curs valutar aferente facturilor externe neachitate, la rularea lor în exerciţiul următor (în roşu);

477 TVA neexigibilă pentru cumpărăturile fără factură;

4428

Plăţile efectuate către furnizori de imobilizări:

- din conturi bancare;- din caseie;- din acreditive;- din avansuri de

trezorerie;

5121, 5124, 5311, 5314,

5411, 5412, 542

Diferenţele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii externi de imobilizări (în negru);

476

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii externi, la data plăţiilor;

765 Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Valoarea sconturilor obţinute de la furnizori de imobilizări;

767

Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” se foloseşte de cumpărători de

imobilizări atunci când datoriile către furnizorii de imobilizări se achită prin efecte comerciale.

Trebuie precizat că funcţiunea acestui cont se aseamănă cu funcţiunea contului 403 „Efecte de

plătit”.

Caracterizarea contului 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” este următorea:



se creditează: cu datoriile către furnizori de imobilizări acceptate de acestea de a se plăti

prin efecte de comerţ;

se debitează: cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte de comerţ;

soldul creditor: reprezintă valoarea efectelor de plătit;

se dezvoltă pe analitice deshise pe furnizori de imobilizări şi efecte de plătit.

Debit 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” CreditOperaţii cu care se debitează Contul


Operaţii cu care se creditează Contul corespondent

debitorDiferenţele de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în devize, neachitate la închiderea exerciţiului (în negru);

477 Valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin subscrise;

404

Difereţele de curs valutar favorabile aferente efectelor de plată în devize, neachitate la reluarea lor la începutul exerciţiului următor în roşu;

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor faţă de furnizori, ce urmează a se deconta (în negru);

476

Plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale;

51215124

Reluarea lor la începutul exerciţiului financiar următor (în roşu);

476

Diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de plată în devize;

765

Contul 408”Furnizori-facturi nesosite” este utilizat pentru evidenţa decontărilor cu

furnizori pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate şi prestările de servicii pentru care nu

s-au primit facturi. Acest cont este folosit mai puţin în cursul exerciţiului financiar, pentru că se

aşteaptă ca bunurile materiale primite să se recepţioneze doar la primirea facturilor.

La închidera exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului este obigatoriu ca asemenea bunuri

şi servicii primite fără facturi să se înregistreze în mod provizoriu de cumpărător, pentru a nu

denatura patrimoniul unităţii şi rezultatele financiare. În aceste cazuri bunurile se recepţionează, se

evaluează pe baza datelor din contract sau pe baza documentelor însoţitoare, iar apoi se

înregistrează în contabilitate ca o datorie exigibilă la data primiri facturi.

Caracterizarea contului 408”Furnizori-facturi nesosite” poate fi făcută asfel:



se creditează: cu valoarea bunurilor şi serviciilor primite fără facturi, pentru care s-au

creat datorii către furnizori;

se debitează: la sosirea facturii, cu valoarea trecută în factură;

soldul creditor: reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit

facturi;

se poate dezvolta în conturi analitice pe furnizori şi pe loturi de bunuri şi servicii

cumpărate;

Debit 408”Furnizori-facturi nesosite” CreditOperaţii cu care se

debiteazăCont


Operaţii cu care se creditează Cont corespondent

debitorValoarea facturilor sosite; 401 Valoarea bunurilor aprovizionate de

la furnizori fără factură;300, 301, 321, 323, 361, 371,

381Diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului aferente datoriilor către furnizorii externi, pentru care nu s-a primit facturi (în negru);

477 TVA neexigibilă aferentă bunurilor aprovizionate, serviciilor prestate şi lucrărilor executate de furnizori, fără facturi;

4428

La reluarea lor la începutul exerciţiului financiar următor;

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului aferente datoriilor către furnizorii externi, pentru care nu s-au primit încă facturi (în negru);

476

La reluarea lor la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Valoarea lucrărilor executate şi serviciilor prestate de furnizori, fără factură;

611-626628

Contul 409 „Furnizori-debitori” este utilizat în momentul în care livrările de mărfuri sau

materii şi materiale de către furnizori sunt însoţite de ambalaje ce trebuie restituite furnizorilor. Prin

intermediul acestui cont sunt reflectate două categorii de operaţii economice:

- avansurile băneşti acordate de clienţi furnizorilor în vederea livrării unor bunuri sau

servicii, situaţie în care furnizorul devine debitor, constituindu-se o creanţă faţă de acesta;

- ambalajele restituibile primite o dată cu bunurile cumpărate cum ar fi: sticlele, borcanele,

navetele, butoaiele etc. Aceste ambalaje se facturează de furnizori împreună cu bunurile

procurate, dar ele nu se înregistrează ca bunuri stocabile, ci ca o creanţă pe care clientul poate

să o recupereze prin restituirea lor.

-

Contul 409 „Furnizori-debitori” poate fi făcută asfel:

din punct de vedere economic este un cont de creanţe;

din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de activ;

se debitează: cu avansurile acordate furnizorilor şi cu ambalajele care circulă pe

principiul restituirii primite de la furnizori odată cu bunurile cumpărate.

se creditează: la regularizarea avansurilor acordate furnizorilor după primirea bunurilor

şi serviciilor şi la restituirea sau valorificarea ambalajelor primite anterior de la

furnizori;

se devoltă în analitice pe persoanele juridice cărora li s-au acordat avansuri şi respectiv,

de la care s-au primit ambalaje returnabile.

Debit 409”Furnizori-debitori” CreditorOperaţii cu care se

debiteazăContul


Operaţii cu care se creditează

Contul corespondent

debitorValoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori;

401 Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor şi reţinute în stoc;

381

Diferenţe favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exerciţiului, aferente avansurilor în devize (în negru);

477 Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, înapoiate furnizorilor;

401

Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar la începutul exerciţiului următor;

477 Valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor;

401

Valoarea avansurilor în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, acordate prin cont bancar;

5121,5124

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize, acordate furnizorilor la închiderea exerciţiului (în roşu);

476

Valoarea avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări, acordate în numerar;

5311 Reluarea diferenţelor nefavorabile la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, degradate şi incluse în cheltuieli;

608

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării lor;

665

Grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate” este formată din următoarele conturi:

411 „Clienţi”

413 „Efecte de primit”

416 „Clienţi incerţi”

418 „Clienţi-facturi de întocmit”

419 „Clienţi-creditori”

Contul 411 „Clienţi” se foloseşte pentru evidenţa decontărilor cu clienţii interni şi externi

pentru produsele, semifabricatele, materialele, mărfurile vândute, lucrările şi serviciile prestate pe

bază de facturi. Se poate caracteriza prin următoarele elemente:



se debitează: cu valoarea la preţ de vânzare a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi

serviciilor prestate pe bază de facturi;

se creditează: cu sunele încasate de la clienţi pentru bunurile livrate, lucrărilor executate

şi serviciilor prestate pe bază de facturi;

soldul debitor: reflectă sumele datorate de clienţi;

se dezvoltă pe analitice deschise pe clienţi şi eventual pe facturi.

Debit 411 ”Clienţi” CreditOperaţii cu care se

debiteazăContul


Operaţii cu care se creditează

Contul corespondent

debitorValoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidenţiate

anterior în 418;

418 Sumele datorate de clienţii incerţi, dubioşi, rău platnici sau aflaţi în litigiu;

416

TVA colectată aferentă lucrărilor;TVA neexigibilă aferentă livrărilor făcute fără facturi;

44274428

Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi;

419

Valoarea creanţelor reprezentând vânzări cu plata în rate cu perceperea de dobânzi, cu încasarea ulterioară;

472 Decontarea avansurilor încasate de la clienţi;

419

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în devize, la închiderea exerciţiului financiar (în negru);

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la închiderea exerciţiului (în negru);

476

Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

477 Reluarea diferenţelor nefavorabile la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc., livrate, lucrările efectuate şi serviciile prestate;

701-708 Valoarea cecurilor acceptate pentru decontarea livrărilor;

5112

Valoarea creanţelor reactivate;

754 Sumele încasate de la clienţi:- în conturile de disponibilităţi bancare;

- în numerar;

5121,5124

5311,5314Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor;

419 Valoarea sconturilor acordate clienţilor pentru încasare înainte de termen a creanţelor;

667

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize, la data încasărilor;

665

Valoarea efectelor comerciale acceptate pentru decontarea livrărilor;

413

Contul 413”Efecte de primit” reflectă drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte

comerciale pentru livrările de bunuri şi servicii. Acest cont este corespondent cu contul 403”Efecte

de plătit” în contabilitatea cumpărătorului.

Contul 413”Efecte de primit” poate fi caracterizat astfel:



se debitează: cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale

acceptate;

se creditează: cu efectele comerciale primite de la clienţi;

soldul debitor: reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit;

se dezvoltă pe analitice deschise pe clienţi şi pe efecte de primit;

Debit 413”Efecte de primit” CreditOperaţiuni cu care se

debiteazăCont



Cont corespondent

debitorSumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate;

411 Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de clienţii externi, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exerciţiului următor (în roşu);

476

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de clienţii externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exerciţiului (în negru);

477 Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Reluarea difernţelor favorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

477 Efecte comerciale primite de la clienţi;

5113

Efecte comerciale remise spre scontare;

5114

Încasarea efectelor comerciale, considerate efecte de primit, prin bancă;

5121,5124

Contul 416”Clienţi incerţi” reflectă creanţele asupra cărora planează o umbră de

incertitudine (nesiguranţă).

Pentru a înţelege acest cont este necesară o definire a noţiuni de „client incert”- care

reprezintă clienţi rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu, respectiv acele creanţe care nu prezintă

siguranţa că vor fi încasate în viitor.

Clienţi devin incerţi – atunci când creanţele nu se încasează la termenul fixat şi când există

condiţii care duc la o lipsă de încredere în solvabilitatea lor.

Clienţi sunt litigioşi - în situaţia în care s-au deschis acţiuni juridice pentru recuperarea

creanţelor.

Clienţi declaraţi falimentari: - sunt acei clienţi care se află în stare de insolvabilitate şi

care nu mai pot să îşi continuie activitatea.

Concomitent cu constatarea stării de incertitudine a creanţelor şi înregistrarea lor la contul

416 „Clienţi incerţi” se va proceda la constituirea de provizioane pentru deprecierea creanţelor în

condiţiile prevăzute de lege.

Contul 416”Clienţi incerţi” poate fi caracterizat astfel:



se debitează: cu valoarea creanţelor devenite incerte;

se creditează: cu valoarea creanţelor incerte scoase din activul patrimoniului fie prin

încasare, fie prin trecere la pierderi;

soldul debitor: reprezintă sumele datorate de clienţii incerţi sau în litigiu.

Debit 416 „Clienţi incerţi” CreditorOperaţii cu care se debitează Cont


Operaţiuni cu care se creditează Cont corespondent

debitorValoarea bunurilor livrate, prestaţiilor efectuate sau lucrările executate clienţilor care se dovedesc rău platnici, dubioşi sau în litigiu;

411 Sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidenţă a clienţilor incerţi sau în litigiu, inclusiv TVA aferentă;

4427,654

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente clinţilor externi incerţi sau în litigiu, la închiderea exerciţiului (în negru);

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor externi la închiderea exerciţiului (în negru);

476

Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

477 Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar la începutul exerciţiului următor;

476

Sumele încasate în conturile de disponibilităţi de la clienţi incerţi sau în litigiu;

5121,5124

Sumele încasate în numerar de la clienţii incerţi sau în litigiu;

5311,5314

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor externi incerţi sau în litigiu, încasaţi;

665

Contul 418”Clienţi –facturi de întocmit” este utilizat în cazurile în care livrarea bunurilor

şi serviciilor nu este însoţită de facturi, ele urmând să se întocmească la o dată ulterioară.

Documentele care însoţesc bunurile livrate fără factură sunt: avizul de însoţire a mărfurilor,

certificatul de calitate etc..

Situaţii de această natură se întâlnesc mai ales la livrările nestocabile cum ar fi : livrările de

energie electică şi termică, de apă, servicii telefonice şi altele. Acestea sunt creanţe neexigibile la

data livrării. Ele devin exigibile în momentul întocmirii facturii şi prezentarea ei clientului.

Asfel de creanţe pot fi înregistrate în cursul exerciţiului, dar este obligatorie la închiderea

exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului, altfel activul patrimonial şi rezultatul exerciţiului ar fi

denaturat.

Contul 418”Clienţi-facturi de întocmit” se caracterizează astfel:



se debitează: cu valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor

prestate către clienţi , aferente exerciţiului în curs pentru care nu s-au întocmit facturi;

se creditează: în momentul în care bunurile şi serviciile livrate sunt facturate

cumpărătorilor;

soldul debitor: reprezintă valoarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate sau a

serviciilor prestate, pentru care nu s-au întocmit facturi;

se dezvoltă în analitic pe clienţi şi loturi de bunuri livrate.

Debit 418”Clienţi-facturi de întocmit” CreditOperaţii cu care se debitează Cont


Operaţiuni cu care se creditează Cont corespondent

debitorValoarea livrărilor de bunuri şi servicii pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă;

701-7084428

Valoarea facturilor întocmite către clienţi;

411

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize, înregistrate la închiderea exerciţiului, pentru care nu s-au întocmit facturi (în negru);

477 Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize, nefacturate la închiderea exerciţiului (în negru);

476

Reluarea diferenţelor de curs valutar favorabile, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

477 Reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar la începutul exerciţiului financiar următor (în roşu);

476

Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor-facturi de întocmit;

665

Contul 419”Clienţi-creditori” este un cont care reflectă două categorii de operaţii

economice:

- avansurile băneşti primite de furnizori din partea clienţilor în vederea livrării

ulterioare de bunuri şi servicii, iar pe măsura livrărilor efectuate către cumpărători se

va regulariza şi avansul primit anterior. În acestă situaţie, clientul a devenit pentru

moment creditor, constituindu-se asfel o datorie faţă de el;

- ambalajele restituibile facturate de furnizori odată cu bunurile livrate, care îmbracă

forma ambalajelor consignate. La restituirea lor, furnizorul va micşora creanţa care a

luat naştere la livrarea bunurilor cu valoarea ambalajelor restituite.

