1

Mentor Revista trimestrială a organizației Mensa România Nr. 1/2013 (Nr. 3)

Ianuarie - Martie

Revista oamenilor inteligenți

2

Cuprins:

Ședințe și hotărâri ale CD p. 3

Anunțuri oficiale Mensa România p. 4

Primăvara p. 5

Ziua PI p. 7

Iubirea p. 9

Pilula culturală p. 13

Constantin Bălăceanu-Stolnici p. 15

UNLIMITEditions p. 20

Jocuri logice p. 28

Sakura – un simbol al primăverii p. 29

Supliment Mentor: Extras din „Mensa World Journal”, Februarie 2013 p. 33

Supliment Mentor:extras din „Mensa World Journal‖, Martie 2013 p. 42

3

Ședința CD 05 decembrie

2012:

Prezenți: 6 ; absenți: 1

S-au abordat următoarele sub-

iecte:

1. Definitivarea acordului de

confidențialitate al proctorilor

2. Stadiul în care se afla redac-

tarea proiectului de constituție

3. S-a luat decizia ca eligibili-

lor rezultați ca urmare a unei tes-

tări să le fie aduse la cunoștință în

emailul de răspuns modul cum

pot ei contacta responsabilul zo-

nal Mensa. Astfel, eligibili de-

cid singuri dacă doresc să contac-

teze organizația la nivel central

sau responsabilul zonal, pentru o

eventuală întâlnire sau alte infor-

mații.

Ca urmare, membri locali nu

vor avea acces la lista eligibililor

din localitatea lor.

4. S-a analizat posibilitatea

achiziționării unui server de către

Mensa România. S-a votat în una-

nimitate pentru achiziție, rămâ-

nând ca în luna decembrie să se

facă o selecție de oferte.

Secretar,

Larry Mureșan

Ședința CD 10 ianuarie 2013:

Prezenți: 4 ; absenți: 3

S-au abordat următoarele subiecte:

1. Necesitatea identificării unor vo-

luntari pentru a ocupa anumite pos-

turi disponibile la acest moment,

respectiv responsabili zonali pentru

București și Timiș, Responsabil SIG

2. Necesitatea unor Regulamente

pentru fiecare funcție în parte

3. S-a aprobat propunerea Corinei

Fodor pentru proiec-

tul UNLIMITEditions

4. S-au aprobat un număr de 3

vouchere gratuite pentru fiecare tes-

tare Mensa. Voucherele vor fi acor-

date de către Responsabilul de tes-

tări, la propunerea echipei de orga-

nizatori a testării. Solicitarea unor

vouchere suplimentare va fi supusa

deciziei CD, ca urmare a propunerii

echipei de organizatori a testării.

Secretar,

Larry Mureșan

Ședința CD 6 februarie 2013:

Prezenți: 5 ; absenți: 2

S-au abordat următoarele subiecte:

1. Bugetul Mensa Romania pentru

anul 2013

2. Achiziția unor caiete de test în

viitorul apropiat

3. Inițierea procedurilor necesare

și cooptarea unor voluntari pentru

a demara testări autorizate Mensa

pentru copii cu vârsta intre 10-16

ani

4. Calendar testări 2013. S-a apro-

bat un calendar orientativ pentru

acest an. Va fi creata o pagină spe-

ciala unde voluntarii vor putea să

se autopropună pentru a participa

sau chiar organiza unele dintre tes-

tările propuse.

Este foarte importantă cooptarea

de voluntari, deoarece în acest ca-

lendar ne propunem să acoperim și

câteva locații complet noi în acest

an. Cei care locuiesc sau au acces

în diverse forme în aceste zone

sunt rugați să se implice.

Secretar,

Larry Mureșan

Ședințe și hotărâri ale CD

4

Se caută coordonator pen-

tru Gifted Youth

Persoana se va ocupa de de-

mararea procesului de a face

Mensa accesibilă și copiilor.

Responsabilități:

- păstrarea legăturii cu res-

ponsabilii Gifted Youth

Committee de la MIL

- colaborarea cu CD pentru

a stabili care sunt pașii de ur-

mat pentru înființarea progra-

mului pentru copii în Mensa

Romnânia

Dacă vreți și puteți să pre-

luați această activitate, sunteți

rugați să trimiteți un mail la

presedinte@mensa-romania.ro

Se caută web developer

Avem nevoie de cineva cu

ceva experiență și niște timp

liber pentru:

- implementarea unui sis-

tem de newsletter

- dezvoltarea unei metode

de înscriere/prelungire a

membership-ului

- alte nebunii la care ne

vom gândi pe parcurs, împreu-

nă

Avem un server cu CentOS

și un site pentru exterior în

Wordpress. Nu-i musai să dez-

voltăm în continuare pe wp.

Dați un semn la:

presedinte@mensa-romania.ro

Se caută responsabil local

pentru București

Responsabilități:

- distribuirea legitimațiilor

membrilor din București

- distribuirea pin-urilor

Ar fi bine dacă persoana ca-

re va ocupa această funcție ar

avea și timp să participe la în-

tâlniri și să țină legătura cu

ceilalți membri

Cei interesați sunt rugați să

scrie la:

presedinte@mensa-romania.ro

Anunțuri oficiale Mensa România

5

D e mult timp aştep-

tam această zi,

această atmosferă

blândă cu soarele pe cer. Azi este o

zi frumoasă, mirosul freziilor, zam-

bilelor sau ghioceilor începe să mă

înconjoare, drept urmare colţul bu-

zelor se împotriveşte gravitaţiei fără

cel mai mic efort. Îmi râde faţa,

mintea şi sufletul şi sper să vă pot

transmite tuturor o picătură de cu-

loare şi voie bună.

După vechiul calendar roman, 1

Martie era prima zi din an, în care se

celebra sărbătoarea Matronalia. În

această zi aveau loc serbările lui

Marte – zeul forţelor naturii, al pri-

măverii şi al agriculturii, ocrotitor al

câmpului şi turmelor. Se pare că săr-

bătoarea romană a matronaliilor s-a

suprapus în spa-

țiul românesc

peste echivalen-

tul local al aces-

teia, Baba Do-

chia sau Baba

Odochia, unul

dintre cele mai

importante simboluri ale mitologiei

noastre.

Wikipedia ne povesteşte despre

Baba Dochia care a avut un fiu, pe

numele său Dragobete care s-a

căsătorit împotriva dorinţei ei.

Pentru a-şi necăji nora, într-o zi

rece de iarnă, i-a dat acesteia un

ghem de lână neagră şi a trimis-o

la râu să-l spele, spunându-i să nu

se întoarcă până când lâna nu de-

vine albă. Fata a încercat să spele

lâna, dar chiar dacă degetele sale

au început să sângereze, culoarea

lânii rămânea tot neagră. De di-

sperare, pentru că nu se putea în-

toarce acasă la soţul iubit, a înce-

put să plângă. Impresionat de du-

rerea fetei, un bărbat (Mărţisor) i-a

apărut în cale şi i-a dat o floare

roşie, spunându-i să spele lâna cu

ea. Mulţumindu-i, fata a pus floa-

rea în apă, a spălat lâna şi a con-

statat cu uimire că lâna s-a albit.

Fericită că a

reuşit să ducă

la bun sfârşit

această sarci-

nă grea, şi-a

îndreptat pa-

şii spre casă,

dar nu a fost

primită bine,

soacra sa, din contră, auzind po-

vestea fetei aceasta a acuzat-o că-

Mărţişor era iubitul ei. După

„Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda… Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile joacă pe câmpie. Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, Natură!” (Cântec de primăvară, Şt. O. Iosif)

Primăvara

6

aceasta întâmplare, Dochia a

pornit împreună cu turma sa spre

munte, fiind convinsă că primă-

vara venise deja, altfel de unde

ar fi putut Mărţişor să aibă floa-

rea? Pe parcursul călătoriei sale,

şi-a scos, rând pe rând, cele doi-

sprezece cojoace pe care le pur-

ta, până a rămas fără nici unul.

Dar vremea s-a schimbat. Pe cât

de frumos fusese la începutul

zilei, pe atât de urât se făcuse

acum. Ningea şi totul începuse

să îngheţe. Dochia a îngheţat

împreună cu oile sale,

transformându-se, conform le-

gendei, în stană de piatră. Rocile

se pot observa şi astăzi pe mun-

tele Ceahlău şi sunt o mărturie

vie a acestui mit românesc.

Mărțișorul, două culori și un

simbol al renașterii naturii din

jurul nostru și a speranței în su-

flet. Culoarea roşie, dată de foc,

sânge şi soare este atribuită vie-

ţii, deci femeii, în timp ce culoa-

rea albă, conferită de limpezi-

mea apelor şi albul norilor este

atribuită înţelepciunii bărbatului.

Poetul George Coşbuc, într-un

studiu dedicat mărţişorului afir-

ma:

„Scopul purtării lui este să-ţi

apropii soarele, purtându-i cu tine

chipul. Printr-asta te faci prieten

cu soarele şi-l faci binevoitor să-ţi

dea ce-i stă în putere, mai întâi

frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi

sănătate, cinste, iubire

şi curățenie de suflet. Ţăranii pun

copiilor mărțișoare ca să fie curaţi

ca argintul şi să nu-i scuture fri-

gurile, iar fetele zic că-l poartă ca

să nu le ardă soarele şi cine nu le

poartă are să se ofilească.‖

Și acum vă las să vă savurați

primăvara așa cum merită! Zâm-

bete și mult soare în viața voastră

zi de zi!

(Dana Diaconu)

Mărțișorul (…) simbol al renașterii naturii

„Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Şi-au pornit colinda… Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile joacă pe câmpie. Joacă fete şi băieţi Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieţi Să te cânt, Natură!” (Cântec de primăvară, Şt. O. Iosif)

Oaspeții primăverii

Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea

depărtată,

La răsărit, sub soare, un negru

punct s-arată!

E cocostârcul tainic în lume călă-

tor,

Al primăverii dulce iubit prevesti-

tor.

El vine, se înalță, în cercuri line

zboară

Și, repede ca gândul, la cuibu-i se

coboară;

Iar copilașii veseli, cu pieptul dez-

golit,

Aleargă, sar în cale si-i zic: Bine-

ai sosit!

În aer ciocârlia, pe casă rândune-

le,

Pe crengile pădurii un roi de păsă-

rele

Cu-o lungă ciripire la soare se-

ncălzesc

Și pe deasupra bălții nagâții se-

nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de

verdeață!

În lume-i veselie, amor, sperare,

viață,

Și cerul și pământul preschimbă

sărutări

Prin raze aurite și vesele cântări!

7

Î n data de 14 martie se ani-

versează ziua PI. Această

dată este aleasă de ameri-

cani ca fiind reprezentativă numă-

rului PI prin faptul că la ei data se

scrie sub forma 3/14. Cu toții cu-

noașteți această constantă infinită

din matematică reprezentând cir-

cumferința unui cerc împărțită la

diametrul său:

3.14159265358979323846264

338327950288419716939937510

…

Pentru a sărbători această zi

am ales o modalitate mai specială,

un foto-haiku. A compune şi a

recepta un haiku înseamnă mult

mai mult decât a compune şi a citi

poezie. Nimeni nu poate aborda

serios haiku-ul fără să treacă

printr-o schimbare profundă de

perspectivă şi trăire. Haiku-ul este

filozofie, meditaţie, terapie, până

la urmă un (alt) mod de viață.

