PACES Nr.14 - Mai 2012

PACESPublicaţie a Patronatului Medicinei IntegrativePublicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Nr. 14, Mai 2012Nr. 14, Mai 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126Tel: 0372-770.126Fax: 021-224.46.95Fax: 021-224.46.95www.patmedin.rowww.patmedin.ro

ISSN 2247 – 0565

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative

© PMI, 2011

Publicaţie a Publicaţie a PatronatuluiPatronatului MedicineiMedicinei IntegrativeIntegrativeStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiStr. Dornei, nr. 79-81, sector 1, BucureştiTel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95www.patmedin.rowww.patmedin.ro

Echipa de redacţie

Redactor-şef: dr. Aurel Storin [email protected]

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina [email protected]: Octavian Andronic [email protected] Florin Condurăţeanu fl [email protected]: Irina Ghiţă-Cioroba [email protected] Cornelius Popa [email protected] Clement Sava [email protected] Beatrice Iordache [email protected] Larisa Toader [email protected] imagine foto Silvia Mandler [email protected] WEB Mihai Breahnă [email protected]ător engleză: George Weiner [email protected]: Gabriel Ionescu gabi@etipografi e.ro

EDITURA SCRIB, 2011

33 Noi credem în fericirea voastrã!

La mulþi ani, PMI !La mulþi ani, PMI !Editorial

ÎÎn urmă cu trei ani s-a înfi inţat, la București, Patronatul Medicinei

Integrative, cu misiunea de a promova principiile unei medicini a viitorului.

Foarte curând, în luna iunie 2012, se împlinesc exact 3 ani de la înfi inţare și această aniversare ne oferă prilejul să ne mândrim cu un Patronat puternic, activ, membru al celei mai mari Confederaţii Patronale din România, „CONPI-ROM”, reprezentat la nivel naţional în toate instituţiile prin această Confederaţie, în care reprezentanţii PMI deţin funcţia de Vice-președinte și membru în biroul director al Confederaţiei, reprezentant titular în grupul de dialog social la Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii și membru su-pleant în acest grup la Ministerul Muncii; de asemenea, PMI are reprezentanţi în CA al Casei de Sănătate, Prefecturi și AJOFM. Președintele PMI este reprezentant în Consiliul Economic-So-cial al României și în Comisia monetară fi scală a CES-ului.

Pe plan internaţional, PMI este membru de drept în Societatea de Medicină Integrativă Europeană, în Asociaţia Americană de Medicină Integrativă și în FEPD (Forumul European pentru Persoanele cu Dizabilităţi).

Suntem singurul Patronat din România care, pe lângă misiunea patronală pe care o avem, ne preocupăm și de economia socială în general și de promovarea persoanelor vulnerabile (cancer, au-tism etc.) ca parte integrantă a solidarităţii sociale și pentru asigurarea unei vieţi cât mai aproape de normalitate.

Structura patronală a membrilor noștri este următoarea:

1. Membrii fondatori2. Membrii afi liaţi3. Membrii-suport.Avem înregistraţi 453 de membri și 78 de

ONG-uri din domeniul medical și social (mem-brii-suport).

Am elaborat 38 de proiecte pentru absorbirea unor fonduri europene în cadrul POSDRU, 9 pen-tru noi și 29 pentru ONG-uri.

Toate aceste proiecte au fost elaborate pe axa 6.1 pentru persoanele vulnera-bile. 27 de proiecte sunt încă în stadiul de evaluare.

Toate acestea au fost proiecte sociale pe care le-am elaborat în mod gra-tuit, pentru a fi de folos persoanelor vulnerabile care au nevoie de ajutorul nostru, al tuturor.

În ultimii doi ani, am reușit, în cadrul celor două proiecte strategice (unul pentru persoanele cu dizabilităţi și celălalt pen-

tru persoanele suferinde de cancer și integrarea acestor persoane în societate), să deschidem şase centre de consiliere (trei pentru persoanele cu cancer – la București, Cluj și Iași – și trei pentru persoanele cu dizabilităţi – la București, Brașov și Constanţa). Aceste centre au preocupări pri-vind consilierea în psihologie, asistenţă socială, juridică și altele în cadrul acţiunilor pe care fi e-care centru le organizează.

Consiliem 800 de persoane cu dizabilităţi și cca. 1500 de persoane în proiectul privind cance-rul.

Am încadrat persoane vulnerabile în cadrul PMI și ne străduim să convingem și alte societăţi pentru încadrarea unor asemenea persoane, con-siderând o misiune permanentă a noastră de a in-tegra aceste persoane în societate, într-un loc de muncă corespunzător.

Organizăm cursuri gratuite în domeniul IT, resurse umane și publicitate (recunoscute de CNFPA) pentru 420 de persoane cu dizabilităţi. Aceste cursuri sunt în derulare în cele trei centre ale noastre, de la București, Brașov și Constanţa.

Sigur că nu este ușor să derulezi simultan două proiecte de asemenea anvergură, dar ne bazăm pe credinţa noastră și pasiunea cu care ne străduim să realizăm aceste proiecte.

La 23 noiembrie 2011 PMI a organizat primul Congres Naţional, cu o largă participare internaţională a unor personalităţi de marcă în domeniul Medicinei Integrative, din Italia, Franţa, Scoţia, Anglia și Germania. Congresul a fost o reușită deplină, au fost înregistrate 868 de persoane participante.

44 Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 14/Mai 2012

Unii cititori ne-au atras atenţia că, pe prima copertă a revistei noastre, apar adesea ima-gini din natură. Mărturisesc că aceasta nu

este o întâmplare. Este poate, modul nostru de a da exemple de normalitate. Natura este cea mai înaltă formă de normalitate din jurul nostru. Limbajul însuși face ega litate între ele; „e ceva natural” are cel mai adesea valoarea expresivă de „e ceva nor-mal”…

Patronatul Medicinei Integrative militează pen-tru normalitate. Cele mai multe dintre eforturile noastre se cheltuiesc pentru a oferi persoanelor vul-nerabile, pe care le avem în vedere, posibilitatea de a avea acces la o viaţă normală. Normalitatea înseamnă un mod de a exista în afara exceselor și a suferinţei pe care le implică vulnerabilitatea unor oameni fără vină, pe care destinul i-a adus în situaţia de a suporta lucruri aproape insuportabile. Nimeni nu este vinovat de dizabilităţile sale sau de boala cumplită care s-a abătut asupra organismului său uman și fragil.

Sigur că medicina are rolul ei important. Și medicina militează pentru normalitate. Victoria vindecătoare a medicului, care folosește pentru aceasta toate mĳ loacele de care dispune, se mani-festă prin aducerea unui pacient în stare de norma-litate.

Medicina integrativă com-pletează efortul medicului în acelaș scop.

Noi ne străduim să tran sfor-măm teama și suferinţele psi-hice ale persoanelor vulnerabile într-o stare în care ei înșiși să-și înţeleagă vulnerabilitatea și să fi e astfel primii și cei mai importanţi colaboratori ai medicului. Aceștia, fi ind mai bine informaţi, sunt ajutaţi să-și creieze o stare de normalitate. Această stare este nu numai complementară, ci constituie un ajutor efectiv în înfrângerea bolii și a dizabilităţii de care suferă.

Organizăm cursuri speciale pentru persoanele cu dizabilităţi care mai au resurse pentru a practica unele meserii. Încercăm să explicăm persoanelor vulnerabile că există un scop pentru care merită să lupţi și să trăiești. Acest scop este, de fapt, normali-tatea lor.

Nu cunosc nici un om căruia să-i displacă frumuseţea și farmecul naturii, al fi ecărui anotimp. În această natură care ne înconjoară, avem nu nu-mai dreptul ci și datoria de a trăi o viaţă normală.

dr. Aurel STORIN

Jurnal de @frontNatura, ca normalitate…

Editorial

Anul acesta, Congresul al II-lea al PMI va avea loc pe data de 24 octombrie 2012,

tot la Hotelul Rin-Otopeni. Și-au anunţat de pe acum participarea nume sonore ale medicinei integrative din 12 ţări, medici, profesori, acade-micieni, din Italia, Franţa, Elveţia, Scoţia, Anglia, Germania, SUA, Serbia, Israel, Ţara Galilor, Aus-tria și Suedia.

Vom organiza cursuri speciale, primul din-tre ele va fi cursul de Psiho-oncologie, în cola-borare cu Institutul de Psiho-oncologie din Italia, Universitatea de Medicină din Ancona (Ita-lia) și Fa cultatea de Psihologie din Universitatea București.

De asemenea, suntem în pregătire pentru des chiderea, în toamnă, a încă trei cursuri:

1. Cursul de Medicină Integrativă, în parte-neriat cu prestigioasa clinică din Germania a Profesorului John Ionescu și Universitatea de Medicină Carol Davila din București.

2. Cursul de Management de spital, în parte-neriat cu Colegiul Reid Kerr și Universitatea din

Glasgow (Scoţia).3. Școala de Voluntariat, în parteneriat cu

Reid Kerr College din Glasgow (Scoţia).Aș dori ca, și pe această cale, la împlinirea a

trei ani de existenţă a PMI și doi ani de Proiecte, să mulţumesc tuturor acelora care au crezut în mine și în colegii mei.

Le mulţumesc tuturor acelora care ne-au fost alături, ONG-uri, membrilor noștri și, nu în ul-timul rând, colegilor mei, care mă ajută în această nobilă misiune a noastră, a tuturor.

Și de acum înainte PMI va fi alături de toţi aceia care au nevoie de noi și pe care promitem să nu-i dezamăgim niciodată...

Vă rog să fi ţi sănătoși, să fi ţi fericiţi, să vă bucuraţi de viaţă și să fi ţi iubiţi!

Liviu MANDLERPreședintele PMI


Ordonanþa de Urgenþã pentru dragostea pãrinteascã

Mă urmăresc încă, după atâta timp, ochii fetiţei care a murit de dorul mamei. Ochii erau tot ce mai rămăsese din ea. La 11 ani,

mai cântărea 10 kilograme. De aproape un an, de când mama a părăsit-o ducându-se după iubit să muncească în Italia, fetiţa a refuzat să mai mănânce. Abandonat, în grĳ a unei bunici indiferente, copi-lul acesta se stingea ca o lumânare. Cei din jur au văzut ce se întâmplă cu ea. A văzut şi mama, care s-a întors de câteva ori, dar pe care suferinţa co-pilei n-a împiedicat-o să o părăsească din nou. Au văzut şi cei de la Protecţia Copilului, şi medicii care au încercat să o îngrĳ ească. Toţi n-au făcut altceva decât să constate evoluţia dramatică şi sfârşitul im-placabil la care au asistat ca la un dat inexorabil. Cu câteva zile înainte ca sufl etul micuţei să se înalţe la cer, a descoperit-o şi mass media. A fost fi lmată, s-au făcut talk-show-uri pe tema abandonului, dar

nimeni n-a mişcat un deget.Unui parlamentar mai deştept i s-a năzărit

atunci să aibă o iniţiativă legislativă: să se dea o lege care să-i pedepsească pe părinţii care-şi lasă copiii de izbelişte. Dar, oare, mă întreb: din senin îi lasă, sau îi împinge nevoia? Au aici ce le trebuie ca să-şi hrănească plozii şi să nu se mai bage slugi prin Italia? Poate rezolva o lege problema asta?

