nr.8 decembrie 2003

1

DACIAmagazinnr.8 decembrie 2003

cmykCOLOR

Dacã am auzit de Burebista,Deceneu ºi Decebal cadespre cei ce au contribuit

la formarea ºi menþinerea regatului Dac,iar despre Traian ca fiind cel care a cãutatsã distrugã civilizaþia dacã prin cuce-rirea a 14% din teritoriile ei, furându-itezaurul ºi transportându-l la Roma,unde a fost topit (parte din monedeleturnate din el fiind date cadou celor ceau luat parte la jefuirea, aºa-zisa�cucerire� a Daciei), sã vedem ce s-amai întâmplat cu marele neam al tracilor(pelasgilor).

În jurul anului 300 dupã Hristos,marele neam al tracilor, având nucleuldacic ca element conducãtor, ajunge dinnou în fruntea tuturor neamuriloreuropene ºi... ale lumii. ÎmpãratulGalerius cel Bãtrân, fiul Romulei (femeiedacã din cetatea Recidava), pe numelelui adevãrat Vãcarul (Armentarius),dupã ce primeºte de la Senatul romantitlul de împãrat roman, se declarãduºmanul numelui de romanconsiderându-1 impropriu, schimbândnumele din Imperiul Roman în acela deImperiul Dacic,33 deoarece majoritateapopulaþiei acestui imperiu era formatãdin daci-traci, ca, de altfel, ºi armata.

Limba dacicã este cunoscutã înistorie sub numele de �latina vulgarã�,fiind de fapt limba imperiului. Scriitorul

Istoria neºtiutã a românilor

roman Lactantius în �Romanos Do-minarentur�34se plânge cã dacii nord-dunãreni au ajuns stãpânii romanilor, iartoatã suita lui Galerius cel Bãtrânprovenea din dacii de la nordul Dunãrii.

Astfel cã din cuceriþi, dacii audevenit cuceritori, schimbând numeleimperiului roman în imperiul dacic,aceasta fiind concluzia celui mai mareduºman al dacilor de atunci, Lactantius,în 325 d.Hr.

Galerius cel Tânãr, fiu al surorii luiGalerius cel Bãtrân, a fost numit înaintede a ajunge împãrat, cu numele daciccel adevãrat, Dara35. Aceºti doi mariconducãtori ai Imperiului Dacic ridicãla Salonic un Arc de Triumf în cinsteaapogeului ascensiunii dacice.

Tot nouã, dacilor, ne datoreazãcreºtinii libertatea cultului lor. Galeriuscel Tânãr, împãratul Daciei în anul 311d.Hr., elibereazã o lege de toleranþã princare se acordã credincioºilor creºtinilibertatea cultului, cu condiþia sã seroage lui Dumnezeu pentru el ºi pentrustat36. Dupã preotul D. Bãlaºa 37, întimpul celor doi împãraþi Galerius, statulimperial al Daciei se reorganizeazã înprovincii conduse de un voievod(�voievod� fiind un cuvânt dac cu sensde luptãtor, rãzboinic, el corespunzândcuvântului slav �cneaz�). El s-a pãstratde-a lungul secolelor nu numai în istoria

noastrã, ci ºi prin locurile unde am fostºi mai suntem... ca de exemplu, þinutulVoivodinei inclus azi în Iugoslavia, underomânii locali se luptã pentru eliberarealui de sub sârbi.

Tot D. Bãlaºa, în lucrarea citatã,menþioneazã cã între daco-romani, celdintâi voievod, necunoscut pânã înprezent, a fost Vlahernus (numeprovenind de la cuvântul Vlah, cum, dealtfel, încã îi numesc pe macedonenigrecii ºi azi cu dispret).

Ca ºi cum doi împãraþi daci în frunteaimperiului nu ar fi fost de ajuns, luiGalerius cel Tânãr îi urmeazã laconducerea noului Imperiu Dac un altul,nãscut în satul dac Niº de la sudulDunãrii, Constantin cel Mare, cel ceridicã Arcul de Triumf de la Roma, pecare apar o parte din figurilecomandanþilor daci. Tot el ºi-a mutatreºedinþa la SIRMIUM, iar la scurt timpdupã aceea la SERDICA, în DACIA

MEDITERRANEA, despre care va facedeclaraþia semnificativã: �ROMA mea esteSERDICA�. Tot el reconstruieºte podul depiatrã de peste Dunãre (construit destrãbunul sãu Burebista ºi nu de...Traian), adãugându-i un castru cupatru turnuri ºi un edificiu cunumeroase încãperi.

De ce oare cineva ar fi avut interesulsã cheltuiascã sume mari de bani, atunci,în antichitate, ca sã reconstruiascã unpod acolo, departe peste Dunãre, când�romanii se retrãseserã deja... iarlocurile erau pustii...� cum le place unoristorici vecini sã susþinã ...?

Citind cartea d-lui profesorAugustin Deac 38 , �Istoria adevãruluiistoric�, te vezi purtat de la tãbliþele de

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEIDr Napoleon Sãvescu

(continuare)

9.Cel mai mare imperiu dacical erei noastre

În momentul de faþã, când toate popoarele moderne îºi cautã cu strãºnicie�acte de identitate istoricã�, ar fi o crimã din partea noastrã, a dacilor, sãfim nepãsãtori la ceea ce ne aparþine.

2

DACIAmagazin nr.8 decembrie 2003

la Tãrtãria la istoricul român denaþionalitate turcã Ali Ekrem, carevorbeºte de �Oguznam�, cea mai vechechronica turcã, tradusã în limbagermanã, francezã ºi rusã, încã dinsecolul XVII-lea, dar de care �marii�noºtri istorici nu au aflat încã; în ea semenþioneazã cã în anul 839 exista o Þarãa Românilor�dar unde era ea pe hartaEuropei ?

Nu am auzit niciodatã vorbindu-sede atlasul german din 1826 care arãtapopoarele Europei anului 900, unde�Walahii� se întindeau din Panoniapânã la Nipru, menþionându-se ºi cincivoevodate vlahice.

Ce pot spune de descoperireascrisorii unui conducãtor cazarreferitoare la sec.VIII-lea în care sevorbeºte de Þara Ardil cu 100 de aniînainte de sosirea ungurilor (deci numeleArdeal nu vine din ungurescul Erdely).

În anul 1937 la cel de-al II-leaCongres Episcopal romano-catolic dinUngaria s-a vorbit despre lucrareapreotului ºi arheologului romano-catolic Lukacs Karoly, care a pãstorit10 ani în zona lacului Balaton ( fostulHercuniates de pe vremea dacilor ) ºiunde a gãsit urme arheologice de : pa-late, biserici ºi conace româneºti dinsecolul X.

În cronica împãratului Friederich alII-lea Barbarossa, de prin anul 1189 seatestã existenþa unei þãri �Walahia� întreDunare ºi Munþii Carpaþi, descriindu-se cu lux de amãnunte graniþele.

Descifrarea de cãtre aromânulStefanovschi a inscripþiei de pe inelulde aur de la Celei( Sucidava ) din judeþulGorj, precum ºi a inscripþiei de pe inelulde la Ezereva, Bulgaria de azi.

Rãspândirea credinþei lui Hristoss-a fãcut în limba dacã, de cãtre sfântulAndrei, fratele lui sf. Petru, la nordulDunãrii, ºi de cãtre sf.Pavel, la sudulDunãrii, vezi Biblia lui Wilfila ( scrisã înlimba carpato-dunãreanã la începutulsecolului IV).

Ce mai putem spune de lucrareacãrturarului dacoromân din sc.IV-lea,Aeticus Dunãreanu, intitulatã �Cosmos-

graphia�, scrisã în limba româna-dunãreanã cu alphabet geto-dac, limbavorbitã de cele 3-5 milioane de locuitoride pe vremea lui Burebista?

Noi am vorbit aceeaºi limbã dacã înfaþa românilor, goþilor, gepizilor, hunilorºi slavilor ºi continuãm sã o vorbim cuschimbãrile care survin în orice limbã îndecursul mileniilor.

În raportul diplomatului bizantinPanites Priscus, aflat în anul 448 la curteaneîmblânzitului Atila, se menþioneazãcâteva cuvinte clare dacoromâne ca:meiu, mied, colibã; iar la masa datã deAtila în cinstea diplomaþilor s-a vorbitºi în limba �Ausonica�carpato-dunãreanã, dacicã.

Ce este cu stema regatului geto-dac,cei doi lei afrontaþi, pe care o gãsim pânãîn 1921 pe stema României Mari?

ªi, în sfârºit, ce este cu acel CodexRohonczy, cronica dacã din secolele XI-XIII, însumând 448 de pagini, scrise înlimba carpato-dunareanã, latina du-nãreanã arhaicã, cu alfabet geto-dac, pecare dacoromânii îl mai foloseau încãpe vremea lui Vlad Þepes ( vezi Hasdeu).Ea conþine îndemnuri la luptã aledomnitorului Vlad-ca ºi al altora-împotriva migratorilor pecenegi (dinrãsãrit) ºi a ungurilor (din apus). Sedescriu 54 de bãtãlii victorioase, patrianoastrã arãtându-se ca o þarã bineorganizatã.

Când oare se va învaþa în ºcoliledacoromâne despre aºa ceva?

10.Ei, tracii,au fost daci

Arborele tracic numãra peste200 de triburi, cele maicunoscute fiind cele ale

dacilor, geþilor, ramanilor, bessilor(metalurgiºti), latinilor etc.

O interesantã afirmaþie despre daci ogãsim la istoricul Dio Casius, care a spus:�ªi iarãºi sã nu uitãm cã Traian - Troian afost trac veritabil. Luptele dintre Traian

ºi Decebal au fost rãzboaie fratricide, iartracii au fost daci�.39

Dupã Mircea Eliade, numãrulramurilor giganticului arbore uman altracilor se ridica la cca. 200.40 Pr. DumitruBãlaºa a alcãtuit un tabel al acestora,numãrând nu mai puþin de 150 de ramuritracice.

Herodot (425 î.d.H.) considera cã�Neamul tracilor este cel mai numeros dinlume; tracii au multe nume, dupã regiuni,dar obiceiurile sunt cam aceleaºi latoþi�.41

Dupã victoria grecilor de la Maratonasupra perºilor, regele Xerxes (486-465î.d.H.) îºi construieºte o mare armatãprintre care se menþioneazã de cãtreHerodot ºi prezenþa tracilor bithini, dinnord-vestul Asiei Mici; aceºtia suntdescriºi astfel: �Tracii însoþeau expediþiapurtând pe cap cãciuli din blanã de vulpe,îmbrãcaþi cu hitoane, peste care seînfãºurau cu mantale viu colorate. Înpicioare ºi peste pulpe aveau oîncãlþãminte din piele de cãprioarã. Caarme au suliþe, scuturi uºoare ºi pumnalemici�.42

Ovidiu în Tristele îi surprinde petracii geto-daci astfel: �Îi vezi cãlãri,venind ºi ducându-se prin mijloculdrumurilor. Între ei nu-i nici unul care sãnu poarte tolbã, arc ºi sãgeþi îngãlbenitede veninul viperei. Au glas aspru, chipsãlbatic ºi sunt cea mai adevãratãîntruchipare a lui Marte. Pãrul ºi barbalor n-au fost tunse niciodatã. Mâna lordreaptã e totdeauna gata sã înfigã cuþitulpe care îl are legat la ºold orice bãrbat�.43

În anul 547 î.d.H., perºii lui Cyrus auînfrânt Regatul Lydiei Tracice din AsiaMicã, extinzându-ºi stãpânirea spre nord-vest pânã la þãrmul sudic al MãriiMarmara.

Regele Persan Darius I (522-486î.d.H.) a întreprins o expediþie la nord deDunãre, iar dupã acelaºi Herodot,singurii traci care s-au luptat cu el aufost geþii din Scythia Minor (Dobrogea)nelãsându-l pe acesta sã se stabileascãacolo. L-au atacat atât tracii din MunþiiPangaion, cât ºi tracii odomanþi, stabiliþimai la nord, pãstrându-ºi astfel

3


independenþa.Peninsula tracicã a Chersonesului,

(cher-sones = fiii cerului, cei doiZamolxis), în decursul agitaþiei istoriei vatrece de la perºi la greci 44.

Confederaþia tribalã a tracilor-odrisicare avusese o evoluþie strãlucitoare vafi desfiinþatã în urma unui rãzboi fratricidde regele macedonean Filip al II-lea.Acesta va întreprinde o expediþie înþinuturile Dunãrii de Jos (339 î.d.H.), underegele get Kothelas i-a dat-o pe fiica saMeda de soþie. Aceiaºi traci-macedonenidupã ce i-au învins pe sciþi, încãrcaþi deprizonieri ºi de vite, întorcându-se acasãtraversând Munþii Haemus (Balcani) aufost atacaþi de tracii tribali care le-au luattoatã prada rãnindu-l grav la picior peînsuºi Filip al II-lea.

Patru ani mai târziu, un tânãr trac-macedonean, fiul lui Filip al II-lea,Alexandru Macedon (336-326 î.d.H.), vaface ºi el o incursiune în regiunile de lanord de Balcani, în �Þara Zeilor� - Daciaºi, precum tatãl sãu va da lupte greleîmpotriva fraþilor geto-daci al cãror regeSyrmos (�din Soare�) se baricadase peun ostrov al Dunãrii cunoscut azi ca�Pãcuiul lui Soare� pe care personal l-amcolindat prin anii 1973-74 ºi l-am gãsitizolat ºi straniu.

O echipã de arheologi lucra cuseriozitate ºi ne explica, mie ºi prietenuluimeu ing. agronom Mihai Pãpuºoi despremisterele locului. Eram pe atunci un tânãrdoctor al comunei Roseþi, jud. Cãlãraºi,aºteptând sã mai treacã un an pentru a-mi începe stagiatura în chirurgie laBucureºti, la prof. Juvara. Il citisem deja,de câteva ori, pe Nicolae Densuºeanu,aºa cã discuþiile noastre au fost aprinse,dar politicoase.

Despre regele Syrmos nu auzisem ºinici despre înfrângerea lui de mai târziu,dar originea geto-dacã a numelui luiAlexandru ei nu o ºtiau. Sã ne oprim puþinsã-i vedem provenienþa: Alexan-Dros,�Cel Jertfit Cerbului�, precum Cerbul; (luiOrfeu i s-a mai zis ºi Dros, �Cerbul�, ºi înamintirea sacrificiului sãu s-a construitteribila tradiþie geticã a trimiterii unui SolCurat la ceruri).44

Deci Alexandru este un foarte vechinume pelasgic, carpato-dunãrean. El eramesagerul care o datã la patru ani erazvârlit între suliþe ºi prin moartea luiducea Zeului Suprem mesajul poporuluisãu.

Carpato-dunãrenii în evoluþia lors-au rãspândit în jurul nucleului cetãþiinaturale a Munþilor Carpaþi, munþi greude trecut, unde aurul, argintul ºi sarea segãseau din belºug.

Ei, carpato-dunãrenii, s-au rãspânditpeste toatã Europa Centralã, de la AlpiiAustrieci ºi din Câmpia Bavariei pânã înPodiºurile Galiþiei Orientale ºi pânã înStepa Dobrogei, iar de acolo pânã pestetoatã aºa-zisa Rusie Meridionalã de laNistru ºi pânã în Kuban (vezi traciicimmerieni), în Asia Micã, în InsuleleMãrii Tracice (Egee) care au fost laînceput populate de ei, pelasgo-traco-arienii carpato-danubieni ajungând pânãîn Nordul Africii (vezi garamanii).45

Dar dacã istoria a fost aºa degeneroasã cu neamul nostru tracic, nuacelaºi lucru se întâmplã ºi cu istoriciicontemporani.

Bulgarii, aparent un popor slav, sositde departe, din Asia, se redescoperã azi,nemaiconsinderându-se invadatoriisosiþi în secolul VI d.H., ci, nici mai mult,nici mai puþin decât urmaºii tracilor!

Ei nu vor sã mai aibã nimic în comuncu neamul slav (or vulgar: bulgar-mon-goloid de la Volga).

Citindu-i pe acad. V. Georgiev, prof.A. Fol ºi pe prof. G.I. Georgiev, descopericã nici nu au existat traci la Nord deDunãre, iar ei, bulgarii, au devenit traciprin 1964-1967, extinzându-ºi istoria cucâteva mii de ani. ªi când te gândeºti cãînainte ca fiica fostului lor preºedinteJivkov sã devinã istoriografã, ei, bulgarii,credeau cã sunt slavi la origine!

Dupã cum vedem, nu numai�academicienii profesori de istorie�schimbã istoria, ci ºi fetele preºedinþilorcomuniºti ... ºi pentru ce, pentru niºteinterese geopolitice. Nu ar fi fost multmai simplu sã se mândreascã cu faptulcã ne-au cotropit în secolul al VI-lea d.H.,ne-au subjugat ºi decimat, lãsând în urmã

doar un numãr mic de supravieþuitori�megleno-românii�? Când vorbeºti olimbã slavonã (apãrutã foarte târziu înistoria lumii), cum poþi spune cã eºtitrac?! Se ºtie cã de-a lungul râului Mariþatrãiau tracii odrisi, numele lor fiindmenþionat pânã în secolul III î.d.H.

De asemenea, de-a lungul râuluiStruma trãiau medii - trib din care se trãgeaºi strãmoºul nostru Spartacus, trac ce aclãtinat ºi înspãimântat Roma. Nãscut înjurul anului 113 î.d.H., absorbit în armataromanã, ºi-a permis un �mic concediu�pe cont propriu, a fost prins ºitransformat în sclav-gladiator. Fiind laºcoala din Capua, excelent pregãtit ºi cusuflet trac, nu a acceptat ideea de a muripe arenã pentru satisfacþia �stãpânilor�,aºa cã a evadat împreunã cu alþi 70 decamarazi, alcãtuindu-ºi o micã armatã, cucare a reuºit sã clatine Imperiul Romande atunci.

Spaima i-a obligat pe romani, învinºide câteva ori de armata traculuiSpartacus, sã trimitã împotriva acestuiape Marcus Licinius Crassus ºi pe Pompei(adus special din Spania).46 Invins de oarmatã enormã, Spartacus moarevitejeºte, în anul 71 î.d.H. lângã Silar,râzând fericit în clipa morþii, ca toþi dacii.Istoria schimbã câteodatã înþelesul unorsimboluri, aºa cã numele eroului nostrutrac este preluat de germanii socialiºticare înfiinþeazã, dupã primul rãzboimondial, �Liga lui Spartacus�(Spartakusbund). Aceºtia, în frunte cuRosa Luxemburg ºi Carol Liebknecht, vortransforma la 30 Decembrie 1918 �Ligalui Spartacus� în Partidul Comunist Ger-man. Ce ironie a sorþii! Dar tot ei,germanii, dupã numai câþiva ani vor aveao nouã idee, aceea de a fura simbolulvieþii veºnice, zvastica pelasgicã, trans-formând-o într-un simbol al intoleranþeiºi cruzimii, manifestat în cel mai extremistsens, creând martiri în proporþie de masã.

Astfel, vechi simboluri preluate ºifolosite necorespunzãtor îºi pierdaparent valoarea, cum s-a întâmplat ºicu vechiul semn hitit carpato-danubianal vulturului cu douã capete, adoptat deBizanþ, apoi de huni la formarea

4


cmyk COLOR

Imperiului Austro-Ungar, etc., etc.,pentru ca în zilele noastre sã redevinãactual, preluat de noul stat rus...

În acest context, trebuie sã nu-i uitãmpe odrisi, trib tracic din zona MunþilorRodopi, care s-au rãsculat împotrivaImperiului Roman, în anul 26 d.H.

Lãsându-i la o parte pe bulgariitracizaþi peste noapte de fiicapreºedintelui Jivkov ºi de alþi istoricide-ai lor, sã mergem ceva mai la sudulteritoriului tracic. Cu privire la numeleacestui teritoriu, Herodot spunea: �Elada(Grecia, n.a.) [era un] þinut care maiînainte se numea Pelasgia�.47

Ei, grecii, sosiþi între anii 1900-1400î.d.H. în patru valuri: aheii, ionienii,dorienii, eolienii, ne-au gãsit acasã, penoi, pelasgii carpato-danubieni, care nenumeam traci (nume prima oarãmenþionat de acelaºi Herodot). Ei ne-auînvins de mai multe ori, reuºind sã ocupepartea sudicã a Peninsulei Balcanice.

De la noi au luat apoi Asia Micã (vezirãzboiul împotriva tracilor-ramanilocuitori ai Troiei), dupã cum ºi insuleledin Marea Tracicã (grecii schimbându-inumele în Marea Egee; vezi rãzboiul dusde greci sub conducerea lui Temistocleîmpotriva tracilor-sinthioni).

Revanºa împotriva grecilor ne-a fostadusã de tracul-pelasg AlexandruMacedon (336-323 î.d.H.), care cucereºteGrecia ºi, conform tradiþiilor timpului, îiangajeazã pe învinºi în trupele sale.

Acesta reconstruieºte într-o perioadãfoarte scurtã Marele Imperiu Pelasgic,recucereºte Egiptul, Mesopotamia, Per-sia, India, capitala acestui Mare ImperiuPelasgic, reînviat, fiind la Pela.

Vremea a trecut ºi dupã 2000 de ani,de astã datã �istoricii greci� îl redes-coperã pe macedonul Alexandru ca fiind�grec� ºi îl pun în Panthenon (dupã 2000 -ani !!!). Dar nici bulgarii nu se lasã, ºi-ladjudecã ºi ei pe �strãmoºul� Alexandru,considerându-l unul din cei mai marigenerali bulgari ai antichitãþii.

