SCOALA POSTLICEALA CHEARLES LAUGIER CRAIOVA

PORTOFOLIU IN VEDEREA REEVALORIZARII DIPLOMEI DE ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI

NURSING IN URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

COORDONATOR: Asistent LEFTEROGU ELEONORA

ABSOLVENT:Asistent Boldor Elena

SCOALA POSTLICEALA

CHEARLES LAUGIER CRAIOVA

PORTOFOLIU IN VEDEREA REEVALORIZARII DIPLOMEI DE ASISTENTI MEDICALI GENERALISTI

NURSING IN URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

COORDONATOR: Asistent SIMA MARIA

ABSOLVENT:Asistent Boldor Elena

CUPRINS

1. Clasificarea urgentelor medico-chirurgicale si identificarea elementelor de gravitate

2. Conduita de urgenta / fisa tehnica-5 exemple3. Proces de ingrijire a 3 pacienti( interviu; identificarea problemelor de dependenta pe cele

14 nevoi fundamentale dupa principiul de ingrijire al V. Henderson)4. Plan de ingrijire

Clasificarea urgentelor medico-chirurgicale si identificarea elementelor de gravitate

Aparatul respirator:Insuficienta respiratorie acuta ,Criza de astm bronsic ,Starea de rau asmatic, Hemoptizia,Pneumotoraxul spontan(accidental) Aparatul cardiovascular:Edemul pulmonar acut,Embolia pulmonara, Infarctul miocardic acut, Encefalopatia hipertensiva acuta, resuscitarea cardo-respiratorie, Tulburarile de ritmale inimii, Angorul pectora. Urgente Abdominale: Colica biliara, Pancreatita acuta, Ocluzia intestinala, Hemoragiile digestive superioare, Perforatiile de organe. Urgentele Renale si Urologice: Insuficienta renala acuta, Colica renala nefretica, Retentia acuta de urina. Urgente Neurologice:Starile comatoase, Coma de origine cerebrala, Accidente vasculare cerebrale. Intoxicatiile acute exogene: Masuri terapeutice nespecifice de prim ajutor si administrarea de antidoturi,Intoxicatiile cu diferite substante( cu monoxid de carbon, acizi corozivi, baze tari, cu detergenti anionici, cationici, insecticide organo-fosforate, organo-clorurate, substante methemoglobinizante la copii, cu alcool etilic, alcool metilic, benzina, cianuri si acid cianhidric, barbiturice). Urgente in pediatrie: Insuficienta respiratorie acuta, Insuficienta cardiaca, Colapsul, Convulsiile, Sindromul de deshidratatre acuta. Urgente in obstetrica ginecologie: Hemoragiile - in prima jumatate a sarcinii ( avortul spontan si cel provocat), Sarcina extrauterina, Mola veziculara, Sarcina cervicala

-in a doua jumatate a sarcinii: Placenta praevia, Apoplexia interoplacentara, Decolorarea prematura a placentei normal inserata, Rupturile uterine

Eclampsia, Cardiopatia asociata cu sarcina, Hemoragiile in ginecologie. Urgentele otorinolaringologice:Corpii straini in organele otorinolaringologice( Corpi straini auriculari, nazali, faringieni, laringieni , traheobronsice si esofaringieni),Hemoragiile( nazale, auriculare, faringiene, traheobronsice si esofagiene) Urgentele oftalmologice: Corpii straini oculariu, Arsurile oculare, Glaucomul( congenital siacut) Socul: Traumatic, Cardiogen, Anafilactic, Septic Traumatismele:Cranio-vcerebrale-inchise,( Comotia cerebrala, Contuzia cerebrala, Dilacerarea cerebrala), Traumatisme -deschise, Fracturile bazei craniului, Traumatizmele vertebro medulare, Traumatizmele maxilo faciale( plagile partilor moi, bucofaciale, Fractiuri ale maxilarelor,Traumatismele gatului, Traumatismele toracice, Abdominale, Ale bazinului, Ale membrelor, Traumatismele vaselor si hemostaza provizorie, Politraumatismele, Ingrijirea plagilor, Imobilizarea provizorie. Urgente datorate agentilor fizici si chimice: Arsurile, Electerocutarea, Insolatia, Degeraturile, Inecul Primul ajutor in muscatura de sarpe