Nu poate! Cum nu poate o Hotărâre de Gu-vern să impună dragostea părintească. Cât de mari ar fi pedepsele, nu poţi impune unui părinte să-şi iubească copiii. Chestia asta, cu dragostea, e valabilă doar în lumea animalelor. La oameni s-a întâmplat ceva, ceva grav, care a dus la modifi carea genelor. Şi care nu poate fi remediat prin hotărâri, fi e ele şi de Guvern… Indiferent care…

Octavian A.

Efectul „Singureni“

La Singureni, o comună de prin judeţul Giurgiu apăruse o problemă. Primarul comunei sem-nala faptul că mai mulţi săteni au fost infectaţi

cu virusul HIV. Nu din senin. Ci din contactele întreţinute cu pacienţii celor două cămine din loca-litate unde erau internaţi bolnavii de SIDA.

Oriunde altundeva o asemenea informaţie ar fi infl amat şi media şi autorităţile. La noi a trecut însă aproape neobservată. N-au prea băgat-o în seamă nici unii dintre cei care au contractat mortala boală şi care, la întrebările reporterilor rătăciţi pe acolo, au ridicat din umeri, spunând: „Asta este, ce să-i fa-cem!”

Resemnare mioritică? Inconştienţă? Mai de gra-bă o gravă lipsă de cultură şi informare. Probabil că faptul că în cele două aşezările oamenii trăiesc şi nu dau semne vizibile de boală îi fac să treacă cu ve-derea riscurile. Ba chiar să şi le asume.

Povestea de la Singureni a început cu vreo două decenii în urmă. Nu ştiu cine mai ţine minte scandalul izbucnit atunci când presa internaţională a semnalat faptul că mulţi copii din cămine au fost infectaţi cu HIV în urma unor transfuzii sau trata-mente medicale neglĳ ente. Soluţia a fost transfe-rarea acestora în instituţii specializate. La Singu-

reni. Astăzi, copiii de atunci sunt adolescenţi sau chiar mai mari. Au libertatea de a ieşi din cămine şi a întreţine relaţii – inclusiv sexuale – cu părţile disponibile din localitate. Un amestec necontrolat şi neverifi cat. Lipsit de avertismentele necesare. Ci-neva – de pe la judeţ – spunea că cei care au trans-mis în acest fel boala sunt pasibili de pedeapsa cu închisoarea. De parcă ar mai conta. De parcă ar exis ta o pedeapsă mai mare decât cea la care au fost deja condamnaţi de neglĳ enţa şi iresponsabili-tatea celor care i-au infectat. Iresponsabilitatea merge, însă, mai departe şi, la Singureni, căminele care adăpostesc victimele altor neglĳ enţe, devin fo-care de propagare a bolii. Pentru că nimeni nu se sinchiseşte! Nici măcar avertismentul primarului nu semnifi că un gest de responsabilitate, pentru că el ştia de mult aceste lucruri şi n-a făcut nimic pentru a le îndrepta.

Dar ce să ne batem capul cu situaţia din Sin-gureni? Cei de acolo să zică mersi că ministerul nu le-a desfi inţat căminele şi că nu sunt daţi afară şi trimişi să-şi caute adăpost pe unde apucă.

Octavian ANDRONIC


MisiunePromovarea, dezvoltarea,

adoptarea și implementarea medi cinei integrative în practica medi ca lă din România.

Conceptul Medicinei In-tegrative plasează pacientul în centrul echipei medicale și utilizează toate terapiile de-monstrate ca fi ind si gure și efi -ciente, indiferent de sistemul de gândire medicală din care aceste terapii provin.

ViziuneViziunea noastră este ca

medicina integrativă să fi e soluţia comună și locul de întâl-nire pentru medici, educatori și cercetători în benefi ciul omului.

Patronatul Medicinei Inte-grative – P.M.I. va acţiona ca punct de referinţă central și ca factor de reprezentare, comu-nicare, educare și colaborare cu autorităţile pu blice și pri-vate care reglementează și/ sau coordonează acest domeniu pe plan intern sau extern, identi-fi când problemele specifi ce ale prestatorilor de servicii de medicină integrativă și soluţiile optime de rezolvare a acestora.

Proiecte în derulare● Susţinerea persoanelor

deza van tajateReţea regională pentru

promovarea şi aplicarea con-ceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi.• Susţinerea pacienţilor onco-

logiciReţea multiregională pentru

terapie integrativă, consiliere şi reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer.• Patronatul Medicinei Integra-

tive-PMI Site-ul www.patmedin.ro

unde găsiţi mai multe infor ma ţii despre activităţile în desfășurare.

Despre noi

OBIECTIVE• Să reprezinte și să protejeze interesele prestatorilor de medicină integrativă din România atât pe plan naţional cât și pe plan internaţional.• Să furnizeze un cadru unde membri asociaţi pot dis-cuta și către care aceștia pot adresa întrebări, sesizări, propuneri privind aspecte de interes comun și să ajute la crearea și dezvoltarea unor strategii unitare de susţinere și soluţionare a acestora.• Să prezinte şi să pledeze în susţinerea strategiilor Patro-natului în faţa Parlamentului, a Guvernului, a oricăror alte autorităţi şi/sau instituţii constituite la nivel naţional şi/sau local, precum şi în faţa mĳ loacelor de informare în masă (mass-media) şi a oricăror alte entităţi relevante, atât din România cât şi din străinătate.• Să promoveze cele mai bune practici între membri, asi-gurând modalităţi etice şi responsabile de organizare şi funcţionare a medicinei integrative, care să corespundă aşteptărilor comunităţii la cele mai înalte standarde de in-tegritate.• Să întreprindă toate acţiunile permise de lege în ve-derea conturării unui cadru normativ adecvat desfăşurării organizării şi funcţionării medicinei integrative şi care să refl ecte în manieră optimă compatibilizarea necesităţilor acestui segment economic cu necesităţile societăţii. În acest sens Patronatul va putea să iniţieze contacte cu autorităţile având competenţe în adoptarea proiectelor de acte normative vizate, să participe în mod activ, dar cu respectarea limitele impuse de lege, la redactarea, avizarea, dezbaterea publică şi adoptarea proiectelor de acte normative în domeniul vizat sau în domeniile conexe.• Să se afi lieze sau, după caz, să adere la acele organizaţii sau asociaţii internaţionale care activează în domeniul organizării şi funcţionării medicinei integrative, în vederea reprezentării la nivel internaţional a intereselor medici-nei integrative din România, dar şi a corelării modului în care se organizează şi funcţionează aceasta în România cu standardele internaţionale în domeniu.• Să organizeze întruniri, conferinţe, expoziţii, work-shop-uri pentru schimb de experienţă cu asociaţii, fundaţii sau instituţii cu profi l asemănător. Să încheie parteneriate cu instituţii medicale sau nemedicale, fundaţii sau asociaţii care au obiectiv comun sau apropiat cu al Patronatului.


Proteza care nu sacrif icã osul777

Mi-a făcut milă un domn în plină putere, ele gant cu mina omului ocupat de dimineaţă până când e luna pe cer, ce m-a impresionat observând

că la fi ecare pas se schimonosește de durere. Părea că merge pe cioburi, dar fără virtuţi de fachir, fi indcă du-rerea la fi ecare pas îi aducea o grimasă de chin pe faţă. L-am întrebat ce are și mi-a spus că i s-a ros tot cartilajul la șold, așa că oasele se freacă fără nici o amortizare și că abia mai poate merge de dureri înspăimântătoare.

L-am întâlnit peste vreo patru luni și părea alt om. Merge sprinten și el, tip de bonom, își redobândise surâ-sul. I-am strâns mâna felicitându-l că s-a scuturat de cal-var și l-am întrebat cum l-au dres medicii. „Mi-au pus o proteză performantă în șold și acum pot să joc și tenis. Iar de mers, sunt în stare se trec și la pas alergător. Viaţa mea a recâștigat vioiciunea de când eram student”.

Vrem, nu vrem, pe mai fi ecare din noi ne paște ar-troza, cum o numesc medicii. Pe înţelesul omului de pe zebră, artroza este uzura, degradarea articulaţiilor prin trecerea anilor și îndelungata folosire. Cartilajul care repartizează uniform forţele în atriculaţie și care împiedică atingerea oaselor se roade. Cartilajul ăsta e un fel de amortizor în articulaţii. Și atunci când este măcinat dureile sunt mari fi indcă frecarea nu este diminuată. Se deteriorează din punct de vedere al compoziţiei, deci și al vâcozităţii lichidul sinovial, acel lichide de ungere, așa că funcţionarea articulaţiei e ca vai de ea și apar dureri mari și înţepenirea articulaţiei.

Cum cartilajul nu se mai poate reface, există în fi -nal soluţia implantării unei proteze. Cele mai reușite ti-puri de proteze, unde tehnologia a avansat spectaculos, sunt protezele de șold. De altfel, și tehnicile chirurgicale au evoluat semnifi cativ, așa că cele mai dese operaţii de protezare în articulaţii se fac la șold.

Pe locul doi ca frecvenţă a implantării de proteze se situează genunchiul. Mai rare sunt protezele de gleznă și de umăr. Există o polemică în lumea medicinei. Or-topezii susţin că nu trebuie amânat mult timp momen-tul punerii unei proteze în caz de artroză fi indcă până la urmă tot la protezare se ajunge. Și cu cât implantarea protezei se face mai târziu, cu atât se sacrifi că mai mult os. Așa că nu este bine să apeleze la protezarea pacien-tului când articulaţia lui e făcută praf și pulbere. Rema-tologii susţin însă că nu e cazul să se grăbească bolnavul de artroză apelând la soluţia ultimă care este proteza. Și asta fi indcă și protezele au o viaţă așa că, după ce ele ţi-au trăit traiul, trebuiesc înlocuite cu atele noi.

Dacă protezarea se face prea de la început înseam nă că se poate ajunge la schimbarea de trei-patru ori a pro-tezei. Așa că reumatologii susţin că se mai poate amâna protezarea prin folosirea antiinfl amatoarelor și, din când în când, se pot face infi ltraţii chiar în articulaţia bolna-vului. Proteza trebuie să fi e corespunzătoare din două puncte de vedere: ea trebuie să asigure confortul pa-cientului, iar al doilea criteriu este judecarea raportului cost-efi cienţă.

Astfel nu se montează o proteză de mare perfor-manţă unui vârstnic chinuit și de alte boli, care abia se poate mișca prin casă. Bătrânului i se pune o proteză cu

care să se descurce pe perioada ce o mai are de trăit.

