STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI. Sinteza - Servicii sociale, de sanatate si... · În contextul politicii de dezvoltare teritorială a Uniunii Europene, care abordează

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

Studii de fundamentare 2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 3. SERVICII SOCIALE, DE SĂNĂTATE ȘI DE EDUCAȚIE Asociat responsabil: Agora Est Consulting

Raport de sinteză. 2014

2


Studii de fundamentare Studiul 3

2

Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie Agora Est Consulting 2014

3

Studiul 3. Servicii sociale, de sănătate și de educație

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 1. Structuri demografice şi evoluție socială Studiul 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Agora Est Consulting Autori: dr. Raluca POPESCU Cartografie, GIS: dr. Sorin Bănică, dr. Gheorghe Herişanu

I.4. Cuprinsul studiului

V. Raport de sinteză

V.1. Scopul studiului, problematică și ipoteze de cercetare

V.2. Diagnostic

V.3. Tendințe de evoluție

V.4. Priorități de dezvoltare

V.5. Sinteză strategică și operațională

Harta 3.1. Indicele dezvoltării sociale a localităților (2008)

Harta 3.2. Cheltuieli pentru sănătate pe localități

Harta 3.3. Cheltuieli pentru educație pe localități

Harta 3.4. Numărul liceelor la nivel de localitate în anul 2012

I.5. Anexă

Cuprinsul raportului final

4



4

V. Sinteza studiului

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Studiul se doreşte a fi un instrument de suport în promovarea politicilor de dezvoltare socială şi incluziune socială, intenţionând să contribuie la creşterea gradului de cunoaştere cu privire la serviciile sociale la nivelul decidenţilor politici şi al altor actori relevanţi.

În contextul politicii de dezvoltare teritorială a Uniunii Europene, care abordează dezvoltarea atât din perspectiva indivizilor, a actorilor, cât şi a spaţiului fizic în care trăiesc, studiul de faţă propune analiza infrastructurii de servicii sociale, de sănătate şi de educaţie şi impactul asupra populaţiei şi comunităţilor din România.

Accesul la servicii este unul dintre factorii esenţiali ai dezvoltării (teritoriale) şi ai promovării unei economii inovative, sustenabile şi incluzive

1. În 1997, Tratatul de la Amsterdam a introdus obiectivul coeziunii teritoriale în ceea ce priveşte accesul la servicii

de interes economic general, care includ poşta şi comunicaţiile, electricitate, gaze, apă, transport, servicii de ocupare a forţei de muncă, de educaţie, sănătate, de locuire, de asistenţă socială, servicii culturale, comerciale, financiare şi de afaceri. Serviciile sociale, de educaţie şi de sănătate care reprezintă obiectul acestui raport sunt subsumate acestei categorii

2.

Priorităţile Agendei teritoriale a UE 2020 vizează promovarea dezvoltării policentrice şi echilibrate a teritoriului, a dezvoltării integrate, în regiuni transfrontaliere şi transnaţionale funcţionale, asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale solide, îmbunătăţirea conectivităţii teritoriale, gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor. Serviciile de interes general apar menţionate între aceste priorităţi, în cadrul celei care vizează o mai bună conectivitate teritorială pentru oameni, comunităţi şi întreprinderi, condiţie importantă în realizarea coeziunii teritoriale, în asigurarea competitivităţii teritoriale şi asigurarea dezvoltării sustenabile.

Serviciile sociale sunt aşadar elemente cheie pentru obiectivul creşterii incluzive al Strategiei Europa 2020 şi pentru dezvoltarea policentrică şi echilibrată şi pentru o mai bună conectivitate teritorială al priorităţilor Agendei teritoriale 2020. Există şi o serie de politici cu o dimeniune spaţială parţială, implicită mai mult decât explicită, cu relevanţă teritorială mai mult indirectă

3 . Printre aceste politici se numără şi cele cu relevanţă pentru serviciile analizate în acest raport: politicile

privind incluziunea socială, educaţia şi formarea, sănătatea.

