Obiceiuri de vară la romani

Probabil că nimic altceva nu poate defini mai bine spiritul unui popor decât străvechile sale tradiţii si obiceiuri. România este un loc plin de legende, mituri și tradiţii păstrate de-a lungul secolelor. Obiceiurile ocupă un loc aparte prin durata şi amploarea lor. Ca în oricare alt anotimp, românii iubesc sa păstreze tradițiile și sa sărbătoreasca toți sfinții, acest lucru aplicându-se si vara. Vara este o perioadă încărcată de treburi agricole și în același timp anotimpul cel mai călduros care te face să nu vrei decât să stai la răcoare, să îți iei o vacantă. Oamenii de la țara mai ales, nu țin cont de acest lucru și își continuă treburile ca de obicei, oricât de greu ar fi. Tradițiile românilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau părăsite și nici schimbate cu alte obiceiuri din alte țări. Ele sunt ale noastre, ne caracterizează, ne definesc și prin ele ne simțim mai bogați, mai aleși, mai altfel decât alții. Sunt zone in țara noastră unde tradițiile din moși strămoși nu și-au pierdut practica nici in zilele noastre.

În data de 24 iunie creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub numele de Sânzienele sau Drăgaica. Sărbătoarea marchează începutul verii, pentru ca in jurul datei de 21 iunie este solstițiul de vara sau vara astronomică. În dimineața de Sânziene înainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casa sau, dimpotrivă că va muri repede, atunci când coronița, aluneca spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș. Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub perna, în credința că, își vor visa ursitul. În unele zone fetele își făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de maritiș în vara care începea.Gospodarii agățau cununi de Sânziene, in seara din ajunul sărbătorii, la coltul casei orientat către răsărit si daca, a doua zi, in coronițe erau prinse în par de la anumite animale, sau puf/pene de la păsări considerau că anul va fi bun mai ales pentru acestea. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spălau pe cap cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele si nevestele se scăldau in ape curgătoare, iar pentru a se umple de fertilitate, se tăvăleau dezbrăcate in rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.Pentru alungarea spiritelor malefice se aprindeau focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciuma și se striga în jurul focurilor. De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor in vederea căsătoriei.

Pe data de 29 iunie Biserica îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru si Pavel.Această zi de 29 iunie poarta numele de Sânpetru de vara și marchează miezul verii agrare și perioada secerișului. Acum se “calcă” ceapa sau usturoiul. La marile sărbători, când se spune că la miezul nopții se deschide cerul, Sânpetru poate fi zărit pentru o clipa, stand la masă, mereu în dreapta lui Dumnezeu. În ziua sărbătorii se obișnuiește să se împartă și pomeni de

sufletul celor morti. De Sânpetru nicio femeie nu trebuie să mănânce fructe noi, legume sau zarzavaturi pana nu dă mai întai de pomană.

Sântilie ( 20 iunie ) este o divinitate solară și meteorologică ce provoacă incendiile în verile toride, produce tunetele, fulgerele și trăsnetele în timpul furtunilor, leagă și dezleagă ploile, hotărăste unde și cand să dea grindina.În această zi nu se lucrează la câmp pentru că te poate trăsni. Nu se fan pentru ca poate lua foc.

În calendarul creștin-ortodox, pe 1 august sunt doua sărbători: Scoaterea Sfintei Cruci și Sfinții 7 Mucenici Macavei. În ziua de Macavei oamenii stropeau cu agheasma grădinile și livezile, sfințeau în Biserica spice de grâu pe care le scuturau in podul palmelor si amestecau boabele obținute cu semințele ce urmau să fie semănate, scoteau ultima miere de la stupii de albine, foarte căutată in practicile de medicina populară și se culegeau diferite plante de leac, dar nu se culege cânepa. Nu se mulg vacile și se lăsa vițeii la supt. În această zi se mănâncă turte calde și se bea vin îndulcit cu miere. Începe postul Adormirii Maicii Domnului. Oamenii au luat din sărbătoare ceea ce au crezut că le este mai de folos. Este o sărbătoare în care nu se lucrează, pentru apărarea vitelor și stupilor de ursi și pentru sănătate.

În Bucovina se stropeau cu agheasmă grădinile și livezile, sperând că așa vor fi ferite de insectele dăunătoare, care, în mijlocul verii, se afla in plină dezvoltare. Alții duceau flori și spice la biserica; odată sfințite, plantele erau mai bune de leac, iar grâul sfințit dădea cea mai buna sămânța pentru semănat. Macul sfințit în această zi nu face viermi.

În Moldova aceasta sărbătoare este tinuta de gospodine pentru a le fi feriți copiii de boli. Tot aici nu este îngaduit a se culege cânepa.