Haiku-ul este cea mai scurtă for-

mă de poezie. De provenienţă nipo-

nă, este o lirică cu formă fixă: 3

strofe de câte 5/7/5 silabe. Haiku-ul

clasic are ca temă natura în continuă

schimbare, ciclul anotimpurilor şi

amprenta pe care şi-o pun acestea

asupra lumii înconjurătoare. De ace-

ea, în haiku există un cuvânt sezoni-

er, numit kigo, care indică direct

sau indirect (asociativ) anotimpul în

care se petrece „acţiunea‖ din po-

em.

Un alt element fundamental este

pauza, cezura, kireji în japoneză,

care este cel puţin la fel de impor-

tantă ca versurile. Ea reprezintă go-

lul, tăcerea, locul prin care cititorul

sau ascultătorul poemului este che-

mat să intre în lumea de înţelesuri şi

semnificaţii propuse de autor, pen-

tru a le descoperi sau chiar a le

spori prin aport propriu. Haiku-ul

nu este niciodată expli-

cit și afirmativ până la capăt. Japo-

nezii vorbesc de „ecou‖, de felul în

care sugestiile și trimiterile versuri-

lor „lucrează‖ în continuare în re-

ceptor (cititorul sau ascultătorul),

după ce poemul a fost citit. Un po-

em, fie el și de 3 versuri cu cuvânt

sezonier, care nu declanşează acest

„ecou‖, acest proces de meditaţie,

de reflecție, de căutare şi găsire a

unor straturi suprapuse de sensuri,

nu este un haiku. Indicația tăcerii,

a golului, prin kireji este ceea ce

conduce receptorul către acest pro-

ces de meditație.

Primele asocieri ale poemului

cu grafica au fost făcute în Japo-

nia, după 1600, când haiku-ului i

se adăuga o imagine grafică

(caligrafie, desen în tuş, mai târziu

chiar pictură), asocieri care se nu-

mesc haiga. Fotohaiku-ul este, evi-

dent, derivatul contemporan al

haiga-lei clasice. Există mai multe

moduri de a asocia imaginea cu

versurile:

- imaginea poate repeta vizual

poemul

- îl poate completa interpretându-l

- imaginea poate propune – prin

juxtapunere – un nou mesaj, su-

prapus celui din haiku dar por-

nind neapărat de la acesta. Legă-

turile între text și imagine la acest

ultim mod de asociere sunt subti-

le și complexe, necesitând din

partea celui care receptează haiga

-ua (fotohaiku-ul) deschide-

re, disponibilitate mentală şi afec-

tivă şi o adâncire meditativă.

Ziua PI

8

La fel ca haiku-ul, fotografia

nu trebuie să fie declarativă, pe-

dagogică, moralizatoare, să îl în-

vețe pe privitor ce trebuie să gân-

dească sau să simtă. O imagine

bună este o imagine neutră,

în fața căreia privitorul are o tota-

lă libertate de „impresie‖. I se su-

gerează doar o direcție, o cale pe

care este liber să meargă… sau

nu.

Și acum vă invit să vă alăturați

plimbării prin lumea ilustrată a lui

PI :) .

Vreau să mulțumesc doamnei

Ioana Dinescu, care mi-a furnizat

informațiile despre tehnica haiku și

cu care, în colaborare cu fotografii

Alina Corcoz și Flori Jianu, am cre-

at foto-haiku-ul aniversar.

Să aveți o PrImăvară extraordi-

nară!

(Dana Diaconu)

Vestitorii primăverii

George Coșbuc

Dintr-alte țări, de soare pline,

Pe unde-ați fost și voi străine,

Veniți, dragi păsări, înapoi

Veniți cu bine!

De frunze și de cântec goi,

Plâng codrii cei lipsiți de voi.

În zarea cea de veci albastră

Nu v-a prins dragostea sihastră

De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost

dor

De țară voastră?

N-ați plâns văzând cum trece-n

zbor

Spre miazănoapte nor de nor?

Voi ați cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,

Ori doine dragi, când v-ați adus

De noi aminte!

Străinilor voi nu le-ați spus

Ca doine ca a noastre nu-s?

Și-acum veniți cu drag în țară!

Voi revedeți câmpia iară,

Și cuiburile voastre-n crâng!

E vară, vară!

Aș vrea la suflet să vă strâng,

Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie

Și nopțile cu poezie

Și vânturi line, calde ploi

Și veselie.

Voi toate le luați cu voi

Și iar le-aduceți înapoi!

9

Z ilele care preced și

urmează sărbătorii

românești de

Dragobete, mi se par cele mai în-

cărcate emoţional, de aceea m-am

gândit să vă delectez cu emoţiile,

sentimentele şi cuvintele folosite

de artişti pentru a exprima aceste

trăiri, care au rezistat morţii şi

timpului. Să vă aducă tuturor un

strop de inspiraţie şi un cuvânt de

iubire către ai voştri dragi, pentru

că a iubi înseamnă, poate, a lumi-

na partea cea mai frumoasă din

noi (Scrisori imaginare, Octavian

Paler).

De la Honore Balzac pentru

Eveline Hanska

„Îngerul meu iubit,

Sunt aproape nebun după tine,

atât de nebun pe cât poate fi un

îndrăgostit: nu pot scrie împreu-

nă nici două idei care să nu te

conţină pe tine între ele. Nu mă

mai pot gândi la nimic altceva în

afară de tine. În ciuda voin-

ţei mele imaginaţia îmi zboară

mereu la tine. Te mângâi, te-

sărut, îţi şoptesc, o mie de idei

amoroase despre tine mă cople-

şesc în fiecare clipă.

Cât despre inima mea, acolo vei

fi mereu – numai tu. Te simt acolo

într-un mod delicios. Dar Doamne,

ce se va alege de mine dacă tu îmi

întuneci raţiunea. Am o manie după

tine care, în această dimineaţă, mă

sperie. Mă trezesc în fiecare dimi-

neaţă spunându-mi

“Haide, merg la ea”.

Apoi reuşesc să mă opresc o cli-

pă mişcat de simţul obligaţiilor.

E un conflict înfricoşător. Asta nu e

viaţă. N-am mai fost niciodată aşa.

Ai devorat toată raţiunea mea. Mă

simt aiurit şi fericit de cum încep să

mă gândesc la tine. Mă învârtesc

nebuneşte într-un vis delicios în ca-

Iubirea

re într-o clipă trăiesc o sută de

ani. Ce situaţie oribilă! Copleşit

de dragoste, simţind dragostea în

fiecare por, trăind doar pentru

dragoste, simţindu-mă consumat

de emoţii şi prins într-o mie de pă-

ienjenişuri. O, iubita mea Eva, tu n

-ai ştiut. Am luat portretul tău. El

stă acum în faţa mea şi îi vorbesc

ca şi cum ai fii lângă mine. Te văd

la fel ca şi ieri, frumoasă, nespus

de frumoasă. Ieri de-a lungul în-

tregii zile mi-am zis “ea e a mea!”

Îngerii nu sunt atât de fericiţi în

paradis cum am fost eu ieri.”

De la Johann Wolfgang von

Goethe pentru Charlotte von Stein

„Scrisorile mele de dragoste ţi-

au dezvăluit cât de îndrăgostit

sunt. Nu mai cinez la Court, mă

văd cu puţină lume şi îmi fac plim-

bările singur şi la fiecare loc fru-

mos îmi doresc să fii lângă mine.

Nu mă pot abţine să nu te iubesc

chiar mai mult decât îmi face bine;

voi simţi bucuria doar când te voi

vedea din nou. Mă gândesc la tine

tot timpul, amintirea ta nu mă pă-

răseşte niciodată. Tu eşti etalonul

pentru toate femeile pe care le

văd, pentru toţi oamenii; prin

dragostea ta văd lumea. Şi acest

10

lucru face ca lumea nu să arate

mai înceţoşată ci dimpotrivă –

dragostea ta o face să se vadă

mai clară; văd mult mai clar

acum cum sunt oamenii şi ce plă-

nuiesc, ce îşi doresc, ce fac şi ce

le face plăcere; dar nu-i mai invi-

diez pentru ce au, a mă compara

cu ei e o plăcere secretă a mea,

căci eu deţin cea mai scumpă

comoară şi sunt cel mai bogat,

mai norocos şi mai fericit dintre

toţi.

Tu în gospodăria ta probabil

că te simţi ca şi mine în afacerile

mele, uneori nu observăm anumi-

te lucruri pentru că pur şi simplu

alegem să nu ne uităm la ele şi

lucrurile ne atrag interesul doar

în momentul în care vedem clar

cum sunt legate între ele. Căci

nouă ne place întotdeauna să ne

implicăm, omului bun îi face plăce-

re să aranjeze, să pună în ordine, să

împlinească ceea ce-i drept şi aduce

pacea.

Adio ţie cea pe care o iubesc de o

mie de ori!”

De la Marin Preda pentru Aurora

Cornu

„Dar iată ca o adiere de durere,

de părere de rău, de mâhnire izvo-

răşte din inima mea. Te-am făcut să

suferi (nu ştiu unde, când şi de ce),

dar simt că acest lucru s-a întâm-

plat şi mi-e greu să îndur as-

ta acum, singur, cu gândul la tine,

scriindu-ţi întâia mea scrisoare de

dragoste. (…)

Te

iubesc de tot, cu părul tău, cu hai-

nele tale verzi, cu salopeta şi sanda-

lele tale ciudate. Iubesc cingătoarea

ta ascunsă, copcile, oasele trupului

tau… Totul, aspiraţiile tale, somnul

tău… Vanitatea şi cochetăria ta

distilată, neliniştile tale profunde,

gândul tău puţin îngheţat, catego-

ric şi fără ascunzişuri, atât de te-

mut de către amatorii de compro-

misuri.”

De la Victor Hugo pentru Adele

Foucher

„Iubita mea,

Când două suflete, care se do-

resc unul pe celălalt, oricât de de-

parte se aflau unul de celălalt, se

găsesc în sfârșit… o unire puterni-

că și pură la fel ca sufletul în-

suși… începe pe pământ și conti-

nuă pentru totdeauna în ceruri.

Această unire este dragostea, dra-

gostea adevărată… o religie, a

cărei credință este cel iubit, a că-

rei viață se naște din devoțiune și

pasiune și pentru care cele mai

Marin Preda, Victor Hugo, Mozart, James Joyce

11

mari sacrificii sunt cele

dulcii delicii.

Asta este dragostea ce tu mi-o

inspiri… Sufletul tău e capabil

să iubească cu puritatea și pasi-

unea îngerilor; dar poate el tre-

buie să iubească numai un alt

înger, gând care mă cutremură cu

deznădejde.

Al tău pentru totdeauna,

Victor Hugo”

De la W. A. Mozart pentru

Constanze

„P.S. În timp ce-ți scriam ulti-

ma pagină a acestei scrisori de

dragoste, lacrimă după lacrimă

cădeau pe hârtie. Dar trebuie să

mă-nveselesc – prinde! Un stol

de săruturi zboară în juru-mi,

minunat, văd o mulțime imensă!

Ha! Ha!… tocmai am prins trei

– sunt delicioase! Încă îmi poți

trimite răspuns la această scri-

soare, dar trebuie să o expediezi

spre Linz Post restant, aceasta

este cea mai sigură cale. Cum

nu știu încă dacă voi merge la

Regensburg nu-ți pot transmite

încă nimic definitiv, doar scrie

pe plic ca scrisoarea să fie reți-

nută până va fi ridicată.

Adio, draga și mult iubita

mea soție adorabilă; ai grijă de

sănătatea ta și nici nu te gândi

să pleci prin oraș. Să-mi scrii și

să-mi spui cum te simți în noua

noastră locuință.