În această linie, în studiul de faţă au fost avute în vedere 3 domenii generale: servicii de asistenţă socială , servicii de educaţie şi servicii de sănătate. Studiul a pornit de la premiza că este de aşteptat ca acoperirea teritorială cu servicii de interes general să fie diferită în funcţie de mai mulţi factori: o Situarea într-o anumită zonă geografică, cu un anumit tip de relief, de infrastructură, de distanţă faţă de oraş, etc.

influenţează calitatea serviciilor accesibile la nivel de comunitate; o Nivelul de dezvoltare a serviciilor sociale se află într-o relaţie directă cu nivelul de bunăstare al comunităţii; o Structura pieţei muncii- definită prin sectorul occupational dominant, tip de ocupaţii, vulnerabilitate ocupaţională,

poate conduce la tipuri diferite de servicii, la dezvoltarea lor inegală, etc.; o Profilul cultural diferenţiază comunităţile, având implicaţii la nivelul serviciilor sociale. Studiul porneşte de la o serie

de tipologii care au fost validate în analize empirice ale comunităţilor româneşti (e.g: tipologiile dezvoltate de Sandu); o Sectorul ONG, nivelul de dezvoltare al acestuia corelează cu nivelul de dezvoltare al serviciilor de interes general din

domeniul social. Metoda de cercetare s-a bazat pe analiza secundară de date. Sursele de date analizate au fost diverse:

o Documentele Uniunii Europene, legi şi documente oficiale din România; o Date statistice şi date de anchetă furnizate de instituţii cu atribuţii în domeniile studiate; o Rapoarte de cercetare şi alte date care au relevanţă pentru domeniul serviciilor.

Strategia de cercetare a fost una de tip comparativ, la mai multe niveluri: o Macro: România comparativ cu ţările Uniunii Europeane sau alte comparaţii internaţionale dacă sunt relevante; o Teritorial: regiuni, judeţe, medii de rezidenţă, tipuri de localităţi; o Socio-demografic: categorii de populaţie în funcţie de criteriile relevante pentru indicatorul respectiv; o Temporal: evoluţia indicatorilor în timp, analiza comparativă a perioadelor.

1 Conform EU2020 şi EU Territorial Agenda 2 Idem 3 Conform celui de-al cincilea Raport privind Coeziunea Economică, Socială şi Teritorială - „Investiţii în viitorul Europei” (EC, 2010)


5

V.2. Diagnostic

Harta 3.1. Indicele dezvoltării sociale a localităților (2008)

Harta 3.2. Cheltuieli pentru sănătate pe localități (2012)

6



6

Harta 3.3. Cheltuieli pentru educaţie pe localități (2012) Sursa: Direcția Generală a Finanțelor Publice

Harta 3.4. Numărul liceelor la nivel de localitate în anul 2012 Sursa: INS


7

Servicii de asistenţă socială

Zonele şi judeţele mai puţin devoltate, mai sărace, au şi sistemul serviciilor de asistenţă socială mai puţin dezvoltat, deşi problemele sociale sunt cu siguranţă mai multe. Excepţie pare să fie Moldova, dar în special judeţul Iaşi, în care există multe persoane vulnerabile, dar sistemul este bine dezvoltat şi are mulţi beneficari. Exceptând zona Bucureşti-Ilfov (pe care este inadecvat să o introducem în comparaţie), Ardealul şi în special Transilvania se află probabil în situaţia cea mai bună din punct de vedere al dezvoltării serviciilor de asistenţă socială. Cazul cel mai dramatic pare să fie Oltenia. Furnizorii de servicii sunt puţini, beneficiarii la fel. Multe servicii nu există deloc în unele judeţe componente (de exemplu cazul judeţului Dolj care nu are cantine sociale deşi are numărul cel mai mare de beneficiari de ajutor social). De asemenea şi Muntenia este subdezvoltată din punct de vedere al serviciilor.

