Mozaicul 3-4 - Martie-Aprilie 2014 Final

1, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 3-43-43-43-43-4 ( ( ( ( (185-186185-186185-186185-186185-186), 20), 20), 20), 20), 201414141414

un „Nobel”discret

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

La puþin timp dupã anun-þarea Premiului Nobelpentru literaturã 2013,

iscodeam librãriile montréaleze petraseul deja obiºnuit: Archambault,Renaud-Bray, Indigo, Raffin,cu intenþia de a descoperi, subdocila rigoare comercialã, exul-tanþa presupusã de încununareaontarienei Alice Munro. Eroare.Cãrþile celei considerate „un Ce-hov canadian” pentru excelenþanuvelelor sale, graþie profunzimiianalizei psihologice în prezenta-rea experienþelor anodine din pe-rimetrul micilor localitãþi undeoamenii se zbat angrenaþi în rela-þii dificile, de multe ori decisive,erau greu vizibile.

Am aºteptat, contrariat, des-chiderea prestigiosului Salon dulivre, pentru a gãsi un rãspunsnedumeririlor mele. Constatamînsã cã Alice Munro îºi împãrþeagloria cu laureaþii altor premii pre-zentaþi în standurile generoaseale editurilor Boréal, Flammarion,Hachette, Gallimard. Fãrã umbrãde emfazã, fãrã altã þintã decât ceaamabil decorativã, alãturi de Ducôté de Castle Rock ºi de relativrecentul Trop de bonheur, poatemai bine pus în evidenþã, se aflavolumul lui Pierre Lemaitre, Aurevoir là-haut (Premiul Goncourt2013), ca sã nu mai vorbesc deapariþii „exotice” precum O isto-rie a penisului de Tom Hickman.

Explicaþiile þin de genul culti-vat, în cazul Alicei Munro – pro-za scurtã, un gen ce îºi gãseºtecu greutate locul între romanelede toate tipurile, privilegiate fi-ind cele policier, între biografiilede ultimã orã (Malala) ºi fãrãnicio ºansã în faþa ecloziunii cãr-þilor pentru copii (en vogue „LaBibliothèque rose”, colecþia de laHachette, sau seriile Geronimoºi Téa Stilton de la Albin Mi-chel). Apoi, sã nu uitãm cã ne gã-sim într-o provincie francofonã,care îl crediteazã, în primul rând,pe Dany Laferrière, autor, prin-tre altele, al romanului Commentfaire l’amour avec un nègre sansse fatiguer ºi al unui Journald‘un ecrivain en pyjama (distinscu premiul Médicis), quebéchezde origine haitianã, intrat de cu-rând în rândul „nemuritorilor” ca

membru al Academiei franceze.De altfel, ºi media acordã atenþieunor manifestãri artistice dinzone agreate de marele public, defelul proiectului interactiv Întrerânduri, producþie complexã (jocde lumini ºi sunet) organizatã înPiaþa Festivalurilor din metropo-lã ºi conceput de arhitecþii Tu-dor Rãdulescu ºi Rami Bebawi,cofondatori ai firmei multidisci-plinare „Kanva”. Dacã în varaanului precedent spaþiul era do-minat de un iceberg, în aceastãiarnã asprã aici ne întâmpinã,contrastant, un câmp cu lanuride grâu.

De interes sunt ºi invenþiile luiMichel Smith din domeniul in-strumentelor muzicale, ultima saizbândã numindu-se athenerom(contragere între Athena ºi Roma),emiþãtor de sunete datorate unorcorzi de pian amplificate într-untub metalic. Rezultatul este cutotul straniu, mixaj între chema-rea balenelor ºi particularul tim-bru al chitarei lui Jimi Hendrix. Încea mai transparentã formã a po-pularitãþii se înscriu însã cozile dinfaþa magazinelor de specialiatecare se puneau în vânzare ultimulalbum al lui Celine Dion (Lovedme back to life), devenitã un ade-vãrat idol naþional.

Oricât ar pãrea de ciudat, depreeminenþa succesului estecontaminat chiar un creator denotorietatea lui Robert Lepage.Presa anunþã cu titluri mari fap-tul cã, dupã zece ani de la Faþaascunsã a lunii, marele regizorde teatru recidiveazã trecând înspatele camerei de filmat. De dataaceasta colaboreazã cu PedroPires la realizarea adaptãrii cine-matografice Triptyque, dupã cu-noscuta sa piesã Lipsynch.

Ei bine, cred cã principala ca-uzã a discreþiei din jurul ultimu-lui Nobel pentru literaturã o re-prezintã mentalitatea canadieni-lor, inclusiv a elitelor culturale,care, branºaþi permanent la eve-nimente „de vârf” (Pulizer Prize,Golden Globes, American MusicAwards, Scotiabank Giller Prize,Grammy, Oscar) , privesc premiuleuropean cu echilibru ºi detaºa-re, fãrã a face din acordarea saunu a acestuia o obsesie.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 3-4 (185-186) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Fo

to: S

imo

na

An

dre

i

Miºcarea ideilor:Aius la Caravana Gaudeamus 2014Semneazã: l George Popescul Petriºor Militaru l Mihai Enel Roxana Ilie l Daniela Micul Luiza Mitu l Ovidiu Ghidirmicl Anca ªerbanModelul România: Pianista Mirabela Dina

5 poemeineditede MaxBlecher

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 3-43-43-43-43-4 ( ( ( ( (185-186185-186185-186185-186185-186), 20), 20), 20), 20), 201414141414

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Un „Nobel” dis-

cretIn his article Constantin M. Popa discus-

ses the discretion emanated by the short pro-se of Alice Munro in Canada, after she wonthe Nobel Prize for Literature in 2013. l 1

AIUS PUBLISHING AT GAUDEAMUSBOOK FAIR

George POPESCU: Mircea Florian: unmodel de aporeticã a gândirii

In his review George Popescu writes aboutthe new edition of Mythos & Logos written byRomanian philosopher Mircea Florian. l 3

Petriºor MILITARU: Adrian Marino înrevistele de culturã craiovene

In his review, Petriºor Militaru writes aboutthe new book of Adrian Marino, Exerciþii dedisciplinã a creaþiei. Studii, cronici, interviuri,ºi anchete din revistele craiovene (1967-2005).l 3

Mihai ENE: Catapoesis ºi „poeþii antago-niºti”

In his review, Mihai Ene writes about Ca-tapoesis. 16 Antagonists Italian Poets an an-thology of modern Italian poetry coordinatedby George Popescu. l 4

Roxana ILIE: Toate drumurile sunt încer-cãri

In her review, Roxana Ilie gives us an over-view of the post-comunist events in Romania,refelected in the novel Cei morþi înainte de moar-te, written by Traian Dobrinescu, and also thecharacters process of transformation from exe-cutioners into victims and vice versa. l 4

Daniela MICU: Centenarul naºterii luiGherasim Luca sãrbãtorit ºi la Craiova

Daniela Micu presents the book dedicatedto Gherasim Luca’s centenary that was cele-brated in December 2013 through a nationalsymposium, „Craiova and the European avan-garde”. l 5

Luiza MITU: Intersecþii ºi atitudini în re-ceptarea artei

In her review, Luiza Mitu writes about thenew book of Cãtãlin Davidescu, ARTitudini.Studii, interpretãri, cronici, recenzii, interviuri(1981-2013). l 5

Ovidiu GHIDIRMIC: Teodor Oancã, unspirit clasicizant în poezia contemporanã

In his review, Ovidiu Ghidirmic writesabout the new poetry book of Teodor Oancãtitled Zbor de cocori. l 6

Anca ªERBAN: Poezia amintirilorIn her review, Anca ªerban writes about

the new poetry book of Traian Bunescu, Amin-tiri din eter. l 6

READINGSMaria DINU: Fascinaþia ºi rigorile criticii

literareMaria Dinu writes about Excursuri by Ion

Buzera’s volume of articles, interviews andstudies. l 7

Gabriela RUSU-PÃSÃRIN: La masa pre-sei cu Octavian Dobriºan

In her review, Gabriela Rusu-Pãsãrin ana-lyses the new book of Octavian Dobriºan ti-tled La masa presei. l 7

Marian BARBU: Mircea Pospai, roman-cierul

In his review, Marian Barbu writes aboutthe new novel published by Mircea Pospaititled Cãruþa merge mai departe. l 8

Toma GRIGORIE: De la „era ticãloºilor”la „dinastia ticãloºilor”

In his review, Toma Grigorie describes thenew book of Mihai Firicã titled Dinastia ticã-loºilor. l 8

SEPENTINESMichael FINKENTHAL: Sesto Pals, un pi-

tagoreic suprarealist al secolului al XX-lea (I)In his essay, Michael Finkenthal writes

about the Sesto Pals’ vision about Hegel phi-losophical work. l 9

INTERVIEWAna Mirabela DINA: Întâmplãri care fac

un destinIn this section, Nicolae Marinescu takes an

interview to Mirabela Dina, one of the youngmusicians from Craiova who have won abroadby their professional performance. l 10-11

MANUSCRIPTUMMax BLECHER: Poeme inediteIn this section we present some unpublished

poems by Max Blecher (1909-1938). l 12Geo BOGZA: Însemnãri despre Vulturul

AlbastruIn this section we present a text written by

Geo Bogza about Max Blecher. l 13

READINGSMihai GHIÞULESCU: Pentru o istorie a

instituþiilor politiceIn the article „For a history of political insti-

tutions”, Mihai Ghiþulescu reviews the book TheParty-State. Political Structures (1948-1965),authored by Mihaela Cristina Verzea. l 14

Maria DINU: Meditaþii despre artã ºi mo-ralã

Maria Dinu analyses Nicu Vintilã-Sigibida’sbook De Civitate Dei. l 14

Anca ªERBAN: În cãutarea luminii interi-oare

In her review, Anca ªerban summarizes Car-men Zaniciuc’s first poetry volume Luminãascunsã. l 14

Silviu GONGONEA: Oraºul ºi spectaco-lul lui. Despre o antropologie a senzorialului

In his review Silviu Gongonea analyses thenew book of Nicolae Panea titled Oraºul sub-til. l 15

Cristina GELEP: Drama strigãtelor muteThe silent cry is a book in which an existen-

tial drama is kept inside, it is repressed andcovered by a deep silence which erodes thehuman being. Mitsu, the major character, re-flects this universe of sorrow, in which incest,murder, suicide become a norm and put Mit-su’s capacity to endure to a tough test. l 16

FICTIONIn this section we present poems by Con-

stantin M. POPA and Mihai DINCÃ. l 17

SERPENTINESAdrian MICHIDUÞÃ: Discurs la înmor-

mântarea cãlugãrului filosof Eufrosin PotecaAdrian Michiduþã publishes Eufrosin Pote-

ca’s funeral speech. l 18Luiza MITU: Bogãþia teoremelor poeticeIn her review, Luiza Mitu writes about the

NNNNNooooo 3-43-43-43-43-4 ( ( ( ( (185-186185-186185-186185-186185-186) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

primãvaraeditorialã

– plãcerea lecturii

Mircea Djuvara, Fundamentul fenomenuluijuridic. Reflecþii asupra principiilor logice alecunoaºterii juridice, traducere de Roxana Albãs-troiu, ediþie criticã, cuvânt înainte ºi studiu intro-ductiv de Dan Sfârnã, Editura Aius, Craiova, 2014.

Cãtãlin Ghiþã, Esteticaumbrelor miºcãtoare. Alt-fel despre filme, EdituraAius, Craiova, 2014.

Alina Gioroceanu, Ter-minologia greco-latinã înromâna actualã. Recurslingvistic asupra termeni-lor cu etimon greco-latin,Colecþia Limbã ºi comuni-care. Seria Studia, EdituraAius, Craiova, 2014.

Daniela Micu, Sufle-tul al doilea, ColecþiaPoesii, Editura Aius, Cra-iova, 2014.

Liliana Hinoveanu,Gara noiembrie/ Novem-ber Station, Colecþia Poe-sii, Editura Aius, Craiova,2014.

Cãtãlin Davidescu, ARTi-tudini. Studii, interpretãri,recenzii, cronici, interviuri,Colecþia Euro Art, EdituraAius, Craiova, 2014.

new book published by Basarab Nicolescu,Poetical Theorems. l 19

Cristina GELEP: Basarab Nicolescu:portret la ceas aniversar

In her review Cristina Gelep writes aboutthe book Basarab Nicolescu: Under the Signof Septenary. l 19

ARTSEmil PAªCALÃU: Puterea artei: „Cã-

lãtori spre nicãieri...”In this section Viorel Pîrligras takes an

interview to Emil Paºcalãu, at the ope-ning of his painting exhibition „Cãlãtorispre nicãieri…” helt at Brukenthal Natio-nal Museum in Sibiu. l 20

Gheorghe FABIAN: Muzica de camerãGheorghe Fabian writes about the season

of symphonic and chamber music at OlteniaPhilharmonic from Craiova. l 20

Florin COLONAª: Vis ºi fotografie laParis

Florin Colonaº gives us a preview of themost important surrealist art exhibitions inParis, autumn 2013, where he synthesizes twothematic directions in photography: the art ofphotography and the dream theme. l 21

Cãtãlin GHIÞÃ: Cât valoreazã viaþa unuiom?

In his article, Cãtãlin Ghiþã analysis themovie 12 Angry Men (1957), screenplay byReginald Rose and directed by Sidney Lu-met. l 22

Magda BUCE RÃDUÞ: Parisul lui Brân-cuºi

In her article, Magda Buce Rãduþ writesabout Brâncuºi’s Studio in Paris. l 22

UNIVERSALIAWalter BENJAMIN: Suprarealismul: ul-

timul instantaneu al intelectualitãþii europene(III)

In this section, Andra-Elisabeta Bîþicãtranslated the essay Surrealism: The LastSnapshot of the European Intelligentsia ofWalter Benjamin. l 23

Poems by Esa Ensio HIRVONENWe present some poems signed by Fin-

nish poet and translator Esa Ensio Hirvonentranslated by Peter Sragher. l 24

ab

le o

f c

on

ten

ts

9 771454 229002


Mircea Florian, De la Mythosla Logos. O introducere în filo-sofie, ediþie criticã, studiu intro-ductiv, note ºi bibliografie deAdrian Michiduþã, Colecþia „Bi-blioteca de filosofie româneas-cã“, Editura Aius, Craiova, 2013.

Primele impresii (ºi per-cepþii formatoare) despre gândirea lui Mircea

Florian dateazã din anii studen-þiei pe vremea când, cu complici-tatea unei bibliotecare a acelui in-adecvat ºi repugnabil, în termenide elementarã logicã socialã ºiumanã, spaþiu numit „Fond se-cret” al Bibliotecii Universitãþiicraiovene, începusem, clandestin,sã împrumut, de sâmbãtã searapânã luni la deschidere, cãrþi sur-ghiunite ale culturii româneºti ºi,în special, pe cele ale unor gândi-tori despre care încã se discutape ascuns. Pe lângã Blaga, Noica(acea încã proaspãtã în memorieMathesis), D. D. Roºca (cu a saincitantã, pentru tânãrul de atunci,Existenþã tragicã), Eliade ºi Cio-ran, cu siguranþã, dar ºi P.P. Ne-gulescu ori coregionalul meu C.

nnnnn GEORGE POPESCU

Mircea Florian: un modelde aporeticã a gândirii

Rãdulescu-Motru, Mircea Florianîmi stârnise interesul într-un modcu totul particular. Inutil sã menþi-onez cã lecturile mele nu aveaunimic în comun cu acribia studio-sului din domeniu; dictate de im-boldul formativ al cuiva cãruia li-teratura, cea proletcultã, greu di-gerabilã în aspectele sale „teoreti-ce”, lecturile acelor cãrþi ale filo-sofilor puºi la index îºi gãseau,oarecum instinctiv, resortul în ne-voia de a umple niºte goluri ºi dea contura un orizont cultural in-formativ pe cât de inocent în con-junctura liniilor directoare ale cul-turii oficiale, pe atât de fructuosîn conservarea unei continuitãþide cunoaºtere agresiv ocultate ºiîntrerupte.

Mãrturisesc cã, abia peste de-cenii, recitând pagini din „Artade a suferi”, sau din „Cosmolo-gia elenã”, am putut cumva re-gãsi, în memoria „bruiatã” de alteºi diferite lecturi, ceva din deter-minismul motivaþional al aceleiopþiuni identificabile în valenþasistematicã, în claritatea concep-tualã, în cutezanþa provocatoarede a nu lãsa nimic din ceea ce seconturase drept continuum-ulgândirii europene de la elini ºipânã în actualitate; ºi, mai pre-sus de orice, acel har pedagogic,ex-cathedra, însã în sensul cel maibenefic pentru lectorul „neutral”,prin care gândul înalt ºi deseoritulburat semantic survenea, dinscrisul lui Florian cu un patostemperat, dar ºi cu prestigiul uneiveritabile Lectio Magistris.

Admirabila ediþie pe care neo-bositul Adrian Michiduþã ne-ooferã acum, în neobiºnuit de în-tinsa ºi selecta colecþie „Biblio-teca de filosofie româneascã” aEditurii craiovene Aius1 , are ca-racterul ºi virtutea unei recupe-rãri. Alta, printre atâtea altele alecolecþiei. E vorba, aºa cum ne

avertizeazã îngrijitorul, de uncurs, pe durata a doi ani univer-sitari susþinut la Alma Mater bu-cureºteanã în plin tumult de rãz-boi, ignorând ºi chiar compromi-þând frustranta butadã a muzelorcare tac în astfel de momente tra-gice ale istoriei. Tragice, nu doarîn subterfugiile sale distrugãtoa-re ºi destructurante ale unei di-namici fireºti a lumii, ci ºi ca unaplomb adus gândirii înseºi, întemeiul ei de facultate identitarãa Subiectului uman. Distribuitã înºase capitole, ediþia revendicã,fireºte în total acord cu specifici-tatea unui curs academic, o struc-turã de o liniaritate programaticasumatã: pledoarie, cu un accentpro domo nelipsit de o uºoarãundã de patetism (despre scopulºi metoda, nu al filosofiei, ori nuneapãrat al acesteia, în contextuldat, ci al unei introduceri în filo-zofie), dupã care, sub spectrulagravant al vicisitudinilor con-flictuale geo-politice, sociale ºimorale, magistrul nu putea ocoliintriganta problemã, acutã, ºtimacum, a gândirii europene dincontemporaneitatea sa, aºadarCriza filosofiei contemporane.

Consecvent, ca puþini în cul-tura noastrã, cu decelarea opþiu-nilor de naturã metodicã, MirceaFlorian nu ezitã, în acelaºi sensconsubstanþial al lucrãrii, sã re-fere, analitic ºi disociativ, asupra„metodei introducerii în filozofie”.În sfârºit, un capitol pe care, in-spirat, îngrijitorul îl preferã ca ti-tlu pentru întregul opus, „Myt-hos ºi logos”, cel mai dens ºi celmai întins, în definitiv un eseucãruia i s-ar potrivi în egalã mã-surã organicitatea singularã aunei ediþii separate. Mai vechi,din tinereþea-i avântatã spre as-pecte ce conferã filosofiei virtuþi„vitaliste” (evitând atributul„existenþialiste” spre a nu gene-

ra confuzii nepotrivite), revin in-terogaþii asupra utilitãþii (auto-rul preferã termenul de satisfac-þie), excluzând parcimonioase ºi,în definitiv, total contrare spiri-tului sãu, retractilitãþi de gust ni-hilistic, tocmai fiindcã, aºa cumdemonstreazã în ultimul capitol(cu canonizatul titlu „Filozofie ºiºtiinþã”). Se delineazã, astfel, efor-tul determinant, ridicat la nivelulunui întreg ºi unitar credo filoso-fic, al lui Mircea Florian: cel al uneitenace ºi captivante fidelitãþi faþãde ceea ce s-ar putea numi un pro-iect al unui sincretism, cu un pu-ternic impuls simbiotic, între celedouã dimensiuni ale omului ca Sub-iect menit a reflecta asupra Lumii,în feluritele ºi aparent discrepan-tele sale aspecte ºi facultãþi.

Discursul însuºi al lui MirceaFlorian, glorificat în teza recesivi-tãþii, în care, în descendenþã he-gelianã ºi, nu o datã, în afara aces-teia, gânditorul pune la lucru, într-o viziune coalescentã, contrarii,opoziþii, dar nu contradicþii, termi-nologii binome prin excelenþã,generând un demers de naturãaporeticã, nu fãrã impulsul ofer-tãrii unui model de o acutã perso-nalizare ºi actualitate.

1 Despre aceastã temerarã ini-þiativã, o veritabilã aventurã edito-rialã datoratã unei sârguinþe ºi a unuiefort cãrora gustul unei splendideprovocãri nu le lipseºte, sunt con-vins cã se va vorbi, scrie, evoca ºi,înainte de toate, uza ca de un instru-mentar indispensabil investigaþiilorsectoriale proprii, nu doar mult, ci ºipeste ani, atunci când se va mai fistins ceva din precaritatea auto-re-prezentãrii noastre ce ne hrãneºteîncã – cu vinovãþii neasumate – unsoi de sentiment al „marginalitãþii”în spectrul culturii ºi al gândirii uni-versale. În fapt, ca în alte cazuri si-milare, dacã nu cumva de-a dreptulgemene (mã gândesc la Blaga în spe-cial), gândirea lui Mircea Florian a„ratat” consacrarea din cauza unordeterminisme pe cât de cunoscute peatât de insidioase, o consacrare care,în funcþie sincronicã, n-am nicio în-doialã cã i-ar fi adus recunoaºterea ºiprestigiul deplin meritate. Trecând,dintr-o curiozitate cvasi-accidenta-lã, în revistã lucrãrile, unele adevãra-te opusuri, apãrute în colecþia menþi-onatã, am realizat cu o surprizãnescontatã, cã depãºesc numãrulcincizeci ºi, ca atare, se propun de-acum într-un substanþial ºi select raftal Bibliotecii gândirii româneºti. ªi alculturii noastre în general.

Adrian Marino, Exerciþii dedisciplinã a creaþiei. Studii, cro-nici, interviuri, ºi anchete dinrevistele craiovene (1967-2005), ediþie îngrijitã ºi studiuintroductiv de Maria Dinu, Co-lecþia Exegesis. Seria Mozaicul,Editura Aius, Craiova, 2013.

Absolventã a Facultãþiide Litere din Craiovaºi a masterului de lite-

raturã din cadrul aceleiaºi insti-tuþii, participantã constantã lacolocviile studenþeºti de criticãliterarã de la Iaºi, Sibiu sau Bra-ºov, Maria Dinu este în prezentdoctorandã a Literelor bucureº-tene, sub îndrumarea profesoru-lui Mircea Martin. Dat fiind fap-tul cã subiectul tezei îl constinu-ie opera (ideo)criticã a lui AdrianMarino, este lesne de înþeles dece tânãra cercetãtoare a ales sãadune în volumul Exerciþii dedisciplinã a creaþiei studiile, cro-nicile, recenziile, interviurile ºirãspunsurile la anchetele literarepe care autorul Dicþionarului deidei literare le-a publicat în in-tervalul 1967-2005 în revistelecraiovene Ramuri ºi Mozaicul.

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Adrian Marino în revistele de culturã craiovenePe scurt, regãsim în volumul

de faþã o serie de texte teoreticepe care Marino le-a publicat înrevista Ramuri la rubrica „Criticaideilor literare” – unele vor intraulterior în primul volum al Dicþi-onarului de idei literare (1973)sau în volumul Critica ideilorliterare (1974) cu unele nuanþãrisau mici modificãri, însã sunt ºistudii precum „Modernul ºi evo-luþia conºtiinþei literare”, „Uma-nismul azi, agonie sau renaºterespiritualã? ”, „Spiritul macedon-skian” sau „Distanþa liricã” carenefiind reluate în volum ar fi rã-mas practic inaccesibile cititoru-lui contemporan. Alãturi de aces-tea mai apar în revista craiovea-nã, fondatã în 1905 de Constan-tin ªaban Fãgeþel ºi Dumitru To-mescu, texte ce vin în continua-rea unor cercetãri din tinereþe sauaprofundeazã anumite zone lite-rare predilecte cum este cazul ar-ticolului „Macedonski inedit” încare Marino face cunoscute douãproze rãmase în manuscris (Vise-le haºiºului ºi En terre trajane,ultima fiind tradusã din francezãîn româneºte de C.D. Papastate)ºi o fotografie ineditã a scriitoru-

lui simbolist. De asemenea, sec-þiunea finalã de interviuri ºi rãs-punsuri la anchete (despre cul-turã ºi specific regional, scriitoricare au marcat viziunea criticilorcontemporani asupra literaturiisau dezbaterea ce avea în centruconfruntarea dintre douã concep-þii asupra istoriei literare prilejui-tã de editarea celui de-al doileavolum al tratatului academic Is-toria literaturii române etc.) in-clude tot texte publicate în revis-ta Ramuri.

În ceea ce priveºte textele pu-blicate în noua serie a revisteiMozaicul (începând cu 1998, subconducerea lui Nicolae Marines-cu), acestea au în centru concep-tul de neopaºoptism ce defineº-te ºi astãzi orientarea pro-euro-peanã a revistei. Printre temele pecare ideocriticul clujean le are învedere se numãrã relaþia scriito-rilor cu cenzura din România co-munistã, importanþa pãturii mij-locii în societatea actualã, „moar-tea” literaturii, relaþia dintre anti-literaturã ºi autenticitate, multi-culturalitatea etc.

În mod firesc, studiul intro-ductiv al Mariei Dinu completea-zã aceastã selecþie aproape ex-haustivã de texte critice marinie-ne (nu fac obiectul volumului defaþã notele de cãlãtorie) cu ob-servaþii legate de capacitatea luiMarino de a-ºi selecta prieteniidin sfera literar-universitarã(printre care se numãrã Al. Piru,V.G. Paleolog, Matei Cãlinescu,Gabriel Chifu, Romulus Diaco-nescu, Marius Ghica, Constan-tin M. Popa sau Nicolae Mari-nescu), de polemica lui Marinocu Manolescu pornind de la ce-

lebrul studiu monografic dedicatlui Macedonski ori, cel mai im-portant, legate de modul în carevedea Marino o posibilã istorie aideilor literare, stabilind diferitetipuri de legãturi cu autori ca Art-hur Oncken Lovejoy, René Wel-lek, Ernst Robert Curtius sauNorthrop Frye. Semnificativ esteºi faptul cã volumul Exerciþii dedisciplinã a creaþiei… continuãtradiþia instauratã de Editura Aius(ca editor al revistei Mozaicul)de a promova opera lui AdrianMarino prin reeditãri sau studiiexegetice, dintre care amintimHermeneutica lui Adrian Mari-no de Constantin M. Popa (1993),Olé! Espana. Jurnal spaniol deAdrian Marino (1994), AdrianMarino: un proiect pentru cul-tura românã de Ion Bogdan Lef-ter (2006), Introducere în criticaliterarã de Adrian Marino (post-faþã de Sorina Sorescu, 2007),Adrian Marino – ideocriticulimpenitent de Constantin M.Popa (2008) sau volumul de co-respondenþã dintre criticul clu-jean ºi Constantin M. Popa –Scrisori din cetatea cu trei tur-nuri (2006).

la CaravanaGaudeamus

2014


Traian Dobrinescu, Cei morþiînainte de moarte, Editura Aius,Craiova, 2013.

Romanul Cei morþi îna-inte de moarte îºi con-struieºte temelia por-

nind de la o luptã permanentãîntre demonii interiori, care îºi facapariþia în momentul în care an-cora exterioarã se face nevãzutã,impunându-se în acest mod gã-sirea unui nou punct de susþine-re ºi de stabilire a unei identitãþi,ºi realitatea exterioarã covârºitoa-re, mersul ei, care ameninþã sã seprãbuºeascã. Aceºtia se manifes-tã violent, revãrsându-se ºi pu-nând stãpânire în întregime pefiinþa celui nãpãdit de gânduri ºiamintiri, care par cã sunt pe punc-tul de a-l sufoca. Ce faci atuncicând nu mai ai niciun punct dereper? Te întorci cãtre uºa dinadâncuri. Alexandru Nicolae Mar-gine, unul dintre personajele ro-manului, nu reuºeºte sã îºi con-struiascã o identitate independen-tã de regimul comunist, priorita-tea sa nu este familia, dovadã cãsoþia sa este „rece ºi stearpã”.

Microuniversul lui Dinu Pãdu-reanu, fost deþinut politic, se di-latã, înglobându-i ºi pe cei ce îlînconjoarã, ajungând la macrou-niversul reprezentat de cãtre eve-

toate drumurile sunt încercãrinimentele din decembrie 1989.Dinu Pãdureanu este instanþajudecãtoare ºi recuperatoare aacestui fir narativ, însã nu poatemenþine o poziþie fermã în niciu-na dintre funcþiile în care se eri-jeazã. În relaþia cu Alexandru Ni-colae Margine se dovedeºteslab, decãderea ºi slãbiciuneaacestuia înmuindu-l ºi determi-nându-l, în final, sã îºi eliberezecãlãul devenit, între timp, victi-mã. De fapt, aici are loc un schimbde roluri, ºi anume, torþionaruldevine prizonier, aºadar, victimã,iar victima devine torþionar. Rãulpricinuit lui Dinu Pãdureanu esteireversibil, acesta nu îºi mai poa-te recupera familia. Mai exact,Pãdureanu este victima unui re-gim comunist, care îºi arogã drep-tul de viaþã ºi de moarte asupracetãþenilor sãi, ghidându-sedupã celebra replicã a lui Ludo-vic al XIV-lea, „L’etat c’est moi”.Dupã întemniþarea lui Dinu, so-þia acestuia este obligatã sã în-cheie o cãsãtorie cu un înalt dem-nitar comunist. Recuperarea fa-miliei îi devine astfel imposibilã,singurul lucru pe care îl mai poa-te face este sã îºi protejeze fiul învârtejul evenimentelor, care ame-ninþã sã îi rãpeascã singurul mo-tiv pentru care nu se lasã pradãmorþii. Dinu Pãdureanu este unfel de Victor Petrini al lui MarinPreda sau un Conte de MonteCristo al lui Alexandre Dumas.

Romanul lui Traian Dobrines-cu este un documentar al ultime-lor zile ale comunismului româ-nesc, o relatare scrupuloasã chiardin inima evenimentelor, dinacest Triunghi al Bermudelorbucureºtean care a înghiþit atâ-

tea mii de morþi în preajma Crã-ciunului. Revoluþia menitã sãaducã acel wind of change aeºuat, în realitate, cãci puterea aajuns în mâinile aceloraºi oameni.Zotea, noul soþ al Ioanei, fostasoþie a lui Dinu, înalt demnitar înepoca antedecembristã, ºi-a pãs-trat funcþia ºi privilegiile ºi în pe-rioada postdecembristã. „La vre-muri noi, tot noi!” spune DinuPãdureanu (p. 292). Personajelereale (Ion Iliescu, Silviu Brucan,Mircea Dinescu etc.) se intersec-teazã cu cele ficþionale, autoruloferind o perspectivã atât exter-nã, cât ºi internã asupra Revolu-þiei de la 1989, prin intermediuldiscuþiilor „reformatoare” dintrecei aflaþi în fruntea nou-înfiinþa-tului Front al Salvãrii Naþionale.

Podul Rugilor, un loc misticpentru locuitorii din Ciunget, estelocul de confluenþã al vieþii ºi almorþii. Este spaþiul protector, în-toarcerea la origini a lui Dinu Pã-dureanu, locul unde pare cã tim-pul se opreºte, unde nimeni nu areacces fãrã permisiunea lui Pãdu-reanu, fiind pãzit cu strãºnicie de

cei doi câini ºi ursul domesticit,precum ºi de fantoma vãduveicare nu îºi aflã liniºtea decât dupãamenajarea unui puþ ºi a unei troi-þe în locul în care aceasta s-a spân-zurat. Tot aici este ºi locul undeDinu Pãdureanu are viziuni cumembri ai familiei care nu mai suntprezenþi în aceastã lume, aceºtiaprevestind evenimente cu rol co-vârºitor în viaþa eroului. Prezenþalor în imaginaþia sa explicã absen-þa unei familii adevãrate în viaþalui Dinu. Acea familie pe care tân-jeºte sã o recupereze este, de fapt,un substitut al acesteia din urmã.Absenþa familiei, din punct devedere fizic, nu reprezintã însã opiedicã pentru Pãdureanu. Dupãcum spune Leon Kalustian, „Ab-senþa nu este, prin ea însãºi, oprezenþã? Nevãzuta prezenþã?”(p. 236). „Omul din Podul Rugi-lor” este omul izolat, neatins, nein-fluenþabil, este omul cel mai aproa-pe de Dumnezeu. Apariþia lostri-þelor, care au lipsit o perioadã înde-lungatã, prevesteºte apariþia unorschimbãri importante ºi neaºtep-tate pentru viaþa comunitãþii: „Eli-

berarea, prostule, eliberarea! Los-triþele! V-am spus eu?” (p. 186).

Nu lipsesc nici trimiterile la Pro-cesul lui Franz Kafka, Ultima noap-te de dragoste, întâia noapte derãzboi a lui Camil Petrescu, AnnaKarenina a lui Lev Tolstoi, Uliseal lui James Joyce, Arta rãzboiu-lui a lui Sun Tzu, Crimã ºi pe-deapsã, Idiotul ºi Fraþii Kara-mazov ale lui F. M. Dostoievski,iar unele secvenþe ori replici pardesprinse din Sicilianul luiMario Puzo, Muntele vrãjit al luiThomas Mann, Noaptea de Sân-ziene a lui Mircea Eliade, Moro-meþii lui Marin Preda etc.

În final, Alexandru NicolaeMargine cautã cu disperare izbã-virea „înseamnã cã mântuirea seface numai prin renunþare la trup.Prin moarte” (p. 202), iar DinuPãdureanu rãmâne acelaºi „omsub vremi […], perisabil în desti-nul lui strâmt ºi imprevizibil” (p.223), cãci „toþi suntem consecin-þa istoriei” (p. 244) ºi „învingãto-rii nu împart niciodatã cu învin-ºii” (p. 319).

la CaravanaGaudeamus2014 Nicolae Marinescu, Gabriel Nedelea, Gabriela Gheorghiºor,

Traian Dobrinescu, Gabriel Coºoveanu

nnnnn ROXANA ILIE

O antologie de poeziecontemporanã este uneveniment foarte rar,

din pãcate, în spaþiul editorialromânesc. ªi dacã poezie france-zã sau americanã mai sunt ºansesã aparã, în ceea ce priveºte poe-zia italianã sunt puþine ocaziile încare sã te poþi bucura de întâlni-rea cu urmaºii lui Dante ºi Petrar-ca. De obicei se traduce puþin ºisporadic, nesistematic, la întâm-plare, prin fericitele ocazii ale în-tâlnirilor personale.

nnnnn MIHAI ENE

catapoesis ºi „poeþii antagoniºti”Catapoesis. 16 poeþi italieni

antagoniºti este, din câte ºtiu eu,prima antologie de poezie italia-nã contemporanã. ªi este cu atâtmai importantã cu cât este bilin-gvã ºi cuprinde poeþi din trei ge-neraþii postbelice. Este, de ase-menea, semnificativ faptul cã an-tologia este alcãtuitã, textele tra-duse ºi poeþii prezentaþi de Geor-ge Popescu, un poet ºi traducã-tor cunoscut, autor al unor stu-dii critice despre Mario Luzi sauPier Paolo Pasolini, dar ºi desprealþi scriitori italieni de maximã im-portanþã.