Adio, îți trimit un milion de

săruturi…

Iubitul tău soț”

De la James Joyce pentru No-

ra Barnacle

„Draga mea Nora,

Tocmai m-a lovit. Am venit la

11 și jumătate. De atunci, stau

într-un scaun ca un prost. Nu

am putut să fac nimic. Nu aud

nimic decât vocea ta. Sunt ca un

prost când te aud pe tine

spunându-mi „Dragule”. Am

jignit doi bărbați astăzi,

Valentine

tratându-i cu răceală. Doream

să aud vocea ta, nu pe a lor.

Când sunt cu tine, las la o

parte natura mea suspicioasă și

disprețuitoare. Aș fi vrut să îți

simt capul pe umărul meu.

Cred că voi merge în pat. Scriu

chestia asta de jumătate de oră.

Vrei să îmi scrii ceva? Sper că o

vei face.

Cum ar trebui să mă semnez?

Nu am să mă semnez deloc, pen-

tru că nu știu cum să mă sem-

nez…”

Iubirea în versuri bine aranja-

te, o ghicitoare cu răspunsul

aruncat printre cuvinte, cu o pre-

cizie matematică… totul creat

de peniţa lui Edgar Allen Poe

pentru a sa iubită. Nu am vrut să

stric frumuseţea simetriei, de

12

aceea am îndrăznit să vă aduc textul origi-

nal, în engleză. Şi acum să urmărim jocul

literelor lui Poe.

Valentine

For her this rhyme is penned, whose luminous eyes,

Brightly expressive as the twins of Leda,

Shall find her own sweet name, that nestling lies

Upon the page, enwrapped from every reader.

Search narrowly the lines! they hold a treasure

Devine - a talisman – an amulet

That must be worn at heart. Search well the measure –

The words - the syllables! Do not forget

The trivialest point, or you may lose your labor

And yet there is in this no Gordian knot

Which one might not undo without a sabre,

If one could merely comprehend the plot.

Enwritten upon the leaf where now are peering

Eyes scintillating soul, there lie perdus

Three eloquent words oft uttered in the hearing

Of poets, by poets – as the name is a poet‘s, too,

Its letters, although naturally lying

Like the knight Pinto-Mendez Ferdinando –

Still form a synonym for Truth – Cease trying!

You will not read the riddle, though you do the

best you can do.

Răspunsul ghicitorii este Frances Sargent Osgood;

sper că v-aţi dat seama de regula prin care se regăseşte

literă după literă în fiecare vers.

Și dacă am pornit pe drumul jocurilor, vă las spre final

un text, în care sunt convinsă că ați descoperit

pasajele boldite din scrisorile faimoase.

“Haide, merg la ea”… cât doream să aud

vocea ta, nu pe a lor, spunând asta! Aș fi vrut

să îți simt capul pe umărul meu şi prin dra-

gostea ta să văd lumea. O lume în care strigai

până la ceruri “ea e a mea!”, o lume în care

ochii tăi arătau tuturor mândria de-a deţine

cea mai scumpă comoară. Doream să te as-

cult şoptindu-mi… “sunt cel mai bogat, mai

norocos şi mai fericit dintre toţi”. Am primit

în schimb tăcere în fiecare dimineaţă târzie şi

seară devreme.

Acum sunt eternitatea şi sunt totul, sunt

timpul ce ţi se scurge uşor din trup,

sunt nimic, sunt lumea întreagă şi sunt ni-

meni, sunt ceea ce nu poţi înţelege. Cu fiecare

bătaie a inimii mele sunt siguranţa spiritului

care se retrage. Un stol de săruturi zboară în

juru-mi, ştiind că în linia orizontului mă aş-

teaptă un suflet capabil să iubească cu puri-

tatea și pasiunea îngerilor, un suflet care să-

mi spună în fiecare secundă “Te iubesc de

tot”.

Să aveți zile extraordinare și să nu uitați să

iubiți! :).

(Dana Diaconu)

13

P rivind de jur împrejur, e

lesne de observat un fe-

nomen ce mie mi se pare

din ce în ce mai straniu. În fața blo-

cului, în stația de tramvai, în me-

trou, oriunde te uiți tineri debuso-

lați, și nu numai, sunt îndoctrinați

spre acceptarea unor pseudovalori

pentru care devin dispuși a-și dedi-

ca timpul și chiar însăși existența.

Până la urmă mass-media își joacă

rolul și chiar foarte bine aș putea

spune, astfel încât, generației căreia

cartea, teatrul și cultura i se par a fi

deja mai mult decât redundante,

chiar fosilizate, îi sunt inoculate

credințe ale unor „personaje‖ fu-

nambulești. Ba chiar aș putea să le

încadrez în genul „horror‖

gândindu-mă la anumite parașute și

saltimbanci semidocți.

Deși mereu se vorbește, cu o re-

gularitate aproape sadică, de cine

știe ce boală nouă apărută de prin

junglele depărtate ale unei regiuni

obscure, ironia face ca boala cea

mai periculoasă ce amenință con-

temporaneitatea să își aibă obârșia

în înseși jungla socială. Este mai

agresivă decât orice altă bacterie

sau virus cunoscut omului până

acum. Se transmite prin căile mass-

mediei sau prin contact verbal,

printr-un proces numit persuasiunea

prostului. Această boală face rava-

gii prin aproape toate mediile socia-

le afectând o mare parte din popula-

ție. Cu toate acestea au existat anu-

mite persoane care au intuit perico-

lul și au plecat în vest pentru a-și

păstra integritatea sănătății. Cu toată

ferocitatea ei, există anumiți indi-

vizi ce au o imunitate dobândită de-

a lungul vieții sau înnăscută. Aceș-

tia sunt oamenii de cultură ai Româ-

niei.

Speculând situația dată, alături de

cel mai bun prieten, Roșu Tiberiu,

am continuat împreună cercetările

de imunizare națională. Menționez

că Tiberiu deja a lansat pe piață o

pilulă culturală cu ceva timp în ur-

mă, astfel încât nădăjduiesc că ex-

periența anterioară se va dovedi be-

nefică în lupa împotriva cumplitei

boli. Până acum a fost dificil a înca-

dra noul virus descoperit, întrucât el

se prezintă precum o mutație dintre

virusul prostiei și cel al ignoranței,

rezultatul fiind un genom cu totul

nou, mult mai agresiv decât tot ce s-

a cunoscut până acum. Pericolul cel

mai mare stă în faptul că acesta cu-

prinde gazda într-un mod subtil,

fiind capabil a rămâne în stare la-

tentă perioade îndelungate de timp,

putându-se activa în contact direct

cu mediile de dezinformare și dezu-

manizare audio-vizuală.

În fața unui asemenea pericol,

noua pilulă culturală se centrează în

jurul unor mari personalități ale ci-

nematografiei și teatrului românesc

precum Victor Rebengiug, Florin

Piersic, Maia Morgenstern, George

Mihăiță, Mircea Diaconu, Dorel

Vișan, precum și multe alte nume

sonore, dar care vor rămâne surpri-

ză până la lansare. Structura va fi

una clasică, unde fiecare capitol va

reprezenta o nouă personalitate in-

tervievată.

Întrebat adesea cum s-a conturat

toată aventura și cum m-am simțit,

fără a sta pe gânduri răspund sim-

plu: copleșit în fața unor asemenea

oameni, iar efortul de a ne plimba

mai mereu de la Iași la București

pentru interviuri și costurile unui

asemenea proiect par a fi de cele

mai multe ori fade în comparație cu

rezultatul finit. Speram ca și publi-

cul să fie la fel de entuziast în par-

curgerea lecturii, ce va fi disponibi-

lă pe piață undeva în toamna aces-

tui an.

Pilula culturală

14

Iconografie

Alături de meastrul Vișan.

A jucat în producții precum:

Moromeții (1987) - Tudor Bălosu

Un bulgăre de humă (1989) - Ion Creangă

Cel mai iubit dintre pământeni (1993) -

Gardianul 'Dumnezeu'

Senatorul melcilor (1995) - senatorul Vârtosu

Occident (2002) - Polițistul

Magnatul (2004) - Mircea Moraru

De vorbă cu Mircea Diaconu

A jucat în producții precum:

Profetul, aurul și ardelenii (1978)

O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)

Buletin de București (1983)

Telefonul (1992)

Filantropica (2002)

Model inspirativ: Victor Rebengiuc

A jucat în producții precum:

Pădurea spânzuraților (1964)

Dimitrie Cantemir (1973)

Profetul, aurul și ardelenii (1978)

De ce trag clopotele, Mitică? (1981)

Moromeții (1987) - Ilie Moromete

Terminus paradis (1998)

Nunta mută (2008)

(Ionuț Grecu)

15

Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină şi maeş-

trii…

Relatările istoriei metafizice

Î ntr-o lume post-modernă, ce pendulează în-

tre inepţie şi spirit ludic, apar personaje par-

că rupte din basme şi aruncate in timpul se-

miobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva

asupra frumosului, bunului simţ şi dramului de religio-

zitate ce-l mai păstram în geneza ADN-ului nostru, ase-

menea unei utopii transmise din generaţie în generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de

6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei

Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat

de-o sete de cunoaştere ce mai târziu îi va fi cartea de

vizită şi uşa deschisă spre o europă realistă.

Rotind globul ocular în praful României con-

temporane, Constantin Bălăceanu Stolnici este şi va ră-

mâne un mit în vastele domenii în care s-a implicat, iar

nouă nu ne râmâne decât să urmăm calea bătătorită de

personalitatea mitului Bălăceanu.

Constantin Bălăceanu Stolnici a urmat Liceul

"I.C. Brătianu" din Piteşti, unde a dat bacalaureatul în

1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultăţii

de Medicină din Bucureşti, obţinând în 1948 titlul de

Doctor în Medicină şi Chirurgie, cu teza Consideraţii

asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată

sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967

a fost confirmat Doctor în Ştiinţe Medicale de către

IMF-Bucureşti şi Ministerul Învăţământului

Operă:

Cele Trei Săgeţi - studiu de istorie naţională, 1995

Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică

şi militară a Europei, 1995

Introducere în studiul kabbalei iudaice şi creştine,

1996

Cunoaştere şi ştiinţă, 1998

Saga Bălăcenilor, 2001

Kabbala, între gnoză şi magie, 2004

Antropogeneza şi geneza culturii (în colab. cu Ligia

Apavaloae), 2006

Incursiune în antropogeneză (în colab. cu Cristiana

Glavce, Florina Raicu, Ligia Apavaloae), 2006

Gandirea magică, geneză şi evoluţie (în colab. cu

Magdalena Berescu)

Tiberiu Roşu: Sonoritatea numelui Bălăceanu este

atât de puternică încât a răsunat timp de aproape şap-

te secole, dăinuind până astăzi prin persoana domniei

voastre. O seamă de personalităţi marcante pentru is-

toria României şi nu numai, au făcut parte din familia

dumneavoastră. Care este persoana cea mai emblema-

tică din marea familie a Bălăcenilor?

Constantin Bălăceanu Stolnici: Dragă Tiberiu, origi-

nea familiei mele este atestată, într-adevăr, de şapte

secole cu începuturi care sunt transmise mai mult prin

balade populare, prin tradiţie, decât prin documente.

Constantin Bălăceanu-Stolnici

16

Istoria familiei mele este o istorie tristă... marile proiec-

te, marile iniţiative pe care le-au avut anteriorii mei, nu

prea au reuşit şi au plătit scump. Primul personaj care

este cunoscut în familia noastră Cneazul de la Balaci,

aşa cum o relatează istoria familiei mele, are o moarte

tragică.

T.R.: Care erau atribuţiile lui în țările române?