Contul 419”Clienţi-creditori” se caracterizează astfel:



se creditează: cu avansurile primite de la clienţi şi cu ambalajele facturate

cumpărătorilor, care circulă în sistem de restituire;

se debitează: la regularizarea avansurilor primite odată cu livrarea bunurilor şi la

verificarea ambalajelor restituibile, care trebuie restituite de clienţi;

soldul creditor: reprezintă avansurile primite de la clienţi, nedecontate şi cu ambalajele

facturate clienţilor şi nerestituite;

se dezvoltă în analitice pe persoanele fizice de la care s-au primit avansuri şi respectiv,

cărora li s-au facturat ambalaje restituibile.

Debit „Clienţi-creditori” CreditOperaţii cu care se

debiteazăCont



Cont corespondent

debitorDecontarea avansurilor încasate de la clienţi la livrarea bunurilor şi serviciilor;

411 Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienţilor;

411

Valoarea ambalajelor care circulă pe sistemul restituirii, primite de la clienţi;

411 Diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor în devize primite de la clienţi, la închiderea exerciţiului (în negru);

476

Diferenţele favorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize primite de la clienţi, la închiderea exerciţiului (în roşu);

477 Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului următor (în roşu);

476

Reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, la începutul exerciţiului viitor (în roşu);

477 Sumele încasate prin bancă de la clienţi reprezentând avansurile pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări;

5121,5124

Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienţi, reţinute de acestia;

708 Sumele încasate în numerar de la clienţi reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executari de lucrări;

5311,5314

Diferenţe favorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize de la clienţi;

765

Documentele primare privind decontarile cu clienţi şi furnizorii

Documentaţia primară care asigură înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor cu privire la decontarile cu clienţi şi furnizorii este surprinsă în următorul tabel:

Categoria terţilor

Natura juridică

Modalitatea de realizare Documente utilizate

Furnizori Datorii -apariţia relaţiei din operaţiuni de aprovizionare cu bunuri, lucrări şi servicii;

Factura; Factura fiscală;

-stingerea datoriei: Prin plată

Prin efecte comerciale

Filă de cec; Ordin de plată şi extras de cont; Chitanţă lei; Chitanţă valută; Trată, Bilet la ordin ;

Creanţe -avansuri acordate: Filă de cec; Ordin de plată şi extras de cont;

Clienţi Creanţe -apariţia relaţiei din operaţiuni de vânzări de bunuri şi realizări de lucrări şi prestări de servicii;

Factură; Factură fiscală;

-stingerea creanţei: Prin încasare:

Prin efecte comerciale:

Filă de cec; Ordin de plată şi extras de cont; Chitanţă lei; Chitanţă valută; Trată, Bilet la ordin;

Datorii -avansuri primite Filă de cec; Ordin de plată şi extras de cont;

Factura – este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacţiile de

vânzare-cumpărare efectuate între doi agenţi economici:

unul numit furnizor: - pentru care operaţia reprezintă o vânzare;

celălalt numit client: - pentru care aceeaşi operaţie reprezintă o cumpărare;

Factura se întocmeşte manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul de furnizor în trei exemplare,

de către compartimentul de desfacere sau alt compartiment pe baza dispoziţiei de livrare, a avizului

de însoţire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor, fiind semnat de compartimentul emitent şi serveşte ca:

- document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a produselor şi

mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;

- document de însoţire a mărfii pe timpul transportului;

- document de încărcare în gestiunea primitorului;

- document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului;

Factura este un formular tipizat şi cu regim special de înregistrare şi numerotare3 care

cuprinde informaţii privind:

- data şi numărul de ordine al facturii;

- denumirea furnizorului şi aderesa sa (forma juridică, numărul de înmatriculare în Registrul

Comerţului, codul fiscal, sediul social, contul bancar);

- denumirea cumpărătorului şi adresa sa (forma juridică, codul fiscal, sediul social, contul

bancar);

- denumirea precisă, unitatea de măsură, cantitatea, preţul unitar fără TVA, valoarea exclusiv

TVA şi valoarea TVA pentru fiecare din bunurile livrate sau serviciile prestate;

- totalul facturii exclusiv TVA, totalul TVA şi totalul de plată;

3 *** HG. 1790 din 10 septembrie 2001 privind alicarea HG. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.

- reduceri comerciale (sub formă de rabat, remiză, risturn) şi financiare (scontul de

decontare), cât şi eventualele majorări (cheltuieli de transport adăugate la preţul bunurilor

cumpărate şi suportate de client);

- alte menţiuni.

Factura (cod 14-4-10/aA) şi Factura fiscală (cod 14-4-10/A) sunt formulare cu

regim special de înscriere şi numerotare, fiind tipizate în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50

de seturi cu câte 3 file în culori diferite:

albastru : - exemplarul 1;

roşu : - exemplarul 2;

verde : - exemplarul 3;

Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiţii

obiective şi cu totul excepţionale, produsele şi mărfurile livrate sunt însoţite pe timpul transportului

de avizul de însoţire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare, numărul şi data avizului

de însoţire a mărfii se înscriu în formularul de factură.

Factura fiscală cod 14-4-10/A se întocmeşte numai de către plătitorii de TVA. În

factură, bunurile, lucrările executate sau serviciile prestate se înscriu în coloana 1, grupate pe cote

de TVA. Factura cod 14-4-10/aA se întocmeşte de unitatile patrimoniale neplătitoare de TVA.

Factura circulă :

la furnizor

:

- la compartimentul în care se efectuiază operaţiunea de control financiar preventiv pentru

acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control financiar preventiv se acordă numai pe

exemplarul 3;

- la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unităţii (toate

exemplarele);

- la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în eveidenţele operative şi pentru

eventualele reclamaţii ale clienţilor (exemplarul 2 al facturii, la care se anexează dispoziţia

de livrare);

- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitate(exemplarul 3);

la cumpărător:

- la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operaţiunii, având ataşat exemplarul

din avizul de însoţire a mărfii care a însoţit produsul sau marfa, dacă este cazul, inclusiv

nota de recepţie şi constatare de diferenţe, în cazul în care marfa nu a fost însoţită de factură

pe timpul transportului (exemplarul 1);

- la compartimentul care efectuiază operaţiunea de control financiar preventiv pentru

acordarea vizei (exemplarul 1 şi avizul de însoţire a mărfii şi nota de recepţie şi constatare

de diferenţe, după caz);

- la compartimentul financiar-contabil, pentru acceptarea plăţii, precum şi pentru înregistrarea

în contabilitate (exemplarul 1, împreumă cu avizul de însoţire a mărfii şi nota de recepţie şi

constatare de diferenţe, după caz);

Modul de arhivare al facturii se prezintă asfel:

la furnizor:

- la compartimentul desfacere (exemplarul2);

- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3);

la cumpărător:

- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);

Cambia (Trată)- este obligaţia scrisă de a plăti sau de a face să se plătească, la scadenţă,

o sumă de bani determinată. Cambia este un înscris prin care creditorul numit trăgător, dă ordin

unei alte persoane, numită tras să plătească o sumă determinată, la vedere sau la o anumită dată,

unei terţe persoane numită beneficiar. Ordinul trăgătorului poate să prevadă şi plata unei sume de

către tras, la ordinul beneficiarului.

Pentru a fi validă, o cambie trebuie să conţină menţiuni obligatorii standardizate.

O cambie emisă de trăgător (furnizor) este trimisă spre acceptare trasului (clientului).

Acceptarea reprezintă angajamentul luat de către tras, faţă de orice posesor legitim, de a

plăti cambia la scadenţă. Trasul nu este obligat prin lege să accepte, dar dacă acceptă el devine

debitorul (obligatul) principal.

Prezentarea cambiei la acceptare poate fi:

- facultativă – putând fi făcută oricând până la scadenţă;

- obigatorie – atunci când trăgătorul indică expres în titlu acest fapt, fixând sau nu, un termen

pentru prezentare, sau atunci când cambia este plătibilă la un anumit timp de la vedere, în

timp de un an de la data emiterii.

Acceptarea este înscrisă într-o rubrică specială pe cambie. Ea se exprimă prin cuvântul

„accept” sau orice altă expresie echivalentă şi este semnată de tras. Simpla semnătură a trasului,

pusă pe faţa cambiei este socotită acceptare. Trasul are dreptul de a restânge suma care este

prezentată în cambie în momentul acceptării.

Scadenţa este termenul la care cambia trebuie plătită, ea trebuie să rezulte cu precizie din

textul cambiei, care trebuie să conţină ziua sau termenul maxim în interiorul căruia creditorul

trebuie să se prezinte la plată.

Scadenţa poate fi : - la vedere;

- la un anume timp de la vedere;

- la un anume timp de la data emiterii;

- la o dată fixă.

Cambia îndeplineşte trei funcţii:

Funcţia de instrument de încasare 2– la iniţiativa creditorului (trăgătorului): trăgătorul

remite cambia, de obicei, băncii sale care după ce îi va achita sumele cuvenite ( în cadrul operaţiunii

de scontare), va prezenta efectul comercial trasului, la scadenţă în vederea încasării.

Funcţia este prezentată schematic în fig.5.

1. livrarea de mărfuri şi emiterea cambiei2. remiterea cambiei acceptate

3. prezentarea cambiei 5. prezentarea cambiei la scadenţă

spre scontare şi încasarea acesteia4. mobilizarea creanţei

Fig. 5. Funcţia de instrument de încasare

Funcţia de instrument de credit – care în limbaj financiar poartă numele de mobilizare a

creanţelor comerciale.

Această funcţie apare în cazul în care trăgătorul, beneficiarul sau posesorul scontează efectul

comercial, ceea ce presupune ca o dată cu prezentarea efectului la bancă, să-i fie creditată suma

înscrisă în cambie.

Funcţia de instrument de credit este realizată prin scontarea pe care trăgătorul o efectuiază la

bancă.

2 Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.127;

Trăgătorul(furnizorul)

Trasul(clientul)

Banca

Scontarea - este opraţia de credit prin care banca pune la dispoziţia posesorului unui efect

comercial neajuns la scadenţă suma corespunzătoare înscrisului, percepându-i un comision (taxa

scontului). În urma acestui act, banca respectivă devine beneficiarul cambiei.

Scontarea efectelor comerciale are drept scop mobilizarea creanţelor întreprinderii asupra

clienţilor săi. Creanţa va fi reprezentată prin însuşi efectul comercial, adică de cambia trasă de

furnizor asupra clientului său, fie de un bilet la ordin subscris de client în beneficiul furnizorului.

Funcţia de instrument de plată – atunci când posesorul cambiei prezintă efectul comercial

ca mijloc de decontare (plată) unui creditor al său.

În calitate de instrument de plată, cambia presupune evitarea utilizării monedei, ea evitând

transferurile de fonduri şi permite mai ales garantarea plăţii mărfurilor vândute print-o afectare de

gaj (trată documentară).

Funcţia de instrument de plată rezultă din fig. 63, cambia fiind transferată prin gir.

1. livrarea mărfii şi emiterea

livrarea mărfii şi emiterea cambiei

operaţiune

anterioară 2. remitere cambiei semnate girării care a

generat 3. girare datorii lui „X” şi remiterea

cambiei

4.3. prezentarea cambiei la scadenţă şi încasarea

acestmobilizrea creanţei

4.2. prezentarea cambiei spre scontare

3 Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p.128.

Trăgătorul „X”(furnizorul)

(girant)

Trasul „Y”(cumpărătorul)

Creditorul „Z”(girator)

Creditorul 2 Bancă

4.1. girarea şi

remiterea cambiei

Fig. 6 Funcţia de instrument de plată

Bilet la ordin – este efectul comercial prin care emitentul îşi ia angajamentul de a plăti, la

o anumită dată o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al efectului.

Spre deosebire de cambie care este creată la iniţiativa creditorului, biletul la ordin este creat la

iniţiativa debitorului care se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la

prezentarea unui beneficiar, aflat în calitate de creditor.

Pentru a fi valabil un bilet la ordin trebuie să cuprindă obligatoriu menţiunile prescrise prin

lege, cum sunt: denumirea titlului; promisiunea pur şi simplu de a plăti o sumă determinată;

indicarea scadenţei; locul plăţii; numele beneficiarului; data şi locul emiterii; numele şi adresa

emitentului.

Biletul la ordin este o promisiune de a plăti şi nu un mandat de plată, fiind transmis prin

girare. Obligaţiile rezultând dintr-un bilet la ordin se supun aceloraşi reguli generale ca şi cele

rezultă dintr-o cambie, însă acceptarea biletului la ordin nu se admite, deoarece emitentul are

aceleaşi obligaţii ca şi cel care acceptă cambie.

Regulile privind plata, sacadenţa, girarea şi protestul cambiei sunt aplicabile şi la biletul la

ordin.

Cecul (fila de cec) – este un înscris solemn prin care o persoană – fizică şi/sau juridică-

numită trăgător dă ordin unei a doua persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia

persoane numită beneficiar, care poate fi chiar trăgătorul.

În ţara noastră, cecul nu poate fi tras decât asupra unei bănci şi nu poate fi emis decât dacă

trăgătorul are disponibil la tras, asupra căruia are dreptul de a dispune prin cec.

Pentru ca cecul să fie valid trebuie să cuprindă următoarele elemente: denumirea de cec;

ordinul de efectuare a plăţii; numele beneficiarului; suma care trebuie plătită; numele şi adresa

trasului; data şi locul emiterii; semnătura trăgătorului.

Modul de utilizare a cecului este prezentat în fig. 7.

Ordin de plată Încasare cecBanca(Trasul)

Prezentare cec

Acordare cec

Fig. 7 Circuitul cecului

Chitanţa în lei – este un formular cu codul 14-4-1, cu un regim special de tipărire,

înscriere şi numerotare. Se tipăreşte în carnete cu câte 100 de file.

Chitanţa în lei serveşte ca:

- document justificativ - pentru depunerea unei sume în numerar la caseria unităţii;

- document justificativ - de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate.

