8. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ:

Drepturile şi obligaţiile izvorâte din brevetul de invenţie

A. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA

Crearea şi brevetarea invenţiei dă naştere la drepturi şi obligaţii atât pentru persoana creatorului (inventator) şi a titularului dreptului de invenţie.

Aceste drepturi se împart în trei categorii: 1. drepturile titularului de brevet; 2. drepturile inventatorului care nu este titular de brevet;3. drepturile unităţii care nu este titulară de brevet.

Trebuie menţionat că deţinerea unui brevet de invenţie conferă nu doar drepturi ci şi obligaţii titularului, obligaţii ce vor fi analizate într-o secţiune separată.

A.1. Drepturile titularului de brevet

Drepturile titularului de brevet sunt următoarele:a) dreptul de exploatare exclusivă (art.32);b) dreptul la despăgubiri materiale, în cazul încălcării dreptului proprietăţii

industriale (art. 59, alin.3);c) dreptul de prioritate (art.17);d) dreptul unităţii titulare de brevet la asistenţă tehnică (art.42, alin. 2); şie) dreptul unităţii de a fi informată (art.5, alin.3 şi 4).

A.1.a. Dreptul de exploatare exclusivă

Denumit şi drept de proprietate industrială asupra invenţiei, el reprezintă posibilitatea juridică recunoscută titularului de brevet de a exploata singur invenţia, păstrând pentru sine toate beneficiile acestei exploatări. Dreptul este prevăzut expres de art.32, alin.1 din lege şi este conferit titularului de brevet (fie cel iniţial, fie subsecvent, căruia dreptul i-a fost transmis). Inventatorul care nu a obţinut un brevet nu are acest drept.

Caractere juridice:- este un drept patrimonial - pentru că are un conţinut economic, evaluabil în bani; - este un drept absolut – opozabil erga omnes;- este un drept transmisibil; - este un drept temporar; şi - este un drept teritorial.

Conţinutul dreptului

Dreptul de proprietate se examinează sub două aspecte:- conţinutul exploatării pe care titularul este îndreptăţit să o exercite asupra

invenţiei (latura pozitivă); şi- conţinutul şi limitele exclusivităţii recunoscute titularului (latura negativă).

Latura pozitivă conferă titularului dreptul de a face ceva. Latura negativă conferă dreptul de a cere altcuiva să nu facă ceva.

Ambele laturi rezultă din dispoziţiile art.32, alin.2, potrivit căruia este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:

a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs; şi

b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

Privit generic, dreptul conferă titularului posibilitatea de a folosi invenţia, de a-i culege fructele şi de a dispune de ea (jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi).

Art.32, alin.3 arată că întinderea protecţiei conferite prin brevet este determinată de conţinutul revendicărilor care se interpretează în legătură cu descrierea şi desenele invenţiei.

Dacă se încalcă latura negativă există o sancţiune specială, acţiunea de contrafacere.

Dreptul provizoriu de exploatare exclusivă

Este reglementat prin art.33 care prevede că, în cazul cererii de brevet publicată în conformitate cu art.23 (adică în procedura obişnuită), persoana îndreptăţită la brevet beneficiază de drepturile conferite prin brevet, chiar mai înainte de eliberarea acestuia, şi anume de la data depozitului reglementar şi până la eliberarea brevetului. Dacă în cursul procedurii de examinare cererea de brevet se respinge pentru indiferent care cauză, dreptul provizoriu dispare cu efect retroactiv.

Limitele exclusivităţii exploatării invenţiei (limitele laturii negative)

Există două categorii de limite – cele generale şi cele speciale.

Limitele generale se aplică oricărui titular de brevet şi indiferent de felul invenţiei. Acestea se clasificăă îîn:

- temporaritatea – exclusivitatea exploatării nu poate fi opusă terţilor decât atâta vreme cât brevetul este în vigoare; şi

- teritorialitatea – rezultă din art.1 din lege (aplicabil doar pe un anumit teritoriu; exclusivitatea exploatării nu poate fi opusă decât în privinţa actelor săvârşite pe teritoriul statului care a eliberat acel brevet).

Limitele speciale se aplică numai anumitor categorii de invenţii sau titulari. Astfel, nu constituie încălcarea drepturilor titularului de brevet:

a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental, cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor;

b) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art.32, alin.(2) de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar

2

privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută; în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei;

c) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art.32, alin.(2) exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial; producerea sau, după caz, folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial;

d) comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul Uniunii Europene a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet ori cu acordul său expres;

e) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului invenţiei brevetate;

f) folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei;

g) exploatarea de către terţi a invenţiei sau a unei părţi a acesteia la a cărei protecţie s-a renunţat.