Singurii care nu ºi l-au revendicat peAlexandru ca fiindu-le neam ºi strãmoº... sunt românii.

Între timp, pelasgii au devenit ºi ei

greci, precum ºi tracii (o fi greºit Herodotcând îi considera pe traci ca fiind alt neamdecât grecii)!

Despre teritoriile locuite de pelasgo-traci, acelaºi Herodot spunea: �De laPãdurea Hercinicã, limita vesticã aspaþiului pelasgo-tracic trece prin AlpiiRãsãriteni, ocolind Noricum, provinciecu populaþii predominant dacice ºi celto-germanice, ºi apoi coborând la Aquileea(azi Terzo d�Aquileia - Italia), în golfulveneþilor. De aici, limita vesticã, sud-vesticã a spaþiului pelasgo-tracicurmãrea þãrmul Mãrii Adriatice, întregþãrmul de vest al Peninsulei Balcanice,pânã în Creta�.48

Populaþiile, neamurile pelasgo-tracicede la Marea Adriaticã, din �þinuturileilirice�, atingeau, potrivit informaþiilor luiStrabon, Istrul ºi Alpii dintre Italia ºiGermania: �populaþiile pelasgo-traco-ilirice încep de la acel lac (este vorba delacul Constanþa, dintre Elveþia ºiGermania de azi, n.a.) alãturi de carelocuiesc vindelicii, retii ºi helvetii...Amintitul teritoriu (alpino-panonico-iliric), dacii l-au prefãcut într-un pustiu,în urma rãzboiului în care i-au biruit peboi ºi pe taurisci - seminþii celtice de substãpânirea lui Critasiros. Dacii pretind cãþinutul acesta ar fi al lor, cu toate cã estedespãrþit de ei prin râul Parisos (Paar deazi în Germania, n.a.), care vine din munþiºi se varsã în Istru (Dunãre)...�.49

Originea acestui popor tracic, cãruiageografia ºi condiþiile climatice i-auhãrãzit culoarea albã a pielii, menþinutã cutoate invaziile, încruciºãrile ºi suprapunerileorientale, se confundã cu cea a arienilorcarpato-danubieni, a vechilor pelasgi,întemeietori ai Europei moderne de azi.În ultima vreme, tot mai mulþi cercetãtorisunt de pãrere cã leagãnul vechii Europeeste spaþiul carpato-dunãrean (MarijaGimbutas), în timp ce considerã cã spaþiuldin care au pornit popoarele europeneeste situat pe teritoriul dintre ValeaDunãrii, Marea Egee (Marea Tracilor) ºiMarea Neagrã (Marea Geticã).50

Istoricilor ºi arheologilor li s-aualãturat ºi unii lingviºti, printre caretrebuie amintit Vladimir Georgiev.

Importanþa tracilor în istorie ºi a spaþiuluitracic a fost subliniatã ºtiinþific prima oarãde Vasile Pârvan.

Nãscut la 28 Sept. 1882, în cãtunulPerchiu din comuna Huruieºti, jud.Tecuci, fiu al unui învãþãtor rural, VasilePârvan a fost un alt îndrãgostit depreistoria poporului român. El ajunge la27 de ani membru al Academiei Române,Profesor de istorie anticã la Universitateadin Bucureºti, Director al MuzeuluiNaþional de Antichitãþi. El este autorulsintezei istorico-arheologice despreprotoistoria Daciei, pe care a intitulat-oGetica. În aceastã lucrare, V. Pârvan apus în evidenþã, documentat ºi con-vingãtor, mãreþia poporului geto-dac. Elva muri timpuriu, înainte de a atinge vârstade 45 de ani, lãsându-ne un tezaur denepreþuit, opera lui ºtiinþificã.

Din punct de vedere lingvistic, mulþicercetãtori susþin existenþa unei limbiariene, carpato-danubiene (pelasgice) carea stat la originea limbii tracice, cu diferitevariante locale. Având în vedere legãturileîntre limba hitita ºi limbile ariene, se poateafirma cã miºcãri de popoare au avut locde la apus spre rãsãrit, adicã din Europaspre Asia ºi nu invers. Forma veche acuvintelor hitite constituie o dovadã cãhitiþii s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european, pãtrunzând în AsiaMicã. Sunt suficiente dovezi de naturãarheologicã ºi antropologicã pentru aîngãdui afirmaþia cã, încã din epocaneoliticã în spaþiul tracic ºi într-o arielimitrofã acestuia, existã o populaþieautohtonã, din care îºi trag rãdãcinilepopoarele istorice europene, iar aceastãpopulaþie poate fi consideratã din punctde vedere lingvistic ca prearianã.51 Þinândseamã de faptul cã istoricii ºi arheologiiau neglijat, necuvenit, mitologia noastrãtraco-dacicã, precum ºi alte mitologii cuscrieri epice cum sunt Vedele ºi Upaniºa-dele sanscrite, consider cã introducerealor în circuitul cercetãrilor ar fi în avantajulnostru, al românilor ºi în special înavantajul iluminãrii trecutului îndepãrtatal continentului european.

Simpozionul internaþional detracologie care a avut loc în Bulgaria (15-

5

DACIAmagazinnr.8 decembrie 200318 Mai, 1998) cu temele de mai jos scoateîn evidenþã cele afirmate de noi maiînainte:

1. Cel mai vechi simbol pretracic gãsitîn lume - zvastica - 6.000 î.d.H.

2. Primele ornamente ºi mãºti de aur(tracice) gãsite în lume - 3.800 î.d.H.(Karanovo V-VI).

3. 1.600 de tezaure ale regilor traci -cele mai frumoase din lume.

4. Noi splendori tracice.În Iliada, Homer spunea despre traci

cã �armatele lor strãluceau de scuturi deaur ºi tezaurele lor erau aºa de preþioasecã regele Priam (rege al Troiei tracice) aputut sã ia înapoi, de la greci, capul fiuluisãu mort, numai dupã ce le-a dat aceafaimoasã cupã tracicã de aur�.52

Toate marile civilizaþii au înflorit pevãile unor mari fluvii ºi în special la gurilede vãrsare ale acestora: cea egipteanãpe Nil, cea mesopotamianã, între Tigruºi Eufrat, cea indianã, pe Ind ºi Gange,cea chinezã, pe Fluviul Galben, iar ceaeuropeanã, cu voia sau fãrã voia �marilorprofesori de istorie ºi arheologie�, pevalea Dunãrii (Istrului, Danubiului) ºi înspecial în zona deltei acesteia. Acestaeste leagãnul adevãrat al civilizaþiei proto-europene, în strãvechea vatrã tracicã aCarpaþilor, a Dunãrii carpatice. Aiciveneau grecii în antichitate sã-ºi cauteLâna de Aur ºi bogãþiile agricoledunãrene. Aici s-a dezvoltat faimoasaEpocã de Aur, cu Cimitirul Eroilor de laGurile Dunãrii ºi Lãcaºul Zeilor dinCetatea Koga-Ion-ului.

Uitaþi-vã pe hartã ºi veþi vedea cefantastic aratã acest spaþiu, unde dintrupul munþilor þâºnesc izvoare ce seprefac în râuri care se desfãºoarã ca unevantai spre Dunãre, strãbãtând vãicalme ºi dealuri molcome, prielniceagriculturii ºi pãstoritului. De sus, dinavion, aceastã reþea hidrograficã, avândforma de elipsã, seamãnã cu un Ou alGenezei. Munþi de sare, fãrã de care suntgreu de conceput viaþa omului ºicreºterea vitelor, reprezentau înantichitate o bogãþie mai mare decâtaurul, poate cea mai de seamã bogãþiepentru oamenii vechimii, bogãþia fãrã de

care viaþa nu poate exista.Bogãþiile solului ºi subsolului au

fãcut ca spaþiul tracic sã fie râvnit detriburile ºi popoarele învecinate - spreacel Eldorado al antichitãþii îºi orientaudorinþele jefuitoare vecinii. Invadatoriieuropeni au venit ºi încã vin de la rãsãrit,miºcãrile dinspre sud spre nord fiind de-terminate nu atât de cauze economice,cât de modificãri ale climatului, deschimbarea florei ºi faunei. Precum oricepom ce dã roade ºi seminþe cautã sã lerãspândeascã în preajmã, aºa ºi neamulnostru, al daco-tracilor, prin triburiprolifice, a rodit ºi s-a rãspândit fie lamarginea teritoriului sãu de vieþuire, fiedeplasându-se la distanþe mai mari pânãîn Asia ori trecând strâmtorile Bosforuluiºi ale Dardanelelor pânã în Anatolia; aºaau ajuns ramano-dardanii sã ridice oraºulcetate Troia, iar brigii sã alcãtuiascã o�filialã� care a luat numele de Frigia; mysiinu erau altceva decât o fãrâmã a moesilordin sudul Dunãrii; mesapii, iapygii ºiveneþii din Italia de rãsãrit erau surplusuriale traco-ilirilor din Dalmaþia ºi dinPanonia (unde a existat statul Rama -pânã la venirea ungurilor, dupã cumatestã o serie de surse toponimice).53

Extinderea neamului carpato-danubian se poate asemãna cu o explozieatomicã, avându-ºi epicentrul acolo,acasã, în Þara Soarelui, în Daksha pre-sanscritã, arianã. Îi vom gãsi pe strãmoºipe râul Hipanis (Bug) ºi Borystene(Nipru). Cimmerienii vor fi împinºi de sciþispre sud, dar ºi ei, sciþii, se vor topi înmarea populaþie tracicã, tracizându-se,lãsând în urma lor doar ... un nume. Eitracii care se întindeau spre apus pânã laOceanul Atlantic, au pãtruns ºi pe ValeaVistulei, întemeind cetãþi ca Getidava; alteramuri ca etruscii ºi veneþii se vorîndrepta spre Valea Padului. PeninsulaItalicã au cucerit-o de cel puþin patru ori,ultima datã sub conducerea strãlu-citorului raman Enea - plecat din zonaOltinei (Dobrogei de azi) ori, dupã Homerºi Virgilius, de la Troia. Când Demosteneºi Ificrate socoteau ca o cinste faptul cãmamele lor fuseserã trace, când grecii �neîmprumutau� zeii schimbându-le doar

numele, înfruptându-se din plin dinmiturile ºi credinþele geto- dacilor, cumsã nu ridicãm vocea azi, noi urmaºii acelordaco-traci, ºi sã spunem lumii adevãrul?De ce sã tãcem, umiliþi ºi furaþi de alnostru trecut glorios din dorinþa �inteli-gentã� de a nu ne supãra �vecinii�? Cineau fost ºi cine sunt ei vecinii?!

Niciodatã un popor umil ºi fricos nua fost respectat, niciodatã un iepure nuva sta alãturi de un lup! Este timpul sãne trezim, sã ne scoatem ochelarii demiopi, primiþi de la vecini, ºi sã ne uitãmcu mândrie, acolo, departe în trecut,redescoperindu-ne ºi mândrindu-ne cunoi înºine. Nu este nimeni în toatãEuropa, care sã aibã o istorie mai veche,mai frumoasã ºi mai fantasticã ca anoastrã.

Noi nu trebuie sã uitãm cã suntemaici, pe acest pãmânt european primii,înaintea grecilor, italienilor, francezilor,germanilor or turcilor, înaintea engleziloror slavilor.

Ei toþi, nou-veniþii, doresc ca noi sãnu fi existat; astfel ca ei sã aibã drepturi!Ei spun cã Transilvania a fost lipsitã depopulaþie, iar ei au venit ºi au locuit-o. Eine încurajeazã în naivitatea noastrã sãcredem cã de fapt noi am apãrut dupã106 d.H., prin unirea dintre �doi bãrbaþi�Traian ºi Decebal, Traian - cuceritor a14% din teritoriul Daciei, în urma unuirãzboi fratricid.

E timpul sã realizãm cã noi avemistoria noastrã, cu mii ºi mii de ani înainteasosirii romanilor pe câþiva kilometri dinteritoriul Daciei; istoria noastrã a începutatunci, de mult, când noi am început sãfãurim Europa, sã cucerim Asia: China,India ºi Japonia, Anatolia, Sumerul ºiAsia Micã, Palestina ºi Mesopotamia,Nordul Africii.

Aceasta este istoria noastrã, acarpato-danubienilor, pelasgilor, tracilor,daco-românilor. Noi, daco-românii,reprezentãm coloana vertebralã a istorieilumii contemporane.

n

6


7


A rãmas ascuns, mai bine de 10.000de ani, dar în sfârºit, o scufundãtoare l-adescoperit pe fundul mãrii, între nisip,alge ºi pietre. Cel mai antic aºezãmântscufundat a fost descoperit în faþacoastelor Angliei, care poate conþinesecretele unei Atlantide reistorice.

Descoperirea a fost fãcutã din întâm-plare de o arheoloagã englezã de 34 deani, Penny Spikins, care lua lecþii descufundare cu cîþiva colegi, în aceaporþiune de mare din faþa portuluiNewcastle, în nord-estul Angliei. Conformexperþilor, este vorba despre primadovadã concretã despre existenþaaºezãmintelor umane din timpul epociide piatrã, în acea regiune care astãzi esteMarea de Nord.

Astãzi, acele pãmânturi sunt completsub apã, dar acum 5.000-10.000 de ani înurmã, înainte de ridicarea nivlului mãrii,ele acomodau populaþii mezolitice, careau existat între sfârºitul ultimei ere

O NOUÃ ATLANTIDÃ?

UN VECHI AªEZÃMÂNT IESE LA IVEALÃ DINAPELE MÃRII DE NORD

glaciare ºi începutul epocii agricole.�ªtim cã existã o Atlantidã preistoricã

pe fundul Mãrii de Nord, unde un timp,o suprafaþã de dimesiunea actualei MariiBritanii era conectatã de continentulpopulat de fiinþe umane ºi animale preis-torice�, a spus David Miles, arheologulprincipal a autoritarei asociaþii EnglishHeritage (Moºtenirea Englezã).

Nu este clar dacã aºezãmântuldescoperit de Spikins este în realitateAltantida preistoricã despre carevorbeºte Miles, dar el a subliniat cã�descoperirea constituie un prag de undese poate pleca la descoperirea acesteilumi necunoscute�.

Pânã acum, arheologii aveaucunoºtinþã doar de un singur aºezãmântmezolitic acoperit de apele Manicei, înfaþa Southampton-ului, în sudul Angliei.

Domeniul gãsit de Spikins conþinedouã aºezãminte: unul se aflã la capãtulunei mase pietroase chiar la malul mãrii

provenind de la începutul perioadeimezolitice (între 8.000 ºi 10.000 de ani),celãlalt - la aproape 100m distanþã de malºi cam 500 m departe de coastã - provinede la sfârºitul mezoliticului (între 5.000 ºi8.500 de ani).

�Am observat multe bucãþi de cre-mene sub mine, pe fundul mãrii - acomentat arheoloaga aspirantã, amin-tindu-ºi de descoperirea fãcutã lunatrecutã. Unui ochi neexpert acestea arpãrea sã fie pietre ordinare, care segãsesc de obicei pe plajã, dar în realitateerau ceva extraordinar�. Obiectele decremene recuperate, care se aflau la oadâncime de opt metri, cuprindeau,printre altele, o piatrã pentru fabricarealamelor de cuþite, diferite obiecte de tãiatºi un vârf de lance.

LUMINIÞA SAVA

ADEZIUNEData:

Numele:

Prenumele:

Adresa:

Tel./Fax.:

E-mail:

Nãscut(ã)în:

La data:

Profesia:

Am luat cunoºtinþã de prevederile statutului societãþii ºi doresc sã devin membru al acesteia.Declar cã nu voi angaja oficial societatea din iniþiativã proprie.

DACIA REVIVALINTERNATIONAL

SOCIETYDr. NAPOLEON SÃVESCUFondator, PreºedintePr. THEODOR DAMIANDirectorIng. FLAVIU RIÞIUDirectorIng. MARIUS SPRINCEANÃDirector TehnicDr. NICK STOIANDirector Relaþii PubliceJud. TUDOR PANÞIRUFost Ambasador al Moldovei laU.N., International LegalCouncelerIng. ANDREI VARTICDirector, Fondatorul InstitutuluiCivilizaþiei Dacice - ChiºinãuGen. NICOLAE SPIROIUPrim ConsilierDr. LUCIAN DAJDEAConsilier, Relaþii cu ComunitãþileDaco-RomâneºtiTIBERIU FRAÞILÃConsilier, Relaþii PublicePhD. MARIA MARINESCUSecretar GeneralAv. DAN DIMAConsilier LegalDr. VICTOR SUCIUConsilier Financiar

PATRONI-2002Dr. DAN CIMPONERIU Dr. ªtiinþe Economice GEORGE PÃUNESCUDr. MIHAIL RUDEANUIng. LUMINIÞA SAVADr. NICK STOIANIng. ELIAS WEXLER

DORIÞI SÃ PRIMI ÞI ACASÃ CUREGULARITATE PUBLICA ÞIA NOASTRÃ ?

NIMIC MAI SIMPLU !Pentru a vã abona la publicaþia DACIA MAGAZIN, trimite þi prin mandat poºtalsuma de 180.000 de lei, pe adresa Daniela Gridan 2600, Orãºtie, Piaþa Victoriei,

nr. 20, cu menþiunea „abonament Dacia Magazin“. Astfel veþi primila adresa indicatã pe mandatul poºtal în spaþiul destinat corespondenþei 12

numere din Dacia Magazin.

8


cmyk

Un dac la Atena–rezumat scris al unui roman nescris–

Pe la mijlocul secolului întâi dedupã Naºterea lui Hristos, sfatulbãtrânelor cãpetenii ale neînfri-caþilor daci de la Sarmizegetusa,socotind vremea ºi drumul stelelorpe cer dupã calendarul soarelui deandezit din inima sanctuaruluistrãmoºesc, hotãrãsc sã-l trimitãpentru a treia oarã pe mai tânãrulºi destoinicul Getis la Atena,însãrcinându-l cu mai multe treburiîn interesul Daciei, legate, printrealtele, ºi de baterea ºi turnarea întiparele Greciei a unei noi serii dekosoni de aur pentru daci. ªi deaceastã datã, Getis este însoþit înlungul ºi neprevãzutul drum desfetnicul Duros.

Coborând din munþi, Getis ºiînsoþitorul sãu, dupã ce trec Istrulºi strãbat Tracia ºi Macedonia,ajung în sfârºit, cu destulã greutate,în metropola grecilor. Dupã ce auluat legãtura cu oamenii deîncredere, pentru îndeplinireamisiunii lor, Getis ºi Duras îºiîngãduie pânã la ziua plecãrii sãstrãbatã drumurile ºi pieþele Atenei,pentru a cunoaºte mai bine capitalaºi cetatea înþelepciunii lumii.

Tocmai atunci, venind din AsiaMicã ºi trecând prin Filipi, Tesalonicºi Bereea, ajunge în Atena ºiSfântul Apostol Pavel cu câþivadintre ucenicii ºi însoþitorii sãi. Învremea când îi aºtepta pe Sila ºipe Timotei, vãzând cetatea �plinãde idoli� ºi sinagoga de îndoialã,faþã de Evanghelia pe care ovestea, Sfântul Apostol Pavelajunge lângã celebrul altar atenianal �Dumnezeului necunoscut�. Din

rânduiala Providenþei, care voieºte�ca toþi oamenii sã se mântuiascãºi la cunoºtinþa adevãrului sã vinã�,lângã acel altar se aflau, în ziua ºiceasul ºi clipa aceea ºi Getis cuînsoþitorul sãu. De la altar, o razãdin lumina Damascului alunecã prinprivirea apostolului ºi se opri pechipul dacului Getis. Îndatã ochiulsoarelui de la Sarmizegetusa cãutaprin ochii lui Getis faþa SfântuluiPavel.

Nu-ºi vorbirã, dar chipul unuiatrecu în sufletul celuilalt! Soarelede andezit al dacilor cãuta luminaDamascului. Noaptea, Getis avu unvis, în care vãzu în lumina reflectatãa soarelui de andezit capul de lupal stindardului dacic, atârnând de oCruce!

A doua zi, alãturi de mulþimeafilozofilor, înþelepþilor, curajoºilor ºiîntâmplãtorilor din Atena, se afla înAreopag, din aceeaºi rânduialã a

Providenþei ºi Getis împreunãDuras. Cuvintele predicii SfântuluiApostol Pavel, invitat de epicureiºi stoici, cãdeau rând pe rând ºi înpãmântul cel bun al Daciei, prinauzul lui Getis, al cãrui suflet serãcorea, se înviora ºi se adãpa dinharul cuvântãrii �semãnãtorului decuvinte� din Tars. Lui Gentis i sepãru cã predica Sfântului Pavel dinAreopag se rostogolea val dupã valprintre pietrele, altarele ºisculpturile Atenei ºi peste inimileîmpietrite ale atenienilor, precumapa limpede ºi rece a Sargeþieinatale, peste pietrele neînfricaþilordaci �nemuritori�.