Acest formular se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către

casierul unităţii şi se semnează de acesta pentru primirea sumei.

Circulă la depunător – exemplarul 1, cu ştampila unităţii şi exemplarul 2 rămâne în carnet,

fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în registrul de casă.

Arhivarea acestui document se realizează la compartimentul financiar-contabil, după

utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2).

Chitanţă pentru operaţiuni în valută – este un formular cu codul 14-4-1/a şi un

format A6, tipărit pe o singură faţă, în carnete a 100 de file.

Acest formular serveşte ca:

- document justificativ - pentru depunerea unei sume în valută, în numerar, la caseria unităţii;

- document justificativ - de înregistrare în registrul de casă (în valută) şi în contabilitate.

Chitanţa pentru operaţiuni în valută se întocmeşte la unităţile care efectuiază operaţii în

devize, în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată în valută, de casierul unităţii şi se semnează

de acesta pentru primirea sumei în valută.

Chitanţa pentru operaţiuni în valută circulă la depunător – exemplarul 1, cu ştampila unităţii,

iar exemplarul 2 rămâne în carnet , fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor

înregistrate în registrul de casă (în valută). Acest formular se arhivează la compartimentul financiar-

contabil, după utilizarea completă a carnetului.

Ordinul de plată – este un formular tipizat şi asigură înregistrarea în contabilitate a

operaţiunilor împreună cu extrasul de cont.

Ordinele de plată sunt de două feluri:

Modelul 1 : gri, roşu şi verde.

Modelul 2 : galben, roşu şi verde.

Trăgătorul Beneficiarul

Ordinul de plată serveşte ca document de plată pentru client şi ca document de încasare

pentru furnizor.

Ordinul de plată prezintă două moduri de a circula:

- Ordinul de plată este emis de client trimis la bancă şi de aici la furnizor – formularul griu.

- Ordinul de plată este emis de client trimis la Trezorerie şi de aici la bancă şi de la bancă la

furnizor – formularul galben.

Ordinul de plată reprezintă un document prin care ordonatorul (titularul depozitului bancar)

dă ordin bănci de a plăti o sumă determinată (în favoarea unui beneficiar) pentru a stinge obligaţiile

băneşti provenite din relaţiile dintre ordonator şi beneficiar4.

Contabilitatea decontărilor cu furnizorii

Cumpărările de bunuri şi servicii necesare desfăşurării activităţii unei întreprinderi generază

datorii faţă de furnizori, a căror stingere urmează să se realizeze în perioadele următoare.

Datoriile care apar faţă de furnizori sunt datorii de exploatare, ce apar ca urmare a derulării

operaţiunilor de aprovizionare a unităţii cu cele necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii

lor. Obligaţiile unităţilor patrimoniale faţă de furnizori se ridică la nivelul valori bunurilor,

lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de TVA aferentă.

Stingerea datoriile faţă de furnizori se face prin achitarea contravalorii datoriilor cu numerar,

prin operaţiuni de decontare fără numerar sau prin efecte comerciale.

Contabilitatea datoriilor din cumpărări de bunuri şi servicii pe credit comercial faţă de furnizorii interni

Cumpărări de bunuri şi servicii pe bază de factură

1. Se înregistrează pe data de 5.01 achiziţionarea de materii prime de la furnizori în valoare de

7.245.600 lei, TVA 24% pe bază de factură. Aceste materii prime sunt evaluate la cost de achiziţie

şi sunt achitate pe data de 26.01. cu un ordin de plată

“Registrul Jurnal”

Nr.crt.

Dataînregistrării

Document Explicaţia Simbol conturi

Sume

4 Traşcă M., “Contabilitatea tranzacţiilor comerciale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 132.

(felul, nr., data)

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 5.01 Factura nr.

1474761 din 5.01.2

Se achiziţionează de la furnizori materii prime.

%3004426

4017.245.6001.738.944

8.984.544

2. 26.01 Ordin de plată şi extras de

cont

Se înregistrează achitarea datoriei faţă de furnizorul de materii prime.

401 5121 8.984.544 8.984.544

De reportat: 17.969.088 17.969.088

2. Se cumpără pe data de 6.01 materiale consumabile evaluate la preţ standard şi care se vor

achita pe data de 27. 01. cu filă de cec cu limită de sumă.

“Registrul Jurnal”Nr.crt.

Dataînregistrării

Document(felul, nr.,

data)

Explicaţia Simbol conturi

Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 6.01 Factura nr.

1777451 din 6.01.

Se cumpără materiale consumabile evaluate la preţ standard.

%30113084426

4016.700.0001.000.0001.848.000

9.548.000

2. 27.01 Filă de cec Se achită datoria faţă de furnizorul de materiale cosumabile.

401 5121 9.163.000 9.548.000

De reportat: 19.096.000 19.096.000

3. Se înregistrează datoria faţă de furnizorul de energie şi apă în valoare de 10.470.000 lei,

TVA 24% în data de 7.01., a cărei achitare se face pe data 27. 01. prin bancă.


Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 7.01 Factura

nr.711471 din 7.01.

Se înregistrează datoria faţă de furnizorul de energie şi apă.

%6054426

40110.470.000 2.512.800

12.982.800


cont

Se înregistrează achitarea datoriei faţă de furnizorul de

401 5121 12.982.800 12.982.800

energie şi apă din contul de la bancă.

De reportat: 25.965.600 25.965.600

Cumpărări de bunuri şi servicii cu acordarea de avansuri

1. Se înregistrează acordarea unui avans furnizorului de servicii telefonice pe data de 7.01.

iar diferenţa de plată se achită printr-un bilet la ordin pe data de 28.01..


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 7.01 Filă de cec Se înregistrează

acordarea unui avans furnizorului de servicii telefonice4.

409 5121 7.200.000 7.200.000

2. 11.01 Factura nr 4714513 din

11.01.

Se înregistează primirea facturii de la furnizorul de servicii telefonice.

%6264426

40114.450.000 3.468.000

17.918.000

3. 13.01 Factura nr. 7412386 din

13.01. şi cotract.

Se regularizează avansul acordat furnizorului de servicii telefonice

401 409 7.200.000 7.200.000

4. 15.01 Bilet la ordin Se înregistează acceptarea de către furnizorul de servicii telefonice a biletului la ordin.

401 403 9.995.500 9.995.500

5. 28.01 Bilet la ordin Se înregistează decontarea bilet la ordin.

403 5121 9.995.500 9.995.500

4 Există situaţii când pentru avansul acordat se calculează şi înregistează TVA 19 %.

De reportat: 52.309.000 52.309.000

2. Se înregistează acordarea unui avans furnizorului de 2.740.000 lei , la care se calculează

şi TVA 24 %.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C


acordarea avansului furnizorului.

%4094426

51212.740.000 657.600

3.397.600

2. 27.01 Factura nr. 7412386 din

27.01. şi cotract.

Se înregistrează decontarea avansului acordat furnizorului.

%4014426

4092.740.000657.600

3.397.600

De reportat: 6.795.200 6.795.200

Cumpărări de bunuri şi servicii la care se acordă reduceri comerciale şi reduceri financiare

Derularea tranzacţiilor de vânzări-cumpărări presupune, într-un mediu de piaţă concurenţial

operarea cu reduceri de preţuri destinate să “plătească” fidelitatea unui client ceea ce incită clientul

să cumpere ducând astfel la creşterea cifrei de afaceri.

În literatura de specialitate cât şi în practica afacerilor se întâlnesc două categorii de

reduceri de preţuri:

Reduceri de natură comercială (sau reduceri comerciale) care au o influenţă directă

asupra mărimii nete a unei facturi.

Reduceri de natură financiară (sau reduceri financiare), care poartă denumirea de

sconturi (numite şi sconturi de decontare sau sconturi de casă).

În categoria reducerilor comerciale se includ5:

a) Rabatul;

b) Remiza;

c) Risturnul.

d) Scontul de decontare

a) Rabatul – reprezintă reducerea practicată în mod excepţional asupra preţului de vânzare

convenit anterior între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de calitate

(calitate inferioară) sau de neconformitate a bunurilor livrate cu clauzele contractuale.

5 Feleagă N., Ionaşcu I., “Tratat de contabilitate financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pp. 46-48;

b) Remiza – este o reducere practicată în mod excepţional asupra preţului curent de vânzare,

ţinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului în clientela

vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra preţului brut,

procent prevăzut în oferta de preţuri a întreprinderii sau care rezultă din negocierea între cei

doi parteneri comerciali.

c) Risturnul – reprezintă o reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiunilor

efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată, convenită prin contract. Acest

fel de reducere se acordă de obicei pe o perioadă de un an.

De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar se

poate acorda şi în sumă fixă.

d) Scontul de decontare – este o reducere financiară acordată procentual asupra unei creanţe

decontate înainte de scadenţa normală. Altfel spus, scontul de decontare reprezintă o

bonificaţie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipaţie a unei sume

datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este

beneficiarul plăţii (încasează o sumă înainte de scadenţă) şi un venit financiar pentru client,

care efectuiază o plată înainte de scadenţă.

Sub aspectul metodologiei de calcul şi de contabilizare trebuie reţinute următoarele reguli:

- toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;

- reducerile comerciale premerg reducerile financiare;

- reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele

absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra „netului” anterior;

- în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi remizele şi

risturnurile;

- scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la

netul comercial;

- taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat (fie la netul

comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la „netul” financiar, în caz contrar)

şi se adună cu acesta pentru a obţine „totalul facturii”;

- reducerile comerciale, acordate iniţial, adica în momentul întocmirii facturii de

vânzare-cumpărare, deşi înscrise în factură nu se contabilizează nici la furnizori, nici

la client;

- reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o

cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) şi ca un venit financiar la cel

care îl primeşte (clientul).

a) Se înregistrează pe data de 14.01. achiziţionarea de materii prime de la furnizori în valoare de

2.245.600 lei, TVA 24% şi se acordă un rabat datorită calităţii inferioare a materiilor prime livrate.


Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 14.01 Factura nr.

4474911din 14.01.

Se achiziţionează materii prime de la furnizori.

%3004426

4012.245.600 538.944

2.784.544

2. 14.01 Factura în roşu nr.

11444749 din 14.01.

Se primeşte de la furnizor un rabat de 20% datorită calităţii inferioare a materiilor prime 2.245.600*20%= 449.120 reducerea va fi de 449.120 , la care se va calcula TVA 24%.

%3004426

401449.120107.789

556.909

De reportat: 3.341.453 3.341.453

b) Pe data de 14.01 societatea se aprovizionează cu materiale auxiliare în valoare de 3.450.000 lei,

TVA 24% şi furnizorul acordă o remiză de 15%.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 14.01 Factura nr.

7475478 din 14.01.

Se achiziţionează materiale auxiliare de la furnizori.

%30114426

4013.450.000 828.000

4.278.000


12478963 din 14.01.

Se înregistrează acordarea de furnizor a unei remize de 15% 3.450.000*15%= 517.500 lei.

%30114426

401 517.500 124.200

641700

De reportat: 4.919.700 4.919.700

d) Risturnul necesită o înregistrare deosebită deoarece reprezintă o reducere care se acodră,

de regulă, la sfârşitul anului, pentru întreaga cantitate din sortiment cumpărat. De multe ori,

până la sfârşitul anului bunurile cumpărate au fost consumate sau vândute şi deci au fost

cuprinse în cheltuieli. În acest caz nu mai poate fi vorba de rectificarea conturilor bunurilor

care nici nu se găsesc în gestune, ci de rectificarea conturilor de cheltuieli în care au fost

incluse bunurile, după natura lor.

Pe data de 14.01. societatea se aprovizionează cu materii prime în valoare de

122.100.000 lei TVA 24% şi la data de 31.12., datorită valorii contractului se acordă un

risturn de 5% din valoarea materiilor prime.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 14.01 Factura nr.

7475478 din 14.01.

Se achiziţionează materii prime de la furnizori.

%3004426

401122.100.000 29.304.000

151.404.000


7458586 din 31.12.

Se înregistrează acordarea risturnului de 5% 122.100.000*5%= 6.105.000, la care se calculează TVA 24%.

%6004426

401 6.105.000 1.465.200

7.570.200

De reportat: 158.974.200 158.974.200

e) Pe data de 15.01. unitate se aprovizionează cu mărfuri de 54.740.000 lei, TVA 24% şi

beneficiază de un scont de 10%.

“Registul Jurnal”Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 15.01 Factura nr.

1478755 din 14.01.

Se achiziţionează mărfuri de la furnizori.

%3714426

40154.700.00013.128.000

67.828.000


1475628 din 15.01.

Se înregistrează primirea scontului de 10%65.093.000*10%= 6.509.300, la care se calculează TVA 19%.

401 %51217674426

67.828.00057.346.933 6.509.300 1.562.232

De reportat: 135.656.000 135.656.000

Un exemplu în care apar atât reducerile comerciale, cât şi reducerea financiară.

Pe data de 16.01. unitatea se aprovizionează cu mărfuri la valoarea de 18.140.000 lei, TVA

24%. Unitatea primeşte un rabat pentru defecte de calitate în valoare de 1.140.000 lei, o

remiză pentru vânzări superioare sumei de 10.000.000 lei de 7% şi o remiză pentru o poziţie

peferenţială a cumpărătorului în clientela întreprinderii de 3%. La toate acestea se mai aplică

şi un scont de decontare pentru plata înainte de scadenţă de 2%.

Factura primită se prezintă asfel:

Valoarea brută a mărfurilor vândute 18.140.000 -

(-) Rabat 1.140.000

17.000.000 -

(-) Remiza 1 (pentru vânzări superioare

sumei de 10.000.000): 17.000.000*7%=1.190.000 1.190.000

15.810.000 -

(-) Remiza 2 (pentru importanţa clientului):

15.810.000*3%=474.300 474.300-

Net comercial 15.335.700 –

(-) Scont de decontare:

15.335.700*2%=306.714 306.714

15.028.986 +

(+) TVA: 15.028.986*24%=2.855.508 3.606.957

Net financiar 18.635.943

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 16.01 Factura nr.