Servicii de sănătate

Din punct de vedere al infrastructurii analizate, Bucureşti, Cluj şi Iaşi au de departe performanţele cele mai ridicate. Analiza pe regiuni pune în evidenţă disparităţi intra-regionale mari (cazul Moldovei cu Iaşi printre cele mai bine clasate la toţi indicatorii şi Neamţ, Vaslui, Botoşani cele mai scăzute). Explicaţia este forţa de atracţie a oraşelor mari şi a centrelor universitare de prestigiu precum Iaşul, care face ca valorile regiunii să fie ridicate, deşi performanţele celorlalte localităţi sunt foarte scăzute. Acoperirea inegală a serviciilor de sănătate se datorează mai multor factori: o diferenţelor în nivelul de dezvoltare socioeconomică în general: judeţele şi regiunile mai dezvoltate au şi din acest punct de vedere un sistem mai dezvoltat (cazul Transilvaniei de exemplu) o subdezvoltării asistenţei primare şi ambulatorii şi preferinţei sistemului pentru asitenţa specializată şi spitalizată, care nu are cum să fie dezvoltată egal la nivel comuniar; o sărăciei mai ridicate şi de tip tradiţional în termeni comunitari, de infrastructură şi conectivitate, nu neapărat în termeni financiari (explicaţie generală în mediul rural); o nivelului scăzut de educaţie şi informare al populaţiei cu privire la necesitatea acetor servicii, posibilităţile de acces, etc.

Servicii de educaţie Din punct de vedere al reţelei unităţilor de învăţământ, la nivel teritorial există disparităţi mari. Polii de dezvoltare remarcaţi şi la analiza serviciilor sanitare sunt evidenţi şi în acest caz: Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi Constanţa. Contează nu numai dimensiunea oraşului, ci şi calitatea de a fi oraş universitar cu tradiţie. Cele mai importante probleme ale sistemului de educaţie cu impact teritorial sunt: o proportia ridicată a unitatilor scolare cu o stare precară a cladirilor; o ponderea mai mare a şcolilor care nu dispun de utilitatile elementare (predominant în mediul rural); o dotari precare, mobilier scolar vechi si deteriorat, materiale didactice si echipamente insuficiente, lipsa laboratoarelor, absenta salilor de sport etc.; o pierderea personalului didactic din sistem, care conduce la deficit de personal didactic calificat şi fluctuaţie mare în rândul cadrelor didactice. Situaţia învăţământului superior este una pozitivă comparativ cu celelalte nivele, confirmând polarizarea şi şansele diferenţiate de realizare profesională la care conduce sistemul de educaţie. Centrele universitare cu tradiţie sunt cele mai bine dezvoltate la toate nivelurile, nu numai la cel superior. La nivel de localitate acoperirea cu servicii de educaţie are acelaşi patern: zona de sud are situaţia cea mai slabă, în special judeţele invecinate Bucureştiului. Oltenia sau Dobrogea nu au o situaţie la fel de gravă. Acoperirea cu servicii - paternuri teritoriale Serviciile sociale, de sănătate şi de educaţie sunt strâns legate de nivelul de dezvoltare a comunităţii. Relaţia este una de determinare reciprocă. Resursele economice, nivelul de dezvoltare socială conduc la o acoperire cu servicii mai bună şi o calitate mai ridicată a acestora. Dar şi serviciile sociale aduc dezvoltare la rândul lor: conduc la o populaţie mai sănătoasă, mai educată şi mai calificată şi deci mai bine integrată social şi profesional şi în final la o comunitate mai dezvoltată în general. Extinzând analiza serviciilor, am identificat câteva paternuri teritoriale care merită menţionate: o Pe toate cele 3 domenii analizate zonele subdezvoltate din punct de vedere al serviciilor sunt Muntenia şi Oltenia şi numai în secundar Moldova, care are o situaţie mai bună în domeniul asistenţei sociale şi educaţiei şi care la anumiţi indicatori surclasează alte regiuni mai dezvoltate economic; o Bucureşti este de departe cea mai dezvoltată zonă a României şi o comparaţie cu celelalte regiuni ar fi inadecvată şi înşelătoare;

8



8

o De altfel faptul că Bucureşti are aceasta situaţie explică parţial şi subdezvoltarea zonei de Sud. În această arie, fiind la distanţa mică faţă de capitală, multe comunităţi nu sunt presate să dezvolte serviciile sociale pentru că accesează serviciile din Bucureşti, pe fondul apropierii fizice de acesta; o Cea mai săracă zonă sub aspectul serviciilor sociale este plasată în sudul ţării, în Câmpia Română. O sursă a sărăciei este faptul că Bucureștiul a atras ca un magnet capitalul uman din aceste zone ca forță de muncă, fără să contribuie la dezvoltarea infrastructurii de servicii în zonele rurale şi chiar urbane din județele apropiate