Unui tânăr i se alege o proteză fi abilă, perfor-mantă, cu viaţă mai lungă pentru ca el să-și desfășoare viaţa ca un om normal, iar proteza să du-reze mult.

Să vedem care sunt tipurile de proteze de șold. Explică prof. dr. Andrei Firică, cel ce a înfi inţat Clinica de Ortopedie de la Spi-talul Colentina și care a fost ales mebru de onoare al Academiei de Ortopedie a Franţei. Una dintre protezele mai simple acoperă cu metal doar femurul, adică osul coapsei. Această operaţie se numește hemiartroplastie metalică. Această proteză nu rezistă mult timp, în jur de patru ani. Ea se montează la oamenii vârstnici care nu se deplasează mult. Nu este aplicabilă la oamenii dinamici.

Alt tip de proteză de șold este proteză bipolară. Pe femur, adică pe osul coapsei se pune o căciulă metalică peste care se așează o altă căciulă metalică. Ele se mișcă între ele ca un rulment. A doua căiciulă metalică atinge bazinul. Se recomandă proteze bipolare la oamenii peste 60 de ani și ei pot redeveni activi încă 20 de ani.

Alt tip de proteză este proteza totală. Chirurgul ortoped îndepărtează ţestul osos stricat și de pe capul femurului și din adâncitura bazinului. Pacienţii cu osteoporoză, deci cu oase fragilizate, benefi ciază de fi -xarea celor două piese metalice cu ajutorul cimentului. Însă cimentul cedează primul, se fărâmiţează și parti-culele de ciment accentueză distrugerea osului. Dacă structura osoasă e bună și la 60 de ani se pune proteza necimentată. Astfel că oasele vor invada me talul. Astfel se asigură o îmbinare fericită între os și metal.

Un alt tip de metodă perfecţionată este proteza me-tal-metal. Prin această operaţie modernă nu se mai taie osul ci se cojește capul femurului asemănătoare cu aceea de curăţare a unui măr. După această cojire a capului de os al coapsei el se acoperă cu o pălărie de metal. Mai există o pălărie de metal ce se montează și în scobitura bazinului unde intră normal femurul. Această proteză de suprafaţă este cea mai bună, cea mai modernă pen-tru că se păstrează osul și rămân terminaţiile nervoase din os. Astfel omul are în continuare senzaţia că piciorul este cel natural, piciorul lui. Fiindcă nu se taie osul cu terminaţiile nervoase, nu simte că este ceva artifi cial în șold. Cu acest tip de proteze se evită luxaţiile de șold.

La congresele mondiale de ortopedie, profesorul român Andrei Firică a ţinuat o confernţă expunând un număr mare de implanturi de astfel de proteze foarte moderne care menajează osul. La Clinica din Spita-lul Colentina, prof. Andrei Firică a executat mai multe plantări de proteze, din acestea de ultimă oră, chiar mai multe decât inventatorul operaţiei, un mare ortoped din Anglia.

Florin CONDURĂŢEANU


Cine sunt eu?

Se spune că oamenii se simt singuri pentru că îşi construiesc ziduri în loc de poduri. Clădeşte un pod întinzându-ţi mâinile către cel de lângă

tine. Astfel stabileşti o relaţie. Merită efortul şi îţi va umple viaţa cu căldură, prietenie şi dragoste“

Acesta este una din vorbele de duh pe care în fi e-care dimineaţă i le împărtăşeam copilului meu. Aceste vorbe o urmăreau toată ziua şi seara imi spunea cum le-a pus în practică.

În afară de identitatea în raporturile cu lumea, omul mai are însă nevoie de o identitate în relaţiile cu sine. Necesitatea ei apare chiar din momentul în care se pune problema „relaţiilor cu sine“, deci a di-vizării conştiente într-un „eu care observă“ şi un „eu observat“. Odată cu această divizare se constată că „Eul observat“ nu este sufi cient cunoscut. El are nevo-ie de o identitate pentru a fi recunoscut şi acceptat de către „Eul care observă“. Iar identitatea ca atare este răspunsul pe care şi-l dă omul la întrebarea „Cine sunt eu?“

Când Monica, fetiţa mea etichetată cu autism, era în clasa a II-a, un băieţel în clasă a împins-o destul de tare şi s-a lovit cu capul de duşumea. A fost aşa de supărată de nedreptatea care i s-a făcut că a intrat imediat în lumea ei, nemaivrând să iasă de acolo. În-văţătoarele m-au chemat imediat şi, treptat, am scos-o din locul confortabil în care se retrăsese. Am dus-o să îi fac o encefalogramă computerizată şi, atunci când am văzut-o astfel echipată, i-am spus că îi pun scutul de pace şi iubire şi de respingerea răutăţii celorlalţi. De la aceste cuvinte s-a destins foarte tare, a crezut ce i-am spus şi din acea secundă acel scut pe care şi l-a creat în mintea ei a prote jat-o şi nu s-a mai retras în inte-riorul creierului ei. De atunci înainte a început să se apere.

Zilele trecute, fetiţa mea specială naviga pe inter-net şi a început să plângă. Imediat m-am neliniştit şi m-am dus către ea. Foarte greu mi-a arătat ce a de-terminat-o să se întristeze. M-am uitat şi eu pe inter-net şi am citit o părticică din ce i-a transmis Octavian Paler în „Paradoxul zilelor noas tre“.

„…Am învăţat cum să ne câştigăm existenţa, dar nu cum să ne facem o viaţă,

Am adăugat ani vieţii şi nu viaţă anilor.Am ajuns până la Lună şi înapoi, dar avem probleme

când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu şi pe cel interior. Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.

Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.Am învăţat să ne grăbim, dar nu şi să aşteptăm.Aminteste-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,Pentru că nu vor fi lânga tine o eternitate.Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te

venerază, pentru că acel copil va creşte curând şi va pleca de lânga tine.

Aminteste-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de lângă tine pentru ca aceasta este singura comoară pe care o poţi oferi cu inima şi nu costă nimic.”

Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi mi-a răspuns suspinând că îi pare bine că ea nu este atât de diferită de specia umană şi este posibil ca şi alţi oameni să simtă ceva. Cu privirea senină mi-a spus că atunci şi-a dat seama că poate o să aibă un viitor frumos, deoarece ea îşi pierduse speranţa că o să fi e fericită în această lume.

Dacă priveşti în jos şi nu simţi dispreţ sau priveşti în sus şi nu simţi invidie eşti un om deosebit sau eşti autist. Ei sunt deasupra acestor sentimente. Lumina şi întunericul nu pot sta la un loc. Sufl eţelul lor este în-totdeauna luminos.

Nu trebuie neapărat să înţelegi ce simte cineva pentru a-l putea ajuta. Uneori oamenii nu au răbda-re sufi cientă sau sunt prea preocupaţi de lucruri şi nu de oameni. Depinde de scara valorilor pe care orice familie le are. Trebuie să avem grĳ ă ce le imprimăm în minte acestor copii. Trebuie să ştii când să vorbeşti sau când să asculţi, când să insişti sau când să cedezi şi câănd să ai răbdare faţă de situa ţiile sau persoanele care au nevoie de noi.

Îţi trebuie credinţă şi optimism să poţi privi din-colo de defectele altora şi să poţi vedea ce ar putea să devină. Felul în care te comporţi cu cineva care nu îţi poate fi de folos dezvăluie o mare parte din caracterul tău. Sunt prieteni de care ai nevoie, prieteni care au nevoie de tine şi prieteni în afară de orice nevoie. Cei din ultima categorie sunt cei mai greu de găsit.

Mergeam cu ea pe stradă şi observam oame-nii. Eu o întrebam ce părere are despre persoanele care treceau pe stradă şi dacă vedeam pe cineva urlând şi ţipând la alt om îi spuneam să-şi imagi-neze că avem o telecomandă şi apăsam pe butonul mute şi atunci Monica începea să râdă. Începeam să îi clasifi căm pe oameni după animalele pe care le-am văzut la grădina zoologică. Şi o întrebam: „Ce te faci atunci când eşti înconjurată în viaţă de lupi, porci, lei, vulpi, câini sau alte animăluţe simpatice?“ I-am citit diverse fabule.

Ne amuzam foarte mult când ne imaginam pe cei cei din jurul nostru luând forma diverselor animale şi comportându-se aşa cum le este fi rea.

Dacă studiezi îndeaproape orice obiect din natură vei descoperi lucruri pe care înainte nu le observai. Tot aşa observi la copilul tău calităţi sau defecte şi trebuie să ştii să le ajuţi să crească pe primele şi să îl ajuţi pe copil să-şi înlăture sau să le minimalizeze pe ultimile. Vei fi dezamăgit, descurajat şi obosit în cea mai mare parte a timpului dar aruncă o singură pri-vire spre faţa copilului tău şi-ţi va trece.

PĂRINŢI DIN TOATĂ LUMEA, UNIŢI-VĂ!

Beatrice IORDACHE

„


Cupa Primãverii în Alexandria-Teleorman

Pe 25 aprilie 2012, într-o zi minunată de pri măvară, cu mult soare, pomi în fl oare şi cer senin, s-a desfăşurat

în Alexandria, judeţul Teleorman, prima competiţie sportivă din acest an a per-soanelor cu dizabilităţi, intitulată „Cupa Pri măverii“.

Pe stadionul din localitate au luat startul 35 de copii şi tineri cu dizabilităţi, de la Asociatia „Dai o şansă“ – Centrul de zi Sf. Teodor Alexandria şi Centrul de Dezvoltare Incluzivă Alexandria. Pro-bele de concurs au fost atletism, proba de rezistenţă la 50m şi 100m, săritura în lungime de pe loc şi aruncarea mingii de oină.

După un antrenament scurt, efec-tuat pe noua pistă a stadionului, d-na profesoară Mariana Mitran de la Direcţia Judeţeană de Sport Teleorman, a început competiţia sportivă.

Cu emoţie şi seriozitate, fi ecare participant a încercat şi a reuşit să se concentreze, să obţină re-zultate bune, să-şi învingă temerile, durerea, timi-ditatea, neputinţa, uneori marginalizarea sa. Un copil sau tânăr cu dizabilităţi are un comporta-ment demn într-o competiţie sportivă, e disciplinat, mulţumit că participă şi la sfârsit e recompensat.Când se afl ă pe podium, fi ecare copil cu dizabilităţi uită de maladia sa, e fericit şi încrezător în for-tele sale. E important să organizăm cât mai multe asemenea competiţii sportive pentru a-i ajuta pe tinerii cu dizabilităţi să se redescopere, să socia-

lizeze între ei, să se recupereze fi zic şi psihic.Pe pista stadionului au reuşit să obţina rezul-

tate bune, să fi nalizeze proba sportivă, să-şi mo-deleze nerăbdarea de a fi cât mai repede premiaţi. La aruncarea mingii de oină s-au evidenţiat Tănase Teodor (35m, cu sindrom down) şi Crăciunică Flo-rin (cu autism), la proba de rezistenţă (50m) s-au evidenţiat: Ionescu Irina, Apostol Adrian, Budică Cătălin (cu sindrom down), Mihai Cătălin şi Ove-denie Alin (cu handicap locomotor). La proba de rezistenţă (100m) s-au evidenţiat Budan Georgiana (surdo-mută), Ispăşoaia Luminiţa (cu oligofrenie), la săritura în lungime de pe loc s-au evidenţiat Lupu Ionuţ (cu sindrom down), Goleanu Cristian (cu oligofrenie).