C.B.S.: Printre altele a fost însărcinat să conducă un

convoi protocolar, cum am zice noi astăzi,în Serbia de

pe vremea aceea, şi în cursul acelei expediţii a fost omo-

rât. Vedeţi domnule Tiberiu, istoria familiei mele începe

cu un asasinat.

T.R.: Într-o ordine cronologică, puteţi enumera perso-

najele emblematice din familia dumneavoastră?

C.B.S.: Una din primele mari personalități a fost Aga

Bălăceanu sec XVII-lea, deoarece împreună cu Şerban

Cantacuzino au cultivat ideea să transfere Ţara Româ-

nească de sub tutela otomană, sub tutela habsburgică.

Era exact momentul după eşecul asediului Vienei, unde

habsburgii porniseră ofensiva lor mare pentru a se extin-

de şi au vrut să profite de acest lucru; rezultatul a fost o

confruntare militară la Zărneşti, în care strămoşul meu a

fost omorât. Capul lui a fost expus, după aceea la ordi-

nul sultanului turc în cartierul istoric al Bucureştiului.

Un alt personaj important este bunicul-bunicului meu,

Banu Bălăceanu, care a avut două mari idei: prima ideea

a fost una culturală să transforme Academia Domneas-

că, care era grecofonă, într-un colegiu, o universitate

care să fie românofonă, lucru care a fost destul de difi-

cil. L-a avut asociat pe Iordache Golescu, într-o politică

de presiune asupra elitelor universitare, care erau

grecofone şi asupra lui Caragea Vodă care era tot grec,

şi au obţinut până la urmă înfiinţarea colegiului Sf. Sa-

va. A doua mare idee a fost să menţină, în cadrul politi-

cii instaurate de ruşi, o oarecare independenţă a ţării,

lucru care era compromis în special de articolul ce s-a

adăugat după aceea, a regulamentului organic şi care

anula practic autonomia Ţării Româneşti. În confrunta-

rea aceasta s-a opus, nu a mai făcut parte din comisia

respectivă şi sunt zvonuri pe care le-a răspândit şi Karl

Marx că ar fi fost asasinat de către ruşi pentru a se răz-

buna, ceea ce,eu personal nu cred. Acestea sunt două

personalităţi marcante din istoria noastră,dar mai este

un personaj pitoresc, aş zice eu, el nu face parte din

ascendenţa mea directă şi se numeşte Manole Bălăcea-

nu. Influenţat de iluminismul francez din sec. al XVIII-

lea s-a lansat într-o aventură socialistă, intrând în opo-

ziţie cu dictatura vremii şi sfârşind în puşcărie. După

cum spuneam este un personaj mai pitoresc, având o

altfel de viaţă care, la vremea aceea, nu mai era confor-

ma cu tradiţiile vechi ale aristocraţiei româneşti. Aceş-

tia sunt pilonii stabili a ceea ce a însemnat intelectuali-

tatea şi verticalitatea familiei Bălăceanu.

T.R.: O dovadă a vechimii numelui de Bălăceanu şi,în

acelaşi timp,a importanţei este reprezentată de blazo-

nul familiei; cum a luat naştere blazonul şi ce simboli-

zează această “carte de vizită” a familiei dumneavoas-

tră? Astăzi face parte doar dintr-o semnătură a trecu-

tului sau o utilizaţi la acelaşi nivel istoric de pecete?

C.B.S.: Problema stemelor, căci termenul de stemă es-

te mai corect decât cel de blazon, termenul blazon ve-

nind din limba germană. De fapt blazon era textul codi-

ficat prin care se descria stema de către herald, pe cale

orală, a cărui venire era anunţată de trompete. În Ţările

Române, nu exista sistemul heraldic organizat, precis,

structurat cum a existat în vest. Iar stemele nu puteau

să fie inventate sau confecţionate la întâmplare, ele tre-

buiau să fie primite, concesionate de către domnitorul

sau regele ţinutului respectiv.

T.R.: Trebuie să ţinem cont de problematica concesio-

nării stemelor, deoarece românii nu prea aveau de la

cine primi în dar stemele şi le confecţionau singuri.

C.B.S.: Da, aşa este boierii români au avut steme făcu-

te de ei, pentru a pecetlui documentele, mai ales că ma-

re parte din populaţie era analfabetă şi trebuiau să-i

recunoască după ceva. Aceste steme boiereşti sunt mai

17

puţin sistematice şi mai puţin reglementate, mai puţin

anarhice cum spune Cernovodeanu în Heraldica Româ-

nească. În acest context stemele pe care le-am găsit, în

legătură cu Bălăcenii cuprindeau trei săgeţi şi un leu. S-

a spus că cele trei săgeţi sunt comemorative bătăliei de

la Rovine, unde trei fraţi Bălăceni au murit în bătălie,

iar leul este considerat ca fiind o rămăşiţă a unei întâm-

plări.

T.R.: Sunt atestate istoric prin scrieri sau transmise pe

cale orală?

C.B.S.: Transmise pe cale orală prin balade, această ba-

ladă cu leul încă mai circulă, în care se povesteşte că la

un moment dat un leu făcea mari pagube şi nimeni nu se

încumeta să-l vâneze, atunci doi boieri, unul Bălăceanu

şi celălalt Gurbeanu

s-au lansat în aven-

tura respectivă reu-

şind să omoare leul.

Obştea le-a fost re-

cunoscătoare, spu-

nând ca Bălăceanu

să aibă leul ca semn

al familiei şi numele

de Gurbea să fie dat

câmpului respectiv,

care ii poartă nume-

le până astăzi.

T.R.: Stema familiei

Bălăceanu este con-

fecţionată de cei din familie sau concesionată?

C.B.S.: Noi avem o stemă concesionată de către împăra-

tul Leopold, dată lui Aga Bălăceanu,când l-a făcut conte

al Sfântului Imperiu, în jurul anilor 1690 unde sunt pre-

zente cele trei săgeţi, dar în locul leului sunt puse o ar-

mă şi un cap de turc tăiat, pentru că erau un fel de sin-

tagmă simbolică a unei atitudinii antiotomane. Cei din

Valahia nu au putut să-l poarte şi de aceea au rămas cu

leul respectiv, deci stema pe care o avem noi este conce-

sionată de către curtea imperială de la Viena.

T.R.: La ora actuală ataşaţi stema ca antet pe cores-

pondenţă?

C.B.S.: Înainte era mai greu, trebuia gravată, era nece-

sar o hârtie specială, dar acum când trimit scrisori ofi-

ciale folosesc stema.

T.R.: În anul 1952 aţi fost exlus de la catedra de me-

dicină pe motive politice. Cum aţi suportat această lo-

vitură dată de sistemului comunist? Prin ce mijloace v

-aţi menţinut verticalitatea în acele vremuri ale hazar-

dului intelectual?

C.B.S.: Dacă tot am vorbit de stemă să vă spun, dom-

nule Tiberiu şi o anecdotă: când am fost dat afară din

învăţământ, m-a

chemat ministrul

sănătăţii, deoarece

acela a fost singu-

rul an în care fa-

cultatea de medi-

cină a aparţinut

direct de ministrul

sănătăţii.

T.R.: Cine era

ministrul?

C.B.S.: Saragea.

Mi-a spus că tre-

buie să mă dea

afară pentru că

port inelul cu pecetea Bălăcenilor, că-l port ostentativ

şi că nu este cazul ca în faţa studenţilor să apar aşa.

Ulterior şi-a cerut scuze pentru gestul extrem, dar a

justificat că aşa au fost ordinele. Oricum mi-a părut rău

că am fost scos din învăţământ, dar asta era regula jo-

cului atunci, toţi cei care au făcut parte din aristocraţie,

sau care se implicaseră în politica ţării erau sacrificaţi.

Eu am scăpat relativ uşor, m-au scos din învăţă-

mânt,dar m-au lăsat în sistemul medical bucureştean.

18

T.R.: De ce credeţi că nu v-au exclus de tot din sistem?

C.B.S.: Nu m-au exclus de tot deoarece aveau nevoie de

mine pentru cercetarea ştiinţifică, pe care am făcut-

o marginal din punct de vedere instituţional, dar cu ac-

ces la toate manifestările ştiinţifice, fără a fi încadrat în

institutul academiei. Mă bucur, totuşi că am putut prac-

tica medicina în sistemul medical bucureştean, începând

în policlinică, după aceea în Institutul de Geriatrie.

T.R.: Cercetare în domeniu aţi putut face?

C.B.S.: În primă fază nu am făcut, dar m-am axat pe

cercetare de ordin teoretic şi marele meu noroc a fost că

atunci a început cibernetica şi am fost pionierul ciberne-

ticii sistemului nervos în România, dar şi în Europa.

T.R.: Presupun că peste graniţă nu aţi reuşit să plecaţi!

C.B.S.: Ba da, din cauza ciberneticii m-au lăsat să parti-

cip la diferite evenimente.

T.R.: Însoţit de securitate sau v-au lăsat “liber” ştiind

că aveţi familia sub “privirea lor”?

C.B.S.: Ei au riscat să mă lase liber, ştiind că aveam

şapte persoane în ţară care depindeau de mine, părinţii

mei, socrii, copiii nevestei mele din prima căsătorie şi

toţi depindeau de mine. Domnule Tiberiu, nici pe mine

nu m-a tentat, aşa cum a fost de obscură perioada, fă-

ceam cibernetică aici şi era interesant.

T.R.: Privind în societatea contemporană, “mândria

ţării” sau mai bine spus tineretul postmodern, ce trece

printr-o perioadă de declin psihologic, ne face să ne

punem semne raţionale de întrebare. Această involuţie

a generaţiei tinere nu poate duce la nimic benefic pen-

tru societate şi implicit pentru verticalitatea dorită de

ei. Cum percepeţi, într-o antiteză, tinerii paşoptişti şi

cei actuali? Mai merg ei pe acelaşi drum iniţiatic al bu-

nului simţ sau sunt forţaţi de împrejurări să-şi găsească

modele în alternative oferite de sistem?

C.B.S.: În primul rând, domnule Tiberiu, nu sunt de

acord cu termenul iniţiat deoarece acest termen presu-

pune totuşi un nivel de cultură mai specială. Dar cred că

prima mare problemă cu care se confruntă tinerii din

ziua de astăzi, este problema modelului de urmat. Nu

mai există reperele morale date de către biserică, stat,

lumea bună am putea spune, şi asta face ca tineretul să

fie puţin mai liber. Un al doilea fenomen, revoluţia ti-

neretului din ani 1970 despre care vorbeşte şi Mircea

Eliade, dar el vorbeşte pozitiv, spunând că este o încer-

care de întoarcere la natură şi respingerea convenţiilor

societăţii contemporane, dar totul a dus la un dezmăţ

moral.

T.R.: Aţi pomenit de lipsa reperelor morale din cadrul

instituțiilor statului, cu excepţia uneia în slujba căreia

aţi practicat.

C.B.S.: Da, aveţi dreptate, vina noastră a medicilor

este reprezentată prin pilula anticoncepţională care a

liberalizat viaţa sexuală. Aceste lucruri au dus la o dez-

organizare a sistemului de valori morale ale societăţii

şi în acest context a apărut această destrămare care se

reflectă în special la nivelul familiei. Aţi văzut că fami-

lia modernă nu mai este familia veche, divorţurile sunt

foarte frecvente, concubinajul este aproape o regulă.

T.R.: Puteţi face o antiteză între dezvoltarea dumnea-

voastră şi cea a tinerilor din postmodernism?