417896 din 14.01.

Se înregistrază primirea mărfurilor.

%3714426

40115.028.986

3.606.957

18.635.943

2. 16.01 Factura nr. 7447586 din

1.01.

Se înregistrează primirea scontului de decontare.

401 767 306.714 306.714

De reportat: 18.942.657 18.942.657


Cumpărări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturii

În anumite împrejurări în activitatea unităţilor economice se întâlnesc situaţii în care unele

bunuri sosesc de la furnizori fără factură, iar unele servici prin natura lor se facturează cu un anumit

decalaj în timp, exemplu: consumul de energie electrică, energie termică, de gaze naturale, servicii

telefonice. Aceste servicii se facturează de regulă la un decalaj de o lună.

În cursul exerciţiului financiar se poate, uneori ca bunurile materiale primite să nu se

recepţioneze sau să nu se înregistreze până la primirea facturilor.

La închiderea exerciţiului financiar sau la data întocmirii bilanţului este obligatoriu să se

înregistreze deoarece sunt prinse în inventar. De asemenea atunci când este necesară eliberarea lor

în consum sau vânzare, trebuie să se înregistrze. În aceste cazuri bunurile se recepţionează, se

evaluează pe baza datelor din contract sau pe baza documentelor însoţitoare (aviz de însoţire a

mărfii, certificat de calitate), iar apoi se înscriu în contabilitate.

Se primesc pe data de 14.01. mărfuri de la furnizori fără factură la o valoare de 14.278.000

lei, TVA 24%. Pe data de 28.01. se primeşte factura de la furnizor.

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 14.01 Aviz de

însoţire a mărfii nr

4731111 din 14.01.

Se efectuiază o recepţie provizorie a mărfurilor primite fără factură.

%3714428

40814.278.000 3.426.720

17.704.720

2. 28.01 Factura nr. 4731111 din

14.01.

Se primeşte factura de la furnizorul de mărfuri..

408 401 17.704.720 17.704.720

3. 28.01 Factura nr. 4731111 din

14.01.

Se regularizează TVA-ul, concomitent cu înregistrarea primirii facturii.

4426 4428 4.249.133 4.249.133

De reportat: 39.658.573 39.658.573


Cumpărări de bunuri şi servicii în ambalaje restituibile furnizorilor

În momentul cumpărării de bunuri şi servicii, clientului i se facturează şi ambalajele care

circulă pe principiul restituirii. Astfel de ambalaje sunt: sticlele, navetele, borcanele, butoaiele, saci

etc.

Ambalajele primite din momentul facturării se înregistrează ca o creanţă pentru client, pe

care acesta o poate recupera prin restituirea lor, iar prin această operaţie se diminuiază şi datoria

faţă de furnizor.

Se cumpără mărfuri pe data de 18.01.cu o valoare de 4.750.200 lei, TVA 24%, care sunt

livrate în ambalaje restituibile în valoare de 675.200 lei. Pe data de 29.01. sunt restituite

ambalajele. În caz de restituire a ambalajelor se evidenţiază înregistrarea pe 30.01

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 18.01 Factura nr.

7471523 din 18.01.

Se înregistreză aprovizionarea cu marfă, care este livrată cu tot cu ambalaj.

%3714094426

4014.750.200 675.2001.140.048

6.565.448

2. 27.01 Factura nr. 2145461 din

27.01.

Se restituie ambalajele care circulă pe principiul restituirii.

401 409 675.200 675.200

3. 28.01 Factura nr. 4147521 din

28.01.

Se înregistrează nerestituirea ambalajelor ca urmare a degradării lor.

608 409 675.200 675.200

De reportat: 7.915.848 7.915.848


Se cumpără materii prime în valoare de 2.471.000 lei, TVA 24% în ambalaje returnabile în

valoare de 771.230 lei pe data de 17.01. Pe data de 25.01. se restituie ambalajele, dar

valoarea lor de restituire este mai mică fiind de 573.300 lei.

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 17.01 Factura nr.

7458586 din 17.01.

Se înregistreză aprovizionarea cu materii prime primite cu tot cu ambalaj.

%3004094426

4012.471.000 771.230 593.040

3.835.270

2. 25.01 Factura nr. 4758244 din

25.01.

Se restituie ambalajele care circulă pe principiul restituirii la o valoare mai mică.

%4014426

409 573.300 137.592

710.892

3. 25.01 Factura nr. 4747986 din

25.01.

Se înregistrează diferenţa de preţ la ambalajelor.

608 409 197.930 197.930

De reportat: 4.744.092 4.744.092


Contabilitatea datoriilor din cumpărări de imobilizări pe credit comercial faţă de furnizori interni

Se achiziţionează de la furnizori de imobilizări, imobilizări în valoare de 20.230.000 lei,

TVA 24% pe data de 17.01.. Pe data de 27.01. se achită obligaţia faţă de furnizor print-un

ordin de plată.

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 17.01 Factura nr.

452136 din 17.01.

Se înregistreză achiziţionează imobilizări (maşină de lucru).

%21234426

40420.230.000 4.855.200

25.085.200


cont

Se achită datoria faţă de furnizorul de imobilizări.

404 5121 25.085.200 25.085.200

De reportat: 50.170.400 50.170.400

“Registrul Jurnal” Contabilitatea datoriilor din cumpărări pe credit cambial :efecte de plătit faţă

de furnizori interni

În practica economică este cunoscut conceptul de efecte comerciale. Efecte comerciale sunt

cambiile (trate), biletul la ordin şi altele care sunt utilizate în relaţiile firmei cu celelalte unităţi.

Aceste înscrisuri numite efecte comerciale (efecte de comerţ) sunt titluri negociabile care

reprezintă creanţe decontabile la vedere sau pe termen scurt în beneficiul persoanelor care le

posedă.

Se aprovizionează unitatea pe data de 18.01. cu combustibil în valoare de 17.100.000 lei,

TVA 24%. Furnizorul de combustibil acceptă un credit comercial pe termen de 3 luni,

primind în acest sens de la unitatea noastră un bilet la ordin. În cazul în care furnizorul

deţinător al biletului la ordin solicită achitarea înainte de scadenţă, unitatea noastră obţine o

reducere (scont de decontare) de 5%.

Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 18.01 Facura nr.

4457888 din 18.01.

Se achiziţionează combustibil.

%301244426

40117.100.000 4.104.000

21.204.000

2. 18.01 Bilet la ordin Acceptarea de către furnizor a efectului de comerţ, a biletului la ordin pe 3 luni. La acesta se calculează o dobândă astfel [(20.349.000*48%)]*3=2.441.880

401

668

403

403

21.204.000

2.441.880

21.204.000

2.441.880

3. 18.04 Bilet la ordin Se achită obligaţia faţă de furnizor prin decontarea biletului la ordin.

403 5121 23.645.880 23.645.880

4. 23.04 Extras de cont Se înregistrază achitarea înainte de scadenţă a biletului la ordin 23.645.880*15%=3.546.882

403 %5121 767

23.645.88020.098.998 3.546.882

De reportat: 92.141.640 92.141.640

„Registrul Jurnal”

Contabilitatea decontărilor cu clienţii

Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare, adică

de acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi rezultă ca

urmare a vânzării producţiei, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor şi au în contrapartidă

venituri din exploatare.

Creanţele întreprinderii faţă de clienţi săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ

concretizat într-o comandă fermă din parte clientului şi acceptată de producător sau având ca bază

contractele încheiate. Creanţele devin certe, sigure, în momentul transferului de proprietate pentru

vânzări şi în momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.

Transferul de proprietate se produce, deci, în momentul livrării bunurilor, respectiv al

realizării lucrărilor sau prestărilor de servicii, moment care, în practică corespunde cu facturarea.

Vânzări de bunuri şi servicii pe credit comercial pe bază de factură

Unitatea vinde unui client mărfuri în valoare de 3.749.700 lei, TVA 24% pe data de 18.01 şi

scadenţa creanţei este înregistată pe 29.01. Se ştie că valoarea mărfurilor la preţ de

înregistrare este de 2.174.000 lei.

„Registrul Jurnal”Nr.crt.

Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 18.01 Factura nr.

4718523 din 5.01.

Se înregistrează vânzarea de mărfuri unui client.

411 %7074427

4.649.6283.749.700 899.928

2. 18.01 Factura nr. 1478523 din

5.01.

Se descarcă gestiunea de mărfuri.

607 371 2.174.000 2.174.000

3. 29.01 Extras de cont Se încasează creanţa de la client prin contul de la bancă.

5121 411 4.649.628 4.649.628

De reportat: 11.473.256 11.473.256

Vânzări de bunuri şi servicii cu primirea de avansuriÎn cazul livrări unor bunuri sau servicii furnizorul poate să beneficieze, pe baza înţelegeri cu

clientul, de avansuri băneşti. În aceste cazuri furnizorul devine dator faţă de client.

Unitatea primeşte de la un client un avans de 7.250.000 lei pe data de 15.01.unitatea vinde

clientului mărfuri în valoare de 13.425.000 lei, TVA 24%. Pe data de 20.01.se regularizează

avansul şi pe data de 28.01.se încasează restul de plată.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C


primirea unui avans.5121 419 7.250.000 7.250.000

2. 17.01 Factura nr. 4347733 din 17.01.

Se înregistrază vânzarea de mărfuri către client.

411 %7074427

16.647.00013.425.000 3.222.000

3. 19.01 Factura nr. 4343533 din

Se descarcă gestiunea de mărfuri la preţ de

607 371 13.425.000 13.425.000

19.01. vânzare. 4. 20.01 Factura nr.

4347733 din 17.01. şi contract

Se regularizează avansul primit de la client.

419 411 7.250.000 7.250.000

5. 28.01 Extras de cont Se înregistrează restul de plată de la clientul de mărfuri.

5121 411 9.397.000 9.397.000

De reportat: 53.969.000 53.969.000

Vânzări de bunuri şi servicii la care se acordă reduceri comerciale şi reduceri financiare

Unitatea noastră vinde unui client pe data de 18.01. mărfuri în valoare de 1.400.000 lei,

TVA 24% şi de asemenea acordă un scont de 2%.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 18.01 Factura nr.

4758123 din 17.01.

Se înregistrează vânzarea de mărfuri către client.

411 %7074427

1.736.0001.400.000 336.000

2. 18.01 Factura nr. din 19.01.

Se descarcă gestiunea de mărfuri la preţ de vânzare.

607 371 1.400.000 1.400.000

3. 18.01 Factura nr. 4347733 din

17.01. şi contract

Se înregistrează acordarea scontului clientului 1.400.000*2%= 28.000, la care se calculează TVA 24%.

667

411

411

4427

28.000

6.720

28.000

6.720

4. 29.01 Extras de cont Se înregistrează primirea banilor de la client.

5121 411 1.701.280 1.701.280

De reportat: 4.872.000 4.872.000

Vânzări de bunuri şi servicii în ambalaje proprii

Unitatea livrează mărfuri unui client în valoare de 15.720.000 lei, TVA 24%, mărfurile fiind

ambalate în ambalaje care circulă pe principiul restituirii în valoare de 870.000 lei. Pe data

de 27.01. se restituie ambalajele şi se primesc bani de la client. Dar poate exista şi

posibilitatea ca clientul să nu restituie ambalajele şi atunci se consideră ca fiind vândute.


Dataînregistrării

Document Explicaţia Simbol conturi

Sume

(felul, nr., data)

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 19.01 Factura nr.

471896 din 19.01.

Se înregistrează vânzarea de mărfuri către client cu tot cu ambalaje.

411 %7074194427

20.362.80015.720.000 870.000 3.772800

2. 27.01 Factura nr.4789658 din 19.01

Se restituie ambalajele care circulă pe principiul restituirii.

419 411 870.000 870.000

3. 27.01 Extras de cont Se înregistrează primirea banilor de la client.

5121 411 20.362.800 20.362.800

4. 30.01 Factura nr.4789658 din 30.01.

Se înregistrează vânzarea ambalajelor.

419 708 870.000 870.000

De reportat: 42.465.600 42.465.600

Vânzări de bunuri şi servicii cu întocmirea ulterioară a facturilor

Există situaţii în care pentru unele vânzări, datorită unor forme de decontare specifice, la

data livrării să nu fie întocmită factura, ci la o dată ulterioară. Aceasta se referă mai ales la livrările

nestocabile cum ar fi energia electică şi termică, servicii telefonice, apă şi altele.

Astfel de creanţe pot fi înregistrate şi în cursul exerciţiului, însă ele devin absolut obligatorii

la închiderea exerciţiului sau la data întocmirii bilanţului, deoarece în vederea acoperiri

cheltuielilor, respectiv pentru calcularea rezultatului exerciţiului, trebuie înregistrate veniturile

obţinute din astfel de livrări.

Pe data de 20.01 unitatea noastră vinde mărfuri fără să întocmească facturi în valoare

11.470.000 lei, TVA 19%. Pe data de 27.01. se întocmeşte factura şi pe data de 29.01.

clientul îşi achită datoria faţă de unitatea noastră.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 20.01 Aviz de

însoţire a mărfii nr. 234567.

Se înregistrează livrarea de mărfuri către clienţi fără factură.

418 %7074428

14.222.80011.470.000 2.752.800

2. 20.01 Aviz de însoţire a mărfii nr. 234567.

Se descarcă gestiunea de mărfuri la preţ de vânzare.

607 371 11.470.000 11.470.000

3. 27.01 Factura nr. 234567 din

27.01.

Se întocmeşte factura pentru mărfurile livrate.

411 418 14.222.800 14.222.800

4. 27.01 Factura nr. 234567 din

27.01.

Se regularizează TVA-ul.

4428 4427 2.752.800 2.752.800

5. 30.01 Chitanţa nr 223232 din

30.10.

Clientul îşi achită datoria faţă de unitatea noastră.

5311 411 14.222.800 14.222.800

De reportat: 56.891.200 56.891.200

Vânzări de bunuri şi servicii neîncasate în termen

Creanţele neîncasate în termen atrag unele daune datorită neintrării acestor valori în circuitul

economic al furnizorilor. Unele din aceste creanţe prezintând chiar riscul de a nu putea fi

recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă.