Licenţele obligatorii. Dreptul de proprietate industrială este nu numai un drept ci şi o obligaţie. Brevetul se acordă în vederea creării unor avantaje temporare pentru titulari dar şi în vederea creării unor avantaje pentru societate, ca urmare a exploatării invenţiei.

În conformitate cu art.46, la cererea oricărei persoane interesate, Tribunalul Bucureşti poate acorda o aşa numită licenţă obligatorie, la expirarea unui termen de 4 ani de la înregistrarea cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani, de la eliberarea brevetului, socotindu-se termenul expirat mai târziu, dacă petentul face dovada că acea invenţie nu a fost aplicată, sau a fost insuficient aplicată în România, iar titularul brevetului nu poate justifica în faţa tribunalului inacţiunea sa.

În plus este necesar să se probeze şi că anterior petentul l-a contactat pe titularul brevetului în vederea încheierii unui contract de licenţă sau de cesiune însă nu s-a ajuns la nici o înţelegere.

Dacă tribunalul admite cererea, petentul capătă dreptul de folosinţă acelei invenţii, fără acordul titularului. Folosirea de către terţi se realizează în condiţii anume determinate prin hotărâre cu privire la durată, nivelul redevenţelor pentru titularul brevetului şi cel al drepturilor băneşti pentru inventator.

Licenţa obligatorie nu este exclusivă, în dublu înţeles: titularul brevetului poate contracta licenţe şi cu alte persoane şi alţi terţi pot cere şi obţine licenţe obligatorii pe calea aceleiaşi proceduri. Instanţa judecătorească trebuie să analizeze dacă nu cumva prin acordarea mai multor licenţe nu se ajunge la lipsirea obiectului dreptului de exploatare exclusivă.

În cuprinsul hotărârii de acordare a licenţei, instanţa trebuie să stabilească nu numai preţul ci şi dacă este cazul, drepturile băneşti cuvenite inventatorului, atunci când acesta este titularul brevetului de invenţie.

3

A.1.b. Dreptul la despăgubiri materiale în cazul încălcării dreptului

Este reglementat de art.59, alin.3 din lege, care se referă şi la latura civilă a infracţiunii de contrafacere, precum şi la recuperarea prejudiciilor cauzate titularului brevetului sau brevetului provizoriu.

Aliniatul penultim al art. 59 arată, referindu-se la infracţiunea de contrafacere că pentru prejudicii cauzate titularului, acesta are dreptul la despăgubiri patrimoniale, potrivit dreptului comun (art. 998-999 din vechiul Cod civil, art.1349 şi următoarele din Noul Cod civil), iar produsele contrafăcute pot fi confiscate.

A.1.c. Dreptul de prioritate al titularului de brevet

Art.17 din lege arată că depozitul naţional reglementar asigură un drept de prioritate, cu începere de la data constituirii acestuia sau de la data priorităţii excepţionale, faţă de orice depozit, privind aceeaşi invenţie, cu o dată de prioritate (de depozit excepţional) ulterioară.

A.1.d. Dreptul titularului de brevet la asistenţa tehnică din partea inventatorului

În art.42, alin.2 se arată că inventatorul are obligaţia să acorde, la cererea titularului de brevet, asistenţa tehnică pe bază de contract pentru punerea în aplicare a invenţiei. Această asistenţă tehnică se acordă cu titlu oneros.

Izvorul obligaţiei de acordare a asistenţei tehnice nu este însăşi legea, ci contractul pe care inventatorul, dacă este solicitat, este obligat să-l încheie cu unitatea. De aceea asistenţa se acordă în condiţiile rezultate din contract. Dacă negocierea eşuează, consimţământul părţilor va fi suplinit de către hotărârea instanţei de drept comun.

A.2. Drepturile inventatorului care nu este titularul brevetului

Foarte dese sunt situaţiile când unitatea devine titularul de brevet, iar inventatorul păstrează doar unele drepturi, dintre care menţionăm:

a) dreptul la o remuneraţie suplimentară, în cazul invenţiei de serviciu stricto sensu (art.5, alin.1, lit. a);

b) dreptul la o remuneraţie suplimentară, în cazul invenţiei de comandă (art.5, alin.2);

c) dreptul de a fi recompensat conform contractului pentru asistenţă tehnică (art.42, alin.2);

d) dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului (art.35, alin. 2); e) dreptul la o compensaţie materială, în cazul instituirii caracterului secret pentru

invenţia brevetată (art.40, alin.2).