4. Pentru locuitorii din aceste

judeţe, Bucureştiul reprezintă atât un avantaj cât şi un dezavantaj – fiind la distanţă mică, pot apela la şcolile, liceele, facultăţile, spitalele si cabinetele medicale de aici, dar acest lucru pe teremen lung conduce la depopulare, sărăcire şi subdezvoltare în general. O situaţie diferită se regăsește în privinţa celorlalţi poli de dezvoltare - Cluj sau Timişoara în nord şi vest şi într-o mai mică măsură Iaşi în nord-est, prin faptul că aceştia nu eclipsează dezvoltarea teritorială a celorlalte judeţe pe anumite domenii, cum se întâmplă în cazul capitalei. Judeţele care includ aceste oraşe sunt cele mai dezvoltate, dar există şi alte judeţe din vecinătate care performează bine Remarcabilă este zona de Centru, din interiorul arcului carpatic, care are o situaţie peste medie la mai toţi indicatorii de servicii analizaţi şi care nu este influenţată în aceeaşi măsură de astfel de poli. Aici acoperirea cu servicii oferite de Onguri este cea mai ridicată, demonstrând o bună dezvoltare capitalului comunitar, a participării sociale. O situaţie specială se întâlnește în Oltenia şi Dobrogea, care flanchează Muntenia. Cea din urmă cumulează probleme, deşi nu la nivelul cel mai ridicat, iar eterogenitatea zonei este foarte ridicată. Zona Olteniei este cea mai subdezvoltată din punct de vedere al serviciilor de asistenţă socială, dar printre ultimele şi la cele de educaţie şi sănătate, fiind o expresie a subdezvoltării ei în general. În ceea ce privește judeţele de la graniţă, acestea au o situaţie proastă a acoperirii cu servicii, cu excepţia zonei de nord şi vest, în Maramureş, Crişana şi Banat, unde acoperirea este bună. Aşadar, problemele de accesibilitate şi calitate a serviciilor de educaţie, sănătate şi asistenţă socială sunt preponderente: o din punct de vedere al mediului de rezidenţă – în rural; o la nivelul regiunilor – în Moldova, în Muntenia şi în Oltenia; o în zonele care nu se află în apropierea unor poli de creştere (cu excepţia Bucureştiului care are efectul invers); o din punct de vedere geografic – în zona de câmpie, în zonele de frontieră cu excepţia zonei de nord-vest.

V.3. Tendinţe de evoluţie

În România, serviciile sociale au avut o evoluţie în general ascendentă, caracterizată prin creşterea efortului public în direcţia organizării lor şi prin diversificarea nevoilor adresate. Cu toate acestea, procesul de dezvoltare a serviciilor sociale s-a soldat cu o serie de deficienţe, dintre care menţionăm: o Descentralizarea serviciilor a condus la disparităţi teritoriale mari, diferenţe între comunităţile active, participative şi mai bogate faţă de cele pasive şi sărace; o Reorganizarea sistemului de învăţământ şi de sănătate s-a realizat cu deficienţe majore mai ales la nivelele teritoriale inferioare (mediu rural, localităţi de mici dimensiuni); o Sectorul ONG s-a dezvoltat inegal la nivelul comunităţilor conducând la disparităţi teritoriale în ce priveşte accesul populaţiei la servicii sociale de interes general; o Mediul privat s-a dezvoltat de asemenea inegal, dublând de regulă inegalităţile în dezvoltarea sistemului public: cele mai multe instituţii de învăţământ private sau unităţi sanitare sunt situate tot în centrele tradiţionale universitare, în zonele mai bine dezvoltate economic.

V.4. Priorităţi de dezvoltare

Dezvoltarea neuniformă reprezintă un fenomen normal, inevitabil şi nu neapărat negativ. Strategia de dezvoltare teritorială trebuie să pornească de la cunoaşterea acestei dezvoltări neuniforme şi să aibă scopul reducerii disparităţilor pe termen lung. Dezvoltarea socială are loc de regulă spontan, prin intermediul arealelor cu potenţial, care e bine să primească un interes special şi suport în continuare. Este elocvent în acest sens exemplul Bucureştiului, care a acaparat aproape toate serviciile în zona de educaţie şi sănătate şi chiar şi de asistenţa socială pentru zona de Sud, dar care şi deserveşte populaţia acestei zone, la fel ca pe cea proprie. Egalizarea şanselor teritoriale trebuie făcută cu precauţie, fără a afecta aceste zone cu potenţial.