Fiecare cuvânt al apostoluluiera ca un nor luminos care-i înaripaºi-i purta sufletul spre înãlþiminebãnuite. �În El trãim ºi nemiºcãm ºi suntem!� DeasupraAtenei, soarele strãlucea maifrumos ca niciodatã. Într-o clipã i

9


se pãru cã este rãpit ºi se vãzuîngenuncheat pe marginile soareluide andezit. O luminã îi cuprinsesufletul miºcându-i inima în iubire,iar din ochii sãi izvorau ºi curgeaunesfârºite lacrimi pe piatra soareluide la Sarmizegetusa. Îºi revenivãzând lespedea Areopagului desub picioarele lui, stropitã ºi udatãde propriile-i lacrimi. Un râu al vieþiitrecea pe dinaintea lui. I se pãrucã Sfântul Pavel în vreme cevorbea atenienilor, era dincolo derâu, iar el se afla dincoace. O larmãneaºteptatã îl trezi, iar cuvintele cese desluºeau din mulþime: �Despreasta, te vom asculta altãdatã�, i sepãrurã ca o stavilã care oprirãcurgerea râului ºi puseserã capãtpredicii Sfântului Apostol Pavel dinAreopag.

Printre râsetele filozofilor, laauzul cuvintelor despre Judecata deapoi ºi Învierea din morþi, SfântulPavel ieºi din mijlocul lor. �Iar uniibãrbaþi, alipindu-se de el, au crezut,între care ºi Dionisie Areopagitulºi o femeie numitã Damaris ºi alþiiîmpreunã cu ei� (Faptele Apos-tolilor 17,34) � între care ºi Getis.Mai înainte ca Sfântul Pavel sãplece din Atena la Corint, între ceipuþini care primiserã botezul creº-tin, se numãrã ºi Getis. Ar fi vrutsã rãmânã nedespãrþit de SfântulPavel, dar glasul lui Hristos îi vorbiprin conºtiinþã: �Întoarce-te acasãºi povesteºte cât bine þi-a fãcut þieDumnezeu�.

Dupã câteva zile, luându-ºirãmas bun de la creºtinii dinAtena, Getis trebui sã purceadã pedrumul de întoarcere spre Dacia.Însoþit de Duras, ajunserã la Berea,întãrindu-ºi sufletele în sânulcomunitãþii creºtine de aici. Apoila Tesalonic, unde de asemenea,Duras s-a învrednicit sã primeascãbotezul aici. Continuându-ºi drumul

înapoi spre Macedonia ºi SardicaTraciei, creºtinii Getis ºi Duras, caalþii Luca ºi Cleopa, au ajuns înDacia. Despre cele ce vãzuserã,auziserã ºi se petrecuse cu ei,îndrãznirã a spune încã din primelezile ale întoarcerii lor laSarmizegetusa. Toþi cunoscuþii sebucurarã de sosirea lor cu bine,minunându-se de schimbarea ºiînnoirea vieþii lor.

Un dor mistuitor dupã SfântulApostol Pavel începu sã aprindãinima lui Getis. Era semnul rugã-ciunii apostolului neamurilorpentru el. Munþii Daciei i sepãrurã mai frumoºi ca totdeauna,râurile mai limpezi, oamenii maibuni, f lori le mai minunate,animalele mai blânde ºi cânteculpãsãrilor mai dulce. Ziua ascunsºi noaptea în tainã, rugãciunile luiGetis, îngenuncheat pe lespedeasoarelui de andezit, se ridicauînsoþite de foºnetul fagilor ºi demurmurul izvoarelor ºi vegheatede lumina lunii ºi a stelelor, spre�Dumnezeul lui Avraam, Isaac ºiIacob�, Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt.Treimea cea de o fiinþã ºi nedes-pãrþitã, descoperit în Iisus Hristos,Fiul lui Dumnezeu, Celpropovãduit de Sfântul Pavel ºi detoþi apostolii, pretutindenea.

Trecuserã ani. Getis strãbãtudavele dacice de la munþi ºi dinºesuri �Þãrii-dintre-râuri�, vestindpe Hristos. Jertfa Lui, Învierea Luiºi A Doua lui Venire. Numãrulcelor ce primiserã botezul învadurile Sargeþiei, ale Râului Mareºi ale Râului Galben, crescuse.Dar curând începuserã rãzboaieleromanilor lui Domiþian ºi Traian cudacii. Getis se ruga ºi pentru uniiºi pentru alþii. Duras murise. Dela soli ai lui Decebal trimiºi laRoma, Getis aflã despre moarteaSfântului Pavel în vremea lui Nero.

Vestea îl cutremurã, dar îl ºi liniºti,ºtiind cã de acum înainte are unales mijlocitor pe lângã tronulÎmpãratului cerurilor.

Ajuns la adânci bãtrâneþe,presbiterul Getis fu martor rãz-boiului din 101-102. Întreprizonierii romani, aflã cã sunt ºicreºtini. Pentru aceºtia, dar ºipentru ceilalþi, mijloci stãruitor ºicu succes la Decebal. Pacea însãfu scurtã.

Flamurile armatei romane ame-ninþau din nou vatra ºi glia dacicã.Venirã anii 105-106 ºi odatã cu ei,asediul Sarmizegetusei.

În rugãciunile nopþii de dinaintede cucerire, pe piatra soarelui deandezit, Getis vãzu o cruce de foc.În zori, cetatea fu din nou asediatãºi incendiatã. La asfinþitul vieþii saleºi în rãsãritul unei noi istorii, lui Getisi se descoperi în vedenie, în flãcã-rile Sarmizegetusei, firul vieþii ºidestinul noului popor daco-romance prinde a se naºte, cu toatenodurile lui istorice, pânã la Pa-rusie.

Getis se închinã, mulþumi ºi serugã lui Dumnezeu. La rãsãritulsoarelui, i se duse vestea despremoartea ºi sfârºitul lui Decebal. Laauzul acesteia, precum preotul Elidin Biblie, îndurerat, dar ºi împãcatcu sine ºi �sãtul de zile�, Getis sesãvârºi lângã zidul cetãþii, dându-ºisufletul în mâinile lui Hristos. Celpropovãduit de Sfântul Pavel înAtena.

Câþiva creºtini, romani ºi daci,îi luarã trupul ºi-l îngroparã înascuns sub rãdãcina celui maibãtrân stejar, pe a cãrui coajã,înspre Rãsãrit, însemnarã o Cruce.

Daniil PartoºanuEpiscop administrator

10


Precum în viaþa omuluimodern cãsãtoria are unrol important, tot aºa

trebuie sã fi avut ºi în viaþa omuluiantic. De felul organizãrii ºinormelor ei depind aspecte esen-þiale, care deþin o importantãpondere în definirea portretuluimoral al geto � dacilor.

Textele antice atestã faptul cãtracii practicau poligamia. Într-unuldintre fragmentele pãstrate din ope-ra lui Heraclit din Pont aflãm despretraci cã �fiecare se cãsãtoreºte cutrei sau patru femei. Sunt unii careau treizeci de soþii. Ei le folosescca pe niºte sclave. Au legãturitrupeºti cu numeroase femei ºi seunesc cu ele pe rând. Femeia spalãºi serveºte pe bãrbatul cu care atrãit. Cele mai multe, dupãîmpreunare, se culcã pe pãmânt.Dacã vreuna dintre femei estenemulþumitã, pãrinþii îºi pot luaînapoi fata, dupã ce restituie ceeace au primit pentru ea. Cãci oameniiîºi mãritã fetele în schimbul unuipreþ. La moartea bãrbatului, femeilesunt moºtenite, întocmai ca celelaltelucruri.�

De la Menandru, cel mai deseamã autor de comedii, dupãArisofan, aflãm cã printre traciipoligami se înscriu ºi geþii. Într-unfragment dintr-o piesã al cãrei numenu se cunoaºte, foarte probabil unsclav spune: �Aºa suntem noi, tracii

DIN VIAÞA DACILOR

CãsãtoriaProf. Mirela Lãscoiu

toþi, ºi mai ales geþii � mã mândresccã mã trag din neamul acestora dinurmã: nu suntem din cale afarã decumpãtaþi. Nici unul dintre noi nuia o singurã femeie, ci zece,unsprezece sau douãsprezece, ºiunii chiar mai multe. Când seîntâmplã sã moarã cineva care n-aavut decât patru sau cinci neveste,oamenii din partea locului spun:bietul de el n-a fost însurat, n-acunoscut iubirea�.

Acest text este reprodus ºi deStrabo, care ne spune cã:�Menandru, desigur, n-a plãsmuitceva, ci a respectat realitateaistoricã�, iar dupã încheiereacitatului adaugã: �susþinerile acesteasunt întãrite ºi de alþii�, fãrã sãprecizeze la cine anume se referã.

În legãturã cu faptul de a aveamai multe femei trebuie adãugat ºitextul lui Arrian care, citându-l peEustaþiu, ne spune cã: �la traci eraobiceiul sã aibã multe femei, în aºafel cã de la multe femei sã aibã mulþicopii � iar obiceiul acesta se spunecã îºi trage obârºia de la regeleDoloncos, care a avut mulþi copiide la multe femei.�

Din textele antice aflãm mãrturiiºi cu privire la modalitatea deîncheiere a cãsãtoriilor. PomponiusMela, referindu-se la traci în ge-neral, spune: �fetele de mãritat nusunt date bãrbaþilor de cãtre pãrinþi,ci în mod public sunt cumpãrate

spre a fi luate în cãsãtorie sauvândute (cu zestre). Se face (târgul)într-un fel sau altul, dupã cât suntde frumoase ºi de cinstite. Celecinstite ºi frumoase au un preþ bun.Pentru celelalte se cautã cu banicineva care sã le ia de soþie.�Acelaºi lucru îl aflãm ºi de laSolinus: �femeile de mãritat se ducla bãrbaþi nu dupã hotãrâreapãrinþilor, ci acelea care se distingprin frumuseþe cer sã fie vândute lamezat ºi, dupã ce li se îngãduie sãse stabileascã valoarea lor, secãsãtoresc nu dupã obiceiuri, cidupã preþurile oferite; iar celenãpãstuite din pricina urâþeniei lorîºi cumpãrã cu zestrea lor soþii cucare se mãritã.�

De la Herodot aflãm cã traciicrestoni �pe fete nu le pãzesc, ci ledau voie sã aibã legãturi trupeºti cubãrbaþii care le plac. Îºi pãzesc însãnevestele cu strãºnicie, cumpã-rându-le cu mulþi bani de la pãrinþi.�

Din textele citate reiese cã latraci se practicã poligamia, obiceiprezent ºi la geto � daci. Fãrãîndoialã însã cã sunt exagerateafirmaþii ca ale lui Heraclit din Pont,care vorbeºte de unii care autreizeci de soþii sau cele ale luiMenandru, dupã care geþii ar aveazece, unsprezece sau douãsprezeceneveste ºi chiar mai multe.Menandru spune acest lucru într-ocomedie ºi deci intenþia lui era de a

11


exagera în scop estetic, altfel cums-ar putea interpreta afirmaþia cã unget care n-a avut decât patru saucinci neveste, la moarte, este plânspentru cã n-a fost însurat ºi nu acunoscut iubirea.

Despre poligamia tracilor,Herodot ºi Pomponiu Melavorbesc în legãturã cu obiceiurilede înmormântare care, dupã cumam arãtat, sunt confirmatearheologic ºi la geto � daci, numaicã nu este vorba de întreagacolectivitate, ci numai de vârfurileei. Se pare cã regii ºi aristocraþii auavut mai multe soþii, un obicei întâlnitºi la alte popoare.

Poligamia practicatã o vremeprobabil cã a fost ulteriorabandonatã, însã fãrã sã putempreciza când anume. Poate printrereformele iniþiate de marele regeBurebista sã fi fost ºi interzicereapracticãrii poligamiei. Sigur estefaptul cã în a doua jumãtate asecolului I a. Chr. nu mai exista, devreme ce într- o odã a lui Horaþiucitim:

�La ei (la geþi) soþia cea de-adoua este blândã ºi ia samã

De copiii mici din casã care suntlipsiþi de mamã,

ªi femeia cea cu zestre nu-istãpânã pe bãrbat

Nici ºi-mperecheazã traiul cuvreun tânãr destrãmat,

Zestrea mare pentru dânºii evirtutea pãrinteascã.

E iubirea ºi credinþa înfrânândpofta trupeascã,

Cãci pãcatul adulterului, cuîndemnu-i orbitor

Se rãscumpãrã cu moarte, dupãdatinile lor.�

Din textul lui Horaþiu rezultã cãla geto � daci familia erapatriarhalã, patriliniarã ºi

monogamã. Femeia trãia în casasoþului, iar descendenþii erau trataþiunilateral prin tatã. La moarteamamei, copiii rãmâneau în casatatãlui, însã la moartea soþului, dupãrelatarea lui Heraclit din Pont,femeia va fi moºtenitã ca ºi celelaltelucruri. Virtutea femeii era preþuitãpentru cã adulterul se plãtea cumoartea.

Cu privire la femeile trace,Heraclit din Pont ne spune cã elesunt folosite de soþii lor ca niºtesclave. Femeile sunt cele care îiservesc ºi îi spalã. Despreservituþile pe care le îndeplinescfemeile geto � dacilor ne vorbeºteTrogus Pompeius atunci când nespune cã �regele Oroles i-apedepsit pe daci sã facã soþiilorlor serviciile pe care mai înainteacestea obiºnuiau sã le facã lor.�Asemenea servicii erau de faptfoarte grele. Femeile sunt celecare, dupã relatarea lui Ovidiu,macinã grâul cu râºniþa de mânã ºitot femeia este cea care �pe vârfulcapului duce ulcioarele grele cuapã.� Despre condiþia socialã afemeii ne vorbeºte ºi marele filosofPlaton care, referindu-se la traci,ne spune cã ei, ca ºi multe alteneamuri, �pun femeile sã lucrezepãmântul, sã pascã vacile, oile ºisã slujeascã fãrã a se deosebiîntru nimic de sclavi.� Referindu-se la obiceiurile celþilor, ale tracilorºi ale sciþilor, Strabo ne spune cã�femeile muncesc ºi ele la câmp ºide îndatã ce au nãscut, îi slujescpe bãrbaþi, punându-i sã steaculcaþi în locul lor. Adesea ele nascla muncile câmpului. Spalã copilul,ºezând pe vine lângã apa vreunuirâu, ºi-l înfaºã.�

O informaþie importantã pe careo aflãm tot de la Strabo se referã

la bãrbaþii care nu se cãsãtoresc.�Unii traci � spune Posidoniu � îºipetrec viaþa fãrã sã aibã legãturi cufemeile, numindu-se «ctistai»; ei suntonoraþi ºi socotiþi sacri, trãind,aºadar, feriþi de orice primejdie. Petoþi aceºtia poetul i-a numit«strãluciþii mulgãtori de iepe», «ceicare se hrãnesc cu lapte», «cei careduc viaþa sãrãcãcioasã» ºi «oameniicei mai drepþi». Îi numeºte «abii»mai ales pentru cã trãiesc departede femei, fiind încredinþaþi cã o viaþãsinguraticã de om necãsãtorit e oviaþã numai pe jumãtate, ca ºi casalui Protesilaus, numai pe jumãtatecasã, pentru cã [acesta murind]este vãduvitã de el.�

Nu avem motive sã credem cãsituaþia femeii geto � dace sedeosebea de cea a tracelor. Înconcluzie, se poate presupune cãobiceiul era acelaºi ca ºi la toþi tracii,ºi anume ca bãrbaþii sã-ºi cumperesoþiile de la pãrinþii lor pentru careplãteau sume diferite, în funcþie defrumuseþe, cinste ºi alte calitãþi,aprecierea preþului fãcându-se înmod public. Horaþiu ne vorbeºtedespre zestrea femeilor dace, carenu le fãcea însã stãpâne alebãrbaþilor lor. Din relatarea luiHerodot reiese cã moralitateafetelor înainte de cãsãtorie nu eracontroloatã, contrar cu ceea cespune Pomponius Mela, ºi anumecã preþul plãtit pentru o femeie eraatât în funcþie de frumuseþe, cât ºide cinste. Sigur era însã cã dupãcãsãtorie femeile erau �pãzite custrãºnicie�, dupã cum ne spuneHerodot, iar adulterul era plãtit cupedeapsa capitalã.

n

12


Se înmulþesc presupunerile,ipotezele, teoriile, dar ºiargumentele aduse de cercetaresau întâmplare, conform cãroraspaþiul României, ºi, mai cu seamã,cel al Þinutului Hunedoarei, esteleagãn al vieþii pe pãmânt ºi alînceputurilor civilizaþiei omeneºti.Aici, în oceanul primordial Tethys,a existat o insulã din care fãceauparte Þara Haþegului, de la Porþilede Fier ale Transilvaniei sau(atenþie!) Porþile Marmuce (mãriimoarte), cu prelungire peste MunþiiPoiana Ruscãi ºi parte aApusenilor, cu metaliferii ºiZarandul. În acest ocean primor-dial, din insula amintitã,Depresiunea Haþegului pare sã fifost o lagunã extrem de favorabilãvieþii, fiindcã numai aºa se explicãneasemuitul depozit al �EreiDinozaurilor� de la poaleleRetezatului ºi Munþilor PoianaRuscãi, munþi cu roci formate lasfârºitul erei Mezozoice,corespunzãtor perioadei dintre 70ºi 65 milioane de ani. Savanþii s-aupus de acord cã din fostul oceanTethys a rezultat Mediterana ºimarea Sarmaticã, devãrsatã apoi laruperea catenelor munþilor laPorþile de Fier ale Severinului, peVãile Oltului, Jiului, Mureºului, înlacul cu apã dulce care era, peatunci, Marea Neagrã.

Pânã a nu recurge la dovezi ºi

Þara Haþegului, cu Apusenii ºi Poiana Ruscãi� insulã a fostului Ocean Tethys, insulã a dinozaurilor�

argumente mai recente, credem cãe mai potrivit sã apelãm la isto-riografia greco-romanã, dar ºi laistoricii români, începând cu Ni-colae Densuºianu, ca sã ajungemla fragmentele hidrografice aleOceanului Primordial ºi, astfel, sãdezlegãm multe necunoscute,devenite azi, în era uimitoarelordescoperiri, semne de întrebare,dar ºi motive de cercetare la zi. Lagrecul Pindar, Columnele luiHercule poartã numele de Gadira;faimoasa strâmtoare, prin care râulcel mare al Europei se vãrsa dinfosta Mare Sarmaticã sau Panonicãîn Marea Neagrã, poartã numelede Porþile de Fier. Nu departe deaici, în Þara Haþegului, apar altePorþi de Fier. Ambele se aflau înÞara Arimilor (Întâii noºtri strãmoºidin spiþa Omului Sapiens). Vorbimdespre Istru, respectiv Danubiu,Donaris � Dunãre, numit de cãtrecei vechi Oceanos patamos.Aceste porþi sunt descrise degrecul Suidas ca niºte stânci ale unuimunte scufundat comparate cuStrâmtoarea Scyla din Sicilia.Limba românã numeºte obsta-colele naturale de stânci ºi pietreaflate de-a curmeziºul unui râu, fieel Oltul, fie Jiul, Mureºul ºi, pro-babil, Someºul, gard; de aici la�gadir� cât mai e? Mai cu seamãcã în limbile provenite din sanscritã,înseamnã acelaºi lucru. Recent,

cercetãri acvatice ultrafostificate înMarea Neagrã, demonstreazã cãea a fost cândva un lac interior, cuapã dulce, pe care o are ºi acum înadâncuri, pânã când, în urma unuicataclism, care poate coincide cupotopul, s-au rupt catenele munþilorla Bosfor ºi în Carpaþi, apa sãratãa Mediteranei fãcând din lac,Marea Neagrã º.a. LocuitoriiSerbiei, moºtenitorii culturii vechiiromanitãþi sud-dunãrene mainumesc ºi astãzi aceste cataractecu termenul, corupt, Gherdapuri(adicã tot garduri).

Hai, sã zicem cã aceste sunt,deocamdatã, speculaþii. Dar cumne putem explica faptul cãargonauþii cãutau �lâna de aur� laDunãrea de Jos venind dinMediterana?! Fãrã sã treacã prin,atunci, inexistentul Bosfor?!Metaforic, lâna de aur eraproprietatea în foiþe de aur, sau firede aur a regelui Aiete, care avea ºiun berbec de aur masiv, cum aflãmde la Pindar, Ovidiu ºi Valeriu Flacc.Celebrul oracol Pelasg din Delphiporunceºte aducerea �lânii de aur�drept sentinþã pentru toateseminþiile pelasge de pe teritoriulEladei. Multe dintre enigmeleconstând în misiuni cavalereºti sacredin vechea Eladã se petrec laDunãrea de Jos, într-un þinutmiraculos, unde se pare cã a fostRaiul Primar sau leagãnul civilizaþiei

Prof. Gligor Haºa

13


omeneºti.Despre întoarcerea argonauþilor

în Elada existau în antichitate maimulte versiuni. Cea mai veche,crede Nicolae Densuºianu,vorbeºte despre navigaþie în sus,cãtre apus, pe râul Oceanos, pevalea munþilor Ripaei, iar de aici,argonauþii transportã pe umerirenumita lor corabie, 12 zile, pânãajung în apele Mediteranei. ªi adoua versiune, aparþinând luiApoloniu Rodiu ºi lui Valeriu Flacc,ni-i prezintã pe argonauþiîntorcându-se în Elada pe Istru însus. Ce nu au luat în consideraþiecercetãtorii ºi nihiliºtii? Fenomenecatastrofice care s-au putut petreceîntre timp. Versiunea din urmã, lacare ne-am referit, spune cã Istrulvechi avea douã braþe: unul sevãrsa în Pontul Euxin (probabil laruperea catenelor din Carpaþiiromâneºti), iar altul curgea spreAdriatica. Iason aduce amintetovarãºilor sãi de învãþãturilepreoþilor din Theba Egiptului cãfluviul Istru are douã braþe, din careunul curge spre apus, pe undeargonauþii vor trece corabia lor.Adevãrul e descoperit mai târziu deApolloniu Rhodiu, care afirmã cãunul din braþe se scurge în MareaIonicã. Hipparch ºi, mai apoi,Strabon, precizeazã cã existã douãrâuri cu numele Istru, din care unulcurgea spre Adriatica. De mirare ecã ambele braþe se reîntâlnesc ,pentru a se vãrsa, tot în PontusEuxinus. Sã fie vorba despre StreiulHaþegului (Ister � Istru?). De ce nu,dacã o mare insulã primordialã, aoceanului primordial Tethys, eracea amintitã de începutul acestuidemers?!