C.B.S.: Dezvoltarea mea a fost destul de riguroasă, eu

am făcut liceul acasă cu meditatori sub supravegherea

riguroasă a părinţilor, cu un program zilnic de muncă

intelectuală cu excepţia duminicii care era liberă, în

rest zi de zi lucru intelectual. Ca lectură suplimentară,

mai exact ca obligaţie trebuia să citim cărţile din bibli-

otecă, o bibliotecă vastă ce era făcută de Banu Bălăcea-

nu şi care a fost arsă de comunişti.

T.R.: Citeaţi numai cărţi în limba română, sau vă

exersaţi şi cititul în limba franceză, ţinând cont de în-

clinaţia familiei dumneavoastră spre partea francofi-

lă?

C.B.S.: Citeam cărţi în franceză şi germană,

dealtminteri germana a fost prima limbă pe care am

învăţat s-o vorbesc; mama ne învăţa româneşte şi gu-

19

vernanta nemţeşte. Secretul meu a fost muncă, discipli-

nă şi maeştrii, profesorii de la facultate care m-au for-

mat, muncă sistematică, cât de multă, pauze cât mai pu-

ţine. La tinerii din ziua de azi s-a substituit motivaţia, de

-a avea o poziţie solidă în societate cu motivaţia de-a

avea bani.

T.R.: Pe lângă cursurile de limbă română, de limbi

clasice, matematici, aţi studiat şi religia în particular?

C.B.S.: Am avut mare noroc pe plan religios, am fost

catehizat de către preotul Vladimir Ghica, care era rudă

cu tata, venea la noi în casă şi ne învăţa religia de pe

poziţia unui om de mare cultură care ştie să vorbească

omului simplu.

T.R.: Ştiu despre dumnealui că era preot român spiri-

tual, nu va influenţat în acest mod, să vă îndoctrineze în

ritul romano-catolic?

C.B.S.: Nu, n-a făcut prozelitism, făcea cu noi cateheze

şi ne explica pe înţelesul nostru.

T.R.: Ce regrete are un om de calibrul dumneavoastră

şi pe ce planuri? Dacă aţi putea să daţi timpul înapoi,

sub tutela conştientului, ce aţi schimba în viaţa dum-

neavoastră? Care este bucuria supremă a omului de

știință Constantin Bălăceanu Stolnici într-o viaţa atât

de tumultoasă?

C.B.S.: Chiar dacă am trecut prin multe greutăţi, sunt

mulţumit de viaţa mea. Cred că totul s-a compensat, am

fost dat afară din învăţământ şi m-am dus la policlinică

unde mi-am cunoscut soţia. De fiecare dată când venea

o năpastă asupra mea efectele tardive erau pozitive.

T.R.: Cei mai mulţi care au avut drame similare cu cele

ale dumneavoastră s-au afiliat alcoolului sau a altor

principii de autodistrugere, nu aţi avut acces la aceste

dorinţe boeme?

C.B.S.: Da, există şi posibilitatea aceasta de derapaj,

dar n-am apucat pe aceste căi. Am fumat puţin, dar m-

am lăsat. Este extraordinar de nociv tutunul şi am re-

nunţat la timp.

T.R.: Revenind la regrete, ce puteţi spune?

C.B.S.: Singurul regret este că am apucat perioada co-

munistă, dacă n-o apucam probabil făceam o altă for-

mă de medicină, o medicină mai elaborată. Sistemul

comunist a schimbat mentalitatea valorilor.

T.R.: Aţi avut ciraci?

C.B.S.: Cu regret spun că nu am avut în perioada co-

munistă, acum am oameni pe care i-am format, docto-

ranzi, colaboratori, oameni foarte buni.

T.R.: Care este sfatul pe care îl daţi tinerilor ce do-

resc o aprofundare a tot ceea ce înseamnă patriotism?

C.B.S.: Domnule Tiberiu folosiţi un cuvânt foarte pe-

riculos, termenul de patriotism, acest termen te poate

duce foarte repede la termenul şovinism. Din punctul

meu de vedere, patriotismul înseamnă să ai respect faţă

de valorile culturale, tradiţionale ale poporului tău,

limba, religia, tradiţiile şi o anumită matrice culturală.

Patriotismul exagerat este absolut distructiv, noi sun-

tem într-o criză generată nu de populaţie, dar generată

de politicieni. Această tendinţă de distrugere a specifi-

cului naţional este venită din vest. Se încearcă o dis-

trugere a tot ce înseamnă valori, au început cu bagateli-

zarea lui Mihai Eminescu, bagatelizarea lui Tudor

Argezi şi o să bagatelizeze pe mulţi alţii. Tot sunteţi în

domeniu teologic, noi am rezistat la toate dramele isto-

riei, în special în Transilvania, fapt care se atribuie cre-

dinţei ortodoxe. Nu vedeţi acum cei din apus fac pe

grozavii, dar noi în evul mediu nu am ars nici-o vrăji-

toare, nu am ars nici-un eretic, nu am avut inchiziţie, n-

am avut fenomenul galileic, şi acum tot ei ne dau lecţii.

Sperăm că prin voi, o tânără generaţie, lucrurile se vor

schimba în bine.

(Tiberiu Roșu)

20

La începutul acestui an, MENSA România a demarat

printr-o scrisoare deschisă un nou proiect,

UNLIMITEditions:

„Dragi Mensani, în contextual social și cultural al

Mensa România veniți cu un bagaj în care ați adunat

tot soiul de experințe din diverse medii sociale și cul-

tural, veniți cu diverse ocupații și pasiuni, dornici de

implicare directă în anumite

activități sau doar cu scopul

de-a vă informa și de-a avea

calitatea de membru. Indife-

rent pentru motivul pentru

care sunteți aici , știți că

Mensa românia este o orga-

nizație cu un potențial foarte

mare și care dorește nu doar

să vă mențină interesul, acti-

vitatea și implicarea, ci și să

sporească aceste lucruri. Ce-

le ce urmează să vă fie intro-

duse, încearcă să construias-

că un început de răspuns la

întrebările „De ce să fiu în Mensa? Ce îmi oferă

Mensa?”

În 15 ianuarie 2013 a pornit acest proiect, care constă

într-o colecție de concursuri diferite ce se vor desfășu-

ra de 7-8 / an, sub denumirea de Ateliere și vor ținti

diverse domenii, precum: fotografie, proză, teatru, pu-

blicitatea, poezie, dezbateri, discursuri argumentative.

Echipa UNLIMITEditions este formată din:

MENSA:

1. Corina FODOR: project leader

2. Cătălin BULBARIU: responsabil financiar

3. Tudor SANDU : responsabil proces de înscriere

4. Rudolph MIHAIU: responsabil PR

5. Sabin SARMAS: responsabil activități

6. Andrei NEAGU: responsabil publicitate – afișe

pentru promovarea concursurilor; siglă;

Parteneri externi:

1.Iulia MARIAN [ZEPE]: publicitate –

afișe pentru promovarea concursurilor; sig-

lă;

2. ICR – stadiu de propunere pentru even-

tuale expoziții

3. Cărturești – stadiu de propunere pentru

eventuale expoziții

4. The Ark – stadiu de propunere pentru

eventuale expoziții

UNLIMITEditions nu este doar un motor

de (re)activare al Mensa din punct de vede-

re social și cultural, UNLIMITEditions oferă mem-

brilor posibilitatea de a-și alege și de-a se implica în

Atelierul preferat, sau chiar în toate, ori de-a urmări

rezultatele Atelierelor. În oricare dintre cazuri, proiec-

tul ar trebui să se desfășoare ca un spectacol în sine.

Și eu zic, că sunt pe drumul cel bun! Primul atelier s-a

încheiat, cel de-al doilea urmează să intre în etapa de

Judecata Mare, mai exact jurizarea materialelor în-

scrise. Atelierul de Fotografie Needitată ne-a oferit o

experiență „delirantă‖, putând admira viziunea fiecă-

UNLIMITEditions

21

rui concurent asupra temei lansate, „Delirul‖. Membri

juriului au fost:

1. Christian NASULEA - presedinte juriu (Bucuresti)

2. Laurentiu BARZA (Brasov)

3. Corina FODOR (Bucuresti)

4. Andrei MARCU (Cluj / Oradea)

5. Ionut GRECU (Iasi, coordonator Revista Mentor)

Aceștia au avut dificila sarcină de-a alege câștigătorii:

Locul I: „Perspective”, Alex Voicu

Pelicula de apă scoate la iveală faţa nevăzută

Întrebat fiind de experiența sa de participant la acest

concurs, Alex Voicu ne-a transmis:

„Mă bucur că Mensa Romania are acum și alte activi-

tăți în plus față de clasicele întâlniri. Sper că

următoarele ediții vor stimula membrii inactivi să se

implice mai mult în viața organizației. Știu că este con-

siderată organizație elitist, însă nu putem fi buni la

toate, adevărul e că aceste concursuri sunt pentru am-

atori. Chiar dacă noi avem un IQ ridicat nu vor partic-

ipa doar experți, iar câștigătorii primei ediții dovedesc

asta. Vă încurajez pe toți să participați la cât mai mul-

te concursuri UNLIMITEditions.”

Locul II: Captivitate, Dragos Feroiu

Fotografia este făcută într-o fostă închisoare unde

erau „cazați” mai ales ereticii vremii. Pânza de pe

fereastra cu gratii mi-a sugerat delirul prizonierului

care începe să aibă halucinații ale scrierilor care l-au

adus acolo, sau,

privind spre lumea

de afară, vede ce

ar putea scrie dacă

ar fi liber. Poza nu

este deloc editată

la nivel de setări,

este ceea ce a ieșit

din cameră, am

făcut doar o mică

rotație și puțin

crop.

Impresiile sale despre concurs ni le-a descris astfel:

Fotografia este una din marile mele pasiuni și am fost

foarte bucuros să văd că primul concurs din seria Un-

limitEditions este un concurs de fotografie. Am știut că

trebuie să particip deși recunosc că tema „Delir” m-a

speriat la început și nu am crezut că am deja sau că aș

putea face vreo fotografie care s-ar potrivi temei. Dar

22

uitându-mă prin colecție am găsit cele două fotografii

cu care am participat până la urmă la concurs și care,

atunci când le-am făcut, mi-au sugerat nebunie și iluz-

ie, deci și delirul era pe undeva pe aproape. Am fost

foarte surprins când am vazut rezultatele, nu mă aștep-

tam să câștig, dar recunosc că m-am simțit bine. Mă

bucur că a avut așa succes concursul, au participat mai

mulți oameni decât m-aș fi așteptat și sper că și

următoarele concursuri din serie să fie la fel de in-

teresante.”

Locul III - Fight Fire with Fire, Teodor Beleanu

"Spectacol cu foc"

Felicitări căștigătorilor și tuturor participanților la acest

Atelier! Le-am aflat părerile unora dintre câștigători,

cărora le mulțumesc pentru mesaje, dar am fost curioa-

să să aflu cum s-au simțit cei din juriu, așa că l-am ru-

gat pe Ionuț Grecu să ne transmită câteva cuvinte. Iată

ce ne-a spus:

Arta fotografică este poate una din cele mai dificile de

realizat din toate. Desigur că neinițiatul poate conside-

ra „a face poze” o chestiune relativ simplă, de apăsare

a unui buton și nimic mai mult, dar numai odată cu

parcurgerea drumului inițiatic, neofitul poate înțelege

cu adevărat de ce o fotografie poate face cât o mie de

cuvinte. O fotografie poate exprima concepte, idei,

sentimente, începând de la cele mai simple, până la

cele mai complexe cu putință, neexistând limite ale tră-

irii omenești ce nu pot fi exprimate folosindu-ne de

această artă.