4 Vezi şi concluziile lui Sandu, 2013 în analiza IDSL


9

Soluţia pentru zonele mai puţin dezvoltate este crearea unei infrastructuri de bază pentru a facilita accesul către zonele cu potenţial de servicii. Numai pe termen lung este rezonabil să credem că se va realiza convergenţa nivelului serviciilor oferite, pe măsură ce aceste servicii din zonele cu potenţial ridicat se vor disemina şi către comunităţile din apropiere şi vor conduce la creşterea capitalului lor uman, social şi material. Încurajarea accesului serviciilor trebuie dublată şi de îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă din comunitatea de origine, pentru a evita fenomenul depopulării şi migraţiei forţei de muncă (cazul zonei de Sud cu Bucureşti, de exemplu). Este puţin fezabilă instituirea obligativității unor licee, cantine sociale sau a unor centre de zi pentru vârstnici la fiecare 2-3 comune şi poate nici nu este de dorit acest lucru. Este însă foarte important ca distanţa pe care o parcurge un membru al acelei comunităţi către serviciul de care are nevoie să fie una rezonabilă în termeni de timp, mijloc de transport, efort fizic sau costuri finaniare. Accesibilitatea serviciilor ar fi mult mai ridicată dacă ar exista o mai bună conectivitate între localităţile cu nevoi şi cele care oferă servicii pentru acele nevoi.

V.5. Sinteză strategică și operațională

Sistemul de educaţie şi sistemul de sănătate sunt două instituţii fundamentale în asigurarea şanselor egale de realizare în viaţă iar sistemul asistenţei sociale este o instituţie fundamentală pentru suportul indivizilor în situaţiile de vulnerabilitate, pentru a echilibra şansele de viaţă şi integrare socială. O strategie teritorială privind serviciile ar trebui să se orienteze spre: 1. Un sistem public de învăţământ primar şi secundar bun, mai ales în zonele mai slab dezvoltate economic;

o Cu o educaţie de calitate, persoanele din zonele slab dezvoltate economic vor avea în acest fel şanse de realizare, accesând inclusiv oportunităţile din zonele dezvoltate.

2. Un sistem public de asistenţă sanitară primară acoperitor o Existenţa dispensarelor (deşi majoritatea au fost închise) şi a cabinetelor medicale de medicină generală este esenţială pentru educarea populaţiei pentru sănătate şi prevenirea problemelor grave de sănătate, dacă e cazul, ele pot direcţiona către asistenţă specializată sau spitalizată de calitate.

3. Un sistem bine dezvoltat de asistenţă socială comunitară o Servicii sociale precum centre de zi pentru copii, consiliere în găsirea unui loc de muncă, sau asistenţă la domiciliu pentru vârstnici pot completa serviciile de educaţie şi sănătate acolo unde este nevoie, conducând de asemenea la prevenirea unor probleme mai grave şi la creşterea şanselor de realizare şi integrare.

Dezvoltarea acestor instituţii depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare economică, de resursele disponibile (am văzut că zonele dezvoltate economic au de cele mai multe ori şi cele mai multe şi mai bune servici), dar relaţia nu este totuşi una obligatorie, tocmai de aceea trebuie ruptă această legătură de determinare care pe termen lung duce la un cerc vicios (nu sunt resurse, nu sunt servicii, dacă nu sunt servicii, nu au cum să se producă reurse pentru că nu e capitalul uman necesar). Există, aşa cum s-a văzut, cazuri încurajatoare care demonstrează că legătura poate fi ruptă – cazul Moldovei, în special în privinţa educaţiei şi chiar în privinţa asistenţei sociale: au o infrastructură şcolară mai dezvoltată pe arii extinse, au performanţe ridicate şcolare, au servicii de asistenţă socială numeroase, din care multe ale ONG-urilor, astfel încât nu mai este zona cea mai săracă din punct de vedere social a României, aşa cum se vehiculează tradiţional. Pentru o dezvoltare mai extinsă şi mai echilibrată în plan teritorial, modul în care este gândit sistemul de servicii ar trebui să se mute de la nivel macro (regiune, judeţ) la nivelul individului, al membrilor comunităţii. Luarea unei decizii ar trebui să fie modelată de nevoile oamenilor care trăiesc într-o anumită zonă. Există trei elemente strategice care fundamentează o asemenea viziune: 1. Servicii de bază de calitate, care să asigure oportunităţi de dezvoltare viitoare: o şcoală de calitate, un cabinet medical şi un punct farmaceutic în proximitate, un ONG activ cu programe comunitare, etc; 2. Servicii în proximitate - existenţa acestor servicii nu neapărat în localitate, dar în apropiere, pe principiul schimbului de servicii în localităţile dintr-o anumită zonă; 3. Servicii bine conectate între ele şi la localităţile din proximitate: drumuri bune, distanţă redusă, mijloace de transport eficiente, programe comune, conectare la internet şi servicii electronice, toate acestea fiind necesare tocmai pentru a putea accesa serviciile care nu sunt disponibile în localitate.