Dupã acest fragment de excurs

sã revenim la Þara Haþegului, aPãdurenilor ºi a Zarandului. Uimitorde asemãnãtoare prin elemente deantropologie ºi statornicie în datinisau tradiþii. Aceastã insulã aconservat scheletele unor dinozauri,ierbivori ºi carnivori, care populauinsulele fostului Ocean Tethys.

Contele Franz Nopcsa de laSivlaº, care la sfârºitul secolului alnouãsprezecelea ºi începutulsecolului douãzeci stãpânea o mareparte din Þara Haþegului, adescoperit primele depozitefosiliere. Pasiunea a îndemnat lacercetare ºi astfel F. Nopcsa adevenit o mare personalitateeuropeanã ºi mondialã înpaleontologie. Amatorul, devenitsavant, a descris cinci specii dedinozauri din Þara Haþegului, patrufiind confirmate ulterior, toate celeconfirmate fiind ierbivore. Estemeritul acestui savant, dintr-ofamilie care a jucat un mare rol înistoria Transilvaniei, de a fi sesizatdimensiunile foarte mici aledinozaurilor de la Haþeg,comparativ cu altele din Europa. Înultimii 25 de ani, în zona localitãþilorSâmpetru, Sãcel, Tuºtea, Pui,Vãlioara, s-au fãcut descoperiri cucaracter de confirmare, dar ºi despecii noi de bipede foarte agile(vezi prof. dr. Dan Grigorescu).Recent s-a descoperit un cuib dereptile zburãtoare, contemporanedinozaurilor, precum ºi noi specii.

Dumnezeu nu ne-a îndrituit cuo culturã scrisã (bogatã ºidescifrabilã, nu pictograficã saucuneiformã cu semne de întrebare).În schimb, ne-a dãruit o culturãfolcloricã incomparabilã în planeuropean. Un descântec din Gorjvorbeºte despre uriaºi, oameni

�peroºi� din codri �peroºi� (omulde Neandertal); basmele vorbescdespre cataclisme care au schimbatfaþa planetei ºi habitatele, desprevremuri când se �bãteau munþii încapete� ºi se deschideau catenelepe Olt, pe Jiu, pe Mureº; avem înTransilvania, în jurul insuleioceanului Thetya, trei denumiricare certificã existenþa unui oceansau a unei mãri: Maramureº � fundde apã moartã (sãratã); Mureº �apã moartã, Porþile Marmuce (deFier ale Transilvaniei) porþi de apãmoartã (sau mare). Avem scrierileantichitãþii greceºti, de care, înmarea noastrã modestie, nesperiem. Avem atâtea monumentemegalitice, comparabile cu celecãrora li s-a fãcut propagandã pânãla exacerbare: Babele, Ceahlãul,Caraimanul, Drumul PietrelorScrise, avem complexul din MunþiiOrãºtiei, avem atâtea dolmene ºimenhire, mai ales în spaþiultransilvan, încât sã putem afirma:aici a început lumea sau aici au fostpogorâþi, pentru sãvârºireapedepsei, Adam ºi Eva.

Ultimele descoperiri de-adreptul senzaþionale, ale craniuluidin Peºtera Oaselor din Caraº careîl situeazã pe Ion (cum l-au botezatcercetãtorii) ca fiind cel mai bãtrînlocuitor al planetei, precum ºi fosilade crocodil gãsitã la Oarda de Albacare dã istoria înapoi cu milioanede ani, nu fac decât sã confirme cãleagãnul omenirii îºi are într-adevãrobârºia în acest spaþiu.Cîtedescoperiri de acest fel trebuie sãse mai facã pentru a-i convinge peunii istorici de evidenþe faþã de carenu ne mai putem permite sã fimignoranþi ?

n

14


EPISCOPUL WULFILA, O RECONSIDERARE

Cucerirea unei pãrþi aDaciei de cãtre romaninu a însemnat dispariþia

dacilor, un popor cu rãdãcinistrãvechi în spaþiul strãbãtut deCarpaþi ºi Dunãre ºi mãrginit deMarea Neagrã. Dorinþa lor de a filiberi a rãmas la fel de puternicã ºidupã înfrângerea dramaticã din anul106, în aceastã dorinþã aflându-seîn bunã parte secretul dãinuiriinoastre în timp de atâtea mii de ani.Atunci, dacii au pierdut doar o treimedin þara lor, Banatul, Criºana,Maramureºul, Moldova de nord ºicentrala rãmânând în afara noiiprovincii romane. De fapt, pânã înanul 275 a existat o Dacie liberãmereu în rãzboi cu cea romanã. Prinatacurile lor succesive, declanºatela scurt timp dupã moarteaîmpãratului Traian, dacii au continuatrãzboiul început în vremea luiDecebal, scopul fiind acumalungarea stãpânirii romane dinprovincia Dacia.

Deseori dacii s-au coalizatîmpotriva romanilor cu populaþiilebarbare aºezate în vecinãtatea lor,precum sarmaþii iazygi ºi roxolani ºimai târziu goþii, vandalii, gepizii.Putem considera cã astfel ei auparticipat la o acþiune mai largã princare popoarele aflate la graniþeleimperiului urmãreau distrugereaputerii romane. Spre sfârºitulsecolului al III-lea, aceste lovituri auculminat cu retragerea stãpâniriiromane din provincia întemeiatã deTraian la nord de Dunãre.

Atacurile dacilor împotriva imperiuluiroman în sec. II-III d. Hr.

Informaþiile scriitorilor antici înlegãturã cu prezenþa dacilor în acesteevenimente sunt destul de puþine, iaratunci când ele existã suntinsuficient de clare. De aceea, denenumãrate ori putem doar bãnuiparticiparea dacilor la acesteatacuri. O cauzã importantã aacestei situaþii este aceea cãmajoritatea scrierilor istoriceprivitoare la primele trei secole aleerei creºtine au fost redactate multmai târziu, pe baza unor lucrãri maivechi care nu s-au mai pãstrat. Înprezent, lipsa de precizie a acestorizvoare este tot mai mult completatãcu informaþiile furnizate dedescoperirile arheologice, epigraficeºi numismatice.

La scurt timp dupã moarteaîmpãratului Traian (88-117), situaþiade la graniþele Daciei a devenitdeosebit de gravã ca urmare aatacurilor sarmatiþilor iazygi ºiroxolani, însoþite de o rãscoalã adacilor din provincie. Confruntat cuaceste evenimente, noul împãratHadrian (117-138) ia mãsuri pentruapãrarea Daciei, prezenþa sa aici înanul 118 fiind atestatã printr-oinscripþie descoperitã laSarmizegetusa. Informaþiile oferitede Istoria augusta în legãturã cu celerelatate mai sus nu îi amintesc ºi pedaci. Participarea lor poate fiînþeleasã din afirmaþia cã la începutuldomniei lui Hadrian �s-au revoltatneamurile pe care le supuseTraian�.1

Exista însã o menþiune despre un

rãzboi dacic într-un papirusdescoperit în Egipt. În mod sigur estevorba de atacurile dacilor liberi carealãturi de iazgi au continuat lupta ºidupã ce roxolanii încheiaserã pacecu romanii. O eventualã rãscoalã apopulaþiei dacice din provincie estededusã din epitaful de la Pergam alguvernatorului C. Iulius QuadratusBassus, care a murit la începutuldomniei lui Hadrian, �luptând înDacia� 2. De asemenea, adãugareade cãtre acest împãrat la numeleUlpiei Traiane ºi pe acela deSarmizegetusa este pusã în legãturãcu o rãscoalã a dacilor împotrivastãpânirii romane. Momentul greuprin care trece imperiul este doveditºi de decizia lui Hadrian de a-l numica guvernator al Daciei pe Q.Marcius Turbo, un generalexperimentat în reprimarea unorrevolte ale populaþiilor supuse.Împãratul intenþiona chiar sãabandoneze aceastã provincie, darsfãtuit de prieteni a renunþat �pentrua nu lãsa pe mâinile barbarilor omulþime de cetãþeni romani�, dupãcum scrie istoricul Eutropius. 3 Totacum, Hadrian a luat hotãrâreadistrugerii suprastructurii podului depeste Dunãre, fãcându-limpracticabil, de teama pericoluluitrecerii fluviului ºi invadãrii Moesieide cãtre barbari. 4

Muntenia ºi sudul Moldovei, careaparþineau Moesiei Inferior suntlãsate în afara imperiului, asupra lormenþinându-se numai un controlmilitar al acestuia. Evacuarea

15


acestor teritorii nu poate fi pusã doarpe seama rãzboiului cu roxolaniicare au fost repede împãcaþi prinacceptarea mãririi subsidiiloracordate de cãtre romani. Oasemenea hotãrâre a fostdeterminatã în mai mare mãsurã deo rãscoalã a populaþiei dacice dinMuntenia, conjugatã cu atacurilesarmaþilor.

Confruntãrile, de mai micãamploare însã, au continuat în timpullui Antoninus Pius (138-161), carepotrivit Istoriei augusta, �pringuvernatorii ºi generalii sãi a supuspe germani, pe daci ºi multe alteneamuri. 5

Primele lupte cu dacii s-au purtatîn anul 143. La aceste rãzboaie�pricinuite de nebunia geþilor� sereferã retorul grec Aeluis Aristideîn cuvântarea sa �Laudã Romei�,scrisã în 144. Încercând sãdesluºeascã aceastã expresie,istoricul Dumitru Tudor considera cãea se referã mai degrabã la daciiliberi din nord-vest ºi nu laeventualele rãscoale ale bãºtinaºilordin provincie.6 De altfel, OracoleleSibylline amintesc pentru aceºti anide luptele cu �dacii mari�. 7

Mult mai grele au fost lupteleduse împotriva dacilor liberi,cunoscuþi sub numele de costoboci,prin anii 156-157. Pentru a face faþãpericolului au fost aduse în Daciatrupe din alte provincii. Luptele aufost conduse de M. Statius Priscusºi cu aceastã ocazie probabilLegiunea a XIII a Gemina a fostdistinsã cu epitetul de �pia fidelis�.

O serie de inscripþii acordauîmpãratului Antoninus Pius titlul deDacicus, iar guvernatorul M. StatiusPriscus închina un altar VictorieiAugusta, în apropierea ruinelorfostei reºedinþe a lui Decebal.Participarea dacilor din provincia

romanã la aceste evenimente estefoarte probabilã în condiþiile în careatacatorii erau de acelaºi neam cupopulaþia bãºtinaºã. 8

Deosebit de semnificative pentrumarele pericol prin care trecuseDacia, sunt evenimentele înscrise peun altar închinat la Apulum (în 158)în numele Legiunii a XIII Geminalui Jupiter Optimus Maximus ºiadunãrii zeilor ºi zeiþelor pentru�salvarea Imperiului roman�. 9

Domnia împãratului MarcusAurelius (161-180) a fost puternictulburatã de aºa-numitul rãzboimarcomanic la care au participatnumeroase populaþii barbare. Printrecei care �nutriserã împreunãsentimente duºmãnoase poporuluiroman� sunt amintiþi în Istoriaaugusta ºi peucinii (locuitori ai insuleiPeuce) ºi costobocii, triburi dacicedin nordul Moldovei. 10

Provincia Dacia este atacatã înanii 167-170 atât dinspre vest, nord-vest, de cãtre iazygi ºi triburilegermanice, vandalii, cât ºi dinspreest, nord-est, de cãtre costoboci,bastarni ºi roxolani. Pentru întãrireaapãrãrii sale, este adusã Legiuneaa V a Macedoniei, la Potaissa, înDacia Porolissensis, ca þintãprincipalã regiunea auriferã dinMunþii Apuseni. La Apulum, barbariiau pãtruns pânã sub zidurile lagãruluiLegiunii a XIII Gemina. O inscripþieînchinatã de colonia Ulpia TraianaSarmizegetusa împãratului MarcusAurelius drept mulþumire cã a fostscãpatã de un �dublu pericol indicãfie un atac venit din douã direcþiidiferite (vest � iazygi, est � daciiliberi, vandalii) fie un atac din afarã,concomintent cu unul din interior, dinpartea populaþiei autohtone.

Împrejurãrile grele fac necesarão conducere unicã a celor treiprovincii dacice al cãror prim

guvernator de rang consular devineM. Claudius Fronto. Faptul cãacesta conduce atât cele trei Dacii,cât ºi Moesia Superior aratã situaþiaextrem de criticã prin care treceimperiul. Dar nu numai Daciaromanã a fost atacatã. În anul 170,costobocii au întreprins o puternicãinvazie în teritoriile Moesiei Inferior,ajungând pânã în Grecia.

Prin anii 171-172 o parte aþinutului locuit de costoboci esteatacat ºi cucerit de vandalii astingi,la îndemnul ºi cu sprijinulguvernatorului Daciei, CorneliusClemens, ca represalii pentru invaziadin 170. 11 Aceastã acþiune a avutdrept consecinþe nimicirea puteriipolitice ºi militare a costobocilor,autorii antici nemaifãcând referirede acum înainte la ei. Poate în urmaacestor evenimente au ajuns laRoma în situaþia de captivi sauostatici soþia regelui costobocilorPieporus ºi nepoþii sãi.

Dupã mai bine de un deceniu delupte, fiul lui Marcus Aurelius,Commodus (180-192) reuºeºte sãîncheie pace cu seminþiile barbare.Liniºtea nu s-a restabilit deplin. DioCassius relateazã cã acest împãrat�avu de purtat câteva rãzboaieîmpotriva barbarilor de dincolo deDacia� 12, referindu-se probabil lateritoriul dacilor liberi ºi al altorneamuri de la graniþa de nord-est aDaciei.

Biograful împãratului din Istoriaaugusta îi aminteºte ºi el pe daci,învinºi ca ºi maurii prin legaþii sãi.Se pare cã au existat probleme ºi îninteriorul Daciei romane, undeputerea cezarului a fost impusãprovincialilor care nu voiau sã-irecunoascã domnia. 13

Liniºtea la hotarele imperiuluieste restabilitã în timpul dinastieiSeverinilor (193-235). Apãrarea

16


graniþelor statului a fost principalapreocupare a împãraþilor SeptimiuSever (193-211) ºi Caracalla (211-217) ºi a descurajat prea mult timpatacurile barbare. Aflat pe teritoriulDaciei, la Porolissum, Caracalladuce tratative cu populaþiile dinvecinãtatea provinciei în vedereareglementãrii relaþiilor lor cu statulroman. Dio Cassius ne informeazãcã împãratul a luat ostatici de la daciiliberi, i-a învrãjbit pe vandali ºimarcomani, iar pe regele cvazilor,Gabrionarus, l-a ucis.

Simþind momentul de cumpãnãal puterii imperiale odatã cuasasinarea lui Caracalla, dacii aupustiit provincia traianã în timpul luiMacrinus (217-218). Informaþiaoferitã de Dio Cassius ne aratã cãeste vorba despre aceiaºi daci libericu care încheiase Caracalla oalianþã ºi care doreau acum sã îºi iaînapoi ostaticii. Alte atacuri nu aumai avut loc pânã la sfârºituldinastiei Severilor.

Situaþia s-a schimbat radicalodatã cu izbucnirea anarhiei militare,în 235. Profitând de criza politico-militarã provocatã de lupteleneîncetate pentru tron, ai cãrorprotagoniºti sunt comandanþiilegiunilor, neamurile barbare atacãtot mai insistent graniþele statuluiroman.

Deºi în biografia împãratuluiMaximin Tracul (235-238) dinIstoria augusta nu este scris cã adus lupte cu dacii, titlul de �DacicusMaximus� pe care ºi-l ia poate sãînsemne fie cã a purtat rãzboaie cudacii, fie cã a apãrat Dacia debarbarii care o ameninþau. Epitafuriledatând din perioada domniei lui ºiaparþinând unor soldaþi din Noricumºi Pannonia aratã cã ei ºi-au pierdutviaþa într-un rãzboi împotriva dacilor.14 Acum încep sã se afirme cu

vigoare, prin puternice atacuri, carpii,un neam de oameni foarte potriviþipentru rãzboaie, care adesea auprodus pagube romanilor, dupã cumîi caracterizeazã Iordanes. 15

Atacurile lor, la care participauºi goþii, sunt îndreptate mai ales spreprovinciile de la sudul Dunãrii de Jos,Moesia Inferior, Thracia,Macedonia, Grecia, dar nici Dacianu este scutitã de incursiuni. În anul238, carpii ºi goþii invadeazã MoesiaInferior, Histria suferind maridistrugeri. Despre acest atac seaminteºte ºi în Istoria augusta, untermen folosit pentru a-i desemnape carpi fiind ºi acela de �sciþi�. 16

Guvernatorul Tullius Menophilusîncheie pace cu goþii în schimbul uneisume de bani. Carpii suntnemulþumiþi ºi pretind ºi ei subsidiideoarece ei �sunt mai puternicidecât goþii�. Guvernatorul roman îirefuzã însã. Acest refuz îi determinãpe carpi sã reia atacurile odatã cuanul 242, când ei invadeazã din nouMoesia ºi Thracia.

Împãratul Gordian al III-lea(238-244) este nevoit sã amânerãzboiul împotriva pãrþilor pânã laalungarea duºmanilor din acesteprovincii.

Cel mai puternic atac al carpilorîmpotriva imperiului are loc în anul245, în vremea împãratului FilipArabul (244-249).

Legenda �Victoria Carpica� depe monedele emise acum ºi titlul de�Carpicus Maximus� acordatîmpãratului consacrã biruinþaobþinutã de romani.

Atacurile carpilor s-au prelungitpânã în anul 249, când noul împãrat,Traianus Decius, îi învinge în moddecisiv. Titlul de �Dacicus Maximus�ºi �restitutor Daciarum� îi suntacordate acestuia în urma apãrãriiDaciei de invaziile numeroaselor

seminþii barbare, printre care erauºi carpii.

Victoriile obþinute împotrivagoþilor de Claudius al II-lea Goticul(268-270), la Naissus (270), ºi deAurelian (270-275) în anul 271 ausalvat imperiul de la o eventualãdezagregare. Pentru anul 272,Istoria augusta aminteºte de oincursiune a carpilor în Balcani, fiindînsã învinºi de Aurelian înDobrogea.

Se credea cã sub acest împãratatât de capabil unitatea imperiuluiera refãcutã. Dupã victoriileobþinute la toate graniþele, Aureliandorea sã reorganizeze apãrareafrontierelor. Pentru întãrirea limes-ului danubian a hotãrât pãrãsireaDaciei romane. Retragerea armateiºi a administraþiei romane dinDacia, a cãrei datã nu poate fistabilitã cu precizie, s-a fãcut într-un moment când inamicii imperiului,printre care ºi dacii, fuseserãînvinºi, dar aºa cum se întâmplasede atâtea ori, înfrângerea lor nudura prea mult. Renunþarea la ceamai glorioasã cucerire a lui Traian,deºi dureroasã, a fost acceptatã decontemporani, care au recunoscutmeritul lui Aurelian de a fi înþelesnoile realitãþi de la Dunãre. În locsã mai fie un bastion al imperiuluiprintre neamurile barbare, Daciaromanã împiedicã acum apãrareaeficientã a teritoriilor de la sud deDunãre.

Consecinþa fireascã a dispariþieistãpânirii romane în Dacia a fostrefacerea în scurt timp a unitãþii lumiidacice din interiorul ºi din afaraCarpaþilor.

Pierderea Daciei a fost preludiulcãderii întregului Imperiu Roman, iardacii contribuiserã din plin laaceasta.

Prof. Neta MATACHE

17


Dincolo de definiþiile academice,terorismul este perceput ca acþiuneaviolentã folositã pentru inculcareaspaimei, a fricii cu efect paralizant, apsihozei destabilizatoare asupra uneipersoane sau a unui grup de persoane,mai mic sau mai mare (pot fi mase deoameni), pentru a-l elimina, manevrasau aservi. Mai direct, principalul scopal acþiunii teroriste este sã inducãFRICA - unul din polii freudieni aiexistenþei umane, NEÎNCREDEREAîn capacitatea protectoare a valorilorreale dobândite de civilizaþie, de naturãsã influenþeze comportamentul ºideciziile. În forma nudã, explicitatã maisus, vechimea terorismului se pierdeîn negurile istoriei umanitãþii.