Atmosfera concursului era benefi că unei zile minunate de primăvară, cu veselie, optimism şi voie bună.

Toţi participanţii au fost declaraţi învingători şi au fost recompensaţi cu premii în bani şi diplome de către Directia Judeţeana de Sport Teleorman, condusă de d-nul director Bere-chet Constantin.

Sportivii cu dizabilităţi, fericiţi şi emoţionaţi, au demon-strat încă odată ca sportul e binevenit pentru toţi, că nu are graniţe şi nici limite.

Elena TĂNASE


Se spune, pe drept cuvânt, că o imagine face cât o mie de cuvinte. O, Doamne, ce mult mi-aș dori să puteţi vedea imaginile cu Tony Melen-

dez cântând în 1987 în faţa Papei afl at în vizită în SUA. Dar, din păcate, eu nu am la îndemână decât cuvintele. Pare o mică nebunie să crezi că poţi face un fi lm din vorbe… dar povestea e atât de specială încât merită să încerc.

Tony Melendez s-a născut în Nicaragua, dintr-o familie de artiști. Tatăl său era chitarist iar mama cântăreaţă.

În timpul sarcinei, mamei i s-a recomandat un medicament (Thalidomida), retras la un moment dat, pentru că în urma administrării lui foarte mulţi copii s-au născut infi rmi. Tony face parte dintre ei și s-a născut fără braţe.

Tony povestește, cu un zâmbet dumnezeiesc de iertător pe buze, cum în copilărie copii îi strigau, cu inocenţa ce poate răni teribil, N-are braţe! N-are braţe!

Apoi, când a crescut, adolescentul Tony auzea tinerele fete șușotind în spatele lui… N-are braţe! N-are braţe!

Desigur că nu avea braţe, dar Tony, la îndemnul tatălui său, a început să înveţe să cânte la chitară…CU PICIOARLE! Exersa câte şase-şapte ore pe zi, transformând chitara în jucăria preferată.

Celor ce nu pricep ușor cum poate fi întreg un om fără braţe, Tony le explică senin că în faţa lui Dumnezeu el este întreg și pentru că el poate face cu degetele de la picioare tot ceea ce fac toţi ceilalţi cu ajutorul mîinilor .

Tony deschide ușile mașinii, pune cheile în contact și conduce mașina cu… picioarele.Tony cântă la chitară cu o virtuozitate de ne ima ginat și cu

vocea, moștenită probabil pe linie maternă, cântă cu o dulceaţă, împrumutată probabil de la îngeri, în schimbul aripilor de care a fost văduvit la naștere.

Când Papa a vizitat America, în 1987, undeva în mulţime se afl a și Tony Melendez, pe un mic podium, i-a fost prezentat Papei și atunci când a început să cânte, cred că Dumnezeu a co-borât aproape-aproape să-l poată auzi mai bine.

În fi nal, Papa (la o vârstă venerabilă) a coborât din locul de unde stătea venerat de mii de credincioși ca să-l poată îmbrăţișa pe omul cu care se putea mândri Dumnezeu însuși, auzin du-l cântând „Mi-am regăsit braţele în mîinile tale, Doam ne!“.

Papa i-a spus, plin de dragoste și emoţie, că ar fi minunat dacă Tony ar putea dărui și altor oameni din puterea lui de a trăi.

De atunci, Tony Melendez colindă lumea îndemnându-i pe oameni să-și ridice fruntea din nimicnicia necazurilor și să-și spună în fi ecare clipă yo quiero, yo puedo, yo voy mover para ade-lante.

Poate o să încercaţi și d-voastră, în fi ecare dimineaţă, să înce peţi ziua spunând, ca și Tony Melendez, Vreau, pot, voi merge mai departe.

Angela S.

Vreau, pot, voi merge mai departe!


Interviurile P A C E S

Repor t e r : Ce este DIGNI-CAP?

Dr. Caro-lina Udrea: DigniCap este un produs al companiei suedeze Dig-nitana, fi ind brevetat în Eu-ropa, Japonia, Statele Unite ale Ame ricii, precum și în multe alte ţări. Sistemul a fost dezvol-tat cu scopul de a contri-bui efi cient la comba-terea pierderii părului prin răcirea scalpu-lui, oferind

siguranţă și confort tuturor pacienţilor. Sistemul Dignicap a fost dezvoltat pe baza studiilor și expe-rimentelor clinice realizate de cercetătorii din cen-trele medicale universitare din Umea și Lund şi are la bază un sistem de răcire a pielii păroase a capu-lui. Sistemul este constituit dintr-o cască de silicon prin care circulă lichidul de răcire provenit de la o unitate centrală computerizată. Deasupra acestei căști de silicon este o a doua cască de neopren care întărește contactul căștii de silicon cu pielea păroasă a capului. Senzorii din casca de silicon controlează temperatura la nivel local și prin legătura cu uni-tatea centrală temperatura este menţinută la nivelul dorit.

Rep.: Cât durează tratamentul?C.U.: Casca se montează cu 20-30 minute îna-

intea începerii chimioterapiei, se păstrează pe cap pe toată durata perfuziei și o perioadă de timp

cuprinsă între 30 și 120 minute după terminarea chimioterapiei, în funcţie de schema de tratament.

Rep: Care este procedura de tratament?C.U.: Părul trebuie să fi e ud înainte de plasarea

căștilor pentru confortul termic și un contact cât mai bun cu pielea păroasă a capului.

Apoi se plasează casca de silicon și peste această a doua cască de neopren. Pentru un rezultat cât mai bun, casca trebuie să fi e de mărimea potrivită fără goluri de aer între aceasta și pielea capului. Apoi se pornește răcirea sistemului. Pentru perioade foarte scurte de timp, de câteva minute sistemul poate fi deconectat, dacă pacientul are nevoie. La terminare părul trebuie lăsat să se usuce în mod natural, nu este indicată utilizarea uscătoarelor de păr.

Rep.: Cum trebuie îngrĳ it părul în timpul chi-mioterapiei?

C.U.: Datorită tratamentului, fi rul de păr poate deveni mai uscat și mai fragil.

Astfel, noi facem câteva recomandări de îngri-jire zilnică:

• nu utilizaţi zilnic șampon pentru îngrĳ irea părului, mai ales dacă acesta este mai uscat, șamponul trebuie să fi e cât mai puţin agresiv

• odată pe lună utilizaţi o mască nutritivă uleioasă pentru păr

• lăsaţi părul să se ususce în mod natural, nu utilizaţi uscătoare de păr

• nu este indicată vopsirea părului, acesta fi ind deja uscat și fragilizat de chimioterapie.

Rep.: Care sunt clinicile din România unde se poate urma un tratament cu DigniCap?

C.U.: Medisprof este, în prezent, prima și unica clinică medicală din Europa de Est care imple mentează această tehnologie inovatoare şi își propune să aducă la cunoștinţa persoanelor di-agnosticate cu cancer benefi ciile acestui produs medical, încercând să îl transforme într-o soluţie accesibilă pentru toţi pacienţii. Ne bucură faptul că am reușit să realizăm o asemenea investiţie și să aducem în România această tehnologie modernă, care vine în întâmpinarea nevoilor pacienţilor și ale medicilor, fi ind efi cientă, practică și ușor de utilizat.

DIGNICAP pentru prevenþiacãderii pãrului dupã chimioterapie

Unele dintre citostatice pot determina căderea părului. Prin scăderea temperaturii la nivelul pielii păroase a capului este posibil să evităm acest lucru. Frigul determină vasoconstricţie la nivelul pielii păroase a capului astfel încât medicamentul nu ajunge la rădăcina părului. Astfel există mai multe șanse ca pacientul să nu-și piardă părul. Despre acest nou sistem accesibil şi pe piaţa românească ne va spune mai multe dr. CAROLINA UDREA, director executiv în cadrul clinicii Medisprof Consult din Cluj-Napoca.


Printre obiectivele proiectului implementat de Patronatul Medicinei Integrative, „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea

conceptelor economiei sociale, în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi”, proiect cofi nanţat din Fondul Social European prin POSDRU 2007-2013, Investește în oa-meni! se regăsesc incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi și conștientizarea societăţii civile asupra drepturilor acestui grup vulnerabil. Aceste obiec tive au fost stabilite în urma identifi cării ne-voilor persoanelor cu dizabilităţi care nu de puţine ori se confruntă cu experienţe neplăcute în mediul social. Una dintre aceste experienţe este relatată mai jos, de Alina Mateescu, benefi ciară a Centrului Regional Constanţa:

Incapacitatea de a fi mai bun în ceea ce faci se transformă uneori în răutate, motiv pentru care am fost pusă într-o situaţie confl ictuală şi tensionată.

Experienţa despre care voi povesti au trăit-o şi alte persoane cu handicap, ca mine, într-o instituţie a statu-lui. Aici ar fi trebuit ca noi cei cu nevoi speciale să fi m în siguranţă, nu să ne alimentam cu un stress în plus mai ales că acest lucru nu ne este recomandat.

Unul din drepturile noastre este acela că putem benefi cia de un număr de tichete gratuite cu care putem călători cu trenul sau autobuzul.

Primul incovenient este acela că ar fi fost mai uşor dacă aceste bilete ar fi distribuite prin intermediul poştei, la fel ca cele ale pensionarilor pe care le primesc la începutul anului. Nu este uşor pentru o persoană cu dizabilităţi să se deplaseze, poate din altă localitate, stând pe la cozi şi cheltuind nişte bani, care oricum sunt puţini. Drumul acesta trebuie făcut de două ori: odată pentru a depune cerere şi a doua oară (la un interval de aproximativ trei săptămâni) pentru a intra în posesia bi-letelor. Programul la acel ghişeu este foarte strict şi dacă nu ai ajuns în acel interval (mic) de timp rişti să păţeşti

ca şi mine şi să intri în confl ict cu doamna responsabilă de distribuirea acestor bilete.

Al doilea incovenient este chiar comportamentul răutăcios al acestei doamne funcţionar public care se poartă de parcă ar suporta din buzunarul dumneaiei cos-tul biletelor.

Pe geamul ghişeului este scris cu litere mari cuvân-tul „INFORMAŢII”. Tot informaţii am cerut şi eu când această doamnă mi-a răspuns pe un ton nerecomandat în lucrul cu omul.

