Obligatii NCC

8/12/2019 Obligatii NCC

http://slidepdf.com/reader/full/obligatii-ncc 1/477



Cartea a V-a.

Despre obligaţii

Caracteri$area general% a &nnoirilor' conorm e!punerii de motive

În linii mari, inovaţiile constau în: – fundamentarea întregii materii pe actuala doctrină şi jurisprudenţă inovatoare;

– restructurarea materiei obligaţiilor;

– reformularea principiilor diriguitoare în materie;

– redefinirea conceptelor tradiţionale în acord cu doctrina juridică actuală.

Restructurarea materiei se realieaă prin abordarea unitară a tuturor raporturilorobligaţionale, indiferent de sursa lor. !rept consecinţă, se renunţă la tradiţionala distincţie între raporturile de drept civil şi cele de drept comercial, regimul juridic fiind, însă, încontinuare, diferenţiat în funcţie de calitatea de profesionist a subiectului de drept. "eaceeaşi linie s#a consacrat legal protecţia subiectelor de drept aflate în inferioritateeconomică.

$tructura %ărţii a &#a este alcătuită din '' titluri:

(. !ispoiţii generale )art. ''*+#''*-

((. (voarele obligaţiilor )art. ''**#'/-

(((. 0odalităţile obligaţiilor )art. '/*#'+12-

(&. 3bligaţii comple4e )art. '+1'#'+*5-

&. 64ecutarea obligaţiilor )art. '+*/#'*-

&(. 7ransmisiunea şi transformarea obligaţiilor )art. '**#'*'+-

&((. $tingerea obligaţiilor )art. '*'#'*+-

&(((. Restituirea prestaţiilor )art. '*#'*+/-

(8. !iferite contracte speciale )art. '*2#1195-

8. aranţiile personale )art. 119/#111-

8(. "rivilegiile şi garanţiile reale )art. 11#1+//-.

%u privire la ivoarele obligaţiilor, noutatea constă în completarea cu ivorul care constă înorice alt act sau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii<, după ce au fostpreentate tradiţionalele ivoare: contractul, actul juridic unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justă cauă, plata nedatorată şi fapta ilicită. =ceastă completare estemenită să ofere găduire în viitor surprielor pe care le va genera viaţa economică.

%ontractul este reglementat în detaliu at>t în ce priveşte înc?eierea )capacitate,consimţăm>nt, obiect, cauă, formă-, c>t şi în ce priveşte regimul nulităţilor. În acest dinurmă domeniu sunt aduse inovaţii privind validarea contractului nul sau anulabil şiconversiunea contractului nul, precum şi cesiunea contractului. $pre deosebire de actualareglementare, anularea este sancţiunea reervată erorii esenţiale, iar eroarea asupranaturii sau asupra obiectului contractului se sancţioneaă numai cu nulitatea relativă.6roarea de drept şi dolul prin reticenţă, împreună cu leiunea într#o nouă abordare se

alătură celorlalte remedii ale deec?ilibrelor contractuale grave provocate de partea maiputernică în contract.

În ce priveşte obiectul contractului, s#a realiat o inovaţie prin ec?ilibrul reglementat al

2



nevalabilităţii contractului, pe de#o parte, şi răspunderea contractuală, pe de altă parte.!acă în faa înc?eierii aparenţa este de imposibilitate a obiectului, nu este obligatoriesancţiunea nulităţii.

Referitor la efectele contractului, sunt reglementate soluţii noi, printre care menţionăm:preluarea riscului în contractele translative de proprietate, impreviiunea, denunţareaunilaterală, claua de deicere, pactul de opţiune, promisiunea de a contracta, stipulaţiapentru altul, promisiunea faptei altuia şi simulaţia. @n spaţiu importat s#a reervat instituţieirepreentării, o altă inovaţie a codului.

%uceririle jurisprudenţei în domeniul răspunderii civile delictuale au fost în parteconsacrate legislativ. "rintre acestea amintim: răspunderea pentru learea interesului, pel>ngă cea e4istentă şi în actualul cod, răspunderea pentru learea dreptului subiectiv;răspunderea pentru neîndeplinirea activităţii impuse de lege sau de ordinul ierar?ic;e4tinderea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului; definirea paei juridice etc.