Modelându-se de-a lungul seco-lelor ºi mileniilor ca scop, mod ºiinstrumente de acþiune, în raport deevoluþia politicã ºi tehnologicã aomenirii, ale cãrei mijloace le foloseºteparazitar, în epoca modernã ºicontemporanã terorismul ºi-a asociat�aliaþi� ºi arme noi: fanatismul � denaturã religioasã, naþionalistã sausocialã; �ferestrele� sau spaþiile demanevrã create de practica libertãþilorºi drepturilor fundamentale ale omuluiîn societãþile democrate; facilitãþilepolivalente oferite de progresultehnologic al serviciilor la dispoziþiapublicului larg, deturnate în scopcriminal; interesele marilor corporaþiimafiote producãtoare de bani negri;ambiþiile megalomanice ale unordictatori locali mai mari sau mai mici,ca ºi lipsa de control asupra teritoriilor

DACIA DE AZI

AMENINÞAREA TERORISTÃªI DREPTURILE OMULUI

În memoria militarilor români cãzuþi în luptã în Afganistan,primii dupã al Doilea Rãzboi Mondial, subofiþerii eroi

Silviu Fogãraºi ºi Samoilã Iosif

unor state rãu guvernate, în carevectorii terorismului îºi gãsesc adãpostºi baze de acþiune.

Un lung ºir de atentate având dreptþintã trenuri, avioane de linie, pieþe,gãri, autobuze, ºcoli, lãcaºe de cult,sãli de spectacole � cu mii de victimeabsolut nevinovate, între care mulþicopii � au marcat trecerea de laterorismul bazat pe asasinate nominale,îndreptate împotriva unor lideri�condamnaþi� pentru vini reale sauimaginare de cãtre organizaþii teroriste�justiþiare�, la acþiuni de naturã sãacrediteze ideea cã nimeni ºi niciundenu este în siguranþã. Aºa s-a ajuns lamanevra teroristã strategicã inter-naþionalã care a declanºat primeleoperaþii de RÃZBOI TERORIST, înfatidica zi de 11 septembrie 2001,împotriva unor obiective etalon de peteritoriul statului unicã super-puterepoliticã, economicã ºi militarãmondialã, considerat pânã atunci unbastion inexpugnabil al democraþiei ºilibertãþilor omului.

Oricâte victime umane ºi distrugerimateriale a fãcut aceastã operaþieteroristã, principala pierdere a fostÎNCREDEREA oamenilor în ei înºiºi.De la 11 septembrie 2001,AMENINÞAREA TERORII esteprezentã peste tot unde fiinþa umanã acutezat sã pãtrundã, din adâncurileoceanelor, pânã în spaþiul extra-atmosferic. Terorismul a lovit, de dataaceasta, în valori fundamentale pe carese întemeiazã civilizaþia umanã, întrecare simþãmântul cã drepturile ºi

libertãþile omului nu mai pot fi garantatea avut efectul cel mai nociv. O grenadãaruncatã de un iresponsabil psihopatpe trotuarul din faþa unei ºcoli, o navetãspaþialã care a suferit o avarie majorãºi s-a dezintegrat, un praf alb inofensivpus într-un plic de un adolescent maineastâmpãrat ne duc imediat cugândul la terorism ºi pun în jocautoritãþi de stat ºi dispozitive deprotecþie care au ca primã grijã sãdezmintã � deci sã înlãture sentimentulde ameninþare � cã ar fi fost o acþiuneteroristã. Este dovada cea mai con-cludentã a conºtientizãrii faptului cãatacurile teroriste, promovarea ideo-logiei dispreþului faþã de viaþã ca fun-dament teoretic al terorii, au reuºit sãinducã � la nivel planetar � o realãpsihozã colectivã cum nu se poate maipericuloasã, aptã sã destabilizeze ºi sãparalizeze voinþa umanã.

Mai este nevoie oare sã pledãmpentru necesitatea acþiunii concertateîn favoarea eradicãrii terorismului ºi arãdãcilor sale, oriunde s-ar afla? Cate-goric, nu! Trebuie sã demonstrãm prinsolidaritate ºi implicare cã teroarea acâºtigat o luptã, dar va pierde rãzboiulcu umanitatea.

Ceea ce România ºi face, prinparticiparea militarilor sãi la luptaantiteroristã, în Afganistan, Irak,Kosovo ºi oriunde valorile civilizaþieiumane ºi drepturile sacre ale omuluisunt ameninþate.

G-ral (ret.) Niculae SpiroiuConsilier �Dacia Revival

International Society�

18


De mii ºi mii de ani, legendapotopului o gãsim în poveºtile biblice,când se vorbeºte despre Noe, sau înorientul mijlociu în mitul lui Gilgamesh.Din fericire, aceste �poveºti� biblices-au dovedit a nu fi chiar poveºti.Paradoxal despre ce s-a întâmplat la noiacasã,în spaþiul carpato-danubiano-pontic aflãm de la doi cercetãtoriamericani, William Ryan ºi Walter Pit-man, care primesc în anul 2000 ceamai înaltã distincþie din partea Colum-bia University, Shepard Medal pentrucercetãri exemplare în geologia marinã.

� Cei doi distinºi geofizicieniamericani au descoperit un evenimentcatastrofic care a schimbat istoria, unpotop gigantic de acum 7.600 de ani,pe locul unde acum avem MareaNeagrã. Folosind metode de cercetaredeosebit de sofisticate, ei au studiatfundul Mãrii Negre, odatã fundul unuilac de apã dulce ale cãrui maluri eraucu 110 metri mai joase ca azi. Tehnicisofisticate de datare au confirmat acesteveniment de acum 7.600 de ani. Munþide apã sãratã au þâºnit peste înfloritoareavale a Bosforului, apele sãrate aleMediteranei revãrsându-se în laculcunoscut azi drept Marea Neagrã, cuo forþã de neimaginat, de 200 de orimai puternice decât cascada Niagara ,ridicând marginile acestuia, invadând ºidevastând tot ce înainte fusese viaþã înlocurile acelea.

� Acea adevãratã oazã de apã dulce,Marea Neagrã de azi, unde oameniivânau, creºteau animale, pescuiau, aînceput sã creascã vertiginos, 15 cm.pe zi, distrugând totul în calea ei, gonindpe locuitori, care disperaþi se vorrãspândi în toate direcþiile.

� Fermierii, sãtenii unei vaste regiuniau fost forþaþi sã fugã, pãrãºindu-ºilimba, obiceiurile ºi ..memoriile. Studiicromozomale, lingvistice, datãri cu

ÎNTÂIA DIASPORÃCARPATO-DANUBIANÃ

DR. NAPOLEON SÃVESCU

carbon 14 dar ºi noi tehnici ca TIMS-Thermal Ionisation Mass Spectometrysunt utilizate pentru a se gãsi un rãspunscorect.

� Dar, de fapt, cum a început acesteveniment. Acum 12.500 de ani î.dHr.,crescând brusc temperatura globuluiterestru, calota euro-asiaticã, ºi nunumai, a început sã se topeascãdeterminând o creºtere a apelor mãrilorsi oceanelor cu pânã la 110 metri.Anglia din peninsula va deveni insulã,Marea Mediteranã îºi va creºte nivelulcu 100-110 m, fãcând posibilã istoriaAtlantidei; petecul de pãmânt ce legapeninsula Balcanicã, de azi, de Asia Micãse va �scufunda� lãsând în locul acestao puzderie de insule noi ºi o mare nouã,Marea Tracicã, cunoscutã azi subnumele de Marea Egee. Civilizaþiisurprinzãtor de avansate vor fi gãsitepe aceste insule, sau mai corect pe cea rãmas pe vârfurile muntoase scãpatede ridicarea nivelului Mãrii Mediteranecu 110 m. Aproape în toate religiile lumiigãsim aceastã poveste a potopului carele fac credibile ºi prin faptul cã, populaþiila distanþe mari unele de altele au pãstratacest eveniment de-a lungul mileniilorîn special în memoriile lor religioase.

� O bruscã migraþie de populaþiiporneºte din zona carpato-dunãreanãspre centrul Europei, explozie mi-gratoare numai recent recunoscutã.Astfel, un grup cunoscut drept LBK-linear-band-keramik ( ceramicã linearã,necoloratã) ajunge pe malurile Rinuluiºi al Senei (vezi The Diaspora, p.191-Noah�s Flood, The new scientific dis-coveries about the event that changedhistory, W.Ryan& W.Pitman, Si-mion&Schuster, 1998). Acest grupcare a provocat o invazie în masãdeterminând apariþia unor noi case, multmai lungi de aproape 150 de picioare, nemai-întâlnite înainte în Europa, în zona

Parisului de azi. Apar vase acoperite cuforme de spiralã - spirala carpato-dunãreanã-, valuri concentrice, desenerectangulare, tot felul de formegeometrice, asemãnãtoare celor dinMoldova, spre exasperarea experþilorcare la început nu puteau explica acestfenomen. Prãpastia culturalã dintreaceºti invadatori ºi bãºtinaºi esteevidentã. Carpato-dunãrenii aducanimale domestice, plante de culturã,un tip nou de fortificaþii.

� Simultan, un alt grup din spaþiulcarpato-dunãrean îºi face apariþia încentrul Europei, grup recunoscut subnumele de Vinca/Vincea. Ei construiesccase pe un teren bine nivelat, cu strãziparalele (p.189). Podeaua caselor estefãcutã dintr-un pãmânt alb iar pereþiisunt construiþi din cãrãmizi de pãmânt.Arta de a decora vasele esteexcepþionalã, fiind în contrast cu ceadinaintea sosirii lor. Scrisul pictografici-a fãcut cunoscuþi în lume, folosindu-lcu aproape 2000 de ani înainteasumerienilor. (vezi �Noi nu suntemurmaºii Romei�-p.257 Ed.Intact,Bucureºti ). Localitãþile Tãrtãria dinjudeþul Alba, România precum ºi Vinceadin Jugoslavia de azi, Gradesnita-Bul-garia pãstrezã urmele scrise ale acestoremigranþi.

� Simultan cu cele douã culturidescrise mai sus apare, de-a lungulAdriaticei, pe coasta Dalmaþiei grupulDanilo-Hvar, lângã ei apãrând ºi grupulButmir în jurul localitãþi Sarajevo de azi.

� Al IV-lea grup numit Hamangia,apare ºi el în acestã perioadã, lãsândsculpturi remarcabile ca Gânditorul. Eisunt singurul grup cãrora nu le-a fostteamã sã se aºeze lângã Marea Neagrã.

� Puþin mai la nord de LBK Proto-Indo-Europenii se vor diviza în douãramuri; una vesticã ºi alta esticã. Ul-tima va fi cunoscutã ºi sub numele de

19


Tocharieni, rãspândindu-se spre sudulChinei de azi, în zona Tarim Basin,unde urmele scheletelor, corpurilormumificate au creat probleme mari,la început, specialiºtilor. Erau înalþi,blonzi, îmbrãcaþi în haine confec-þionate din lânã europeanã. Migraþia lorse pare cã a atins ºi insulele Japonieide azi (vezi �Noi nu suntem urmaºiiRomei� p.247, Ed. Intact, Bucureºti)

� Acest exod de populaþie , plecatdin zona noastrã, din Vechea Europã,va determina acel prim val cultural�Golden Age�( p.192) european, vaforma �Diaspora europeanã�.

� Epopeea strãmoºilor noºtri nu afost însã numai una europeanã. Despreramura rãsãriteanã, aºa-zisã indo-europeanã, v-am vorbit deja. Sudul ºisud-estul Mãrii Negre, aºa cum s-a for-mat ea, este delimitat de douã grupurimuntoase: în sud Munþii Taurus, iar înest Munþii Caucaz .

� Din zona Munþilor Caucaz por-neºte un grup sudic, cunoscut subnumele de Ubaid avându-l ca zeu peEnki. Ei vor cuceri paºnic Meso-potamia/Sumerul. (vezi �Noi nusuntem urmaºii Romei�p.257., dar ºi�Noah�s Flood�, p.198). Sã nu-luitãm ºi pe Sir Arthur Keith caredescoperã �a time capsule� veche de5.000 de ani. De fapt el descoperãcimitirul regal din Ur, unde întreganturajul regal al unei regine a fostsacrificat. El observã tipicul cauca-zian/european al scheletelor, consi-derându-i asemãnãtori cu pre-dinasticii egipteni. (vezi Noah�sFlood�, p.200.)

� Tot din el se desprinde un micgrup de fermieri care se vor aºeza pemalul râului Rioni în Transcaucazia.

� Grupul sud-estic va avea o micãramurã anatolianã care este atestatãîn zona Catal Huyuk ºi Hacilar dinTurcia de azi, descrisã de JamesMellaart încã din 1957. Cealaltãramurã, Pre-Dinasticã egipteanã,trece prin Jerico/Palestina de azi,ajungând pe valea Nilului. Ei aduc artaolãritului, necunoscutã pânã atunci pevalea Nilului, animale domestice, plantede culturã, cereale, tehnica irigãrii

terenurilor etc.� În sfârºit un alt grup va fi cel

semitic, aºa cum poate fi vãzut în pozaataºatã.

� ªi iatã cã dintr-o datã descoperimcã Nicolae Densuºianu în lucrare samonumentalã �Dacia preistoricã� aavut acea sclipire genialã în a înþelegeformarea popoarelor europene, plecarealor din spaþiul carpato-dunãrean.Faptulcã nu a fost înþeles aratã numai limitade înþelegere a celor chemaþi sã-lînþeleagã.

� Dar ce aflãm în luna noembrie2003: Cel mai antic aºezãmânt scu-fundat a fost descoperit în faþacoastelor Angliei, care poate conþinesecretele unei Atlantide preistorice.Descoperirea a fost fãcutã din întâm-plare de o arheoloagã englezã de 34 deani, Penny Spikins, care lua lecþii descufundare cu câþiva colegi, în aceaporþiune de mare din faþa portuluiNewcastle, în nord-estul Angliei.

� �ªtim cã existã o Atlantidãpreistoricã pe fundul Mãrii de Nord,

unde un timp, o suprafaþã de dimesiuneaactualei Marii Britanii, era conectatã decontinentul populat de fiinþe umane ºianimale preistorice�, a spus DavidMiles, arheologul principal a autoritareiasociaþii English Heritage.

� Pânã acum, aheologii aveaucunoºtinþã doar de un singur aºezãmântmezolitic acoperit de apele CanaluluiMânecii, în faþa Southampton-ului, însudul Angliei.

� Domeniul gãsit de Spikins conþinedouã aºezãminte: unul se aflã la capãtulunei mase pietroase chiar la malul mãriiprovenind dela începutul perioadeimezolitice (între 8.000 ºi 10.000 de ani),celãlalt - la apro0ape 100 m distanþã demal ºi cam 500 m departe de coastã -provine de la sfârºitul mezoliticului(între 5.000 ºi 8.500 de ani).

Vedem cum aparent informaþii dis-parate pot fi puse împreunã dacã avemo altã concepþie unitarã despre apariþiapopoarelor europene �moderne�.

n

20


În �Observatorul cultural� numãrul175 din 09 septembrie 2003 a apãrutun articol, �pe 3 pagini� intitulat�Renaºterea Daciei?�, articol frapantnu prin aceea ce este tendenþios scrisîn el, ci prin dimensiunile lui �treipagini. În acest articol, renumitulprofesor sus-citat încurcã rãu de totcunoºtinþele elementare de istorieveche, dovedind o rãutate pe care nureuºeºte sã ºi-o ascundã, împotriva atot ce este frumos ºi demn de admiratîn istoria veche a poporului nostru.Cunoºtinþele dânsului ca fost membrual Partidului Comunist Român suntfolosite din belºug, dar nu ºi celeºtiinþifice.

Ca orice savant care se respectãîºi incepe �lucrarea� cu un motto:�...avem a face cu un product alºovinismului ºi nu cu unul alºtiinþei...�

A.D. XenopolAºa, fãrã nici o introducere,

cititorul trebuie sã afle de opinia luiXenopol, despre Renaºterea Da-ciei�. Suntem în anul 2003, dleprofesor, iar Xenopol a murit în 1920ºi este imposibil sã fi comunicat cucineva de atunci, în afarã poate, pecãi oculte, cu d-voastrã.

Cineva încurcã rãu de tot merelecu perele ºi tot din �lipsã de timp�,dar ºi de cunoºtinþe minime cu privirela formarea Europei ºi a popoareloreuropene, se repede în a ne spune cã:��Într-adevar, ideea care l-aobsedat pe Densuºianu ºi care îiobsedeazã încã pe epigoniiacestuia este aceea cã regiuneacarpato-dunãreanã ar fi fost încã

ISTORIA POLEMICÃA RENAªTERII DACIEI

Rãspuns d-lui prof. dr. Mircea Radu BabeºUniversitatea Bucureºti, Facultatea de Istorie, Seminarul de Arheologie �Vasile Pârvan�Membru P.C.R. #000666253412 1978. Specializat în Bulgaria la Institutul de Tracologie

�G.Katzarov� micuþul comunist-tracolog Mircicã Raducu Babeº, dupã cãderea PCR, azi, la 62 de aniîºi schimbã pielea, dar nãravul ba. ([email protected]).

de pe la 6000 î.Hr. leagãnul uneimari civilizaþii, al �civilizaþieipelasgice�, ºi, totodatã, locul denaºtere al mai tuturor popoarelor,limbilor ºi civilizaþiilor din Europa,Asia Anterioarã ºi nordul Africii.�

În continuare, de la acelaºi erudit,aflãm despre supãrarea sa.

�Toate civilizaþiile de seamã aleAntichitãþii: mesopotamianã, egip-teanã, greacã ºi romanã ar aveaastfel origini carpato-dunarene.Pelasgi � deci vorbitori ai uneia ºiaceleiaºi limbi � ar fi fost în egalãmãsurã tracii, geþii ºi dacii, sarmaþiiiranieni, etruscii ºi latinii, germaniiºi balþii etc. �Faptul cã NicolaeDensuºianu a beneficiat de aceasclipire genialã, prezentând în operasa �Dacia preistoricã�o teorie fun-damentalã asupra originii popoareloreuropene ºi un numai, teorie care astãzio regãsim la oamenii de ºtiinþãamericani, englezi , francezi, italienietc., îl nedumereºte total pe emeritulom de ºtiinþã Mircea Babeº care nu aauzit încã de ei. Aºa cã vom încercasã-l ajutãm.

1. La mai bine de 63 de ani de lamoartea lui N. Densuºianu, MarjeaGimbutas, profesoarã de arheologieeuropeanã la Universitatea din LosAngeles, California, spunea: �Vatravechii Europe este spaþiul carpato-dunãrean�� aceastã civilizaþieeuropeanã a anilor 6.500-3.500 î.Hr.,a înflorit cu mult timp înaintea celeigreceºti...� vezi The Goddesses andGods of old Europe, (1974 Universityof California Press). Dar Mircicã nuciteºte englezeºte! El nu are însã

lacune la limba rusã sau bulgarã.

2. Leon E. Stover, profesor deantropologie la Illinois Institute ofTechnology, împreunã cu Bruce Kraig,profesor de istorie la Roosvelt Uni-versity în Chicago, publicã, în 1978,Stonehenge, the indo-europeanheritage,Nelson-Hall Inc.. La pagina25 nu numai cã se scrie despre spaþiucarpato-dunãrean-pontic ca desprelocul de unde a început migrareaprimilor europeni în toate direcþiile, darne dã ºi o hartã a provinciilor Europeimileniului V, cu epicentrul în Româniade azi. Nu îmi amintesc ca ei sã-l ficitat pe N.Densuºianu, cartea aces-tuia, �Dacia Preistoricã�, interzisã înRomânia atunci, azi continuã sã fieblamatã de grupul oamenilor de ºtiinþãtip Babeº.

3. John North, de la universitateadin Oxford,în lucrarea �A new inter-pretation of prehistoric man and cos-mos�, 1996, Harper Collins Publish-ers, la 85 de ani de la moartea luiN.Densuºianu, începe cronologiaEuropei cu fermierii din Balcanii anilor6.500 î.Hr., fãrã sã-i pese de celebrulMircicã.

4. Cercetãtorii americani Ryan &Pitman provoacã o adevãratã explozienuclearã în istorie, prin studiul lor. Demii ºi mii de ani, legenda potopului ogãsim în poveºtile biblice, când sevorbeºte despre Noe, sau în OrientulMijlociu în mitul lui Gilgamesh. Decurând, aceºti doi distinºi geofizicieniau descoperit un eveniment catastroficcare a schimbat istoria, un potop gi-gantic de acum 7.600 de ani, pe locul

21


unde acum avem Marea Neagrã.Folosind metode de cercetare deosebitde sofisticate, ei au cercetat fundulMãrii Negre, odatã fundul unui lac deapã dulce ale cãrui maluri erau cu 100metri mai joase decît ale Mãrii Negrede astãzi. Tehnici sofisticate de datareau confirmat acest eveniment deacum 7.600 de ani, când munþi de apãsãratã au þâºnit peste înfloritoarea valea Bosforului, apele sãrate ale Me-diteranei revãrsându-se în laculcunoscut azi drept Marea Neagrã, cuo forþã de neimaginat, ridicând mar-ginile acestuia, invadând ºi devastândtot ce înainte fusese viaþã în locurileacelea. Fermierii, sãtenii unei vaste re-giuni au fost forþaþi sã fugã, împrãº-tiindu-ºi limba, obiceiurile ºi ...me-moriile. Din nou Mircicã &Co.necitind, nu numai englezeºte, dar nicimãcar �România Liberã�, continuãsã-l critice pe sãracul N. Densuºianu,ale cãrui concluzii erau foarte ase-mãnãtoare cu ale distinºilor americanicare au primit din partea universitãþiiColumbia, New York, 2.000, cea maiînaltã distincþie, medalia Shepard.