10



10

Obiectivul strategic: Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional. Obiectiv general: Îmbunătățirea calității și accesului la serviciile publice de interes general. Strategia teritorială cuprinde în acest context elemente de politică publică din mai multe domenii: în administraţie, domeniul educaţiei, sănătăţii şi politicilor sociale în general.

Furnizarea serviciilor de interes general la nivel teritorial se realizează prin conjuncţia mai multor politici: sociale, în domeniul sănătăţii şi educaţiei, comunicaţiilor, în domeniul transportului, e-policy, politica de coeziune în cadrul mai larg al al politicilor UE.

Actorii principali în domeniul serviciilor de interes general sunt ministerele aferente: Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, la care se adaugă structurile judeţene sau locale cu atribuţii în domeniile respective. ONG-urile care furnizează servicii sociale (de educaţie, de asistenţă medico-socială), precum şi mediul privat de afaceri interesat în responsabilitate socială, trebuie să reprezinte parteneri importanţi în dezvoltarea serviciilor. De asemenea, în procesul de dezvoltare teritorială trebuie implicate şi universităţile, având în vedere capacitatea lor de a efectua diagnoze şi de a oferi suport în elaborarea strategiilor de dezvoltare. MDRAP ar trebui să devină un partener apropiat de ceilalți actori implicați şi să ofere viziunea integratoare a dezvoltării serviciilor. Intervenţia MDRAP trebuie să se realizeze pe două niveluri: 1. Nucleul tare al intervenţiei vizează dezvoltarea infrastructurii teritoriale, care ţine de responsabilitatea sa efectivă:

o măsuri care să urmărească o mai bună conectivitate între localităţi, dezvoltarea sistemului de transport şi utilităţi publice.

2. coordonarea intervenţiilor celorlalte ministere şi instituţii cu atribute în domeniu: o centralizarea intervenţiilor; o coroborarea lor cu infrastructura fizică; o monitorizarea intervenţiilor.

V.5.1. Obiective naţionale şi programe asociate acestora

ON 1. Îmbunătățirea infrastructurii și a performanței în livrarea serviciilor publice de sănătate, educație și asistență socială la nivel întregului teritoriu al României; Obiective subordonate

1.a. Îmbunătățirea accesului la serviciile publice de interes general:

o Promovarea unor servicii de calitate în educaţie, sănătate şi asistenţă socială; o Promovarea în continuare a investiţiilor în servicii în zonele cu potenţial ridicat de creştere; o Proiectarea şi implementarea unor măsuri destinate categoriilor mai vulnerabile în vederea susţinerii participării acestora la procesele de dezvoltare, ca actori activi în societate.

1.b. Îmbunătăţirea calităţii serviciilor publice de interes general:

o Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii în toate cele 3 domenii (unităţilor de învăţământ, sanitare, de asistenţă socială); o Atragerea de personal calificat şi menţinerea sa în sistem. Programe asociate: 1. Program de modernizare a infrastructurii de educație şi sănătate:

o Construcția și reabilitarea fondului construit, echiparea şcolilor, liceelor; o Construcția și reabilitarea fondului construit și a tehnologiilor necesare asigurării serviciilor de sănătate.

2. Programe de dezvoltare a serviciilor comunitare, locale în toate cele 3 domenii analizate: o serviciile de educaţie sau de sănătate au o acoperire mai bună la nivel local prin moştenirea unei infrastructuri deja existente, dar reducerea şi reconfigurarea drastică a unităţilor va conduce la probleme acentuate în viitor; o serviciile de asistenţă socială sunt în plin proces de creştere, iar dezvoltarea lor trebuie extinsă.