$unt alocate reglementări ample distincte modalităţilor obligaţiilor, pe de#o parte, şi tipurilorde obligaţii comple4e, pe de altă parte. În obligaţiile comerciale se reafirmă solidaritateacodebitorilor. $unt reglementate aspectele privind imposibilitatea e4ecutării în natură şiefectele acesteia asupra solidarităţii pasive, precum şi criteriile de stabilire a contribuţieicodebitorilor solidari la stingerea obligaţiei.

0ijloacele oferite creditorului pentru e4ecutarea silită a obligaţiei sunt reglementatesistematic: e4ecutarea în natură; reoluţiunea sau, după ca, reilierea; diminuareacorespunătoare a propriei obligaţii etc. 6ste abordată o accepţiune mai amplă anee4ecutării obligaţiei pentru acoperirea tuturor situaţiilor. "unerea în înt>riere adebitorului cunoaşte o reglementare inovatoare şi, totodată, protectoare. $unt oferitecriterii şi mijloace pentru determinarea şi acoperirea prejudiciului cauat creditorului prinnee4ecutarea în natură. !ob>nile moratorii sunt stimulatoare pentru e4ecutarea în naturăşi la termen, iar claua penală este supusă aprecierii suverane a instanţei.

$fera reoluţiunii se e4tinde şi la actele unilaterale.

3 inovaţie remarcabilă este realiată prin regimul juridic al cesiunii de creanţă şi auniversalităţii de creanţe, precum şi prin preluarea datoriei.

#itlul ".

Dispo$iţii generale

=rt. ''*+.#%onţinutul raportului obligaţional

=rt. ''*.#(voarele obligaţiilor

3bligaţia este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ţinut să procure oprestaţie creditorului, iar acesta are dreptul să obţină prestaţia datorată.

%omentariu

3bligaţia este o legătură juridică între două persoane, un creditor şi un debitor, în virtuteacăreia creditorul poate pretinde debitorului o prestaţie sau o abţinere.

Raportul de obligaţie, în sens te?nic, are o parte activă şi una pasivă, datoria pe de#o parte)satisfacerea datoriei sub formă de acţiune sau omisiunea-, angajamentul pe de altă parte

)realiabil şi prin constr>ngere-.$pre deosebire de dreptul real, care se poate realia şi fără intervenţia altei persoane, decătre titularul acestuia, dreptul de creanţă necesită o prestaţie a altei persoane, debitorul.

3



În acest fel, dreptul de creanţă se compune din trei elemente: creditor )subiect activ-,debitor )subiect pasiv- şi prestaţie.

În comparaţie cu dreptul real, care se e4ercită direct asupra lucrului, este absolut şiopoabil tuturor, dreptul de creanţă este relativ, stabilind raporturi numai între creditor şidebitor, iar creditorul poate pretinde prestaţia numai de la debitor.

!reptul de creanţă conferă numai un gaj general asupra patrimoniului debitorului, fărădrept de preferinţă în ca de insolvabilitate5.

3bligaţiile ivorăsc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără justăcauă, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi din orice alt act sau fapt de care legealeagă naşterea unei obligaţii.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. '2. 3bligaţiile născute din faptele juridice e4tracontractuale suntsupuse dispoiţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după ca, a săv>rşirii lor.

%omentariu

=rticolul ''* enumeră ivoarele obligaţiilor: contractul, actul unilateral, gestiunea de

afaceri, îmbogăţirea fără justă cauă, plata nedatorată, fapta ilicită, precum şi orice alt actsau fapt de care legea leagă naşterea unei obligaţii.

În articolele următoare sunt devoltate aceste ivoare astfel:

– contractul )art. ''**#'1-;

– actul juridic unilateral )art. '1+#'1/-;

– faptul juridic licit )art. '2#'+5-;

– fapta ilicită )art. '+/#'/-/.

#itlul "".

"$voarele obligaţiilor

%apitolul (. # %ontractul

%apitolul ((. # =ctul juridic unilateral

%apitolul (((. # Captul juridic licit

%apitolul (&. # Răspunderea civilă

Capitolul ".

Contractul

$ecţiunea '. # !ispoiţii generale

$ecţiunea a 1#a. # !iferite categorii de contracte

$ecţiunea a #a. # Înc?eierea contractului

$ecţiunea a +#a. # Dulitatea contractului

$ecţiunea a #a. # (nterpretarea contractului

$ecţiunea a *#a. # 6fectele contractului

$ecţiunea a 9#a. # Repreentarea

$ecţiunea a 5#a. # %esiunea contractului

4





entitate precede ca realitate ideea de lege. %ontracte au e4istat înainte de a fi definite prinlege.