Dupã cum anunþã ºi titlul, sun-tem introduºi în universul poetica 16 autori, catalogaþi de GeorgePopescu drept „antagoniºti”,poeþi pentru care „poezia devinemanifest, sabie ºi panã, antre-

nând, în actul pur al poiesis-ului[…] aproape tot instrumentarulmediatic pe care saltul ºtiinþificºi tehnologic fãrã precedent i l-amijlocit”.

Deºi cuprinºi sub aceeaºi um-brelã primitoare, aceºti poeþi sunt,în fond, foarte diferiþi între ei, prac-ticând poetici situate în zona ne-oavangardistã sau experimenta-listã, dar ºi postmodernã sau laconfluenþa dintre aceste tipuri dediscurs, de la deja „clasicii” No-vissimi Elio Pagliarani ºi Edoar-do Sanguineti, pânã la mai multsau mai puþin cunoscuþii Maria-no Bàino, un poet postmodern,fondator al Gruppo ’93, TomasoBinga, o poetã ºi artistã experi-mentalistã, Tiziana Colusso, scrii-toare complexã, a cãrei poezie arenumeroase influenþe ºi referinþeorientale, Franco Falasca, artistpolimorf, evoluând între vizual ºiscriptural, între conceptual ºiperformance, Michele Fianco,poet ce combinã ironia ºi ludiculcu ritmul ºi teatralitatea unui dis-curs construit pe mai multe pla-nuri, Anna Maria Giancarli, pro-fesând o poeticã a cotidianului,beneficiind deja de o antologieîn limba românã realizatã tot deGeorge Popescu (Trucurile rea-lului, 2005), Paolo Guzzi, poet alsimþurilor exacerbate de dateleunei realitãþi dinamice, Rosaria LoRusso, cu o scriiturã ce transfi-

gureazã biograficul în fabulos,Mario Lunetta, unul dintre cei maiimportanþi poeþi contemporani,cu un discurs post-suprarealist,grav ºi intertextual, lucid ºi ima-ginativ, Francesco Muzzioli, poetºi critic notoriu, Marco Palladini,poet afin cu beatnicii, dar trecutprin experienþele (citeºte crizele)postmodernitãþii, Lamberto Pig-notti, unul dintre „pãrinþii poezieivizuale italiene”, cu un discursfoarte sigur pe mijloacele sale,Sandro Sproccati, exponent almiºcãrii „Al treilea val”, profesorde semioticã ºi istorie a filmului,influenþe care se observã ºi înpoezia sa destructurantã de sen-suri, vizual-criticã ºi Gianni Toti,poet experimental, creator de lim-

baj cãutând în permanenþã din-colo de cuvinte, ciocnirea(ab)surdã a sensurilor ultime.

Dupã cum se poate observaºi din cele câteva cuvinte de maisus, dar mai ales din prezentãrilece însoþesc, în volum, biografiaºi textele fiecãrui poet, avem de-a face, în aproape toate cazurile,cu artiºti complecºi, mai toþi cuaplecare spre vizual ºi/sau muzi-cal, cu preocupãri academice ºi/sau teoretice, fiecare încercândsã descopere drumuri noi, zoneinedite, sã exploreze lumea posi-bilului ºi în acelaºi timp sã rãmâ-nã lucizi, atenþi ºi reactivi la pro-blemele realitãþii sociale ºi/sauartistice.

Catapoesis este o ocazie rarãatât pentru cititorii de poezie, câtºi pentru poeþii români de azi, maiales cei tineri ºi care încã mai suntdeschiºi la formule noi, de a în-tâlni, de a cunoaºte ºi de a seconfrunta cu discursuri poeticedestul de diferite de ceea ce sescrie astãzi în poezia româneas-cã, cu un spectacol de formulepoetice, de cãutãri ºi (re)gãsiri deritmuri ºi nuanþe, de poziþionãriºi sondãri ale sinelui artistic, înpermanentã disputã cu realitateacontemporanã ºi cu limitele pro-priului limbaj.

Catapoesis. 16 poeþi italieniantagoniºti/ 16 poeti italianiantagonisti, ediþie bilingvã, an-tologie, traducere, note bio-bi-bliografice ºi introducere deGeorge Popescu, Editura Aius,Craiova, 2014.

Cãtãlin Ghiþã, la lansarea volumului


Militaru, Petriºor, (coord.),2013, Infranegrul, Caietele sim-pozionului „Craiova ºi avan-garda europeanã”, CentenarGherasim Luca, Craiova, Editu-ra Aius.

Volumul Infranegrul.Caietele Simpozionu-lui „Craiova ºi avan-

garda europeanã”. Ediþia I:Centenar Gherasim Luca, coor-donat de Petriºor Militaru, reu-neºte lucrãrile susþinute în cadrulevenimentului cu acelaºi nume,organizat la Craiova, în zilele de6-7 decembrie 2013. Simpozionulare ca scop sublinierea legãturi-lor pe care Craiova le are cu avan-garda româneascã ºi europeanã,mai ales prin rolul jucat în istoriaavangardei autohtone: prima oarãprin revista Democraþia, în carea apãrut traducerea Manifestuluifuturist al lui Tommaso Marinetti(în acelaºi timp cu publicarea luila Milano ºi Paris), ce a stat labaza definirii acestui nou curentartistic, dar ºi prin ultima publi-caþie din þarã consacratã avan-gardei – Caietele Meridian(1934-1946), în care a semnat, pelângã alþi autori avangardiºti pre-cum Gellu Naum, Virgil Teodo-rescu, Saºa Panã, ºi GherasimLuca, cãruia îi este dedicatãaceastã primã ediþie a simpozio-nului. Legãtura poetului supra-realist cu oraºul Craiova constãºi în faptul cã, la Atelierele „Ra-muri”, în 1937, s-a tipãrit volumulFata Morgana, în 1099 de exem-plare.

Lucrãrile cuprinse în cartea defaþã au fost prezentate publicu-

lui amator în cele douã zile alesimpozionului naþional, experien-þã îmbogãþitã ºi de douã momen-te artistice: unul constând într-un performance realizat de cãtrecompozitoarea ºi interpreta demuzicã suprarealistã Irinel An-

ghel, plecând de la poeme ale luiGherasim Luca, iar altul – o expo-ziþie de artã fotograficã realizatãde Simona Andrei, intitulatã „Oa-menii-aºteptare”. Textele aduna-te aici pot fi grupate pe patru ca-tegorii: i) creaþia literarã a lui Ghe-

rasim Luca, de analiza cãreia s-au ocupat Petre Rãileanu, Nico-lae Tzone, Ionel Buºe, Isabel Vin-tilã, Maria Tronea, Alexandru-Ovidiu Vintilã, Roxana Ilie, MariaDinu, Anca ªerban, Luiza Mituºi Petriºor Militaru; ii) creaþia vi-zual-artisticã, prezentatã de Cã-tãlin Davidescu, Emil Nicolae ºiFlorin Colonaº; iii) discursul per-formativ, analizat de Igor Moca-nu ºi iv) implicaþiile politice îndestinul poetului, dar ºi sfârºitultragic al acestuia Marius – Cris-tian Ene ºi ªtefan Bolea.

Volumul, intitulat sugestiv In-franegrul, dupã L’Infra-Noirapãrut în 1946, în colaborare cuGellu Naum, Paul Pãun, Virgil Te-odorescu ºi Dolfi Trost, în Co-lecþia suprarealistã, este deose-bit de important pentru evoluþiacercetãrilor în ceea ce priveºteopera ºi viaþa poetului suprarea-list de origine românã, din mo-ment ce, în acest context s-auformulat ipoteze inedite cu privi-re la unele aspecte ale operei luiGherasim Luca, precum reinter-pretarea lui Igor Mocanu a evo-luþiei artei performative practica-te de poet, conceptul de „spaþiual incertitudinii”, împrumutat dinfizica cuanticã, propus de LuizaMitu, folosirea principiilor alchi-mice ca mijloc de auto-exprima-re, aºa cum observã Petriºor Mi-litaru, dar ºi multe altele. Operasuprarealistã a lui Gherasim Lucaeste destul de puþin cunoscutãla noi de aceea, accesul la cerce-

tãri ºi puncte de vedere origina-le, în contextul apariþiei acestuivolum, este binevenit. Sunt încãdestul de puþin cunoscute înRomânia performance-urile poe-tice ce l-au fãcut celebru pe Ghe-rasim Luca în Franþa ºi locul pecare îl ocupã autorul Vampiruluipasiv în dezvoltarea avangardis-mului românesc. În acelaºi timporganizarea conferinþelor din se-ria „Avangarda revizitatã” de cã-tre Igor Mocanu, a CentenaruluiGherasim Luca de Nicolae Tzoneîn mai 2013 la Bookfest, seara de28 februarie 2014 pe care ICR NewYork i-a dedicat-o „sfântuluiavangardei” în prezenþa poetu-lui Valeriu Oiºteanu, dar ºi publi-carea celui de-al doilea numãr alCaietelor Avangardei (sub coor-donarea lui Ion Pop), dedicat totCentenarului Gherasim Luca –toate sunt semne cã avangardaromâneascã a reintrat în atenþiacercetãtorilor ºi a marelui public.

nnnnn DANIELA MICU

centenarul naºterii lui Gherasim Lucasãrbãtorit ºi la Craiova

Cãtãlin Davidescu, ARTitu-dini. Studii, interpretãri, cro-nici, recenzii, interviuri (1981-2013), cuvânt înainte de Petri-ºor Militaru, Colecþia EuroArt,Editura Aius, 2014.

Volumul de studii, inter-pretãri, cronici, inter-viuri al lui Cãtãlin Da-

videscu, apãrut la Editura Aius,2014, ºi denumit, nu întâmplãtor,ARTitudini constituie un punctde lansare a unui anumit tip deatitudine sau, mai corect spus, alua atitudine faþã de artã în gene-ral, dar ºi faþã de arta vãzutã ca oconstrucþie intimã a artistuluicreator. Volumul pune la dispozi-þia artiºtilor de profesie, dar ºi acelor amatori, în egalã mãsurã ori-cãrui consumator de artã, o vi-ziune panoramicã a ceea ce în-seamnã tradiþia în artã, încerca-rea de sincronizare a artei naþio-nale cu cea occidentalã ºi, maiales, criteriile de evaluare ale mã-iestriei artistice, procesul formã-rii ºi evoluþiei gustului artistic,precum ºi dezvoltarea conºtiin-þei critice româneºti în domeniulartei.

Primul ciclu al volumului, inti-tulat Studii, cuprinde comunicãriºi articole care au fost publicateîn revistele din þarã, „Ramuri”,„România literarã”, accentul fiindpus în special, nu pe raportarea

intersecþii ºi atitudini în receptarea artei

artiºtilor la spaþiul european, cipe înþelegerea importanþei pe carea avut-o acel artist în cultura ro-mâneascã. Sunt dedicate studiilui Theodor Aman, considerat cafiind primul care a încercat o sin-cronizare a artei româneºti cu ceaoccidentalã prin afirmarea ºi în-tâmpinarea neoclasicismului ºiromantismului târziu la noi, dar ºilui Nicolae Grigorescu, cel care aemancipat pictura româneascãscoþând-o de sub tutela unuiconvenþionalism academic deîmprumut. Tot în acest ciclu în-tâlnim un studiu dedicat pictoru-lui Nicolae Vermont, ce este în-soþit de cinci carnete de schiþe ºi

însemnãri inedite ale acestuia, dinperioada tinereþii (1886-1913),descoperite de Nicolae Grigores-cu. De asemenea, întâlnim portre-te ale unor artiºti vãzuþi nu nu-mai din perspectiva istoriei artei,ci ºi dintr-o perspectivã literarãºi umanã, prin misiunea pe care aavut-o de îndeplinit fiecare din-tre aceºti artiºti. Este vorba de-spre figuri ca Hans Mattis-Teutsch, cel care a reuºit sã ofe-re posteritãþii o formulã de suc-ces a realismului socialist, IonÞuculescu, reprezentanþi ai avan-gardei istorice, Marcel Iancu, ºiai criticii de întâmpinare în artã,

Julieta Orãºanu, restituiri princontribuþii bibliografice literare,C.S.Nicolãescu-Plopºor, precumºi preocupãrile unor literaþi caMarin Sorescu, I. D. Sârbu pen-tru artele plastice.

Cea de-a doua secþiune a vo-lumului este concentratã în jurulideii de generaþie artisticã, accen-tul fiind pus pe modul în careartiºtii plastici au fost receptaþiîn peisajul plastic autohton, darºi în afara graniþelor, urmãrindevoluþia artei acestora, dar ºi co-erenþa interioarã, tensiunea afec-tivã a acestora în raport cu pro-cesul de creaþie. Sunt artiºti cra-

ioveni care aparþin generaþiilorcuprinse între anii 1960-2000.

În cea de-a treia secþiune, Ex-poziþii ºi cãrþi, Cãtãlin Davides-cu dezvoltã ideea importanþei ie-rarhiei de valori în artã prin inter-secþiile artiºtilor din spaþiul auto-hton cu cel occidental, precum ºinecesitatea confruntãrii artistuluicu publicul, mai ales în cazul artiº-tilor debutanþi. Un rol importantîn ciclicitatea volumului îl ocupãsecþiunea de interviuri cu scriito-rul N. Carandino, acesta fiind sin-gurul interviu pe care scriitorul l-aacordat, Marcel Chirnoagã ºi ar-tistul sticlar MihaiÞopescu. Con-siderãm volumul de faþã un suc-ces editorial, acesta fiind un do-cument de recunoaºtere, interpre-tare ºi ierarhizare a artei româneºtiºi nu numai.

nnnnn LUIZA MITU

la CaravanaGaudeamus2014

Luiza Mitu la lansarea volumului

Petriºor Militaru, Daniela Micu, Cãtãlin Davidescu


Teodor Oancã, Zbor de co-cori, Colecþia Poesii, EdituraAius, 2014.

Cunoscut ca lingvist,specialist în onomasti-cã, Teodor Oancã este,

deocamdatã, insuficient prizat caautor de literaturã, deºi a publi-cat pânã în prezent câteva volu-me de teatru ºi prozã, în care sedovedeºte un satiric, un spiritcaustic, umoristic, în descenden-þã caragialianã, dar ºi rondeluripurtând amprenta lui AlexandruMacedonski. Prin concepþia sadespre artã ca ºi prin predilecþiapentru poezia cu formã fixã îl pu-tem considera pe Teodor Oancãun spirit clasicizant, aºa cum ob-servã foarte pertinent ºi judiciosDaniela Micu în prefaþa ultimuluisãu volum de versuri Zbor decocori (Craiova, Aius, 2014).Deºi adept al unui stil clasicizant,tipologic nu este un temperamentclasic, apolinic. Adicã nu estesenin, liniºtit, ci, dimpotrivã, sedovedeºte un dionisiac, anxios,neliniºtit. Clasicismul sãu estepur formal. „Singurãtatea estenota mea de platã”, spune Teo-dor Oancã. Aº preciza cã singu-rãtatea nu este neapãrat a bãtrâ-neþii, nu þine de o anumitã vâr-stã, cum se crede de obicei. Sin-gurãtatea e chiar condiþia onto-logicã a omului în univers. Sun-tem singuri de la naºtere pânã lamoarte. În recentul meu volum,

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

Teodor Oancã, un spirit clasicizantîn poezia contemporanã

Prodomo, am scris o tabletã inti-tulatã „Nevoia de solitudine”, încare spun cã pentru oamenii co-muni singurãtatea e insuportabi-lã, oamenii obiºnuiþi fug de sin-gurãtate, înþelepþii o cautã. Pen-tru înþelepþi singurãtatea e con-diþia propice a meditaþiei, a gân-dirii. În principiu Oancã este unelegiac, purtând marca timpuluidevastator. Metafora „zborului decocor”, frecventã de altfel în lite-raturã, nu dã întâmplãtor titlulvolumului. Unul dintre poeþii carea trecut nu de mult în lumea um-brelor, Ilarie Hinoveanu, îºi inti-tula ºi el un volum de versuriCocorul din unghi. Sigur cã maipot fi fãcute unele raportãri. Dis-cursul lui Teodor Oancã este plinde întrebãri, de interogaþii ºi aicim-aº duce cu gândul la un alt ele-giac, mai de anvergurã, ZahariaStancu, la care apare, spuneameu, o interogaþie nesfârºitã. Toa-te aceste raportãri nu înseamnãînsã semnul egalitãþii între Teo-dor Oancã ºi scriitorii pe care i-am amintit, ci pur ºi simplu refe-rinþe fãrã de care nu se poate facenimic în literaturã. Voi spune cãpoetul cultivã stãri indecise laaceastã vârstã, hamletizeazã, os-cileazã între cele douã ipostaze„a fi” ºi „a nu fi”. În literaturanoastrã poetul care cultivã cel

mai mult stãrile de indecizie esteTudor Arghezi. La acesta aparedivinitatea, motivul trecerii Stixu-lui, motivul marii cãlãtorii.

Din punctul meu de vederepoezia din prima secþiune a volu-mului Zbor de cocori este ºi ceamai rezistentã, cea mai valoroasã.Este o poezie care reflectã frãmân-tãrile poetului, nervozitatea în faþaunor teme precum epoca în caretrãim ºi de care nu putem face abs-

tracþie. „Epoca mea, sunt plin detine ca de râie”, spune un poetarhicunoscut, Adrian Pãunescu.Poezia lui Teodor Oancã are ºisubtext, nu trebuie cititã numai lasuprafaþã. Nimic din ordinea so-cialã nu e la locul sãu. E o trimiterela haosul social care ne marchea-zã pe toþi ºi îl suportãm toþi. Învolum este evocat un univers încare apare lipsa de perspectivãsocialã. „Nici un contur nu se lim-

Traian Bunescu, Amintiri dineter, prefaþã de Luiza Mitu, Co-lecþia Poesii, Editura Aius, 2014.

Poemele din volumul dedebut al lui Traian Bu-nescu sunt rodul unei

experienþe intense de viaþã, a uneicotituri la nivelul sentimentelor,povestea unui interval de timp încare raþiunea este zguduitã delegile mult mai fragile ale univer-sului afectiv. Evocarea unor ast-fel de momente creeazã un efectalchimic de integrare a eului poe-tic, de redescoperire a legãturilordintre microcosmos ºi macrocos-mos: „Focul, aerul, apa ºi pãmân-tul compun natura, iar noi sun-tem puþin din fiecare ºi toate laun loc. Sufletul este focul arzândîn adãpost, încãlzindu-ne ochii ºiluminându-ne calea; suflarea,aerul umflându-ne pânzele ºi þi-nând în larg corabia vieþii; sân-gele, apa udîndu-ne þãrmurile ºiaducând cu ea hrana cea de toa-te zilele; iar trupul, pãmântul ca

nnnnn ANCA ªERBAN

poezia amintirilorun sprijin ºi martor al trecerii noas-tre. Suntem puþin din fiecare ºitoate la un loc; suntem naturã. ”(Amintire 5 – prima parte). Aces-tã corespondeþã dintre elemen-tele spirtuale ºi cele materiale,dintre lumina focului ºi luminainterioarã, dintre concreteþea te-luricului ºi stabilitatea psycheu-lui, dintre claritatea acvaticã ºi fle-xibilitatea omului, este reluatã înpatru catrene pe clapetele volu-mului, însoþite chiar de simbolu-rile alchimice ale elementelor pri-mordiale.

Poemele se oglindesc fiecareîntr-un fragment de amintire, me-nit sã întãreascã intensitatea con-centratã în discursul liric, într-unspaþiu al intersecþiei (al lui bet-ween), în care eul poetic îºi pro-iecteazã sau întâlneºte contra-partea ºi fiinþa unuia intrã în re-zonanþã intimã cu fiinþa celuilalt:„Când douã priviri eliberate seîntâlnesc, ºi decid a-ºi împreunaizvoarele, când ºuvoaiele lorunindu-se recunosc fiecare tim-brul celuilalt, când parfumul cioc-nirii lor inevitabile se confundã

la CaravanaGaudeamus2014

cu mireasma unei flori ce tocmaiîºi deschide sufletul, atunci se-cretul îºi dezbracã haina învechi-tã, arãtându-ºi aripile tinere, gatade zbor.” (Amintire 14). Întâlnimîn poezia lui Traian Bunescu mo-mente de introspecþie (hesychiaîn temenii spiritualitãþii rãsãritea-ne) în care eul devine conºtientde capacitatea sa de observare,de simþire, de autocunoaºtere:„Închisesem ochii, încercând a-mi asculta gândurile, a le identifi-ca, a le numãra. Numai aºa le-aºfi putut opri, determinându-mimintea sã tacã. Unul dupã altul,gândurile dispãreau, iar când ºiultimul lor ecou se stinse pierzân-du-se rãzvrãtit, se fãcu liniºte; oliniºte care creºtea, devenind dince în ce mai zgomotoasã ºi maigreu de suportat. Apoi, într-untârziu, se întâmplã! Eram nicãieriºi pretutindeni, singur ºi încon-

jurat de nimic. Rupsesem legãtu-ra cu exteriorul, devenind con-ºtient de interiorul meu, de pre-zenþa acestuia. Eram eu, cel fãrãde formã, cel de la început; erasufletul meu…” (Amintire 18 –prima parte). Descoperirea desine precede descoperirea celui-lalt, este un pas pregãtitor pen-tru a-l întâlni ºi a-l cunoaºte din-colo de limitãrile propriului eu.

Comuniunea în cuplu capãtãastfel o încãrcãturã miticã, ce sereflectã în text prin imagini poeti-ce cu uºoare accente blagiene.De altfel, discursul liric tinde laun moment dat sã devinã meta-discurs, sã exploreze paradoxulexprimãrii ce încearcã sã cuprin-dã liniºtea, într-o tensiune ce de-vine armonie a contrariilor: „Oimagine vorbeºte, dar nu în cu-vinte, o imagine cântã, dar nu înnote muzicale. Totuºi, îi înþelegemlimbajul neobiºnuit, îi auzim cân-tul plin de pasiune. Odatã întipã-ritã în memorie, o imagine captu-reazã lumina ºi umbrele unui mo-ment pe care ni-l vom aminti pes-te timp, lumea privitã prin ochiinoºtri pãstrând ecourile frãmân-tãrilor noastre.” (Amintire 20). Neaflãm într-un univers poeticpostromantic, în care erosul estesursa energiei creatoare de uni-versuri poetice, în ciuda oricãrormomente de tensiune anterioarãce se contopesc într-o liniºte pro-fundã, acvaticã precum în Amin-tire 23: „Douã suflete, fiecareatingând adâncul celuilalt, împarto apropiere intensã. În acele strã-funduri, tãcerea devine formasupremã de comunicare. ”

pezeºte”, spune poetul. DanielaMicu sesiza în pertinenta ei prefa-þã acest fundal istoric din poezialui Teodor Oancã. O altã secþiu-ne, „Crochiuri lirice” conþine poe-zie peisagisticã, pasteluri de tip im-presionist, ºi, în sfârºit, în a treiasecþiune, „Rondeluri de week-end”, autorul revine la specia liri-cã favoritã, unde cea mai impor-tantã este tehnica laitmotivului, arefrenului care asigurã muzicalita-tea. Lucrurile, spuse simplu, suntpline de substanþã. Cred cã Teo-dor Oancã trebuie luat în consi-deraþie ºi ca poet.

Monica Iliuþã, Traian Bunescu, Luiza Mitu


În general, sunt destul depuþine studii critice caremai pot fi citite ºi din moti-

ve de plãcere intelectualã, nunumai pentru informaþia oferitã.Demonstraþia este adeseori foar-te bine articulatã, condusã cuabilitate în direcþia doritã, prinasocieri ºi interpretãri inedite,numai cã figura criticului trece cugravitate în plan secund, lãsândimpresia cã opera „vorbeºte” deuna singurã despre ce ºtie ea maibine. Discursul criticului se mu-leazã pe trupul discursiv al litera-turii, stilul e de multe ori neutru,iar construcþia ascunde o încor-dare, un demers calculat ºi con-trolat cu precauþie care trebuie sãse susþinã ºi sã devinã cât maiplauzibil. Rigorile sau, mai bine-zis, dezideratul obiectivitãþii, înunele cazuri, conferã textelor cri-tice o anumitã rigiditate sau im-personalitate, astfel încât actulcritic, deºi admirabil sub toateaspectele, înceteazã sã mai sedu-cã cititorul.

Nu acelaºi lucru îl putem spu-ne despre cronicile ºi studiile luiIon Buzera, apãrute iniþial în re-vistele craiovene Mozaicul, Ra-muri, Scrisul românesc ºi adu-nate, alãturi de câteva interviuriºi aforisme (sau paradoxuri) criti-ce, în volumul Excursuri, carepoartã amprenta unei mod auten-tic ºi original de înþelegere ºi prac-ticare a criticii literare. De altfel,într-un interviu luat de GabrielNedelea, publicat în revista onli-ne Sisif (nr. 28/ 2008), Ion Buzera

nnnnn MARIA DINU

fascinaþia ºi rigorile criticii literaredefinea critica literarã drept „spa-þiu de negociere a temelor litera-re, temelor critice ºi temelor euluicritic. Ele pot coincide sau nu, sepot afla ºi în conflict, însã oriceprevalenþã a unora înseamnã fieun tip de criticã revolut (poziti-vist, tematist, impresionist etc.),fie activarea unor ºanse mari deeºec. Seducþia ar sta în arta con-cilierii celor trei factori, cãci dacãun critic se lasã purtat, sã zicem,în exclusivitate de «fluxul» ope-rei comentate riscã sã devinã unsimplu «însoþitor» al acesteia, unvâslaº oarecare, oricât de «ob-iectiv» s-ar declara: ºi el chiar e«obiectiv», rãmânând un ano-nim” (p. 264).

Aceastã negociere despre carevorbeºte autorul, de fapt, o ar-monizare, se resimte în intimita-tea textelor sale critice din volu-mul Excursuri prin dialogulspontan, de pe poziþii egale cuscriitorii ºi operele analizate, darfãrã o slãbire a simþului critic ºialunecare în plan secund. Defapt, Ion Buzera e un critic versatcare a asimilat într-o viziune per-sonalã marile studii teoretice ºicritice, astfel încât îºi permite sãse joace detaºat cu informaþia,„sã caute literatura, sã o punã câtmai bine în valoare, sã o judeceatât cât îi stã în putinþã ºi, la limi-tã, s-o inventeze”, dupã cum mãr-turisea el însuºi în prefaþa-auto-portret Rudimente de poeticã(inclusiv personalã) a lecturii.Miza inventãrii literaturii constã,mai degrabã, într-o cercetare mi-croscopicã a interioritãþii aceste-ia ºi revelarea unor valenþe as-cunse, care þin de esenþa operei,

dar ºi a instanþei ei creatoare, li-vreºti. Nu întâmplãtor, multe dinpaginile volumului Excursuriconþin o galerie de portrete alepoeþilor, prozatorilor, criticilor ºieseiºtilor, de interes atât pentrupertinenþa demersului în sine, câtºi pentru siguranþa tonului ºi ine-ditul detaliilor surprinse. Dãmcâteva exemple în acest sens:„Eugen Negrici este un leu încuºca literaturii române. Poatechiar leul. Unul care a manifes-tat, totuºi, o inhibiþie ciudatã –poate studiatã, premergãtoareimparabilelor salturi –, în orice caz«nonleonianã», în faþa unor inºicare îi sunt, la o analizã serioasã,cam la toate capitolele, inferiori”(p. 13). La Rolf Bossert, în poe-mele sale din anii ’70-’80, „ascunsîn colþul cel mai ascuns al tablou-lui, eul pulseazã: este una dintrefoarte puþinele opere în care cevapulsa în România acelor vremi”(p. 23). Dezorientarea ºi dificul-tatea omologãrii axiologice a po-eziei noastre contemporane, înfond dramaticã, e descrisã de cri-tic cu umor: „Poezia românã con-temporanã se recomandã prininexistenþã ºi ceva vaiete. Eaproape o sinucidere scripturalãsã scrii despre o absenþã atât degonflatã, populatã de resturi aleunor resturi, cãci, scârbit, post-modernismul însuºi a abando-nat” (p. 96). Sunt, totuºi, ºi poeþicare i-au atras atenþia lui Ion Bu-zera (de fapt, autorul recenzeazãnumai autori care-i stimuleazãgustul critic) precum Liviu IoanStoiciu, Ionel Ciupureanu, Robertªerban, Ion Mureºan etc. saubasarabenii Anatol Grosu ºi Ion

Buzu. Entuziasmul faþã de versu-rile celor din urmã e afiºat subforma unei uimiri disimulate: „Seîntâmplã ceva cu aceºti poeþi ba-sarabeni! Prea sunt buni. În afa-rã cã ºtiu ce s-a întâmplat în poe-zia ultimului secol, mai au ºi bu-nul instinct de a nu se înscrie învreo «tendinþã» la modã, suntversaþi în materie de tehnicã ºi,mai ales, au «despre» ce sã scrie,nu se învârt în jurul cozii poemu-lui. E un aer proaspãt, ce mai!, înpoezia românã contemporanã:vine de peste Prut” (p. 143).

O imprevizibilitate (indispensa-bilã, fie spus, oricãrei strategii deseducþie) interpretativã o regãsimºi în articolele despre operele unorautori clasici care, prin optica luiIon Buzera, se divulgã pe sine maimult decât ar fi dispuse sã o facã.Textele sale critice incitã, fiindcãnu ai cum sã bãnuieºti de la ceidei va porni criticul ºi la ce con-cluzii are sã ajungã. Dãm numaiun exemplu (deºi în întregul vo-lum expunerea este la fel de savu-roasã) ºi anume studiul desprevolumul de debut al lui Argheziunde criticul identificã un întreglaborator de experimentare meti-culoasã a unor teme, idei ºi for-mule poetice, astfel încât „joculpoetic e trãit ca un poker existen-þial”. Poemul Testament – „stri-dent, «autoprogramatic» ºi gura-liv” – reflectã acest risc înþeles ºiasumat de scriitor, ba chiar ascun-de o strategie de ademenire în spa-þiul poetic: „Nu ar putea fi imagi-natã – susþine autorul – o maiputernicã invitaþie la lecturã de-cât atât de multele promisiuni în-ghesuite într-o «biatã» artã poe-

ticã. Numai cã toate promisiunilevor fi onorate. Pe cât de discur-siv e Testament, pe atât de puter-nic e restul volumului. N-ar fi ex-clus ca «planul» arghezian sã fifost unul foarte simplu: sã plase-ze cel mai slab poem la început,dar sã-l scrie în aºa fel încât ape-ritivul sã fie cu totul insuficient,extrem de aluziv.” (p. 160)

Departe de gravitatea altor cri-tici când vine vorba de probleme-le ºi producþiile literare sau criticeale vremii, Ion Buzera preferã oatitudine jovialã, de un caragia-lism transplantat în criticã, fãrãpretenþia de a propune vreo di-recþie care sã schimbe miraculosmersul lucrurilor. Marii maeºtri aicriticii autohtone ºi universale(G. Cãlinescu, De Sanctis, Thibau-det, Derrida etc.) au fost demultasimilaþi ºi depãºiþi, astfel încâtautorul volumului Excursuri ºtiepe cont propriu sã guste din ceeace are mai bun literatura, critica ºieseistica noastrã, iar apoi sã-ºi or-ganizeze impresiile într-o formãludicã, pe mai multe nivele, inclu-siv stilistic (a se vedea în croniciinterferenþa unor limbaje speciali-zate, referinþele la ADN, ADHD,aluziile la scriitori ºi jocul actorilorsau al sportivilor).

Octavian Dobriºan, La masapresei, Editura Autograf MJM,Craiova, 2013.

Volumul lui Octavian Do-briºan este o apariþieeditorialã necesarã atât

pentru publicul specializat în co-municare ºi jurnalism, cât ºi pen-tru publicul larg, eterogen ca trã-sãturi psihografice ºi sociografi-ce. Este rezultatul unei profesii ºial unei pasiuni, jurnalismul radio.

Specialistul va regãsi un cor-pus de cuvinte ºi expresii folosi-te excesiv ºi în contexte impro-prii pentru înþelegerea sensuriloracestora. Lectorul se va confrun-ta cu pagini întregi de secvenþedin „discursul jurnalistic”, sec-venþe care au intrat în circulaþie,sunt acreditate de reiterarea lorobsesivã, ajungându-se la asimi-larea lor ca automatisme, un altlimbaj de lemn. Cliºeele lingvisti-ce, pleonasmele, redundanþele ºitautologiile sunt aºezate ca într-o oglindã a vremii spre o persua-sivã caracterizare a nivelului deadresabilitate prin presã. „Nara-þiune jurnalisticã, dar ºi, în bunãparte, comedie de moravuri alelimbii”, cum este definit volumulîn „Portretistica discursului ga-zetãresc (În loc de prefaþã)” decãtre conf. univ. dr. Ioan Dãnilã(Facultatea de litere, Universita-tea „Vasile Alecsandri” din Ba-

nnnnn GABRIELA RUSU-PÃSÃRIN

la masa presei cu Octavian Dobriºan

cãu), scrierea împrumutã cel maicontroversat, dar dorit, gen jur-nalistic de introducere a corpu-sului în analizã, pamfletul cu tuºegroase de ironie ºi sarcasm. Esteca o autoflagelare a spiritului prinreproducerea celor mai obsesiveexpresii, cuvinte, ligamente scri-se sau rostite la radio cu dezin-voltura celui ce dominã spaþiulpublic prin „fracturile” de discurscu iz ironic ºi de umor involuntar.Doar câteva exemple: „Candida-tul Greblã, organizator la expozi-þia zonalã de porumbei voiajori”(Gorjeanul. Cotidian judeþean in-dependent, 23 noiembrie 2012)(p.171), „Alaiul lui Ponta a stinssemafoarele Craiovei”(Gazeta deSud, 8 decembrie 2012) (p.176),

„Declaraþie ºoc a trimisului luiObama la Bucureºti: Tatãl meuera în întregime român” (Liberta-tea, 28 noiembrie 2012) (p. 101).ªi exemplele continuã într-o vo-luptate a expunerii ca un mod devindecare prin autoflagelare.

Dincolo de corpusul de exem-ple, care creioneazã noua abor-dare jurnalisticã apreciatã de pu-blicul larg (pentru cã altfel cumam înþelege audienþa crescutã aprogramelor de radio, ca ºi su-pravieþuirea gazetelor dominatede cliºeele lingvistice, argou ºijargoane?), la finalul lecturãriivolumului rãmâne o tristeþe…ire-mediabilã ºi o întrebare: aceastasã fie gazetãria? „Este, dar este ogazetãrie ieftinã ºi la minima re-zistenþã! Gazetãria comunicatelorfade, în uniformã, de la inspecto-ratele ºi secþiile de poliþie! Este ocompetiþie pe viaþã ºi pe moarte.Nu ºtirea dramaticã este impor-tantã ca atare (sic!).” (p.95).