Faptul că am fost contactat să fac parte din juriu, a

fost o onoare deosebită pentru mine, dar și o provoca-

re în același timp. Recunosc că până acum am studiat

doar la nivel teoretic bazele fotografiei, o mai veche

pasiune de-a mea, dar până acum nu am avut nicioda-

tă ocazia de a mă afla în postura celui ce face apreci-

eri într-un concurs aferent. Cred că acesta a fost și

impulsul necesar pentru mine de a pune pe viitor acu-

mulatori pe cameră și a porni din nou la vânătoarea

unui cadru cât mai apropiat de perfecțiune.

Din momentul acceptului de a face parte din juriu, tre-

buie să recunosc că am fost extrem de nerăbdător de a

descoperi „delirul” participanților exprimat în cadre

inedite. Tema a fost pe cât de poate de interesantă și

provocatoare, mai ales prin faptul că se vroia expus un

concept abstract în concretul cadrului unei realități ce

permite privitorului să-i perceapă valențele sale neo-

23

bișnuite. Provocarea jurizării s-a dovedit a fi una pe

măsură, întrucât majoritatea participanților au reușit

cu succes să transmită „delirul” în maniere inedite, la

care nu m-aș fi gândit vreodată, subtil sau flagrant. În

final, în urma unui lung proces deliberativ câștigătorii

acestei secțiuni au fost cei pe care îi cunoașteți cu toții.

Acest proiect cred că a debutat cu dreptul, și cred că

este gura de aer de care aveam nevoie cu toții pentru a

regăsi ceea ce ne unește, indiferent din ce colț al țării

facem parte. El prezintă premisele unor provocări inte-

ligente, fiecare atelier fiind cu totul diferit față de cele-

lalte, reușind a crea o atmosferă plăcută.

Sunt absolut convins că și celelalte ateliere se vor ridi-

ca la măsura așteptărilor noastre, lansând aceleași

provocări inteligente membrilor organizației noastre,

iar dacă nu voi fi în juriu, cu siguranță voi încerca să

gust provocarea de a mă regăsi printre participanți.

Spre final, v-am lăsat cireașa de pe tort J Tot o membră

a juriului, dar și inițiatoarea și coordonatoarea acestui

proiect mi-a acordat câteva minute, pentru care îi mul-

țumesc! La ceas de seară am povestit despre ce-a fost și

ce va fi! Discuția cu Corina Fodor a început…

D.D.: De unde inspirația acestui proiect?

C.F.: UNLIMITEditions este un proiect care a luat

naștere spontan la începutul anului 2013 (exces de en-

ergie și forțe noi, numai bune de pus la treabă); a fost

o scânteie între un «dat cu pumnul în masă» sub în-

demnul și necesitatea [re]activării și implicării tuturor

membrilor Mensa într-o activitate și o conversație de

câteva minute cu Cătălin Bulbariu, omul cu «finanțele«

și care îmi putea da o primă părere cu privire la feza-

bilitatea acestui proiect. Punctele principale ale pro-

iectului le-am setat printre picături, în câteva ore, în

timp ce eram la birou. Inițial m-am gândit la un con-

curs foto, după care mi-am dat seama că nu este sufi-

cient cât să se implice toți membrii organizației, pentru

că nu toți sunt pasionați de fotografie, iar target-ul era

întreaga organizație, nu doar un procent, și atunci a

apărut ideea unui colaj de concursuri. Pentru că am

avut șansa să cunosc și să vorbesc cu mai mulți men-

sani, aveam deja niște informații legate de ce anume ar

mai fi interesați și pasionați, așa că m-am îndreptat și

către literatură, discursuri, publicitate, iar lista de

opțiuni rămâne deschisă. Din calculele făcute de

Cătălin, reieșea că putem organiza 7-8 concursuri pe

an și atunci am și întocmit o listă cu posibile «teme«

de concursuri. Ideea este că la un concurs, foto, de ex-

emplu, unii participă, iar ceilalți vizionează marfa și

rezultatele, apoi, la un concurs de proză SF, alții scriu

și ceilalti urmăresc marfa. Sunt niște activități la care

membrii participă prin rotație, iar eu personal, văd

întregul proiect ca un spectacol în sine; un spectacol

amuzant, care să binedispună, un spectacol în care mă

interesează cel mai tare să văd interpretări creative,

inteligente, personale și amuzante.

D.D.: Povestește-ne câte ceva despre organizare și ce a

însemnat „să pui pe picioare‖ UNLIMITEditions?

C.F.: Una dintre cele mai provocatoare părți ale or-

ganizării acestui proiect a fost aceea a alegerii unui

nume, care să definească ideea în cel mai bun mod.

Cred că alegerea numelui a durat cam cât planificarea

întregului proiect. După multe căutari, mi-a venit

ideea să îl numesc după jucăria aceea cilindrică și

opacă, în interiorul căreia se află fragmente de oglinzi

24

și tot felul de piese mici colorate și care, prin rotire,

formează diverse imagini simetrice; îmi plăcea ideea de

transformare a conținutului unui obiect, în condițiile în

care exteriorul ramane neschimbat. Pentru că nu mai

știam cum se numește obiectul, am luat la întrebat lu-

mea pe care am găsit-o online și am ajuns la Florin

Oreviceanu (membru Mensa) și am aflat că se numește

Caleidoscop, nume care nu m-a încântat, așa că am

continuat împreună căutarea, în aceeași idee de obiecte

sub un înveliș comun. Din schițări și reschițări am

ajuns la UNLIMITEditions, care rezuma ideea unor

„ediții de concursuri” nelimitate în timp, pentru că noi

ne dorim ca acest proiect să nu se oprească la 8 con-

cursuri și să continue cât se poate de mult.

Dupa ce au fost puse la punct detaliile proiectului, aces-

ta a fost prezentat CD-ului, apoi convocată o ședință

CD, în care s-a discutat pe larg subiectul și în final ap-

robat.

Ultimii pași înainte de a fi lansat, au fost de a pregăti o

serie de afișe care să expună proiectul și concursurile

din cadrul său (Andrei Neagu), un logo pentru proiect

(Iulia Marian), crearea unei platforme online de

prezentare și pe care să fie încărcat materialul trimis la

concursuri (Tudor Sandu) și alegerea juriului pentru

primul concurs foto.

Să punem la punct proiectul a durat cam o săptămână și

recunosc că a fost una cu mari emoții, chiar îmi dau

seama că am fost un soi de kamikaze aumându-mi pre-

gătirea lui într-un timp atât de scurt, dar iată că a ieșit

bine, a fost lansat la timo și le mulțumesc tare celor ca-

re au contribuit la bunul mers al lucrurilor.

D.D.: Spuneai că lista activităților rămâne deschisă. Să

înțeleg că anul viitor Atelierele vor atinge și alte dome-

nii sau rămâneți conservatori… cum a început, așa va

continua?

C.F.: Îmi doresc să atingă și alte domenii, precum ma-

tematica sau fizica... programare, dar aici voi avea

nevoie de o echipă mai mare care să se preocupe de

niște teme pe măsură J Mă gândesc la tot felul de

domenii, în principiu nu aș vrea să se repete concur-

surile!

D.D.: Cum ți s-a părut primul Atelier? Ați fost mulțu-

miți de numărul participanților, calitatea fotografiilor?

A fost grea jurizarea?

C.F.: Am fost foarte mulțumită de primul Atelier și m-a

bucurat nespus că lumea a participat și că unii dintre

ei chiar au trimis două sau trei fotografii. Mulțumesc

fiecăruia dintre participanți pentru implicare și inter-

es. Fotografiile au fost foarte faine și nu a fost chiar

ușor de jurizat, dar am făcut clasamente și punctaje și

nu au existat discuții, mai ales că în principiu, cu mici

excepții, toți am ales cam aceleași fotografii, chiar

dacă nu în aceeași ordine.

D.D.: Cum vezi viitorul UNLIMITEditions?

C.F.: Ha ha... încă nu știu exact cum va fi viitorul UN-

LIMITEditions. Eu știu ce îmi doresc, însă nu știu și

dacă rezultatul va fi cel dorit. În primul rând, aș vrea

să lărgesc echipa pentru că, dacă vrem niște rezultate,

trebuie să depunem ceva efort... Proiectul are nevoie

de mai multă promovare și mai multă vizibilitate. Pot

spune că avem mare noroc cu Andrei Neagu, care a

făcut cele doua afișe pentru concursuri și care mie mi s

-au părut foarte tari și cu Tudor Sandu, care se ocupă

de platform http://concurs.mensa-romania.ro și care

25

mi-a suportat toate sâcâielile generate de emoțiile și

entuziasmul primului concurs.

D.D.: Ați luat vreodată în calcul participarea și a celor

din afara organizației Mensa România?

C.F.: Da. Există acest gând, doar că nu putem să facem

acest lucru până nu vedem cum funcționează în interi-

or, în primul rând, până nu dovedește că este un pro-

iect pe care ne putem baza. Cred că mai întâi trebuie să

reușim să îi facem pe mensani să se implice mai tare și

apoi să ne extindem, cu atât mai mult cu cât, în acest

moment, este un proiect dedicat mensanilor.

D.D.: Chiar dacă nu s-a terminat perioada de înscrieri

(n.r.: în momentul scrierii articolului) pentru atelierul 2,

îi prevezi o reușită la fel de mare ca în cazul primuia?

C.F.: Ah, chiar am avut niște discutii legate de acest

Atelier și nu știu ce să zic... pot doar să sper că da! In-

ițial am zis că primul concurs, cel de fotografie este

unul pilot, la care vedem cum stă treaba, dar acum am

senzația că fiecare concurs în parte este unul pilot,

pentru că sunt teme și direcții diferite și nu prea știi la

ce să te aștepți de la fiecare.

D.D.: În final, un mesaj pentru mensani!

C.F.: Îmi doresc ca toate concursurile acestea să fie

tratate într-un mod relaxat, oricare ar fi tema. Eu am

încredere că cei „2%” găsesc rezolvare la orice

provocare, în mod științific sau nu :P Am zis la un mo-

ment dat că nu ne intereseaza să primim marfă super

documentată sau științifică, ci marfă produsă în mod

inteligent. Îmi mențin părerea, ar trebui să ne simțim

bine în cadrul acestui proiect, să ne bucurăm de niște

experiențe și viziuni diferite și interesante... so, KEEP

CALM AND JOIN UNLIMITEditions!

Primăvara

Nichita Stănescu

Primejdii dulci alcătuind sub gene,

mi te iveşti istovitor de dulce

cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce

pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară

sub piept loveşte-n caldarâm o minge

şi ziua pe trotuare se prelinge,

lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate

ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare

Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oa-

re

cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii

sărută-n creştet noaptea pe hotare

Cocoarele revin din depărtare

şi mor în primăvară ofticoşii...

Dacă vă întrebați în ce stadiu se află

UNLIMITEditions, vă spun că abordează o temă veche

de când lumea, dar care mereu deschide apetitul pentru

un discurs argumentativ: ‖Ce a fost mai întâi: oul sau

găina?”

Până la o nouă „relatare” din lumea Atelierelor, vă

doresc multă inspirație și dorință de implicare în

UNLIMITEditions!

(Dana Diaconu)

26

Bunǎ ... ce o fii cȃnd citiți acest

articol!

Cum am menționat ȋn numǎrul

precedent, cartea lui Dale Carnegie

nu reprezintǎ un set de trucuri pen-

tru a manipula oamenii. Principiile

din aceastǎ carte funcționeazǎ doar

dacǎ sunt aplicate ȋntr-o manierǎ

sincerǎ. Aceastǎ carte descrie un

nou mod de viațǎ. Pentru a putea

profita de informațiile din aceastǎ

carte, sugerez cititorilor sǎ aplice

principiile descrise ȋn continuare,

atȃt ȋn viața personalǎ, cȃt și ȋn cea

profesionalǎ. Aplicați-le din nou și

din nou și observați diferența de

atitudine a celor din jurul vostru.