!acă teoria autonomiei voinţei ar fi fost consacrată legal, înc?eierea contractului ar fi fostsuficientă, iar absenţa e4ecutării sarcinilor asumate nu avea nicio influenţă asupra calităţiipartenerilor de debitor şi creditor.

%ontractul a fost definit de autorul france H. ?estin ca fiind acordul voinţelor pentruproducerea de efecte juridice şi căruia dreptul obiectiv îi genereaă acele efecte'.!efiniţia nu suprimă întrebările rămase fără răspuns despre raportul între lege şi contract,despre conţinutul acestuia şi efectele sale. Răspunsul la întrebarea ce este un contractG<va cunoaşte multe variante, în funcţie de autor. În adar se va căuta un răspuns complet înlegislaţie, deşi unele dintre te4tele %odului civil anterior par să sc?iţee definiţia aşteptată. =stfel, de e4emplu, art. /+1 %%= defineşte contractul ca acord între două sau mai multepersoane spre a constitui sau a stinge între d>nşii un raport juridic, iar art. /+5 din acelaşicod enumeră condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii )capacitatea de acontracta, consimţăm>ntul valabil al părţii ce se obligă, obiectul determinat şi caua licită-, în timp ce art. /*/ din acelaşi cod conferă în stil metaforic putere de lege pentru părţile

contractante convenţiei legal făcute. Întrebarea ce este un contractG< presupune identificarea celui care are puterea de arăspunde la această întrebare. = întreba ce este un contract presupune a căuta raţiuneapentru care se înc?eie contractele şi ce funcţii au acestea.

"entru a înţelege ce este un contract trebuie să fie stabilite mai înt>i raporturile dintre legeşi contract sau dintre justiţie şi părţile contractante.

Cundamentul forţei obligatorii a contractului nu este neapărat unul juridic. Aegea dăfundament contractului şi, la r>ndul său, un anumit contract dă fundament statului şi legii.

7eoria filosofiei morale, denumită autonomia voinţei, a fost intens combătută. =mestecul

de liberalism şi intervenţionism presupune ec?ilibrul între libertatea contractuală şidirigismul etatic.=utonomia voinţei nu a găsit un temei adevărat nici în realitateacontractuală, nici în legislaţie sau în interpretarea acesteia '*.

!eterminarea indiciilor şi caracterelor care permit recunoaşterea e4istenţei contractuluipare să fie de ordin pur te?nic, în timp ce calificarea acestui contract este, cu siguranţă, juridică. "roblema calificării s#a pus destul de rar, mai ales atunci c>nd părţile erau uniteprin relaţii pe care contractul înc?eiat anterior nu părea să le e4plice în întregime.

=ceastă teorie aplicată contractelor conduce la formularea următoarelor trei principii:

'- libertatea contractuală;

1- forţa obligatorie;- efectul relativ'9.

Aibertatea contractuală are at>t un aspect de fond, c>t şi un aspect de formă.

=spectul de fond se e4primă ca o triplă facultate: a contracta sau a nu contracta; a alegeliber contractantul; a determina liber conţinutul contractului.

Corţa obligatorie a contractului impune respectarea angajamentelor asumate, garantatăprin constr>ngerea autorităţii.

6fectul relativ decurge din asumarea de obligaţii numai de către părţi, fără a generaobligaţii faţă de terţele persoane.

Aimitele teoriei autonomiei voinţei decurg din dependenţa efectelor contractului derecunoaşterea legală, iar forţa obligatorie a contractului decurge din valoarea pe care

6



dreptul o atribuie voinţei e4primate.

=şadar, libertatea contractuală se e4ercită numai în limitele fi4ate de lege, forţa obligatoree4istă numai pentru că o prevede norma legală, iar efectul relativ nu este în totalitaterelativ, pentru că un contract este şi o realitate socială care pătrunde în viaţa colectivităţii.

!etermin>nd substanţial limitele libertăţii părţilor, în ce priveşte determinarea conţinutului

contractului, intervenţionismul statal a repus în discuţie însăşi libertatea de a înc?eia saunu contractul ori aceea de a#şi alege contractantul, d>nd naşte contractului impus.

Aibertatea de a contracta este limitată de indicaţia imperativă a persoanei cu care se vacontracta, iar ?otăr>rea de a vinde se tempereaă prin obligaţia de a notifica aceastăintenţie.