Octavian Dobriºan descrie unmodel primar al comunicãrii, uni-direcþional, cu accent pe formu-lele emitentului (de deschidere,de susþinere, de confirmare, deelucidare, de încheiere), cu preapuþine cuvinte-cheie ale mesaju-lui jurnalistic ºi nicio preocuparepentru receptor. Cu atât mai pu-þin pentru efectele acestui tip dejurnalism ºablonizat, care acredi-teazã un nou limbaj de lemn…al

libertinajului (ºi nu al libertãþii) deexprimare. Dar nu aceasta a fostintenþia autorului. A „aruncat pia-tra” ºi câþiva încercãm sã expli-cãm inexplicabilul: cum tolereazãpublicul o asemenea presã într-un timp când cine vrea poate sãscrie la gazetã sau pe blog?

Inspirat, prefaþatorul volumu-lui aminteºte de textul lui I. L.Caragiale publicat în 1895 în „Ga-zeta poporului” – „Grãmãtici ºimãscãrici” („Demult, boierii cuiºlic ºi ciubuc, dar fãrã ºtiinþã decarte, aveau la curte grãmãticipentru a le redacta actele ºi co-respondenþa ºi mãscãrici pentrua-i pune la punct pe adversari” –p.7). Ar fi o motivaþie pentru po-ziþionarea în prim plan cu osten-taþie a mãscãricilor într-un timpal luptelor politice. ªi, poate caun argument, autorul volumuluiscrie un micropamflet ca un introal fiecãrui grupaj de expresii ºicuvinte – cliºee lingvistice. Secontureazã astfel „un portret” alimaginii rezultate din tabloul con-textelor în care sunt folosite aces-te cuvinte. Nu a ales întâmplãtoracest „teritoriu minat” al pamfle-tului. Octavian Dobriºan a publi-cat Enigmistica strãzii ºi altepovestiri (1994) ºi are în pregãti-re volumul Mâncãtorul de semin-þe. Este deja un stil recognosci-bil în mediul radiofonic grefat peo voce tot atât de recognoscibi-

lã, o complementaritate evidentãîntre stil ºi conþinut.

Volumul La masa presei re-constituie faþa hidoasã a unuijurnalism circumstanþial receptatla început din curiozitate, apoi dinindignare, sfârºind prin a fi asi-milat ca un rãu necesar, o obiº-nuinþã a vieþii cotidiene sub spec-trul revoltei interioare: aºa nu semai poate! Sau se poate?

Pentru a-i pãstra ºi compoziþi-onal, arhiectural imaginea depamflet, Octavian Dobriºan vaaºeza la finalul volumului „Cu-vântelnic” ce cuprinde „Cuvinteºi expresii” (fãrã trimitere la pagi-na unde se regãsesc, probabil înordinea în care apar în text, pen-tru cã alfabetic nu sunt enumera-te), „Cuvinte ºi expresii rare” (darnu într-atât de rare, ex: cimpalac,rãsgândac etc.), „Cuvinte ºi ex-presii ºi mai rare” (a confuza, trai-lãr de mare succes, ºoferi riscanþietc.), „Vorbe grele ( în sensul de afi rostite: otorinolaringologie),„Vorbe foarte grele” ( sunt multprea grele!).

În loc de bibliografie (în cazulde faþã bibliografie ºi site-ogra-fie) regãsim „Mulþumiri”. Existãºi eratã: „ªi ne iartã nouã greºeli-le noastre fãcute cu sau fãrã voianoastrã! Cã ºi noi…”(p.186).Octavian Dobriºan nu se dezmin-te: rãmâne jurnalistul exigent cusine ºi cu alþii, adept al unui dis-curs caustic (ca o eliberare detensiuni interioare), reuºind sã sedetaºeze de „Beþia de cuvinte”pentru a se aºeza reflexiv „Lamasa presei”.

Ion Buzera, Excursuri, Editu-ra Universitaria, Craiova, 2014.


Cu un asemenea titlu deoralitate, Cãruþa mer-ge mai departe, roma-

nul lui Mircea Pospai capãtã trã-sãturi insolite, cãci în substanþalui narativã reverbereazã teme ºiipotetice subiecte dintr-o istoriede ºaptezeci-optzeci de ani, por-nind de la deschiderile ºantieru-lui Bumbeºti-Livezeni, existenteîn începuturile „marilor” transfor-mãri social-politice dupã cel deAl Doilea Rãzboi Mondial. Lân-gã entuziasmul tineretului dintoatã þara, în care voluntariatulera la ordinea zilei, oamenii mai învârstã „trebãluiau” în... politicã,vrând neapãrat sã schimbe men-talitãþi ºi obiceiuri, sã înlãturepentru totdeauna... exploatareaomului de cãtre om. Sub imbol-durile politicii roºii, în parte, sta-tuatã la Moscova, ºi pe mãsurarãspândirii ei în lume (pânã înChina, Coreea, Vietnam sau înîndepãrtata Cubã, ca sã nu mailuãm în calcul numeroasele þãridin Europa – ai cãror viitori con-ducãtori erau ºcoliþi ºi reciclaþiulterior sub tutela marilor învã-þaþi ai omenirii (sic!): Marx, En-gels, Lenin ºi Stalin) ideea deegalitate a tuturor s-a transfor-mat într-o cutumã, pe cât de agre-sivã, pe atât de periculoasã, aºacum s-a dovedit în nenumãraþiilustrii care au venit. Duºmanul„noii” orânduiri sociale era capi-talismul, aflat în plinã ascensiu-ne în Europa de Vest, ºi susþinut

Dacã Marin Preda iden-tifica iepoca ceauºis-tã cu o „erã a ticãloºi-

lor”, poetul craiovean Mihai Firi-cã, parodiind sintagma din roma-nul Cel mai iubit dintre pãmân-teni, demanteleazã astãzi o „di-nastie a ticãloºilor”, într-o cartede publicisticã bine scrisã, cuaplomb ºi imparþialitate indenia-bile. Deºi cuprinde o arie tempo-rarã atestatã cu câþiva ani în urmã(2008 – 2009), volumul Dinastiaticãloºilor (Ed. Aius, Craiova,2010) este încã suficient de ac-tualã prin acuitatea problemelorpolitice, sociale, etice...analizate,care au rãmas în status quo sauchiar s-au agravat, iar actanþiiputerii, deºi se rotesc, sunt ace-eaºi ºi persistã în sarabanda lorde ignorare a intereselor naþio-nale pentru satisfacerea nesaþu-lui lor de parvenire. Este o cartescrisã cu nerv ºi vervã satiricã laadresa deplorabilei stãri de lu-cruri din þarã, la douã decenii dedemocraþie postdecembristã, cu-prinzând articole publicate în pre-sã. Radiografierea ºi rechizitoriulcritic debuteazã, cum era ºi firesc,cu denunþarea cvasi parabolicãa stãrii fizice ºi morale a urbeidenumitã Bãnia (impropriu acum,într-un fel, în sãrãcie) unde s-anãscut ºi trãieºte tânãrul scrii-tor. Iatã o schiþã de portret satirical Craiovei politice: „Craiova esteun oraº european, cu politicienicu damf de mahala, care au de-prinderi asemãnãtoare cu ºuþii dinbâlciuri, predispuºi la furtiºaguri

de la „era ticãloºilor” la „dinastia ticãloºilor”de la muºterii neatenþi..” (Bâlciuldeºertãciunilor).

Încã din cuvântul prefaþator,intitulat abrupt, Sunt furios!, au-torul îºi anunþã dorinþa ºi capa-bilitatea de a-ºi exprima francopiniile de jurnalist obiectiv ºitemerar, cunoscut din presa scri-sã ºi audiovizualã: „Sunt furios !Aº putea fi indiferent... Cred cuputere cã tãcerea complice esteun lux ºi un preþ prea scump, aºacã, riscând sã expun agresiv ºisimplist frustrãrile celor mai mulþidintre noi, provoc pe oricine cre-de cã speranþele s-au epuizat. ªimai cred cã inteligenþa ºi credin-þa pot reconstrui drumul cãtre unechilibru social, prin onestitate ºicompetenþã.”. Autorul îºi etalea-zã expresiv dezgustul ºi dezamã-girea, pânã la saturaþie, faþã decircul politicii dâmboviþene; faþãde rãzboiul perpetuu dintre pre-ºedinte ºi premier; de „porcãialageneralã” numitã dezbatere poli-ticã; de „ticãloºia spilcuitã” agãºtilor; de „cocotele instalate pepost de miniºtri”; faþã de arogan-þa lor º.a.m.d., pânã la escalada-rea minciunii, a hoþiei generaliza-te, a manelei, a limbajului de ma-hala, a dispreþului legii pânã laameninþarea cu pistolul. Inserea-zã în acest sens ºlagãrul lui Ni-colae Guþã, revelator pentru de-cãderea socialã ºi moralã a naþiu-nii române multietnice: „ Þigãnieduºmãnoasã, cã am bani ºi cã amcasã, / am maºinã ºi am bani, seofticã ai mei duºmani, / odatãsupãra-m-aº bag duºmanii-n

portbagaj / hopa dillele lalaia la-lai la (...) Nu mi-e fricã de oricine,cã am pistolul cu mine, / nu mi-efricã de duºmani, cã-i bat ºi-i plã-tesc în bani.” (Am pistol ºi celu-lar). Concluziile meritã trase, iarmirãrile ºi întrebãrile puse în aler-tã. Deºi sunt în vizor mai alesPDL-ul ºi PNL-ul, la guvernareatunci, toate viciile ºi racilele po-liticii noastre vizeazã întreagaputere postdecembristã de pânãacum. „Toþi o apã ºi-un pãmânt!”este proverbul care s-a instalatîn conºtiinþa publicã româneas-cã. Deambulãrile de la un partidla altul, de la o coterie la alta dinjungla politicii sunt numai ches-tii de nuanþã. Pe toþi îi nutreºtelupta acerbã pentru ciolanul câtmai cãrnos ºi gustos, cât ºi crasaimpasibilitate faþã de interesulnaþional.

Cartea se construieºte ºi dinsecvenþe de istorie politicã la zi,generic vorbind, care cercetatãcu acribie de cei interesaþi poatefixa în memoria naþiunii etapã cuetapã mersul îngãlat ºi ºchiop alRomâniei spre capitalism. Ea în-sumeazã în culegerea de articoleanalize pertinente despre stareasocietãþii româneºti actuale, con-stituindu-se într-o cvasi comple-tã analizã ºi sintezã criticã obiec-tivã ºi pedepsitoare a tuturor pro-blemelor acute ale democraþieinoastre originale, din toate do-meniile vieþii politice ºi sociale.Amendeazã drastic, printre alte-le, „furtiºagurile” guvernamenta-le prin taxe ºi impozite, dar ºi mi-

tuirea directã sau prin pro-misiuni electorale neonora-te, folosind bani tot de lacontribuabili. Ne avertizea-zã plastic: „Pitulaþi dupã fir-ma partidelor, ºmecherii vorîncerca sã vã obþinã voturi-le vânzându-vã fum, dupãcare vã vor obliga sã plãtiþio taxã pentru el.” (ªmeche-rii toxice). Este punctatã, deasemenea, starea învãþã-mântului românesc, a pro-fesorilor care nu gãsesc for-þa de convingere necesarãimpunerii educaþiei ca prio-ritate de bazã: „Lãsaþi me-reu la urmã, umiliþi ºi mani-pulaþi cu neruºinare, dascã-lii au înþeles cã trebuie sãcedeze în faþa ignoranþei ºia tupeului politicianist.”.(Porþia de umilinþã pentruprofesori).

Problemele dezbãtute suntcopleºitoare ºi ca numãr ºi caimportanþã: traseismul politic ºitrocul neruºinat al „gãºtilor bo-tezate partide”; cârdãºia parla-mentarilor peste apartenenþa par-tinicã, pentru apãrarea interese-lor de grup, pentru cocoloºireacelor cercetaþi penal; dispreþulfaþã de cetãþean, faþã de intere-sul naþional; refuzul reformei cla-sei politice ºi conducerea „la miº-to” a României; pasivitatea faþãde proliferarea clanurilor de in-terlopi (dacã nu chiar coopera-rea cu ele) ºi a grupãrilor politiceostile þãrii; lupta interminabilã ºiperdantã dintre palate; percepe-

rea ºi interpretarea „originalã” apoliticii de la Bruxelles ºi a nor-melor europene ºi multe altele.Înainte nu se putea spune ade-vãrul, iar acum e considerat min-ciunã politicã ºi nu-l mai ia nimeniîn seamã. Deºi este o carte non-ficþionalã, beneficiazã de un tra-tament scriptic în siajul literaturiiprin claritatea descrierii ºi anali-zei de situaþii, prin portretizãripamfletare, prin folosirea unor fi-guri stilistice bine integrate în text.

Mihai Firicã face o jurnalisti-cã de bunã calitate, marcatã vizi-bil de talentul sãu scriitoricesc.

nnnnn MARIAN BARBU

Mircea Pospai, romancierulde americani. Prin cei îmbogãþiþiîn România – aflaþi la sate ºi ora-ºe –, exploatarea s-a putut per-cepe mai clar ºi s-a vãzut cu...ochiul liber. Pentru îndârjireacelor mulþi, ºi umiliþi, s-au pus pepiaþa comportamentelor tot felulde lozinci ºi sintagme. Cel mai rã-sunãtor ºi cu „beneficii” pe ter-men lung a fost sloganul lupteide clasã. „Reacþionarii” de la vârfau fost dãrâmaþi prin legile de îm-proprietãrire (în 1945) ºi de naþi-onalizare (în 1948), care au acþio-nat, aparent în trepte de timp, pânãla finalitatea doritã ºi stipulatãprintr-o politicã deschisã.

Cum în prima parte a biogra-fiei sale, Mircea Pospai a fost re-porterul frenetic; cum, ca forma-re, a terminat o facultate de isto-rie, mi s-a pãrut justificatã pe de-plin întoarcerea literarã de acumla o perioadã revolutã. Unii din-tre contemporanii noºtri o arun-cã fie în oceanul uitãrii, ori, dacão mai recepteazã, o taxeazã ca fi-ind nefastã, dacã nu, criminalã.Însã prozatorul Pospai, chirurgi-cal vorbind, atrage atenþia, sub-til sau indirect, sã nu ne uitãm înurmã cu mânie proletarã, aºacum au procedat înaintaºii noºtri(nu numai din România), – ci cudreaptã judecatã, cu deschisãraþiune. Sã le reamintim – nu nu-mai celor de astãzi! – cum a pro-cedat V. I. Lenin cu familia þaris-tã, cu înregistrarea confiscãrii te-zaurului românesc. Ori duritatea

prin care moºierii ºi chiaburii, in-dustriaºii, marii negustori au pie-rit ca fracturi sociale ºi politice.Pentru un timp, extrem de nerãb-dãtor (vorba lui Marin Preda) îm-pins spre în jos de comuniºtii ze-loºi, îndoctrinaþi tot la rãsãrit,pãmântul þãranilor a cunoscuttriada decãderii – întovãrãºire,gospodãrie colectivã, fermã –,încât astãzi, scrie Mircea Pospai,agoniseala lucrãtorilor lui, ai pã-mântului, a ajuns pleavã în vânt,dacã nu, pleavã de amintiri. Atri-butele literare ale romanului sedesprind din parcimonia realizã-rii portretelor; totuºi, când suntaduse în prim-plan, se conturea-zã pregnant unele portrete colec-tive: ºantierul ºi satul, dar ºi pre-fectura; surprinderea prin linii detuºe oscilante când prozatorul „se

aflã” în lumea þiganilor; punereape tapet a comportamentului ºi alimbajelor de profil, aparþinândoamenilor Bisericii, grija acesto-ra pentru cimitir (sunt referenþia-le convorbirile purtate printrecruci de cãtre Sandu lu’ Hamalucu Tãsicã, pensionarul, care seapropia de vârsta lui 90; convor-birile lui Tase cu preotul în cimi-tir, aºteptând sã instaleze, pe so-clul turnat, coloana furatã ºi re-gãsitã. Minunatele descrieri alevãilor de munte, ale strãlucirii lu-nii în diversele ei apariþii pe cer; acãutãrii obstinante a Stelei Pola-re în puzderia de lumini, pe carele strãjuieºte bolta cereascã.Apreciez cu nedisimulat limbajpoezia acestor descrieri, pe careun pictor impresionist le-ar trans-pune în tablouri din expoziþie (în1999, Mircea Pospai a tipãrit unvolum de versuri, intitulat parcãsfios Peronul cu iluzii). Deºi nusunt deloc predominante formu-lãrile regionale ale subgraiuluioltean, acolo unde se întâlnesc,ele dau savoare înþelesurilor ºiîntreþin o atmosferã propice de-scrierilor ori prezentãrilor fãcutede autor, dar ºi de personaje. Pealocuri, descoperim strãfulgerãride analizã psihologicã.

Pe ansamblu, romanul confir-mã o valoare nu numai în sine ascriiturii, care impune o povesti-re trãitã, cu mulþi þepi însã la adre-sa timpului de „ieri”. Ghimpii gal-beni ai timpului de azi ies direct

din spinarea cuvintelor, nu înpuþine cazuri, ulcerate ºi repre-zentate prin descrierea venirii ti-ribombei în satul de sub munte.Adicã, orice s-ar spune ºi orices-ar face, timpul, ca o cãruþã, cusau fãrã coviltir, merge înainte(„panta rei, panta rei”, unde seduc anii mei, ziceam ºi eu când-va). Aura de filosofie, degajatãdin acest tablou, ne pune în gar-dã cu privire la finalitatea vieþiifiecãruia. Noi nu percepem în modconcret decât spaþiile prin carene miºcãm ºi, în parte, pe uneledintre ele chiar le credem cã neaparþin. Omul rãmâne o ilustrãfiinþã posesivã. Pentru MirceaPospai, existenþa timpului, i-odau cãrþile publicate. Dintre celeliterare, Cãruþa merge mai de-parte rãmâne relevantã. Eu doaram înþeles „cãruþa” autorului, dinpunctul de vedere al osiei narati-ve, pe care am descoperit-o par-þial. În afara celor patru romaneºi un volum de poezie, celelaltecãrþi ale lui Mircea Pospai – deordinul zecilor – sunt, cele maimulte, de publicisticã! Deh, ga-zetarul a pândit sã prindã maimereu la strâmtoare, timpul. Aºa-dar, timpul trece prin orice spaþiurezervat de cãtre Om, mai ales degândirea lui avântatã sau retro-gradã. Mircea Pospai, în romanulCãruþa merge mai departe, adesfãºurat o breºã în timpul trãit,dar ºi studiat la altã temperaturãde înþelegere a lui.

nnnnn TOMA GRIGORIE

ec

tu

ri


Când a început SestoPals sã-l citeascã peHegel? Sã fi fost încã

în anii de studenþie când con-specta cu grijã un curs de meca-nicã cuanticã ºi îºi punea între-bãri legate de principiul lui Hei-senberg? Sau, dacã a mers maideparte, înspre teoria relativitã-þii, când a început sã cugete asu-pra semnificaþiei noþiunilor despaþiu ºi de timp? Prietenii sãisuprarealiºti, în special Luca ºiTrost, mai înclinaþi cãtre filoso-fie, l-au îndreptat probabil ºi eiînspre lecturi hegeliene în anii rãz-boiului: la urma urmelor, dialecti-ca devenise un concept cheie înconcepþia lor despre lume. Fapteste cã prima lui soþie, ValentinaCaraion îºi amintea cã dupã rãz-boi, Sesto Pals o îndemna sã ci-teascã Dialectica naturii a luiEngels. „Acolo se aflã tot secre-tul”, îi spunea acesta. Dupã moar-tea poetului-filosof am rãmas înposesia exemplarului Logicii luiHegel, bine conspectat de poe-tul-filosof. Citise cu mare atenþieºi Fenomenologia spiritului. ªipe Descartes. I-a citit ºi pe pita-goreici sau a ajuns singur la con-cluzii similare uneori cu ale lor?

Înconjurat de maldãrele demanuscrise scrise de-a lungul acâtorva decenii în limba românãºi în francezã, mã întreb uneoridescumpãnit, la ce bun? La cebun sã încerc sã extrag din acesthaos o construcþie organizatã, cusens, un cosmos care sã aducã,poate, ceva nou cititorului. Câtde mare trebuie sã fie noutatea ºicât de relevant mesajul, pentru ajustifica efortul ºi frustrarea unuiparcurs care-mi pare de fiecaredatã când mã întorc la acest ma-terial … sisific? În momentele dedescurajare, gata sã mã ridic ºisã abandonez definitiv acest pro-iect recuperator lipsit aparent deorice speranþã, îmi aduc amintede ce mi-a spus doamna LucyMetsch-Sestopali, a doua soþiea scriitorului, la prima noastrã în-tâlnire, un an dupã moartea so-þului ei: „nimeni nu l-a înþeles darel repeta mereu, pânã în ultimulmoment – «Lutzi nu ºtiu ce se vaalege de poezia mea dar e pãcatcã toate aceste idei ale mele sã sepiardã»”. Poate cã e pãcat într-adevãr, îmi spun ºi revin la masade lucru.

Am început sã citesc scrierilefilosofice dupã moartea doamneiSestopali în 2006, când am moº-tenit arhiva lui Sesto Pals: poe-zie, filosofie, scrisori precum ºiunele dintre cãrþile sale. Am în-ceput cu un caiet adus de el dinRomânia, datat 1966. În afarã deacesta, restul scrierilor de naturãfilosoficã este alcãtuit dintr-unamalgam de texte – în majoritatenedatate – scrise de mânã saubãtute la maºina între 1976 ºi anulcare a precedat anul decesuluipoetului, 2002, aºa cum am maispus în limbile românã ºi france-zã. Multe pagini sunt scrise ºirescrise de mai multe ori; ciorne-le alterneazã cu pagini în care tex-tul este suplimentat de deseneale unor figuri geometrice însoþi-te de numere ºi de calcule esote-rice. Adesea, dau peste un nouînceput, o introducere urmatã depagini scrise cu febrilitate, carenu par a se lega de loc cu textul

introductiv. Concepte hegelienese amestecã mereu cu idei luateparcã de la ºcoala pitagoreicã, dartotul într-un discurs sui generis,încât te întrebi dacã este vorbade Hegel sau de o reinventare adialecticii (cu toate ca am gãsitpagini în care textul pare a repre-zenta, într-adevãr, un conspectfãcut pentru o mai bunã înþele-gere a un argument hegelian uti-lizat în continuare).

În caietul din 1966, menþionatmai sus, descoperim un eseu fi-losofic scris aparent de un hege-lian convins care aplicã filosofiamarelui idealist german atât lumiiinterne a autorului cât ºi realitãþi-lor sale exterioare. În acest caietcu scoarþe negre ºi cu hârtia sur-prinzãtor de velinã, gãsim aºadarcel mai „vechi” text filosofic al luiSesto Pals, în care anunþa un plande lucru de mare anvergurã careîncepe cu titlul primului capitol:„Cine sunt sau ce sunt?”. Capi-tolul al doilea al lucrãrii proiecta-te urma sã discute „timpul mate-rialist”, „principiul explicativ:materia”, precum ºi subiectul ex-teriorizãrii interiorului ºi a interi-orizãrii exteriorului. Autorul cãu-ta „esenþa” ºi „esenþialul”: „tre-buie sã realizez un ciclu al cu-noaºterii care sã mã ducã la cu-noaºterea a ceea ce este esenþialîn mine ºi apoi la ceea ce esteesenþial în individualul din afaramea”. „Die Warheit des Seins istdas Wesen” (adevãrul fiinþei esteesenþa), scrisese Hegel. „Trebu-ie sã elimin din deducþiile meletot ceea ce este accidental – cume culoarea pãrului, a ochilor, etc.- în capacitatea de a raþiona...;invers, tot ceea ce e universalvalabil pentru alþi indivizi va fivalabil ºi pentru mine”, scrie SestoPals. Conceptele-cheie ale uneigândiri dominate de Hegel se re-gãsesc, cum spuneam, mai pestetot: înþelegerea individualului, aparticularului, a universalului,duc la conceptul de existenþã (la

distincþia dintre Sein si Dasein -sau lipsa acesteia la Sesto Pals,voi reveni mai târziu) ºi asigurãafirmaþii obiective despre esenþaei. „Voi putea sã cunosc”, scrieautorul, „în mãsura în care voiputea sã stabilesc legile de indi-vidualizare, factorii care stau labaza fenomenelor generale…”„Uneltele” folosite sunt ale luiHegel, dar sunt oare obiectul cã-utãrii ºi scopul sãu de asemeneahegeliene?

Hegel a vrut sã rezolve (indi-rect) problema pusã de Kant oda-tã cu introducerea realitãþii nu-menale în Critica raþiuni pure,prin constatarea cã existenþapoate fi gânditã în totalitatea eisau, cu alte cuvinte, cã gândireapoate sã cuprindã existenþa. Ses-to Pals, poetul-filosof, este foar-te departe de aceastã temã abs-tractã. El vrea doar sã înþeleagãmecanismele propriei sale gândiripentru a stabili un criteriu al cu-noaºterii de sine aºa cum voiseºi Socrate. Îndoiala îl roade însãde la bun început: „dar aceastãcunoaºtere a celorlalþi indivizicare îmi va permite cunoaºtereamea ca individ ºi invers, cunoaº-terea mea ca individ care-mi vapermite cunoaºterea celorlalþi in-divizi ºi, din nou, o verificare alegilor lor interne de individuali-zare asupra mea, îmi va permitesã ºtiu ceva despre mine?” (s.n.).Rãspunsul nu întârzie sã vinã ºie categoric: „Nu cred”!

ªi totuºi dacã Sesto Pals estefilosof, el este filosof în spiritulfilosofiei „existenþiale” mai cu-rând decât în cel hegelian. El vreasã se înþeleagã pe sine, vrea sãînþeleagã concretul individual.Iubitor al matematicilor, înclinatînspre ºtiinþe, va încerca sã ajun-gã la „miezul” problemei prin ra-þionamente logice, riguroase. Maitârziu, va tenta chiar o „matema-tizare” a problemei, convins fiindcã „singurul concept care poatefi considerat raþional ºi deci eli-

berat de toate legãturile interioa-re” este „cantitatea” ºi (în speþã)elementul ei, unitatea, care repre-zintã individul pur, exterior în re-laþia lui cu numãrul…” Marea luisperanþã era sã reuºeascã sã„deschidã drumul unei matema-tici a discretului bazatã pe redu-cerea continuului la discret”. Pen-tru a asigura o mãsurã cât maimare de obiectivitate, autorul îºiva propune o disciplinã metodo-logicã severã: „voi încerca sãcobor în mine, sã privesc din afa-ra mea la ce se petrece în mine…Nu vreau sã fac ºtiinþã, deocam-datã vreau sã mã caut aºa cumsunt, animal, fiarã lipsitã de ra-þiune ºi de simþurile corespunzã-toare acestei raþiuni”. În primaaproximaþie va utiliza deci ca in-strument de cunoaºtere „raþiuneapasivã”, „acest aparat raþionalcare se numeºte observaþia purã”(fenomenologie ?). Aºa cum îi stãbine unui poet. Cu acest instru-ment va ataca însã un alt con-cept-cheie hegelian, pe acela alhazardului ºi al raportului aces-tuia cu necesitatea. Din nou însãconstatãm cã dacã forma estehegelianã, fondul, conþinutul, îiaparþin lui Sesto Pals: „…totul îmipare stãpânit de hazard” scrieacesta ºi, dupã câteva exerciþii degândire logicã ºi obiectivã, ajun-ge la concluzia: „…numai cã prinraþiune singurã, pierd tocmaiceea ce trebuie sã caut. Mã pierdpe mine!”

Pentru a înþelege gândirea fi-losoficã a poetului, va trebui sãurmãrim textele care au urmatacestui fragment introductiv,scrise dupã cum am spus, vremede mai bine de douãzeci de ani.Într-un Scurt prolog la ultimelesale însemnãri filosofice din 2001,poetul scria: „… ceea ce vreau sãexpun aici nu e nici filosofie, nicimatematicã, nici ºtiinþã poate.Este o încercare de a prezentaunele concluzii la care am ajunsºi care, cred eu, ar putea contri-bui la înþelegerea existenþei, sin-gura cale care ar putea conducegândirea noastrã spre o treaptãmai înaltã spre a ne da speranþacã ea va ieºi sau va merge spre oieºire din marasmul în care astãzise zbate”.

Iatã deci pentru început, câte-va fragmente din textul filosoficscris în 1966 intitulat „Cine suntsau ce sunt eu?”:

„Nu ºtiu dacã voi putea rãs-punde la aceastã întrebare. ªtiuatât cã am în mine o parte îndrep-tatã spre exterior ºi care serveºteacestei totalitãþi de organe sã semiºte în lume, sã disece acestnoian de fiinþe ºi lucruri care mãînconjoarã ºi cu care reuºescchiar sã mã judec, sã mã gândescpe mine însumi atât timp cât mãplasez pe un plan exterior mie.

În planul exterior mie, totul sepoate verifica ºi orice concluzieaº trage în urma unui raþiona-ment, îl pot repeta ºi «experimen-ta» în chip ºi fel. Pot sã mã întindcu raþiunea în spaþii interplane-tare, în cosmos, pot sã mã coborîn microcosmos ºi sã deduc cucea mai mare precizie existenþa ºimiºcarea moleculelor. Pot sã cre-ez un spaþiu, un timp, ºi sã lemãsor. Prin comparaþii cantitati-ve pot deduce legi despre exis-tenþa acestui spaþiu.

Pot chiar sã mã plasez ca ob-servator peste mine însumi ºi sãcaut în propriu-mi creier legile luide gândire ºi totuºi nu pot rãs-punde la aceastã întrebare: Cinesunt? Sau ce sunt? Este drept cãasta e metafizicã purã fiindcã totce nu e fizic, vizibil, sensibil, ºideci exterior mie, este denumitmetafizic. Dar acolo unde existãun exterior, nu se impune existen-þei unui interior? Da, se impune.Se impune cu atât mai mult cu câtîl simt. Într-adevãr toate lucruri-le, toate obiectele cunoaºterii, nuau calitatea lor de obiecte ale cu-noaºterii decât pentru mine. Elesunt indiferente la faptul cã suntsau nu sunt obiecte ale cunoaº-terii mele ºi existã independent ºiindiferent de mine.

Pentru a percepe miºcareaeste necesar sã existe un punctfix, un centru subiectiv al miºcã-rii la care ea sã se poatã raportaprecum ºi un punct fix exteriorcelui subiectiv; fãrã centrul sub-iectiv, nu se poate concepe niciun centru obiectiv al miºcãrii.

Eu nu pot pune la îndoialã exis-tenþa celorlalte obiecte sau fiinþeºi de aceea ar fi suficient pentrumine sã recunosc existenþa unorindivizi din afara mea ca sã mãpot recunoaºte ºi pe mine ca in-divid.

Pe mine ca individ nu mã potcunoaºte însã decât experimen-tal, prin reflectarea mea în mine.Orice încercare de a demonstraexistenþa mea în lumea din afarãeste imposibilã. Eu pot sã mãconsider ca existent odatã cualþi indivizi, odatã cu existenþaaltor oameni dacã mã închipuisituat în afara mea ºi atunci totce voi putea deduce despre mineva fi valabil ºi despre alþii. Numã refer bineînþeles la acciden-te. Trebuie sã elimin din deduc-þiile mele tot ce este accidental,precum culoarea pãrului, a ochi-lor, capacitatea de a raþiona etc.Invers, tot ce e universal valabilpentru alþi indivizi va fi valabilºi pentru mine”.

Un discurs destul de pozitivistimpregnat de încrederea în posi-bilitatea de a cunoaºte în modobiectiv lumea din exterior, dis-cursul inginerului ºi a fizicianu-lui; optimist dar ºi sceptic în ace-laºi timp: „trebuie sã realizez unciclu al cunoaºterii care sã mãducã la cunoaºterea a ceea ceeste esenþial în mine ºi apoi lacunoaºterea a ceea ce este esen-þial în individul din afara mea. Daraceastã cunoaºtere a celorlalþiindivizi care îmi va permite cu-noaºterea mea ca individ ºi in-vers, cunoaºterea mea ca indi-vid care-mi va permite cunoaº-terea celorlalþi indivizi ºi o ve-rificare a legilor lor de indivi-dualizare aplicatã mie, îmi vapermite oare sã aflu ceva despremine? ” (s.m.). Cunoºtinþele saleîn domeniul matematicii ºi ale fi-zicii moderne îi dau încrederea ºi-l îmboldesc într-o direcþie speci-ficã: „Poate voi reuºi sã deschiddrum unei matematici a discretu-lui bazatã pe reducerea continu-ului la discret dacã voi putea sta-bili o corespondenþã între celedouã lumi (cea continuã ºi ceadiscretã), bazatã pe legile de in-dividualizare”.

nnnnn MICHAEL FINKENTHAL

Sesto Pals, un pitagoreic suprarealistal secolului al XX-lea (I)


Ana Mirabela Dina s-a nãscut la Craiova în anul 1976. La vârsta de patru ani a primit primelelecþii de pian, iar la puþin timp dupã aceea le-a întâlnit pe cele douã muziciene care i-aumarcat în mod decisiv evoluþia ca pianistã, profesoarele Ioana Minei ºi Ana Pitiº de la

Conservatorul bucureºtean Ciprian Porumbescu. La vârsta de zece ani a debutat deja, interpretândConcertul în Re Major pentru pian de Joseph Haydn împreunã cu Orchestra Filarmonicã de Statdin Craiova. Va desfãºura o activitate muzicalã foarte intensã, colaborând cu orchestre româneºti ºicu diferite ansambluri de muzicã de camerã, susþinând ºi recitaluri individuale. În anii de formaþieprofesionalã a participat la mai multe concursuri naþionale ºi internaþionale, câºtigând în anul 1984Premiul I la Concorso internazionale per i giovani pianiºti - Senigallia (Italia), în anul 1990 Premiulal lll-lea la Incontro internazionale per pianoforte e orchestra în Cantu (Italia) ºi în anul 1995 PremiulI la competiþia japonezã Waki Piano Competition.

Începând cu anul 1990 Ana Mirabela Dina concerteazã ºi în Marea Britanie, în Italia, Franþa,Germania ºi în Statele Unite ale Americii. Dupã absolvirea bacalaureatului la Liceul de Muzicã DinuLipatti din Bucureºti în anul 1995, Ana Mirabela Dina îºi începe studiul la Hochschule fur MusikKoln (Conservatorul de Muzicã din Koln), la clasa profesoarei Karin Merle. În anii urmãtori vaparticipa la o serie de cursuri de mãiestrie artisticã, unde va primi impulsuri muzicale importante de lapersonalitãþi consacrate ale lumii muzicale internaþionale, precum Dmitri Bashkirov, Leon Fieisher,Fou Ts’ong, Alexander Lonquich, Cristian Petrescu, Alexandre Rabinovitsch ºi din partea membrilorCvartetului Alban Berg. Anul 1998 va fi marcat de un dublu debut la Berlin, o datã la BerlinerPhilharmonie (Filarmonica din Vest) - cântând Concertul în Re major, KV 537, „al încoronãrii” deW. A. Mozart, alãturi de Deutsche Symphonie Orchester ºi apoi în Konzerthaus am Gendarmen-markt (Sala Filarmonicii din Est), unde a interpretat Concertul nr. 2 în Si bemol major de J.Brahms. Pe lângã cariera solisticã, ea începe sã se dedice din ce în ce mai mult muzicii de camerã.