În Tara Romaneasca preoții umbla cu boboteaza, iar oameni nu lucrează ca să nu fie loviti de friguri.

În Oltenia se taie din faguri luându-se mierea și lăsand albinelor doar necesarul pentru a iesi din iarna.

În satele de la poalele muntilor, pe unde trăieste si ursul, oamenii tin anumite zile ca „sarbatoare“ pentru urs. Nu le tin din dragoste, ci mai mult de frica sa nu le mănânce ursul oile, vacile sau caii plecati la păsunea de vara din munte. Din aceasta zi, cred ei, ca nu e bine să te mai scalzi in rauri, pentru că cerbul se scalda în apă si aceasta se raceste.

În data de 6 august este Schimbarea la Față - una dintre cele mai mari sărători . În această zi se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvanteaza și se împart, se pleaca în pelerinaj la mănastiri. Se considera că pana la aceasta sărbătoare trebuie terminat cositul si făcutul fânului, pentru că se trec florile iar iarba îmbătrâneste, diminuând calitatea furajelor.Se crede că in aceasta zi, nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de către cineva, că

așa vei fi tot anul, pana la următoarele Probajenii. Nu este bine ca fetele să se pieptene în această zi pentru ăa nu le mai cresc coadele, asa cum nu mai creste iarba.

În fiecare an, la 15 august, femeile mergeau la biserică și împărțeau struguri, prune, faguri de miere și mergeau în cimitir pentru a tămâia mormintele. Țăranii care aveau vii mari obișnuiau ca acum să tocmească pândarii pentru păzit viile. Tot în această zi, bărbații schimbau pălăria cu căciula, iar cei care mai erau văzuți cu pălărie după 15 august erau ironizați. Se interzice scăldatul în apa râurilor spurcată de cerb și dormitul pe prispă. De pe 15 august se deschidea, în satul tradițional, un important sezon al nunților, sezon care ținea până la intrarea în postul Crăciunului. În această zi se organizau târgurile și iarmaroacele de toamnă. Perioada dintre cele două Sântămării, numită Între Sântămării, se consideră timp optim pentru semănăturile de toamnă.

Pe 29 august nu se mănâncă preparate cu varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat de şapte ori capul pe varză şi iar a înviat. Nu se mănâncă roşii, nici fructe de culoare roşie şi nu se bea vin roşu.Unele persoane ajunează sau mănâncă numai struguri. În ziua praznicului, alimentele nu se pun pe tipsie. Acum se sfinţesc la Biserica mere, pere, struguri şi castraveţi şi se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor decedate. De asemenea, pentru sporul familiei şi pentru alungarea bolilor, în familiile în care au murit rude în condiţii suspecte sau de moarte năpraznică se respectă momentele de reculegere şi se împart pachete cu struguri şi pâine. În acelaşi timp, în această zi, în gospodării nu se foloseşte cuţitul nici la tăiatul pâinii. Produsele alimentare şi pâinea se rup cu mâna. La oraşe şi la sate, pentru menţinerea sănătăţii se păstrează o datină străveche : postitorii consumă în această zi doar turtă preparată din grâu sau din mălai.

Aș vrea să termin acest articol adăugând părerea mea personală celor discutate mai sus.Dintotdeauna am crezut că poporul român a avut o oarecare afinitate pentru supernatural înca de pe vremea strămoșilor noștri daci, care aveau o religie politeistă, venerând mai mulți zei.Am fost atrași de basme, povești cu ființe fantastice și personaje nemaivăzute care ne fascinau prin puterea și frumusețea lor.Ne-am căutat refugiul în aceste lumi fascinante, inventând tot felul de povești pentru a ne alina suferința provocată de lumea reală, această lume care ne-a făcut să suferim mult timp, lucru care se observă în doinele și baladele din moși strămoși.Mereu am fost un popor credincios, iar din credința au izvorât majoritatea datinilor și obiceiurilor românești.Toate sărbătorile de vară au o însemnătate religiosă, mai ales la noi la creștinii ortodocși care suntem obișnuiți să le păstrăm cu sfințenie.Fără religie sunt convinsă că nu ar mai fi existat aceste sărbători nici în vară sau în oricare alt anotimp.Fără religie lumea ar fi mai plictisitoare și nu ar avea motiv pentru care să sărbătorească și să ia o pauză.Există puține zile care sunt sărbătorite fără o însemnătate religioasă, iar în minte îmi vin în acest moment doar Anul Nou,Ziua Mamei și Ziua Muncii sărbatorită de 1 mai. În concluzie, sărbătorile de vară au o însemnătate preponderent religioasă, acestea bazându-se pe prăzmuirea unor diverși sfinți sau evenimente din lumea religioasă creștină, iar fără această religie nu aș fi putut scrie acest eseu minunat.