Creanţele neîncasate în termen se înregistrează în contul 416”Clienţi incerţi” din două

motive care decurg din principiul fidelităţii contabilităţii şi din cel al prudenţei. Adică, pentru ca

situaţia patrimonială să se reflecte în mod fidel în contabilitate s-a considerat că este necesar să fie

delimitate informaţiile privind creanţele din vânzări care prezintă un anumit grad de incertitudine,

de cele aflate în termen.

Pe de altă parte reflectarea în contabilitate a unor active incerte poate să reprezinte

argumentul (justificarea) constituiri provizioanelor pentru depreciarea creanţelor-clienţi, ceea ce

decurge din principiul prudenţei.

Unitatea livrează produse finite unui client în valoare de 9.799.000 lei, TVA 24% pe data

de 20.01. Până pe data de 31.12. clientul nu dă nici un semn de plată. Astfel pe data de

31.12. se înregistează existenţa clienţilor incerţi şi se constituie un provizion. Pe data de

14.02. clienţi incerţi plătesc o parte din sumă în cont şi o parte în caserie. După o perioadă

de timp unitatea recuperează o parte din pierdere.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C

1 2 3 4 5 6 7 81. 20.01 Factura nr.

2345671 din 20.01.

Se înregistrează livrarea de produse finite către clienţi.

411 %7074427

12.150.7609.799.0002.351.760

2. 31.12 Factura nr. 2345671 din 20.01.

Se înregistează existenţa unui client incert.

416 411 12.150.760 12.150.760

3. 31.12 Proces-verbal de inventar

Se constituie un provizion pentru depreciarea creanţelor-clienţi .

681 491 12.150.760 12.150.760

4. 14.01 Chitanţa nr Se înregistrează % 416 7.100.000

4578788 din 30.10.

încasarea unei părţi din datoria clientului incert.

53115121

663.8106.439.190

5. 14.01 Referat de constatare a

pierderii.

Se înregistrează pierderea în contabilitate.

654 %4164427

4.125.0975.427.3641.302.267

6. 27.02 Referat de constatare a recuperării pierderii.

Se înregistrează recuperarea creanţei incerte.

411 754 4.560.810 4.560.810

7. 28.02 N.C. Se anulează provizionul constituit.

491 781 12.150.760 12.150.760

De reportat: 64.391.947 64.391.947

Contabilitatea creanţelor comerciale din vânzări pe credit cambial: efecte comerciale de primit

Pe baza înţelegerii dintre furnizor şi client unele vânzări se pot face pe credit cambial, adica

încasarea contravalori bunurilor livrate urmând să aibă loc la o dată ulterioară pentru care furnizorul

acceptă un bilet la ordin emis de către client.

Contabilitatea creanţelor din vânzări pe credit cambial se ţine cu ajutorul contului 413

„Efecte de primit”.

În acest cont se înregistrează acceptul unui bilet la ordin pus la dispoziţie de client

furnizorului. Bilet la ordin primit, aflat la dispoziţia furnizorului se înregistrează într-un cont de

trezorerie contul 5113 „Efecte de încasat”.

Societatea noastră primeşte pe data de 20.01. în locul creanţei sale faţă de societatea SC.

„Simpex” un efect comercial, prin care trasul societatea „Comex” urmează să plătească pe

data de 30.02. suma de 38.285.000 lei. Pot apărea 2 situaţii:

- Situaţia a) când societatea noastră depune cu 10 zile înainte de scadenţă (20.02.

efectul pentru al încasa de la societatea „Comex” la data de 30.02.

- Situaţia b) când societatea noastră în data de 30.01. scontează cambia acordând un

scont de 800.000 lei.


Dataînregistrării


data)


Sume

D C D C1 2 3 4 5 6 7 8

1. 20.01 Contract Se înregistrează acceptarea efectului de comerţ.

413 %411766

38.285.00036.600.000 1.685.000

2.a) 20.01 Borderou de depunere

Se depune la bancă efectul de comerţ pentru a intra în posesia lui pe 30.02.

5113 413 38.285.000 38.285.000

3.a) 02.03 Extras de cont Se primesc bani în bancă reprezentând efectul comercial încasat, ţtiind că comisionul practicat de bancă este 1%.

5114

%5121627

413

5114

38.285.000

37.902.150 382.850

38.285.000

38.285.000

4.b) 30.01 Societatea noastră scontează mai repede efectul comercial.

5114 413 38.285.000 38.285.000

4.b) 02.02 Extras de cont Se încasează în bancă bani.

%5121667627

511437.102.150 800.000 382.850

38.285.000

De reportat:

Contabilitatea decontărilor cu clienţi şi furnizori în devize

Unităţile economice pot avea relaţii atât cu clienţi şi furnizori interni, cât şi cu clienţi şi

furnizori externi. De aceea, unităţile implicate în relaţiile economice internaţionale se confruntă cu

problema transformării devizelor în monedă naţională. Trebuie ştiut că aceste unităţi au obligaţia de

a întocmi documentele contabile de sinteză în monedă naţională. O parte din unităţile economice

româneşti îşi procură materiile prime, mărfurile şi alte cumpărături din străinătate şi realizează o

cifră de afaceri prin vânzări către stăinătate. În derularea tranzacţiilor internaţionale, părţile

implicate pot alege liber moneda care va fi utilizată la facturarea şi decontare, ţinându-se cont de

faptul că partenerii comerciali urmăresc să evite riscurile monetare. Operaţiile cu străinătate,

presupun înregistrarea în contabilitate atât în devize, cât şi în lei la cursul de schimb al pieţei

valutare comunicat de Banca Naţională a României în vigoare la data efectuări operaţiunilor. Însă

operaţiunile comerciale efectuate cu parteneri străini generează datori sau creanţe, care presupun

plăţi sau încasări pentru sume exprimate în monedă naţională diferite de cele contabilizate iniţial,

datorită variaţiilor cursului valutar.

În cazul operaţiunilor comerciale de vânzare-cumpărare efectuate cu parteneri străini, cursul

valutar este cel existent la data facturării, iar pentru decontare se utilizează cursul valutar din

momentul efectuării decontării. Diferenţele de curs valutar stabilite între data înregistrări creanţelor

şi datoriilor în valută şi data încasării sau plăţii, după caz, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli

financiare, astfel:

Ca un venit din diferenţe de curs valutar (contul 765 “Venituri din diferenţe de curs

valutar”), atunci când rezultă o diferenţă favorabilă pentru întreprindere, între valoarea de

origine contabilizată şi suma încasată sau plătită, convertită în monedă naţională;

Ca o cheltuială din diferenţe de curs valutar (contul 665 “Cheltuieli din diferenţe de curs

valutar”), atunci când rezultă o diferenţă nefavorabilă pentru întreprindere, între valoarea

de origine contabilizată şi suma încasată sau plătită exprimată în monedă naţională.

Creanţele şi datoriile în devize provenind din activitatea de exploatare care nu s-au decontat

până la închiderea exerciţiului, sunt actualizate la cursul valutar existent la data închiderii

exerciţiului.

Conform prevederilor legale ajustarile astfel constituite sunt deductibile fiscal la nivelul

pierderi nete din diferenţe de curs valutar, respectiv dintre valoarea creanţelor şi datoriilor evaluate

la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi a

exerciţiului financiar şi cursurile de schimb la care acestea au fost înregistrate în contabilitate.

Inventarierea creanţelor şi datoriilor şi înregistrarea rezultatelor acesteia

Inventarierea patrimoniului din unităţile patrimoniale reprezintă o obligaţie stabilită prin

norme juridice şi metodologice specifice6. Potrivit acestor norme, inventarierea patrimoniului

reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi de

pasiv, fie cantitativ şi valoric, fie numai valoric, aflate în patrimoniul unităţii la data efectuării

inventarului. Principalul scop al inventarierii este stabilirea situaţiei reale a patrimoniului fiecărei

unităţi şi vizează toate elementele patrimoniale proprii, dar şi bunurile şi valorile aparţinând altor

persoane juridice sau fizice şi deţinute temporar de unitate cu orice titlu.

Această inventariere a patrimoniului se realizează în vederea întocmirii bilanţului contabil,

care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a stuaţiei financiare şi a

rezultatelor obţinute.

Inventarierea, aşa cum rezultă din actualul mecanism economic-financiar, este privită din

trei puncte de vedere:

- din punct de vedere contabil;

- din punct de vedere gestionar;

- şi în cazul particular, al agenţilor economici din categoria celor mici şi mijlocii, care au

dreptul să utilizeze în contabilitatea stocurilor metoda inventarului intermitent.

În acest capitol voi trata inventarierea din punct de vedere contabil.

Din punct de vedere contabil, inventarierea patrimoniului are obligatoriu caracter general,

vizând toate elementele patrimoniale şi are o importanţă deosebită în asigurarea imaginii fidele a

bilanţului, care reprezintă de fapt oglinda patrimonilui. Articolul 8, din Legea Contabilităţii prevede

6În prezent, baza juridică a operaţiunilor de inventariere a patrimoniului din unităţile economice este reglementată prin Legea Contabilităţii nr.82/1991, art. 8 şi 9 , lege modificată prin OG nr. 61/2001; Regulamentul de aplicare a legii contabilităţii (aprobat prin HG nr. 704/1993), cap. IV, punctele 127-133; Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului (aprobate prin OMF nr. 2388/1995); Normele anuale de închidere a exerciţiului financiar.

expres obligaţia unităţilor patrimoniale de a efectua inventarierea generală a patrimoniului în trei

împrejurări:

- la începutul activităţii;

- cel puţin o dată pe an, pe parcursul funcţionării lor;

- în cazul încetării activităţii, fuziunii, divizări 7.

Inventarierea creanţelor şi datoriilor face excepţie de la această regulă, deoarece creanţele şi

datoriile fac parte din acele elemente ce trebuie inventariate la perioade mai mici de un an.

”Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, precum şi celelalte valori din

caseriile unităţilor patrimoniale se inventariază obligatoriu cel puţin o dată pe lună, în conformitate

cu Regulamentul operaţiunilor de casă, emise de Banca Naţională a României”8 am citat acest

paragraf deoarece cecurile, cambiile şi biletele la ordin sunt efecte comerciale utilizate pentru plata

şi încasarea datoriilor şi creanţelor, ceea ce înseamnă că inventarierea creanţelor şi datoriilor se face

cel puţin o dată pe lună.

Creanţele şi datoriile sunt supuse verificării şi confirmării pe baza soldurilor creditoare şi

debitoare ale conturilor de furnizori şi clienţi, precum şi pe baza extraselor de cont sau a punctajelor

reciproce. Nu sunt supuse acestui regim creanţele curente ale agenţilor economici, care nu depăşesc

1% din totalul creanţelor. Pentru creanţele care au o vechime mai mare de 6 luni, confirmarea

soldurilor este obigatorie şi se realizează pe bază de adresă cu confirmare de primire. Trebuie ştiut

că nerespectarea acestei proceduri şi mai ales refuzul de confirmare constituie o încălcare a

normelor de inventariere şi se sancţionează ca atare.

În cazul în care unităţile patrimoniale efectuiază decontarea creanţelor şi datoriilor reciproce

pe bază de conturi sau deconturi externe periodice, aceste documente ţin locul extraselor de cont

confirmate.

Pentru creanţe şi datorii, precum şi pentru celelalte elemente patrimoniale ce nu reprezintă

valori materiale, rezultatele inventarierii sunt prezentate în situaţii analitice distincte, ce vor fi

totalizate şi care trebuie să justifice soldul conturilor sintetice în care sunt cuprinse. Acestea

urmează să fie preluate în centralizatorul listelor de inventariere.

Pentru stabilirea cât mai exactă a drepturilor de creanţă şi a datoriilor reciproce, se

procedează aşa cum am afirmat mai sus la un schimb de extrase sau de punctaje cu furnizorii,

clienţii şi cu ceilalţi debitori sau creditori ai unităţii. Aceste extrase vizează în primul rând poziţiile

referitoare la obligaţiile şi creanţele neachitate până la data inventarierii, dar nu trebuie excluse nici

situaţiile în care se cere confirmarea rulajelor pentru o anumită perioadă de timp.

Potrivit uzanţelor, extrasele se vizează de comisia de inventariere – care au misiunea de a

confirma realitatea soldurilor de datorii şi creanţe – după care se trimit unităţilor economice 7 *** Ministerul Finanţelor, “sistemul Contabil al Agenţilor Economici”, 1994, p. 9. 8 Florea I., Forea R., “Control economico-financiar”, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2000, p.231.

partenere. Unităţile economice partenere au obligaţia ca în termen de 5 zile de la primire să

confirme soldul sau să comunice obiecţiunile lor. Neconfirmarea în termen echivalează cu

recunoaşterea tacită a exactităţii soldurilor şi în consecinţă acestea sunt inventariate ca atare.

Prin OMF nr.2388/15.12.1995 care aprobă „Normele privind organizarea şi efectuarea

inventarierii patrimoniului” s-a introdus în inventarierea creanţelor şi datoriilor modelul obligatoriu

pentru extrasele de cont model 14-6-3 prin care se asigură confirmarea debitelor existente, la data

inventarierii, la sfârşit de an.

În momentul în care apar diferenţe cu ocazia confruntărilor directe, acestea trebuie

soluţionate pe cale legală până la întocmirea bilanţului contabil. Dacă însă unele divergenţe în

raport cu terţii se menţin, respectivele creanţe şi datorii se înregistrează la valoarea lor scriptică,

chiar dacă s-au deschis acţiuni judiciare sau cereri de recurs.

Stabilirea rezultatelor inventarierii creanţelor şi datoriilor şi înregistrarea acestora se face

potrivit normelor în vigoare la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată, constituindu-se după

caz, provizioane pentru deprecierea creanţelor, provizioane pentru creşterea datoriilor, provizioane

pentru sumele aflate în litigiu. Pentru creanţele şi datoriile în devize evaluarea se face la cursul de

referinţă al Băncii Naţionale a României din ziua de 31 Decembrie. Eventualele diferenţe dintre

acest curs şi valoarea contabilă a datoriilor şi creanţelor, reprezentând pierderi sau câştiguri latente,

se vor evidenţia în contabilitate cu ajutorul conturilor de diferenţe de conversie (activ sau pasiv).