A.3. Drepturile unităţii viitoare titular de brevet

Aceste drepturi, ce aparţin unităţii care încă nu este dar va fi titulară de brevet, sunt stabilit de art.5, alin.3 şi 4 din lege:

a) dreptul unităţii de a pretinde inventatorului să fie informată în scris asupra creării invenţiei de serviciu ori de comandă, chiar şi în ipotezele când potrivit legii, titularul de brevet ar deveni inventatorul şi nu unitatea; şi

4

b) dreptul unităţii de a pretinde inventatorului să se abţină de la orice divulgare a invenţiei de serviciu ori de comandă fără acordul unităţii, până în momentul publicării invenţiei conform legii.Încălcarea acestor drepturi atrage răspunderea inventatorului.

A.4. Obligaţiile născute în legătură cu invenţia

Obligaţiile născute în legătură cu invenţia, în funcţie de persoana care este titularul brevetului, sunt:

a) obligaţiile titularului de brevet b) obligaţiile inventatorului care nu este titularul brevetului.

a) Obligaţiile principale ale titularului de brevet sunt următoarele:

- obligaţia de plată a taxelor (art.43); cele mai importante taxe sunt cele de menţinere în vigoare a brevetelor de invenţie. Ele se plătesc anual şi sunt cu atât mai mari cu cât se plătesc pentru ani mai îndepărtaţi faţă de momentul eliberării brevetului. Aceste taxe anuale se numesc anuităţi;

- obligaţia de exploatare a invenţiei; aceasta rezultă indirect din textele care sancţionează inacţiunea titularului de brevet prin eliberarea unor licenţe obligatorii, pentru a se realiza valorificarea invenţiilor în mod suficient, în funcţie de interesele economiei naţionale şi a societăţii publice.

b) Obligaţiile inventatorului care nu este titularul brevetului:

- obligaţia de acordare asistenţei tehnice; aceasta există la cererea titularului de brevet, în baza unui contract, în vederea aplicării invenţiei, şi nu se naşte din lege, ci din contractul încheiat între părţi;

- obligaţia de a informa unitatea asupra creării şi realizării invenţiei de serviciu sau de comandă şi de a se abţine de la divulgare (art.5, alin.3 şi 4).

5

B. TRANSMISIUNEA DREPTURILOR NĂSCUTE ÎN LEGĂTURĂ CU INVENŢIA

Sediul materiei se află în art.45, alin.1, care reglementează, în general, transmiterea drepturilor titularului de brevet.

B.1.Transmisiunea drepturilor titularului de brevet

Toate drepturile decurgând din brevetul de invenţie sunt transmisibile, dar în cele ce urmează vom examina numai transmisiunea privind exploatarea invenţiei, singurul drept la care face referire legea.

B.2. Modurile de transmitere

După momentul producerii efectelor, transmisiunile sunt:- între vii (inter vivos);şi - pentru cauză de moarte (mortis causa).

După izvorul transmisiunii avem de a face cu tranmisiuni:- legale;- voluntare; şi- mixte.

După obiectul transmisiunii, există: - cesiunea;- licenţa.

B.3. Transmisiunea dreptului titularului de brevet prin cesiune

Cesiunea este operaţiunea juridică prin care se transmite dreptul la brevetul de invenţie, implicit, dreptul de exploatare exclusivă asupra invenţiei de la titularul de brevet către o altă persoană.

Transmisiunea se face în virtutea şi în condiţiile legii, de la titularul brevetului către altă persoană, desemnată de lege. În această situaţie cesiunea poate purta asupra sa:- dreptul privind brevetul;- dreptul la eliberarea brevetului.

Cesiunea voluntară de brevet

Este un act juridic unilateral sau bilateral, cu titlu gratuit (mai rar) sau cu titlu oneros, prin care cedentul titular de brevet transmite cesionarului, în tot sau în parte, dreptul la brevet, şi prin aceasta, dreptul la exploatarea exclusivă a invenţiei.

Cesiunea voluntară poate fi:- specială (pentru că există reglementări speciale în Legea nr. 64 / 1991); şi - de drept comun.

B.4. Transmiterea prin licenţă

Licenţa de brevet este operaţiune juridică prin care se transmite, în întregime sau (numai) în anumite limite, dreptul de folosinţă asupra unei invenţii brevetate de la titularul de brevet către o altă persoană.