În ziua în care am fost să-mi ridic tichetele am asis-tat la un alt confl ict cu un bătrân care avea probleme vizuale. Când acesta a adresat respectuos o întrebare care l-ar fi putut lămuri cu privire la întocmirea ce-rerii pentru ridicarea tichetelor de călătorie, doamna cu pricina a făcut ce ştie ea mai bine, a ţipat şi i-a reco-mandat bătrânului să caute prin afi şele lipite pe geam răspunsul la nelămuririle pe care le are. Acesta a insistat să primească lămuriri şi atunci a primit un „nu vreau!” şi i-a fost indicat, folosindu-se un îndemn neortodox, să citească un afi ş de pe geam. Bătrânul se apropie la câţiva centimetri de geam, chinuindu-se să citească multitudi-nea de hârtii expuse când se auzi o urare… „Vezi, poate te calcă o maşină pe stradă!”.

Nu am putut să asist pasiv şi am intervenit în apărarea bătrânului. Gestul meu nu a fost sufi cient.

Mă întreb unde există graniţa dintre răutate si prostie? Răutatea se dobândeşte din neîmpliniri şi urâţeşte sufl etul, însă asta ar trebui s-o ţină acasă pe această femeie nu în serviciul omului.

A fi om nu este un fapt ci o sarcină în îndeplinirea căreia este nevoie de responsabilitate, compasiune şi iu-bire. În orice clipă s-ar putea să se inverseze rolurile şi cu siguranţă numai de răutatea celor din jur nu ar vrea nimeni să se împiedice.

A fi om nu înseamnă numai a avea înfăţişare omenească.

Marina ŞEULEANU

Rãutatea

Rep.: Care este rata de succes a acestui tratament?

C.U.: În termeni de efi cienţă, DigniCap folosește o tehnologie de ultimă generaţie, rezul-tatele sale fi ind impresionante: într-o monitorizare a unui eșantion de 6000 de persoane care au utilizat acest sistem, rata de succes a fost de 83%.

Rep.: Spuneţi-ne câteva cuvinte despre clinica dum-neavoastră.

C.U.: Clinica și Asociaţia Medisprof au fost înfi inţate în Cluj Napoca cu scopul de a contribui la sprĳ inirea și îmbunătăţirea reţelei medicale on-

cologice din România. Misiunea acestora constă în promovarea și susţinerea unor politici de de-pistare precoce a cancerului, construirea de noi utilităţi medicale specializate în tratamentul can-cerului, precum și dezvoltarea unor programe coe-rente de sprĳ inire a pacienţilor în perioada de risc postt erapeutică.

A consemnat Oana Gavril


Este greu să ne acceptăm pe noi înşine aşa cum suntem, mai ales dacă vrem să ne adaptăm criteriilor prietenilor noştri şi ale oamenilor cu

care interacţionăm.Atunci când ai o dizabilitate, difi cultatea creşte

exponenţial, iar interacţiunea devine un stres con-tinuu şi un chin pentru persoana în cauză, care ar putea chiar să recurgă la izolare socială pentru a evita aceste complicaţii.

Dacă ai un prieten sau un amic care suferă de o dizabilitate, iată câteva lucruri de care trebuie să ţii cont în relaţia cu acesta, pentru ca lucrurile să meargă bine pentru ambele părţi:

1. Este în regulă să-ţi întrebi prietenul despre dizabilitatea sa, aşa cum este în regulă şi dacă el refuză să discute acest subiect.

2. Ţine minte, doar pentru că cineva se afl ă în scunul cu rotile, nu înseamnă neapărat că este bol-nav. Poate fi o persoană în putere, perfect sănătoasă.

3. Când îi vorbeşti unui prieten afl at în scaunul cu rotile, stai în aşa fel încât să aveţi ochii la acelaşi nivel, pentru ca acesta să nu facă febră musculară la gât, uitându-se tot timpul în sus.

4. Nu este nicio problemă dacă foloseşti ter-

meni precum „a vedea”, „a auzi”, „a merge” sau „a alerga” cu prieteni care suferă de dizabilităţi.

5. Este recomandat să întrebi persoană cu pro-bleme ale aparatului fonator să repete ce a spus, dacă nu ai înţeles, pentru a evita neînţelegeri ulte-rioare.

6. Dacă un interpret te ajută să vorbeşti cu un prieten cu disfuncţii auditive, asigură-te că i te ad-resezi lui, nu interpretului.

7. Nu ridica vocea când vorbeşti cu un nevăzător. Aude la fel de bine ca tine, poate chiar mai bine.

8. Nu te juca cu câinii nevăzătorilor. Îi poţi dis-trage de la treaba lor, iar acest lucru s-ar putea sol-da cu neplăceri de partea stăpânului.

9. Invită-ţi prietenii cu dizabilităţi acasă, la eve-nimente, petreceri, zile de naştere. Dar gândeşte-te la modalităţi de a-i include în activităţile respective.

10. Nu parca pe locurile special amenajate pen-tru persoane cu dizabilităţi.

În rest, ai grĳ ă să-ţi tratezi prietenul aşa cum ai vrea şi tu să fi i tratat şi vei vedea că ai câştigat un prieten de nădejde pe viaţă.

C. SAVA

Cum ne purtãm cu prietenii noºtricu dizabilitãþi?

Cum ne comportãm cu persoanele cu dizabilitãþi?

Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fi e trata-te cu acelaşi respect şi aceeaşi politeţe cu care sunt trataţi şi ceilalţi oameni în societate.

Iată câteva reguli simple de comportament în relaţie cu persoanele cu diferite afecţiuni:

• Dacă intenţionezi să oferi ajutor unei persoane dizabilitate, asigură-te mai întâi dacă persoana respectivă doreşte să fi e asistată, căci astfel rişti să creezi o situaţie jenantă pentru aceasta, periclitând relaţia proaspăt formată.

• Dacă nu obişnuieşti să te sprĳ ini de oameni, atunci nu te sprĳ ini nici de scaunul cu rotile al unei persoane care îl foloseşte, întrucât pentru aceasta aparatul este ca o parte a corpului său.

• Când dai direcţii rutiere unei persoane afl ate în scaunul cu rotile, ia în calcul distanţa, pantele, curbele, gropi sau condiţii meteorologice.

• Când plănuieşti o acţiune sau un eveniment care implică persoane cu diferite dizabilităţi, ia în

considerare toate nevoile lor, iar dacă există anu-mite impedimente sau inconveniente pentru ei, anunţă-i în timp util, pentru a decide singuri dacă doresc sau nu să se supună riscurilor.

• Când direcţionezi persoane nevăzătoare, oferă indicaţii precise, precum „la stânga cincizeci de me-tri” sau „drept înainte 10 metri, apoi la dreapta încă 20 de metri.”

• Nu te sfi i să foloseşti expresii curente pre-cum „Ne vedem mai târziu” sau „Trebuie să fug.” Chiar dacă tu crezi că ai putea jigni, persoanele cu dizibilităţi vor să fi e tratate ca toţi ceilalţi, deci nu se vor supăra.

În afara celor câteva indicaţii specifi ce, trebuie aplicate normale etichetei sociale normale. Dacă pe ceilalţi oameni nu îndrăzneşti să-i întrebi despre viaţa sexuală, venituri sau opinii politice şi reli-gioase, nu-ţi permite acest lux nici cu persoanele cu dizabilităţi. (C.S.)


Reporter: Ce tipuri de cancer sunt cele mai frecvente în Judeţul Satu Mare?

Dr. Loredana Arcas Tamaş: La femei: pe primul loc neoplasmul mamar, apoi de plămân, apoi de col uterin.

La bărbaţi: pe primul loc neo-plasmul bronho-pulmonar, apoi colo-rectal, apoi cel de prostată.

Rep.: Ce posibilităţi de diagnostic şi tratament există în judeţul dvs.?

L.A.T.: În ceea ce priveşte ima-gistica: avem un CT la Hyperdia (foarte aproape de spital) şi un RMN tot la o fi rmă particulară, dar cu sediul în cadrul spitalului. In-convenientul major este faptul că: fondurile prin am-bulator se consumă foarte repede (la CT în primele 7 zile din lună, iar la RMN este o singură zi pe lună când se pot face investigaţii prin ambulator, adică cu coplată). Îmbucurător este faptul că s-a achiziţionat un CT pe spital, care urmează să fi e pus în funcţiune şi sperăm să ne uşureze mult munca. În ceea ce priveşte diagnosticul patologic suntem ajutaţi de secţiile chi-rurgicale pentru biopsii, şi de laboratorul de anatomie patologică. De ce nu dispunem în momentul de faţă este : imunohistochimia (pentru receptorii hormo-nali în neoplasmul mamar, dar avem promisiuni că în curând se va rezolva şi această problemă).

Rep.: Consideraţi că recenta modernizare acoperă ne-cesarul de diagnosticare şi tratare a pacienţilor oncologici?

L.A.T.: Modernizarea ţine mai mult de aspec-tul secţiei: saloanele sunt compartimentate cu 2, 3, 4 şi respectiv 5 paturi, cu baie proprie, totul este con-form standardelor (dar nu pot să nu subliniez lipsa de educaţie sanitară a pacienţilor, şi faptul că deja sunt obiecte sanitare rupte; „nu ştim să avem grĳ ă!!!“).

S-a sugerat că va exista un CT pentru secţie de on-cologie, să sperăm că se va realiza acest lucru. Trata-mentul ţine de fondurile primite de la CAS (există un program de oncologie). Avem acces la medicaţia stan-dard, dar moleculele noi (cu aporbare de la CNAS, de exemplu: trastuzumab, bevacizumab, sunitinib, sorafenib etc.) sunt mai greu accesibile în teritoriu.

Rep.: Consideraţi că există carenţe în comunicarea interfamilială a diagnosticului?

L.A.T.: Da… există o frică din partea familiei de a spune diagnos-ticul pacientului (de „a nu se sinu-cide“, de „a nu claca nervos“; aces-tea sunt scuzele cele mai frecvente); deşi în străinatate există lege care stabileşte obligativitatea anunţării diagnosticului pacientului, şi doar dacă pacientul îşi dă acordul se va discuta şi cu familia.

Rep.: Ce se poate face pentru a îmbunătăţi situaţia prezentă?

L.A.T.: Trebuie să se încerce orientarea pacientului spre cabine-tele de psihologie, spre fundaţiile/societăţile adresate pacienţilor on-cologici, unde îşi pot găsi parteneri

cu care să-şi discute problemele (să-şi găsească aliaţi în lupta împotriva acestei maladii) şi suport.

Rep.: Ce măsuri s-ar putea lua, din punctul dvs. de vedere, pentru a scădea incidenţa cancerului in Romania?

L.A.T.: Ar trebui insistat mai mult pe scre-ening şi în special pentru neoplasmul mamar (foarte importantă este autoexaminarea lunară a sânului, mamografi a, ecografi a mamară), pt neoplasmul de col uterin (testul Babeş-Papanicolau); şi pe prevenţie: educaţie împotriva fumatului şi legislaţie fermă de in-terzicere a fumatului în locurile publice (pentru pre-venirea neoplasmului bronho-pulmonar, de sfera ORL etc.), educaţie sexuală în rândul adolescenţilor şi nu numai.