În septembrie 1999 Ana Mirabela Dina a câºtigat în Buenos Aires Premiul I la primul Concursointernacional de piano «Martha Argerich». În urma acestui premiu a fost invitatã, mai întâi laMontreal, sã cânte Concertul nr. 2 în Si bemol major de L. v. Beethoven, acompaniatã de OrchestraSimfonicã montrealezã, sub bagheta lui Charles Dutoit; apoi a fost invitatã sã cânte Kronungskon-zert de W. A. Mozart cu Orchestra Simfonicã din Bamberg, sub bagheta lui Cari St. Clair. Au urmatrecitaluri susþinute la Herkulessaal (Munchen), Beethovenhaus (Bonn), Tonhalle (Zurich), cinciconcerte prezentate în seria Pianiºti mãieºtri (Meisterpianisten), în cooperare cu WDR, apoi apariþiiîn festivalurile din La Roque d’Antheron (Franþa), Klavierfestival - Ruhr (Germania), Musica Vitae -Vãxjo (Suedia), Torino Settembre Musica (Italia), un turneu în Argentina cu recitaluri ºi concerte (cuOrquesta Academica del Teatro Colon ºi cu Orquesta Sinfónica Nacional în Teatro Argentino dela Plata, General Roca, Auditorio Belgrano ºi Teatro Colón).

De asemenea, a fost invitatã la Festivalurile Martha Argerich de la Beppu (Japonia), Buenos Aires(Argentina) ºi Lugano (Elveþia) unde, în anul 2003 a cântat împreunã cu Martha Argerich, în concer-tul final, Suita «Spãrgãtorul de Nuci» (pentru douã piane) de P. I. Ceaikovski (apãrutã pe CD laEMI, sub titlul Martha Argerich and Friends). În februarie 2007 a fost invitatã sã concerteze în salaparizianã Pieyel, în cadrul unui sfârºit de sãptãmânã dedicat lui J. S. Bach, unde a interpretat (împre-unã cu Martha Argerich, Gabriela Montero, Mauricio Vallina, Gidon Kremer ºi Kremerata Baltica)printre altele ºi Concertul pentru patru piane ºi orchestrã de Bach. Ana Mirabela Dina a realizatînregistrãri pentru WDR (radioul vest-german), Bayerischen Rundfunk (Radio Bavaria), pentruinstituþii radiofonice din Bucureºti, Paris, Buenos Aires (sub formã de CD) ºi Lugano. Susþine de maimulþi ani cursuri de mãiestrie pianisticã la Buenos Aires, La Plata (Argentina), Bucureºti ºi Craiova ºia fost deseori invitatã sã facã parte din juriul Concursului Jugend musiziert din Germania. Începânddin anul 2007 profeseazã la Hochschule fur Musik din Koln.

Nicolae Marinescu: Sunteþiunul dintre tinerii muzicieni cra-ioveni care s-au impus în strãi-nãtate prin performanþele lorinterpretative ºi care au rãmasataºaþi de oraºul în care s-aunãscut ºi/sau ºi-au început for-marea profesionalã…

Mirabela Dina: Chiar mã bu-curã cã îmi daþi prilejul sã vor-besc despre acest fapt care, amconstatat cu regret, nu a fostmenþionat în programul de salãde la concertul pe care l-am sus-þinut pe scena Filarmonicii Olte-nia din Craiova, în 14 martie 2014.Adevãrul este cã sunt foartemândrã de începuturile mele mu-zicale craiovene. Mã gândesc laîntâmplarea fericitã când mama,atunci tânãrã profesoarã la Liceulde Artã din Craiova, m-a dus lavârsta de 4 ani ºi m-a prezentatdistinsei sale colege, profesoarade pian Mariana Ilie, care m-a în-drumat în primii ani, familiarizân-du-mã cu primele cunoºtinþe ºideprinderi muzicale ºi pianistice,ºi a determinat ataºamentul meudefinitiv de acest instrument. Fi-resc, la vârsta ºcolii, am devenitelevã a Liceului de Artã din Cra-iova sub îndrumarea doamneiMariana Ilie, apoi sub îndruma-rea domnului Mihai Ungureanu,care m-a susþinut permanent nunumai prin cunoºtinþele muzica-le, teoretice ºi de prezenþã sceni-cã transmise, dar ºi prin suportulmoral excepþional care m-a con-dus spre performanþã. Iatã de cemã simt datoare sã spun cã suntfoarte mândrã de începuturilemele la Liceul de Artã din Craiovaºi cã le sunt recunoscãtoare aces-tor doi primi maeºtri ai mei: Maria-na Ilie ºi Mihai Ungureanu.

N.M.: Aþi fost eleva Liceuluide Artã din Craiova pânã…

M.D.: …în clasa a X-a.M.N.: Am înþeles cã întâlni-

rea cu doamnele Ioana Minei ºiAna Pitiº, profesoare la Conser-vatorul „Ciprian Porumbescu”din Bucureºti, a fost determinan-tã pentru evoluþia dumneavoas-trã ca pianistã.

M.D.: Este adevãrat. Dar vreausã spun cã întâlnirea noastrã afost o întâmplare de destin, care

trebuie vãzutã în legãturã cu al-tele care o anticipeazã. DoamnaMinei, fiind în juriul unui concursnaþional la Suceava, unde parti-cipam însoþitã de domnul MihaiUngureanu (el însuºi fost stu-dent al doamnei Minei la Conser-vatorul din Bucureºti), m-a remar-cat ºi i-a propus sã se ocupe demine, fãrã nicio obligaþie, conve-nind sã vin la Bucureºti la sfârºitde sãptãmânã. Domnul Ungurea-nu i-a spus mamei ºi, mai bine de

un an, am petrecut weekend-uriprelungite în Bucureºti, gãzdui-tã într-un apartament pe care celedouã doamne profesoare îl aveauîntr-un bloc în care ºi locuiau. Ovreme m-am pregãtit în paralel.În timp ce domnul Ungureanucânta cu mine la douã piane, în-vãþându-mã cum sã ascult or-chestra, ce instrumente trebuiesã urmãresc ºi cum sã reacþio-nez faþã de fiecare tip de instru-ment, cu doamnele Ioana Minei

ºi Ana Pitiº studiam intensiv, oreîn ºir, învãþându-mã cum sã stu-diez, fiindcã pentru un tânãr laînceput de carierã aceasta este oproblemã. Aud des tineri vorbinddespre multele lor ore de studiu.Dar important nu este atât volu-mul de timp dedicat studiului, câtstructurarea acestui studiu. Oridoamnele profesoare asta m-auînvãþat în primul rând. Pânã laurmã s-a hotãrât cã ar fi bine sãcontinui liceul la Bucureºti.

N.M.: ªi colaborarea?...M.D.: Doamnele Ioana Minei

ºi Ana Pitiº aproape m-au adop-tat. Mi-au pus la dispoziþie apar-tamentul despre care v-am spus,unde am locuit multã vreme cumãtuºa mea Georgiana Stanciu ºi,dacã vã puteþi imagina, asta fãrãnicio obligaþie, fãrã nici un con-tract, având în permanenþã la dis-poziþie un pian de studiu ºi în-drumarea Doamnelor, ori de câteori aveam nevoie. Dar, mai multdecât faptul cã mi-au pus mâinilepe pian ºi mi-au format o tehnicã,a contat faptul cã în casa dum-nealor se adunau oameni deose-bit de fini, de o mare culturã, carediscutau lucruri foarte diferite:muzicã de tot felul, spectacole deteatru, filme, artã plasticã, litera-turã sau filosofie. Mi-au formatpersonalitatea, m-au învãþat sãprivesc în jur, sã încerc sã înþelegºi sã mã exprim, nu numai muzi-cal. Mi-au dat mult din cultura,din umanitatea lor.

N.M.: Cum v-aþi propus sãurmaþi studiile muzicale superi-oare în Germania?

M.D.: Nu mi-am propus deloc.A fost o altã întâmplare din celecare fac un destin. Mã întorceamdin Anglia, unde ajunsesem cu oexcursie organizatã pentru câºti-gãtorii olimpiadei naþionale a ele-vilor instrumentiºti de Ministe-rul Tineretului condus, atunci, deAlexandru Mironov. Trecusem ºiprin Franþa, iar la întoarcere, euam rãmas la Köln, ca sã mã întâl-nesc cu mama, care era acolo cuun alt proiect. L-am cunoscut pecel care avea sã îmi devinã soþ, ºiaºa am decis sã continui studiileîn acest oraº.

N.M.: Ce v-a adus în plusºcoala de muzicã germanã?

M.D.: Rigoarea cu care estetratatã puritatea stilurilor, defini-te pânã la detaliu. Consecinþa di-rectã pentru muzician este obli-gaþia de a-ºi însuºi pe deplin re-gulile, principiile ºi caracteristi-cile stilistice, atât de abordare câtºi de execuþie, ºi numai dupã ceprobezi însuºirea lor temeinicã sãîþi poþi lua libertãþile tale. Aceas-tã acurateþe stilisticã este, cred,o caracteristicã specificã ºcolii

Mirabela Dina –întâmplãri care fac un destin

















od

elu

l R

om

ân

ia


germane de muzicã. Dincolo deasta, desigur cã este vorba ºi deun alt model de societate carecomportã alt gen de relaþii inter-umane decât cele cu care suntemobiºnuiþi în Romania ºi care, îm-preunã cu aspectele muzicale ºiculturale amintite, aduc o lãrgirea orizontului unui tânãr muzician.

Tinerii trebuiepregãtiþi sã ºtie cã înartã, ca ºi în relaþiile

umane, cineva neplace sau nu de laprima vedere. Este

vorba despre o chimiecare funcþioneazã sau

nu, fãrã a aveaneapãrat o motivaþie

N.M.: Am remarcat cã pe totparcursul activitãþii dumnea-voastrã muzicale - de la 8 ani,când aþi obþinut Premiul I laConcorso internazionale per igiovani pianisti ºi pânã la mairecentele Premii I Waki PianoCompetition din Japonia sauConcorso intrenacional de piano„Martha Argerich” din Argenti-na – aþi avut o susþinutã prezen-þã la diferite concursuri profesi-onale ºi, apoi, în festivaluri. Câtde importante sunt participãri-le la astfel de concursuri pentrutinerii muzicieni?

M.D.: Rãspunsul meu o sã vãmire. Eu cred cã, într-un anumitfel, concursurile pot sã aducã ºimult rãu. Singurul câºtig impor-tant ºi palpabil pentru un tânãrmuzician este pregãtirea pe careo face pentru concurs, nivelul pecare îl realizeazã în urma studiu-lui intens dedicat atingerii aceluiobiectiv. Pentru cã întotdeaunacâºtigarea unui concurs esteceva foarte subiectiv. Nu ajungesã fii foarte bine pregãtit. Trebu-ie sã fie stelele cu tine, cum sãspun, sã ai ºi noroc… Dar dacã îlcâºtigi nu înseamnã cã soarta taeste pecetluitã în bine…

N.M.: Oricum, capeþi o vizi-bilitate deosebitã!...

M.D.: Într-o anumitã mãsurã.Dar oamenii de specialitate inte-resaþi, criticii, impresarii, vin ºi laconcerte sau la festivaluri, ei suntinformaþi. Eu nu vreau sã „des-finþez” ideea de concurs ca ata-re. Sunt însã anumite tipologiiumane pentru care dezamãgireape care o trãiesc în urma concur-sului este foarte mare ºi îi trageîn jos.

N.M.: Pânã la urmã, în oriceconcurs necâºtigãtorii sunt mainumeroºi decât câºtigãtorii.

M.D.: Exact. Ceea ce vreau sãle transmit tinerilor interpreþi estesã meargã la concursuri, dar sãnu se ducã acolo cu aºteptareasã câºtige. Cu speranþa, poate,dar cu aºteptarea, nu. Ar fi gre-ºit. Trebuie spus cã aceste aº-teptãri înalte sunt formulate foar-te des în cadrul familial ºi din par-tea profesorilor implicaþi. Cu câtpretenþia este mai mare, cu atâtdezamãgirea e mai mare când nuse întâmplã. Tinerii pianiºti ar fibine sã se strãduiascã sã fie câtmai bine pregãtiþi, dar sã nu uitecã adesea nu cunosc nivelul ce-lorlalþi concurenþi, cã în ziua ace-ea juriul poate fi cu urechea înaltã parte, cã existã ºi diverse in-terese etc. Pânã la urmã nu avemvoie sã uitãm cã ne gãsim pe untãrâm al subiectivitãþii. Þi se poa-te întâmpla sã þi se spunã: „Aicântat bine, dar mie nu mi-a plã-cut.” Asta nu ajutã un tânãr. Vrei

sã ºtii ce ar trebui sã începi, cumsã progresezi. Dar rãspunsulpoate rãmâne: „Pe mine nu m-aatins felul tãu de interpretare.”Nu vorbesc despre erori eviden-te, care aduc o fireascã depunc-tare, ci despre inefabilul relaþieiinterpret – ascultãtor, unde nuexistã mãsurãtori exacte ca însport. Trebuie sã accepþi cã ºi înjuriul cel mai competent ºi „ob-iectiv” existã atâtea pãreri câþimembri sunt în acel juriu. Sigurcã este frustrant, de aceea spuncã tinerii trebuie pregãtiþi sã ºtiecã în artã, ca ºi în relaþiile umane,cineva ne place sau nu de la pri-ma vedere. Este vorba despre ochimie care funcþioneazã sau nu,fãrã a avea neapãrat o motivaþie.

Trebuie sã ai ostructurã nervoasã

deosebit de tare.Pur ºi simplu trebuie

sã te þinã nervii

N.M.: Aº avea o curiozitate.Cum alege un muzician întrecariera solisticã ºi aceea demembru al unei orchestre sau alunei formaþii?

M.D.: Pânã la urmã selecþia seface natural. Fiecare îºi dã seamaîntr-un moment al vieþii lui dacã efãcut pentru cariera solisticã saunu. Asta nu înseamnã cã poþi sãcânþi foarte bine la un instrument.Este ceva care depinde ºi de alþimulþi factori. De pildã trebuie sãai o structurã nervoasã deosebitde tare. Pur ºi simplu trebuie sãte þinã nervii. În afarã de asta,problema se pune diferit în func-þie de instrumentul pe care cân-tãm: pentru un pianist nu existãdecât foarte rar posibilitatea de afi angajat ca pianist al orchestrei,ca instrument integrant al uneiorchestre, iar orchestrele care auaceste posturi sunt foarte puþineºi este întotdeauna un singur loccare poate fi ocupat. Iar pianiºtisunt foarte mulþi! Aºa cã alterna-tivele unui pianist merg în direc-þia corepetiþie, pedagogie, forma-þii camerale, acompaniament. Ocarierã solisticã reprezintã o foartemare responsabilitate ºi un gende consum nervos, amestecat cudisciplinã ºi concentrare perma-nente. Pe urmã este o viaþã pecare o trãieºti foarte mult în cãlã-torii, unde eºti foarte des singurºi trebuie sã fii mereu în formãfizicã ºi psihicã. Îþi trebuie o anu-mitã stare de sãnãtate ca sã re-ziºti la acest ritm ºi sã poþi ducegenul ãsta de viaþã.

Numai o pasiunefoarte puternicã poateþine un tânãr muzician

în competiþia foartedurã, în care nimic nueste garantat nimãnui

N.M.: Chiar îmi cer scuze pen-tru întrebare, dar cum rezistaþiunei vieþi atât de trepidante cafemeie cu responsabilitãþi desoþie ºi mamã cu doi copii ºi, înacelaºi timp, cu exigenþele uneipersonalitãþi complexe?

M.D.: E foarte greu. Din acestmotiv am decis sã mai subþiezcariera solisticã, sã fiu mai selec-tivã în ce priveºte turneele ºi sãmã dedic profesoratului. Dau lec-þii la Conservatorul din Köln, darsunt lângã copiii mei ºi considercã fac ceea ce trebuie, mai mult,ceea ce vreau sã fac.

Cele mai multe turnee le-am

fãcut înainte de a avea copiii,apoi, când erau mici ori îi luam cumine ori trebuia sã ºtiu cã e cine-va acasã care se ocupã de ei. Fa-milia mi-a fost mereu aproape:mama, chiar fratele meu, iar soþulmeu a fost mereu ºi este deose-bit de activ în educaþia lor.Într-un fel s-au obiºnuit, dar,dupã un timp, vin ºi îmi spun:„Mama, sã ºtii cã ne-ai lipsit cânderai plecatã.” E o problemã!...

N.M.: Cum vedeþi, ca profe-soarã, învãþarea muzicii în Ves-tul Europei faþã de România?

M.D.: În þãrile din Vestul Eu-ropei muzica nu e cuprinsã în sis-temul de învãþãmânt obligatoriu,cei interesaþi fie iau lecþii în parti-cular, fie într-un sistem de ºcolicorespunzãtor aproximativ ºco-lilor noastre de artã popularã.Studierea muzicii este facultati-vã, fie pentru cultura personalã,fie de plãcere, fãrã preocuparepentru performanþã. În schimbînvãþãmântul superior are un ni-vel foarte ridicat, pentru cã estedeschis muzicienilor din toatãlumea ºi astfel existã o competiti-vitate care permite o exigenþã foar-te mare atât în ceea ce priveºteselecþia cât ºi performanþa. Lo-curile sunt foarte puþine în com-paraþie cu numãrul extraordinarde mare al tinerilor aspiranþi lacalitatea de muzician ºi numai opasiune foarte puternicã poateþine un tânãr muzician în compe-tiþia foarte durã, în care nimic nueste garantat nimãnui. Nu poþirezista decât dacã existã deopo-trivã o mare plãcere de a facemuzicã ºi un sentiment al dato-riei pe mãsurã. În spatele perfor-manþei existã o dualitate: o voca-þie ºi o pasiune.

O emoþie pozitivã, darºi teamã, fiindcã nu

vreau sã dezamãgescN.M.: N-aº vrea sã ratez o în-

trebare, înainte de a vã reda fa-miliei ºi prietenilor. Cu ce senti-ment reveniþi la Craiova, pe sce-na Filarmonicii Oltenia? Îmiimaginez cã onorariul propusnu e prea atrãgãtor în compa-raþie cu ceea ce se oferã în altelocuri.

M.D.: Într-adevãr... Toþi carene întoarcem nu venim ca sã câº-tigãm bani, ci o facem dintr-o

nostalgie faþã de locul de undeam plecat, faþã de oamenii carene-au format. Vorbesc din punc-tul meu de vedere, dar sunt con-vinsã cã la fel simt cei mai mulþidintre cei care revin acasã. E unmoment de emoþie deosebitãcând mã întorc sã cânt pe scenaunde am debutat în concert la 10ani. Vineri am putut sã o salut peînvãþãtoarea mea, doamna Con-stanþa Solomon, pe profesoaramea de francezã, doamna FlorinaVulpe, pe directoarea de atunci aLiceului de Artã din Craiova,doamna Eugenia Manole, pedoamna Mariana Ilie, prima meaprofesoarã de pian, pe domnulGheorghe Stãnescu, profesorulmeu de teorie…

Sunt oameni care mã ºtiu demicã ºi de aceea emoþia pe care otrãiesc aici este deosebitã. O emo-þie pozitivã, desigur, dar ºi de tea-mã, fiindcã nu vreau sã dezamã-gesc. Gândiþi-vã cã jumãtate din-tre membrii orchestrei mi-au fostcolegi ºi ne revedem de parcãne-am fi despãrþit ieri. E o trãiremai intensã decât oriunde altun-deva în lume, unde nu mã cunoaº-te nimeni sau sunt un nume ºiatât. Este ceva cu totul special ºide care toþi avem nevoie.

Câini cu covrigiîn coadã nu umblã

nicãieriN.M.: Am sã închei întrebân-

du-vã care este, în opinia dum-neavoastrã, din perspective alecolaborãrii cu sisteme instituþi-onale atât de diferite, trendulinteresului pentru muzica clasi-cã? Mã gândesc ºi la faptul cãdacã existã locuri care se dove-desc adevãrate aspiratoare detalente, sunt ºi altele, cum,aproape paradoxal, este ºi Cra-iova, funcþionând, prin repre-zentanþi strãluciþi, între care vãnumãraþi, aproape exclusiv capepinierã pentru marile centremuzicale. Pânã la urmã mi separe inacceptabil sã fii instru-mentist într-o filarmonicã naþio-nalã, începându-þi cariera la 3-4 ani ºi urmând toatã viaþa opregãtire strictã ºi îndelunga-tã, plãtit cu 200-300 Euro pelunã, ca dupã 40 de ani de acti-vitate sã ai o pensie de 400 Europe lunã.

M.D.: În principiu aveþi drep-tate, dar trebuie sã nuanþãm.Spuneam cã existã foarte mulþitineri din toatã lumea talentaþi ºicare iubesc muzica, dornici sã ostudieze ºi sã o practice ca pro-fesie. Cei mai pasionaþi ºi dedi-caþi, ºi cu noroc, reuºesc într-ocompetiþie unde nimeni nu le ga-ranteazã nimic. Faptul cã existãîn lume câteva centre muzicale aleexcelenþei, poate fi privit ºi ca oºansã, cu atât mai mult cu cât gra-niþele au devenit atât de fluide ºidistanþele geografice tot mai scur-te. Pe de altã parte, existã un pu-blic constant interesat de muzicaclasicã, chiar dacã, în chip firesctinerii preferã genuri muzicale,poate mai accesibile. M-am bu-curat sã constat la Craiova cã ju-mãtate din public o reprezentautineri, ceea ce este foarte încura-jator. ªi în Germania cunosc foar-te multe persoane de profesii di-ferite (medici, ingineri, juriºti etc.)prezente la concerte în calitate deabonaþi, mari amatori de muzicãºi de culturã în general.

În ce priveºte finanþarea cultu-rii, vreau sã vã spun cã ºi în þãrimult mai dezvoltate, cu resurse ºipretenþii mult mai mari, atunci cândsunt situaþii de crizã, ca acum,politicienii taie fondurile întâi dela culturã ºi învãþãmânt. Sigur, estealtã bazã ºi sunt alte resurse. ªi laConservatorul unde lucrez estemereu lipsã de fonduri ºi cei careconduc sunt în permanentã cãu-tare de finanþãri sau sponsorizãri.Mereu auzi cã proiectul acesta nuse mai face sau celãlalt se reducedin lipsã de fonduri. Existã con-strângeri serioase, iar câini cu co-vrigi în coadã nu umblã nicãieri,muzicienii muncesc foarte mult ºiîn alte pãrþi ale lumii ca sã îºi câº-tige existenþa. În opinia mea însã,nu ar trebui sã reducem totul laconstrângeri financiare, care exis-ta peste tot, deºi la niveluri diferi-te. Mai degrabã aº propune sã în-cercãm sã conºtientizãm faptul cãa fi muzician constituie, dincolode aspectele dificile ale „meseriei”,o ºansã spre desprinderea de ma-terial, o deschidere cãtre spiritua-litate ºi în final, o vocaþie.

A consemnatNicolae Marinescu

Simona Andrei

od

elu

l R

om

ân

ia


FugãPeste douãzeci de femei petrificate,crescuteîn grãdinã ca orhideea de marmorã,puþin palide, cadavre,pe ici-colo o floare de câmp împletindu-seîntre pulpeºi macul roºu sãlbatec dormindu-ºimãtaseape sexul frizat ºi dupã moarte,fugã ascuþitã în i,pe vârfuri dantelate de planteîntr-o dupã amiazã însoritã, cuminte ºiplictisitoare,eu, numai eu ºtiu de miracolul acestorpietre de fildeº,sculpturile vieþii moarte,unde s’a oprit sângele (pom cu ramurileuscate),un trup ascuns, ca panglicele în cutiiopace.

PoemOfiþerul verde care locueºte în lunãîmi trimite pe un fir de scuipat câteodatãoportocalã, altã datã un pãr din barbã(frunzã de pãtrunjel) sau ceasul luicu cifre fosforescente.Ceasul cade în mare ºi bate cu atâta furieîncât sparge valurile. (Pânzele corãbiilorplesnesc ca pocnitorile).Copiii, dupã masã, jucându-se cuZmeul, þin în mânã un fir de scuipat careseUrcã, urcã, urcã, în cerul imens de vid deunde nu va veni niciodatã nimic – niciviezuri, nici smochine uscate.

Umbletlui Pierre Minet

Pãºind mereu înainte umbrele paºilor maimorAsfaltul ca un prestidigitatorFace sã disparã ce am fostªi ce-am gânditE o înºirare corectã de case

pe drumul unde mã goneºteinima meaca o stea cãzãtoareE un cer fãrã culoare, fãrã miros, fãrãcarne,Frunzele copacilor sunt verzi, o ºtiu dinºcoalãªi o vãd(Pot sã urlu ºi frunzele copacilor rãmânverzi.)Trece un om cu o pelerinã cafenie

ca un evantaiªi o femeie brunã pudratã alb

Ca o paiaþã. Eu umblu.ªi ori unde m’aº duce,Cu ochii închiºi sau cu ochii deschiºi,Totul e fãrã importanþã.

Moment diurnSe’ntâlneºte drumul cu o baracãbaraca se face verde (era totdeaunaverde)în fesele de rece metal þiuie limonadaeu iau un pahar ºi fac lucruri imaginarecobor pe plajã ºi vãd o fatã ca o barcãprefãcându-mã cã nu ºtiu ce e femeiaîntreb pe fata care se scaldã- Cine þi-a implantat cuþitul în pântecîntre puple, ca într-un pepene?ea îmi rãspunde cã nimeni, cã pe-acoloface dragoste,bizar,stau doar în baracã ºi privesc laaparatele nichelate

5 poeme ineditede Max Blecher

Plimbare marinãSângele mãrii circulã roºu în corãbiiInima profundã a apei îmi bate vijelios

înurechiSunt în fundul cerului de valuriÎn privinþa apelor adânciÎn lumina omorâtã a grelei sticle.Parcurg pãru-mi care fluturãPeºti mari ca turme de câini misterioºiSug repede apele. Sunt singur.Ridic mâna ºi obligatoriu constatdensitateaMã gândesc la o roatã dinþatã, la unpalmierZadarnic gândul fluerã un firÎn massa asta de zãpãcitoare melancoliePar’cã întotdeauna a fost aºaÎn fundul apelorPe jumãtate frumos ºi pe jumãtate trist.

Romancier român de origine evreiascã, Max Blecher (1909- 1938)face parte din punct de vedere literar din generaþia ’30, fiind considerat,ca ºi Mircea Eliade sau Anton Holban, reprezentant al literaturii auten-ticitãþii, ce promova o scriiturã confesivã fãrã false pudori, plinã deluciditate ºi cu unele accente existenþiale.

Prietenul sãu Geo Bogza îl ajutã sã debuteze, ca poet, cu volumulCorp transparent (1934), în care întâlnim ºi versuri cu rezonanþe oniri-ce ori suprarealiste. Tot Geo Bogza îl va ajuta sã publice ºi cele treiromane Întâmplãri în irealitatea imediatã (1936), Inimi cicatrizate(1937) ºi Vizuina luminatã (1971, ediþie ºi note de Saºa Panã). De altfel,Blecher a purtat o bogatã corespondeþã cu Geo ºi Elisabeta Bogza, aºacum reiese ºi din volumul M. Blecher, mai puþin cunoscut. Corespon-denþã ºi receptare criticã (Editura Hasefer, 2000) îngrijit de MãdãlinaLascu, cu prefaþã de Ion Pop.

Printre exegeþii care au abordat opera ºi biografia lui Blecher în volumse numãrã Radu G. Þeposu (Suferinþele tînãrului Blecher, 1996), IulianBãicuº (Max Blecher. Un arlechin pe marginea Neantului, 2000), Ser-giu Ailenei (Introducere în opera lui M. Blecher, 2003), Ada Bravescu(M. Blecher - un caz de receptare problematic ºi spectaculos, 2011) sauDoris Mironescu (Viaþa lui M. Blecher. Împotriva biografiei, 2011), iarstudii de criticã literarã i-au dedicat Nicolae Manolescu, Ion Negoiþescu,Radu G. Þeposu ºi Dinu Pillat.

Redacþia revistei „Mozaicul” mulþumeºte colecþionarilor Lucia ºiCristian ªtefãnescu prin bunãvoinþa cãrora am publicat aceste texteinedite.

(P.M.)


Cu doi ani în urmã, campe vremea aceasta, încea din urmã zi a lunei

Mai, murea într-un oraº din Mol-dova, marele meu prieten M. Ble-cher, acela care a dãruit literaturiinoastre viziunea stranie din „În-tâmplãri în realitatea imediatã” ºimai apoi grimasa sa dureroasã a„Inimilor cicatrizate”.

El murea dupã zece ani de boa-lã, aflându-se între al optspreze-cilea ºi al douãzeci ºi optulea anal vieþii lui, imobilizat în ghips ºiplãtind în tot acest timp suferin-þei un tribut cãruia nici un cuvântdin nici o limbã nu ar fi în staresã-i exprime tragicul ºi intensita-tea. El murea dupã ce între noidoi fusese o prietenie vibrantã ºifierbinte, ºi cred cã fanaticã dinpartea mea care în atâtea nopþimã simþeam în stare sã-mi împartanii mei cu ai lui, sau sã las sã mise taie o mânã, dacã aceasta ar fifost preþul cerut sã-i prelungeas-cã viaþa. Dar la douãzeci ºi optde ani M. Blecher murea, fãcândsã rãmânã pe urma tragicei luivieþi douã cãrþi excepþionale, cã-rora nu puteam crede, þinând sea-ma de experienþa de viaþã ºi dra-ma personalã din care au apãrut,cã altele asemãnãtoare vor venisã li se alãture prea curând.

Ciudat a fost pentru mine, ºiemoþionant, ca dupã doi ani detãcere ºi într-o clipã de cu totulaltfel de preocupãri ale lumii, sãîntâlnesc numele lui M. Blecherdin nou tipãrit ºi adus, cu vene-raþie, în actualitatea literarã. Lu-crul acesta l-a fãcut d. I. Frun-zetti, care vorbind într-o cronicãdin Viaþa Româneascã despre„Vulturul Albastru”, cartea dinprimãvara aceasta a d-nei CocaFarago, de câteva ori i-a asemã-nat conþinutul, prin neobiºnuitullui în literatura noastrã, cu aceladin cãrþile marelui ºi dispãrutuluimeu prieten.

Sunt în viaþã coincidenþe alcãror rezultat e o ºi mai ascuþitãsensibilitate faþã de întâmplãrilecare s-au întâlnit, ºi o asemeneacoincidenþã a fãcut sã citesc Vul-turul Albastru în ziua în care, tre-zit foarte de dimineaþã ºi dispuspentru o totalã comemorare inte-rioarã, priveam rãsãritul soareluiasupra lumii, pe care mi-o igno-ram cã e scãldatã în sânge, zicân-du-mi: Azi se împlinesc doi anide la moartea lui Blecher.

Cãrþile lui atât de dureros deiubite de mine, au fost înlocuite

nnnnn GEO BOGZA

însemnãri despre Vulturul Albastru

în ziua aceia de Vulturul Albastrua cãrui panã fâlfâie de aripi pedeasupra lumii, am urmãrit-o, cuemoþie ºi cu spaimã, pânã la urmã.

Aºadar creaþiilor stranii, rezul-tate dintr-o acutã sensibilitate ºidintr-un tragic destin, aduse deM. Blecher, altele vin sã i se alã-ture acum, asemenea unor astreneobiºnuite, lãsând sã cadã asu-pra noastrã lumina lor gravã ºitristã.

Sborul Vulturului Albastru pedeasupra lumii, este un sbor aldragostei, dar câte fatalitãþi, câtedestine ºi vieþi sfãrâmate, câtãspãimântãtoare singurãtate înraza fâlfâire de aripi a acestui vul-tur pe care d-na Coca Farago îltrimite sã sboare pe cerul tulbureal timpului de faþã.

Spre deosebire de M. Blechercare ne revela straniul lui Universprin descripþii minuþioase, lucideºi fantastice, arta d-nei Coca Fa-rago stã în dialog, ºi trebuie spus:într-o întrebuinþare a dialoguluiplinã de primejdii. Din felul în carefiinþele acestei cãrþi se slujesc decuvinte, se ridicã impresia neli-

niºtitoare a precocitãþii, senti-mentul strangulat al apariþiei unorcopii, sau a unor nebuni, þinândîn mâini arme primejdioase. Vor-bele din aceste dialoguri sunt fa-tale ca gloanþele unui duel, sfã-

ocheanul întorsocheanul întors

SAECULUM

A apãrut, în 272 de pagini , nr.1-2 / 2013 al revistei sibiene SA-ECULUM (redactor-ºef Ion Dur).Din cuprinsul extrem de bogat,structurat pe cele opt secþiuniconsacrate (Cultura fondatoare,Feþele veacului, Argumentuloperei, Convergenþe/Divergenþe,Experienþe estetice, Istorie ºi me-morie, Lancea lui Dorifor, ºi Co-municare/Cuminecare), reþinemtextele semnate de Ullrich Zeitler

(Mit Lucian Blaga ins 21. Jah-rhundert), Alexandru Boboc(Convenþional în limbajul ar-tei), Radu Stãnese (Nudul capiatrã gimnosofalã), Ionel Nari-þa (Rãzboiul Marelui Anonimîmpotriva lui Lucifer), MarianNencescu (Basmul ºi modelulcultural al temporalitãþii), Con-stantin M. Popa (Calendar demartie), Rodica Grigore (Melan-colie ºi suferinþã în poezia luiUmberto Saba) sau Alina Bako(Dumitru Ciurezu – Poezia seîntoarce acasã).

râmând fiinþe, aruncându-le îndeznãdejde, singurãtate saumoarte.

Eram obiºnuiþi ca dialogul sãînsemne partea cea mai puþin gra-vã a unei cãrþi, poate ºi de aceiadevorat de cititori cu atâta predi-lecþie, comunicarea de gândurisau intenþii comune: pleci? E fru-mos afarã? Când te întorci? Rã-mânând ca drama cãrþii sã fie în-tâlnitã în monologuri, în povesti-rea întâmplãrilor reale sau a halu-cinaþiilor.