6

Nu se transmite dreptul de proprietate industrială, ci numai folosinţa invenţiei. Prin licenţă, beneficiarul ei nu devine – ca în cazul cesiunii – titularul de brevet.

Clasificare:

a) după întinderea dreptului la care dau naştere sunt:i. licenţe simple, când titularul de brevet păstrează atât dreptul de a folosi

însuşi invenţia, cât şi dreptul de a concede şi altor persoane dreptul de a folosi respectiva invenţie; beneficiarul nu poate acţiona în contrafacere, dar are posibilitatea să-l înştiinţeze pe transmiţător. Titularul licenţei nu poate acorda nici sub-licenţă. Ca regulă, licenţele se prezumă a fi simple;

ii. licenţele exclusive, care asigură beneficiarului exclusivitatea folosinţei. Exclusivitatea se poate referi fie la una din formele de realizare a invenţiei, când aceasta este susceptibilă de mai multe forme de realizare (exemplu, licenţele de comercializare) fie priveşte un anumit teritoriu. Se poate prevedea că nici titularul însuşi să nu poată folosi invenţia în cazul unei licenţe exclusive.

b) după izvor, licenţele sunt:i. legale – acele licenţe impuse de lege. Nu sunt niciodată exclusive. Ele

constituie limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate industrială (probleme dezbătute la latura negativă a dreptului de proprietate industrială). Aceste licenţe au fost analizate anterior şi sunt prevăzute de art.34 din lege;

ii. mixte – sunt acele licenţe care au ca izvor atât legea, cât şi voinţa părţilor. Şi acestea sunt limitări ale exclusivităţii dreptului de proprietate industrială. Aceste licenţe sunt licenţe obligatorii;

iii. voluntare – se referă la acele licenţe care au ca izvor voinţa părţilor. Licenţele voluntare sunt acte juridice unilaterale sau bilaterale. Cele mai frecvente sunt licenţele bilaterale (contractele).

B.5. Transmiterea drepturilor inventatorului care nu este titularul brevetului

Se transmit numai drepturile patrimoniale. Sunt netransmisibile întrucât sunt morale: - dreptul la eliberarea unui duplicat al brevetului; - dreptul de a fi informat; - dreptul de a fi informat (art. 5 alin. 3 şi 4).

Fiind drepturi de creanţă, se transmit, potrivit dreptului comun următoarele: - drepturile la o remuneraţie suplimentară; - drepturile patrimoniale stabilite prin contract; - dreptul la recompensă pentru asistenţă tehnică acordată.

7

C. ÎNCETAREA DREPTURILOR NĂSCUTE ÎN LEGĂTURA CU INVENŢIA

Prin termenul de încetare înţelegem atât modalităţile care duc la stingerea, cu efecte pentru viitor (ex nunc) a unor drepturi născute, cât şi cele care produc efecte şi retroactiv (ex tunc).

Modurile de încetare a valabilităţii brevetului sunt următoarele:1. expirarea termenului de valabilitate a brevetului;2. renunţarea la brevet;3. decăderea din drepturi;4. revocarea administrativă; şi5. nulitatea sau declararea nulităţii.

C.1. Expirarea termenului de valabilitate a brevetului

Potrivit Legii nr.64/1991, brevetul principal are un termen de valabilitate, în care statul îi acordă protecţia invenţiei de 20 ani, care curge de la constituirea depozitului naţional reglementar (art.31).

Odată cu împlinirea termenului încetează drepturile rezultate din brevet, încetează dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei, invenţia trecând în domeniul public şi orice persoană putând-o folosi în mod liber şi cu titlu gratuit.

C.2. Renunţarea la brevet

Conform art.38, titularul de brevet poate renunţa total sau parţial la exercitarea dreptului exclusiv de exploatare. Această renunţare, ca act unilateral de voinţă, are ca efect căderea invenţiei în domeniul public.

Renunţarea are caracter irevocabil, cu excepţia cazurilor când voinţa a fost viciată. Renunţarea se concretizează într-o declaraţie dată în faţa O.S.I.M. , desemnând astfel un act autentic, sau în faţa notarului public.

Asupra declaraţiei, după înregistrare, se ia o hotărâre de admitere sau respingere. Cea de admitere se publică producând efecte din momentul înregistrării.