Rep.: Vă rog să menţionaţi două-trei cazuri care v-au impresionat pe parcursul carierei.

L.A.T.: Lucrând pe secţia de oncologie (care este foarte grea) este inevitabil să nu mă fi marcat anumiţi pacienţi. Am în minte două cazuri: un tânăr de 30 ani cu osteosarcom, pe care l-am întâlnit când lucram ca medic rezident la Timişoara şi o tânără de 22 ani cu sarcom de coapsă cu metastaze pulmonare şi hepatice, pe care am cunoscut-o când lucram la Cluj Napoca. Nu mai trebuie să spun că persoanele în cauza au de-cedat. Ceea ce m-a marcat a fost vârsta lor şi faptul că această maladie poate să apară la orice vârstă, aşa că aş dori să fac un apel şi să subliniez importanţa screening-ului, şi necesitatea prezentării la un specia-list în cazul apariţiei oricărei anomalii.

A consemnat, Oana GAVRIL

Existã o fricã din partea familiei de a spune diagnosticul pacientului

Pentru fi ecare medic drumul spre meseria care salvează vieţi începe din prima zi a facultăţii, această zi pentru doamna doctor oncolog Loredana Aracs Tamaş a început în Timişoara, în acest oraş şi-a fi nalizat studiile în onco-logie, iar astăzi luptă pentru minuni în cadrul Spitalului Judeţean Satu Mare.

„Nu mă interesează să fi u cel mai bogat om din cimitir. Pentru mine contează mai mult să mă duc la culcare seara şi să pot spune că am făcut ceva minunat.“ (Steve Jobs)



Regula de bază în tratarea autismului este „cu cât mai repede, cu atât mai bine”. Cele mai bune tratamente sunt acelea care iau în con-

siderare fi ecare individ în parte, particularităţile acestuia, dar şi mediul din care face parte.

Tratamente de corectare a comportamentului

Analiza aplicată a comportamentului, este o tehnică bazată pe principiile moderne ale compor-tamentelor umane. Această tehnică presupune paşi mici, schimbări treptate şi lente şi o manieră de lu-cru sistematică şi continuă.

Tratamente de îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare

Terapia vorbirii include servicii speciale menite să ajute persoanele care suferă de autism în deprin-derea limbajelor verbale şi non-verbale.

Sistemul de comunicare prin desene presupune o metodă de comunicare ilustrativă. Copiii sunt încurajaţi să exprime ceea ce gândesc şi ce vor prin desene simple.

Comunicarea facilitată este o tehnică constând în faptul că o persoană abilitată în acest sens sprĳ ină mâna, umărul sau braţul autistului, în timp ce aces-

ta trebuie să anumite taste ale unor dispozitive de scriere, sau să noteze ei înşişi cuvinte cheie care le vin în mine, pentru ca ulterior să creeze un discurs coerent pe baza acestora.

Limbajul semnelor. Limbajul semnelor este pre-dat persoanelor cu autism care au fost diagnosticate prea târziu şi nu mai pot învăţa un sistem de comu-nicare verbală.

Tratamente pentru îmbunătăţirea abilităţilor sociale

P.L.A.Y este un pogram care îi instruieşte pe părinţii copiilor cu autism cum să interacţioneze cu aceştia şi cum să-i ajute să stabilească relaţii cu cei din jur.

Antrenamentul abilităţilor sociale presupune o va-rietate de tehniici care îi ajută pe autişti să înşeleagă anumite indicii care ţin de comportamentul social. În faze mai avansate ale tratamentului, persoanele ajung chiar să folosească limbajul verbal cu alte per-soane.

Pilde sociale – o metodă care se bazează pe pre-zentarea unor contexte şi situaţii sociale sub formă de povestioare. Tratamentul se bazează pe empatie, iar scopul este ca autiştii să ia în considerare modul în care ar reacţiona alţii oameni în situaţii similare.

C. SAVA

Tehnici ºi metode de ameliorare a autismului

Ce este autismul?

Autismul este o dizabilitate ce ţine de dez-voltare şi apare în general în primii trei ani de viaţă ai copilului.

Ca urmare a unei afecţiuni neorologice care infl uenţează în mod negativ funcţionarea creieru-lui, autismul are impact asupra dezvoltării nor-male a creierului, în special în ceea ce priveşte interecţiunea socială şi abilităţile de comunicare.

Persoanele care suferă de autism interacţionează cu ceilalţi oameni în mod diferit. Sunt percepuţi de către cei din jur ca ducând o viaţă izolată, neputând să-şi exprime emoţiile şi sentimentele.

Aproximativ 40 % dintre autişti nu vorbesc de-loc. Alţii suferă de ecolalie, o afecţiune care constă în imitarea şi repetarea exactă a ceea ce s-a spus an-terior.

Totodată, persoanele care suferă de autism nu înţeleg şi nu utilizează limbajele non-verbale pre-cum gesturi, mimică, limbajul corpului.

De asemenea, copiii cu autism sunt creaturi ale rutinei, extrem de ordonate şi organizate. De aceea,

se supără foarte tare şi devin dezorientaţi atunci când se schimbă programul lor de viaţă sau per-soanele pe care au fost obişnuiţi să le vadă în jurul lor.

Autiştii, cu precădere copiii, sunt extrem de sensibili la stimulii exteriori. Ei percep sunete, mişcări sau văd amănunte pe care oamenii obişnuiţi nu le observă. Pe de altă parte sunt total indiferenţi la anumiţi stimuli externi.

Autismul are diferite grade. Persoane dife-rite experimenteză diverse stagii de regresie ale funcţiilor de comunicare şi interacţiune. În schimb dezvoltarea motorie este perfect normală.

Autismul este o afecţiune complexă care durează întreaga viaţă. Ea poate fi totuşi ameliorată. De aceea, părinţii ai căror copii dau semne că ar suferi de această boală trebuie să-i monitorizeze în permanenţă şi să consulte specialişti în domeniu, întrucât stadiile uşoare ale afecţiunii pot fi vinde-cate, dacă sunt diagnosticate şi tratate la o vârstă fragedă. (C.S.)


– Domnule Popa, Centrul Teritorial Brașov al Pa-tronatului Medicinei Integrative pune la dispoziţia per-soanelor cu disabilităţi un nou pachet de programe de formare profesională. Despre ce este vorba?

– În cadrul proiectului Reţea regională pen-tru promovarea şi aplicarea conceptelor econo-miei sociale în vederea creşterii şanselor de rein-serţie socială a persoanelor cu dizabilităţi POSDRU /84/6.1/S/58636, Patronatul Medicinei Integrative implementează un sistem deosebit de formare profesională pentru persoanele cu dizabilităţi. Este vorba de califi care de înaltă performanţă în trei grupe de meserii care păreau inabordabile pentru acești oameni: resurse umane, IT – introducere și prelucrare date – și art director. Art director, adică creator de publicitate pentru media. Și nu numai. La ora aceasta, primele două clase formate profe-sionale de PMI în cadrul acestui proiect se apropie vertiginos de exemenul fi nal – este vorba despre clasele de IT – și avem în pregătire formarea a pa-tru clase de art director care își vor începe activita-tea în luna mai.

– Concret, ce înseamnă formarea profesională, califi -carea ca art director?

– Este un proces care se derulează pe două

paliere. În primul rînd, cursanţii – persoane cu disabilităţi – deprind folosirea la nivel profesio-nist a soft urilor specializate pentru imagine, gen Corell, Adobe Photoshop etc. Sunt și soft uri ne-cesare pentru editarea de imagine sau editarea su-netului. Pe un al doilea palier, ţinta este de a sti-mula fantezia cursanţilor pentru a dezvolta idei de factură comercială, care să lanseze sau să asigure mentenanţa unor produse sau servicii pe piaţă. Edi-tarea de imagine, editarea de sunet, compoziţia de tip novator sunt elemente care, combinate, pot asi-gura o bună accesabilitate pe piaţa forţei de muncă califi cate a persoanelor cu disabilităţi. Este genul de profesiune care îţi permite inclusiv să lucrezi co-mod, de acasă, fără a cere eforturi de deplasare.

– Și care sunt șansele pe piaţa forţei de muncă a absolvenţilor de art director?

– Eu spun că sunt destul de mari. Pe de o parte, departamentele de marketing ale întreprin-derilor de presă sunt interesate de orice nouă in-trare pe piaţă pentru că o idee nouă poate face diferenţa dintre succes și eșec pe piaţă. În al doilea rând, pe piaţa media audio-vizuală, la ora actuală este o criză constantă de editori de imagine și su-net. În fi ne, această califi care dă persoanelor cu

dizabilităţi care urmează cursu-rile de art director posibilitatea să se organizeze fi e ca Persoană Fizică Autorizată, fi e ca Întreprin-dere Individuală și să își ia soarta în propriile mâini, autonomizân -du-se de aparţinători, putând căpăta deprinderi de viaţă independentă, ceea ce este ex-trem de important pentru aceste persoane. Dar vreau să mai sub-liniez câteva aspecte deloc lip-site de importanţă: cursurile sunt gratuite. Pentru persoanele care urmează acest modul de formare profesională se decontează și trans-portul, iar absolvenţii primesc și o subvenţie în valoare de 800 lei în cont, după promovarea examenului fi nal. În afară de aceasta, prin reţeaua

Meseria de art directorCentrul teritorial Brașov al Patronatului Medicinei Integrative, în cadrul proiectului Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi POSDRU/84/6.1/S/58636, organizează, pentru persoanele cu disabilităţi, cursuri de formare profesională în meseria de art director. Ce înseamnă acest lucru, care ar fi avantajele pe care le oferă o asemenea califi care? Acestea sunt întrebările pe care i le adresăm coordonatorului Centrului Teritorial Brașov, Cornelius Popa.



Auzul ºi riscul de accidentare

Pesoanele care au probleme – chiar minime – cu auzul sunt supuse unui risc de acciden-

tare de trei ori mai mare, compara-tiv cu persoanele care nu au astfel de probleme.

Specialiştii avertizează că, pen-tru cei care au probleme medii de auz, riscul de a avea un accident se dublează iar. Oamenii de ştiinţă cred că acest lucru se produce, probabil, din cauza faptului că aceste persoane au un defi cit legat de perceperea corectă a mediului înconjurător, astfel fi ind mult mai predispuşi să se împiedice. În cazul în care o persoană nu aude bine, creierul ei se concentrează mai puţin pe menţinerea echilibrului, făcând mai multe eforturi să audă.

Specialiştii de la Facultatea de medicină a Universităţii Johns Hopkins, SUA, au realizat un studiu pe un eşantion de peste 2000 de pacienţi cu vârste cuprinse între 40 şi 69 de ani.