Fisa tehnica in Tromboze, emboliilor postoperatorii,intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR Definiţie:Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de coagulare a sângelui. Scop: Profilactic. Când pericolul trombozelor este evident în profilaxia trombozelor venoase, emboliilor postoperatorii,intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine. Terapeutic. Impiedică coagularea sângelui intravascular.Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum. Forma de prezentare:Heparină cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, flacoane cu Heparină calcică sau sodică (absorbţie mai lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.Trombostop (produs cumarinic) cu acţiune lentă, prelungită, Calciparină. Heparina:Se dezinfectează locul injecţiei, se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. Efectul dispare în câteva ore. Trombostop:Se administrează pe cale orală.Efect tardiv, după 6-12 ore.Acţiune prelungită – câteva zile 2 săptămâni. Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:Diateze hemoragice,Insuficienţă hepatică,Hipertensiune malignă, Ulcer gastroduodenal florid,Endocardite. Reguli de administrare:Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic. Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick (indicele deprotrombină).

Incidente şi accidente:Hemoragii diverse,Epistaxis,Hematom sau nodul mic

la locul injecţiei.Reacţii alergice locale.Alergie generală.

Observaţii:Numai Heparina nu traversează bariera placentară.

În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului .

Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este

hotărâtă de medic.

Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrare de

aspirină,antitermice, antiinflamatoare.

Fisa tehnica in administrarea oxigenului ADMINISTRAREA OXIGENULUI in Corectarea hipoxiei şi hipercapniei. Definiţie:Corectarea deficitului de oxigen din organism.Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi 0,3 ml O→2% ml sânge. Scop:Terapeutic:Asigurarea aportului de oxigen necesar.Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.Susţinerea funcţiei respiratorii. Indicaţii:Anestezie generală,Hipoxii:Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei,Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie. Complicaţii postoperatorii.Lăuze,Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii. Surse de oxigen:Staţie centrală de oxigen.Microstaţie.Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm. Materiale necesare:Sursă de oxigen,Reductor de presiune,Manometru,Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1),Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen. Norme de protecţie:Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol deexplozie.Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.Tubulatura şi aparaturafolosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.Fixarea tubulaturii se face vertical. Condiţii de administrare:Cu reductor de presiune.Oxigen barbotat.Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.Căi respiratorii dezobstruate. Metode de oxigenoterapie:Sondă nazală,Cateter nazal,Ochelari,Mască pentru oxigenoterapie,Cort de oxigen. Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.Se introduce sonda sau cateterul (cuorificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buzasuperioară.Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.Se fixează sonda cu leucoplast.Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.Se administrează cu debit de 12 l pe minut Oxigenoterapia prin mască:Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului. Oxigenoterapie prin cort:Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau aparate răcitoare. Incidente şi accidente:Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag. Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului.

FISA TEHNICA IN RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE: Stopul

respirator – stop cardiorespirator Definiţie. Oprirea respiraţie – stop respirator – şi oprirea inimii – stop cardiac – adică încetarea atât a funcţiei respiratorii, cât şia funcţiei cardiace duc la stopulcardiorespirator care corespunde cu moartea clinică. Între moartea clinică şi moartea biologică a ţesutului nervos – ţesutul cel mai sensibil la lipsa de oxigen – există un interval de timp scurt de 30-90 secunde în care funcţiile vitale pot fi restabilite. Resuscitarea cardio-respiratorie urgenţă vitală, imediată dezangajării victimei – ce urmăreşte prevenirea transformării morţii clinice în moarte biologică ireversibilă. Semne clinice.Oprirea mişcărilor respiratorii toracice şi abdominale.Absenţa pulsului la artera carotidă. Încetarea bătăilor inimii.Pierderea cunoştinţei.Paloarea tegumentelor.Midriază cu globii oculari imobili. Evaluarea rapidă a stării pacientului:Controlul pulsaţiilor cardiace (puls femural, puls carotidian).Controlul respiraţiei – semnul oglinzii; se va încerca ascultarea respiraţiei direct. Lipind urechea de toracelebolnavului. Se observă prezenţa sau absenţa mişcărilor respiratorii.Controlul reflexului pupilar. Culoarea tegumentelor. Existenţa cianozei. Primul ajutor şi reanimarea respiratorie. Reanimarea respiratorie se practică atât în stopul respirator, cât ş i în celcardiac.Eliberarea căilor respiratorii: gură, nas, orofaringe, apoi laringele, traheea, bronhiile.Diferite poziţii în care putem aşeza bolnavul: decubit lateral – oferă cea mai mare securitate pentru bolnav. Manevre este contraindicată în unele leziun. Hiperextensia capului – având grijă să nu facă fractură de coloană cervicală superioară; se poate executa prin două procedee:Salvatorul aplică o mână sub creştet, iar a doua sub bărbia bolnavului şi împinge capul spre spate. Curăţarea orofaringelui şi aspiraţia secreţiilor:Aspirarea căilor aeriene.Introducerea pipei Gueddel.