5. Faptul cã azi, cea mai vechedovadã a omului modern europeans-a gãsit tot pe teritoriul nostru, nu paresã-l intereseze pe Mircicã. Cum sãfim noi primii, tovarãºi!? Într-adevãr,pe 23 septembrie 2003, peste tot înlumea ºtiinþificã internaþionalã, ºi nunumai, s-a publicat ceea ce profesorulde antropologie de la Washington Uni-versity , St. Louis, Erik Trinkaus, adovedit prin studiul cu carbon radio-activ fãcut pe mandibula din Peºteracu oase. Mandibula a fost datatã caavând o vechime de 34.000-36.000 deani.

Mircicã s-a zãpãcit de tot când aauzit aºa ceva, aºa cã îºi publicãgândurile ºtiinþifice, profesorale înacest articol din Observator Cultural.

Dar sã vedem ce îl mai supãrã peilustrul profesor:

�În încercarea de a-ºi fundamentaoriginala teorie, Densuºianu a pro-

cedat împotriva tuturor principiilor ºiregulilor ºtiinþei. Sursele de informaþii(mitologia anticã greco-romanã,tradiþiile ºi legendele româneºti,materialul lingvistic, în special celtoponimic ºi onomastic, o serie demonumente arheologice reale, dar maiales cele imaginare � în realitate jocuriale naturii) au fost abuziv interpretate,în fapt înghesuite cu forþa în scenariulistoric preconceput�.

Dar tocmai acestea sunt astãzirecomandate a fi studiate ºi interpretatede oamenii de ºtiinþã ºi nu ignorate. Iardacã N. Densuºianu le-a folosit, atuncila sfârºitul secolului al XIX-lea pentrua-ºi fundamenta teoria astãzi accep-tatã în toatã lumea cu privire la ori-ginea popoarelor europene, este unmerit al acestuia.

Tot de la sus-numitul MB aflãmcã: �Pe baza unor vagi, îndepãrtatesau nereale, în orice caz irelevanteasemãnãri de nume, toþi zeii ºi eroiimitologiei greco-romane, toatelocurile legate de legendele lors-ar fi plasat la Dunãre ºi înCarpaþi.�

Nu înþeleg de ce MB nu îl criticãºi pe preºedintele Academiei de ªtiinþeal Suediei, care în anul 1687 înlucrarea sa �Zalmoxis primul legiuitoral geþilor�spune aceleaºi lucruri. Încazul în care MB nu îl poate citi înoriginal pe Carolas Lundius, carteagãsindu-se la biblioteca Academiei, ºirecomandãm sã citeascã traducereaMariei Criºan sau, ºi mai ieftin pentruMB, dacã internetul nu îi creeazãprobleme, sã o citeascã în englezã pewww.dacia.org. Asta dacã ºtie.

Nemulþumirile ilustrului istoric ºivajnic arheolog merg însã mai departe:�Pentru români, teoria lui NicolaeDensuºianu înseamnã negareaprocesului lor de etnogenezã, careîn opinia marii majoritãþi a lumiisavante este întemeiat pe simbiozadaco-romanã.�

ªi uite aºa iar ne întoarcem laetnogeneza, controversatã, a poporului

român, capitol ce a fost eliminat ºi dinultima ediþie a Istoriei poporului român,scoasã de Academia românã, probabildatoritã prezentãrii ilariante de pânãacuma a acesteia . Dar sã o pre-zentãm, pe scurt, pentru cititori�:Dacia a fost ocupatã, parþial, deromani în proporþie de 14%; 86% dinteritoriul Daciei nu a fost cãlcat depicior de soldat roman.

Sigur cã apare ridicol atunci ca în100 si ceva de ani toatã populaþiaDaciei, ocupatã ºi în special ne-ocupatã-liberã, sã renunþe, de bunãvoie ºi nesilitã de nimeni, la limbamaternã ºi sã înveþe o limbã strãinã;limba dacicã dispãrând astfel intotalitate, într-o perioadã de 100 ºiceva de ani!!!

Dupã cum vedeþi �opinia mariimajoritãþi a lumii savante� ºi a luiMB nu a împãrtãºit-o nici N. Densu-ºianu ºi s-a fãcut vinovat în faþa celuide mai sus, tot aºa cum ne facem ºinoi cei de azi care refuzãm sãacceptãm o asemenea aberaþie.

În continuare, d-l prof. MB �serevoltã� pe cunoºtinþele lingvistice alelui N. Densuºianu care susþinea cã:�Limba romanã nu ar fi o limbãneolatinã, �ci ar fi doar �o continuarea limbii pelasgice din Carpaþi�. Latina,care stã la baza limbii române, nu ar fifost implantatã în Dacia o datã cucucerirea ºi colonizarea traianã�, cis-ar fi nãscut chiar aici, într-un trecutîndepãrtat, nebulos, pentru a ajungeabia ulterior sã fie vorbitã în Italia ºi înalte pãrþi ale Europei, în urma unoripotetice migraþii �pelasgice� ºi încontinuare savantul român MB decelebritate internaþionalã ne spune:�Ciudata ipotezã, prezentatã de N.Densuºianu ºi de epigonii sãi mai vechisau mai noi drept o certitudine, se aflãîntr-o contradicþie ireconciliabilã cuconcepþia dominantã despre formarealimbii ºi poporului român, susþinutã decei mai mari istorici ºi lingviºti româniºi, cu puþine excepþii, în generalacceptatã de cercetarea inter-

22


naþionalã.Dar sã-i vedem pe �epigonii sãi

mai vechi� ºi ce ne spun ei de îl iritãaºa de tare pe don�profesor. Sãîncepem cu Ioan Al. Brãtescu-Voineºti ºi lucrarea acestuia �Origineaneamului românesc ºi a limbii noastre�Bucureºti, �Cartea Româneascã�,1942 �Au fost ºi sunt încã ºi azi teribilispecialiºtii, faþã de cei ce îndrãznescsã emitã ipoteze, care ar zdruncinavaloarea operelor lor. Ce sentiment decruþare poate avea un învãþat faþã decel care emite o ipotezã care, dacãs-ar adeveri, ar însemna aruncarea lacoº a tot ce a scris el pe baza unoripoteze contrarii? Era cu atât mai uºorspecialiºtilor istorici sã reducã la neantvaloarea operei lui N. Densuºianu, cucât ipoteza lui, care aducea o clãtinarea credinþei obºteºti, cã noi suntemurmaºii Romei, apãrea tuturor ca unact de impietate, o micºorare a valoriititlului de nobleþe... N-a pierit nici olimbã a dacilor, pentru cã ei n-au avuto altã limbã proprie, care sã fieînlocuitã prin limba romanilor ºi n-auavut o astfel de limbã pentru simplulmotiv cã dacii vorbeau latineºte.Limba dacilor n-a pierit. Ea a devenitîn Italia limba romanilor care era oformã literarã a limbii Daciei, iar maitârziu limba italianã; aceeaºi limbã adacilor, dusã în Franþa, a ajuns întâilimba Galilor, iar cu timpul limbafrancezã; în Spania ea a devenit întâilimba iberilor, iar cu timpul limbaspaniolã, iar aici la noi a devenit cuvremea limba noastrã româneascã.�

Aceleaºi idei le gãsim ºi la generalulNicolae Portocalã, care a publicatlucrarea �Din pre-istoria Daciei ºi avechilor civilizaþiuni� ( Bucureºti,Institutul de Arte Grafice �Bucovina�,1932), la Marin Bãrbulescu în studiul�Originea daco-tracã a limbiiromâne�(Bucureºti, 1936), laG.Ionescu-Ghica, care publicã învolum o suitã de conferinþe intitulate�Dacia sanscritã. Originea preistoricãa Bucureºtilor� (Bucureºti, TipografiaCarpaþi, 1945). B.P. Hasdeu în

lucrarea �Perit-au dacii?�, la M.Eminescu în întreaga sa operã ºi lamulþi alþii.

Sigur cã imediat dupã instaurareaocupaþiei sovietice ºi a regimuluicomunist în România, operele luiNicolae Densuºianu au fost interziseprin listele publicate de MinisterulPropagandei ºi majoritatea exem-plarelor aflate în biblioteci au fostdeclasate si arse. Astfel cã dl. istoricde renume internaþional MirceaBabeº, membru activ al PartiduluiComunist Român, nu l-a putut citi peN. Densuºianu. Totuºi M.B. a avut oºansã, când dupã aproape trei deceniide interzicere, într-o scurtã perioadãde dezgheþ politic ºi cultural, se publicã,dupã 73 de ani, a II-a ediþie,prescurtatã, a lucrãrii �Dacia preis-toricã� (Bucureºti, Meridiane, 1986).

Prãbuºirea regimului comunist, în1989, a creat premisele unei dezbateria ideilor lui N.Densuºianu dincolo deinteresele sau constrângerile politicede moment.

Dacã ediþia prescurtatã M.B. nua apucat s-o citeascã, a treia ºansã alui a fost cel de �Al treilea CongresInternaþional de Dacologie: N.Densuºianu 2002�, ocazie care apermis apariþia lucrãrii �Dacia pre-istoricã�, concomitent, în cadrul a treiedituri! Acum ºi celebrul membruP.C.R., tovul de istorie, Mircea Babeº,a trebuit sã audã de NicolaeDensuºianu ºi� a luat mãsurile derigoare, aºa cum a fost ºcolit.Rezultatul îl puteþi vedea în ceea cene spune M.B.: �teoria lui Densuºianua fost respinsã de cercetarea calificatãromâneascã în întregul ei, începând cuXenopol ºi Pârvan, ca �o enormãeroare de concepþie ºi metodã� (RaduVulpe), iar ºtiinþa internaþionalã, dinfericire, a ignorat-o cu desãvârºire.

Pentru a-i rãspunde lui M.B. mãfolosesc, nu prima oarã, deConstantin-Mihail Popescu, care apublicat la Bucureºti, în cadrul �EdituriiAcademiei de înalte studii militare�,cartea �Nicolae Densuºianu, omul ºi

opera�, 2003.Aflãm astfel cã istoricul A.D.

Xenoplol (1847-1920), profesor deistoria românilor la Universitatea dinIaºi a publicat �Teoria lui Rösler. Studiuasupra stãruinþei românilor din DaciaTraianã� (Iaºi, Tipografia naþionalã,1884). N. Densuºianu va scrie o amplãrecenzie la aceastã lucrare, demon-strând lipsa de originalitate a pãrerilorsusþinute de Xenopol, faptul cã nu eraun studiu independent, o cercetarenouã, îndelungatã ºi laborioasã, ci, dincontrã, o scriere grãbitã, nerumegatã,în care autorul, Xenopol, aluneca cuuºurinþã din rãtãcire în rãtãcire.N.Densuºianu susþinea cã acceptarea,chiar ºi parþialã, a teoriei lui Röslerprivind originea poporului român fãceajocul istoriografiei ºi autoritãþiloraustro-ungare, dar mai ales sprijineainteresele panslavismului sub aparentacombatere a teoriei lui Rösler.Recenzia a apãrut în revista �ÞarãNouã �, nr. 2 ºi 3 din 1885.

Xenopol nu a rãspuns direct, darîn �Istoria Românilor din DaciaTraianã� el a acceptat tacit o partedin criticile lui N. Densuºianu. Înschimb, la apariþia celui de al II-leavolum din Colecþia Hurmuzaki,Xenopol îl criticã, rãutãcios ºinejustificat pe N. Densuºianu.

Academicianul Dimitrie A. Sturzaîºi exprimã indignarea faþã de �invidiaºi ura� care au stat în spatele gestuluilui Xenopol, considerând cã : �Xenopole un mizerabil, cãci crede cã nu sepoate fandacsi decât cârtind desprealþii ºi aruncând minciuni asupra celorcare-i sunt superiori cu multe sute demãsuri.� (Scrisoarea, din 7 octombrie1890, adresatã lui Ioan Bianu).

În aceste condiþii vã las ped-voastrã sã judecaþi dacã Xenopolmai poate primi credit ca sã-l judeceel pe N.Densuºianu, ºi cu atât maipuþin un individ de calibrul lui M.B.

Despre Vasile Pârvan ºi ne-inspirata lui afirmaþie despre �DaciaPreistoricã�: �roman fantastic, plin demitologie ºi filologie absurdã�, care a

23


stârnit admiraþie ºi entuziasm numaiprintre �dilatanþi�, acesta a primit re-plica unui �diletant� de geniu, cunoscutpentru cariera sa de istoric al religiior.Este vorba de Mircea Eliade, carepublicã în �Cuvântul�, din 11sept.1927, un articol intitulat �Cãtreun nou diletantism�, susþinând cãintuiþia nespecialistului poate fi o vir-tute, cã �dilatanþii au simpatizatîntotdeauna istoria ºi au înþeles-o,deoarece sensurile profunde ºi desintezã le sunt mai accesibile lor decâtprofesionistului�.

Tov. M.B. nu poate sã nu aducãlaude P.C.R.-lui, al cãrui slujitor fidela rãmas : �O uºoarã preferinþã oficialãpentru fondul dacic, (în timpul regi-mului comunist NA) care se puteaexplica prin idiosincrasia faþã devestul capitalist, identificat pentrunevoile cauzei cu �imperialismulromân�, nu a mers atât de departeîncât sã încurajeze eventualemanifestãri tracomane�.

În continuare, fostul membru îºiaduce aminte cã P.C.R.-ul nu maiexistã ºi, încercând sã o mai dreagã,îºi începe ofensiva împotriva armateiromâne a anilor �80, dar ºi împotrivadacilor, care, în concepþia lui M.B., arfi trebuit sã se bucure, sã danseze ºisã cânte când romanii, dupã ocupareaa 14% din Dacia, au pustiit, pârjolit,robit satele ºi cãtunele dacice, au furattezaurul dacic, au omorât sau dus înrobie pe strãmoºii noºtri, ºi un numai :�dupã eºecul încercãrii de a impune olinie accentuat naþionalistã în tratatulde Istoria României (proiect abando-nat în 1980, datoritã rezistenþeimajoritãþii autorilor), într-un tratat�alternativ�, coordonat militãreºte degeneralul Ilie Ceauºescu, Istoriamilitarã a poporului român (vol. I,Bucureºti, 1984), se vorbea despretrupele de ocupaþie romane care �auadus daune materiale ºi morale maripoporului dac�, popor care, desigur,�nu s-a împãcat nici o clipã cu situaþia

în care se gãsea ºi în tot acest timp adus o luptã dârzã, tenace, permanentã,soldatã în cele din urmã cu eliberareateritoriilor ocupate ºi reîntregireaDaciei în hotarele ei fireºti�.

Oare ce este scris greºit în celede mai sus ca sã-i otrãveascã, aºa derãu sufletul sensibil de istoric cinstit altov-ului M.B. Cât i-a fost bine a fostmembru P.C.R., apoi când lucrurile s-au schimbat a devenit cel maiînverºunat anticomunist. Parveni-tismul, lipsa de loialitate, minciunaasociatã cu cinismul îi caracterizeazãpe cei ce cred cã acolo unde le estebine acolo le este ºi patria. Îl respectpe fostul membru al PCR care spunesimplu : am fost membru de partidpentru cã sincer am crezut în sistem.Am tot dispreþul pentru cel care, dupãce s-a strecurat în PCR ºi s-a folositde avantajele oferite atunci, azi tunãºi fulgerã împotriva unor istorici, foºtimembri de partid, care au scris cinstitdespre daci. Acest MB îmi aminteºtede povestea cu un hoþ ce aleargã pestradã, dupã ce a furat ceva ºi strigãîn gura mare: hoþul! hoþul! prindeþihoþul? Oportunistu-l care a trãdat odatã va continua sã o mai facã. Petovarãºul istoric M.B. nimic nu îl maipoate surprinde: �Nu mai poatesurprinde nici faptul cã un nucleutracoman important, avându-i în fruntepe istoricii miºcãrii muncitoreºti ºicomuniste I. Popescu-Puturi, N.Copoiu ºi A. Deac, s-a aflat chiar înInstitutul de ªtiinþe Istorice ºi Social-Politice (ISISP) de pe lângã CC alPCR.�

Revolta tovarãºului M.B. serevarsã ºi peste hotarele României.El nu poate sã înþeleagã de ce un omcu bani poate sã se intereseze desoarta istoriei noastre, aºa cã îisuspecteazã de �trãdãri� pe cei ce auastfel de preocupãri. În general, esteºtiut cã fiecare judecã dupã el însuºi :cinstitul crede cã toþi sunt cinstiþi, iartrãdãtorul cã toþi trebuie sã fie ca el.Dar sã ne întoarcem la ce îl mai revoltã

pe M.B.: �bogatul om de afaceriromâno-italian Iosif ConstantinDrãgan, editorul ºi proprietarul fiþuicii�Noi Tracii�, suspectat de presa liberãromâneascã ºi strãinã de a fi fost agentde influentã al regimului ceauºist.�

Proaspãtul don�profesor MB nu îºipoate crede ochilor cã dupã cãdereacomunismului cuiva îi mai pasã înRomânia de istorie, de daci ºi afirmãcã : �mai surprinzãtoare la o primãvedere ne apare astãzi reînviereatracomaniei, manifestarea sa tot maiactivã ºi agresivitatea sa sporitã dupãdecembrie 1989. Desigur, libertatea deopinie ºi de exprimare câºtigatã prinRevoluþie a constituit condiþia favo-rabilã a apariþiei a numeroase astfelde produse�.

O altã problemã care îl roade pedomn profesor vine sã confirmerãutatea ºi cinismul: �În joc sunt ºimijloace financiare considerabile, fãrãde care cele patru aºa-zise �CongreseInternaþionale de Dacologie�, gãzduiteîn 2000-2003 de luxosul Hotel Inter-continental din Bucureºti, nu ar fireuºit probabil sã-ºi atragã participanþii� diletanþi din România, din RepublicaMoldova ºi din rândurile emigraþieiromâneºti din SUA.�

Don�profesor a descoperit cauzainsucceselor sale� nu are bani ca sãridice el niºte monumente, cui ºtie elcã ar trebui, probabil lui SuleimanPaºa, lui Baiazid, Timur Lenk ºi altor�Viteji ai naþiei�: �Fãrã aceºti bani, nicimonumentele dedicate lui Burebista,lui Nicolae Densuºianu ºi tãbliþelor dela Tãrtãria nu ar fi putut fi ridicate ºiinaugurate cu fastul dorit de iniþiatori.�

Numai cã banii folosiþi la conce-perea, ridicarea ºi plasarea statuii luiBurebista, prima statuie ridicatãacestui gigant al istoriei neamuluinostru, au provenit în proporþie de80% de la particulari, prin grijadoctorului în medicinã ºi istorie Napo-leon Sãvescu, preºedinte al societãþiiDacia Revival din New York, iar 20%

24


de la Consiliul Judeþean Hunedoaraprin grija preºedintelui dr. MihaiRudeanu ºi a Consiliului MunicipalOrãºtie prin grija primarului IosifBlaga. Mai trebuie menþionaþi ºi toþicei al cãror nume se regãseºte peplaca de pe monument. Cinste lor!

Ridicarea monumentului închinatmemoriei lui Nicolae Densuºianu, încomuna Densuº, din þara Haþegului,s-a fãcut prin eforturile materiale aleunor particulari ca dr. N. Sãvescu,dr. N. Stoian, drd. Cimponieru, mediciîn New York, dar ºi cu ajutoruldeosebit al Consiliului JudeþeanHunedoara ºi cel al ConsiliuluiComunal Densuº.

La ridicarea monumentului de laTãrtãria, judeþul Alba, închinat apariþieiscrisului în lume, s-au implicat nunumai dr. Sãvescu, av. Lazãr Cutuºdin Oradea, dr. N. Stoian, dar ºiConsiliul Judeþean Hunedoara, prin dr.Mihail Rudeanu ºi Prefectura Albaprin av. Ioan Rus. Important sprijin înaceastã ctitorie a venit din parteadoctorului în ºtiinþe economice GeorgeConstantin Pãunescu.

Mulþumiri speciale trebuie acor-date ziaristului V. Brilinsky, preºe-dintele �Daciei Revival� Transilvania.

Am menþionat numele celor pecare le-am gãsit pe plãcile mo-numentelor criticate de don�prof.M.B., ca astfel cititorii publicaþiei�Dacia Magazin� sã înþeleagã cã eles-au ridicat cu eforturile materialedeosebite ale unor persoane par-ticulare ºi cu al unor formaþiuni gu-vernamentale, ºi nu cu niºte bani picaþi�din cer�, cum încearcã sã sugerezemarele nostru savant de rãsunetinternaþional M.B.

În continuare don�profesor dove-deºte cã nu numai cu priceperea areprobleme, dar ºi cu vederea:�Adevãrata comunitate ºtiinþificãromâneascã (cu douã-trei inexpli-cabile excepþii), precum ºi ceainternaþionalã au pãstrat o distanþãprudentã faþã de noile ºi ostentativelemanifestãri�

N-ar fi lipsit de interes sã-i amintimrevoltatului profesor câteva dintrepersonalitãþile prezente la Congreselede dacologie: acad. ConstantinBãlãceanu Stolnici, acad. IonBorºevici-Republica Moldova, acad.Petru ªoltan, acad. dr. I. Târgoviºte,prof. dr. istoric Vasile Boroneanþ,prof. filologie Mihai Vinereanu-SUA,prof. dr. Paul Galeºanu, pr. DumitruBãlaºa � cercetãtor istoric, prof.Nicolae Þicleanu, prof. dr. în istorieVasile Cãrãbiº, prof. dr. în istorieAugustin Deac, prof. Dr. în istorieGheorghe Lazarovici, conf.univ.dr. înistorie G.D.Iscru, prof. dr. history Gre-gory I. Possehal-University ofPennsylvannia-SUA, prof. dr. MihailDiaconescu, dr. în istorie VioricaEnãchiuc, prof. dr. Mihaela Albu-Co-lumbia University-New York-SUA,prof. univ.dr. Gheorghe Drãgulin, prof.univ.dr. Sergiu Haimovici, prof. dr.Theodor Damian � Andrw CohenCollege-New York-USA, prof. dr.Florin Rotaru, etc.