@neori se merge p>nă la impunerea de către legiuitor a tuturor clauelor contractului, care,din acest motiv nu#şi mai justifică denumirea.

%eea ce mai răm>ne, concret şi valabil, este intenţia fiecărui partener de a#şi protejapropriile interese, mai degrabă dec>t de a favoria interesele celuilalt.

Răm>ne, de asemenea, datoria de a fi cinstit, loial şi sincer cu partenerul de contract, ca şidatoria de a coopera cu acesta în e4ecutarea contractului.

În preent, se caută ec?ilibrul între dirijismul coercitiv şi liberalismul sălbatic, în dreptulcontractelor.

!iversitatea legislaţiilor naţionale din @niunea 6uropeană conduce la necesara armoniareşi unificare a dreptului contractelor.

!upă unele opinii, demersul se baeaă pe o convingere e4agerată cu privire la beneficiileunificării şi o e4cesivă încredere în posibilităţile realiării acesteia'5.

64perienţa a demonstrat că toate acordurile internaţionale adoptate p>nă în preent au

fost destrămate de inevitabilele imperfecţiuni de traducere şi mai ales de dificultăţileinterpretărilor. %a e4emplu în acest sens a fost citată %onvenţia de la &iena asuprav>nării internaţionale de mărfuri. %onform aceloraşi opinii, demersurile întreprinse înacest sens de %omisia Aando şi de rupul andolfi, precum şi de rupul condus de 0.von Ear au fost finaliate cu elaborarea unor principii care nu şi#au găsit încă o consacrarelegislativă.

!acă s#ar reduce contractul la acordul voinţelor, ar fi neglijate alte aspecte esenţiale. =tunci c>nd se naşte un conflict între partenerii la acord, momentul înc?eierii apare ca orealitate îndepărtată cu multe aspecte incerte şi obscure. Cormulările imprecise, lacunareşi alte asemenea slăbiciuni pun în dificultate instanţa în reconstituirea adevăratelor voinţeale părţilor la acord.

În concepţia unui economist, contractul se sprijină pe construcţia unei lumi de referinţă, încare dreptul este de prisos. "entru economia dominantă, dreptul nu are o justificareproprie în afara domeniului pe care economia i l#a acordat'/.

6ste evident că în natură nu poate fi înt>lnită noţiunea de contract, pentru simplul motiv căorice noţiune este fructul generaliării şi abstractiării. =şa se e4plică faptul că în viaţa detoate ilele înt>lnim contracte concrete, individuale.

=şadar, răspunsul la întrebarea ce este un contractG< este acela că un acord al voinţelordevine un contract numai atunci c>nd legea îi conferă efectele pe care părţile le#au avut învedere.

În volumul "our une rIforme du droit des contrats. RIfle4ions et propositions dJ un groupede travail<, sous la direction de C. 7errI, !allo, 122/, p. '1, contractul este definit la art.9 ca fiind un acord al voinţelor prin care două sau mai multe persoane stabilesc, modifică

7





o relaţie contractuală. În consecinţă, contractul succede mărfii în calitatea de categoriefundamentală a analiei economice dominante1.

!in punct de vedere economic, contractul va fi acordul care determină acţiunile pe care levor efectua cele două părţi într#o anumită perioadă de timp, în funcţie de semnaleverificabile at>t de către părţi, c>t şi de către terţe persoane şi care vor permite, eventual,apelul la justiţie pentru respectarea clauelor.

!iferenţa între definiţia economică şi cea juridică este numai dreptul. =mbele au acelaşipunct de plecare, acordul voinţelor, dar nu au aceeaşi ţintă, pentru că în concepţiaeconomicului apelul la justiţie este un incident, un ca de nefuncţionare. (dealulcontractului din punctul de vedere al economistului este cel optim, complet şiautoe4ecutabil. 6ste optim în sensul că fiecare parte va căuta să ma4imiee utilitateacontractului; complet în sensul că acesta conţine toate clauele şi nu mai are loc pentruimpreviibil; autoe4ecutabil în sensul că niciunul dintre parteneri nu este interesat să rupărelaţia contractuală. =şadar, economicul vede inutil aportul dreptului. !rept consecinţă,trebuie să avem în vedere acele soluţii contractuale pe care le propune economia şi primacare se preintă este renegocierea. %ontractele fiind incomplete, atunci c>nd survin

anumite evenimente importante care clarifică viitorul contractului, părţile vor renegocia şivor completa te4tul contractului, dar vor ţine seama de acordul pe care l#au realiat princontractul iniţial.