În Vulturul Albastru de la pri-mele pagini se vede cã vehicululcu care e adus între oameni, sen-timentul fatalitãþii sau al sfârºitu-lui, întreaga neliniºte ºi durere pecare ei o trãiesc, e dialogul. Darpentru ceia ce face sã se întâm-ple, uneori atât de spãimântãtor,acest dialog nu recurge nicioda-tã la vorbele mari cu care suntnumite în vocabular întâmplãrilepe care le provoacã. Totul în car-tea d-nei Coca Farago, dureroa-se sfârºituri, prãbuºiri, desnã-dejdi sau singurãtãþi, e provocatnumai de nunanþe ºi tot în felulacesta e exprimat. Toatã substan-þa tragicã a Vulturului Albastru edin nuanþe, mai pline de dureredecât orice directã exprimare. Fa-talitãþi ale destinului, sfârºituridefinitive, sfâºietoare plecãri însingurãtate, toate vin dintr-ungest nefãcut, sau fãcut cu o se-cundã mai târziu, dintr-un surâsgreºit, sau din vibraþia, neaºtep-tat dureroasã, a unui cuvânt.

Ca pregãtite dinainte, de unblestem sau de o aptitudine spe-

cialã a eroilor pentru catastrofe,desnodãmintele au loc dupã cetot timpul plutiserã în aer. Tehni-ca literarã a d-nei Coca Farago,dacã în aceste fierbinþi confesi-uni dialogate poate fi vorba detehnicã, e de esenþã pur dramati-cã, ºi când o acþiune are loc încartea sa, orice piesã de teatru arputea sã o invidieze. Mi se paredealtfel cã aceste rare însuºiripregãtesc teatrului românescdrama modernã ºi de înaltã þinu-tã spiritualã, pe care de atâta timpo aºteaptã.

Se mai aflã apoi la sfârºitulcãrþii cincisprezece pagini, dem-ne de orice antologie, intitulate:Întuneric. Nu li se poate spunenici schiþã, nici nuvelã, ºi nici unadin etichetele literare existente.Ce sunt? Transformarea în cuvin-te a tot ce poate însemna agoniade dinaintea morþii: sbaterea su-fletului care se stinge, halucina-þii, febrã ºi desnãdãjduita viziu-ne a sfârºitului. Numai d-l TudorArghezi în Tabletele sale mai is-butise sã alãture în felul acestacuvintele, încât din tainica lor re-zonanþã sã ne vinã în suflete atâ-ta înfiorare în faþa necunoscutu-lui care ne aºteaptã, atâta agori-cã sufocantã spaimã de moarte.

Literatura românã îi datoreazãd-nei Coca Farago una din cãrþi-le ei ecepþionale, care au recu-noºtinþa de a fi fãcut sã existe peun cer personal încã o luminãstranie, asemãnãtoare cu aceialãsatã de trecerea prin viaþã a rã-ului ºi dispãrutului meu prietenM. Blecher.

Simona Andrei


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Mihaela Cristina Verzea, Par-tidul-Stat. Structuri-politice(1948-1965), Editura „Cetatea deScaun”, Târgoviºte, 2013, 486 p.

Sunt dintre aceia care credcã marea problemã a Ro-mâniei (cea care o face

sã fie „altfel”, dacã vreþi), de lafondarea sa pânã astãzi, este sla-ba instituþionalizare, de jure ºi,mai ales, de facto. Înþeleg deci dece, în cercetarea istoricã, atenþiase concentreazã mai mult pe oa-meni ºi fapte ºi mai puþin pe in-stituþii ºi idei. Nu înþeleg însã dece diferenþa e atât de mare. Isto-ria românilor e prea plinã de Ca-roli, Brãtieni, diverºi -eºti º.a. ºiprea sãracã în parlamente, guver-ne, partide etc. Mereu amintite,acestea nu sunt aproape de loccercetate în detaliu. Or, oricât deslabe/decorative ar fi fost, ºi-auavut întotdeauna importanþa lor,mãcar ca instrumente, pretextesau piedici, dacã nu ca actori.Fãrã ele, cunoaºterea trecutuluie nu doar lacunarã – cum e fatal-mente – ci ºi, în unele cazuri, pro-fund viciatã. Situaþia este valabi-lã pentru întreaga istorie moder-nã ºi contemporanã, dar cu atâtmai mult pentru regimul comu-

pentru o istorie a instituþiilor politicenist, care pare o uriaºã hecatom-bã, cu Dej ºi Ceauºescu în mij-loc, înconconjuraþi de o mulþimede personaje mai mici, care semiºcau fiecare cum voiau ºi cumputeau. Prea puþin intereseazãstatutul formal al fiecãruia, chiarºi al celor doi lideri. Instituþiileamintite mereu sunt doar Parti-dul ºi Securitatea, dar fãrã a seintra prea adânc organizarea ºifuncþionarea lor. De aici rezultã,de multe ori, o neînþelegere sau oproastã înþelegere a faptelor ºi osporire a impresiei de absurd, in-evitabilã pânã la un punct. Au maiapãrut în ultimii ani contribuþii cuprivire la istoria instituþiilor co-muniste, fiind notabile, dupãmine, lucrãrile Nicoletei Ionescu-Gurã. Cea mai cuprinzãtoare ºisistematicã realizare de pânãacum mi se pare teza de doctorat,publicatã anul trecut, a MihaeleiCristina Verzea. În preambuluiteoretic, aceasta aratã cã, de laLenin citire, partidul-stat nu e ogãselniþã utilitar-conjuncturalã,ci þine chiar de esenþa comunis-mului. Apoi, printr-o trecere înrevistã a literaturii vestice în ma-terie, reuºeºte o destul de bunãplasare a cazului românesc în rân-dul regimurilor de „democraþiepopularã”. Vedem cã a existat o„uniformizare instituþionalã”, re-zultatã din preluarea modeluluisovietic: „din punct de vedere alstructurii organizatorice toatestatele aveau aceeaºi osaturã, cumici diferenþe” (p. 55). În toateconstituþiile (în România, cele din1952 ºi 1965) se prevedea rolulconducãtor al partidului, partid

care era „în acelaºi timp instituþieexecutive ºi legislativã” (p. 56) ºitindea sã transforme statul într-un apendice. Au existat însã di-ferenþe considerabile în ceea cepriveºte duritatea controluluipartidului ºi posibilitatea organe-lor reprezentative mãcar de a ex-prima opinii dacã nu de a lua de-cizii. România s-a aflat, dupã cumaprecia Leslie Holmes, într-unadin situaþiile cele mai proaste, alã-turi de Albania ºi Bulgaria (p. 50).

Cea mai mare parte a cãrþii estededicatã, dupã cum era de aºtep-tat, descrierii organizãrii ºi, parþi-al, funcþionãrii organelor de par-tid ºi de stat. Vedem un BirouPolitic ºi un Secretariat aflate„într-o competiþie mai mult saumai puþin conºtientizatã” ºi alecãror raporturi erau mai curândinformale, rezultând din „practi-ca de lucru” (p. 92). ComitetulCentral era practic supus celordouã, dar secþiile/direcþiile/comi-siile sale dublau/controlau orga-nismele guvernamentale. La ni-vel regional ºi local funcþionaucomitete de partid, „copii fideleale organelor din aparatul cen-tral” (p. 189). Legislativul naþio-nal era celebra Mare AdunareNaþionalã, care se reunea rar ºidoar de formã: în primii cinci ani(1948-1952), de exemplu, a avut13 sesiuni, cu un total de 48 dezile, adoptând doar 36 de legi, darratificând (în regim de urgenþã ºi,de obicei, cu unanimitate) nu maipuþin de 428 de decrete (p. 219).Executivul, Consiliul de Miniºtri,era supus complet Partidului ºi acunoscut numeroase schimbãri

de conducere (opt guverne în 18ani) ºi de structurã (p. 249). Or-ganele locale, sfaturile/consiliilepopulare, erau supuse unui du-blu control: din partea partiduluiºi a administraþiei centrale. Ulti-mul capitol se ocupã, în mod spe-cial, organele politice cu rol întransformarea economicã (naþio-nalizare ºi colectivizare). Prezen-tarea aridã, „tehnicistã” – dar cums-ar putea altfel? – a multitudiniide comitete ºi comiþii nu are cumsã aibã prea mare succes nici laistorici, cu atât mai puþin la pu-blicul (mai) larg. Pentru a subli-nia importanþa problematicii, vul-garizez un pic spunând cã evolu-þia celor doi lideri, Dej ºi Ceau-ºescu, e de neînþeles dacã nu neraportãm (ºi) la instituþii. Iatã,foarte sumar, cum au stat lucruri-le! „Bãtrânul” Ghiþã a conduspartidul din 1945, dar împãrþind

puterea, în Secretariat, cu grupa-rea moscovitã. Abia dupã elimi-narea acesteia, în 1952, el a deve-nit lider absolut ºi a preluat ºiconducerea guvernului. În 1954,pentru a respecta ideea hruscio-vianã de separare a funcþiilor arenunþat oficial la ºefia partidu-lui, dar, un an mai târziu, a reve-nit, renunþând la funcþia de prim-ministru. Abia în 1961, întãrit înurma Congresului al III-lea din1960, a cumulat funcþiile de prim-secretar ºi preºedinte al Consi-liului de Stat (formal, ºeful statu-lui). Ceauºescu a ajuns la vârf, înSecretariat ºi în Biroul Politic (casupleant, iniþial), în 1954, când,formal, Dej se retrãsese. În 1958,omul despre care, în 1950, AnaPauker spusese cã „nu este unbun organizator” (p. 105) a deve-nit ºeful unei megastructuri nu-mite Direcþia Organizatoricã, con-trolând cea mai mare parte dinaparatul de partid. E unul dinmotivele pentru care, încã din1964, marele Ghiþã Ionescu îl con-sidera „cel mai probabil succe-sor”. În 1965 el a devenit secre-tar general, iar în 1967, ºi preºe-dinte al CdS.

Mai e încã mult de lucru înmaterie de istorie a instituþiilor dintoate perioadele. Cu riscul de apãrea patetic-desuet, vreau sãspun rãspicat cã ignorând insti-tuþiile din trecut, nu avem cum sãle luãm prea în serios nici pe celede azi ºi perpetuãm astfel ciudato culturã politicã rudimenetarã,îmbâcsitã ºi, dupã cum o aratãtrecutul, pãguboasã.

Lucrarea De Civitate Deieste o culegere de textefilosofice ºi literar-poli-

tice al cãror scop este, dupã cumdeclarã în prafaþã ºi autorul ei,Nicu Vintilã-Sigibida, pe lângã in-formare ºi meditaþie, progresul înOM. Expuse în cele cinci capito-le (De Civitate Dei, Vox Populi,Mondo Divino, Homo Sapiens,Homo Duplex), aceste texte ur-mãresc ºi menþinerea treazã a spi-ritului uman limitat de probleme-le diverse cu care se confruntãsocietatea nostrã în general. Înconsecinþe, autorul aduce în dis-cuþie concepte ºi concepþii fun-damentale precum cel de drepta-te (textul De Civitate Dei) care,îmbinat cu cunoaºterea ºi înþe-lepciunea superioarã, reprezintãtrãsãturile caracteristice omuluipolitic sau omului de stat. În alt

nnnnn MARIA DINU

meditaþii despre artã ºi moralãstudiu, Homo duplex, Nicu Vin-tilã-Sigibida evidenþiazã mecanis-mul în conformitate cu care ar tre-bui sã funcþioneze conºtiinþa ºianume compatibilitatea dintrecomportament ºi dorinþe. Cu altecuvinte, trebuie sã ne asumãm oconduitã pe mãsura necesitãþilorsolicitate de noi: „Este bine ºisãnãtos sã vrem, dar numaiatunci când ºi meritãm aceasta”,afirmã autorul, de altfel, profesoruniversitar la Facultatea de Dreptdin Craiova ºi doctor în ºtiinþejuridice.

Totodatã, nu este ocolitã nicirelaþia dintre artã ºi realitate (stu-diul Arta ºi morala), cea dintâifiind influenþatã puternic de via-þa socialã. Chiar dacã astfel deraporturi sunt, de fapt, mult maicomplicate decât le prezintã au-torul cãrþii, cãci multe opere, in-

producþii vizate de Nicu Vintilã-Sigibida care poartã amprentaproblemelor specifice unei epoci(este cazul literaturii scriitorilorruºi trataþi de autor). În alt capi-tol, remarcãm un studiu desprefanatismul religios ºi ravagiilesale de-a lungul istoriei. Parado-xal, Biserica creºtinã, deºi a pro-povãduit iubirea dintre semeni,inclusiv a duºmanului personal,nu altfel au stat lucrurile cândvenea vorba de duºmanii credin-þei creºtine, incluzând aici ateii,savanþii, filosofii ºi chiar unii dinpropriii sãi sfinþi pãrinþi care „s-au încumetat sã interpretezecreºtinismul în sensul sãu primi-tiv, adicã democrat-revoluþionar”.Urmeazã apoi o listã de masacreconvingãtoare pe care autorul nile pune la dispoziþie. Un studiuinedit pentru tematica volumului

Volumul Luminã ascun-sã marcheazã debutulpoetic al autoarei Car-

men Zaniciuc. Este un volum re-flexiv, ce pune în evidenþã trãirileauctoriale autentice, nealterate,ce atrag lectorul într-un universpoetic care se contureazã treptatºi evolueazã de la un poem la al-tul. Volumul este împãrþit în douãpãrþi complementare: Titlu careaºteaptã sã fie scris ºi Luminãascunsã, mãrturii ale unei con-ºtiinþe poetice asumate ºi ale uneivoci lirice aflate sub auspiciilepropriilor stãri în mrejele cãrorapoemele stau captive. În prima

în cãutarea luminii interioare

clusiv cele literare, vor cauta sãvalorifice modalitãþi de evaziuneºi sustragere din faþa realitãþii, nuputem ignora, într-adevãr, acele

de faþã este ºi Don Quijote ºifuncþia realului în care autoilu-zionatul cavaler ºi credincioculsãu servitor, Sancho Panza, ilus-treazã douã moduri complemen-tare de acþione: unul activ, îndrep-tat spre realizarea unor lucrurimãreþe, cu riscul sacrificiului desine, altul pasiv, care acceptã si-tuaþia aºa cum este, fãrã sã-ºipunã prea multe întrebãri desprestarea lucrurilor.

În concluzie, De Civitate Deide Nicu Vintilã-Sigibida meritã ci-titã în calitate de cod al regulilorºi practicilor de bunã conduitãumanã ºi civicã care propuneasumarea propriului statut în so-cietate, depãºirea atitudinilor so-ciale excesive ºi armonia dintreoameni ca modalitate superioarãde dezvoltare intelectualã ºi deacþiune.

parte, lectorul se confeseazã pemãsurã ce se analizeazã. Menþio-nãm, în acest sens, câteva ver-suri dintr-un poem autoreferen-þial, fãrã titlu: „am rãmas aici/ ca ºicum m-ai fi scris/ pe una din foilemototolite/ aruncatã într-un colþ/al inimii tale” (p. 7) care continuãcu reflecþii asupra sensului exis-tenþei, cu scindãrile ºi aparentelevindecãri. Aceleaºi stãri sunt evi-denþiate în alt poem, tot fãrã titlu,surprinzând imaterialitatea trãrilor,trasparenþa ºi absenþa contururi-lor precise: „la majorat/ fiecaresfat/ la tatãlui meu/ suna ca unecou/ în minte/ am început sã

scriu/ ca un doliu nespus/ nimã-nui/ acum zilele trec/ ºi lumina re-flectã/ curcubeul/ noaptea/ mãîmbrac în vise/ cât sã vinã dimi-neaþa” (p. 18). Poemele primei pãrþidezvoltã o tematicã situatã în sfe-ra personalului, a religiosului: „în-gerii se nasc/ în zãpadã proaspã-tã” ºi a erosului, însã iubirea estevãzutã în sensul platonic, abso-lut al termenului, fãrã note erotice„am vrut sã iubesc,/ ºi am tãcutmai întâi,/ pînã mi-am auzit inima/muºcând din carne.” (p. 24)

Partea a doua a volumului cu-prinde poeme care se situeazãîntr-un univers poetic compleme-

tar care îi permite lectorului sãavanseze în interiorul trãirilor in-stanþei lirice, în profunzimea ºicomplexitatea lor, cãtre luminaascunsã prezentã în titlul volu-mului. Un poem precum o sã-mifie dor atrage atenþia asupra iubi-rii proiectate în abstract, ca moda-litate de acces la înãlþimile superi-oare ale sentimentului: „o sã-mi fiedor/ sã iubesc doar în ideal/ vreauo clipã/ sã albesc lângã tâmpla ta/sã-mi þinã rãdãcinile/ ca nu cumvasã mã desprind” (p. 66). Probabilaici regãsim ºi întreaga semnifica-þie a luminii ascunse.

nnnnn Anca ªerban

ec

tu

ri


nnnnn SILVIU GONGONEA

Poate fi îndoialao metodã de lucrua antropologului?

Dacã parcurgem cãrþilede antropologie urba-nã semnate de Nicolae

Panea, Zeii de asfalt, ºi pe ceamai recentã, Oraºul subtil, amputea crede cã rãspunsul esteafirmativ. Obiºnuiþi de cele maimulte ori cu anchete ºi chestio-nare ce inventariazã ºi ierarhizea-zã fenomenele sociale ºi cultura-le, ne dãm seama cã orice inter-venþie din partea-i este menitã sãdinamiteze ºi sã rãstoarne oriceconvingere. Cã antropologia fo-loseºte un limbaj expresiv, încãr-cat de conotaþii ale angajãrii, spe-cifice avangardei, cum ar fi Ma-nifestul de la Lausanne, în caresunt analizate aspectele învechi-te ale disciplinei dar ºi soluþiilede surmontare a neajunsurilor,este deja o dovadã clarã. Con-ceptele fundamentale sunt puseîn discuþie fãrã reþinere, iar atâtavreme cât se cere o antropologienon-hegemonicã ele aproape cãîºi pierd legitimitatea. Spre exem-plu, terenul, aºa cum era privit deetnologia colonialistã, îºi pierdesensul curent, devine un spaþiuvirtual, de o infinitã deschidere.„Cortul lui Malinowski“, dat capildã în Oraºul subtil, relevã ºi elstatul ingrat al antropologului.

Nicolae Panea este conºtientde relativitatea rezultatelor mun-cii sale ºi nu ezitã a-ºi evalua pro-priul instrumentar. Probeazã maimulte unghiuri de vedere, rectifi-cã, îºi redefineºte poziþia faþã de

oraºul ºi spectacolul lui.despre o antropologie a senzorialului

obiectul de studiu ºi, în mod pa-radoxal, primele observaþii suntaduse metodelor sale. Discursulse întemeiazã pe un astfel de re-proº: „Încercarea noastrã de aregândi urbanul dintr-o altã per-spectivã trebuie înþeleasã ca ocontinuare a volumului nostrudin 2001, Zeii de asfalt ºi estecerutã de doi factori: insuficien-þa perspectivei oferitã de acelvolum (insuficienþa metodologi-cã, limitare conceptualã) ºi con-textul schimbãrii de paradigmã lanivelul antropologiei“.

Un (nou) proiectpentru o antropologie

a urbanului

Deºi astãzi autorul se aratãnemulþumit de rezultatele proiec-tului sãu din Zeii de asfalt, con-statând cã a realizat un paradoxprin care „Imperceptibilul deve-nea vizibil, iar perceptibilul deve-nea invizibil“, nodul gordian alînaintãrii metodologice fusesetãiat, deschizându-se drumulspre ceea ce numea o „realitatesecundarã“. Metafora oraºuluiprofund/subtil este, cu noul vo-lum, o invitaþie ºi o provocareîntrucât instrumentarul cercetã-torului schimbã adesea locul cuobiectul cercetãrii sale.

În urmã cu treispreze ani ni seatrãgea atenþia asupra inactuali-tãþii etnologiei de tip „patriarhal“ce mizeazã pe „restituirea globa-litãþii micilor universuri“. Este vi-zat un „nucleu paradigmatic“ cea îmbinat „tradiþia intelectualãautohtonã, metodele antropolo-giei sociale engleze ºi ale etno-grafiei franceze“ ºi care a condusla rezultate de naturã muzealã.Prin antropologia urbanului, au-torul ne propune un alt tip de lec-turã a socialului, într-un contextîn care predominã distanþarea

acceleratã între sat ºi oraº, pre-cum ºi schimburile demograficedintre cele douã comunitãþi. Di-namica socialã ºi mai ales aºe-zarea mentalitãþilor în jurul alteiaxe meritã menþionate: „Toateaceste realitãþi nu trebuie vãzuteca posibili ‘viruºi sociali’ sau ger-meni ai distrugerii lumii satuluiromânesc, ci ca obligativitateadescoperirii logicii imanente aacestor situaþii complexe pentrua putea studia producerea iden-titãþilor colective, cãci, în cazulsatului, trebuie vãzut cum reacþi-oneazã el la un alt tip de culturã,iar în cazul oraºului, cum îºi con-struieºte acesta unicitatea ºi,dacã nu cumva, asistãm la înce-putul unui proces de omogeni-zare a societãþii româneºti“. Cualte cuvinte, se poate constata oresemantizare a spaþiului, iar cer-cetãtorul nu trebuie sã piardã dinvedere jocul înºelãtor al extensii-lor, de care autorul aminteºte por-nind de la Marc Augé.

Tot în Zeii de asfalt este adu-sã în discuþie gama metodologi-cã prin care este analizat spaþiuloraºului. Una dintre prejudecãþipeste care trebuia sã se treacã era„concesia straussianã“ ce vizea-zã evoluþia disciplinelor de stu-diu însã se evidenþiazã „neaºe-zarea terminologicã a etnografiei,etnologiei ºi antroplogiei“, opþi-unea pentru o antropologie cerefuzã abordarea de tip muzealfiind justificatã: instrumenteleetnologului deformeazã lumea înfuncþie de propria percepþie, an-tropologul se pliazã pe repereleacesteia.

O ataºare asenzorialului

la raþionalOpoziþiile „muzeal-participa-

tiv“ sau „obiectiv-subiectiv“ din

Oraºul subtil sunt cele care punîn miºcare instrumentarul trandis-ciplinar al antropologului. Viziu-nea holistã asupra realitãþii numai satisface decât gustul pen-tru vastitate ºi neglijeazã profun-zimea faptelor sociale. Apelul lacalea senzorialului nu reflectãideea „handicapãrii cognitive“pentru cã „simþurile nu sunt doarrealitãþi fiziologice, ci ºi realitãþiculturale, constructe sociale, cuo devenire modulatã de educa-þie“ (p. 11). Realitatea este unconstruct raþional dar, în egalãmãsurã, „ea se dezvãluie vizual,olfactiv, auditiv, astfel încât an-tropologul face simultan douãacþiuni: observã participativ acearealitate pe care încearcã sã o în-þeleagã ºi sã o descrie, «turnând-o» în paradigme raþionale, asimi-late cultural, acei stabilopozi aiºtiinþei, vocabularul conceptual:organizarea socialã, ritualurile,structurile de rudenie, schimbul,vecinãtãþile, miturile, credinþelereligioase etc. ºi «deconstruieº-te evidenþa socialã a propriilorsimþuri» (s.a.)“ (p. 10). Senzoria-lul întemeiat pe fulguralitate ºi pesubiectivitate nu exclude, aºadar,un proces normativ întemeiat petaxonomii ºi scheme logice, sen-zorialul se poate organiza ºi con-ceptualiza, poate genera noi me-tode de lucru.

Oraºul subtil sau falstratat de cãlãtorie

Definirea antropologolului caun cãlãtor i se pare de la bun în-ceput imprecisã autorului. Dupãcum am vãzut, concepte precum„teren“ sau „cercetãtor“ suportãtransformãri de statut. Preferin-þa pentru antropologul „bibliote-cã“ pare sã satisfacã iluzia post-modernã. Interacþiunea cu reali-tatea (terenul) îl ajutã la creareaunei lumi. Ca în biblioteca luiBorges care poate defini lumeaºi universul. Cãlãtoria, astfel, areca scop cunoaºterea, a observaîn permanenþã ºi a te lãsa purtatîn universul ficþional al labirintu-lui subiectiv. „Mirosul“, „Guno-iul de aur“ sau „Urechea lui Dio-nysos. Zgomotul“ sunt tot atâ-tea sugestii de cartografiere aurbanului prin intermediul uneipoetici a simþurilor.

Lãsând la o parte lejeritateaenunþãrii, ironia sau umorul, Ora-ºul subtil dezvãluie lumi sau as-pecte ale ei pe care le ignorãmsau le considerãm tabu. Suple-þea argumentaþiei este a sociolo-gului ºi a antroplogului dublaþide literat. Regimul speculativ tra-verseazã veritabile spaþii cultu-rale bine individualizate. Pregãti-rea micilor sub fereastra vecini-lor, cultivarea florilor, preferinþapentru un parfum, arta culinarãdevin pretext de analizã antropo-logicã: „Mirosul atât de tare alvinetelor coapte la cuptor trececa un abur prin prezentul bucã-tãriei dominate de o gospodinãtranspiratã ºi te conduce spreIndia, locul lor de baºtinã. Fe-reastra deschisã este un palim-psest, iar fiecare miros, un text,ca un jurnal de cãlãtorie. El vor-

beºte despre spaþii, timpuri, obi-ceiuri, roluri încãrcate social.“ (p.85). Gunoiul de aur desemneazãîn registrul simbolic reperele mar-ginalului vãzut atât în sens geo-grafic, cât ºi în sens social. Car-tierele ridicate în plin comunism,loc de-a dreptul ostil pentru nei-niþiaþi, reprezintã un labirint debeton lipsit de istorie ºi de iden-titate. Trecerea din registrul isto-ric în cel mitic ºi invers este me-morabilã: „Ce ar face Iason într-oasemenea lume, cum ºi-ar impu-ne el prezenþa în faþa unchiuluisãu, Pelias, pentru a construi unviitor doar pentru el? Toþi tineriiunor astfel de cartiere sunt un felde Iason. Cãlãtoria lor în prezentpentru a-ºi ordona viitorul nuduce, însã, prea departe. Pentruei, Colchida este între blocuri, iarde aur nu este lâna, ci gunoiul,cãci una dintre primele lor cãlã-torii în viaþã este spre platformade gunoi; loc misterios ºi lecþiede socializare.“ (p. 134). Deºi au-zul nu se bucurã de un statut pri-vilegiat printre simþuri, zgomotulºi perceperea acestuia sunt esen-þiale ghidajului în perimetrul mun-dan. Zgomotul poate fi, în egalãmãsurã, sublimat prin muzicã ºipoate deveni instrument cultural.Autorul îi rezervã în cel de-al trei-lea capitol un spaþiu generos,valenþele sale fiind analizate înstrânsã legãturã cu ritmicitateavieþii umane.

Antroplogia, ºtiinþatotalã a omului

În „Concluzii sau despre iera-hiile secundarului“, NicolaePanea afirmã cã „Antropologulare puternic înrãdãcinatã con-ºtiinþa secundarului“. Este vor-ba, adaugã acesta, despre secun-darul formelor culturale ºi socia-le dar ºi despre secundarul me-todelor. În fapt, este pledoaria sapentru recuperarea secundaruluiºi plasarea lui într-un spaþiu idealunde se contureazã demersul in-ter ºi transdisciplinar prin careantropologia trebuie înþeleasã „caformã de fabricare a omului(s.a.)“.

Aura secundarului care învã-luie Oraºul subtil valorizeazãîntr-un mod aparte esenþa mani-festãrilor umane ºi ne dã convin-gerea cã ne aflãm în faþa unei cãrþide referinþã a domeniului.

Oraºul subtil, la lansare, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Craiova, 2014

ec

tu

ri


„La începutul tuturor lucruri-lor mãreþe se aflã o femeie”, spu-nea Alphonse de Lamartine încãdin secolul XIX. În aceeaºi pe-rioadã, Jane Austen a inovat lite-ratura cu un suflu proaspãt, în-drãzneþ unde femeia juca rolulprincipal într-o lume dominatã debãrbaþi. Literatura romanticã s-abucurat întotdeauna de un realsucces în rândul femeilor ºi poa-te, de ce nu, ºi printre publiculmasculin, dornic sã cunoascãmisterele sexului frumos.

De-a lungul timpului, literatu-ra feministã s-a rafinat, raportân-du-se la realitãþile curente ºi aajuns sã poarte numele de chick-lit. Cu alte cuvinte, femeia moder-nã, protagonista chick-lituluieste independentã, glamour,cautã sã se afirme în societate ºiîn special, în ochii bãrbaþilor. ªi-apãstrat însã acelaºi obiectiv –cãutarea iubirii adevãrate. Feno-menul chick-lit, blamat ºi lãudat,iubit ºi contestat, a stârnit de-alungul timpului o mulþime de con-troverse pe tot mapamondul, ca-talogat, nu de puþine ori „super-ficial”, cu stereotipuri sau chiarneinteresant. Numãrul de cãrþivândute în întreaga lume contra-zice însã, pãrerile criticilor. Dar,înainte de toate, ce este chick-lit? Etimologic, termenul provi-ne din limba englezã – „chick”desemneazã o femeie tânãrã, o„puicuþã”, în traducere liberã, iar„lit” este abrevierea cuvântului„literature”. Cu alte cuvinte, „li-teratura pentru puicuþe” a apã-rut în anii ’90, tot în Anglia, odatã cu Jurnalul lui Bridget Jo-nes de Helen Fielding, Totul de-spre sex de Candace Bushnell,Ghid de vânãtoare ºi pescuitpentru fete a lui Melissa Bank,

un alt tip de literaturã:chick-lit

bestsell-uri care s-au bucurat ºide ecranizãri, difuzate în întreagalume. În prezent probabil cã vo-lumele Sophiei Kinsella suntconsiderate ca fiind reprezenta-tive pe piaþa româneascã pentruchick-lit.

Autoarele acestui gen de lite-raturã sunt de cele mai multe ori,jurnaliste. Scriitura este alertã,realistã, presãratã cu comic. Dealtfel, primul roman chick-lit ro-mânesc, unde acþiunea se petre-ce în România, a fost scris de echi-pa revistei „Tabu”, numit Ediþiespecialã la cererea cititoarelor, în2009. Din pãcate, acesta este prin-tre foarte puþinele romane deacest gen. Cel de-al doilea, Viaþamea pe net de Alexandra Ares,scriitoare de origine românã ºistabilitã în Statele Unite ale Ame-ricii s-a numãrat printre finaliºtiila „USA Best Books”, în 2011.Româncele au avut acces la acestgen de literaturã prin intermediulversiunilor traduse din colecþiile„Chic” de la Polirom ºi „Cocktail”,a editurii Humanitas. Impresiilesunt pozitive, aºa cum afirmã unadintre marile colecþionare de re-viste ºi de chick lit-uri, Oana Voi-nic: „Cãrþile din categoria ChickLit sunt acel gen de cãrþi pe carecu greu le laºi jos din mânã. Cândai poftã sã evadezi din realitateaobositoare ºi copleºitoare, acestgen de cãrþi sunt un remediu ide-al. Totodatã, deºi nu e bine sãjudecãm dupã copertã, acest gende literaturã, îºi îmbracã opereleîn cele mai chic coperþi, atrãgândºi mai mult cititorii”. Subiectelepe care le abordeazã chick-lit îngeneral sunt extrem de diverse:de la poveºtile de dragoste dinmediul urban, la modã ºi joburimoderne. Cartea mea preferatã

din aceastã categorie rãmâne:Mã dau în vânt dupã cumpãrã-turi a lui Sophie Kinsella, alãturide Iubire la juma’ de preþ. Înmulte dintre pasajele acestor cãrþimã regãsesc. Parcã sunt ruptedin viaþa mea. De asemenea, Ali-na Vãduva subliniazã cã acest tipde cãrþi surprind psihologia fe-meii contemporane: „ […] mã bu-cur cã trãiesc într-o epocã achick-lit-ului, deoarece acestareuºeºte sã surprindã foarte binecomportamentul femeii moderneîn societate.”

Chick-lit-ul reprezintã aºadarfemeia actualã în toate ipostaze-le ei, de fiicã, soþie, mamã, sorã,amantã. Literatura îmbrãcatã înculori puternice ºi imagini cores-punzãtoare conservã, dincolo deorice, poveºti emblematice ºi pro-funde, întrebãri fãrã rãspuns.Happy-end-ul este indispensa-bil. Pânã la urmã, „totul este binecând se terminã cu bine”, nu?

nnnnn Andreea Pîrºu

Fecunda creaþie poeticã,pusã în faþa noastrã deNicu Vintilã, rãspândeº-

te razele meditaþiei filozofice dincentrul contingentului percepti-bil, reprezentând un stadiu ma-tur al cunoaºterii intelectuale, lo-gico-raþionale,care deschide înplanul expresiei,printre semne ºisimboluri, poarta misterioasã atranscendenþei realului. Intitulatsugestiv „Tãcerea singurãtãþii”,noul volum porneºte încã de laprimele poeme cu abordarea ezo-tericã a temeiului ontologic, dincare contact se declanºeazã untrist conflict gnostic: „Te naºtinecunoscându-te,/ trãieºti necu-noscându-te/ cât de trist e sã tesimþi/ dispãrând/ fãrã sã fi ºtiutce ai fost/ ce eºti ºi pentru ce numai eºti” (Cugetare). Trãind ºiretrãind cu o mare intensitateenigmaticul clocot al vieþii teres-tre, suflul vital al efectului poetic- sãlãºluit în inimã, ca sediu aliubirii - se apropie de rosturilecele mai adânci ale lumii, cãutân-du-ºi originile înspre ordinea ar-monicã a Universului:”/... par-curg timp ºi spaþiu/prin solstiþiicu inima mea”/- Contemplare./

Evident, în aceastã ipostazã,timpul ºi spaþiul conºtiinþei crea-toare se exprimã prin termeniiunui prezent etern, iar sporireasetei gnostice o descoperim încontinuarea urmãtoarelor versuri:„Lãsaþi-mã sã sorb/din duhurileblânde minunea.”/ ibidem. Dar peacest vast ecran de înfruntare altensiunilor poetice – cuprins în-tre copertele cãrþii – elanurile spi-ritului sãu creator îndurã o însin-gurare heliocentricã. Tocmai aicieste marea inovaþie a poeziei vin-tiliene, adicã în pãstrarea ermeti-cã a ascezei însingurãrii, care asi-gurã visului ideatic triumful asu-pra materiei. Astfel este luminatãmai bine noutatea temelor, boga-te în semnificaþii profunde ºi mul-tiple. Când actul creator planea-zã discret cu o „/voluptate”/ care„/trezeºte singurãtatea/în sufle-tul unui singuratic.”/ se poatedistinge dorinþa de înlãturare adezordinii instinctelor telurice.Desigur, sursele definitorii aleeului poetic, amplificate de o lu-ciditate necruþãtoare, opereazãexemplar transfigurarea dramati-cã în planul preþiozitãþii simboli-ce a numerologiei cabalistice:„/un numãr asfixiant/ de singura-tici.”/ (Pentru cine scriu). O pre-viziune ineditã a ciclicitãþii fiinþã-rii umane de la scarã macrocos-micã, este surprinsã noaptea înascundere, pe aerul reflexibilitã-þii cu prilejul „/inventarierilor de

singurãtateaeului

peste zi”/ (Parabolã simplã).Într-o altã secvenþã liricã, fio-

rul poetic prezent în aroma sacru-lui circuit al scrierii, calcã penitentmãsura clipei:”/...pe vârful picioa-relor”/- ca nu cumva -„/sã trezescdin somn/Pe cine mi-e teamã/dinsingurãtatea lui.”/ (Liniºte tristã)Pe drumul imperativei drumeþiispirituale, izvorãsc din cutremurelãuntrice ºi memorabile poemecum ar fi: „Întreb ºi mã întreb”: /„Ard neîncetat, mã risipesc./Cautºi întreb, ºi mã întreb./Sunt chi-nuit de ideea trecerii mele /prinlume, prin timp.”/(vezi racordareala mitul Marii Treceri, sau Infinitulsinguratic:/”Infinitul nu este, nupoate fi/singuratic, este cu noi./Eu sunt singuraticul.” Într-un ase-menea proces stilistic, biografiapoetului truditor este absorbitã depagini arzãtoare în regatul opereicreate, ceea ce mã îndreptãþeºtesã cred cã, ecoul lacrimei sale pri-veºte nesfârºit lumea din aceastãharicã dimensiune.