De-a lungul mai multor ani, participanţii au fost supuşi unor teste şi au fost întrebaţi periodic cât de des au căzut. De asemenea, cercetătorii au luat în considerare şi vârsta, sexul, rasa, dar şi integritatea funcţiei vestibulare a fi ecărui individ.

Rezultatele au arătat că persoanele care prezintă o scădere uşoară a auzului (de 25 de decibeli) sunt de 3 ori mai predispuse să cadă, comparativ cu cele care nu au astfel de probleme. Mai mult, la fi ecare scădere de aproximativ 10 decibeli a acuităţii au-

ditive, riscul de dezechilibrare şi implicit accidentare creşte de 1,4 ori. Dacă la pierderea uşoară a au-zului se mai adaugă o altă scădere a capacităţii de percepţie, cu încă 20 de decibeli, riscul creşte de încă trei ori.

Constatarea a rămas aceeaşi şi atunci când oamenii de ştiinţă au luat în considerare şi alţi factori care ar putea favoriza accidentele, pre-cum: vârsta, sexul, rasa, bolile car-diovasculare şi funcţia vestibulară.

Doctorul Frank Lin, specialitst ORL şi epidemiolog, susţine că una dintre teoriile care ar putea explica legătura dintre auz şi dezechilibru este aceea că persoanele care nu aud

bine nu pot percepe ca racteristicile mediului din jur tot atât de precis ca restul oamenilor. O altă idee ar fi aceea că sarcina cognitivă este prea mare, iar creierul, nevoit să facă faţă şi defi cienţelor de auz, şi menţinerii echilibrului, s-ar putea simţi „copleşit”. Lin a explicat că „mişcarea şi echilibrul sunt activităţi cognitive, iar pierderea auzului determină o creştere a sarcinii cognitive, care consumă rapid resursele”.

Rapoartele indică faptul că, în Marea Britanie, din cele 6 milioane de oameni care au probleme de auz, două milioane au aparate auditive, iar 1,4 milioane dintre aceştia le şi poartă în mod regu-lat. Totodată, cifrele estimează că, anual, 14.000 de oameni mor din cauza căzăturilor.

Sursa: Daily Mail

suport creată de Patronatul Medicinei Integrative încercăm să intervenim activ în

plasarea lor pe piaţa forţei de muncă. De aseme-nea, persoanele cu disabilităţi benefi ciază, gratuit, la nivelul Centrului Teritorial Brașov al Patronatu-lui Medicinei Integrative, de servicii de consiliere și orientare profesionaă, consiliere psihologică. Pentru benefi ciarii centrului organizăm periodic activităţi de socializare, de la concursuri de pescuit, bow-ling, seri culturale, seri de club, vizionări de fi lme, audiţii de piese de tea tru…

– Aveţi o activitate intensă, după căte văd…– Eu spun că este o activitate normală, o acti-

vitate menită a crea o relaţie de apropiere între comunitate și persoanele cu disabilităţi, de norma-lizare. Iar organizarea acestor cursuri gratuite are drept ţintă fi nală exact această normalizare, această integrare reciprocă. Și eu zic că și funcţionează.

Plus că trebuie să ne și lăudăm: în cadrul cursuri-lor de califi care IT am realizat și o premieră: o clasă de persoane complet nevăzătoare a fost califi cată pentru profesiunea de introducere și prelucrare date pe calculator. Oameni complet nevăzători care au acum acces și la o altă categorie de joburi decât cele califi cate stereotip: confecţioneri de cutii, de pe-rii sau maseuri.

– Condiţii speciale pentru a se înscrie la aceste cursuri?

– Nu. Doar să vrea să studieze, să aibă curajul de a căpăta deprinderi de viaţă independentă, să fi e persoane cu disabilităţi și să fi e absolvente de liceu, cu sau fără bacalureat. De asemenea, la cursul de art director există și un nivel basic, să-i spunem, care asigură califi carea și pentru absolvenţii de 10 clase sau de școală profesională.

A consemnat Ioana MARINESCU


Cum ajunge glicemia primã balerinã?

Viclenia diabetului constă şi în faptul că nu-şi anunţă prezenţa prin unele semne clare. Boa-la diabetică îl macină pe suferind pe tăcute,

îl ruinează pe la spate şi apar simptome abia când diabetul a atins faza complicaţiilor şi diabeticul îşi poate pierde un picior, nu-i mai funcţionează rin-ichii, orbeşte. În aceste etape avansate se poate întâmpla ca diabetul să se fi instaurat chiar cu 10 ani în urmă. Diabetul se poate defi ni pe înţelesul omu-lui de pe „zebră” ca o glicemie prea mare în sânge. Concret, glicemia normală pe nemâncate dimineaţa este 65-110. La o oră după masă se acceptă o glice-mie de 180, dar după două ore de la mâncat glice-mia trebuie să scadă la 120.

De ce se afl ă prea mult „dulce” în sânge? Una dintre cauze este funcţionarea defectuoasă a pan-creasului, mai exact a acelei porţiuni cu celule beta, care nu mai fabrică destulă insulină pentru a „neutraliaza” glucoza din sânge. Dar mai există o cauză a diabetului şi anume o rezistenţă a celule-lor la insulină. În mod normal glucoza trebuie să pătrundă în interiorul celulei şi să producă energie. La diabetic însă apare o rezistenţă a celulei de a lăsa să pătrundă glucoza în mecanismele interne celu-lare şi atunci glucoza rămâne în circuitul sanguin şi astfel se înstăpâneşte diabetul.

Cazul din urmă, se aplică mai ales în cazul obezilor, care se îmbolnăvesc de diabetul care nu este dependent de insulină. Aceşti diabetici se tratează cu pilule zilnic care ajută la mai buna ges-tionare a glucozei în organism. Când însă s-au de-teriorat toate celulele beta din pancreas şi nu se mai

secretă insulină suferindul este tratat cu insulină. Dar diabeticii trebuie să se conformeze şi altor pârghii de ţinere la punct a diabetului.

Pe lângă pilule sau injecţii cu insulină, diabe-ticul trebuie să respecte un anume regim alimentar cu carbohidraţi limitaţi de medic, iar suferindul tre-buie să facă mişcare zilnic pentru a „arde” glucoza din sânge. E cazul să se ştie că 90% dintre obezi sunt diabetici nedescoperiţi. O altă precizare, 90% dintre diabetici au şi grăsimi multe în sânge astfel că sunt predispuşi mai semnifi cativ la infarct şi accidente vascular cerebrale, iar pe ei îi macină în fi ecare mo-ment ateroscleroza. Şi un alt vicleşug, bolnavul de diabet face infarct mai puţin zgomotos, cu dureri mai mici şi riscul de moarte sau de recidivă este cu atât mai ridicat.

F. CONDURĂŢEANU

Încãpãþânarea copilului sau def icit de atenþie?(Urmare din ediţia nr. 12)

– prezenţa unui limbaj defectuos sau o ver-balizare, fi e absenţa, fi e, dimpotrivă, folosită în mod excesiv, asociată cu fi xarea pe anumite silabe/cuvinte folosite în mod repetat (în afara unui con-text adecvat);

– difi cultăţi de a asculta sau reda ceea ce li se comunică;

– pierderea frecventă a obiectelor necesare pen-tru desfăţurarea unei sarcini/activităţi;

– angajarea în activităţi periculoase fără conşti-en tizarea apariţiei unor riscuri/pericole;

Cooperare:• Se întâmplă adesea ca, atât părinţii cât şi

specialiştii (începând de la educatori, învăţători, profesori până la pedagogi, psihologi etc.) să întâmpine difi cultăţi în a coopera unii cu ceilalţi.

Motivele, sau mai bine zis cauzele principale, con-stau în lipsa de încredere de-o parte şi de alta, minimizarea importanţei reacţiilor şi comporta-mentelor copiilor, care sunt confundate de cele mai multe ori cu un comportament încăpăţânat, alintat sau opoziţional (ex: „N-are nimic copilul, doar se strâmbă!/se alintă/se prosteşte!Îi place lui să fi e în centrul atenţiei” etc.).

• Cooperarea dintre părinţi/aparţinători şi specialişti reprezintă un factor determinant în obţinerea unor efecte şi rezultate pozitive. Această cooperare este, de altfel, o punte de legătură între mediul familial şi mediul profesional, fi e că vor-bim aici de una din formele de scolarizare, fi e de intervenţiile psiho-sociale de recuperare şi reabili-tare a copiilor cu tulburări de atenţie.

Diana MORARU – Psiholog Psihoterapeut


Sportivii Asociaţiei Judeţene Constanţa a Spor-tului pentru Persoane cu Handicap (AJCSPH) au obţinut rezultate remarcabile la cea de-a

IX-a ediţie a Jocurilor Naţionale ale Persoanelor cu Handicap. Manifestare a fost organizată de Comi-tetul Naţional Paralimpic, în perioada 26-28 aprilie. Constănţenii şi-au adăugat în palmares 14 medalii de argint şi bronz obţinute la sporturile de echipă şi individuale.

Participarea sportivilor AJCSPH la Jocurile Naţionale a fost sprĳ inită de Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa, Fundaţia pentru Promovarea Sportului Constănţean, Primăria Muni-cipiului Constanţa şi Consiliul Judeţean Constanţa.

Mulţi dintre membrii asociaţiei sportive con-stănţene sunt persoane în fotolii rulante, foarte mo- tivate:

„Noi, cei care fără voia noastră fo-losim un fotoliu rulant pentru deplasare, vrem să promovăm sportul în scaun cu rotile. În primul rând, tot omul trebuie să conştientizeze că, în orice moment, într-o lume atât de dinamică, poate ajunge să folosească un scaun cu rotile printr-o banală întâmplare.

Viaţa trebuie să continue oricum ar fi ! Viaţa se vede atât de frumos şi

dintr-un scaun cu rotile, dacă reuşeşti să faci ceva, şi anume, să poţi reuşi prin sport. Sportul în scaun înseamnă şi o bună îndemânare a folosirii scaunului cu rotile, şi mai ales o motivaţie de a te considera un om normal.“

(M.Ş.)

„ªcoala Altfel“

14 medalii pentru constãnþenii cu dizabilitãþi

Echipa Centrului Regional Constanţa al Patro-natului Medicinei Integrative, la invitaţia co-laboratorului Asociaţia Judeţeană Constanţa a

Sportului pentru Persoane cu Handicap, a partici-pat la evenimentul „Vreau să ştiu ce să aleg!“.

Manifestările s-au desfăşurat în sala Complexu-lui Sportiv TOMIS şi au avut ca principali specta-tori şi chiar protagonişti pe elevii clasei a I-a C ai Şcolii „Grigore Titeica” din Constanţa.

La început prichindeii au asistat la un spectacol de teatru forum „Prieteni pentru tine“ realizat de voluntarii CENTRAS Constanţa.

Punctul culminant l-a constituit meciul de bas-chet în fotoliu rulant cu sportivii AJCSPH , moment

în care cei mici s-au împărţit în două galerii, una a „rechinilor“ şi cealaltă a „mistreţilor“.