Dacă difernţele de conversie sunt nefavorabile (de activ), ele vor face obiectul unui provizon pentru

pierderi din schimb valutar.

III. Concluzii

În lucrarea „Contabilitatea decontărilor cu clienţi şi furnizori” am încercat să surprind o

parte deosebit de importantă a activităţii unei întreprinderi şi anume relaţiile cu terţi, respectiv

activitatea de aprovizionare şi activitatea de desfacere.

Aceste două activităţi presupun existenţa a două fluxuri de valori de sens contrar, adică un

flux al mărfurilor (bunuri şi servicii) şi contrafluxul valorilor de schimb (de regulă, bani). Pentru a-

şi putea realiza obiectul de activitate trebuie realizat un control riguros al modului de desfăşurare a

relaţiilor cu terţi lucru asigurat prin următoarele elemente:

cunoaşterea în orice moment a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic ce

derivă din relaţiile comerciale cu alte unităţi;

urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi achitarea în

termen a datoriilor faţă de furnizori şi creditori;

soluţionarea corectă şi în termen legal a decontărilor din operaţii în curs de clarificare;

soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor, precum şi a

creşterilor de valoare a acestora.

Pentru a asigura buna organizare a contabilităţii unei întreprinderi şi pentru înregistrarea în

bune condiţii a operaţiilor cu privire la creanţe şi datorii trebuie respectate în permanenţă principiile

contabile şi mai ales „principiul noncompensări” - care afirmă că nu este admisă compensarea

între creanţe şi datorii”. Deci, în principiu nu se poate opera compesarea între datoriile şi creanţele

referitoare la acelaşi terţ, cu excepţia cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de compensare.

Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţi este condiţionată de mai mulţi factori, dintre care

menţionăm:

natura relaţiilor de decontare;

formele de decontare;

instrumentele de decontare;

sistemul de creditare;

regimul reducerilor şi momentul acordări lor.

În organizarea contabilităţii terţilor trebuie să se ţină seama de factori amintiţi anterior, şi în

funcţie de aceştia se va stabili fluxul informaţional (documentele şi circulaţia lor), precum şi

conturile în care se vor reflecta operaţiunile respective.

IV. Bibliografie

Feleagă N., Ionaşcu I. “Tratat de contabilitate financiară”, vol. III, Editura Economică, Bucureşti, 1998;

Feleagă N., Ionaşcu I., “Contabilitatea financiară”, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1993;

Florea I., Forea R., “Control economico-financiar”, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2000 Florea I., “ Control financiar şi expertize contabile”, Editura Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 1978; Işfănescu A., Robu V., Anghel I., Tuţu A., “Evaluarea întreprinderi”, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 1998,

Mironiuc M., “Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii”, Editura Junimea, Iaşi, 1999;

Paraschivescu M.D., Păvăloaie W.,”Modele de contabilitate şi analiză financiară”, Editura Vrantop, Focşani, 1997;

Pântea P. I., “Contabilitatea fianciară a agenţilor economici din România”, Editura Intelcredo, Deva, 1995;

Pântea P. I. ,”Managmentul contabilităţii româneşti”, Editura Intelcredo, Deva, 1998; Traşcă M. “Contabilitatea tranzacţiilor comerciale”, Editura Economică, Bucureşti, 1995; Voica V., “Contabilitatea financiară a agenţilor economici”, Editura C.M.C.F.P.P.,

Bucureşti, 1996; ***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.17/14 Martie 2000 “Privind taxa pe valoarea

adăugată (TVA)”; ***Ordinul Ministerului Finanţelor publice nr.94/2001 “Pentru aprobarea

reglementărilor contabile armonizate cu directiva a-lV-a a Comunităţii Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate “;

*** Ministerul Finanţelor, “Sistemul contabil al agenţilor economici”, Editura Economică, Bucureşti, 1994;

*** Ministerul Finanţelor, “Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora”, Editura Economică, Bucureşti, 1998;

*** Ministerul Finanţelor, “Norme metodologice privind încheierea exerciţiului financiar”, 1999;

***Regulamentul pentru aplicarea Legii Contabilităţii; ***Standardele Internaţionale de Contabilitate(IAS); *** Revista “Economistul”, Ediţie specială, nr.782/2001.

V. Prezentarea întreprinderii “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava

1.1. Scurt istoric şi descrierea activităţii

Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava s-a constituit în 1994,

având în acel moment un capital social subscris şi vărsat de 196.580.000 lei prin asocierea a 3

persoane care deţin 71%, 20%, respectiv 9%. Firma are sediul în Bulevardul George Enescu Nr. 16

şi o bază de producţie în comuna Stroieşti, unde se găsesc un atelier de tâmplărie şi un depozit de

materiale.

Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava este înregistrată la Registrul

Comerţului la nr. 248/26 Decembrie 1994 şi are ca obiect de activitate “prestările servicii în

construcţi” cu următoarele subactivităţi:

Demolarea construcţiilor, terasamentelor şi organizarea de şantiere;

Lucrări de foraj şi sondaj pentru construcţii;

Lucrări de construcţii;

Lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii;

Alte lucrări de construcţii inginereşti;

Alte lucrări specifice pentru construcţii;

Fabricarea de produse stratificate din lemn;

Fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii;

Producţia de ambalaje din lemn;

Fabricarea de elemente din beton pentru construcţii;

Fabricarea de elemente din ipsos pentru construcţii;

Firma are în prezent 80 de muncitori calificaţi în meseriile: zidari, zugravi, ferari,

betonişti, instalatori, electricieni, parchetari, tâmplari, etc. Aceşti 80 de muncitori sunt încadraţi cu

carte de muncă, iar în timpul verii numărul acestora creşte ajungând până la 110 muncitori, cu

acestea din urmă încheindu-se convenţii civile.

În perioada 1995-2007 firma şi-a crescut veniturile (cifra de afaceri), care în anul 1995

erau de 150.000.000 lei, ajungând în anul 2007 la valoarea de peste 8.000.000.000 lei.

Statutul firmei prevede ca exerciţiul financiar să înceapă la 1 Ianuarie şi să se termine la

31 Decembrie a fiecărui an. Tot prin statut se prevede că beneficiul societăţii se stabileşte prin

bilanţul întocmit anual şi se prevede ca cel puţin 5% din beneficiu să se utilizeaze pentru crearea

fondului de rezervă până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social.

Lucrările se execută pe bază de comenzi sau/şi contracte şi se desfăşoară atât în judeţul

Suceava, cât şi în judeţul Botoţani, respectiv oraşul Darabani.

Având în vedere că obiectul de activitate al firmei “ICO CONSTRUCT GROUP”

Suceava îl reprezintă “prestări servicii în construcţii”, lucrările executate de firmă sunt diverse, cum

ar fi:

- zugrăvele interioare, faţade;

- lucrări de pardosele executate cu: parchet, cherestea, gresie;

- faianţări;

- instalaţii sanitare;

- instalaţii termice;

- instalaţii electice;

- şarpante;

- construcţii montaj.

Cum reiese şi din lucrările enumerate, firma realizează atât o activitate de reparaţii capitale

şi reaparaţii curente, cât şi construcţii montaj.

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate firma are relaţii cu numeroşi furnizori şi clienţi

dintre care reamintim doar câţiva:

Furnizori:

- Sc. “Moldochim” SA. Bicaz;

- Sc. “Dorini” SA. Suceava;

- Sc. “Romstal” SA. Suceava;

- Sc. “Petrom” SA. Suceava;

- Sc. “Comat” SA. Suceava;

- Sc. “B.A.D.” SA. Suceava;

- Sc. “Xantos” SA. Suceava.

Clienţi:

- Spitalul Darabani;

- Spitalul Suceava;

- Serviciul de ambulanţă Suceava;

- C.F.R. Iaşi;

- Sc “Ambro” Suceava;

- persoane fizice.

Relaţiile dintre societate şi terţi se desfăşoară atât pe bază de contacte încheiate la

începutul fiecărui an calendaristic, dar şi pe parcursul anului, cât şi pe bază de comenzi mai ales în

relaţiile cu persoanele fizice.

1.2. Structura organizatorică

Firma “ICO CONSTRUCT GROUP S.R.L.” Suceava este organizată ca o societate cu

răspundere limitată (SRL) condusă de acţionarul principal care deţine 71% din capital şi care este

totodată directorul general al acesteia.

Firma are o structură organizatorică funcţională prezentată în următoarea organigramă.

Asociaţii firmei fac parte din colectivul de conducere a firmei, respectiv asociatul cu 21%

este directorul comercial având în suborbine următoarele compartimente:

- aprovizionare;

- desfacere;

- marketing;

- depozitul.

Asociatul care deţine 9% este directorul tehnic având în subordine compartimentele de:

- producţie;

- plan-dezvoltare.

Fig.1 Organigrama unităţii “ICO CONSTRUCT GROUP SRL”Suceava

Director general

Director comercial Director tehnic Director economic Juristcosultul

Compart.aproviz.

Compart.desfacere

Compart. M-king

Depozit

Compart.producţie

Compart.Plan-dezv.

Caseria Compart.Fin-contab.

Compart. Pers.-salarizare

Asociaţi

1.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil şi relaţiile lui cu celelalte compartimente

Compartimentul financiar-contabil se află sub directa coordonare a directorului economic.

Compartimentul financiar contabil este organizat pe birouri şi anume:

- biroul contabilitate generală;

- biroul financiar;

- biroul de analize economice;

- biroul facturare;

- biroul documente primare;

- biroul de inventariere;

Fig. 2 Organigrama compartimentului financiar-contabil

Biroul de contabilitate generală: este cel care centralizează datele primite de la celelalte

birouri întocmind notele contabile şi pe baza acestora în fiecare lună Balanţa de verificare, iar la

sfârşitul anului Bilanţul contabil.

Biroul financiar: realizează activităţile prin care se urmăreşte obţinerea şi folosirea

eficientă a resurselor financiare, înregistrează evidenţa şi urmărirea relaţiilor cu furnizorii şi

clienţii;

Biroul de analize-economice: calculează preţurile practicate de firmă pentru lucrările şi

serviciile prestate, participă la negocierea preţurilor şi tarifelor, calculează şi urmăreşte

îndeplinirea principalilor indicatorii;

Biroul de facturare: întocmeşte, ordonează şi centralizează facturile către clienţii firmei şi

primeşte, ordonează şi înregistrează facturile primite da la furnizori.

Biroul documente primare: este cel care înregistrează şi centralizează documentele

primare (bonuri de consum, bonuri de casă, chitanţe, fişe, comenzi).

61

Compart.Fin.-contab

BiroulContabilitate

Generală

BiroulFinanciar

Biroul de analize economice

Biroul facturare

Biroul documente primare

Biroulinventar

Biroul de inventariere: este cel care realizează inventarierea periodică a elementelor

patrimoniale ale firmei şi ţine la curent conducerea cu modificarea valorilor acestora.

Compartimentele care există în cadrul firmei sunt:

compartimentul financiar-contabil;

compartimentul de producţie;

depozitul;

compartimentul plan-dezvoltare;

compartimentul de aprovizionare;

compartimentul personal-salarizare;

compartimentul desfacere;

caseria;

compartimentul de Marketing.

După cum bine se ştie între compartimentele unei unităţi există relaţii de dependenţă,

relaţii bazate pe o anumită circulaţie a documentelor între aceste compartimente. Acest lucru este

reflectat în fig. nr. 3.

a) situaţia consumului de materiale şi situaţia financiară a cheltuielilor;

b) situaţia lucrărilor şi serviciilor efectuate;

c) situaţia stocurilor în mărimi cantitative;

d) situaţia stocurilor în expresie valorică;

e) situaţia veniturilor şi bugetul de venituri şi cheltuieli;

f) planurile de investiţii, propunerile de dezvoltare şi modernizare spre vizare şi aprobare;

g) situaţia financiară a sumelor ce pot să fie alocate pentru aprovizionare;

h) facturi;

i) statul de salarii;

j) evaluarea activităţii fiecărui salariat;

k) situaţia lucrărilor prestate şi situaţia lucrărilor de prestat;

l) tarifele şi preţurile ce sunt practicate pentru fiecare comandă;

m) situaţia creanţelor şi datoriilor unităţii;

n) situaţia încasărilor şi plăţilor;

o) situaţia cheltuielilor făcute cu reclama;

p) bugetul pentru reclamă.

62Compartimentul

de producţieCompartimentul de

Marketing

a) p)b) o)

c) n)d) m)

e) l)

f) k)

g) j)

h) I)

Fig. nr. 3 Legătura dintre compartimente.

1.4. Organizarea gestiunii furnizorilor şi a clienţilor societăţii “ICO CONSTRUCT GROUP” SRL Suceava

63

Depozit

Compartimentul plan-dezvoltare

Compartimentul de aprovizionare

Caseria

Compartimentuldesfacere

Compartimentul personal-salarizare

Compartimentul financiar-contabil

Având în vedere actele normative în vigoare şi aşa cum este stipulat şi în statutul firmei

contabilitatea este ţinută cu ajutorul “Metodei pe jurnale”. Această metodă vizează reducerea

numărului de formulare, simplificarea acestora şi înlăturarea paralelismelor.

“Metoda pe jurnale” se caracterizează prin următoarele elemente9:

Înregistrarea operaţiilor economice pe jurnale şi situaţii se efectuiază în cea mai mare

măsură direct pe baza documentelor primare, eliminându-se notele contabile şi o serie de

documente centralizatoare, aspect care conduce la obţinerea unei economii de timp şi a

cheltuielilor cu imprimatele;

Operaţiile economice se înregistrează, în majoritatea cazurilor, unilateral în conturi,

adică în jurnale deschise creditul conturilor cu rulaje desfăşurate pe conturi corespondente

debitoare, aspect ce conduce la înlăturarea paralelismelor cu privire la înregistrarea

operaţiilor economice.