În continuare don�profesor începesã delireze; începe sã vadã ceea cenimeni nu a vãzut, îl vede prezent laaceste congrese pe dl. profesor I.C.Drãgan! �antecedentele unorparticipanþi cu vechi state de serviciu(I.C. Drãgan, A. Deac, P.Tonciulescu, Ion Gheorghe)�.

Personal cred cã ar fi fost o onoareprezenþa profesorului I.C. Drãgan lacongresele de dacologie, dar, pânã înprezent, nu a fost nici mãcar în salã.Este adevãrat cã unul din ambasadoriidânsului a avut o prezentare la unuldintre congrese. Dar don�profesor�l-a vãzut� ºi mai mult ne-o comunicãºi în scris.

Despre menþionarea d-lui profesorP.Tonciulescu, care a murit în urmãcu doi ani, lãsând în urmã un numedemn de toatã cinstea, ce mai putemspune... Ceea ce face MB este maimult decât nepoliticos.

În medicinã cel ce aude voci pecare noi ceilalþi nu le auzim, ori vedepersoane pe care noi ceilalþi nu le

vedem se cheamã cã suferã de delirparanoic.

Sigur cã articolul lui M.B. nu puteasã-l ocoleascã pe cel cãruia îi este defapt adresat: �Adevãrul despre roluldaco-românilor ca popor primordial ºiformator în Europa. El a fost extrasdin expunerea noului guru altracomanilor, româno-americanul N.Sãvescu (mai departe citat N.S.)

N.S. este preºedinte al uneisocietãþi numite �Dacia Revival�Internaþional din New York,organizator al congreselor amintite ºial unui site de web (www.dacia.org)care îi reprezintã în detaliu persoana,activitãþile, mesajele, opera ºi chiarpreferinþele muzicale, puse ladispoziþia amatorilor (evident, �ImnulDacilor�, �Imnul Tinerilor Vlahi� ºi�Marºul dacic�!!). N.S. este mai alesautorul cãrþii Noi nu suntem urmaºiiRomei (tipãritã în condiþii de lux, dejaîn douã ediþii), carte care, prin titlu ºitonul agresiv, se recomandã a fi noulmanifest al tracomaniei/dacomaniei.

Personal cred cã dr. N. Sãvescuar trebui sã-i mulþumeascã lui M.B.pentru aceastã prezentare.

Dar iatã cã don� profesor sare iarla atac : �În «noul val» se înscrie ºiconf. dr. G.D. Iscru (mai departe citatG.D.I.), istoric de profesie,

�Cartea sa (a prof. G. D. Iscru,N.A.), ajunsã la a treia ediþie, poartãºi ea un titlu-manifest: TRACO-GETO-DACII, naþiunea matcã dinspaþiul carpato-danubiano-pontic.�

Am fost prezent la cel de AlIV-lea Congres de Dacologie, undes-a prezentat cartea lui G.D. Iscru înfaþa celor 500 de participanþi, care auprimit-o cu un interes ºi o cãldurãdeosebitã, ceea ce sprijinã faptul cã afost necesarã a treia ediþie a cãrþii.

Don�profesor revine, fãrã nici unargument, doar cu tãria cã ºtie el M.B.ce vorbeºte, cã doar altfel nu putea fiales profesor la Universitatea dinBucureºti, unde sã-i înveþe el pe alþiice ºtie mai bine��De acolo provineideea falsã si nocivã (de la N.

25


cmyk colorDensuºianu, NA) a unui spaþiuprivilegiat, cel carpato-danubian, ºi aunui «popor unic» (= �popor ales� =�naþiune matcã�), �creator al primeicivilizaþii�, pe care a transmis-o practicîntregii umanitãþi. Meritul sãu este deciesenþialmente unul cultural: �Aceicarpato-dunãreni (arieni, cum îinumesc alþii) au dat naºtere culturiilumii, ea rãspândindu-se nu numaipeste întreaga Europa ºi spre nordulEgiptului ºi Mesopotamiei, ci pânã înîndepãrtata Indie...�. Popor, pe careN.S. nu prea este hotãrât cum sã-lnumeascã.

Dar pentru aceastã �idee falsã ºinocivã�, cum o numeºte don�profesorM.B., în S.U.A., doi cercetãtoriamericani Ryan & Pitman au primitîn anul 2000 de la Columbia Univer-sity cea mai înaltã distincþie, SchepardMedal.

Lipsa de cunoºtinþe medii de istoriea Europei îl transformã pedon�profesor MB într-un adevãratinchizitor, acuzându-l pe dr. N.Sãvescu de un �veritabil rasism�. Darsã-l citim pe MB: �De aici, mândriapredicatã de noii tracomani în termeniiunui veritabil rasism, cãci aceastã arfi, fãrã umbrã de îndoialã, ºi origineanoastrã, a �daco-românilor�: �Noi amfost dintotdeauna aici. Noi nu am venitde nicãieri� De la noi a începutEuropa sã existe� Noi suntemadevãraþii pãrinþi ai Europei� (N.S.).

Marea durere sufleteascã a luidon�prof. continuã sã fie vecheaobsesie�.cum oare aceºti români sãfie altceva decât urmaºi ai soldaþilorromâni, ai hoþilor de la Roma, ai turcilorslavilor ºi ungurilor.

Dar sã vedem ce mai spune Dr.N. Sãvescu, pãcãtuind în faþa lui MB:�Nu este nimeni în toata Europa caresã aibã o istorie mai veche, maifrumoasã ºi mai fantasticã decât anoastrã. Noi nu trebuie sã uitãm cãsuntem aici, pe acest pãmânteuropean, primii, înaintea grecilor,italienilor, francezilor, germanilor orturcilor, înaintea englezilor or slavilor.

�Noi, daco-românii, reprezentãmcoloana vertebralã a istoriei lumiicontemporane�. Ce pãcat cã doarN.S. ºi cercul sãu de �daco-romini�au ajuns la aceastã minunatãconcluzie!� Sã vedem ce-l mai doarepe MB: �Prin asemenea procedeearbitrare, care nu au nimic în comuncu un demers ºtiinþific, ºi prinnumeroase afirmaþii lipsite de oriceargumentare ºi de orice temei,�carpato-danubienii� devin �înainte-mergãtorii� tuturor marilor popoare ºicreatorii marilor civilizaþii aleAntichitãþii: sumerianã, hittita, minoica,micenianã, troianã�.

În continuare, M.B. îl citeazã pedr. N. Sãvescu fãrã însã a rãspundela întrebarea, de bun-simþ, a acestuiadin urmã. �Se întreabã N.S., retoric:�Cum este posibil ca, în timp ce doar14% din teritoriul dacic fiind cucerit ºiocupat de nesãtulul imperiu roman,adicã de trupe de mercenarianalfabeþi, care de-abia puteauînchega douã vorbe în latinã, aceºtiasã ne înveþe pe noi o limba pe care eiînºiºi nu o vorbeau?�. Ura, scârba,dispreþul faþã de tot ce aparþine cul-tural spaþiului nostru carpato-dunãreanizbucnesc nestãpânitã ºi din ur-mãtoarele cuvinte ale lui don profesorde la Facultatea de Istorie ºi Arheo-logie din Bucureºti, fost membruP.C.R., care trãieºte boiereºte pe baniipublici, pentru care biserica, religia artrebui izolate: �În acest context, cumse vede, revin mereu în discuþie aceledocumente despre care unii sau alþiicred cã ar fi vechi scrieri bãºtinaºe,de la tãbliþele neolitice cu pictogramede la Tãrtãria (pompos denumite�primul mesaj� ºi recent comemoratecu participarea unui inevitabil sobor depreoþi!)

Tot el, don�profesor, uitã sã nespunã pãrerea lui �ºtiinþificã� asupratãbliþelor de la Tãrtãria. Dar sã vedemce expert este el, MB, în studii de car-bon radioactiv�. De exemplu, domnii�dacologi� N.S. ºi G.D.I. ar fi trebuitsã ºtie cã: tãbliþele de lut de la Tãrtãria

nu puteau fi datate prin metodacarbonului radioactiv, cãci metodarespectivã se aplicã doar pe resturiorganice;

În anul 1961, când arheologulromân Vlasa descoperea tãbliþele dela Tãrtãria împreunã cu oase umaneparþial carbonizate, don� profesor avea20 de ani ºi capabilitatea sã citeascã.Au mai trecut de atunci peste umeriilui domn�prof. încã 42 de ani, dar eltot nu a reuºit sã citeascã. La Tãrtãrias-au descoperit resturi osoase umanecare pot fi datate cu carbon radioactiv.Ori poate cã în cunoºtinþele lui MBde arheologie oasele nu sunt �resturiorganice�!? Uneori te întrebi ce i-oînvãþa don�profesor pe studenþi dacãpe noi încearcã sã ne convingã cãoasele umane sunt materie anorga-nicã!

Nu uitã MB sã aminteascã ºi de:�misteriosul Cod Rohonczy (dupãN.S., �cronicã dacã din secolele XI-XIII�!). �Fãrã însã a ne spune ºipãrerea lui de istoric competentasupra Codexului.

Tot don�profesor mai �articu-leazã�aºa, în fugã, douã persoane, casã nu-ºi iasã din mânã : �Între acestedate extreme se mai invocã orna-mentele de pe vasele ºi figurinele cul-turii Sârla Mare din epoca bronzului,�citite� de V. Enachiuc, inscripþiilegreceºti ºi latineºti din Scythia Minorºi din Provincia Dacia, �traduse� cucinism de A. Bucurescu ca ºi cum arfi fost scrise în limba geto-dacilor�.

Pentru necunoscãtori MirceaBABEª ([email protected])este prof. dr. la UniversitateaBucureºti, Facultatea de Istorie,Seminarul de Arheologie �VasilePârvan� iar, în încheiere, ce mai putemspune decât cã �La aºa profesor, aºaistorie. Fiecare are ceea ce meritã.�

MALUS DACUS

26


Tãbliþele descoperite la Tãrtãria(lângã Orãºtie) fac parte dintr-unsistem de scriere larg rãspândit lacreatorii Vechii Civilizaþii Neolitice/Old European Civilization, scrierede origine localã.

Ca ºi tãbliþele descoperite,rãmân enigme atât toponimulTãrtãria (locul descoperirii tablelor),cât ºi neamul din care au fãcut partefãuritorii Vechii Civilizaþii EuropeneNeolitice.

TÃRTÃRIA este unul dintrecele mai controversate toponime.Pe lângã acest toponim mai existãhidronimul Pârâul Tartarului(judeþul Sibiu). Referindu-se la celedouã denumiri, lingvistul IorguIordan aprecia: �La baza lor stãtartar «iad, infern» ºi de aceea arfi trebuit menþionat în capit. II,s.v. Iadul, dar mi s-au pãrutsuspecte, mai ales al doilea(Tãrtãria) care ºchiopãteazã înce priveºte formaþia�.

Radicalul Tartar are implicaþiiextraordinare în mitologia lumiiantice. În mitologia greacã a fostconsemnat sub formele: Tartaros,Tartaro, Tartare, la singular, ºiTartara, Tartaro, la plural. Fiind

PROBLEME CONTROVERSATE ALE ISTORIEI

TÃRTÃRIA � UN TOPONIM STRÃVECHI�Numele de locuri sau toponimele (alcãtuind în totalitatea lor aºa-zisa toponimie) au fost create

pentru a facilita orientarea în mediul geografic. Majoritatea au fost la început cuvinte comune din limbacurentã: substantive însemnând pur ºi simplu «munte», «deal», «ºes», «câmp», «groapã (depresiune)»,«râu», «pârâu» etc.

Calitatea de etichetã cu funcþia de orientare în mediul geografic a determinat o izolare a numelor delocuri de limba curentã ºi, în acelaºi timp, o conservare prelungitã a lor, de secole ºi chiar milenii. Aºa seexplicã de ce multe dintre toponime aparþin unor faze vechi de evoluþie a limbilor ºi chiar unor limbiacum dispãrute�.

MIRCEA HOMORODEAN

un cuvânt necunoscut în elinã,lingviºtii îl considerã cu etimologieincertã, în afara orizontului lumiigreceºti, ceea ce ar fi o dovadã aapartenenþei la lumea pelasgã.

Tartaros a fost unul dintreelementele personificate aleuniversului (alãturi de Haos, Erosºi Gaia), dar ºi ultimul nivel infer-nal din Hades.

Tartaros însoþindu-se cu Gaia(Geia, Ge), personificareafemininã a Pãmântului, a dat naºterelui Typhon (învingãtorul vremelnical lui Zeus cãruia-i taie tendoaneleºi muºchii braþelor ºi picioarelor ºi-lînchide într-o peºterã de unde l-asalvat Hermes ºi Pan), Cerber ºiEchidna (în unele variante).

La autorii antici, Tartaros a fostidentic cu Kronos, a cãruietimologie este incertã ºi adeseoria fost cofundat cu numele comunchronos �timp�. Teonimul Kronospoate fi format în «manierã elinã»de la Cerus (Ceronos) �Cer� ºiCoronos �Încoronatul� (ºi acestedouã cuvinte tot pelasge) ºi de aicimultiplele atribuþii ale ZeuluiTimpului. Sub numele de PaterTartarus a fost considerat Domnul

Suprem al �Lumii de dincolo�.Chiar zeul Apollon a fost adoratcu numele de Tortor, forma mainouã pentru Tartar(us) ºi a fostadorat într-o parte a Romei. Posibilca Apollo Tortor al romanilor sãfie identic cu zeul atenian Apollonpartoos. Zeul Tartaros apare laromani ºi cu numele de Manus,epitet a lui Saturn, în calitate de zeual adâncurilor terestre ascunse.Potrivit mitologiei, bãtrânul Saturn(Kronos) dupã ce a fost detronatde fiul sãu Jupiter (Zeus) a fostadãpostit de Ianus în Latium. Uniicercetãtori considerã macroto-ponimul Latium ca având la bazãcuvântul lathein �a se ascunde�, defapt o etimologie popularã: vb.grec. lathein �a se ascunde�,comparabil cu vb. latin lateo, -ere,-ui �a fi ascuns� ºi cu adj. latinlatens, -tis �secret, misterios,tainic�. În daco-românã îl regãsimîn s.n. tainã, greºit consideratîmprumut din slavul tajna. Cunumele de Deus Manus (în etruscãMantum, în daco-românã vb. amântui �a se salva, a scãpa depedeapsa divinã, a fi iertat pentrupãcatele sãvârºite�, greºit

27


considerat împrumut din magh.menteni5 ) ºi Manes (echivalent alui Tartaros) cu care era onorat zeulSaturn. La pelasgii lidieni din AsiaMicã a fost amintit regele Manes(fiul lui Uran-Joe ºi al Gaei) iden-tic cu Saturn. La romani, Mania eradivinitatea femininã a �lumii dedincolo�. Din cele expuse seconstatã cã Tartaros (Tatãl,Domnul �lumii de dincolo�) a fostun zeu arhaic pelasg, preluat depanteonul grecesc ºi adeseoriasimilat lui Kronos, Apollo sau cuzeul roman Saturn.

Tartaros a fost considerat ºiultimul nivel din Hades, sediul nopþiizeiþei Nyx, locul unde erau aruncaþiduºmanii zeilor (ciclopi, titani),þinutul infernal al umbrelor de subpãmânt, în fapt infernul însuºi, iadul.În acest caz, Tartaros a fostidentificat cu zeul Hades, numitºi Haides sau Aidoneis �CelNevãzut� (considerat a avea caetimon aidis �nevãzutul� sauaeidis �invizibilul� dupã Platon) ºichiar Pluton (printr-o etimologiepopularã se considerã ca etimongrec. plouto �avere�), divinitatedomnind peste Infern, inclusiv pestebogãþiile subpãmântene.

Revenind la toponimul Tãrtãriaºi hidronimul Pârâul Tartarului,mai amintim ºi oronimulTãrtãrãul, un munte din Parâng.Pentru Parâng a fost propustermenul grecesc farangos, carela origine avea accepþiunea de�munte scobit�. De acest oronim,cercetãtorul Ion Conea a apropiattoponimia din raza Parângului, carecuprind nume de munþi: Gropul,Gropile, Zãnoaga, Sapa, Gãuri,Tãrtãrãul. Dacã ne referim la anticulTartaros (Tartar), acesta eraconsiderat o �prãpastie obscurã�,

locul unde au fost închiºi titanii.8

Interesantã este ºi pãrerea luiHesiod care a considerat Tartarulun urcior subpãmântean cu gâtdeschis (deire) din care ieºeau�rãdãcinile lumii�, deci tot �un fel degroapã�. Nu trebuie neglijatã niciînmormântarea cadavrului: mortuleste dus la groapã, îngropat,deasupra mortului (aºezat în urnã,sicriu sau sarcofag) se depunepãmânt formându-se mormântul(tumul de diferite înãlþimi). Rezultãcã tartar ar avea accepþiunea de�groapã�, �scobiturã�, �prãpastie�

ºi �mormânt�.Din cele expuse se constatã cã

tartar este un cuvânt arhaic,pelasg/valac, cu o vechime multi-milenarã, ºi poate fi considerat aavea accepþiunea de �groapã�,�scobiturã�, �prãpastie�, �mor-mânt�, preluat de mitologia elinã,dar conservat ºi transmis valaco-românilor care l-au pãstrat întoponimul Tãrtãria, în oronimulMuntele Tãrtãrãul ºi hidronimulPârul Tartarului.

Prof. IONEL CIONCHIN

28


COLORcmyk

Buerebuistas era nãscut înneamul Piangeþilor, a cãror obºte seîntindea la sud de râul Naparis, cucapitala la Helis, zisã ºi Argedava,unde domnise pe vremuri ºi marelerege Dromichaites. Deocamdatã, nuse ºtie care a fost primul nume alcelui ce avea sã ajungã cel mai marepeste regii din Tracia, adicã împãrat.

BU-ERE-BU-IST-AS era doarunul dintre supranumele lui ºi se tra-duce prin �Nemaivãzutul;Nemaipomenitul�, literal �Care eracare este nu�. Prin pronunþiipopulare, acest supranume s-aîmpãrþit în mai multe variante, printrecare ºi BURE-BISTA, ce avea ºisensurile de �Cel mai Bãrbat; Celmai Viteaz; Cel mai Mare Om� (cfalb burrë �bãrbat; soþ�; rom boier;a birui; engl best �cel mai bun�;rom peste).

Etnonimul PIAN-GETAI setãlmãceºte prin �Geþii Rãzboinici�(cf. slav voina �rãzboi�; romvoinic). Varianta acestui etnonimeste TAPAE �Rãzboinicii;Luptãtorii; Þapii; Apãrãtorii� (cf. alb.tabje �fortificaþie micã�; rom. a þipa�a bate�; stup; þap; þeapã; þep; aînþepa). TAPAE este ºi unul dintrelocurile unde s-a luptat ºi armata luiDecebal cu romanii.

Dupã cum se vede, la figurat,Piangeþii erau reprezentaþi de þapi.Acest simbol ne duce cu gândul lacelebra metopã de pe monumentulde la Adamclisi, reprezentând doiþapi în luptã, lângã trei oi.

Înþelegând acum cã þapii de la

Adamclisi, altarulîmpãratului Buerebuistas

ADRIAN BUCURESCU

Adamclisi trimit la neamul Pian-geþilor, condus de Buerebuistas, sãîncercãm a afla la cine se referã oile.

Numele actual al Dobrogei vinede la sintagmele dacice atestateDRA-BESKOS ºi DRO-BETA.Ultimul se traduce prin �TreiVoievozi; Trei Crai� (cf. rom. trei;bade; vodã). DRA-BESKOSînseamnã, printre altele, �TreiPãstori�. BESH-OS înseamnã �CuOile; La Oi; De Oaie� (cf rombaºcã �lânã de la oi�; pãscut).Aºadar, Dobrogea era condusã detrei regi, de trei pãstori, ºi, dupã cumatestã izvoarele antice, a fostcuceritã de Buerebuistas. Întrupomenirea acesteivictorii, împãratul actitorit un grandios al-tar, pe care bãºtinaºiil-au numit �TemplulOmului� (cf getBURE, alb burrë),denumire tradusã deturci, care mai târziuau ocupat Dobrogea,prin Adam-clisi�Biserica Omului�.

Acum doi ani, amsugerat, într-un articolapãrut într-un cotidiancentral, pe care-l pãs-trez, cã monumentul dela Adamclisi este ge-tic, scriind cã pe trofeuldin vârf apare ºiCavalerul Trac, pecare eu îl socot a fichiar Zalmoxis, în

ipostaza de zeu al rãzboiului. Ipotezamea cu privire la altarul dobrogeanal lui Buerebuistas s-a încropit in-dependent de aceea a d-lui VirgiliuOghinã, care, cu alte argumente, aajuns cam la aceleaºi concluzii. Mise pare cã, de aici, noi, �tracomanii�,nu aveam decât de câºtigat.