%olaborarea dreptului cu economia se va efectua pe bae ec?ilibrate, argumentele juridicefiind doar sprijin pentru raţiunile economice. =genţii care vor să stabilească raporturicontractuale pot să prevadă şi să consemnee toate evenimentele viitoare pertinente, săse pună de acord asupra unui anumit tip de relaţie, definită în termeni generali. @lterior, peparcursul e4ecutării contractului, vor compara repreentarea iniţială sc?ematică a relaţieipentru a decide modul în care ea va continua sau se va modifica1+.

=ctul juridic este manifestarea de voinţă av>nd drept ţintă creaţia unei situaţii juridice,

producerea unor efecte juridice, de natură patrimonială sau nepatrimonială. %ontractuleste actul juridic care urmăreşte naşterea unui raport de obligaţie între creditor şi debitor.!istincţia între convenţie şi contract este fără importanţă practică, iar în teorie seconsideră că genul este convenţia, iar contractul este specia. $prijinul legislativ poate firepreentat de art. /+1 şi art. /+5, art. /*/, art. /92 %%=. %u toate acestea, în limbajul juridic cotidian se utilieaă alternativ cei doi termeni ca fiind ec?ivalenţi.

%ontractul este un act juridic bilateral, atunci c>nd la formarea lui participă două voinţe şieste act juridic multilateral sau plurilateral c>nd numărul voinţelor participante este maimare.

=ctul juridic multilateral se poate materialia în contract multilateral sau operaţiune juridică

multilaterală. @n contract multilateral are mai mult de doi creditori sau mai mult de doidebitori care se găsesc în aceeaşi situaţie juridică unii faţă de aceeaşi )contracte colectivede muncă, contracte de partaj, contracte de societate-. %eea ce caracterieaă acestcontract este împrejurarea că în loc de un creditor şi un debitor e4istă mai mulţi creditorisau mai mulţi debitori )de e4emplu, v>narea unui bun proprietate comună pe cote părţisau cumpărarea unui bun care va deveni proprietate comună pe cote părţi-. =ltfel spus,vor e4ista cotitulari pentru calitatea de debitor şi cotitulari pentru calitatea de creditor saunumai pentru una dintre ele.

3bligaţia contractuală de a plăti o sumă de bani poate fi conjunctă între codebitori )o partedin preţul v>nării va fi suportată de fiecare- sau poate fi solidară, oricare dintre cotitulari

put>nd fi constr>ns să plătească întreaga sumă.3peraţiunea la care participă voinţa a cel puţin trei persoane este cambia 1, iaroperaţiunile la care participă numai voinţele a două dintre cele trei persoane participante

9



sunt stipulaţia pentru altul 1*)art. '15+ D%%- şi asigurarea de daune şi de răspundere,ambele gener>nd un drept de creanţă în profitul unei terţe persoane. %esiunea decreanţă 19 )art. '+/ D%%- nu dă naştere, dar modifică o obligaţie în sarcina unei terţepersoane.

!elegaţia )art. ''1 %%=- constă în aceea că debitorul oferă creditorului un alt debitorcare se obligă personal faţă de creditor. Diciuna dintre cele trei persoane nu se situeaă înaceeaşi postură juridică în raport cu celelalte două. !elegatarul este creditorul delegatului,iar delegantul pivotul întregii operaţiuni, deşi nu este nici creditor, nici debitor înoperaţiunea de delegare. !elegatul este debitorul delegatarului, delegatarul este creditoruldelegatului. !elegantul nu este nici creditor, nici debitor în virtutea delegaţiei. @ual, înacest mod se sting două datorii printr#un singur act şi are loc astfel o plată simplificată15.

=lături de stipulaţia pentru altul, şi contractul de asigurare de răspundere secaracterieaă prin naşterea unui drept de creanţă în profitul unei terţe persoane. &ictimapoate pretinde direct asigurătorului plata asigurării pe care ar datora#o asiguratului.

%ontractele prin care se creeaă o obligaţie de plată în sarcina unei terţe persoane nusunt cunoscute p>nă în preent. %onvenţia care conţine promisiunea de porte#fort aredrept substanţă propria obligaţie a promitentului şi nu angajeaă răspunderea terţeipersoane fără manifestarea de voinţă a acesteia.