Situaţii specialea) conform art.38, alin.2 unitatea, dacă solicită renunţarea la brevetul privind

invenţiile de serviciu stricto sensu sau de comandă, are obligaţia de a comunica inventatorului această intenţie, pentru ca acesta să-şi poată manifesta dreptul său de preferinţă, prin încheierea unui contracte de cesiune;

b) în conformitate cu art.38, alin.3, în situaţia în care invenţia a făcut obiectul unui contract de licenţă, este necesar acordul beneficiarului licenţei, pentru a se evita nulitatea relativă a actului; şi

c) de asemenea, este necesar acordul instituţiei care a impus regimul secret al unei invenţii, în situaţia prevăzută de art.38, alin.5, pentru a se evita nulitatea absolută a actului de renunţare.

C.3. Decăderea din drepturi

Aceasta este o sancţiune pentru neplata taxelor. Prin efectul legii produce efecte pentru viitor, invenţia căzând în domeniul public. Orice decădere se publică pentru a fi opozabilă terţilor.

8

C.4. Revocarea administrativă a brevetului

Există două situaţii:- revocarea prealabilă a comunicării hotărârii de eliberare a brevetului;- revocarea ulterioară.

Revocarea prealabilă comunicării hotărârii de eliberare a brevetului. Conform art.29 din lege, O.S.I.M. poate revoca, din oficiu, dar şi la sesizarea oricărei persoane hotărârea de acordare a brevetului, înainte de comunicare, pentru îndeplinirea condiţiilor de fond ale obiectului şi subiectului şi de formă. Această revocare produce efecte retroactive.

Revocarea ulterioară. În temeiul art.52, alin.1, în termen de 6 luni de la publicare, orice persoană poate sesiza în scris şi motivat, comisia de reexaminare din O.S.I.M., solicitând revocarea acordării brevetului pentru neîndeplinirea condiţiilor legale. În cazul admiterii cererii de revocare, şi aceasta produce efecte retroactive.

C.5. Nulitatea brevetului

Nulitatea este un mod de încetare lato sensu a dreptului titularului brevetului de folosinţă exclusivă asupra invenţiei, întrucât aceasta desfiinţează brevetul, având deci efect retroactiv.

Art.54-55 prevăd posibilitatea oricărei persoane, pe tot parcursul perioadei de valabilitate a brevetului, să ceară Tribunalului Municipiului Bucureşti anularea brevetului pe motivul că la data înregistrării cererii de brevet nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile sau pentru că titularul de brevet nu era îndreptăţit la acordarea brevetului. Hotărârea de anulare se înregistrează la O.S.I.M., publicându-se, producând efectele nulităţii totale sau parţiale.

C.6. Încetarea celorlalte drepturi ale titularului de brevet

a) încetarea dreptului la despăgubiri materialeÎn cazul încălcării dreptului de folosire exclusivă asupra invenţiei, titularul

brevetului poate obţine despăgubiri materiale. Acest drept este de creanţă, prescriptibil prin natura sa, va urma dreptul comun cât priveşte stingerea sa.

Încetarea brevetului nu afectează existenţa acestui drept, cu condiţia de a se fi născut în timpul valabilităţii brevetului.

b) încetarea dreptului de prioritate a titularului de brevet Are loc deodată cu brevetul în legătură cu care respectiva prioritate a fost

invocată. Totuşi, pentru aplicarea regulilor de la priorităţile excepţionale, dreptul de prioritate ar putea avea o viaţă mai lungă decât aceea a brevetului în care a fost pentru prima dată invocată.

Aceasta dacă aceeaşi prioritate, va fi invocată pentru eliberarea unui brevet asupra aceleiaşi invenţii, dar în alt stat sau state şi dacă valabilitatea brevetului (brevetelor) ulterioare va fi mai lungă decât cea a brevetului anterior.

c) încetarea dreptului la asistenţă tehnică Este un drept de creanţă supus prescripţiei. Modurile de încetare a brevetului nu

îi determină încetarea, ci numai naşterea valabilă a dreptului. Dar declararea nulităţii

9

brevetului titularului unitate antrenează şi desfiinţarea retroactivă a dreptului la asistenţă tehnică.

d) încetarea dreptului unităţii titularului de brevet, pentru invenţii de serviciu sau de comandă, de a fi informată şi de a pretinde abţinerea de la divulgare

În principiu, aceste drepturi încetează distinct de încetarea valabilităţii brevetului. Ambele drepturi încetează atunci când există un caz de nulitate.

Dreptul de a fi informat încetează la momentul constituirii depozitelor reglementare, nemaiavând sens ulterior.

Dreptul de a pretinde abţinerea de la divulgare încetează la momentul în care în funcţie de procedura aleasă, invenţia se publică.

10