3. Program de standardizarea de costuri privind serviciile publice.


11

ON2. Asigurarea unui mecanism de monitorizare si evaluare cu rol de sistematizare a datelor la nivel social, care în prezent sunt puternic fragmentate.

Obiective subordonate 1. Formarea unui grup de lucru permanent, cu scopul de a analiza situaţia teritorială (inclusiv a serviciilor de interes general, dar nu limitat la acestea) și de a elabora și promova proiecte de acte normative atât în interiorul Ministerului Dezvoltării, cât şi pe circuitul interministerial, în vederea îmbunătăţirii situaţiei existente. Acest grup de lucru ar putea avea în subordine şi sistemul de indicatori teritoriali care trebuie folosiţi în monitorizarea şi evaluarea intervenţiilor.

Responsabilităţi:

o Centralizarea datelor teritoriale şi evaluarea lor periodică; o Suport pentru elaborarea de diagnoze teritoriale în vederea identificării tendinţelor şi nevoilor de dezvoltare a localităţilor; o Medierea şi promovarea interministerială a unor reglementări legislative care să urmărească obiectivul dezvoltării teritoriale; o Identificarea modalităţilor de implementare a instrumentelor dezvoltării teritoriale. Programe asociate: 1. Program de dezvoltare a unui sistem de monitorizare a datelor administrative în general şi în domeniul social în special:

o Atenuarea inegalităţilor în monitorizare: dacă în statistica sănătăţii sau a educaţiei există o bună tradiţie a culegerii datelor, în domeniul asistenţei sociale lucrurile sunt abia la început; o Unificarea monitorizarii datelor: în domeniul social datele sunt culese de instituţii diferite, cu metodologii diferite, adesea imposibil de analizat global (de exemplu, datele din asistenţa socială sunt culese şi gestionate într-o manieră fragmentată, fiind împărţite între mai multe instituţii. Ca urmare, este imposibilă formularea unei strategii de asistenţă bazată pe caz (pe indvid), în condiţiile în care nu se pot agrega informaţiile privind serviiciile accesate de acesta).

V.5.2. Obiective teritoriale şi programe asociate acestora

OT1. Asigurarea infrastructurii de furnizare a serviciilor de interes public în zonele cu acces limitat la acestea. Obiective subordonate

1.a. Creșterea gradului de conectivitate a localităților la aceste servicii

o Îmbunătăţirea reţelei de drumuri; o Îmbunătăţirea reţelelor de transport; o Îmbunătăţirea conectării la internet şi dezvoltarea de servicii electronice; o Dezvoltarea serviciilor pe baza de parteneriate între localităţi. 1.b. Reducerea disparităților teritoriale în ceea ce privește calitatea și gradul de accesibilitate la serviciile de interes public o Promovarea unor servicii de calitate în educaţie, sănătate şi asistenţă socială în zonele mai slab dezvoltate, dar nu în detrimentul zonelor cu o situaţie mai bună. Programe asociate: 1. Programe de dezvoltare de echipe mobile interdisciplinare pentru asistență (medicală, socială, de informare) în special pentru zonele cu acoperire redusă; 2. Programe de facilitare a transportului către astfel de servicii; 3. Program de realizare a unor centre de servicii electronice în zonele cu accesibilitate redusă (e-educație, tele-medicină); 4. Programe de atragere şi de păstrare a resurselor umane din învăţământ, asistenţă socială şi a personalului medical în zonele mai slab dezvoltate; 5. Programe de încurajare a furnizorilor de servicii privaţi sau a ONG-urilor să deschidă activităţi în zonele cu o slabă acoperire.

12



12

V.5.3. Obiective locale şi programe asociate acestora

OL1. Creșterea capacității autorităților locale şi a comunităţilor în dezvoltarea serviciilor sociale

Obiective subordonate 1.a. Creșterea capacității autorităților locale în procesul de identificare a nevoilor, dezvoltare și implementare a intervențiilor:

o Creşterea dimensiunii personalului care administrează aceste servicii la nivel local; o Formarea personalului implicat în furnizarea acestor servicii; o Promovarea unei culturi a dezvoltării teritoriale la nivelul autorităţilor locale.