Cele 50 de poeme din „Tãce-rea singurãtãþii”, înzestrate cuapriorisme de viziune, demon-streazã mai întâi îndelungata uce-nicie a poetului prin grãdina ger-minaþiilor semantice. Aºa se ex-plicã vertiginoasa alchimie a ver-bului, ce culmineazã într-un lim-baj al virtualitãþilor de izbândã,limbaj care de la înnoirea formeila praxisul tematic se opune fini-tului temporal cu tãriile imagina-þiei ºi energiile ancestrale. Uneoripoetul devine confidentul ideilorsale, alteori îºi primeºte spontanformulele de comunicare, ascun-zãndu-se pânã la atomizare în tai-na uluitoarelor schimbãri de in-tonaþie. Observãm ºi la Nicu Vin-tilã, cu seminþia istoriei prin isto-rie, venind tocmai din tracica ce-tate Sigibida (sec. IV. î. Hr.), cãmetafora este consideratã o esen-þã a rostirii; dar aceasta, înaintede a fi rostitã, trebuie intuitã. Pen-tru sobrietatea arhitecturalã a vo-lumului „Tãcerea singurãtãþii” -care este un rod al culturii - am osecretã admiraþie.

nnnnn Nicolae Negulescu

Kenzaburo Õe, Strigãtul înã-buºit, Traducere Roman Paºca,Editura Rao, Bucureºti, 2010.

Viaþa, în romanul lui Õe,se trãieºte de la moar-te spre naºtere, de la

întuneric spre luminã, de la somnspre trezire. Personajul principal,Mitsu, „Trezit în întunericul dedinainte de ivirea zorilor” (p. 5),cu gust amar de vise tulburi, cau-tã pe „bâjbâite renaºterea”. Nueste vorba de renaºterea ce tâº-neºte din nefiinþã, din hãul deneant, ci de „renaºterea aºteptã-rii”. Citiþi chiar despre un perso-naj care se împotriveºte proprieiexistenþe: „încerc sã mã ademe-nesc din nou pe panta de jos cã-tre alt somn: dormi! dormi! lu-mea nu existã” (p. 5).

Se trage cu disperare de corti-na grea a somnului muribundpeste o existenþã prãbuºitã însine. Astfel, în fiinþa lui Mitsu,viaþa ºi moartea, somnul ºi trezi-rea dau lupte grele ºi nici chiar înlumina deplinã a vieþii disputa nuînceteazã, deoarece personajul,prin handicapul sãu fizic – lipsaunui ochi – comunicã cu tãrâ-murile tulburi dinlãuntrul sãu prinacest ochi „veºnic deschis, în-dreptat cãtre craniul dinãuntrulcraniului meu” (p.7). Absurdul îºiface loc într-o secvenþã tulburã-toare, a cãrei forþã de sugestieeste capabilã sã adânceascã pri-virea spre interior atât a cititoru-

drama strigãtelor mute

lui de roman, cât ºi a personaju-lui însuºi.

O toamnã târzie începe sã secontureze, dupã ce uºa bucãtã-riei se deschide pe pipãite, iarcenuºiul din zori se loveºte de„o patã albicioasã pierdutã un-deva departe, în înalt” (p. 7). Printoamna cenuºie, Mitsu pãºeºteagale cu un câine negru la subraþ,bolnav, duhnind a moarte ºi aboalã. Singurul semn de viaþã, dereal al câinelui e febra. De acestfel de real se lovesc ºi picioarelelui Mitsu, cãlcând goale ºi lovin-

du-se de o scarã, ce duce pe fun-dul unei gropi, printre bãlþi, „e apãpuþinã, cam câtã zeamã storcidintr-o bucatã de carne” (p. 8).Toamnã, boalã, moarte, groapã,unghii pe pãmânt, câine din carecurge boala, mirosuri, bãlþi, untrup fierbinte tremurând lipit dealt trup, care, pentru a se echili-bra, trebuie sã simtã gheare în-fipte în muºchii picioarelor. Aces-ta este exteriorul, care se prelin-ge precum putreziciunea toamneiîntr-un interior venit în groapã sãreflecteze la moartea unui prietensinucis care „îºi dãduse cu vop-sea stacojie pe creºtet ºi pe faþã,se despuiase, îºi vârâse un cas-travete în anus ºi se spânzurase(p. 9).

Cartea lui Õe e drama strigãte-lor mute în miezul cataclismului.În ciuda rupturilor ce se produc, abucãþilor de umanitate azvârlite,suferinþa nu rãbufneºte în exteriorcu ferocitate. Chiar ºi atunci cânddrama se plimbã cu turbare în sine,resorturile interioare ale fiinþei odistileazã, o filtreazã de gesturinecontrolate ºi de excese, o plim-bã prin conºtiinþã, pun înaintea eipiedicile voinþei. Se naºte un ecoual dezechilibrului, poate tipic ja-ponez, ponderat, în care durereasã fie aproape mutã, iar gestul decapitulare sã fie un zâmbet amar,

dar un zâmbet ºi nu încruntarea,un pumn descleºtat, o privire se-ninã spãlatã de durere.

Dar strigatele mute au ºi eleecoul lor ºi se „aud” cel mai binepe fundalul urletelor disperãrii, ºiastfel de urlete existã ºi co-existãîn acest roman cu strigãtele mute.Cel care le produce este Takashi,fratele protagonistului. El este celcare produce durerea, ºi Mitsu,cel care o reflectã. ªi durerea pro-dusã nu e nesemnificativã. Sedeschide în rebeliune, incest, trã-

dare, brutalitate, crimã, sinucide-re. Toate lovesc cu furie ca untãvãlug. Drama se mãreºte ca unbulgãre de zãpadã gigantic, alu-necã pe o pantã de urlete ºi sepulverizeazã. Se sparge în strigã-te mute, înghiþite dureros de o fi-inþã poate anormalã, ce urlã ºi ea,dar o disperare strãinã de sine:„Urlând ordine în swahili de subºapca mea de soare, scriind zi ºinoapte la maºinã documente înenglezã, voi fi prea ocupat ca sãmã gândesc la ce se petrece înlã-untrul meu” (p. 377).

nnnnn Cristina Gelep

ec

tu

ri


umbrele cablurilormâzgãlesc uºa chioºculuidin numerele maºinilor ghicescnume banalemai sus ferestreleculoarea peºtilormiºcãrile lor în chiuvetãmirosul uleiului încins.

priveºte ce vreinumai uitã-te cumva

zãpadaocolesc atent petele de sângen-aº vrea sã dau buznaîn intimitatea ta

ridici jaluzelele

picioarele tale curul tãuo salatã de cruditãþistrecuratã-n beþia mea

2:37 – dupã ploaie

de trei staþii trag pe nas teiicu tot cu fabrica de pâinede douã staþii amân ultima þigarãmângâind câinii pe care îi întâlnesc.

uite aºa mai am doar o staþieºi patru zile pânã la salariu

doar

în urma parfumului eitrupul tãunu foarte exactîntr-o cãdere spre trupul meu

þin minte...

24 martie – frig

mã las pe spateaprind þigara mai iau o gurã din berecentrul Sibiului bicicliºti fetebarul meu preferat din Braºovnemþii gãlãgioºi de pe Republiciifotbal pe plajã în Costineºtinoaptea de Crãciun sufrageriaEleneiam bãutîmi cade scrumul pe pieptºi-l scutur în drum spre baie.

îºi dizolvau foameacu pâine

ºi palmele murdareºi roºiilimbile câinilor îmbibate-n salivã.ghiceºte-n palmãlocul fiecãrei monede

apus la 5 grade

lumina slãbitãse târãºte. printre frunzecalcicu bocancii tãi albastriiochii mei verzi înrosiþi de fumne devorã

nnnnn Mihai Dincã

debutdebut

Casa Redpath(Poveste de iarnã)

Bev se pregãteºte de pensionares-a tuns scurtºi-a vopsit pãrul în blond deschis solarºi se priveºte tot mai des în oglindãexersând incredibila eimobilitate facialãar fi fost o excelentã actriþã de teatruaplaudatã desigurpentru expresivitatea grimaselor surprinzãtoare

Bev intrã în cafeneauadin Golden Square Mile undeîn faþã cu un ristretopovesteºte prietenelor saledespre bizara întâmplarede la demolarea Casei Redpath(ºtiþi acea superbã clãdiredin arondismentul Ville-Marie)

fantomele ce o bântuiserãîncã de pe la 1886când Sir Andrew îºi îngropase acolo viseleau ieºit în stradãºi au protestat vehementîmpotriva deciziei primãriei

oripilatã de abuzurile poliþieiBev se gândeºtesã-ºi transforme cãminulîn adãpost pentru fantome

.................................................................

Înconjuratã de singurãtatecu tristeþea mutã a unui zid prãbuºitBev citeºte din Le Devoir cãzona în care locuieºte va deveniun grandios Cartier al stafiilor.

Montréal, 2014

Inipi / RenaºtereNumai pãsãrile se odihnesc oriundepe o ramurã pe un val

captivi în incomodul Airbusal companiei KLMascultãm zgomotul reactoarelor ºiprivim prin îngustele hublouricum soarele se târãºte înurma ciudatei zburãtoare

bãtrânul amerindian ºtie mersul zãrilor

numai pãsãrile se odihnesc oriundepe un nor pe o umbrã

odatã cu decorativele penebãtrânul crede cã s-a despãrþit(temporar mã asigurã)de atitudinile fundamentale ale spirituluipurtãm pene dar nu suntem pãsãrispune cu teama cã a abdicatde la un înþeles mai adânc

numai pãsãrile se odihnesc oriundepe acoperiºul lumii

bãtrânul iubeºte zboruldar n-ar vrea sã se îneceîn nãmolul albastru al ceruluidoar pe pãmânt se va regãsiîn acord cu firea ºi cu sineinipi inipi repetã sfidãtorrenaºterea se hrãneºte doardin solul ferm spre care ne îndreptãm

numai pãsãrile se odihnesc oriundepentru cã singure eleaud chemarea drumurilor.

Salonul 510Dimineaþa m-am aplecat prea multpeste marginile admisemi-am vãzut ranasemãna cu o tranºeeacoperitã de frunze uscate

atunci a intrat Miriam infirmieraa tras cortinaîntre mine ºi omul din Inukjuakcare arãta ca un cow-boyscãpat dintr-un pãgubos rodeosau mai degrabãca un vânãtor de focidupã nãrile fremãtândla mirosul sângelui proaspãt

apoi l-am invidiatcând l-am vãzutîn jacheta despicatã la spatecum îºi târãºte prin salonstativul pentru perfuziiera o fiinþã mergãtoare

numai dacã priveºti câteva ziletavanul înstelat deasupra capului tãuîncepi sã crezi cã filosofiisunt niºte lustragii de ideiºtia ce spune de dincolo de oceanpoetul a.m. ros de demonii materiei.

Montréal, 20 ianuarie 2014

Vinerea Oarbã In memoriam

Claude Jutra (1930 – 1986)

Claude traverseazã Pont Jacques – Cartierarcuiri vuind de ecouriîncleºtãri cruntecum fluviul rostogoleºteasemeni roþii norocului din parcul La Rondesufletele înecaþilorbolnavi de dezgust

Când ºi apa a putrezitgrilajele supraînãlþate securitarîl fac pe Claude sã zâmbeascã ironicel a descoperitcomplicitatea irezistibilã în alianþaînãlþimilor cu adâncurile mereu miºcãtoareînverºunare ºi reconcilieresub semnul supremei destrãmãri

Duce cu sinealãturi de camera de filmatpovara unui scenariu încã obscurtulburat la gândul aglomeraþiei de pe Golden Gateunde mulþimile îl proclamã peHarold Întâiul îmbrãþiºat de tenebreîntr-o Black Friday din martieori plictisit de nesfârºireamartirajelor la Avignonunde lucrãrile se învârtesc în golîncã din Evul Mediu

Desigur în documentar va pãstraimaginea de pe podul Mirabeaucu Paul ºi Gherasimprinºi în discuþiidespre poetica sinucideriiaºteptându-l pe Apollinaire(care nu va veni din cauza gripei)

Sub lumina orbitoare a soareluiînverºunatul cumpãrãtor de iluziiexpertul în cinema directadept al umbrei decupateClaude mai trage sfidãtor o dublãa propriului trupfulger despicând noaptea valurilor.

ele

tris

tic

ă

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

poeme


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

discurs la înmormântarea lui EufrosinPoteca, cãlugãrul-filosof din Valahia

Anul acesta, în decem-brie, se împlinesc 156de ani de la moartea lui

Eufrosin Poteca, teolog, profesorºi filosof din sec. al XIX-lea. El s-a stins din viaþã la 10 decembrie1858, la vârsta de 72 de ani, laGura Motrului, de „boala nãdu-fului” ºi a fost înmormântat substraºina din dreapta a bisericii.

Imediat dupã încetarea dinviaþã a lui Eufrosin Poteca, Sera-fim Iconomu trimite o depeºe laBucureºti înºtiinþând de moarteacãlugãrului-filosof:

„Prea cinstite Pãrinte Arhi-mandrite!

Cu cea mai mare mâhnire cepoate cuprinde inima unui om viua vã vesti întâmplarea cea maineaºteptatã, cea mai rea ºi neno-rocitã ce a isbit aceastã monãsti-re de la Motru: aceasta e înceta-rea din viaþã a bunului nostrupãrinte Arhimandritul EufrosinPoteca Motrean care era bunprieten al Prea Cuvioºiei Voastre!

Ceasul încetãrii din viaþã fuse[i]eri mercurea la 2 ore dupã amia-zã, dupã o boalã foarte grea de 6sãptãmâni.

Vã rog, dar, Prea Cinstite Pã-rinte veniþi prea cuvioºia Voastrãca sã-l petrecem cu toþii pânã lauºa mormântului lui! Îngropareava fi mâine vineri de dimineaþã,Sfinþenia Voastrã aþi putea venichiar azi.

Primeºte dar, Onor Pãrinte res-pectoasele-mi omage ºi daþi vo-[i]e a mã sub însemna.

Al prea Cuv[ioºiei] voastrePlecatSerafim Iconomu”Radu Popescu, secretarul par-

ticular al lui Eufrosin Poteca, afost însãrcinat sã prezinte discur-sul funebru la înmormântarea ar-himandritului:

„FRAÞILOR !Când Dumnezeu vo[i]eºte a ne

arãta câte o razã din maiestatea sacea atotputernicã, când Dumne-zeiasca sa providenþã care se în-tinde pânã la cele mai mici lucruriîngrijaºte de mântuirea noastrã,atunci el însuºi hotãrãºte timpul,pregãteºte duhurile, amurte gân-durile cele deºarte ºi pãtrunde ini-mile prin o singurã lecþie din celemai înfiorãtoare ale sale.

Când el socoteºte întru înaltasa înþelepciune a descri[e] la mi-cile noastre vederi toatã mãrireasa, atunci, de fapt, cu toate bine-facerile sale, în mijlocul unei lu-mini frumoase pãtrunsã de mii deraze cãlduroase cât ºi roditoare,atât de mântuitoare cât ºi armo-nioase, în mijlocul desfãtãrilor ºiplãcerilor acestui rai pãmântesc,zic, ne pune faptã în faptã cumoartea ºi ne face a ne cutremu-ra de înfricoºatele sale învãþãturi.

ªi aceea e vremea în care Du-hul sãu vorbeºte prin gura mare-lui proroc ºi împãratul David; zi-când: „ªi acum împãraþi înþele-geþi; învãþaþi-vã judecãtori ai pã-mântului.”

Atunci e timpul în care tabloulmaiestãþii lui D-zeu [î]ºi aratã

splendoarea sa, ºi în care omultras din toate gândurile deºarte,uimit de maiestatea lui D-zeu ºipãtruns de frica morþii, simte sân-gele rãcind în vinele sale, oc[h]iiîntorcându-se la groaza acestuiºarpe îngrozitor, ce omul [îl] poar-tã în sânul sãu nãscându-se.

Atunci omul adus pe margi-nea prãpãstii de care nu poatescãpa, într-un minut dezbrãcândtoate patimile nu-i mai rãmânedecât singurã credinþa mântui-toare pentru eternitate, ºi prinniºte vorbe tremurânde ce-i sca-pã din gurã printre lacrimile ce-icurg din oc[h]i, pronunþ[ã] aces-te vorbe: „Omul ca iarba; zilelelui ca floarea câmpului”.

Fraþiilor Creºtini, pre carii în-mormântarea bãtrânului Arhi-mandrit ºi igumen Motrean E[u]-frosin Poteca v-a adunat aci, nusocotiþi cã momentul în care neaflãm este acela în care tabloulmaiestãþii lui D-zeu ni se aratã prinniºte trãs[ãturi] aºa de tragice, ºiîn care ne tremurã inima vãzândacest mort pus înainte?

Nu socotim cã acesta e timpulîn care D-zeu ne descopere tai-nele sale cele mai înalte, ne facesã pricepem binefacerile sale prinacest spectacol înfricoºat la carerãmânem uimiþi?

Acum este timpul, când tre-bu[i]e sã cunoaºtem mãrirea luiD-zeu ºi deºertãciunea lumii, prinsingura viaþã [a] unui om; acume timpul, când trebu[i]e ca privi-rile noastre cele mici sã le lãrgimpânã la orizontul cel mai depãrtatºi sã vedem cum Dumnezeiascaprovidenþã sã slujeºte cu noi laîmplinirea tainelor lui D-zeu, nerãmânându-ne din aceastã viaþãtrecãtoare, plinã de griji, de oste-neli, de suspinãri ºi de amãrãciu-ne, decât numai memoria fapte-lor virtuoase ºi momentele ce nise vor socoti pentru eternitate!Eternitate! Acea vorbã sublimãºi sf[ântã] pe care n-o poate ajun-ge mintea omeneascã, ºi de lacare vã întrerup ca sã vedem înviaþa ºi faptele rãposatului caîntr-o oglindã, viaþa noastrã în-treagã.

În descrierea faptelor acestuirãposat bãrbat ºi care dupã meri-tul sãu va ilustra câteva pagin[i]din istoria oamenilor iluºtrii aiÞãrii noastre, vo[i] face sã vedeþinu numai enumerarea unor faptevrednice de povestit, ci încã veþivedea strãlucirea Dumnezeeºteiprovidenþe care a rânduit acestmoment în care omul la [i]eºireadin aceastã lume-ºi dã socotealãde faptele sale înaintea celui atotputernic. ªi dacã puterea cu-vântului nu mã ajutã ºi ecspresii-le nu-m lipsesc la descrierea unuiastfel de tablou, singure[le] fap-tele vor vorbi ºi vor face efectul.

Sã începem, dar, biografia rã-posatului, care singurã va faceelogiul sãu.

Nãscut la anul 1786 din pãrinþimuncitori plugari în satul Nuc-ºoara, plaiul Teleajenului, Distric-tul Prahova, rãposatul a fost dintânãrã vârstã [a]plecat la iubireade învãþãturã. Aceastã sfântãrâvnã l-a îndemnat a-ºi pãrãsi lo-cul, dupã ce a trecut prin multe

încercãri; s-a aºezat cu desãvâr-ºire, dupã ce mai întâi a cãlãtoritmult pe jos prin Moldova ºi pe laMonastirea Neamþul[ui].

În scurt timp atât a sporit custudiul ºi mai ales în limba elinã,încât a fost aºezat profesor lacolegiu, hirotonisându-se ºi pre-ot în Mitropolie.

Aºa de bun progres a fãcutcu ºcolarii încât a simþit cã Ro-mânii au trebuinþã de învãþãturimai întinse. Atunci rãposatul aconvins pe eforii ºcoalelor a nuîntârzia de a-l trimite împreunã cualþi trei tineri la vreo universitatedin Europa, spre a se desãvârºila studiile lor ºi a aduce luminaºtiinþelor ºi în þara româneascã,în limba patri[ei]. Îndatã cu bu-navoinþã a acelor fericiþi Efori, maiales a fericitului Mitropolit Ro-mân Dionisie Lupu, fuserã trimiºi.Studiarã cu atâta râvnã fiecarecâte o specialitate ºi dupã puþiniani venirã în þarã plini de luminaºtiinþelor, ca niºte albine pline demierea binefãcãtoare. Fiecaredintr-înºii fuse aºezat profesorcu mare cinste. Rãposatul avucatedra de filosofie, cea pentruîntâia oarã în limba patri[ei] în þarade care abia auziserã Românii, ºidin care a rãsãrit ceea ce a rãsã-rit... ! ªi cu atât a sporit mai mult,având ºi tradusã de [el] însãºi, înromâneºte logica ºi fizica strãlu-citului bãrbat Ainecius, spre po-vãþuire la lecþiile sale de filoso-fie. Râvna ºi strãdania rãposatu-lui spre luminarea Românilor ºimai ales a clerului cãruia îi facecinste, este doveditã prin lauda-þiile bãrbaþi[ilor] ce a [i]eºit înacea vreme din ºcoalã ºi carii aufãcut ºi a suferit atât pentru ade-vãr ºi dreptate, ca ºi rãposatulînsuºi, precum ºi multele ºi folo-sitoarele cãrþi ce a tradus ºi a ti-pãrit în româneºte ºi din caremulte a dãruit în folosul instruc-þi[ei] publice.

Însã o micã recompensã deigumen ce i s-a oferit de genera-lul d-atunci [îi] fusese motivul[de] a se deplasa din Bucureºti,unde fãcea mult, ºi adus la aceas-tã Monastire de la Gura Motru-lui.

În aceastã Monastire petrecede 26 de ani. Aceastã diastimã devreme a fost o norocire pentruaceastã Sf. Casã, fiind împodo-bit[ã] cu direcþia unui astfel debãrbat. Toþi ºtiþi, sunt sigur, în cestare proastã sã aflã aceastãMonastire mai nainte. Rãposatulprin strãdania ºi mai mult cuc[h]eltuiala sa a fãcut ºi a înnoitmai toate lucrurile, atât din nãun-tru Monastirii precum ºi cele dinafarã, cu acel pod mare peste apaMotrului fãcut cu c[h]eltuiala sa.

Rãposatul întru fericire, fiindaici [nu s-a] îngrijit numai de aface astfel de lucruri, ci n-a înce-tat de a mai tâlrnãºi ºi a tipãri cãrþifolositoare ºi încã a învãþa ºi pecâte un bãiat ce a fost pe lângãcuvioºia sa, dintre carii sunt ºieu unul. [De] asemenea, a ajutatºi a þinut cu a sa c[h]eltuialã câtetrei ºcolari la Colegiul din Bucu-reºti, precum ºi alte multe faptefrumoase, ce aº dori sã le aibemai mulþi Români!

Dar acest mare bãrbat fiindobosit de multe ostenele ºi su-pãrãri, mai ales pentru furtiºagulce i s-a întâmplat mai nainte, deniºte bani ce-i dãruise în folosulinstrucþiei publice, i s-a înteþit aºade tare boala nãdufului (astmul)încât acum la 10 corentei, la douãdupã amiazã, când era în etate de72 de ani, îºi dete sufletul în mâi-nile lui D-zeu, ne încetinândc[h]iar în cele din urmã momentede a povãþuii pre toþi a nu luanumele Domnului în deºert ºi alucra pentru patrie, pentru drep-tate, adevãr, pentru buna credin-þã ºi înaintarea învãþãturii...! ªipentru a confirma sfânta sa voinþãde binele ce voieºte patriei ºi deviitorul cel fericit la care apuru-rea dorea sã o vazã ajunsã, faceceva mare ºi generos, toatã ave-rea sa în bani ºi în cãrþi o lasã laªcoala Naþionalã [din Bucureºti],în folosul instrucþiei publice, casã se þie cu a sa c[h]eltuialã câte8 ºcolari pe fiecare an, ºi mai alesfii de preoþi pentru care dorea sãvazã cleru ajuns la adevãrata samisie.

La povestirea unor astfel de[fapte] aºa de frumoase, vom adã-uga o micã privire la caracterul, laaplicãrile ºi la cele mai din-nãun-tru gânduri[lor] ale acestui bãr-bat, vom vedea un ce grandios.

O staturã de mijloc, un corpbine proporþionat, frumos, viu ºiecspresivu însufla impresia unuicaracteru onestu. Aºezarea ºi li-niºtea obrazului sãu decorat atâtde bine, arãta dragostea cea su-fleteascã, apropierea, ºi un bãr-bat gânditor.

Ochii sãi vii arãta un bãrbatplin de entuziasm sfânt, de uncuraj fãrã temere, ºi pre un om cenu cautã interesul sãu particula-riu cu pericolul celui general,conversaþia sa era simplã, neîn-treruptã, vie ºi fecondã. Duhulce-l stãpânea era acela al iubireide patrie ºi de învãþãturã. Apu-rurea [z]icea cã ar dori sã mai trã-iascã mãcar pânã a vedea þara fe-ricitã ºi ºcolile bine organizate.

Noi nu vom [în]cerca a intra încele adânci cugetãri ale acestuibãrbat. Cugetãrile sale erau aºade flecsibile spre a vâna adver-sarul, încât ca cãlugãr era bunurmãtor al lui Krist fãrã a fi dat laecscesul superstiþiei sau la al ec-zotãrii. Ca bun cetãþean era apu-rurea pe calea unde dorea a ve-dea pe toþi aduºi; o egalitate fãrãanar[h]ie ºi o dajdie generalã. Caom al lumii era unul din aceia ca-rii nu se pironeºte la o sectã saula alta fãrã a avea criteriul adevã-rului.

Acum, cine dintre noi va aveainima aºa de tare sã nu se miºce;pent aºa de rece sã nu sloboazãsuspin; ochi atât de seci sã nu-icurgã o lacrimã, ºi o minte atât detâmpã de a nu cunoaºte grandio-sul tablou ce ni se descrie astãzi?Cui nu i se va pãtrunde inima,vãzând înainte corpul erouluifaptelor atât de virtuase întins pepatul mortal, palid, rece ºi gata adispare în acea groapã întune-coasã?

Dar cine e sã nu vazã aci ºi sãcunoascã degetul lui Dumnezeu,

Dumnezeiasca sa providenþã caretoate le rându[i]eºte spre gloriasa ºi mântuirea noastrã! la caremoartea nu e decât pragul pestecare îºi întinde Dumnezeu mânaa nu trece în sânul sãu veºnic, nerãmânându-ne aici decât o mânãde pulbere ºi memoria faptelor cene vor face vrednici de viaþa eter-nã!

Învãþaþi-vã dar, fraþi creºtini acunoaºte tainele lui Dumnezeu,a nu da nimic la oarba întâmplareºi la nebuna înþelepciune a lumiiaceºtia.

Cunoaºteþi pricina aceºtii reli-gioase ºi jalnice ceremonii ce ne-a adunat astãzi în acest loc sfânt,ca sã cunoaºtem maiestatea luiDumnezeu; ca sã simþim p[i]erde-rea bãtrânului Arhimandrit E[u]-frosin Poteca ºi sã luãm de modelpurtarea sa cea ecsemplarã.

Veniþi dar, a uni glasul vostrucu al meu spre a putea ajunge laauzul cel mai depãrtat, ca sã sesimtã durerea ce a suferit inimanoastrã la rãpirea acelui bunapostol al lui Kristos. Sã se simtãclãtinarea ce a suferit clerul cupierderea acestui propovãduitoral sãu, ºi patria cãreia i se rãpeºteun bun cetãþean. O Românie!Românie! cum þi se rãpesc fii tãitocmai când ajung a te sprijini maibine! O de s-ar mai naºte mai mulþiE[u]frosini în sânul tãu, carii sãmai ajute pe sãrmani ºi sã contri-buie pentru înaintarea ºtiinþelor!!

Veniþi dar, ºi D-voastrã mun-citorilor plugari, carii p[i]erdeþi unbun sprijin în rãposatul, sã nefacem cea din urmã datorie, de aîmbrãþiºa corpul rãposatului ºisã-l petrecem pânã la mormânt,rugându-vã lui D-zeu, de a primisufletul sãu în sânul lui Avram ºia vã mai trimite astfel de bãrbaþi!

Cât pentru mine, bunul meupãrinte, n-am putea sã mai arãtrecunoºtinþa cãtre fãcãtorul meude bine altfel, decât memoria nu-melui tãu va fi apururea sãpatã înfondul inimii mele ºi nu voi înce-ta a fi urmãtorul faptelor tale!

Primeºte, mare Dumnezeule,sufletul acestui pãmântean ce aumblat în cãile tale ºi-i fã lui Veº-nica pomenire!

10 Decembrie 1858.În Monastirea Motru din

Dolj.”Pe piatra funerarã de marmurã

de la mormântul lui Eufrosin Po-teca este imprimat un epitaf scrisde Ion Heliade Rãdulescu: „Aicicu trupul zace/ E[u]frosin cuvio-sul./ Cu sufletul e-n ceruri,/ Cumintea-n cele scrise./ Cu numeleîn ºcoale,/ În inima Junimei./ Tebucurã E[u]frosin/ Potecile bi-ruinþei/ Înguste ºi spinoase/ªtiuºi a le strãbate,/ A-i onoratviaþa de preot, de profesor/ D-a-postol al lui Hristos!”

Eufrosin Poteca, primul profe-sor de filosofie în „limba naþiona-lã”, a îmbogãþit patrimoniul gân-dirii filosofice româneºti cu nume-roase traduceri din domeniile teo-logiei, filosofiei, literaturii ºi isto-riei universale, care au fost cititecu mult interes nu numai de eleviidin ªcolile Domneºti din Iaºi ºiBucureºti, ci ºi de boierii româniiubitori de învãþãturã.


„Singura mea avuþie suntteoremele poetice. ªi eu le-o

dau celor bogaþi”.Basarab Nicolescu

Un cuvânt care trezeºtecuriozitatea, dar carenaºte în acelaºi timp

numeroase confuzii cu inter- ºimultidisciplinaritatea este cel detransdisciplinaritate. Apãrut laînceputul anilor ’70 în opereleunor cercetãtori diferiþi precumJean Piaget (psiholog elveþian),Edgar Morin (sociolog francez),Erich Jantsch (astrofizician elve-þian), cuvântul transdisciplinari-tate exprimã nevoia depãºirii fron-tierelor dintre discipline. Pentrua evita astfel de confuzii este ne-voie de o atenþie riguroasã la fi-nalitatea fiecãreia dintre acestea.Interdisciplinaritatea (transfer demetode dintr-o disciplinã în alta)ºi multidisciplinaritatea (studiulunei anumite probleme în maimulte discipline simultan) au cafinalitate studiul obiectului dis-ciplinar. Transdisciplinaritateanu este nici un transfer de meto-de dintr-o disciplinã în alta, nicistudierea simultanã a unui obiectdin mai multe discipline, ci un dia-log între aceste discipline, deve-nit posibil prin integrarea ºi de-pãºirea lor, finalitatea transdisci-plinaritãþii fiind unitatea cu-noaºterii. Pentru a exista dialogîntre discipline cu obiect de stu-diu diferit ºi între oameni cu gra-de diferite de înþelegere a lumiiprezente este necesarã existenþaunei corespondenþe între lumeaexterioarã ºi lumea interioarã, alt-fel spus între obiect ºi subiect.Integrarea în cunoaºtere, fie denaturã ºtiinþificã, fie de naturãempiricã, ºi a obiectului ºi a sub-iectului dã naºtere unei noi inte-

nea graficã aediþiei prezente îi aparþine luiMircia Dumitrescu. Trebuie spe-cificat faptul cã teoremele poeti-ce nu sunt aforisme, aºa cum seafirmã adesea ori de câte ori sefac referiri la acestea. Theoremaînseamnã spectacol. Acest spec-tacol este însãºi interacþiuneadintre om ºi naturã. Viziunea dinteoremele poetice este bazatã peo nouã filosofie a naturii, mer-gând pe filiera lui Jakob Böhme,figurã tutelarã în parcursul spiri-tual al academicianului BasarabNicolescu, o nouã renaºtere, carenu poate exista fãrã o schimbarea mentalitãþilor ºi o nouã inteli-genþã bazatã pe isomorfismul din-tre teorie ºi experienþã.

Poetica teoremelor este unacuanticã. Ceea ce este comun ºipoeticului ºi cuanticu-lui este imaginarul.Imaginarul cuanticeste un imaginar fãrãimagini care depãºeº-te tot ceea ce conceporganele noastre desimþ. Cuvintele suntcuante. În ele sunt cu-prinse spus ºi nespus,sunet ºi tãcere, actualºi potenþial, eterogenºi omogen, raþional ºiiraþional: „Un cuvântnu este fãcut pentru afi rostit, ci pentru a fi

gândit, simþit ºi privit.Altfel, un cuvânt ros-tit este un cuvântblestemat” (teore-ma 32, p. 103).

Toate acesteapot fi cuprinseîn trei cuvinte:ºtiinþã, sens,e v o l u þ i e .

ªtiinþa estecunoaºtere ºi

descoperire, darea nu poate fi se-

paratã de tradiþie,cele douã fiind lega-

te printr-o relaþie biu-nivocã ºi contradicto-

rie: (…) „ºtiinþa moder-nã ºi tradiþia sunt izomor-

fe: studiul universului ºi studiulomului se susþin unul pe altul”(teorema 56, p. 61).

Sensul este intim legat de ter-þul tainic inclus ºi de domeniulsacrului. Manifestarea lor în pla-nul logic al realitãþii se datoreazãexistenþei contradicþiei vizibil-in-vizibil, absenþã-prezenþã, sub-iect-obiect, interior-exterior, via-þã-moarte: „Sunt de acord cu Ra-ymond Ledrut: nu se poate vorbidespre sens fãrã întâlnirea uneiprezenþe cu o absenþã. Sensul egenerat de relaþia contradictorieprezenþã-absenþã. Sensul nupoate exista fãrã experienþa inte-rioarã. Experienþa interioarã reve-leazã prezenþa absenþei” (teore-ma 2, p. 67).