La înregistrarea operaţiilor economice se păstrează dubla înregistrare, articolul contabil

fiind înscris direct pe documentule primare, iar acesta în jurnale capătă o formă deosebită

prin înscrierea sumei o singură dată la întretăierea rândului cu coloana contului

corespondent. Această formă de reflectare este mult mai sugestivă, simplă şi permite

menţinerea dublei reprezentări care arată legătura dintre diferite conturi;

Se îmbină concomitent, prin jurnale şi situaţii, evidenţa sistematică cu cea cronologică,

pe genuri de operaţiuni, aspect care permite diviziunea muncii în cadrul compartimentului

financiar contabil;

În unele cazuri, în cadrul jurnalelor şi situaţiilor se îmbină contabilitatea sintetică cu

cea analitică;

Jurnalele şi situaţiile, prin conţinutul şi structura lor, permit obţinerea mai rapidă a

informaţiilor necesare întocmirii conturilor anuale.

Principalele instrumente specifice formei de organizare pe jurnale sunt:

- Registrul-jurnal;

- Jurnalele auxiliare;

- Cartea mare;

- Balanţa de verificare.

Registrul-jurnal este utilizat pentru înregistrarea cronologică a tuturor operaţiilor

economice şi financiare consemnate în documente justificative. În cazul înregistrărilor care nu au

9 *** Ministerul Finanţelor, “Sistemul contabil al agenţilor economici”, Bucureşti, 1994.

64

la bază un document justificativ poate fi utilizată nota contabilă, dar cu condiţia, ca la baza

acesteia, să existe o notă justificativă sau o notă de calcul.

Pentru înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în Registrul-jurnal sunt necesare

contarea documentelor justificative, indicîndu-se simbolurile conturilor debitoare şi creditoare

conform Planului de conturi general, precum şi dezvoltarea în analitice a unor conturi potrivit

opţiuni întreprinderi.

Jurnalele auxiliare se utilizează de către agenţi economici care dispun de un număr

mare de documente justificative. Jurnalele auxiliare poartă această denumire deoarece sunt

auxiliare Registrului-jurnal şi se deschid pe feluri de operţii, asfel:

- Jurnalul-situaţie privind operaţiile contabile: utilizat pentru înregistrarea

operaţiilor în creditul conturilor a căror dezvoltare analitică se poate realiza direct

în cadrul formularului. Acest jurnal se întocmeşte zilnic sau pe măsura efectuării

operaţiilor şi se completează document cu document sau pe baza centalizatoarelor.

- Jurnalul-situaţie privind operaţiile de casă şi bancă: utilizat pentru înregistrarea

zilnică a operaţiilor în creditul şi debitul conturilor de mijloace băneşti. Se

întocmeşte lunar, separat pentru fiecare cont sintetic, completându-se zilnic pe baza

registrului de casă sau a extrasului de cont primit de la bancă, la care sunt anexate

documentele justificative.

- Jurnalul privind decontările cu furnizorii: se utilizează pentru înregistrarea

zilnică a operaţiilor privind decontările cu furnizorii de materiale, mărfuri, lucrări

executate, servicii prestate, precum şi pentru realizarea contabilităţii analitice a

furnizorilor.

- Situaţia încasării-achitării facturilor: serveşte pentru ţinerea contabilităţii

analitice a clienţilor sau furnizorilor şi determinarea conturilor aferente. Se

întocmeşte lunar, fie pentru toţi clienţii sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienţi

sau furnizori în baza documentelor justificative specifice fiecărei categorii (clienţi

sau furnizori), cu menţiunea în dreptul fiecări poziţii a sumelor neîncasate,

respectiv neachitate în luna precedentă.

- Situaţia privind mişcarea stocurilor: deşi face parte din categoria jurnalelor

auxiliare, se instituie ca o balanţă de verificare a conturilor de stocuri şi totodată ca

o situaţie de calcul şi repartizare a diferenţelor de preţ aferente stocurilor.

Formularul se completează la sfîrşitul fiecărei luni, pe baza jurnalelor în care apare

debitul conturilor de materiale şi ale conturilor de diferenţe de preţ,

- Jurnalul privind salariile şi contribuţia la asigurările sociale: după cum este şi

denumit serveşte pentru înregistrarea lunară a operaţiilor în creditul conturilor

65

privind salariile, CAS, contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj şi a altor

cheltuieli privind protecţia socială, având la bază statele de salarii.

- Jurnalul privind vânzarea produselor şi alte ieşiri: este destinat înregistrării

operaţiilor privind vânzarea produselor şi a altor ieşiri, precum şi a veniturilor din

vânzarea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Se întocmeşte

zilnic sau la intervale scurte de timp pe bază de documente justificative sau

centalizatoare.

- Jurnalul privind operaţiile diverse: se elaborează pentru înregistrarea operaţiilor

în creditul conturilor care nu prezintă dezvoltare analitică sau a căror dezvoltare se

asigură pe fişe separate, dar care nu sunt cuprinse în alte jurnale.

- Situaţia privind avansurile de trezorerie: este utilizată, pe de o parte, pentru

realizarea contabilităţii analitice a avansurilor date spre decontare, precum şi a

cheltuielilor decontate, iar pe de altă parte, ca document centralizator pentru

înregistrarea cheltuielilor decontate în jurnalul pentru creditul contului 542

“Avansuri de trezorerie”.

Carte mare reprezintă documentul de sintetizare şi de sinteză contabilă care cuprinde

toate conturile sintetice şi reflectă existenţa şi mişcarea tuturor elementelor patrimoniale la un

moment dat. Ea se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor conturilor sintetice şi

la elaborarea balanţei de verificare a conturilor sintetice.

Pentru stabilirea rulajelor în Carte mare se preia rulajul creditor din jurnalul auxiliar al

contului respectiv, iar rulajul debitor se determină prin totalizarea sumelor preluate din coloana de

conturi corespondente debitoare ale jurnalelor.

Soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se determină în funcţie de mărimea rulajelor

debitoare şi creditoare, precum şi de soldul existent la începutul anului, care se înscrie pe un rând

destinat special acestui scop.

Balanta de verificare reprezintă documentul contabil utilizat pentru verificarea

exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea

analitică, precum şi principalul instrument pe baza căruia se întocmeşte bilanţul contabil şi

celelalte situaţii de sinteză.

O prezentare schematică a organizării pe jurnale se prezintă în fig. nr 4.

66Note contabile

Fig. nr.4 Schema formei de organizare pe jurnale

Documentele primare sau centalizatoarele se contează, după care se înregistrează în

jurnale. Când nu este suficientă evidenţa pe jurnale sau datele trebuie pregătite, acestea se

înregistrează şi în situaţiile auxiliare, precum şi în evidenţa analitică. La rândul lor, jurnalele

auxiliare, după ce au fost totalizate şi s-a realizat gruparea pe conturi corespondente, se transpun în

Cartea mare.

La finele lunii se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice, ale cărei rulaje

aferente lunii curente se confruntă cu totalul din Registrul-jurnal, precum şi balanţele de verificare

analitice. Balanţele de verificare analitice se confruntă cu datele din jurnale şi situaţiile

corespunzătoare sau între diferite situaţii şi jurnal.

Pe baza Cărţii mari, situaţiilor şi balanţele de verificare se elaborează conturile anuale.

În ceea ce priveşte datoriile şi creanţele, acestea sunt generate de relaţiile deţinute cu

diferite persoane juridice şi fizice a căror urmărire individuală trebuie realizată prin organizarea

unei contabilităţi adecvate. Evidenţa operativă presupune utilizarea următoarelor documente:

Registrul de comenzi şi Fişa de urmărire a executării comenzilor, care este utilizată

pentru urmărirea realizării contractelor încheiate cu furnizorii de bunuri şi servicii;

Fişa de urmărire a contractelor, folosită pentru urmărirea livrărilor de bunuri şi

servicii către clienţi;

67

Centalizatoare

Documente de evidenţă primară

Registrul-jurnal

Evidenţă analitică

Situaţii

Jurnale auxiliare

Cartea mare (tip jurnal)

Balanţa de verificare sintetică

Balanţa de verificare analitică

Conturile anuale

Evaluarea datoriilor şi creanţelor datorită specificului lor se ţine numai valoric, cu

evidenţierea distinctă a datei şi documentului de naştere a lor şi respectiv a datei şi documentului

de stingere a lor.

Pentru o bună organizare şi cunoaştere a datoriilor şi creanţelor se utilizează “Fişele de

cont pentru operaţiuni diverse” care sunt deschise pe fiecare persoană fizică şi juridică.

Fişele de cont pentru operaţiuni diverse sunt înregistrate în calculator, fiind ordonate

după două chei de clasificare şi anume:

- în ordine alfabetică;

- în funcţie de data în care urmează să fie scoase din contabilitate.

Pentru ca cifrele să fie reale, faptele evaluate corect, iar imaginea întreprinderii fidelă,

trebuie respectate o serie de principii contabile impuse de a IV a Directivă a Comunităţii Europene

şi planul contabil general.

Principiile contabile sunt:

1. Fixitatea capitalului – este un principiu mai mult juridic decât contabil. Capitalul unei

societăţi este limita responsabilităţii sale vis-a-vis de creanţierii sociali< sumele sale nu

pot fi modificate fără formalităţi şi publicitate.

2. Principiul regularităţii – conform căruia documentele trebuie să fie întocmite şi

prezentate conform regulilor legale, reglementate sau profesionale.

3. Principiul sincerităţii – care presupune respectarea de către contabilitate a probităţii

inventarului material şi evaluării, conform documentelor publicate, claritatea lor,

actualitatea în estimarea activelor la închiderea exerciţiului.

4. Principiul necompensaţiei – determină evitarea pierderii de informaţii. Conform lui, nu

se compensează două mişcări de sens opus în acelaşi cont ”nu se compensează o

cheltuială cu un venit” nu se diminuează o creştere cu o diminuare de valoare şi nici un

post de activ cu unul de pasiv.

5. Principiul unicităţii şi intangibilităţii bilanţului. Pentru un exerciţiu dat, o întreprindere

nu poate întocmi şi publica decât un singur bilanţ. El este purtătorul legitim al

întreprinderii asupra punctelor de vedere privind criteriul de evaluare, metoda folosită.

Datele bilanţului de închidere al unui exerciţiu devin date ale bilanţului de deschidere al

exerciţiului ce urmează. Se urmăreşte deci identitatea situaţiei la sfârşitul unui exerciţiu

şi începutul celuilalt.

6. Principiul nominalismului monetar. Pentru a măsura toate valorile înregistrate de

contabilitate există o singură unitate şi anume unitatea monetară. Ea conservă

întotdeauna aceeaşi valoare în cursul timpului. Se aduce însă o atenuare acestui

68

principiu datorită reevaluării de bilanţ şi a provizioanelor pentru creşterea preţurilor

stocurilor.

7. Principiul conservării valorii – este o consecinţă a principiului necompensaţiei şi

nominalismului monetar.

Contabilitatea înregistrează informaţiile în unităţi monetare şi nu fizice. Se poate ajunge ca

valoarea monetară a unui bun fizic neschimbat să se modifice în decursul timpului. De asemenea,

un bun poate ieşi din patrimoniu la un anumit preţ decât a intrat. Această diferenţă se înregistrează

într-un cont distinct.

Contul reflectând bunul patrimonial descrie clar mişcările materiale de intrare-ieşire a lui.

Când cantitatea ieşită este egală cu cea intrată, soldul său este zero” diferenţa de valoare pune însă

în evidenţă rezultatul dublei operaţii de intrare-ieşire” profit sau pierdere.

8. Principiul de realizare – face dovada obiectivităţii şi verificării. Pentru a înregistra o

îmbogăţire nu este necesară aşteptarea unei încasări< trebuie însă aşteptat ca

îmbogăţirea să fie certă şi definitivă. Nu se poate anticipa asupra vânzării unui activ şi

evaluării lui la un preţ de vânzare probabil< el trebuie evaluat la preţul de origine chiar

dacă este mai scăzut, dar cunoscut cu certitudine.

9. Principiul proeminenţei cauzelor asupra consecinţelor se referă la înregistrarea mai

întâi a angajamentelor şi apoi a executării lor. Deci se dă cheltuielilor şi veniturilor o

importanţă mai mare decât încasării şi plăţilor. Veniturile şi cheltuielile se cunosc sub

aspect real (mişcare de bunuri şi servicii) şi sub aspect monetar (mişcare monetară).

10. Principiul proeminenţei dreptului asupra faptei – se aseamănă celui precedent. Se

înregistrează mai întâi actele şi faptele juridice şi apoi cele materiale. Astfel, data

contabilizării unei vânzări nu coincide cu data încasării.

11. Principiul prudenţei – este legat de funcţia juridică a contabilităţii. Între două

eventualităţi posibile, se înregistrează cea defavorabilă, rezultând o diminuare a

rezultatului. Diminuările de valori trebuie înregistrate când apar, ca probabilităţi pentru

viitor, în schimb creşterile de valori nu se înregistrează până nu devin certe şi definitive

prin obiectul lor şi venitul aferent bunului considerat.

12. Principiul evaluării disimetrice – conform căruia activul se evaluează la valoare iniţială

când are loc o creştere de valoare şi la valoarea actuală când are loc o diminuare de

valoare.

13. Principiul independenţei exerciţiilor – presupune împărţirea timpului în perioade egale,

numite exerciţii, care sunt, în principiu, riguros independente unele de altele.

Atribuindu-se fiecărui exerciţiu cheltuielile şi veniturile aferente lui, se procedează la

calculul rezultatului financiar pe exerciţii.

69

14. Principiul permanenţei metodelor sau al continuităţii lor se referă la întocmirea

bilanţului şi a contului de rezultate sub aceeaşi formă şi după aceeaşi tehnică, folosind

aceleaşi criterii de evaluare. Eventualele schimbări trebuie bine motivate şi autorizate şi

adunarea generală. O schimbare a criteriului de evaluare modifică repartizarea

rezultatului în timp, între exerciţii. Permanenţa metodelor permite comparaţii între

exerciţii.