Dacǎ nu obtineți rezultatele sconta-

te, ȋntoarceți-vǎ la articol/carte,

apoi aplicați principiul din nou.

Practice makes perfect. Luați ȋn

considerare și faptul cǎ nu toate

principiile din aceastǎ carte sunt

aplicabile absolut tuturor oamenilor

(because people are not machines),

dar marea lor majoritate sunt apli-

cabile majoritǎții oamenilor.

Acest articol doresc sa ȋl dedic

unui singur principiu. Acesta este

probabil cel mai important princi-

piu din aceastǎ carte - știu, știu,

Calsberg nu face principii. But

seriously now: Cel ce reușește sǎ

stǎpȃneascǎ acest principiu are

ȋntreaga lume de partea lui, cel ce

nu reușește, merge pe un drum pus-

tiu.

Urmǎtorul principiu prezintǎ o

caracteristicǎ de baza a condiției

umane. Este un fapt evident și prim-

ordial: „Nimeni nu face absolut ni-

mic dacǎ nu vrea‖. Sunǎ ciudat, nu-i

așa? Poți sǎ faci pe cineva sǎ vrea

sǎ facǎ ceva cu forța (ex.: sa forțezi

un copil sǎ ȋnvețe sau sǎ forțezi an-

gajații sǎ munceascǎ amenințȃndu-i

cu concedierea), dar astfel de acți-

uni au rezultate pe termen scurt și

aproape ȋntotdeauna repercursiuni.

Totuși ȋntrebarea rǎmȃne ―Cum te

pot face pe tine sǎ faci ce vreau eu-

?‖. Mmmm, nope! Nimeni nu face

nimic dacǎ nu „ȋi iese ceva‖. Între-

barea este „Ce ȋți dorești tu?‖.

Odatǎ ce mi-am rǎspuns la

ȋntrebarea asta pot sǎ caut o modali-

tate prin care, ajutȃndu-te pe tine sǎ

ȋți atingi obiectivul, sǎ mi-l ating și

eu pe al meu. Repet ce am spus și ȋn

articolul precedent: dacǎ nu sunteți

sinceri și se simte falsitatea ȋn acțiu-

nile și cuvintele voastre, interlocu-

torul ȋși va ridica un zid defensiv și

ȋn momentul acela va deveni reti-

cent la sugestiile voastre. Cu alte

cuvinte: singurul mod de a influen-

ța oamenii este sǎ vorbești cu ei

despre ce ȋși doresc ei și sǎ le

arǎtați cum sǎ obținǎ acel ceva.

Un exemplu simplu ar fii cel al

unei familii a cǎrei fetițǎ era foarte

slabǎ și nu vroia sǎ mǎnȃnce. Fetița

ȋn schimb o imita pe mama ei ȋn tot

ce fǎcea. Așa cǎ ȋntr-o dimineațǎ

mama a lǎsat-o pe fetițǎ sǎ

pregǎteascǎ micul dejun – nimic

complicat, cereale cu lapte. Copilul

a fost atȃt de mȃndru de el, cǎ a

mȃncat fǎrǎ rugǎminți. Acest prin-

cipiu este valid fie cǎ ai de a face

cu copii, adulți, maimuțe sau viței.

Si dacǎ tot am menționat vițelul, aș

dori sǎ dau un exemplu ȋn acest

sens: tatǎl și fiul ȋncercau sǎ ducǎ

vițelul ȋn grajd. Unul trǎgea, iar

celǎlalt ȋl ȋmpingea pe vițel. Se

gȃndeau doar la ce ȋși doreau ei: sǎ

ducǎ vițelul ȋn grajd. Evident vițelul

nu se mișca, pentru cǎ și el se

gȃndea la ce ȋși dorește el. Soția

bǎrbatului a venit și i-a oferit vițe-

lului niște lapte, conducȃndu-l ȋn

același timp ușor ȋn grajd <--

duuhhhh, right?...dar totuși nu ȋți

Comunicarea – cum sǎ ȋl determini pe

celǎlalt sǎ facǎ ce vrei tu

27

este atȃt de simplu sǎ vezi asta cȃnd

ești ȋn mijlocul acțiunii, cȃnd ești

cuprins de frustratre, cȃnd ești agi-

tat, impacientat und so weiter, nu-i

așa?

Nota personală: Keep it kool

mon.

Dacǎ din toatǎ seria de articole

țineți minte un singur lucru, atunci

tineți minte urmǎtoarea frazǎ:

„Învațǎ sǎ vezi lucrurile și din per-

spectiva celuilalt.‖

Dupǎ ce ai reușit sǎ vezi lucru-

rile din punctul celuilalt de vedere,

urmǎtorul pas este sǎ stȃrnești entu-

ziasm ȋn acea persoanǎ. Sǎ ȋl faci sǎ

ȋși doreascǎ cu adevǎrat sǎ facǎ ce-

ea ce ȋi sugerezi.

Copilul cel mic al unei familii

urma sǎ meargǎ ȋn cȃteva zile pen-

tru prima datǎ la grǎdinițǎ. Evident,

copilul țipa și plȃngea cǎ el nu vrea

sǎ meargǎ. Care a fost reacția

tatǎlui? În fiecare searǎ l-a trimis ȋn

camera lui spunȃndu-i cǎ nu are ce

face, va merge și cu asta basta. Oa-

re l-a liniștit asta pe copil? Nu. A

doua zi țipetele și plȃnsetele au luat

-o de la capǎt. Asa cǎ ȋntr-o zi cei

doi soți s-au gȃndit: oare ce ȋși do-

rește copilul? La vȃrsta de 3 ani? Ei

bine, sǎ se joace, sǎ se distreze.

Atunci cei doi au facut o listǎ cu

toate lucrurile distractive pe care le

va face bǎiatul la grǎdinițǎ și au

ȋnceput sǎ le punǎ ȋn aplicare. Cu

seara dinainte de a merge la

grǎdinițǎ, soții, ȋmpreunǎ cu fiul lor

mai mare au ȋnceput sǎ picteze cu

degetele pe masa din bucǎtǎrie. Au

ȋnceput sǎ rȃdǎ și sǎ se distreze ȋn

timp ce fǎceau asta. Nu a trecut

mult pȃnǎ ce mezinul a ȋnceput sǎ le

dea tȃrcoale și sǎ cearǎ și el sǎ pic-

teze cu degetele. „O, nu, nu poți sǎ

pictezi ȋncǎ‖, i-a spus tatǎl.

„Trebuie sǎ mergi la grǎdinițǎ ca sǎ

ȋnveți cum sǎ faci asta.‖ Dupǎ care i

-a explicat pe ȋnțelesul lui toate

activitǎțile distractive pe care urma

sǎ le facǎ la grǎdinițǎ, punȃnd ȋn

expunere tot entuziasmul de care

dispunea. A doua zi, tatǎl l-a gǎsit

de dimineațǎ pe copil ȋmbrǎcat, dor-

mind pe fotoliul din sufragerie. „Ce

faci aici?‖, l-a ȋntrebat tatǎl. „Nu

vreau sǎ ȋntȃrzii la grǎdinițǎ.‖, a

rǎspuns bǎiatul entuziast. Deci tot

entuziasmul pe care l-au avut mem-

brii familiei cu o searǎ ȋnainte a tre-

zit entuziasmul copilului.

În concluzie, ce se ȋntȃmplǎ

dacǎ ne gȃndim doar la ce vrem noi

și nu vedem lucrurile și din per-

spectiva celuilalt? Ce se ȋntȃmplǎ

dacǎ nu reușim sǎ trezim entuziasm

ȋn interlocutorul nostru? Exact, the

terrorists will win.

Principiul 3: Stȃrnește entuzi-

asm ȋn cealaltǎ persoanǎ.

Acest principiu poate fii aplicat

eficient doar prin observație și

exercițiu. Doar prin a fii sincer in-

teresat de ce ȋși dorește celaltǎ

persoanǎ. Efectele aplicǎrii acestui

principiu sunt atȃt de evidente, atȃt

ȋn viața personalǎ, cȃt și ȋn cea

profesionalǎ, ȋncȃt schimbarea de

atitudine a interlocutorilor voștrii ar

putea sǎ vǎ surprindǎ.

Acest principiu ȋncheie seria

denumitǎ de Dale carnegie

„Fundamental Techniques In

Handling People‖. Urmǎtoarea se-

rie de principii se numește „How to

make people like you‖. Interested?

Ne vedem ȋn numǎrul urmǎtor,

Alex

28

Dacă

ce număr lipsește din suma de mai jos?

Ce număr lipsește?

387924, ?, 3724, 423, 32

Cum puteți demonstra că 7 este jumătatea lui 12?

Răspunsurile problemelor din numărul anterior:

1. figurile 4 și 5 sunt imposibil de parcurs în condițiile date

2. 2^6 – 63 = 1

3. Leonardo da Vinci

Menționez că problemele nu îmi aparțin, sursa lor fiind diverse reviste, cărți sau medii online!

Mult succes!

(Dana Diaconu)

Jocuri logice

29

P e meleagurile noas-

tre, venirea primăve-

rii este simbolizată

de apariția ghiocelului, ca o primă

floare ce reușește să răsară din

straturile de zăpadă. În extremita-

tea estică a globului, mai exact, în

Japonia, înflorirea prunilor, în

februarie, și a cireșilor, în martie-

aprilie, constituie două momente

în cadrul ciclului anotimpurilor,

ce ne duc cu gândul la renașterea

naturii. Diferența dintre simbolu-

rile primăverii între aceste două

țări este dată, evident, de plasarea

geografică ce determină o flora și

faună distinctă. Însă, cea mai pro-

eminentă diferențiere reiese din

percepția generală cu care este

păstrată tradiția și cultura locală

întrucât, în Japonia, propagarea la

nivel de mase a festivalelor ce

marchează anotimpurile a rămas o

practică generală din cele mai

vechi timpuri, și nu a nostalgicilor

după mult-uitatele tradiții. Chiar

dacă au fost adaptate preocupări-

lor moderne (ex.: În cazul

Ohanami, în timp ce aristocrații

niponi se rezumau la a omagia

frumusețea florilor de sakura prin

poezie și cânt, japonezii moderni

obișnuiesc să servească picnicul sub

un cireș.), în sufletul omului de

rând, semnificațiile pe care el înglo-

bează momentul ohanami rămâne o

provocare de înțelegere și transfor-

mare a propriului Eu.

În eseul de față, ne-am propus să

aducem în atenția publicului cunos-

cător sau mai puțin cunoscător, o

lume exotică, a profunzimii trăirilor

pe care le poate surescita natura în

interiorul individului ce trăiește, în

viața de zi cu zi, încătușat de o soci-

etate materialistă și foarte tehnolo-

gizată; dar care mai păstrează, în

esența sa, capacitatea de a se retrage

și medita la aspectele filosofice ale

existenței sale. Fără a avea pretenția

de a fi un articol științific, lucrarea

se înscrie în rândul reflecțiilor per-

sonale pe care un amator de limbă și

cultură japoneză le cunoaște pe par-

cursul periplului său prin lumea cu-

noașterii. De aceea, și structura ma-

terialului se dorește a fi una simplă,

pe modelul argumentativ (ipoteză-

demostrație), dar care își va extrage

valoarea din complexitatea abordă-

rilor de semnificație a conceptelor

relaționate cu sakura și/sau festi-

valul primăverii, Ohanami, din

perspectivă terminologică, factualo

-istorică, estetico-poetică sau prag-

matică.