În caul stipulaţiei pentru altul, promitentul se obligă faţă de stipulant să e4ecute oprestaţie în beneficiul unei de#a treia persoane. Într#o opinie, obligaţia promitentului faţă debeneficiar e4istă înainte de orice acceptare a acestuia şi este generată de angajamentulunilateral. În altă opinie, stipulaţia pentru altul este o operaţiune juridică comple4ă, iarpromitentul nu se angajeaă unilateral faţă de beneficiar. 6l se obligă faţă de stipulant săe4ecute prestaţia de care va beneficia terţa persoană. $tipulantul acceptă angajamentulpromitentului şi deci nu putem lua în considerare un caracter unilateral al angajamentului,ci doar un acord al voinţelor stipulantului şi promitentului, ceea ce se califică drept

contract.7itlurile negociabile care se transmit prin simpla predare sau prin andosare ori prin înscriere într#un registru sunt operaţiuni comple4e unde nu e4istă angajament unilateral devoinţă, ci acord al voinţelor. =stfel, de e4emplu, în caul cambiei, trasul se obligă faţă detrăgător şi faţă de primul beneficiar să plătească sau aceluia sau persoanei care îi va fidesemnată prin negocierea cambiei, adică prin gir. =şadar, e4istă acord de voinţe întretras, trăgător şi beneficiar.

estiunea de afaceri presupune deciia unilaterală, din proprie iniţiativă a unei persoanede a îndeplini anumite acte în interesul şi pe contul altuia. !acă intervine ratificareatitularului afacerii, ea opereaă retroactiv şi se presupune că s#a conferit mandat celui care

a acţionat din proprie iniţiativă. !acă nu se ratifică, gestionarul va fi despăgubit pentruc?eltuielile efectuate. Du este preent în această operaţiune angajamentul unilateralirevocabil ca generator de raport juridic. 3peraţiunea se scindeaă în obligaţii alegestionarului şi cele ale stăp>nului afacerii, care se consideră îmbogăţit fără justă cauă. =şadar, gestiunea de afaceri este un fapt juridic, voluntar şi nu poate fi calificat drept act juridic.

3 altă situaţie de acest gen este angajamentul unilateral de voinţă, const>nd în obligaţiade a menţine oferta de contract o anumită perioadă de timp. !acă se urmăreştedeterminarea calităţii ofertei de a fi irevocabilă trebuie să se distingă trei perioade1/. Înprima perioadă este emisă oferta, dar care nu a ajuns la cunoştinţa destinatarului. 3ferta

poate fi revocată c>t timp nu a cauat niciun prejudiciu destinatarului. %ea de#a douaperioadă începe după ce s#a scurs un timp menţionat în ofertă pentru menţinerea acesteiafără ca destinatarul să reacţionee. 3fertantul neav>nd obligaţia să menţină infinit oferta

10



sa, poate să revoce această ofertă. %ea de#a treia perioadă este cuprinsă între sf>rşitulprimei perioade şi începutul celei de#a doua, adică după ce destinatarul a luat cunoştinţăde ofertă şi după ce a e4pirat durata de menţinere a ei. În această perioadă oferta trebuiesă fie menţinută şi nu este revocabilă. 64plicaţia caracterului irevocabil al ofertei înaceastă perioadă a fost formulată în două variante: e4istenţa unui antecontract tacit şirăspunderea delictuală pentru prejudicierea destinatarului. =ceasta din urmă este

satisfăcătoare datorită indemniării beneficiarului2."romisiunea de recompensă făcută unei persoane neidentificate pentru îndeplinirea uneimisiuni este uneori justificată prin angajamentul unilateral de voinţă cu consecinţa căautorul promisiunii nu va putea să o revoce intempestiv. Ki în acest ca, dacă o persoanăa efectuat c?eltuieli pentru a satisface cerinţele misiunii şi această misiune a avut succes,se poate considera că s#a născut un contract şi promitentul este obligat să plăteascărecompensa promisă. Revocarea promisiunii de recompensă obligă pe autor să repareprejudiciul suferit de cel ce a îndeplinit misiunea, acţion>nd cu bună#credinţă pentrudob>ndirea recompensei, la fel ca şi în caul revocării ofertei de contract.

"romisiunea de recompensă nu se confundă cu promisiunea de răsplată pentru realiarea

unei opere artistice sau industriale pentru care se iniţiaă un concurs. Într#o asemeneasituaţie suntem în preenţa unei oferte de contract, admiţ>nd că mai multe persoane aurăspuns că vor participa la concurs. Dicidecum nu este presupus că cel care a răspunsprimul va participa şi va fi şi c>ştigătorul concursului.