Este limpede cã, aºa cum a furatdenumirea capitalei lui Decebal,pentru o altã capitalã, Ulpia TraianaSarmizegetusa, împãratul Romeiºi-a însuºit ºi altarul getic dinDobrogea, cunoscut astãzi, exclusivºi pe nedrept, ca Tropaeum Tra-iani!

n

29


COLORmk

DACIA DE AZI

Prof. AUREL PREDA

1940 Anul începerii rãzboiuluisovieto-român

De la o vreme, în Europa ºi în lume, �bântuie� o modã care în Evul Mediu afãcut epocã: moda �de-a pusul cenuºii în cap�. Astfel, ºefi de stat, prim-miniºtri

sau miniºtri de externe, în timpul unor vizite oficiale în alte state, îºi cer scuzepentru fapte comise de armatele þãrilor lor, în special în timpul celui de-aldoilea rãzboi mondial (pentru ocuparea militarã de teritorii, comiterea de

atrocitãþi în timpul acestor ocupaþii etc.).

Moda �de-a pusul cenuºii în cap�Aºa au fãcut, rând pe rând, reprezentanþii �învinºilor�

(ai Japoniei, Germaniei ºi Italei), ba chiar ai�învingãtorilor� (ai fostei URSS, vizavi de masacrulofiþerilor polonezi în pãdurile de la Katyn).

Original ni se pare însã un discurs rostit de ºefulstatului italian cu ocazia vizitei efectuate în þara noastrã,la 22 iulie 1993, când a folosit acest prilej pentru a cerescuze în numele þãrii sale în legãturã cu ocuparea...Daciei de cãtre legiunile romane comandate deîmpãratul Traian!?

Pentru a rãmâne în topul �celebritãþilor�, ºi fostulministru de externe al României, Adrian Severin, îºicerea scuze în 1997 faþã de Kinkel, omologul sãugerman, pentru trimiterea în anul 1945 a etnicilor germanidin România în fosta URSS, ca ºi cum aceastã deciziear fi aparþinut guvernului român!

Pe parcursul negocierilor atât ale Tratatului politiccu Ucraina, cât ºi ale Tratatului politic cu FederaþiaRusã (ultimul încã nefinalizat) au fost aduse în discuþiede partenerii noºtri slavi formulãri de texte mai multsau mai puþin diferite - prin care ni se cerea sã fim deacord cu condamnarea unor acte ºi fapte din trecutulistoric comun, cum ar fi �ocuparea Basarabiei de cãtreRomânia în 1918�, precum ºi aºa-zisa �înþelegereAntonescu-Hitler�, adicã sã ne punem cenuºã în cap ºiîn scris pentru anumite momente ale istoriei noastrenaþionale.

Dacã prima cerere este atât de aberantã încât nu

este cazul sã ne pierdem timpul cu ea, cea de-a douameritã sã fie analizatã aºa cum se cuvine.

Ultimatumul precede, de regulã, agresiuneaDupã cum se ºtie, de regulã, ultimatumul precede

folosirea ilicitã a forþei de cãtre un stat (mare ºi puternic)împotriva altui stat (mic); este, întotdeauna un act care,o datã înfãptuit, poate aduce grave atingeri integritãþiiteritoriale statului-victimã.

Ultimatumul este considerat o forþã (ameninþare cuforþa), deci un act prin el însuºi ilicit, contrar principiuluiinterzicerii ameninþãrii cu forþa ºi folosirea forþei înrelaþiile interstatale.

Acest binom fatidic (ultimatum � folosirea forþei )echivaleazã cu agresiunea, care este calificatã dreptcrimã internaþionalã de Rezoluþia 3314 (XXIX) din 14XII 1974, prin care Adunarea Generalã ONU a adoptatDefiniþia agresiunii armate directe.

Astfel, statul agresiv, care recurge la ultimatum,urmat de folosirea forþei este pasibil nu numai de blamulcomunitãþii internaþionale, dar ºi de rãspundereinternaþionalã. Dupã cum se ºtie, în anul 1945, Germaniaînvinsã ºi-a vãzut conducãtorii atârnând în ºtreang caurmare a hotãrârii Tribunalului de la Nürnberg, o instanþãpenalã internaþionalã ad-hoc, care a funcþionat dupãpreceptele concepute în teorie de pãrintele Dreptuluipenal internaþional, juristul ºi diplomatul român VespasianV. Pella. Germania a fost totodatã împãrþitã în zone deocupaþie, încetând, practic, sã mai existe ca stat între

30


anii 1945 ºi 1949.Nu acelaºi lucru s-a întâmplat, aºa cum vom vedea,

cu celãlalt partener al Germaniei la încheierea Pactuluide neagresiune, semnat la Moscova, la 23 august 1939,act juridic care a dat �culoare verde� începerii celuide-al II-lea rãzboi mondial, dar cãruia hazardul istorici-a conferit în anul 1945 statutul politico-juridic deînvingãtor.

Reiese, deci, cã ultimatumul, ca instituþie a�Dreptului� forþei, a fost, este ºi rãmâne incompatibilcu forþa dreptului, cu Dreptul Internaþional

Ultimatumul sovietic din iunie 1940-calificatulterior drept acord

În iunie 1940, acþionând pe baza Anexei secrete laPactul de neagresiune sus menþionat, cunoscut ºi ca�Pactul Ribbentrop-Molotov�, dupã numele celor doiminiºtri de Externe nazist ºi comunist care l-au semnatURSS a adresat guvernului regal român din acea vremecunoscutele sale note ultimative prin care l-a �somat�pur ºi simplu ca într-un interval de timp extrem de scurtsã-i cedeze nordul Bucovinei (care nu a fost niciodatãîncorporat la Rusia þaristã ºi, cu atât mai puþin, la URSS)ºi Basarabia. În aceastã împrejurare,când þara noastrãfusese, practic, abandonatã de aliaþii sãi fireºti - Angliaºi Franþa aflate ele însele la strâmtoare (una ocupatã ºiuna asediatã) -, tot ceea ce guvernul român a hotãrâtsã facã a fost sã rãspundã guvernului de la Moscovacã �pentru a evita gravele urmãri pe care le-ar avea�recurgerea la forþã ºi deschiderea ostilitãþilor în aceastãparte a Europei�, se vede silit sã accepte condiþiile deevacuare dictate de ruºi. (Textul integral al documentuluise redã în anexe).

Din poziþia oficialã a guvernului român se desprinde:a) cã nu doreºte sã rãspundã cu forþa la forþã ºi cã

înþelege sã aplaneze pe cale amiabilã acest diferend decare nu se fãcea vinovat;

b) cã nu cedeazã nordul Bucovinei ºi Basarabia-aºa cum a cerut ultimativ guvernul sovietic -, ci doar cãe silit sã-ºi evacueze administraþia ºi armata din acesteteritorii.

Este clar pentru oricine cã tot ceea ce, patru animai târziu, Convenþia de armistiþiu încheiatã de NaþiunileUnite cu România la Moscova, la 12 septembrie 1944cunoscutã ºi sub numele de �Dictatul de la Moscova�ºi ulterior acesteia, Tratatul de Pace cu România, semnatla Paris la 10 februarie 1947, numea �Acordul Sovieto-

Român din 28 iunie 1940� este un fals, o probã de cinismfãrã precedent, prin care se ridicã la rang de acord unultimatum, adicã un act de forþã, de agresiune, ºi aceastaîn dispreþul principiilor ºi normelor de Drept Internaþionalunanim acceptate de �popoarele civilizate�.

Convinºi fiind cã naþiunile mici pot constitui doar�obiecte�, ºi nu �subiecte� ale Istoriei, foºtii aliaþi �fi-reºti� ai României au cedat în faþa presiunii ºi voinþeiMoscovei, ºi imprudenþi în perspectiva aceleiaºi Istorii,au achiesat la a denumi ºi califica drept acord un actde forþã. Dacã, aºa cum este firesc un act de forþã nucomportã, prin natura sa, consimþãmântul victimei, estelimpede cã aºa-zisului �Acord Sovieto-român din 28iunie 1940� i-au lipsit din momentul �încheierii� nu numaivoinþa pãrþii române de a-l încheia, dar ºi obiectul dereglementare, adicã harta prin care se delimiteazãteritoriile încorporate la fosta URSS. Este de precizatcã �harta� a ajuns la Bucureºti, patru sãptãmâni maitârziu, adicã post-facutm.

Aºadar, în absenþa celor douã elemente de bazã aleoricãrui Acord (consimþãmânt ºi obiect), evenimentelecare s-au petrecut în apriga varã a anului 1940 nu pot ficonsiderate, �dacã nu vorbim pe dinafarã�, drepttratative între cele douã þãri mai ales þinând cont defaptul cã acestea nu puteau conduce la încheierea unuiacord, pentru simplul motiv cã un astfel de documentnu se negociazã pe afet de tun.

Începerea rãzboiului sovieto-românDacã n-a fost acord a fost, în schimb, stare de rãzboi,

care s-a instalat ºi declanºat în urma agresiunii bolºevicedin iunie 1940.

Deºi, aºa cum am vãzut, iniþial România ºi-amanifestat dorinþa de a nu se opune cu armele laultimatumul sovietic, desfãºurarea evenimentelor a silit-o sã-ºi modifice atitudinea.

Astfel, în timpul evacuãrii nordului Bucovinei ºiBasarabiei, detaºamente de ºoc ºi chiar unitãþi întregide desant ºi motorizate sovietice au trecut Nistrul ºifãrã sã mai aºtepte pãrãsirea în ordine a acestor teritoriide cãtre români au creat dificultãþi insurmontabileacestora; cu sprijinul efectiv al unor minoritãþi în specialevrei, care s-au bucurat sub administraþia românã detoate drepturile conferite de Constituþia cetãþenilorromâni, armata þãrii noastre a fost pusã în situaþiiextreme de agresorii sovietici, în încercarea lor de a oprovoca ºi de a o pune în situaþia de a riposta.

S-au înregistrat chiar acte de ostilitate armatã

31


întreprinse contra ofiþerilor ºi trupei (deschiderea focului,dezarmare, ruperea epoleþilor etc.), acte care au atinspunctul culminant în zona Herþei (teritoriu care a fost,deasemenea, încorporat la URSS, deºi nu era menþionatîn cele douã note ultimative sovietice), când o unitatede artilerie a ripostat cu foc împotriva încercãrilor ruseºtide a depãºi, ceea ce militarii români au considerat devis limita rãbdãrii ºi onorii lor. Încleºtãri s-au semnalatºi în alte pãrþi ale teritoriilor evacuate si au constituitînceperea de fapt a ostilitãþilor armate, a rãzboiului.

De-a lungul �liniei de demarcaþie�, care s-a instalatpe Prut ºi pe cursul superior al Siretului, sovieticii aumasat forþe considerabile, în special motorizate, cares-au dedat pe tot parcursul intervalului iunie-iulie 1940-iunie 1941, la numeroase acþiuni de forþã contraRomâniei.

Astfel, detaºamentele infanteriei marine sovieticeau ocupat, în noiembrie 1940, printr-un atac-surprizã,opt insule pe Dunãrea maritimã; în decembrie 1940, afost bombardatã asiduu Constanþa, a avut loc �Dog-fights-uri� în spaþiul aerian al României, iar atacurilenocturne pe Prut ºi Siret intraserã în cotidian.

Silite sã riposteze, armata românã ºi þara s-au aflatde facto pe întreaga perioadã sus-menþionatã într-unrãzboi nedeclarat cu Rusia Sovieticã, în condiþiile în care,cel puþin pânã la 30 august 1940- când graniþele þãrii aufost garantate de Germania-, România s-a aflat singurãcontra colosului roºu.

Fãrã a diminua rolul descurajator pentru sovietici algaranþiilor germane privind graniþele României, date la30 august 1940, la Viena, garanþii care au produs atatairitare la Moscova, trebuie spus ca acestea nu au scutitRomânia de atacurile ruseºti din Delta Dunãrii, de pePrut ºi de pe Litoralul Mãrii Negre, cu alte cuvinte,rãzboiul nedeclarat sovieto-român a continuat netulburatpe uscat, în apã ºi aer. De aici, inutilitatea unei Declaraþiide rãzboi adresatã de guvernul român celui sovietic la22 iunie 1941.

ªi toate aceste lupte care s-au desfãºurat încontinuuîntre 1940 ºi 1941 aveau loc în condiþiile în care relaþiilediplomatice nu fuseserã rupte, constituind astfel opremierã în relaþiile internaþionale.

Acest precedent a fost urmat, dupã rãzboi, ºi înrelaþiile sovieto-nipone ºi se perpetueazã ºi în zilelenoastre în relaþiile ruso-japoneze, în condiþiile în care,deºi cele douã state nu au semnat încã un Tratat depace (pentru cã japonezii, spre deosebire de alþii, pretindconstant ca ruºii sã le înapoieze Insulele Kurile, careau avut aceeaºi soartã ca ºi Basarabia ºi nordul

Bucovinei), ele întreþin relaþii diplomatice ºi economicenormale.

La acest rãzboi nedeclarat româno-rus s-au referitfactorii politici români ºi sovietici ai vremii ºi el esteconsemnat în protestele cinice ale guvernului fosteiURSS, care, dupã principiul comunist arhicunoscut dea deveni din acuzat, acuzator, procedau în 1940-1941la proteste diplomatice în care se cerea �hotãrât� sãînceteze acþiunile de ripostã ale armatei române, oarmatã nevoitã sã se apere în faþa atacurilor armateale sovieticilor, întreprinse de-a lungul imensei linii dedemarcaþie româno-sovieticã, linie în cadrul careiaPrutul juca rolul unui original �no man�s land�.

La acest rãzboi s-a referit între altele în anul 1945,în timpul procesului ce i s-a intentat ºi mareºalului IonAntonescu, personalitatea-cheie politicã ºi militarã a þãriiîn perioada 1940-1944.

În acest cadru, fostul �Conducãtor al Statului�declara: �Stâlpii liniei de demarcaþie stabilite (unilateralde sovietici-n.m.) dupã ultimatum erau deplasaþi; seschimbau de asemenea zilnic focuri inclusiv de artilerieiar de pe urma lor cãdeau morþi ºi rãniþi; avioanele ruseºtifãceau zilnic incursiuni pânã la Carpaþi. Dl Lavrentiev(ºeful Legaþiei sovietice la Bucureºti) mi-a cerutcondominium la Dunãrea Maritimã ºi dreptul pentruvasele de rãzboi ruseºti de a pãtrunde la Brãila; tot elmi-a cerut sã dau din vasele ºi materialul rulant ºilocomotive, cota corespunzãtoare teritoriului ocupat(deci nu cedat-n.n.). Ruºii au ocupat cu forþa insuleledin Braþul Chilia în decembrie 1940 ºi s-a încercat sãse pãtrundã cu forþa în canalul Sulina, la 2 decembrie1941. Toate aceste acte de agresiune erau cunoscutede ºefii legaþiilor Angliei ºi SUA, de la Bucureºti�.

...Din iunie 1940 pânã în iunie 1941, actele deagresiune sovietice au continuat fãrã întrerupere ºi auprimit concomitent riposta armatei române, care eranevoitã sã se apere. Deci, în iunie 1940, România atrecut de la defensivã la ofensivã împreunã deaceastãdatã cu Germania, continuând astfel rãzboiul declanºatde facto de soviete în vara anului 1940.

În loc de concluzie1. Faptele dezmint �teza stalinistã� din anii �40 ºi

�50 însuºitã ºi de comuniºtii români, potrivit cãreia PactulRibbentrop-Molotov ar fi încetat sã mai producã efectejuridice doar la 22 iunie 1941, când �agresorii români ºigermani au atacat în mod perfid URSS, declanºândrãzboiul antisovietic� (din cuvântarea lui L.V. Stalin lacel de-al XIX-lea Congres al P.C.U.S).

32


cmyk

Aceastã tezã este repusã pe tapet, dupã ani ºi aniacum, la Bucureºti, de cãtre cine nu te aºtepþi s-o facã-nimeni altul decât faimosul trio de la Grupul de DialogSocial (Gabriel Andreescu, Renate Weber ºi ValentinStan), care admite cu dezinvolturã cã Pactul Ribbentrop-Molotov ar fi fost �denunþat�, pierzându-ºi astfelvalabilitatea(altã perlã) la data declanºãrii ofensiveigermano-române împotriva fostei URSS, adicã la 22iunie 1941. Sã se fi nãscut sub îndrumarea atentã aGDS o nouã modalitate de denunþare a unei înþelegeribilaterale, pe altã cale decât cea diplomaticã, ºi anumeaceea a notificãrii cu artileria? Trebuie sã admit cã�academicianul� Mihail Roller, coetnic cu cel puþin unuldintre faimoºii creatori de drept internaþional nominalizaþimai sus, �teoretician� ºi el ºi �specialist ºi în istorie� (defapt subinginer de drumuri ºi poduri-n.n.), cel care aîntors �istoria României cu capul în jos�, aºa cum selãuda la un Congres al �istoricilor� comuniºti (Varºovia,1953), are de ce sã se bucure în mormânt: are discipoliîn aproape tot spectrul politic românesc...

În realitate, România, aºa cum am vãzut, se afladeja la data de 22 iunie 1941 antrenatã de una singurãîntr-un rãzboi cu fosta URSS încã din anul 1940,acþiunea comunã Germano-Românã fiind doar începutulepopeii de eliberare a pãmântului românesc dintre Prutºi Nistru.

În ceea ce priveºte pactul de neagresiune germano-sovietic, semnat în biroul lui Stalin, la Moscova la 23august 1939, acesta nu poate fi considerat valabil dupãsemnare deoarece anexa sa secretã privind împãrþireaEuropei de Est, Centrale ºi de Sud Est, între cel de-altreilea Reich ºi URSS prin forþã, a contravenitprincipiului neagresiunii, ceea ce a fãcut ca pactulRibbentrop-Molotov sã fie lovit de nulitate absolutã abinitio ºi deci n-a fost valabil niciodatã ºi cu atât maipuþin pânã la data ofensivei germano-române contraURSS, din 22iunie 1941, aºa cum ne propun doctrinariide la GDS, emulii lui Mihail Roller.

2. Nu a existat nici o înþelegere în sensul de acordbilateral între Antonescu ºi Hitler aºa cum au pretins ºicontinuã sã o facã partenerii noºtri de negocieri de laEst. Ca militar, Antonescu a crezut cã e suficientcuvântul sãu de ofiþer ºi procedând imprudent, ca ºicolegul sãu finlandez, mareºalul Mannerheim, nu aîncheiat o înþelegere, un acord cu Germania privindalianþa româno-germanã. Nu este prea greu de imaginatce deziluzie ar fi avut de suferit cei doi politicieni deocazie, care au fost, din pãcate, Antonescu ºiMannerheim, de pe urma atitudinii postbelice a uneiGermanii victorioase.

3. Lipsa unei dispoziþii exprese în tratatul politic debazã cu Ucraina ºi în schimbul de scrisori între ministrulde externe ºi cel ucrainean (ultimul document nu a fostsupus ratificãrii Parlamentului român) ambele semnatela Neptun la 2 iunie 1997, referitoare la condamnareaacestui pact ºi mai ales a consecinþelor sale pe planpolitic este o cedare de nejustificat a delegaþiei româneprezente la negocieri pentru cã:

a) Deputaþii fostei RSS Ucraina în sovietul supremal fostei URSS au acceptat fãrã obiecþii hotãrãreaacestuia din decembrie 1989, prin care PactulRibbentrop-Molotov este considerat nul ºi neavenit abinitio, fiind totodatã condamnat ca document de politicãexternã comun al celui de-al treilea Reich ºi al fosteiURSS. Deci acest document a fost ºi este opozabil ºiUcrainei în calitatea ei de succesoare a fostei URSS.

b) Ucraina, ca ºi Rusia, în calitatea lor desuccesoare a fostei URSS, nu dispun deci, de o bazãjuridicã solidã pentru a refuza cererea României decondamnare în textele tratatelor de bazã cu aceastãþarã a pactului Ribbentrop-Molotov.

4. Prin aceastã capitulare, o capitulare în timp depace, guvernul român al vremii a recunoscut pentruprima oarã în istoria României cã nordul Bucovinei,partea de nord a Basarabiei istorice, precum ºi sudulacesteia, cotropite în baza Pactului sus-menþionat decãtre URSS, sunt din 1997, de drept, pãrþi ale teritoriuluiUcrainei, la care, iatã, România renunþã, acoperindastfel viciile de consimþãmânt manifestate în vara anului1940, când aceste teritorii împreunã cu Basarabia aufost încorporate, prin forþã la URSS. Dacã adaugãm ºifaptul cã �reprezentanþii� României au recunoscut cãInsula ªerpilor aparþine Ucrainei, avem tabloul completal tragediei consumate la Neptun în 1997.

5. În fine, acest act impardonabil de cedare în faþaUcrainei este considerat un precedent de cãtrepartenerii de negocieri de la Moscova care au insistatca ºi în tratatul politic de bazã cu România încheiatrecent sã nu figureze nici o referire la pactul Ribbentrop-Molotov, desãvârºindu-se astfel renunþarea pentrutotdeauna la nordul Bucovinei ºi sudul Basarabiei.

6. Doctrina ºi practica statalã aratã cã în astfel desituaþii limitã, competent sã decidã nu este guvernul sauparlamentul unei þãri, inclusiv ºeful statului, ci poporulînsuºi-prin referendum-pentru cã (nu e aºa?)parafrazând testamentul lui ªtefan cel Mare, �Românianu este a voastrã, ci a urmaºilor, urmaºilor voºtri�. ªiacest lucru apropo de faptul cã vom comemora în anul2004 cinci sute de ani de la moartea marelui domn.

n

Documents

nr.8 decembrie 2003