15. Principiul permanenţei condiţiilor de exploatare – cere întreprinderii ca în afara

cazurilor particulare (lichidare, absorbţie, fuziune), să-şi continue activitatea în viitor,

în aceleaşi condiţii ca în prezent. Astfel, se realizează o bază convenţională pentru

anticipări.

Organizarea contabilităţii se face conform prevederilor articolului 11 din Legea

contabilităţii, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic sau contabilul şef.

Contabilitatea generală se organizează şi conduce pe baza normelor unitare prevăzute de

lege, obligatorii pentru toate unităţile patrimoniale. Ea are ca obiect principal furnizarea de

informaţii pentru necesităţile proprii şi pentru terţi: clienţi, furnizori, debitori, creditori, salariaţi,

bănci, organe fiscale, acţionari şi asociaţi.

Contabilitatea analitică sau de gestiune internă se organizează în conformitate cu specificul

activităţii având în vedere necesităţile proprii. Are ca obiective: calculul rezultatelor fiecărei

unităţi, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi.

Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine persoanei care are obligaţia

gestionării patrimoniului: administratorul societăţii, ordinatorul de credite. Acesta are obligaţia să

asigure condiţiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operaţiile

economico-financiare, organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii, organizarea şi efectuarea

inventarierii patrimoniului, întocmirea corectă a bilanţului contabil, publicarea lui şi depunerea la

termen organelor în drept.

Analiza pe baza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate comercială

70

1) Rata marjei comerciale 10 :

Marja comercială=Venituri din vânzarea mărfurilor-Cheltuieli privind mărfurile

mii lei

Indicatori/An 2000 2001

Venituri din vânzarea

mărfurilor

20.929.828 28.962.048

Cheltuieli privind mărfurile 19.698.632 26.291.115

Marja comercială 1.231.196 2.670.933

2)Rata marjei brute sau rata EBE măsoară nivelul rezultatului brut de exploatare independent

de politica financiară de investiţii, de incidenţa fiscalităţii şi a evenimentelor excepţionale.

EBE măsoară capacitatea întreprinderii de a genera şi conserva fonduri în condiţiile

desfăşurării activităţii. EBE trebuie să permită:

menţinerea şi dezvoltarea aparatului de producţie;

remunerarea capitalurilor investite (a celor proprii şi a celor împrumutate).

VA furnizează următoarele informaţii:

contribuţia întreprinderii în procesul de producţie.

Întradevăr, spre deosebire de CA care exprimă atât rezultatul comercial, cât şi cel productiv,

VA măsoară doar contribuţia întreprinderii în procesul de producţie.

gradul de integrare economică, adică capacitatea întreprinderii de a-şi asigura ea însăşi un

anumit număr din fazele de producţie fără a recurge la terţi.

structura întreprinderii în ceea ce priveşte factorii de producţie: munca şi capitalul tehnic.

Întrucât VA înglobează costurile factorilor de producţie, ea permite deci remunerarea:

muncii prin intermediul cheltuielilor de personal;

statului prin intermediul impozitelor şi taxelor;

investiţiilor prin amortismentele destinate conservării valorii imobilizărilor;

bancherilor prin intermediul cheltuielilor financiare;

capitalurilor proprii prin profiturile obţinute.

10 Georgeta Vintilă “ Gestiunea financiară a întreprinderii ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 19

71

Se poate concluziona că VA este un bun indicator pentru aprecierea activităţii întreprinderii

dar că nu trebuie uitat că acest indicator nu permite aprecierea rezultatului pe care întreprinderea îl va

obţine.

mii lei

Indicatori/An 2000 2001

Producţia exerciţiului96.073.591 151.761.986

+venituri din producţia vândută 73.504.096 147.378.674

+venituri din producţia stocată 21.866.239 3.876.025

+venituri din producţia imobilizată 703.256 507.287

Consum intermediar(extern,de la terţi) 40.304.750 71.831.591

+cheltuieli materiale-total 34.272.312 62.944.523

+cheltuieli cu lucrări şi servicii-terţi 6.032.438 8.887.068

Valoarea adăugată 57.000.037 82.601.328

+producţia exerciţiului 96.073.591 151.761.986

+marja comercială 1.231.196 2.670.933

-consum extern 40.304.750 71.831.591

Excedentul brut al exploatării9.781.610 11.281.362

+subvenţii de exploatare - - --

+valoarea adăugată 57.000.037 82.601.328

-impozit ,taxe, vărsăminte 2.010.241 4.171.619

-cheltuieli de personal 45.208.186 67.148.347

3)Rata marjei nete de exploatare=

4)Rata marjei nete=

5)Rata marjei brute de autofinanţare=

mii lei

72

Indicatori/An2000 2001

Excedentul brut al exploatării9.781.610 11.281.362

+alte venituri ale exploatării 102.230 10.653

-alte cheltuieli ale exploatării 88.070 235.707

+rezultatul participaţiilor - -

+venituri financiare 387.127 1.132.217

-venituri financiare din provizioane - -

-cheltuieli financiare 3.278.184 2.873.449

+cheltuieli financiare pv. amortiz+proviz. - -

+venituri excepţionale 356.819 1.160.159

-venituri din cedarea activelor 351.944 188.213

-cheltuieli excepţionale 1.804.174 4.020.726

+cheltuieli excepţionale pv. amortiz+proviz - -

+valoarea contabilă a activelor imob.cedate 353.675 193.779

-impozitul pe profit 1.756.254 1.910.382

Capacitatea de autofinanţare3.701.835 4.549.693

6)Rata marjei asupra VA măsoară rezultatul brut al exerciţiului de care dispune

întreprinderea după deducerea cheltuielilor de exploatare.

Rata marjei asupra VA=

Rata de rentabilitate economică

Rata de rentabilitate economică reflectă eficienţa capitalului economic alocat activităţii

productive a întreprinderii.

Rata de rentabilitate financiară

73

Forma generală de exprimare a rentabilităţii financiare:

Rf =

Rentabilitatea financiară remunerează acţionarii prin acordarea de dividende.

Analiza pe baza indicatorilor de lichiditate – solvabilitate11

Rate de lichiditate

Lichiditate generală

LG=

LG=1,0708>1 reflectă o situaţie bună în ceea ce priveşte lichiditatea generală a întreprinderii

supusă analizei.

Lichiditate curentă

LC=

LC= nu reflectă o situaţie optimă a firmei în ceea

ce priveşte lichiditatea curentă a firmei.

Lichiditate imediată

LI= lichiditatea imediată a firmei

înregistrează o valoare redusă.

Rata solvabilităţii

11 Georgeta Vintilă “ Gestiunea financiară a întreprinderii ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, pag. 40

74

Solvabilitatea se poate defini ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă în orice moment

plăţii datoriilor sale exigibile. Această interpretare a solvabilităţii, zisă tehnică, se opune noţiunii

juridice a solvabilităţii conform căreia întreprinderea este solvabilă dacă activele sale permit

rambursarea datoriilor. Insolvabilitatea este starea de încetare a plăţilor. Întreprinderea poate să fie

din punct de vedere juridic solvabilă, şi chiar rentabilă, dar să se găsească la un moment dat în

situaţie de insolvabilitate.

Solvabilitatea rezultă din echilibrul dintre încasări şi plăţi, nu dintre capitalul economic şi

resursele disponibile.

RS=

Analiza pe baza indicatorilor de echilibru financiar

1. Fond de rulment net global- FRNG

FRNG=RD – MS unde:

RD=resurse durabile;

MS=mijloace stabile.

FRNG2000=RD2000 –MS2000 = 106.768.570-100.246.975=6.521.595 mii lei

FRNG2001=DR2001-MS2001=141.368.372-133.294.135=8.074.237mii lei

Faptul că valoarea determinată a indicatorului FRNG înregistrează o valoare pozitivă, atât în

2000, cât şi în 2001, reflectă o situaţie favorabilă a întreprinderii supusă analizei din punct de vedere

financiar.

De altfel, este cunoscut faptul că, cu cât valoarea fondului de rulment este mai mare, cu atât

disponibilităţile băneşti pe care le deţine întreprinderea sunt mai mari, oferind, în acelaşi timp, o

securitate financiară sporită12.

Însăşi FRNG înregistrează o valoare pozitivă, ceea ce este un lucru favorabil pentru firmă.

FRNG=FRNG2001-FRNG2000=8.074.237-6.521.595=1.552.642 mii lei

2. Necesarul de fond de rulment- NFR

NFR= NFRE+NFRAE

NFR2000=NFRE2000+NFRAE2000=42.948.781+(-31.830.996)=11.117.785 mii lei

12 Raport de gestiune

75

NFR2001=NFRE2001+NFRAE2001=51.805.773+(-39.277.370)=12.528.403 mii lei

NFR înregistrează valori pozitive în ambii ani, ceea ce semnifică un surplus de nevoi

temporare (ciclice) în raport cu sursele temporare (ciclice) posibile de monopolizat şi poate fi judecată

ca fiind normală pentru rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a

ciclului de exploatare.

Nevoile ciclice de exploatare (stocuri+clienţi) depăşesc sursele ciclice de exploatare

(furnizori)datorită unui stoc supradimensionat sau a folosirii într-o măsură prea mare a creditului

comercial în vânzările către terţi. De asemenea, ar putea reprezenta o reducere a scadenţelor în ceea ce

priveşte datoriile către furnizori.

FRNGNFR NFR nu este finanţat în întregime de FRNG.

3. Trezoreria netă

TN=A.T.-P.T.

TN=FRNG-NFR

TN2000=527.927-5.124.117=-4.596.190 mii lei0

TN2000=6.521.595-11.117.785=-4.596.190 mii lei0

TN2001=786.873-5.241.038=-4.454.166 mii lei0

TN2001=8.074.237-12.528.403=-4.454.166 mii lei0

În cadrul indicatorilor echilibrului financiar pe care tocmai i-am calculat, trezoreria netă

ocupă un loc aparte, în sensul că este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi

financiare sănătoasă sau nu; trezoreria netă este rezultatul întregului echilibru financiar al

întreprinderii.

Variaţia trezoreriei este şi în funcţie de decalajele între încasările creanţelor şi plăţile

datoriilor scadente. În aceste condiţii, o întreprindere rentabilă nu are în mod automat şi o trezorerie

netă pozitivă, aceasta din urmă depinzând de variaţiile termenelor de scadenţă a încasărilor şi plăţilor.

Creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului financiar analizat reprezintă CASH-

FLOW-ul perioadei (C.F.), respectiv plusul monetar al exerciţiului.

CF=TN2001-TN2000=-4.454.166+4.596.190=142.024 mii lei0 are loc o creştere a capacităţii

reale de finanţare a investiţiilor, respectiv îmbogăţirea activului real. Aceasta reprezintă o confirmare a

majorării averii proprietarilor.

76

Se observă că atât în 2000, cât şi în 2001, trezoreria netă înregistrează valori negative ceea

ce reflectă faptul că întreprinderea apelează la credite bancare pe termen scurt.

4. Fond de rulment propriu – FRP

FRP= CPR-AI unde:

CPR- capitaluri proprii;

AI - active imobilizate.

FRP2000=89.346.263-83.461.668=5.884.595 mii lei0

FRP2001=116.849.047-109.444.810=7.404.237 mii lei0

Rezultatele pozitive înregistrate de FRP reflectă faptul că cele mai stabile resurse, respectiv

capitalurile proprii, finanţează în totalitate activele imobilizate, fapt înregistrat ca stabilitate relativ

puternică a întreprinderii; fondul de rulment propriu înregistrează în perioada supusă analizei, respectiv

2000-2001, valori reduse.

5. Fond de rulment – FR

FR=Capitaluri permanente-Active imobilizate

Capitaluri permanente=Capitaluri proprii-(Amortizări+Provizioane)

Capitaluri permanente 2000=89.346.263-16.785.307=72.560.956 mii lei

Capitaluri permanente2001=116.849.047-23.849.329=92.999.722 mii lei

FR2000=72.560.956-83.461.668=-10.900.712mii lei0

FR2001=92.999.722-109.444.810=-16.445.088 mii lei0

Fondul de rulment reflectă, în esenţă, absorbirea resurselor permanente pentru finanţarea

unor nevoi permanente.

6. Fondul de rulment împrumutat – FRI

FRI=FR-FRP

FRI2000=FR2000-FRP2000=-10.900.712-5.884.585=-16.785.307 mii lei

FRI2001=FR2001-FRP2001=-16.445.088-7.404.237=-23.849.325 mii lei

Rezultatele negative înregistrate de indicatorul calculat mai sus, FRI, reflectă faptul că

fondul de rulment împrumutat nu există, ceea ce înseamnă un viitor financiar bun pentru întreprindere.

FRI pentru cei doi ani înregistrează valorile negative ale amortizărilor calculate, 16.785.307

mii lei, respectiv 23.849.325 mii lei.

77

Situaţia netă – activ net patrimonial

Situaţia netă reflectă averea netă pe care o deţin acţionarii la un moment dat:

S.N.=Capitaluri proprii-Active fictive

S.N.=A.T.R.-D.T. unde:

A.T.R. - activ total real;

D.T. - datorii totale.

A.T.R.=Active totale-Active fictive

În situaţia prezentată în acest studiu de caz nu avem active fictive.

A.T.R.=Activ total=225.515.581 mii lei

S.N.=225.515.581-108.666.534=116.849.047 mii lei

S.N.=116.849.047 mii lei.

S.N.1/3Total Pasiv116.849.0471/3225.515.581=75.171.860 mii reflectă o

situaţie favorabilă a firmei. Situaţia netă reflectă o primă şi este principala evaluare contabilă

a întreprinderii la data încheierii exerciţiului.

Orice flux financiar indiferent de originea sa vine să mărească sau să micşoreze volumul

trezoreriei. Echilibrul financiar este atins la un moment dat dacă încasările rămân pozitive după ce s-au

plătit toate datoriile exigibile.

Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalităţile de realizare a echilibrului financiar

pe termen lung şi pe termen scurt şi treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activităţii

întreprinderii13.

13

78

Documents

Macovei Andrei-Claudiu - Atestat Profesional ate