!e asemenea, în caul promisiunii de recompensă, dacă serviciul )misiunea- s#a îndeplinitignor>ndu#se e4istenţa promisiunii de recompensă, evident că nu s#a format niciuncontract, ci ne aflăm în gestiune de afaceri.

$ubscrierea acţiunilor unei societăţi care se constituie sau care îşi majoreaă capitalulsocial nu este un angajament unilateral, ci este acceptarea unei oferte şi deci e4primăformarea unui contract.

=ngajamentul de a e4ecuta o obligaţie naturală, care nu este e4ecutabilă silit, transformăpromisiunea de a plăti dintr#o obligaţie naturală în obligaţie civilă. =ngajamentul unilateralde voinţă este mijlocul ideal pentru a sancţiona eficient promisiunea e4ecutării obligaţieinaturale.

E. 3biectiv şi subiectiv în formarea contractului

=tunci c>nd încrederea convivială te îndeamnă să contractei, pesimismul ancestral dăpresimţirea capcanei< )%arbonnier-. %elebrul om de afaceri american $amuel oldLin varăm>ne nemuritor cel puţin pentru celebra fraă: = verbal contract is not Lort? t?e paperitJs Lritten on<.

!acă este adevărat că, sub aspect obiectiv, un acord al voinţelor devine un contract numaiatunci c>nd legea îi conferă efectele dorite de părţi, tot at>t de adevărat este şi că, subaspect subiectiv, interesele, nevoile şi c?iar sentimentele părţilor au un rol important înformarea contractului'.

În contractul medical, încrederea reciprocă presupune stabilirea unei relaţii empatice, sprecare tinde relaţia terapeutică... %ea mai bună garanţie a persoanei bolnavului reidă înconştiinţa medicului. =utorul R. Derson aprecia că juristul este, în felul său, un medic,c?iar un clinician. $copul intervenţiei sale este limitat: nu poate fi vorba despreameliorarea omului sau a societăţii, ci eliberarea acestuia sau acesteia de un rău concret. =şa se e4plică dispreţul pe care îl inspiră dreptul celor ce nu văd în el dec>t un surogat

mediocru şi, în primul r>nd, teologilor, moraliştilor sau celor ce nutresc vederile cele mai înalte<1.

=stfel, c?iar înainte de a se fi negociat contractul, părţile sunt animate de un sentiment de

11



încredere, care, în mod neîndoielnic, faciliteaă acordul voinţelor.

Cără încrederea creditorului în debitor nu e4istă credit.

=tunci c>nd are probleme, profanul se adreseaă unui profesionist pentru că are încredere în acesta, fie el avocat sau medic, după cum, profesionistul, la r>ndul său, are încredere îninformaţiile pe care i le furnieaă clientul sau pacientul.

&>nătorul are încredere în cumpărător că va plăti preţul, tot aşa cum banc?erul are încredere în cel ce solicită sprijin financiar, în capacitatea acestuia de a rambursa creditulşi de a plăti dob>nile şi comisioanele. $entimentul încrederii nu domină, ci estereconfortat de precauţiunea creditorilor cu privire la constituirea garanţiilor.

În caul banc?erului, tendinţa este de a pretinde garanţii e4orbitante.

În caul eşecului debitorului, creditorul va da uitării încrederea istorică, acum pierdutăiremediabil.

=şadar, sentimentele de încredere, teamă, onoare, amor propriu, ambiţie, afecţiune,bunăvoinţă, lăcomie etc. de care sunt animate părţile atunci c>nd înc?eie sau rup o relaţie

contractuală, nu sunt nicidecum condiţii ale e4istenţei sau ale validităţii contractului, nicimotive de reiliere a acestuia, nici criterii de calificare a contractului.

%u toate acestea, fiind neîndoielnic că acele sentimente aparţin realităţii obiective, sunte4aminate, uneori, de instanţă în procesul de reconstituire a faptelor+.

3 ilustrare concludentă o poate oferi contractul de îngrijiri medicale.