Terþul tainic inclus, conceptulcheie al transdisciplinaritãþii ºi

totodatã cel mai derutant presu-pune depãºirea gândirii binare,deci gândirea bazatã pe exclude-re ºi deschiderea spre o cu-noaºtere care acceptã dialogul,interacþiunea dintre subiect ºiobiect. Terþul tainic inclus nueste compatibil cu violenþa ºiprostia, acestea fiind cauzate deconfuzia nivelurilor de realitate(niveluri energetice). Trecerea dela un nivel de realitate la un altnivel se face printr-o rupturã delege, ceea ce implicã o disconti-nuitate, adicã o miºcare perpetuãîntre evoluþie ºi involuþie. Acþiu-nea unui nivel de realitate asu-pra altui nivel de realitate naºtemiracolul, cel care asigurã dimen-siunea poeticã a existenþei ºievoluþia conºtiinþei. Tot ceea ceeste legat de evoluþia conºtiinþeieste sacru. O miºcare ascenden-tã, energeticã ºi voluntarã. Con-ºtiinþa este manifestarea unuimiracol: „În afarã marile accelera-toare de particule, înãuntru ma-rele accelerator de conºtiinþã.Exteriorul ºi interiorul sunt douãfeþe ale aceleiaºi realitãþi. Pentruo viziune globalã asupra realitã-þii trebuie sã integrãm ºi exterio-rul ºi interiorul”.

Transdisciplinaritatea esteechilibrul între cunoaºtere ºi fi-inþã, teorie ºi experienþã, a ºti ºi afi,iar scopul ei este o interacþiu-ne ternarã a cunoaºterii: „Decli-nul ºi dispariþia civilizaþiilor suntlegate de dezechilibrul dintre a ºtiºi a fi” (teorema 110, p. 44).

Teoremele poetice implicã olecturã senzorialã. Fiecare teore-mã este o stare care trebuie trãitãpentru a fi înþeleasã. Starea crea-tã acþioneazã asupra subiectului,lãsând inforaþia sã-l traverseze,ºi astfel se naºte înþelegerea: „Te-oremele poetice nu se vor înþele-se, ci lãsate sã acþioneze. Dacãnu cumva a le lãsa sã acþionezeeste o formã a înþelegerii lor” (te-orema 41, p. 105).

Basarab Nicolescu, Théor-èmes poétiques. Teoreme poeti-ce, Editura Curtea Veche Publis-hing, Bucureºti, 2013, 267 p.

Volumul aniversar, Ba-sarb Nicolescu: subsemnul septenarului,

coordonat de Luiza Mitu ºi Petri-ºor Militaru, foºti doctoranzi aiprofesorului Basarab Nicolescu,apãrut la Editura Aius, 2012 neoferã o viziune de ansamblu asu-pra academicianului Basarab Ni-colescu. Scris cu vizibilã emoþie,volumul reuneºte gândurile prie-tenilor, oamenilor dragi ai savan-tului, foºtilor doctoranzi ºi per-sonalitãþilor care au avut ºansasã-l cunoascã.

Cartea de faþã se axeazã atât peconstruirea unei imagini a omuluide ºtiinþã Basarab Nicolescu, câtºi a omului în general, aºa cum evãzut el de prieteni, de apropiaþi,dar cel mai important lucru estecã o cãldurã a spiritului ºi a fiinþeirãzbate firesc ºi spre cei care l-aucunoscut ºi ascultat fie doar ºi cuprilejul câtorva întâlniri. Pasionatsã descopere sensul vieþii saledupã cum însuºi declarã, mereu

Basarab Nicolescu: portret la ceas aniversar

cu spiritul tânãr ºi cãutând neîn-cetat adevãrul, Basarab Nicoles-cu luptã pentru o lume mai bunã,o lume a transdisciplinaritaþii ba-zate pe unitatea cunoaºterii ºi de-plinãtatea spiritului.

Chiar ºi atunci când realitatea-i este potrivnicã ºi întâmpinã difi-cultãþi, exilul fiind o astfel de pe-rioadã problematicã, omul de cul-

turã, printr-o fineþe a spiritului ºi acugetului, întoarce realitatea cujosul în sus, demonstrând cã sin-gura posibilitate nu e cãderea, re-nunþarea, ci chiar ascensiunea:„Exilatul de atunci, adicã exilatulfãrã întoarcere care eram eu, nuexilatul de acum, era, într-adevãr,un arbore fãrã rãdãcinã obligat sãdea roade. ªi cum putea sã dearoade un arbore fãrã rãdãcinã?Singura posibilitate era sã se rãs-toarne, sã-ºi împingã rãdacinilespre cer, ceea ce, cu toatã modes-tia, am încercat sã fac ºi eu.”

Atunci când se vorbeºte deBasarab Nicolescu, se impune oviziune asupra dialogicului, a im-plicãrii ºi empatizãrii cu celãlalt, aunui eu care comunicã altui eu,posibil diferit de el, dar spre careconstruieºte punþi. Astfel, comu-nicarea pleacã de la tine cãtreceilalþi, dar ºi de la ceilalþi cãtretine, iar aceastã miºcare transdis-ciplinarã impusã de savant reve-lã setea de transgresiune a unei

fiinþe plasatã pe o treaptã superi-oarã „dimensiunea superioarã afiinþei însetate de transgresiune”,ºi co-participare: „Deschis par-cã mai mult ca oricând – nu cavirtualitate, ci ca realitate efecti-vã – cãtre dialogism, scriitorul dãîn special în eseurile sale auto-biografice impresia tulburãtoarede co-participare la un adevãratspectacol al inteligenþelor în miº-care, stimulate de interferenþele,de similitudinile fragrante de con-cepþie, în fine, de mãrturisirile gra-ve, tensionate arzând la flacãraiubirii ºi responsabilitaþii faþã deaproapele martor – una dintre te-mele majore ale întregii sale ope-re. Din conºtiinþa acestei simila-ritãþi a conºtiinþei, a ideilor, amodului de a fiinþa în univers,reiese însãºi ideea de oglindire,de reflectare specularã a identi-taþii în alteritate (principiul tema-tic unitar al cãrþilor celor mai re-cente, aºa cum reiese ºi din titlulopului În oglinda destinului.)”,

nnnnn LUIZA MITU

ligenþe care permitestabilirea echilibru-lui între mental,sentimente ºicorp.

Conformdezvol tãr i isale ulterioare– începând cuanul 1994 areloc primul Con-gres Mondial alTransdisciplinari-tãþii, în Portugalia,unde se adoptãCarta Transdiscipli-naritãþii redactatã de Limade Freitas, Edgar Morin ºiBasarab Nicolescu – ºi termino-logiei desãvârºite de acesta dinurmã în 1996 printr-un manifest,transdisciplinaritatea este o me-todologie, un logos al metodelorde cercetare care integreazã în ba-zele sale epistemologice (fizicacuanticã, logica terþului inclus te-oretizatã de ªtefan Lupaºcu ºicomplexitatea) studiul interacþiu-nii dintre obiect (lumea exterioa-rã) ºi subiect (lumea interioarã).Transdisciplinaritatea îºi asumãrolul de a crea condiþiile unui dia-log posibil între domeniile ºtiin-þei, domeniile spiritului ºi omul în-suºi. În dialogul pe care BasarabNicolescu l-a avut cu Adrian Cio-roianu la Ateneul Român în 15aprilie 2013, în cadrul conferinþei„Transdisciplinaritatea: unitateacunoaºterii, condiþie a demnitãþiiumane”, academicianul afirmã:„Preocuparea mea a fost aceasta:de creare a unei metodologii alter-native metodologiei ºtiinþifice,care sã îmbine ontologia cu epis-temologia ºi cu logica”. Trans-disciplinaritatea este o atitudine aomului de a fi în lume, de a cu-noaºte ºi de a înþelege naturacomplexã a realitãþii.

Una dintre cãrþile care mi-auservit drept ghid spiritual ºi careconþine în ea întreaga învãþãturãtransdisciplinarã este Teoremepoetice, apãrutã în ediþie bilin-gvã, francezã-românã, în tradu-cerea lui L.M. Arcade, la EdituraCurtea Veche în anul 2013. Viziu-

bogãþia teoremelor poetice

dupã cum afirmã Emanuela Ilieîntr-un studiu din interiorul cãrþiidedicat lui Basarab Nicolescu.

Ca o concluzie, urmãrind înche-ierea pe care Petriºor Militaru oface studiului ªtiinþa, sensul ºievoluþia, Eseu asupra lui JackobBöhme: „studiul lui Basarab Ni-colescu reprezintã o modalitateexemplarã de aplicare a metodo-logiei transdisciplinare în care fi-losofia (tradiþionalã) ºi ºtiinþa (mo-dernã) pot dialoga, pot conlucraºi pot deveni complementare încercetarea omului ºi a naturii, arelaþiei care se stabileºte între ei ºicare determinã atât limitele cu-noaºterii, cât ºi sensul pe care îldãm ºtiinþei, care pe lângã carac-terul ei industrial, poate avea unrol benefic în conturarea unui nounivel epistemologic”, putem spu-ne cã scopul lucrãrilor lui BasarabNicolescu este dialogul mereudeschis, dintre vechi ºi nou, totulconlucrând ºi iradiind spre un altnivel al cunoaºterii.

Bas

arab

Nic

ole

scu

vu

par

Lu

iza

Pal

anci

uc

(201

2)nnnnn CRISTINA GELEP


Luna martie a însemnatpentru artistul plasticEmil Paºcalãu finalizarea

unui proiect ambiþios: expoziþiade picturã „Cãlãtori spre ni-cãieri...”, deschisã în galeriileMuzeului Naþional Brukenthal.Vernisajul manifestãrii a avut locpe 6 martie, în prezenþa publicu-lui care a beneficiat de analizapertinentã a muzeografului dr.Iulia Mesea.

Viorel Pîrligras: Ce aducenou aceastã expoziþie în evolu-þia operei lui Emil Paºcalãu?

Emil Paºcalãu: Am încercat sãsurprind pe pânzele expuse cevadin fiorul momentelor de singu-rãtate din drumul personal al vie-þii mele. Iar aceastã intenþie n-aºfi putut-o materializa decât artis-tic. S-a spus despre mine cã în-cerc o revalorificare, o redesco-perire a virtuþilor artei realiste,într-o abordare ce include ele-mente care provin din mai multetipuri de neorealism, de la o ma-nierã înruditã cu naturalismul, cuhiperrealismul, cu realismululoniric ºi suprearealismul. Perso-nal, trãiesc sentimentul cã artiºtiisecolului XX - XXI au mers preadeparte pe tãrâmul înstrãinãrii devvechea ordine”. Arta eternã,compusã din obiecte care puteausã treacã din generaþie în gene-raþie, precum niºte moaºte, a su-

puterea artei: „cãlãtori spre nicãieri...”

nat ca o pretenþie prea mare ºidin aceastã obiecþie a apãrut artape care o consumãm azi. Îndrãz-nesc sã afirm cã mulþi care îºimaterializeazã ideile au pretenþiasã se considere artiºti. În artaconceptualã poþi merge ºi maideparte, pânã la punctul dispari-þiei artei. Ceea ce iconoclaºtii,puritanii ºi masele inculte nu auputut realiza niciodatã (ºi proba-bil cã nici nu au vrut sã facã acestlucru) devine un proiect al artiº-

tilor înºiºi - anihilarea completã aartei. Cred cã existã un soi de ar-tiºti care îºi doresc sã salveze ar-tele descoperindu-le adevãratavaloare, recâºtigându-le influen-þa în cultura noastrã, care, indife-rent dacã înþelege sau nu lucrulacesta, este flãmândã dupã ceeace poate da arta.

Eu „spun” aceasta în expoziþiade faþã ºi nu ºtiu cât este noutate...

V.P.: Ce consideri cã ar tre-bui sã primeze la un artist, ca

importanþã: latura esteticã saucea de concepþie?

E.P.: Conceptul trebuie sãmeargã împreunã cu esteticul, iaracest demers este o reuºitã cândartistul devine un terapeut prinopera sa. Toþi oamenii au proble-me, însã unii nu reuºesc sã gã-seascã singuri calea spre elibe-rare. Artele în general trebuie sãaibã ºi un rol terapeutic, nu doarestetic sau conceptual. Omul,suferind, a descoperit cã elibera-rea de tensiunea emoþiilor dis-funcþionale se poate realiza prinartã: ascultând o piesã muzicalã,admirând o picturã, vizionând unfilm etc; corpul sãu putând astfelsã revinã din încovoierea sa laverticalitate, iar aceasta se reali-zeazã în primul rând mental.

Trãind în lumea aceasta hedo-nistã, fiinþa umanã îºi trãieºte exis-tenþa luptând cu încãpãþânare îna-ºi duce dorinþa de perenitate întãrâmul eterninãþii. Refuzul JertfeiChristice o face victimã sigurãîntr-un labirint imaginar.

V.P.: Eºti adeptul tezei artis-tului-angajat, cel care are rolulde a determina o atitudine (so-cialã/ religioasã/ moralã) con-sumatorului de artã, sau a ar-tistului reflexiv, cel care deter-minã privitorul sã-ºi punã între-bãri?

E.P.: Al amândurora, cu con-diþia ca în arta sa artistul sã des-

Dupã cum bine se ºtie,Filarmonica „Oltenia”organizeazã de ani de

zile, în paralel, o stagiune de con-certe simfonice (vocal-simfonice)ºi o stagiune de muzicã de came-rã. Dacã prima stagiune vizeazãmanifestãrile orchestrei simfoni-ce ºi coralei academice, cea de adoua, consacratã unui gen muzi-cal mai puþin accesibil publiculuilarg, este, în esenþã, mult mai pre-tenþioasã din punct de vederestrict muzical ºi mai greu de „su-portat” de cãtre melomanul pu-þin avizat. De ce? În primul rând,pentru cã interpretul-solist esteînclinat adeseori spre abordãriconcertante, în compania ansam-blului simfonic, prin simplul faptcã ele îi conferã anvergurã, maiaccentuatã „vizibilitate” ºi noto-rietate. Pe când, în al doilea rând,în cadrul evoluþiilor camerale suc-cesul este „drastic” limitat (pe ne-drept!) datoritã numãruluirestrâns de interpreþi (cel mai ade-sea, între 1-5), care chiar genialifiind nu pot construi eºafodajesonore specifice demersului sim-fonic, atât de îndrãgit de publi-cul „obiºnuit” al concertelor sãp-tãmânale. Din acest motiv, muzi-ca de camerã „se luptã” pentru acâºtiga teren sã confere o nece-sarã diversitate în cadrul mani-festãrilor fiecãrei instituþii publi-ce de concerte. La Craiova, muzi-ca de camerã ºi interpreþii ei (in-vitaþi sau din rândul artiºtilor in-trumentiºti ai Filarmonicii) acope-rã spaþii impresionante ºi ca ur-mare se bucurã din ce în ce maimult de aprecierea publicului.Este un „punct” câºtigat ºi meri-tã a fi „întreþinut”!

În acest context, vom zãboviîn cronica de astãzi la câteva ma-nifestãri camerale din ultima vre-me ale Filarmonicii „Oltenia”. Re-

muzica de camerã ºi interpreþii eiîntâlnirea cu tânãra pianistã Ade-la Liculescu ne-a produs o realãplãcere, artista tãlmãcind de-adreptul spectaculos pagini muzi-cale de evidentã diversitate sti-listicã; de la Beethoven (Sonataop.2, nr.1, în Fa minor) ºi Schu-bert (Sonata în La minor, op.posth. 143), la Liszt (Venezia eNapoli) ºi Ravel (Gaspard de lanuit). Am admirat, în cadrul ver-siunilor sale interpretative, pe deo parte vigoarea ritmicã ºi echili-brata dispunere a tempourilor, iarpe de alta evidenþierea unui spec-tru larg de intensitãþi; într-un cu-vânt, am asistat la o veritabilãdemonstraþie de nivel artistic ºiun discurs muzical de nobilã fran-cheþe intelectualã.

Cu o carte de vizitã impresio-nantã, pianista Dana Borºan, afla-tã în deplinã maturitate artisticã,ne-a oferit, recent, un regal muzi-cal, o searã magnificã, atacând cuaplombu-i binecunoscut un re-pertoriu de zile mari: VariaþiunileEroica de Beethoven, Studiilesimfonice de Schumann, Sonatanr. 3 în Fa minor, op. 5, de Brahms.Dacã în Variaþiunile beethovenie-ne interpreta a „cochetat” cu tu-multul sonor potenþat, pus „înpaginã” cu „dibãcia” giuvaeru-lui, în „Simfonicele” schumannie-ne a „declanºat” veritabile cas-cade sonore, de dimensiuni „or-chestrale”. Este vorba aici de omuzicã eroicã, de „erupþii” victo-rioase, de fanfarã, pentru ca înmonumentala Sonatã în Fa minorde Brahms (cea mai strãlucitoaredintre cele trei ale autoruluiRecviemului german), Dana Bor-ºan sã înalþe adevãrate catedra-le, accentuând spiritul epic alsentimentelor tumultoase.

Cvartetul „Consonanþe” al Fi-larmonicii din Bacãu, la a douaevoluþie pe podiumul de concert

al Filarmonicii „Oltenia”, a pre-zentat publicului craiovean aldoilea program din ciclul „Inte-grala cvartetelor de coarde deBeethoven”, constând din cvar-tetele op. 18 nr. 1 - 2 ºi op. 135.Cei patru instrumentiºti - MihaiEpuran (vioara I), Alexandru Ti-milie (vioara a II-a), Iulian Bolog(violã), Alexandra Elefterescu(violoncel) - animaþi de cele maibune intenþii în ceea ce priveºtenivelul abordãrii interpretative,au cãutat (ºi într-o oarecare mã-surã au reuºit) acel numitor co-mun de sonoritate ºi de echilibruca acurateþe intonaþionalã ºiomogenitate. Apreciem în moddeosebit faptul cã niºte instru-mentiºti „de orchestrã” îºi gãsesctimp pentru a face muzicã de ca-merã din plãcere. Ca atare, per-formanþele lor nu pot fi compara-te (cum „din comoditate” o facemadeseori) cu cele ale unor forma-þii similare specializate (Voces, Adlibitum, Cvartetul transilvan). Dinacest motiv, demersul lor poate fisocotit ca fiind o raritate în pei-sajul orchestrelor noastre simfo-nice, iar „integrala” propusã, unevident act de culturã!

Ziua Culturii Naþionale (15 ia-nuarie) a fost marcatã de Filar-monica „Oltenia” printr-un con-cert-recital susþinut de artiºti in-strumentiºti, artiºti vocali ºi co-rala academicã dirijatã de Manu-ela Enache, într-un cuvânt, emi-nante de forþe artistice ale insti-tuþiei. Au evoluat (în ordinea in-trãrii în scenã): flautista VictoriaStan, harpista Rozalia Pataki, vio-lonistul Geo Fabian, tenorul Cris-tian Radina, soprana Olga ªain,flautistul Ciprian Ion, cvartetul„Carmina” format din PompiliaPopescu (vioara I), Floarea Bãlã-ºoiu (vioara a II-a), NicoletaGheorghiceanu (violã), Rucsan-

dra Haliþchi (violoncel). Progra-mul a cuprins lucrãri de G. Enes-cu, M. Negrea, D. Capoianu, C.Porumbescu, Gherase Dandrino,P. Elinescu, C. Dumitrescu, DoruPopovici. Compozitorii craioveniau fost reprezentaþi prin lucrãricorale semnate de Mihail Bârcã,Dan Ionescu, Nicolae Julea, FilipLazãr, Alexandru Racu, GheorgheStãnescu, Constantin Ungurea-nu. Acompaniamentul pianistic afost asigurat de Corina Stãnes-cu.

Nu vom încheia rândurile defaþã fãrã a ne referi la cea mai au-tenticã, poate, searã de muzicã decamerã din istoria recentã a Filar-monicii craiovene: protagoniºti,violonistul Liviu Prunaru ºi pia-nista Lorena Þecu, un tandemartistic de înalt nivel profesional.

copere Adevãrul ºi sã îl spunãcu convingere. Pilat a zis: „Ceeste adevãrul?”... Adevãrul nupoate fi decât unul singur, iar ace-la este „adevãrul revelat” - cumspunea Petre Þuþea. Întâlnirea cuEl ne marcheazã, ne schimbã di-recþia. În lupta dintre bine ºi rãune vom poziþiona de partea une-ia dintre baricade - de aici ºi vi-ziunea asupra lumii ºi a ceea cefacem. Drumul este obligatoriu peuna dintre aceste direcþii, poziþiaºi destinaþia ne definesc.

V.P.: Care e relaþia operei ar-tistului Emil Paºcalãu cu omulEmil Paºcalãu? Cât este expe-rienþã de viaþã ºi cât este imagi-naþie? Ludicul are ºi el vreunrol în opera lui Emil Paºcalãu?

E.P.: Mi-aº dori sã fie o relaþieoarecum de suprapunere, dacãmã pot exprima aºa, de contopirepentru a deveni cât mai curajosîn lupta de recuperare a sufletu-lui meu ºi a privitorului din pã-mântul pârjolit al teoriei esteticiicontemporane, aprofundând cer-cetarea fundamentelor biblice –avertismentele ºi exemplele carecertificã scopul lui Dumnezeupentru artã. În ce priveºte ludicul...mã îndoiesc cã are vreun rol...

A consemnatViorel Pîrligras

rte

Douã opusuri de anvergurã ro-manticã - Brahms: Sonata nr. 1 înSol major, op. 78; Schumann: So-nata nr. 2 în Re minor, op. 121 - ºi-au gãsit în duo-ul menþionat in-terpreþi de „top”. Nu ºtiam ce sãadmirãm mai mult: tonul splendidal viorii sau tuºeul „catifelat” alclaviaturii, frazarea impecabilãsau bravura tehnicã, inteligenþadiscursului sau emoþia ºi purita-tea expresiei artistice. Evoluþiafascinantã a celor doi interpreþiromâni care-ºi desfãºoarã carie-ra în strãinãtate, Liviu Prunaru ºiLorena Þecu, a fost îndelungaplaudatã de publicul craiovean,de o manierã ce se poate consti-tui într-o promisiune în ceea cepriveºte apropierea tot mai apli-catã a publicului nostru melomande muzica de camerã!

Rozalia Pataki

nnnnn GHEORGHE FABIAN


nnnnn FLORIN COLONAª

Ceea ce a fost caracte-ristic toamnei lui 2013în privinþa vieþii expo-

ziþionale ºi a muzeelor pariziene,se poate sintetiza prin douã di-recþii tematice: arta fotograficã ºitema visului. Aºa cum se întâm-plã de fiecare datã în acest se-zon, a avut loc marele târg de fo-tografie Paris-Photo, gãzduit deimpresionantul edificiu de laGrand-Palais, unde nenumãratefirme, de pe toate continentele,au propus o multitudine de crea-þii ale marilor fotografi. Printre eise numãrã Gilberte Brassaï sauConstantin Brâncuºi. Tot înaceastã generoasã clãdire aveauloc ºi alte manifestãri de mareprestigiu, din care numim doardouã, cea de pe latura Eisenho-wer, unde, dupã o coadã de circao orã ºi jumãtate, puteai accedeîn marea expoziþie dedicatã luiGeorges Braque, iar înaintea ce-lor douã faþade, o altã grandioa-sã retrospectivã dedicatã lui Fe-lix Valloton. Peste drum, la Peti-te-Palais, în afara colecþiilor per-manente (tablouri, icoane, sticlede ceramicã) o expoziþie retro-spectivã a flamandului Jacob Jor-daens, pictor care alãturi de Pe-ter Paul Rubens, a dominat artaoraºului diamantelor, Anvers.

Axa centralã, fotografia, a po-larizat atenþia marilor case de lici-taþii care s-au întrecut în a orga-niza licitaþii pe aceastã temã, undenu de puþine ori se regãseaunume de pe plaiurile româneºti:C. Brâncuºi, G. Brassaï, AurelBauh sau Theodor Brauner.

La aceastã mare paradã a arteifotografice s-a aliniat ºi primãriaParisului care a organizat, în sãli-le de la parterul sediului sãu dinL’Hotel de Ville, o elaboratã ma-nifestare expoziþionalã, dedicatãlui Brassaï, intitulatã Pour l’a-mour de Paris. Nãscut în 1899 laBraºov, Gyula Halasz, se va sta-bili în 1924 la Paris ºi nu va maireveni în locurile natale. În 1922-1923, urmeazã la Berlin cursurileAcademiei de Arte Frumoase,unde va întâlni pe Vasile Moho-ly-Nagy (el însuºi mare fotografºi cineast), Vasili Kandinski, Os-kar Kokaschka. Un deceniu maitârziu va celebra cu SalvadorDali, André Breton, Paul Eluardca, peste alte decenii, sã devinãfotograful sculpturilor lui Picas-so. Va realiza el însuºi sculpturiîn diferite materiale ºi va aveachiar o expoziþie la galeria LucileWeil în aprilie 1968. Spre surprin-derea mea, într-o expoziþie atât decompletã ºi de documentatã, dincare nu lipseºte nici tapiseria lu-cratã de el, afiºul acestei expozi-þii nu este prezent. Parisul, vãzutde el noaptea, o lume plinã de visºi totuºi pãtrunsã de realitate.Marile bulevarde în plinã zi sauîn imagini nocturne, mã fac sã mãgândesc la anii adolescenþei melecând Yucs Nontan, prin vizita sala Bucureºti în 1952, la inaugura-rea televiziunii române, a fãcut sãrãsune în eter ºansoneta: J’aimeflâner sur les Grands Boule-vards, / Y a tant de choses, y atant de choses a voir…

Expoziþia are trei imagini su-prapuse. Prima aparþine anilor1890-1900, o imagine proustianãa oraºului luminã; documentatãprin fotografii de epocã aºezatesub fotografiile lui Brassaï, care

vis ºi fotografie la Paris

descoperea oraºul ºi cele ale eter-nului Paris. De subliniat cã în se-ria fotografiilor de epocã, majori-tatea au fost realizate de anonimi,dar toate provin din colecþia fo-tografului. Alãturi de câþiva au-tori legendari precum Nadar, gã-sim ºi un român J. Theodoresco.Interesant, cine este acesta? Mãîntreb dacã Primãria urbei dâm-boviþene va avea iniþiativa de aamenaja un spaþiu cultural în sub-solurile sale, mai ales acum cândpe multe parale se reorganizeazãspaþiul. Edilul ºef Oprescu, careîºi face des drum pe la Paris, aavut ochi sã vadã cum stau oa-menii la coadã pentru a vizitaexpoziþiile de la Hôtel de Ville?Este însã adevãrat, V.I.P.-urile iesprin faþa clãdirii, pe covorulroºu… Tot o expoziþie de foto-grafie gãzduieºte ºi celebrul Jeude Pauvre, leagãn al expuneriiimpresioniºtilor, pânã la transfe-rarea lor la Orsay. Aici se aflã oexpoziþie a lui Erwin Blumenfeld,intitulatã De la Berlin la New-York, reunind circa 200 de foto-grafii, precum ºi o serie de mon-taje, alãturi de colaje ºi desene,dezbãtând tema evoluþiei socio-politice a unui artist, între celedouã conflagraþii mondiale, ilus-trând profunda coerenþã a ope-rei începutã în inima avangardei,trecutã apoi prin focul rãzboaie-lor ºi a unui exil ºi urmat în celedin urmã de o aterizare în lumeamodei, în Vogue ºi Harper’s Ba-zaar.

Artistul neamþ, cochetând cuDada, care ajunge la Paris ºi apoiîn „lumea nouã”, refugiindu-sedin faþa ciumei verzi, a dãruit ima-gini de o mare forþã artisticã aleunor mari spirite ale epocii sale:Renault, Matisse, H. Belmov,Theo van Doesburg, MarleneDietrich, Juliette Greco. Pline desinceritate cuvintele sale adresa-te celor mulþi, amatori de fotogra-fie: „Pentru mine, un fotografamator este un pasionat, un spi-rit liber, care fotografiazã ce-i pla-ce ºi iubeºte ce fotografizã”. Încadrul acestui festival, la Paris,în cartierul Saint-Germain-des-Prés, are loc pentru al treilea anconsecutiv un festival al foto-grfiei, având ca tematicã figura ºicorpul uman. În acest proiect aufost implicate nu mai puþin de 38de galerii ºi ºase instituþii, toateoscilând între cele douã teme:portretul ºi nudul.

La etajul doi al Centrului Pom-pidou, o expoziþie de fotografie a

unui laureat al Premiului Nobelpentru literaturã, Claude Sinan.Tot la Pompidou, dar la etajulpatru, în aºa numitã Galerie Sud,o expoziþie de fotografii semnatede Pierre Huyghe, circa 50 deimagini, în care autorul cautã sãinventeze situaþii live, prin ampli-ficarea prezenþei ºi vizibilitatearealului.

Trecând acum la cea de-a douatemã majorã a expoziþiilor parizie-ne: visul teluric care începe cu ocompoziþie jurnalisticã la Luxem-burg, intitulatã Renaºtereaºi visul.

Un punct nodal al acestei temeeste desenul lui Michelangelo –Visul, inspirat de o producþiepoeticã a marelui erudit Pico del-la Mirandola, invitaþie la detaºa-rea de plãcerile trupeºti ºi agãþa-rea de somnul terestru, îndrep-tându-ºi privirea spre cer, deunde aºteaptã marea nemulþumi-re a unei eterne stãri de priveghi.Melancolicul François I de Me-dici, l-a folosit pentru a ilustraverso-ul tabloului Biancãi Cap-pello, amantã ºi apoi nevastã. In-teresant acest Medici. În ºantie-rul castelului de la Saint-Germain-en-Laye, am întâlnit, cu bucurie,o reproducere a primelor frize spi-ralate ale Coloanei lui Traian.Cum s-a realizat acest lucru?François I a trimis la Roma un ar-hitect care a luat desenul ºi di-mensiunile. Apoi, Ludovic al XIV,a fãcut ºi el acelaºi lucru. Napo-leon I a trimis un general, care aspus: „Ce sã ne mai chinuim s-ocopiem, o luãm cu totul”. Dar nuau fost decât vorbe. Napoleon alIII-lea a trimis un om priceput,care prin galvanoplastic a am-prentat primele ºase frize spirala-te (patru sunt pe cabanã, douã înmuzeul castelului.) ªi François Ia fost un visãtor. Lumea contem-plaþiei într-o alcãtuire muzealã in-titulatã Culoarea visului o regã-sim ºi în casa lui Victor Hugo,unde alãturi de desenele autoru-lui Mizerabililor aflãm lucrãrilede graficã ale marelui scriitor adu-se în contextul unor opere aleunor maeºtrii ai plasticii, contem-porani cu el. ªi visul continuã…La Muzeul Literelor ºi Manuscri-selor, o expoziþie temporarã JeanCocteau, le Magnifique – oglin-zile unui poet. Scriitorul spuneadespre el însuºi: „Sunt un scrii-tor celebru!”. Caracterizându-ºiopera scria: „un obiect greu derezumat”. Din expoziþie întâlnimpe Duna de Noailles, într-o foto-

grafie alãturi de prietenii sãi, lân-gã Fontainbleau, în 1947, la Mil-ly la Fôrets. O altã românã, AliceCocea, semneazã în 1938 regiapiesei lui Cocteau, Pãrinþii teri-bili. La Centrul Pompidou (etajul6) o expoziþie de mare þinutã: Su-prarealism ºi obiect. Mai bine de200 de obiecte alcãtuiesc primaexpoziþie de amploare consacra-tã practicii sculpturale suprarea-liste, de la primele ready-made alelui Duchamp la sculpturile luiMiró din 1960.Visul ºi inconºtien-tul, automatismul creaþiei, va in-spira o anume stare de poezie,destinatã a tãgãdui, a tulbura re-alul. Centrul tematic este acelobiect gãsit (ready-made) ºi ma-nechinul sau pãpuºa. De la pã-puºa lui Hans Bellmer (1934),pânã la manechinele care stãju-iau strãzile expoziþiei internaþio-nale a suprarealismului din 1924,acestea vor deveni elemente carevor puncta manifestãrile supra-realiste.

Interesant, peste drum de Cen-trul Pompidou, la o „aruncãturãde bãþ”, se aflã un muzeu al pã-puºilor. În expoziþie întâlnim ºiLupul-masã, lucrarea simbol sem-natã de Victor Brauner, emblema-ticã pentru întreaga expoziþie, cuo conotaþie directã cu istorianoastrã veche, lupul dacic, ele-ment decorativ al stemelor fune-rare în epocã ºi al stindardelor deluptã. Jacques Hérold are o im-presionatã lucrare: Marele trans-parent. Excepþionala notã com-paratistã pe care organizatorii aufãcut-o între obiectele artiºtilormiºcãrii suprarealiste ºi piese aleculturilor primitive exotice cum arfi cele provenind din arhipelagulBismark sau Solomon sau dinVaradin. Existã ºi un pictor fran-cez Serge Poliakoff care are numai puþin de trei lucrãri din ace-eaºi temã a visului – Muzeul deartã modernã al Parisului, MuzeulAristide Maillot ºi o galerie demare þinutã Applicat-Prazan de peavenue Matignon. În aceste mi-nunate expoziþii de vis, în careorganizatorii s-au întrecut în do-cumentare cât mai temeinic ºisugestiv în subiectul generos alvisului, nu am gãsit din pãcatecitatã acea lucrare Le sommeil etles rêves (Somnul ºi visele) deNicolae Vaschide care a vãzut lu-mina tiparului la Paris, tânãrul cer-cetãtor stingându-se din viaþã lanumai 33 de ani, odihnindu-se încimitirul Montparnasse. La eta-jul al cincilea al subsolului Cen-

trului Pompidou, galeria de artãmodernã, într-o nouã aranjare dela 23 octombrie, ne oferã satis-facþia sã gãsim printre expoziþiide pe toate continentele ºi peBrâncuºi, Brauner, Brassaï, B.Fondane, Luca Gherasim sauAndré Cãdere, dar ºi o noutateabsolutã, pe Hedda Sterne cu osplendidã piesã de graficã ºi co-laj. Aminteam la începutul aces-tui material despre marea expozi-þie Braque care este acompania-tã în autumnalul sezon de alte im-presionante expoziþii în diferitealte locaþii. Astfel la OrangerieFrida Kahlo ºi Diego Rivera, laPinacotheaque de Paris DinastiaBrueghel în care cei ºase Brue-ghel ºi colateralii lor alcãtuiesc omare familie-breaslã de artiºti cuun mare rol în arta secolului ºi alumii. O altã instituþie gigantã, laOrsay, o foarte atractivã temãAllegro Barbaro. Béla Bartok ºimodernitatea maghiarã (1905-1920), în care descoperim o sele-cie de picturã modernã maghia-rã, documente ºi fotografii dinexpediþiile pe care compozitorul,culegãtor de folclor le-a efectuatprin Ardeal. Sã nu uitãm relaþiilesale de prietenie ºi colaborare cuGeorge Enescu. În diferite altepuncte de interes muzeal aflãmexpoziþia Dorinþe ºi voluptãþi înepoca victorianã, la somptuosulmuzeu, fost hotel, Jacquart-André ºi în timp ce la elegantulManhattan-Monet o expoziþiededicatã celor trei surori ale luiNapoleon, ca un preludiu la o vii-toare expoziþie, în 2014, dedicatãJosefinei, soþia Împãratului.