În primul rând vom începe prin

a face referire la semnificațiile ter-

menilor de sakura și Ohanami.

Primul dintre acestea, sakura (桜),

este cuvântul japonez care denu-

mește floarea de cireș a unei spe-

cii de pom caracteristic acestei

țări, ce a fost cultivat pentru inflo-

rescența sa, iar fructele sale nu fi-

ind comestibile. Dacă în extremita-

tea vestică, aprecierea cireșului se

datorează roadelor sale, în Japonia,

valoarea sa rezidă din simbolistica

pe care o înglobează existența lor:

aceste flori impresionează prin de-

lectarea privirii cu o frumusețe

efemeră. Respectiva simbolistică

este de natură estică întrucât face

referire la idealul de Frumos con-

templat în perspectiva volatilității

sale asemenea frumuseții feminine

în fragedă adolescență, dar și de

natură lirică fiind un simbol poetic

foarte des utiliza în creația artistică

japoneză indiferent că ne referim

Sakura – un simbol al primăverii

1. Perioadă din Istorie Japoniei, ce se situează între 794 și 1185, în care orașul Kyōto era capitala imperială. Importanța sa a constat în crearea

cadrului de dezvoltare a culturii artistice, în special a poeziei și prozei. Referirile istorice o consideră a fi perioada literaturii clasice japoneze.

30

la cea clasică din perioada Heian1,

fie că ne limităm la diferite orien-

tări poetice ce au promovat tipo-

logii de poezie precum renga **

sau haiku ***. În plus, sakura

face parte, în mod esențial, din

patrimoniul cultural japonez în-

trucât scurta sa existență este ado-

rată de milioane de japonezi an de

an, din moment ce acest exercițiu

face parte din sărbătorile primă-

verii. Ohanami **** sau festiva-

lul Privitului florilor de cireș tre-

buie înțeles în idea că reprezintă

una dintre moștenirile culturale

din vechiul calendar lunar, mult

mai atent la transformările vieții

din natura înconjurătoare. Chiar

dacă evoluția timpului a schimbat

felul în care japonezii meditează

la această schimbare, cert este că

ei continuă să păstreze vie impor-

tanța momentului și acest lucru se

va observa și în ultimul punct pe

care îl voi aborda în această pre-

zentare.

Dar înainte de toate, vom face

apel, ca un al doilea punct, la carac-

teristicile socialo-culturale ale civi-

lizației japoneze ce, în această per-

spectivă, pot explica mult mai bine

Ohanami. Din punct de vedere al

adeziunii spiritual-morale, japonezii

au apreciat Shintō, Confucianismul

și Budismul ca fiind modele spiritu-

al-etice viabile pentru societatea

niponă astfel că au creat de-a lungul

timpului un adevărat sincretism,

după modelul roman, ce avea meni-

rea de a susține armonia socială și

progresul național. Shintō este reli-

gia originară a națiunii japoneze ce

valoriza aproprierea față de mediul

înconjurător și prioritiza legăturile

familiale, ale descendenței.; Confu-

cianismul este doctrina etică impor-

tată din Imperiul chinez prin secolul

V-VI întrucât punea un mare accent

pe menținerea armoniei în societate,

la fel cum Budismul, sub forma Zen

în Japonia, a atras atenția asupra

renunțării la cerințele corpului în

schimbul celor ce țin de minte și

spirit, fapt ce s-a reflectat în evi-

dențierea predilecției spre medita-

ție și neintervenție în cursul natu-

rii. Pentru înțelegerea importanței

Ohanami este nevoie să ne întoar-

cem la acestei trei filosofii spiritu-

ale și la ceea ce ele au transmis

societății japoneze fiindcă

Ohanami este: natură, transforma-

re, meditație și armonie.

În al treilea rând, ne-am gândit

să aducem în discuție și utilizarea

sa ca un simbol poetic încă din ce-

le mai vechi timpul tocmai pentru

a demonstra logevitate acestui

concept artistic. Printre primele

sale utilizări regăsim literatura din

perioada Heian, atât poezia cât și

proza. Narațiuni lirice precum

Genji Monogatari sau Ise

Monogatari, adevărate monografii

ale curții imperiale de la Kyōto,

prezintă somptuozitate cu care

erau sărbătorite primăverile în Ja-

ponia secolului X, elita întrecându-

se în a-și exersa talentele de orato-

rie, compoziție și interpretare a

2. Un model de creație poetică, a cărui versuri se structurau pe numărul de silabe 5-7-5-7-7 și a stat la baza stilului haiku

3. Probabil una dintre cele mai tipologii de poezie japoneză, utilizată până în zilele noastre și care păstrează de la poezia renga modelul 5-7

-5. 4. お花見 este compus din două kanji-uri: hana 花 care înseamnă floare și mi 見 care este rădăcina verbului a vedea, la care a fost adăugat

prefixul de politețe o お tocmai pentru că este vorba de un festival/ o sărbătoare din calendarul tradițional care celebrează un moment de

transformare a naturii o dată cu venirea primăverii. Importanța sakura se poate observa și din Ohanami, unde sakura devine o reprezentare

a tuturor florilor fiindcă particularul este definit prin termenul generale: denumirea este de o-hana-mi și nu de o-sakura-mi.

31

momentului sakura. Din punct de

vedere estetic, acesta se explică în

literatură prin sintagma mono no

aware care captează

impermanența vieții în cadrul ace-

lui scurt moment de frumusețe pe

o care o oferă existența unei flori

de cireș. Prezența unei flori de

sakura este limitată la aproxima-

tiv câteva zile, perioadă în care

japonezul, delectându-se cu fru-

musețea lor, meditatea sa propria

sa efemeritate. Prin extindere, pu-

tem considera că Ohanami este o

ocazie în care facem cunoștință

cu scurgerea nemiloasă a timpului

și, implicit, a vieții umane, dar și

care ne permite ca prin meditație

să ne împăcăm cu acest fapt.

În ultimul rând, vom aborda și

subiectul practicilor moderne ale

japonezului ce mai păstrează, într

-o formă adaptată contemporanei-

tății, esența Ohanami așa cum era

ea reprezentată în epoca Heian.

Chiar dacă nu mai există acea di-

ferențiere de clasă 5 pe verticală

conform eticii confucianiste, Japo-

nia și-a menținut instituția imperială

ca expresie statală a tradiționalis-

mului nipon. În ceea ce privește ra-

portul cu noul, acceptarea sa a fost

condiționată de o conviețuire cu ve-

chile practici recunoscute de tradiția

locală. Faptul că, la ora actuală, Ja-

ponia conservă în interiorul său o

îmbinare dintre vechi (cultura și ci-

vilizația tradițională) și nou

(tehnologie și progres tehnic) este o

realitate ce nu poate fi ignorată.

Tocmai în virtutea acestui princi-

piul, Ohanami a ajuns un subiect al

prognozei meteorologice întrucât s-

a simțit nevoia informării omului de

rând cu privire la perioada prielnică

pentru a privi florile de cireș în di-

ferite zone ale țării, respectiv în ora-

șele cele mai mari. Pentru anul

acesta, s-a calculat 6 că se poate pri-

vi sakura începând cu 22 martie în

zona sudică a Japoniei (24 martie în

Tōkyō și 28 martie în Ōsaka), par-

curgând întreaga lună aprilie, până

în 1 mai, când sakura înflorește în

partea nordică, Hokkaidō. Chiar

dacă rolul acestor statistici detalia-

te stă în rațiunile turistice, frumu-

sețea sakura rămâne o comoară

națională ce continuă să impresio-

neze prin forța sa expresivă ce

transmite ideea comuniunii omului

cu natura, idealul simplității budis-

te și armonia confucianistă.

În loc de concluzie, îl vom lăsa

pe Ariwara no Narihira, unui din-

tre cei șase mari poeți ai Japoniei,

Rokkasen, pentru a ilustra într-o

manieră lirică, trăirea surescitată

de sakura: „If there would be / no

cherry-blossoms at all / in the

world, [one‘s] heart in spring /

would be peaceful ‖ 7 , dar și pe Tō

no Chūjō, unul dintre personajele

din Genji Monogatari, „Just

because they are scattered, / they

are all the more dear [to us]—/ the

cherry-blossoms, / [for] in this

fleeting world / what will exist a

long time ?”8,9.

5. Societatea japoneză tradițională se ierarhiza în patru clase sociale fundamentale, recunoscute de autorități: shi care reprezentau samurai, no îi

desemna pe agricultori, ko pe meșteșurarii, iar sho comercianți. (ordonare descendentă după importanța socială)

6. サクラーマップ 「さくら開花予想２０１３」(trad. aprox. Harta Sakura- pronosticul înfloririi 2013), disponibil la http://

sakura.weathermap.jp/, accesat în 10.03.2013.

7. 「Yo no naka ni taete sakura no nakariseba haru no kokoro wa nodokekaramashi」- varianta japoneză.

8. 「Chireba koso itodo sakura wa medetakere ukiyo ni nani ka hisashikarubeki」- varianta japoneză.

9. Paul Gordon Schalow, A poetics of courtly male friendship in Heian Japan, Honolulu, University of Hawai‗i Press, 2007, p.

124.

32

Bibliografie

1. Sugimoto, Yoshio, The Cambridge companion to modern Japanese culture, Cambridge, Cam-

bridge University Press, 2009.

2. Brumann, Christoph, Cox, Rupert, (eds.), Making Japanese heritage, New York, Routledge,

2010.

3. Buckley, Sandra, (ed.), Encyclopedia of Contemporary Japanese Culture, New York,

Routledge, 2002.

4. Ellington, Lucien, Japan, Santa Barbara, ABC-CLIO, LLC, 2009.

5. Inouye, Charles Shirō, Evanescence and form : an introduction to Japanese culture, New

York, Palgrave Macmillan, 2008.

6. Schalow, Paul Gordon, A poetics of courtly male friendship in Heian Japan, Honolulu, Uni-

versity of Hawai‗i Press, 2007.

(Nicoară Raluca)

33

Supliment

Mentor:

extras din „Mensa World Journal‖,

Februarie și Martie 2013

Mentor - „revista oamenilor inteligenți”

34

35

36

37

38

39

40

41

42

43

44

45

46

47

48

49

50

Mensa România

www.mensa-romania.ro

Redacția: revista.mentor@yahoo.co.uk

Mensa Romania

Președinte: Radu Jianu jianu.radu@gmail.com sau presedinte@mensa-

romania.ro

Consiliu Director:

Radu Jianu (Președinte)

Valeriu Gheorghe Mureșan (Secretar) mvaleriu2002@yahoo.com sau secretar@mensa-

romania.ro

Cătălin Bulbariu (Trezorier) bulbariu_catalin@yahoo.com sau trezorier@mensa-

romania.ro

Corina Fodor (Membru) cora_arh@yahoo.fr sau juridic@mensa-romania.ro

Mihaiu Rudolph (Membru) mihaiurudolph@gmail.com sau pr@mensa-romania.ro

Sabin Sarmaș (Membru) sarmas_s@yahoo.com sau responsabil.activitati@mensa-

romania.ro

Mihai Belcea (Ex—Președinte) mihai.belcea@canrom.ro sau dezvolta-

re.regionala@mensa-romania.ro

Colaboratorii acestui număr:

Dana Diaconu

Nicoră Raluca

Alexandru Pașa

Ionuț Grecu

Revista „Mentor‖ reprezintă un punct cheie în ceea ce

privește dezvoltarea organizației noastre, de aceea mulțu-

mim colaboratorilor noștri care au făcut posibilă apariția

unui nou număr al revistei „Mentor‖.

- Ionuț Grecu -