Tehnica respiraţiei artificiale:Respiraţie artificială directă insuflare activă

de aer.Respiraţie artificială indirectă comprimarea ritmică a toracelui. Metodele

au numai valoare istorică.Cea mai indicată tehnică pentru salvarea bolnavului

este respiraţia artificială gură la gură sau gură la nas. Pentru respectarea

timpilor folosiţi în resuscitarea cardiorespiratorie se foloseşte formula HELP-ME

ceea ce înseamnă:H – Hiperextensia capului (cu sul sub umeri, în decubit

dorsal).E – Eliberarea căilor respiratorii (se înlătură corpii străini secreţiile

etc.).L – Luxarea mandibulei înainte (prin propulsie înainte se eliberează

glota).P – Pensarea nasului. ME – Masaj cardiac + Extern.

Respiraţia gură la gură:După această pregătire, salvatorul trage aer în piept

(inspir profund).Îşi reţine respiraţia în apnee voluntară.Aplică repede gura larg

deschisă, peste gura întredeschisă a victimei şi insuflă cu putere 500 ml aer din

plămânii săi în căile respiratorii ale victimei.Salvatorul se ridică, face o nouă

inspiraţie, apoi insuflă din nou aer în plămânii victimei, repetând această

succesiune de 10-12 ori pe minut.

În timpul insuflaţiei se îndreaptă privirea asupra toracelui victimei pentru a

aprecia eficienţa respiraţiei.

Uneori tehnica respiraţiei artificiale gură la gură nu poate fi aplicată din

anumite motive:Gura victimei nu poate fi deschisă.Există leziuni care

interesează cavitatea bucală. Mandibula este fracturată.Gura salvatorului este

mai mică decât gura victimei .

Respiraţie gură la nas:Ca tehnică se păstrează în linii mari timpii de lucru

descrişi la metoda dură la fură.

Mandibula este susţinută cu palma, iar salvatorul aplică gura pe nasul victimei,

introducând pe această cale serul din plămânii victimei.Cu obrazul, salvatorul

acoperă gura bolnavului. La sugari şi la copiii mici este posibilă simultan

respiraţia artificială,gură la gură şi gură la nas, deci salvatorul va putea

cuprinde cu gura sa nasul şi gura copilului.

Se recomandă ca atât în cazul respiraţiei gură la gură, cât şi în respiraţ ia gură

la nas, să se acopere regiunea peribucală sau perinazală cu o compresă,

batistă sau tifon.Se va evita hiperventilaţiei, deoarece salvatorul care execută

respiraţia artificială poate, prin hiperventilaţie să aibă vertije sau chiar stop

respirator.

Alte metode de respiraţie artificială:Respiraţia artificială poate fi

executată şi prin:Respiraţie gură la mască.Respiraţie gură la sondă.Gură la pipă

canula Guedel se introduce spre fundul cavităţii bucale cu vârful orientat în sus,

în contact cu bolta palatină până la peretele posterior al faringelui unde se

răsuceşte încărcând baza limbii şi trăgând-o înainte pentru a preveni asfixia.

Respiraţie cu aparate simple, portabile (balon Ruben, trusă Ambu, trusă

Ranima).

Efectuarea masajului cardiac extern:Se aplică fără a întrerupe respiraţia

artificială.Se aplică pe faţa anterioară a sternului în treimea inferioară, podul

palmei, mâinii stângi, cu degetele răsfirate în sus,peste care se aşează podul

palmei drepte – în acelaşi fel.

Se execută scurt, energic, ritmic – 60 compresiuni pe minut, apăsând sternul în

aşa fel ca să se deprime cu 6-8 cm la adult (2 cm la sugar).