Un muzeu mic, dar foarte in-structiv este cel al sculptoruluiOssip Zadkine în care gãsim pie-se care ne amintesc de Brâncuºi.La o galerie particularã de pe Ave-nue Matignon, Galerie de l’ exi-le – o epoziþie de sculpturã a luiAnton Mihailovici Lavinski(1893-1968), cel care a fãcut afi-ºul cu cruciºãtorul Potemkin,simbol al efemerei victorii a revo-luþiei din 1905, vor care pânã laurmã a ajuns la portul Constan-þa. Tot el este care a fãcut coper-ta avangardistei reviste ruse LEF.În grupul valoros de la GaleriaMargaron îl întâlnim ºi pe AurelCojan, cãruia ar trebui în anul2014 sã-i cinstim memoria, cu oca-zia centenarului. Ca o surprizãaflãm afiºul unei expoziþii a unuialt Cojan, de data aceasta Alain,a cãrui picturã pare sã meargã iro-nic în direcþia clasicizãrii.Dacã negândim cã la Paris se aflã de maimult sau mai puþin timp o seriede intelectuali români (scriitori,muzicieni, pictori, coregrafi) de-spre care nu ºtim, uneori, mai ni-mic, ne dãm seama de informaþialacunarã despre cultura românãdin diaspora. Un exemplu la Pon-toise, la Muzeul Marquet, în pri-ma vitrinã este expusã monogra-fia închinatã lui Henri Nouveau,adicã a lui Henrik Neugeboren,pictor, estetician ºi compozitor,nãscut la 6 martie 1901, la Bra-ºov. Câþi ºtim despre el? I.C.R-ulcu preocupãri mai mult înspreOccident decât dinspre Occi-dent, ar trebui sã gãseascã resur-se pentru a echilibra balanþa. Vor-ba unui distins ºi reprezentativintelectual, stabilit pe malurile Se-nei, care-mi spunea: „Am fost «in-vitat» în þarã… pe banii mei”.

rte


nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

Niciun juriu nu poatedeclara vinovat un om

dacã nu este sigur deaceasta.

Al optulea jurat, 12 AngryMen

Presupuneþi cã vã aflaþiîntr-o încãpere oarecare,alãturi de unsprezece

alte persoane, ºi cã trebuie sã de-cideþi, împreunã cu acestea, soar-ta unui om. De verdictul dat dedumneavoastrã depinde dacãomul respectiv va trãi sau va muri.Aþi putea sã-l condamnaþi pe în-vinuit la pedeapsa capitalã chiardacã probele nu v-au convins închip definitiv? Mai grav, ºtiindcã nu puteþi pãrãsi camera pânãcând nu ajungeþi la o hotãrâreunanimã, aþi fi dispus ca, dupãore lungi de dezbateri, sã votaþiîn favoarea majoritãþii absolute,oricare ar fi aceasta în raport cupropria opinie?

Paragraful de mai sus încap-suleazã o dilemã moralã dintrecele mai profunde, în margineacãreia s-ar putea scrie un întregtratat de eticã. Acesta este, pe

cât valoreazã viaþa unui om?scurt, scenariul filmului 12 An-gry Men (1957), redactat de Re-ginald Rose ºi bazat pe piesa deteleviziune omonimã, elaboratãtot de el. Un scenariu, oricât depalpitant ºi de solid constituit, însens realist, nu are nicio ºansãde succes dacã nu este dublatde o mãiestrie vizual-artisticã pemãsurã. Aici intervine reputatulregizor Sidney Lumet, care reu-ºeºte sã transpunã pe ecran dra-ma deliberãrii unui juriu înainteca acesta sã poatã da un verdictîn cazul unei crime de gradul I.

Fotografiatã în alb-negru (faptcare a antrenat, într-o epocã încare începea sã se impunã cine-matografia color, ºi lipsa de prizãaproape deplinã la publicul con-temporan) ºi având ca setting ocamerã închisã (practic, doar treiminute din totalul celor 96 ale fil-mului se desfãºoarã în exterior),pelicula accentueazã senzaþia declaustrofobie. Efectul este obþi-nut atât prin condiþii „interne”naraþiunii (temperatura canicula-rã este sugeratã de transpiraþiaabundentã, de deshidratare ºi deprezenþa cvasi-inutilã a unui ven-tilator), cât ºi prin condiþii „exter-ne” acesteia (modalitatea de ori-entare a camerelor de filmat, carevariazã de la poziþionarea superi-oarã la cea inferioarã în raport cupersonajele). Toate aceste deta-lii conferã coeziune cadrelor se-

parate ºi întreþin sus-pansul intrigii, în po-fida unei vãdite eco-nomii de mijloace vi-zual-auditive.

Dincolo de tensi-unea aproape palpa-bilã a intrigii ºi de mã-iestria regizoralã, ceeace reþine, astãzi, aten-þia este dimensiuneaeticã a conflictului depe ecran. Un adoles-cent de 16 ani suspec-tat cã ºi-a ucis tatãleste un tagline sufi-cient de zguduitor,dar, dacã se adaugãingrediente suplimen-tare, precum faptul cãtânãrul nu este alb ºicã provine dintr-o ma-hala new-yorkezã,efectul sporeºte. Etnicitatea ºi ex-tracþia socialã sunt subiecte deli-cate nu numai în contextul socie-tãþii multiculturale americane, ci ºiîn cel al Uniunii Europene, undemulte dintre actele reprobabilecare compun tabloul infracþiona-litãþii juvenile din multe þãri odi-nioarã aparþinând Occidentuluiprosper sunt atribuite de multevoci extremiste unor imigranþi pro-veniþi din mediile sãrace ale Euro-pei de Est, majoritatea de etnieromã. Faptul cã a fi rom ºi a venidintr-o mahala din Balcani te face,

automat, vinovat în ochii atât aiautoritãþilor, cât ºi ai cetãþenilorde rând din Europa de Vest de-monstreazã cã drumul pe care-lavem cu toþii de parcurs pânãcând vom putea vorbi despre ointegrare europeanã realã esteîncã lung ºi anevoios.

Deºi, din punct de vedere fi-nanciar, producþia a fost o deza-mãgire (Henry Fonda, juratul nr. 8care iniþiazã întreaga rãsturnare desituaþie prin verbalizarea proprii-lor dubii cu privire la vinovãþiaacuzatului, nu ºi-a încasat nicio-

Situat în apropierea ma-jestuosului edificiu al Muzeului Luvru, Ateli-

erul lui Brâncuºi este compo-nentã a Muzeului Naþional deArtã Modernã al Parisului, înincinta originalului CentruConstructivist al Artelor Moderneºi Contemporane „GeorgesPompidou”. Sculptorul românConstantin Brâncuºi a ajuns laParis pentru a face artã, aînvinge prejudecãþi ºi a cuceri,pentru a da omenirii „bucuriacuratã” a creaþiei demiurgice aunei lumi pure, esenþializate,nãscute din idee, mesaj,frumuseþe ºi desãvârºire. LaParis, centrul mondial alavangardei artistice, creaþia luia fost apreciatã pentru formaþiasa în ancestrala tradiþie româ-neasca a sculpturii în lemn pecare s-a grefat ideea novatoarea unitaþii ºi a relaþiei operei deartã cu spaþiul, înscriereaombilicalã în ambient, în spiritulde mai târziu al gene-zei Ansamblului „Calea Eroilor”de la Târgu Jiu. A însemnatînceputul abstractizãrii în limitefigurative, a diversitãþii provo-cãrilor din instalation art, aviziunii moderne, propuse unuioraº considerat centrul artelorcare la fel de greu a acceptat unTour Eiffel sau piramida de sticlãînconjuratã de palatele regale alegeneraþiilor de monarhi ai Franþei.

Atelierul lui Brâncuºi faceparte din peisajul artisticcontemporan al Parisului ºi seînscrie în circuitul valoric al „oraºului luminii”. Dupã anul1904, când tânãrul sculptor românde 28 de ani a ajuns la Paris, aavut douã ateliere situate înArondismentul XV – ImpasseRonsin numãrul 8 ºi respectivnumãrul 11 – unde a creat cea mai

nnnnn MAGDA BUCE RÃDUÞ

Parisul lui Brâncuºi

mare parte a lucrãrilor sale, pânãîn anul 1957, pragul trecerii îneternitate. Cu un an înainte demoarte, în 1956, a donat întotalitate statului francez atelierulsãu cu tot ce conþinea el: lucrãriterminate, schiþe ºi eboºe,mobilier, majoritatea din lemnsculptat de artist, unelte ºi sculede lucru, cãrþi din bibliotecapersonalã, plãci de gramofon,documente, fotografii ºi aproapedouã mii de negative strânse într-o viaþã de creaþie excepþionalã.Multe lucrãri sunt expuse pe bazafotografiilor ºi aranjamentelorscenice ºi ambientale gândite deartist, pe fundalul profilului de

porþi þãrãneºti sau drapajelor învalori contrastante. Este pusã învaloare lumina care amplificãpercepþia, desãvârºeºte puritateaºi eleganþa formelor, imortalizândmomentul, în maniera revo-luþionarã a ºcolii impresioniste.

Reconstituit cu exactitate deMuzeul Naþional de ArtãModernã conform dorinþeisculptorului român ºi prezentatgratuit publicului vizitator,Atelierul lui Brâncuºi este unadevãrat templu, un spaþiusacralizat prin creaþie ºi loc deîntâlnire pentru personalitãþiledin lumea artisticã a Parisului.

Misiunea grea a reconstituirii

atelierului a fostasumatã de arhi-tectul Renzo Pianocare, în spaþiul în-chis cu geamuri desticlã, ca o imensãvitrinã a comorilor,a încercat sãaducã spiritul luiBrâncuºi. Într-ununivers al „înce-putului lumii” seregãsesc „coloanefãrã sfârºit”,„peºti”, „pãsãri înspaþiu”, „muzeadormite”, „nou-nãscutul” ºi por-trete de copii – imagini ale puri-tãþii sau alesuferinþei – per-fecþiunea ovo-idelor din „cap de

femeie”, seria de lucrãri „Dom-niºoara Pogany” sau grupurilede „mari cocoºi” creaþi pentru adecora, asemenea anticelorobeliscuri egiptene, pieþe publiceale oraºului. În întreaga loramploare ºi splendoare suntprezentate ansamblurile sculptu-rale relaþionate tematic sau camaterial de transpunere plasticãconsiderate de artist „grupurilemobile”, poate anunþând cine-tismul din sculptura secolului alXX-lea, dinamizând ºi conferindsuflu vital spaþiului. Brâncuºiconsidera cã materia brutã –ipsosul, piatra, lemnul, marmura,bronzul – are propria sa viaþã ºi

reprezintã „esenþa cosmicã amateriei” aflatã într-o perfectãunitate cu forma. Ideea este, deci,„conþinutã în materialul ales” pecare îl desãvârºeºte prinprelucrare, lustruire, polizare ºi îlpune în valoare prin socluldevenit parte componentãa lucrãrii. Aceastã dispunere faceprivirea sã alunece, sã pivotezeîntr-o succesiune de instantaneeale formei ºi luminii.

În ultimele douã sãli, maimici, din cele patru care compunAtelierul lui Brâncuºi, suntexpuse soba de tuci, scripetelemanual, uneltele de lucru tradi-þionale sau contemporane,electrice ºi confecþionate saumodificate de artist ca o„prelungire a mâinii sale”. Încontinuarea gestului sãu creativ,Brâncuºi implanteazã tije metaliceîn structura internã a lucrãrilor,ciopleºte, taie, ºlefuieºte, mân-gâie ºi simte materialul pentru a-i da viaþã ºi forþã de exprimare,pentru ca „materia sã exprimeinexprimabilul”. „Priviþi-milucrãrile pânã le vedeþi, spuneaBrâncuºi, pânã le auziþi, pânã lesimþiþi prin nesfârºita forþã dereceptare, de pãtrundere ºi deînþelegere a minþii ºi a sufletuluiomenesc”.

Am intrat în lumea specialã astudioului-atelier al lui Brâncuºialãturi de Doina Lemny, brân-cuºiolog, cercetãtor de origineromânã la Centrul „GeorgesPompidou” din Paris, care acontribuit la înþelegerea, pre-zentarea ºi relaþionarea expo-natelor, la organizarea spa-þiului muzeal „Brâncuºi”. Iar camotto pentru volumul dedicat lui, Brâncuºi, artist universal afolosit chiar cuvintele maestrului „Patria mea, familia mea. Epãmântul care se învârte...”

rte

datã onorariul promis), ea s-a bu-curat, de la început, de apreciereacvasi-unanimã a criticii de specia-litate. Astfel, pelicula lui Lumet areuºit sã fie nominalizatã la nu maipuþin de trei Oscar-uri (toate pier-dute, din pãcate, în faþa superpro-ducþiei The Bridge on the RiverKwai) ºi a câºtigat chiar douã dis-tincþii importante: Leul de Aur laFestivalul Internaþional de Film dela Berlin ºi Marele Premiu al Aso-ciaþiei Belgiene a Criticilor de Film.


Gradul de tensiune carea permis poeþilor aduºiîn discuþie sã realizeze

de la distanþã efectele lor uimi-toare este documentat într-unlimbaj destul de injurios în scri-soarea pe care Isidore Ducassei-a adresat-o editorului sãu, la 23octombrie 1869, într-o încercarede a face ca poezia sa sã parãadmisibilã. El se plaseazã pe sineîn linia de descendenþã a unorMickiewicz, Milton, Southey, Al-fred de Musset, Baudelaire ºispune: „Desigur, am umflat oare-cum nota pentru a aduce cevanou în aceastã literaturã, care, laurma urmei, cântã doar despredisperare pentru a deprima citi-torul ºi, astfel, sã-l facã sã-ºi do-reascã mult mai intens bunãtateaca un remediu. Astfel cã, în celedin urmã, se cântã într-adevãrdoar despre bunãtate, numai me-toda este mult mai filozoficã ºimai puþin naivã decât cea dinvechea ºcoalã, din care doar Vic-tor Hugo ºi puþini alþii sunt încãîn viaþã.” Dar dacã ciudata cartea lui Lautreamont are vreo lega-turã cu aceastã descendenþã, saudacã, mai degrabã, i se poate atri-bui una, este cea a insurecþiei.Încercarea lui Soupault, în ediþiasa a operelor complete din 1927,de a scrie un curriculum vitaepolitic pentru Isidore Ducasse afost, prin urmare, un risc destulde uºor de înþeles. Din pãcate,nu existã nicio documentaþiepentru aceasta, iar cea furnizatãde Soupault se bazeazã pe o con-fuzie. Pe de altã parte, ºi din feri-cire, o încercare similarã în cazullui Rimbaud a fost de succes, ºieste realizarea lui Marcel Coulonde a fi apãrat adevãrata imaginea poetului împotriva uzurpãriicatolice a lui Claudel ºi Berrichon.Rimbaud este într-adevãr un ca-tolic, însã el îºi asumã cã estecatolic în cea mai lamentabilã par-te a sinelui, pe care el o denunþãneîncetat ºi o prezintã în scopulurei ºi dispreþului sãu ºi al celor-lalþi: partea care îl forþeazã sãmãrturiseascã cã el nu înþelegerevolta. Dar aceea este concesi-onarea unui comunard nemulþu-mit de propria sa contribuþie, care,atunci când a întors spatele poe-ziei, se distanþase deja de multtimp – în operele sale de început– de religie. „Urã, þie þi-am încre-dinþat comoara mea”, scrie el înSaison en Enfer. Acesta este unalt dicton în jurul cãruia o poeti-cã a suprarealismului ar puteacreºte ca o plantã cãþãrãtoare,care sã îºi afunde rãdãcinile maiadânc decât teoria creaþiei „sur-prizã”, iniþiatã de Apollinaire dinprofunzimea revelaþiilor lui Poe.

De la Bakunin încolo, Europeii-a lipsit un concept radical de li-bertate. Suprarealiºtii au unul. Eisunt primii care au lichidat scle-roticul ideal de libertate liberalo-moralo-umanist, pentru cã ei suntconvinºi cã „libertatea, care peacest pãmânt poate fi cumparatãdoar cu o mie din cele mai grelesacrificii, trebuie sã fie trãitã fãrãrestricþii, în deplinãtatea ei, fãrãniciun fel de calcul pragmatic, atâttimp cât dureazã ea.” Iar acestlucru le dovedeºte cã „lupta ome-

nnnnn WALTER BENJAMIN

suprarealismul: ultimul instantaneual intelectualitãþii europene (III)

nirii pentru eliberare în forma sarevoluþionarã cea mai simplã(care, cu toate acestea, reprezin-tã eliberarea în toate sensurile),rãmâne singura cauzã ce meritãservitã.” Dar au ei succes în îm-binarea acestei experienþe a liber-tatãþii cu cealaltã experienþã re-voluþionarã pe care trebuie sã orecunoaºtem, pentru cã a fost anoastrã, acea parte constructi-vã, dictatorialã a revoluþiei? Pescurt, au legat ei revolta de revo-luþie? Cum putem noi sã ne ima-ginãm o existenþã orientatã nu-mai spre Boulevardul Bonne-Nouvelle, în camere de Le Cor-busier ºi Oud?

A birui energiile intoxicãriipentru revoluþie – acesta esteproiectul despre care suprarea-lismul vorbeºte în toate cãrþile ºiîntreprinderile sale. Acest lucruse poate numi sarcina sa cea maispecialã. Pentru ei nu este sufi-cient cã, dupã cum ºtim, o com-ponentã extaticã se aflã în fieca-re act revoluþionar. Aceastã com-ponentã este identicã cu anarhi-cul. Dar a pune accentul exclusivpe acest lucru ar însemna subor-donarea în întregime a pregãtiriimetodice ºi disciplinare pentrurevoluþie a unei practici ce osci-leazã între exerciþii fitness ºi sãr-bãtorire în avans. La aceasta seadaugã o concepþie inadecvatã,nedialecticã a naturii intoxicaþiei.Estetica pictorului, poetului, enetat de surprise, a artei ca reacþiea celui surprins, este implicatãîntr-o serie de prejudecãþi roman-tice dãunãtoare. Orice explorareserioasã a ocultului, suprarealis-mului, a darurilor ºi fenomenelorfantasmagorice presupune o îm-pletiturã dialecticã pentru care orãzgândire romanticã este impo-sibilã. Accentul histrionic saufanatic pe partea misteriosã a mis-teriosului nu ne duce mai depar-te; noi pãtrundem misterul numaiîn mãsura în care îl recunoaºtem

în lumea de zi cu zi, prin virtuteaunui optic dialectic care percepecotidianul ca impenetrabil. Ceamai entuziasmatã anchetã asuprafenomenelor telepatice, de exem-plu, nu ne va învãþa nici pe jumã-tate la fel de mult despre citit (careeste un proces eminamente tele-patic), ca iluminarea profanã acititului despre fenomene telepa-tice. Iar cea mai pasionatã anche-tã despre transa indusã prinhaºiº nu ne va învãþa nici pe ju-mãtate la fel de mult despre gân-dire (care este eminamente nar-coticã), ca iluminarea profanã agândirii despre transa indusãprin haºiº. Cititorul, gânditorul,leneºul, vagabondul, sunt tipuride iluminaþi la fel de mult ca ºiconsumatorul de opiu, visãtorul,extaziatul. ªi mai profani. Ca sãnu mai menþionãm cel mai teribildrog – noi înºine – pe care îl con-sumãm în solitudine.

A birui energiile intoxicãrii pen-tru revoluþie – cu alte cuvinte,politici poetice? „Am încercat aceabãuturã. Orice altceva, mai degra-bã decât asta!” Ei bine, este maiinteresant cât de mult clarificã lu-crurile un excurs prin poezie. Cãcice este programul partidelor bur-gheze? O poezie proastã despreprimãvarã, umplutã pânã la refuzcu metafore. Socialistul vede cã„viitorul mai bun al copiilor ºi ne-poþilor noºtri” este într-o stare încare toþi se comportã „ca ºi cumar fi îngeri” ºi toatã lumea are la felde mult „ca ºi cum ar fi bogaþi” ºitoatã lumea trãieºte „ca ºi cum arfi liberi”. Nu este nicio urmã deîngeri, bogãþie, libertate. Acesteasunt doar imagini. Cum rãmâne cuimaginarul poeþilor asociaþiilorsocial-democrate? Cu al lor gra-dus ad parnassum? Optimism. Unaer foarte diferit este respirat îneseul lui Naville care transformã„organizarea pesimismului” într-un apel de urgenþã. În numele prie-tenilor lui literari, el oferã un ulti-

matum în faþa cãruia acest opti-mism diletant ºi fãrã principii tre-buie sã-ºi arate infailibil adevãra-tele culori: unde sunt condiþiilepentru revoluþie? În schimbareaatitudinii sau a circumstanþelorexterne? Aceasta este întrebareacardinalã care determinã relaþiadintre politicã ºi moralitate ºi nupoate fi ascunsã sub o spoialã în-ºelãtoare. Suprarealismul a ajunstot mai aproape de rãspunsul co-munist. ªi asta înseamnã pesimismpe toatã linia. Absolut. Neîncre-dere în soarta literaturii, neîncre-dere în soarta libertãþii, neîncre-dere în soarta umanitãþii europe-ne, dar ºi de trei ori neîncredere întoate tipurile de reconciliere: întreclase, între naþiuni, între indivizi.ªi încredere nelimitatã numai în I.G. Farben ºi în perfecþiunea paº-nicã a forþelor aeriene. Dar acumce urmeazã?

Aici trebuie sã se acorde im-portanþa necesarã perspectiveicare, în Traite du style, ultimacarte a lui Aragon, a necesitat odistincþie între metaforã ºi imagi-ne, o perspectivã fericitã în ceeace priveºte stilul care trebuie sãse extindã. Extindere: nicãieriacestea douã – metafora ºi ima-ginea – nu se ciocnesc atât dedrastic ºi ireconciliabil ca în poli-ticã. Pentru cã a organiza pesi-mismul nu înseamnã nimic altce-va decât a expulza metafora mo-ralã din politicã ºi a descoperi înacþiunea politicã o sferã rezerva-tã sutã la sutã pentru imagini.Aceastã sferã a imaginii, totuºi,nu mai poate fi mãsuratã prin con-templare. Dacã este sarcina du-blã a intelectualitãþii revoluþiona-re de a rãsturna predominanþaintelectualã a burgheziei ºi de alua contact cu masele proletare,intelectualitatea a eºuat aproapeîn întregime în a doua parte a aces-tei sarcini, deoarece aceasta numai poate fi efectuatã contempla-tiv. ªi totuºi, acest lucru nu a îm-piedicat aproape pe nimeni sã seapropie de ea din nou ºi din nou,de parcã ar putea, sau sã-i adunepe poeþii proletari, pe gânditorisau artiºti. Pentru a contracaraacest lucru, Troþki a trebuit sãsublinieze – încã din Literaturãºi Revoluþie – cã astfel de artiºtiar putea apãrea doar printr-o re-voluþie victorioasã. În realitate,este mult mai puþin vorba despretransformarea artistului de origi-ne burghezã într-un maestru al„artei proletare”, cât este despredispunerea sa, chiar ºi în detri-mentul activitãþii sale artistice, în

puncte importante din aceastãsferã a imaginilor. Într-adevãr, nucumva întreruperea „carierei saleartistice” este o parte esenþialã anoii sale funcþii?

Glumele pe care el le spunesunt cu atât mai bune ca ºi exem-plu. ªi el le spune mai bine. Cãciîn glumã, în insultã, în neînþele-gere, ºi în toate cazurile în care oacþiune scoate la ivealã propriaimagine, absorbind-o ºi consu-mându-o, unde apropierea pri-veºte cu proprii ochi, îndelungcãutata sferã a imaginii este des-chisã, lumea realitãþilor universa-le ºi integrale, unde „cea mai bunãcamerã” lipseºte – sfera, într-uncuvânt, în care materialismul po-litic ºi de naturã fizicã împart omulinterior, psihicul, individualul,sau orice altceva ne-am dori sã learuncãm, cu dreptate dialecticã,astfel încât niciun membru sã nurãmânã nerupt. Cu toate acestea– într-adevãr, exact dupã o ase-menea anihilare dialecticã –aceasta va fi în continuare o sfe-rã de imagini ºi, mai concret, deorganisme. Pentru cã trebuie, încele din urmã, sã se recunoascã:materialismul metafizic, de tipulVogt ºi Bukharin, aºa cum esteatestat de experienþa suprarealiº-tilor, ºi mai devreme de cãtre He-bel, Georg Buchner, Nietzsche ºiRimbaud, nu poate duce fãrã în-trerupere la materialismul antro-pologic. Existã un reziduu. Colec-tivul este un organism, de ase-menea. ªi physis-ul care este or-ganizat pentru el în tehnologiepoate, prin toatã realitatea sapoliticã ºi factualã, sã fie produsdoar în aceastã sferã de imagineîn care iluminarea profanã ne ini-þiazã. Doar atunci când în tehno-logie corpul ºi imaginea se între-pãtrund astfel încât toatã tensiu-ne revoluþionarã devine inerva-þie colectiv corporalã, ºi toateinervaþiile corporale ale colecti-vului devin o descãrcare revolu-þionarã, realitatea s-a depãºit pesine, în mãsura cerutã de Mani-festul Comunist. Deocamdatã,doar suprarealiºtii au înþeles co-menzile sale actuale. Acesteaschimbã într-un om jocul carac-teristicilor umane în faþa unuiceas cu alarmã care, în orice mi-nut, poate anunþa ultimele ºaizecide secunde rãmase.

(1929)

Traducere dinlimba englezã de

Andra-Elisabeta Bîþicã

Simona Andrei


poeme

Esa Ensio Hirvonen s-a nãscut în 1969 la Tampere, înFinlanda. A publicat patru volume de poezie, dintre careunul în Marea Britanie, intitulat Punchdrunk (Nãucit),apãrut în anul 2004. A fost tradus ºi în estonã, maghiarã,slovenã, italianã ºi udmurtã.

A luat parte la proiecte în care poezia s-a întâlnit cumuzica, artele vizuale, pãpuºile, teatrul, elemente comiceºi dansul, atât în Finalanda, cât ºi în strãinãtate.

A tradus palindromuri de Barbara Kingsolver din lim-ba englezã, dar a fãcut ºi traduceri din limba parsi ºi spa-niolã.

Este director executiv al Asociaþiei Sãptãmâna Poe-ziei, preºedinte al Littera Baltica, Asociaþia ScriitorilorMãrii Baltice ºi membru al Asociaþiei Scriitorilor dinSud-Vestul Finlandei.

Aiyah LehO, Anglie imperiul tãu pierdut, comerþul cu mirodeniidin Indialiao lah, toþi zeii de mult dispãruþi, Liverpool loveºtepietrele de la Stonehenge au vãzut multe, stau singuresurdeunde-þi sunt acum profeþiivorbesc acu senglezã lalala ºi tânjesc dupã currymenglezã cântã ei ºi la la la

O, celþi, irlanzi, când cei mai mari anglosaxoni, DavidBeckham înscrieºi merge singur, ce se petrece cu limba, peºte ºi cartofiprãjiþi,o Irlanda cartofii tãi ºi independenþa, berea neagrãirlandezã,cine-a lansat prima bombã, o, eu, care-atât de sigur demine-am studiat limba voastrãsã nu mai fi luat drogurile psihedelice chiar pe-atunci:heresceafta heap?Ic eom Hroðgares ar ond ombiht. Ne seah ic elþeodige!þus manige men modiglicran, aºa-s strãinii-ntr-o stareciudatã …

Despre orice-ar vorbi în metroul londonez, stridii cutabasco,lãmâie sau chiar jeleu de mentã, Gara Victoria noaptea,arunci o monedã, o iei spre nord,Beowulf comandã chebab, o sutã de mii dedidgeridoo-þi memoreazã tinereþea, oh-ha, ohnesfârºite (budinci de Yorkshire) pajiºti verzi ºi oi fricoase,frumuseþea lânii ºi noaptea aceasta, când mergem de lamlaºtini pânã în Loftus,fatã supusã aºteptând în pubul The Shakespeare înoraºul Durham, lanþuri în geanta mea,kil-kal, o, dac-acesta ar putea fi doar un vis, Rege alDanemarcei în Christianiazace pe câmpuri de cãpºuni ºi dealuri de afine ºi nugândeºte, aiyah,nu mai pot aºtepta deloc, trebuie sã plec de-acum.

O Hadrianus staþiunea balnearã a durat mai mult decâtzidul tãuºi tot mai bea bere aici, ºi nu Litina Barbera d’AstiSuperioreºi oh, eu, care-am fost dus la Lion and Parrot ca sã mãtrezesc, þus manige men modiglicran, iubiþii mei cu toþii, carem-aþi uitat,aiyah, banda curge de-um, îmi înregistrez acum spatele,Abbey Road mã cheamã, must go already, ce lãsãm înurma noastrã,chiar celor viteji le este acum teamã, aiyah, bagã maimult baterie,cãci la noapte o sã beau de-a granda ºi mã întorc apoiîn Finlanda.

PinguiniNe-am rãtãcit în prima zi.Gentlemeni prietenoºi pe-o alee îndepãrtatãvor sã ne cãlãuzeascã atât de disperaþi.Capetele se întorc de la bar,femeile se întreabã cine suntem, tipii ne-aruncã doar o privireºi se concentreazã asupra Cupei africane,un meci important împotriva Camerunului.Niciodatã nu m-am simþitatât de alb.

„Sã vizitezi fãrã sã fi întovãrãºit ar fi o prostie.Dacã un prieten negru te însoþeºte,Atunci n-o sã ai probleme.”

Îi dau câþiva ranzi cerºetorului olog,Când soseºte al zecelea ins sã-mi spunã cã„suntem oameni buni, toþi ceilalþidin barul acesta vor sã te jefuieascã.”Nu mai îndrãznesc sã-mi las iubitasingurã la masã,chiar cu bãºica plinã.

Cu ceva vreme în urmã fiecareera sclav în Cape Town.Acum femeile construiesc centre de lucruMary îºi ajutã întregul cartier cu pensiunea ei,100 000 de apartamente pentru homeleºi,

nnnnn ESA ENSIO HIRVONEN

bucãtarul favorit al lui Mandela îi instruieºtepe ºomeri pentru restaurantele turistice din Cape.

Khayelitsha, Guguletu, Katutura.Toþi sperã sã aibã un mâine mai bunºi pânã atunci sã se descurce.Rap supãrat în ambocap.Lumea se hlizeºte la noi precum pinguiniidin oraºul lui Simon.Aici viaþa costã câteva lire sterlineªi tot restul, aproape nimic.

Cum mi-am întâlnit vulpea în UraliJur-jar kumuska, Jur-jar kumuska!Þipete ºi cântece umplu satul Alionastsibunicile în costume naþionale oferãvotcã fãcutã ilegal ºi-un dans cu cercuri.

Kumuska trebuie datã pe gât din prima,ºi când þi-ai fãcut sumarespingi oferta de douã oriºi-a treia oarã guºti puþin.

Nimeni nu m-a povãþuitºi dau pe gât paharele unul dupã altulpânã mã-ntorc la începuturi.

Sunt iarãºi un bãieþella prima cãlãtorie ºamanistãtotodatã însã sunt ºi bãtrânul bãrbos carea fãcut o mutrã ciudatã pe pãmânt în viziunea mea,acelaºi simbol este încrustat pe-un os de cerbcu bijuterii de lemn udmurte.La râul Kama îmi continui cãlãtoriasunt iarãºi tipul acela cu chip plãcutcare ºi-a pierdut puterea de animal cu coadã lungãa întâlnit o fecioarã tânãrã în pãdure ºi-a gãsit un izvor.

Din izvor s-au ridicat o femeie goalã ºi un bãrbat,o pipã ºi o sticlã, iar eu aud vocea fecioarei:Bea primãvara pânã la fund.

Tobele se aud bãtând ºi focul de tabãrã fremãtândstau liniºtit, cu ochii închiºi,cineva poate crede c-am dat ortul popii.Mã ridic, gust din vodca ºamanului,Urlu Jur-jar, merg câþiva paºi prinfoc ºi mã cufund în valurile Kamei.

Ies din apã bãrbat înþelept cu barbã,cu toate cã tot mã mai rãtãcesc în sãlbãticie ºi oraºeºi cred cã toate femeile tinere dau poveþe.

Dragoste de lunã reaUitã de educaþie ºi muncãuitã de machiaj ºi de toatã distracþia din centru.Vino cu mine în Harlemhai sã facem un party pe-asigurarea socialã.

Azi e agitaþie maximã, iubitoplãteºte-þi datoriile la bãuturã ºi fã-ne cinste.Topi fuge prin grãdinã cu faþa-ngãlbenitãbaborniþa atârnã chiloþi pe sfoarã, pãsãrile ciripescvecinul Nalle ºi-a pierdut aparatul auditiv.Zidurile se cutremurã de þipetele fostului deþinut:SUNT CEL MAI MAAAARE BEÞIV DIN SATU’ ÃSTA!

Nu ne stinghereºte, nu-i aºa ?Sunt doar beþi, n-o sã ne omoarehai sã deschidem o sticlã ºi sã-aprindem o lumânaresã-ascultãm puþin formaþia Lovin’ Spoonfulºi sã lãsãm oamenii-n pacehai sã ne ascundem sub pãturi.

Un drogat vine sã-mprumute o cheie francezãºi pãtrunde-ntr-o casã pãrãsitã.A gãsit un atelier acoloKILIN KALIN POKS KRIIK.Se întoarce la noi,ne dã un set de tacâmuri ºi pantofi verzi lucitori.

În vecinãtatea asta, unde apa la robinet este precumlunaîn melodia de la formaþia Creedence ºi toaleta-iacoperitã de pânze de pãianjen,o sã-mi aduc noua iubitã.Tapetul se desprinde ºi podeaua-i aºa înclinatãcã te-ameþeºte, când eºti pilit.

Puteþi suporta sãrãcia mai bine-mpreunã.Dacã nu vã iubiþi,bãutura vã þine-n viaþã ºi tot ea vã omoarã.

Lamentãrile cuceritoruluiDespre iubire ºi fericirenu am multe de spus.

Sunt un rahat.Un trântor ºi divã.

Pot bea douã sãptãmâni la rând,fãrã bani, fãrã mâni, dacã e nevoie.Nu v-aºteptaþi de la mine sã sufãr de vreo mahmurealãmoralã,de vreun regret al relaþiilor mele, geloziesau înþelegerea vreunei conºtiinþe vinovate.

Sunt absolut sigurmândru ºi nenorocit.

Zece ani am auzit în crâºmãc-o sã fiu curând un barosan.Sunt aºa de bun la pat ºi la muncã:cu toate cã scriu bine,îmi închipui ºi mai multe.

Sunt un tip drãguþ.Un cuceritor fãrã iubire.

De la barurile cele mai ieftine, nopþi ale artei,pe plaje, petreceri ale oamenilor bogaþi,fãrã noroc am încercat sã gãsesc o fatãpe lungimea mea de undã.

Mã satisfac acelea caremã pot suporta încã o noapte.

Traducere de: Peter Sragher

Documents

Mozaicul 3-4 - Martie-Aprilie 2014 Final