Programe asociate: 1. Programe de asistenţă primară, de dezvoltare de servicii de prevenire, atât în domeniul asistenţei sociale, cât şi în privinţa celor medicale;

o crearea de noi modele de asistenţă medicală, în special de asistenţă socio-medicală pentru persoanele vârstnice şi pentru populaţia din zonele izolate şi cele rurale.

2. Programe de informare şi educare a publicului cu privire la aceste servicii şi la necesitatea lor.


13

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informații generale I.1. Numărul și denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (inițial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Lista consultanților de specialitate I.5. Cuprinsul studiului I.6. Lista hărților și cartogramelor I.7. Lista tabelelor și graficelor I.8. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

II.3.2. Obiective specifice II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei

III.1.1. Serviciile sociale, de sănătate şi educaţie în politica de coeziune teritorială a UE III.1.2. România în context european- date cheie III.1.3. Dezvoltarea socială la nivel teritorial

III.1.3.a. Starea generală a sistemului de asistenţă socială III.1.3.b. Acoperirea cu servicii la nivel teritorial

III.1.4. Serviciile de sănătate III.1.4.a. Starea generală a sistemului sanitar III.1.4.b. Disparităţi teritoriale în acoperirea cu servicii

III.1.5. Accesul la servicii de educaţie III.1.5.a. Starea generală a sistemulu de educaţie III.1.5.b. Acoperirea teritoritală cu servicii

III.1.6. Sinteză – particularităţi la nivel teritorial III.2. Tendinţe de evoluţie

III.3. Priorităţi de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune şi obiective strategice IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.3. Modalităţi de implementare IV.4. Sinteză strategică și operațională

14



14

Lista hărților şi cartogramelor

Harta 3.1. indicele dezvoltarii sociale a localitatilor 2008

Harta 3.2. Indicele Dezvoltării Umane Localepe județe în 2002 Harta 3.3. Indicele Dezvoltării Umane Locale pe județe în 2011 Harta 3.4. Cheltuieli pentru sănătate pe localități (2012) Harta 3.5. Cheltuieli pentru învățământ pe localități (2012) Harta 3.6. Numărul liceelor pe judeţe în 2012 Harta 3.7. Numărul liceelor la nivel de localitate în anul 2012 Harta 1.8. Numărul de elevi pe liceu la nivel de judeţ în 2012 Harta 3.9. Distribuția universităților la nivel regional

Lista tabelelor şi graficelor

Tabel 3.1. Ierarhia localităţilor în funcţie de nivelul lor de dezvoltare socială Tabel 3.2. Număr de copii beneficiari și personalul din sistemul de protecție, martie 2013 Tabel 3.3. Subvenții de la bugetul de stat pentru asociații și fundații în anul 2012 Tabel 3.4. Evoluția numărului de beneficiari de cantine de ajutor social în raport cu capacitatea cantinelor, la nivel național Tabel 3.5. Beneficiari de cantine și de ajutor social, comparativ Tabel 3.6. Numărul mediu lunar de beneficiari din cămine pentru persoane vârstnice Tabel 3.7. Unităţi sanitare după forma de proprietate în 2012 Tabel 3.8. Categorii de cadre medico-sanitare (la 100.000 de locuitori) Tabel 3.9. Infrastructura sanitară la 100.000 locuitori Tabel 3.10. Cheltuieli cu educația în România comparativ cu UE Tabel 3.11. Evoluția numărului de unități de învățământ Tabel 3.12. Evoluția cadrelor didactice în perioada 2006-2010 Tabel 3.13. Numărul de facultăți și de studenți înscriși (1990-2012) Tabel 3.14. Programul de învățare pe tot parcursul vieții în 2011 Grafic 3.1. Evoluția numărului mediu zilnic de beneficiari ai serviciilor cantinelor de ajutor social pe regiuni de dezvoltare Grafic 3.2. Evoluția numărului de beneficiari în raport cu capacitatea cantinelor de ajutor social în regiunea Sud-Vest Oltenia Grafic 3.3. Evoluţia spitalelor şi policlinicilor în sistemul public şi în cel privat Grafic 3.1. Categorii de cadre medico-sanitare (la 100.000 de locuitori), pe regiuni

Documents

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI. Sinteza - Servicii sociale, de sanatate si... · În contextul politicii de dezvoltare teritorială a Uniunii Europene, care abordează