Instalarea respiraţiei poate să întârzie după ce inima îşi reia activitatea în urma

masajului cardiac extern.

Chiar dacă bolnavul îşi reia activitatea respiratorie, este interzisă ridicarea lui

din poziţia orizontală.Un singur salvator execută 2 insuflaţii şi 10

compresiuni.Doi salvatori efectuează alternativ 5 compresiuni + 1 insuflaţie.

Eficienţa resuscitării cardio-respiratorii.

Eficienţa ventilaţiei artificiale se apreciază prin:Apariţia pulsului la vasele

mari (carotidă, femurală).Dispariţia midriazei, reapariţia refluxului la

lumină.Recolorarea tegumentului.

Complicaţii:Dacă poziţia capului victimei nu este corectă, aerul insuflat poate

lua calea digestivă, provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de

vărsături cu inundarea căilor aeriene.

Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.Fracturi costale – mai ales la

bătrâni.Fracturi sternale.Înfundări toracice.Hemotorax, pneumotorax.Ruptura

aortei ascendente.

Tratament:Adrenalină 3-4 ml 1/10.000 / 1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă

distilată.Clorură de calciu 10%.Droguri antiaritmice.Defibrilatoare pentru

defibrilare electrică a inimii.Îngrijiri după restabilirea funcţiei cardio-respiratorii

în secţii ATI.Supraveghere continuă 24 ore.

Perfuzii hipertone, diuretice pentru prevenirea edemului cerebral.Combaterea

acidozei cu soluţii perfuzabile bicarbonatate.Oxigenoterapie.

Observaţii:Oprirea respiraţiei este urmată la câteva minute de oprirea

circulaţiei – a inimii.

Oprirea inimii este urmată la câteva secunde (30 secunde) de oprirea

respiraţiei. Deci stopul cardiac este un stop cardio-respirator şi necesită

obligatoriu resuscitarea ambelor funcţii.Este mai importantă prevenirea

stopului cardiac decât tratarea lui.Tulburările respiratorii şi circulatorii trebuie

recunoscute şi tratate de urgenţă.

Nu se abandonează respiraţia artificială în favoarea masajului cardiac extern

ambele sunt la fel de importante.

Semne sigure de moarte:Traseu electrocardiografic plat 60 de minute.Pupile

dilatate persistente. Cornee opacă. Pete tegumentare cadaverice

FISA TEHNICA IN PRIMUL AJUTOR ÎN INFARCTUL MIOCARDIC Definiţie:Infarctul miocardic este o zonă de necroză ischemică la nivelul miocardului produsă prin obliterarea unei ramuri coronariene. Faza de prespitalizare este intervalul de la debutul infarctului şi până la internarea în spital. Prevenirea morţii subite:Aşezarea bolnavului în d.d. şi interzicerea oricărui

efort – inclusiv vocal. Psihoterapie. Prevenirea altor complicaţii:Sedarea durerii – la indicaţia medicului cu Morfină 1 f i.m. sau s.c., Mialgin i.m. dacă sunt dureri mai mici se poate

încerca administrarea de Algocalmin, Fortral, Codeină – i.v. Se urmăreşte tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, culoarea şi aspectul tegumentelor. Se instituie dacă este posibil perfuzie cu ser glucozat 5%, Dextran, Marisang, Hemisuccinat de Hidrocortizon.Se administrează Xilină – de uz cardiogen.Oxigenoterapie.

FISA TEHNICA IN PRIMUL AJUTOR ÎN CRIZA DE ASTM BRONŞIC Definiţie:Astmul bronşic este o criză de dispnee paroxistică expiratorie provocată de stenoza funcţională spastică a bronhiilor.

Crizele de astm bronşic se pot trata şi în condiţii ambulatorii. Intervenţii până la venirea me:Aşezarea în poziţie şezând, sprijinit.Administrarea de bronhodilatatoare – dacă pacientul are prescripţie – i.v.Administrare de aerosoli cu efect bronhodilatator.Psihoterapie. După sosirea medicului:Administrare de efedrină contraindicată la hipertensivi, coronarieni, hipertiroidieni. Nu se dă în prima criză de astm. Medicul poate recomanda ca medicaţie de urgenţă administrare de:Miofilin 1-2 f în 3-5 minute.Hemisuccinat de Hidrocortizon 50-200 mg i.v.Oxigenoterapie.