Într-o scurtă pauză, relaxantă pentru timpa-nele asistenţei, şcolarii exuberanţi au avut răbdarea să asculte şi să răspundă întrebărilor legate de obi-ceiuri sănătoase de viaţă.

Când sfertul academic s-a încheiat micuţii au ţâşnit pe terenul de baschet, s-au împărţit rapid în două echipe şi au început propriul lor meci.

Scopul acţiunilor a fost promovarea conceptului „Un model de viaţă sănătos prin sport şi metode de educaţie nonformală“ inclus în programul „Şcoala Altfel”.

M. ŞEULEANU


Cum se croieºte un esofag din stomac

E limpede, esofagul nu e un tub oare-care, este o conductă

isteaţă. Are mai multe straturi în perete, muşchi, mănunchiuri nervoase, iar comanda vine şi pe cale nervoasă şi pe cale hormonală. Unii au ghini-onul de a suferi din pricina reîntoarcerii conţinutului stomacului în esofag, pe contrasens până în gură. Apar arsuri, neplăceri când suferindul se aşează în pat şi riscul de cancerizare. Esofagul nu este proiec-tat să facă faţă acidităţii din stomac şi mucoasa esofagiană capătă lezi-uni şi se modifi că în altă mucoasă, altă căptuşeală de tip mucoasă a stomacu-lui sau a intestinului. Acest esofag numit Barett cu mucoasă transformată creşte pericolul de cancer de esofag.

Cel mai valoros chirurg pe esofag este profe-sorul doctor Silviu Constantinoiu, şeful clinicii de chirurgie de la Spitalul Sfânta Maria. Tăierea eso-fagului invadat de cancer şi construirea unui alt esofag din stomac este o intervenţie foarte grea şi există o tehnică chirurgicală premieră în lume inventată de profesor doctor Dan Gavriliu. Ea este lăudată în literatura medicală a lumii şi poartă chiar numele“operaţia Gavriliu”. Boala de refl ux iniţial nu trebuie operată. Se intervine chirurgical doar în 5% din cazuri atunci când există o hernie

hiatală mare. Refl uxul gastro-esofagian se tratează printr-un ansamblu de măsuri: suferindul nu tre-buie să se culce imediat după cină, să se lungească în pat după 2-3 ore de la terminarea mesei de seară. Bolnavul nu trebuie să poarte curele strânse exa-gerat, să nu facă acele cure de slăbire abrupte, să se culce cu 1-2 perne în plus sub torace, să renunţe la condimente, la mezeluri, la sosuri. Iar ca e cazul să înghită zilnic medicamente de blocare a pompei de hidrogen, cele care micşorează secreţia de acid în stomac, din familia omeprazol.

Hernia hiatală generatoare de refl ux înseamnă că sfi ncterul de la partea de jos a esofagului, acea supapă musculară s-a relaxat şi nu mai lucrează bine împiedicând pornirea pe contrasens prin eso-fag a conţinutului stomacal. Prin acest inel muscu-lar slăbit, o bucată din partea superioară a stoma-cului urcă în torace. Chirurgul operează trăgând stomacul înapoi în abdomen şi înconjoară esofagul din porţiunea inferioară afl ată în abdomen cu ţesut gastric întărind supapa. Această operaţie a herniei hiatale se face fi e cu bisturiul,fi e laparoscopic adică mini-invaziv. Când esofagul este distrus de cancer sau de înghiţirea unor lichide corozive, el trebuie reconstruit. Chirurgul poate reconstrui esofagul din marea curbură a stomacului sau din întreg stoma-cul mutând şi pachetul de vase. Dacă soda băută a afectat şi stomacul, se reconstruieşte stomacul din colon.

F.C.


Anorexia ºi cancerul

Anorexia, lipsa poft ei şi dorinţei de a mânca, poate fi cauzată de foarte mulţi factori. Tra-tamentele împotriva cancerului constituie

asemenea factori de declanşare şi întreţinere a ano-rexiei.

Anorexia este unul dintre cele mai pregnante şi mai îngrĳ orătoare efecte secundare ale tratamente-lor împotriva cancerului.

În primul rând intervenţiile chirurgicale, dar şi tratamentele chimice, induc o scădere a poft ei de mâncare. De asemenea, factorii psihologici şi emoţi-onali induc o lipsă a dorinţei de a mânca.

Uneori însă, pacienţii ar vrea să mănânce, însă nu pot. Iată câteva dintre cauzele care duc la ano-rexie:

• Chimioterapia provoacă o stare de greaţă continuă, care face ca poft a de mâncare să dispară pur şi simplu.

• Intervenţiile chirurgicale fac ca mâncatul să devină greu, sau chiar dureros. Operaţiile la gât şi cap fac înghiţirea foarte difi cilă, iar cele la stomac şi intestine afectează digestia şi dau naştere la dureri după mese.

• Chiar şi tumorile pot afecta în mod direct funcţionarea organelor sistemului digestiv, pro-vocând dureri foarte mari, care fac din mâncat o tortură.

• Anxietatea şi stresul psiho-social asociat diagnosticării cu cancer pot avea un impact foarte serios asupra activităţilor de zi cu zi, presupunând

în primul rând un dezinteres total faţă de mâncare.Tratamentele pentru anorexie depind de sursa

acestei probleme. Dacă este vorba de cauze strict fi ziologice, atunci se poate apela la suplimente nutritive sau, în caz de urgenţă, chiar la hrănirea intravenoasă.

Dacă motivul anorexiei este de natură psihologică, pacientul trebuie să găsească un mod de a depăşi anxietatea şi de a-şi recăpăta poft a de viaţă, respectiv mâncare. În sensul acesta poate lucra cu un psiholog specializat pe astfel de pro-bleme.

Clement SAVAExpert Publicitate

Bãuturile prea f ierbinþi pot provoca cancer esofagian

Consumul de băuturi calde sau chiar fi erbinţi a fost întotdeauna folosit de oameni în scopuri terapeutice. Erau consumate pentru scăderea

temperaturii, pentru vindecarea bolilor de gât, a gripei şi în general pentru calmarea şi relaxarea or-ganismului.

Studii recente atrag atenţia asupra faptului că băuturile fi erbinţi consumate frecvent pot afecta esofagul, constituind chiar un risc de dezvoltare a cancerului esofagian.

Persoanele care beau în mod regulat ceai, cafea, sau alte băuturi foarte fi erbinţi au mai mari şanse de dezvoltare a cancerului esofagian, deoa-rece acestea duc de obicei la infl amarea gâtului, iar infl amaţia este asociată cu apariţia cancerului, din cauza dezvoltării celulelor anormale.

Spre exemplu, în America de Sud, în special

în Brazilia, se beau băuturi extrem de fi erbinţi. De multe ori, este folosit un pai de metal care duce lichidul direct în esofag, iar acest lucru creşte foarte tare nivelul de infl amare al gâtului.

În provincia Golestan din Iran, oameni nu beau decât ceai foarte fi erbinte şi din când în când apă. Totodată, în această regiune s-a constatat un număr extrem de mare al pacienţilor suferinzi de cancer esofagian.

Desigur, este puţin probabil ca doar consumul de băuturi calde în sine să ducă până la dezvoltarea unui tip de cancer, însă în combinaţie cu fumatul excesiv, aportul scăzut de vitamine şi fi bre în or-ganism, dublat eventual şi de consumul de alcool, poate deveni un factor de risc suplimentar.

C. SAVA


Tot ce trebuie sã ºtii despre cancerul ovarianFactori de risc

Tot ceea ce măreşte şansele contractării cance-rului este considerat un factor de risc.

Din păcate, prin însuşi faptul că sunt femei, acestea sunt pasibile de îmbolnăvirea cu cancer ovarian. De aceea, toate femeile ar trebui să fi e în gardă în ceea ce priveşte simptomele, mai ales că acestea pot fi ambigue la început, devenind expli-cite doar pe măsură ce boala avansează.

Aşadar, factorii de risc se referă în principal la:• faptul de a avea în familie cazuri de cancer

ovarian, de col uterin şi la sân – circa 10 % din ca-zuri au cauze genetice

• menopauza – femeile afl ate la menopauză sunt mai predispuse la cancerul ovarian, în special cele care au depăşit şaizeci de ani. Cu toate acestea, cancerul ovarian poate apărea la orice vârstă.

• obezitatea – afectează mai degrabă procesul de vindecare. Studiile arată că cea mai mare rată a mortalităţii la cancerul ovarian se regăseşte în cazul persoanelor obeze.

SimptomeCancerul ovarian se dezvoltă rapid, motiv pen-

tru care este foarte important ca el să fi e descoperit cât mai devreme.

Din nefericire, din pricina simptomelor ambi-gue, nedescoperite la timp sau prost interpretate, foarte puţine cazuri sunt descoperite în faza iniţială.

Acestea pot fi :• balonarea continuă• dureri abdominale sau pelviene• lipsa poft ei de mâncare şi saturaţia rapidă• nevoia frecventă de a urina.

PrevenireNu există o reţetă sigură de prevenire a can-

cerului ovarian, dar s-a observat o reducere consi-derabilă a riscurilor în următoarele cazuri:

• folosirea contraceptivelor orale – femeile care au consumat contraceptive orale timp de mai mult de cinci ani prezintă un risc scăzut în privinţa can-cerului ovarian, iar riscul continuă să scadă cu cât perioada de consumare a acestora este mai mare. Pe de altă parte, contraceptivele predispun multe fe-mei la îmbolnăvirea cu cancer la sân.

• sarcina şi alăptarea – naşterea unuia sau a mai multor copii, în special înainte de 25 de ani, împreună cu alăptarea, reduc considerabil riscul apariţiei acestui tip de cancer.

• intervenţii chirurgicale – femeile care au su-ferit intervenţii chirurgicale precum ovarectomie (îndepărtarea ovarelor), histerectomie (îndepărtarea uterului) sau ligatura trompelor (legarea trompe-lor uterine) sunt de asemenea în afara pericolului. Atenţie însă, acestea sunt operaţii foarte complicate cu multe efecte secundare şi nu trebuie niciodată făcute din propria iniţiativă fără sfatul explicit al medicului şi fără un motiv special.

După cum am arătat iniţial, can-cerul ovarian este o boală greu de identifi cat şi care se dezvoltă foarte rapid.

De aceea, nu trebuie neglĳ ate controalele peri-odice, ecografi ile şi analizele, iar orice simptom suspect trebuie imediat ra-portat medicului specialist.

S.C.

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Sufl et pentru sufl et!”.

• Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON• Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON• Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON

În doar 25 minute poţi afl a care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la nu-merele de telefon afi şate sau pe email şi vei benefi cia de informaţii suplimentare. De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii.

Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !

Strada Dornei, nr. 79-81(Piaţa Chibrit) Sector 1, BucureştiInformaţii si programări: 021 230 46 66Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15Program: L-V: 8-21, S: 8-19E-mail: offi [email protected]

Documents

PACES Nr.14 - Mai 2012