"rin urmare, contractul ia naştere din acordul voinţelor. Întrebarea este: care este voinţacontractualăG*

@neori pot să apară neconcordanţe între voinţa internă şi voinţa e4primată. În mod firesc,poate fi luată în considerare numai voinţa e4terioriată, pentru că alternativa este

ireconciliabilă cu securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice.&oinţa părţilor nu are întotdeauna acelaşi rol decisiv în formarea contractului. !acă, înunele situaţii, rolul voinţei este deplin, în alte situaţii, rolul ei este redus la minimum, subinfluenţa dirijismului contractual. =stfel, în caul contractului impus, este dificilă decelareavoinţei părţilor )înc?irieri de locuinţe, asigurări etc.-.

Cără a lua în considerare această ipoteă e4tremă, se poate constata că, în raport decriteriul rolului pe care îl are voinţa părţii în înc?eierea contractului, ar putea fi distinse treisituaţii:

'- contractul liber negociat;

1- contractul de adeiune;- contractul cu conţinut predeterminat9.

!acă am admis că sentimentele părţilor contractante nu sunt indiferente, în logica faptelorvom admite că nici comportamentul lor, care, în cele mai multe situaţii reflectăsentimentele, nu este indiferent, ci, dimpotrivă, preintă o certă relevanţă ca formă demanifestare a voinţei.

Cără a avea un rol de prim#plan în analia juridică clasică a contractului, comportamentultrebuie să fie reonabil5.

În preent, dreptul contractelor se caracterieaă printr#o certă şi continuă e4pansiune,

care demonstreaă, simultan, două calităţi: vitalitatea şi specialiarea /.&italitatea este demonstrată:

– de cucerirea pe care a înfăptuit#o libertatea contractuală în teritorii tradiţional interise,

12



forţ>nd disponibilitatea unor drepturi )drepturi ale personalităţii, drepturi asupra imaginii,asupra clientelei, asupra unor părţi detaşate din corpul uman etc.+2-;

– sau de e4tinderea în domenii noi )contractualiarea raporturilor de familie-, precum şi

– consolidarea poiţiei în acele sectoare în care deţinea o poiţie discretă )dreptulsocietăţilor în ce priveşte pactele acţionarilor+', creaţia de acţiuni preferenţiale ş.a.-.

3biectivul acestei e4pansiuni este, fără îndoială, o c>t mai deplină satisfacere a persoaneişi a activităţii umane.

$pecialiarea este răspunsul la necesitatea obiectivă de a stăp>ni noile realităţi, iarreultatul este multiplicarea e4ploivă a contractelor speciale.

@nele contracte care erau specii devin genuri care nasc noi specii. =stfel, contractul dev>nare cunoaşte varietăţi civile, comerciale, mi4te şi, în funcţie de obiect, cunoaştevarietăţi care privesc bunuri mobile corporale, bunuri mobile incorporale, bunuri imobileconstruite şi bunuri imobile ce se vor construi. &arietăţile sale depind şi de calitatea părţilor)profesionişti sau consumatori- sau de localiarea contractului )v>nare internă sauinternaţională de mărfuri-+1.

!e la contracte gen se trece la contracte specie şi de aici la contracte foarte speciale )dee4emplu, contractele de conservare a s>ngelui din cordonul ombilical+-.

Cenomenul obiectiv al specialiării contractelor tinde să erijee trăsăturile specificeraportate la regimuri specifice, demonstr>nd că, în mod cert, contractele au nevoie dedrept. %eea ce nu este cert este dacă au nevoie de legislaţie. (storia demonstreaă căinovaţiile în acest domeniu preced legiferarea.

Cenomenul este interpretat în cel puţin trei modalităţi.

"esimiştii cred că vom asista la devaloriarea contractului++.

0oderaţii observă că noile categorii nu se rup de cele care le#au generat şi se menţineastfel coerenţa fenomenului+.

3ptimiştii îşi pun nădejdea în generaliarea unora dintre regulile speciale, cum sunt:

– obligaţia de securitate;

– formarea progresivă a contractului;

– distincţia între obligaţiile de mijloace şi cele de reultat;

– reerva proprietăţii ş.a.,

observ>nd fenomenul emergenţei unui drept comun al contractelor speciale+*.

%ontractul se distinge de actul unilateral, care este produsul unei voinţe unice, emană dela un singur individ şi urmăreşte să producă efecte juridice fără a se implica şi o altăvoinţă. %a e4emple se indică testamentul, acceptarea succesiunii sub beneficiu deinventar, renunţarea la succesiune, recunoaşterea copilului născut în afara căsătoriei,reilierea contractelor succesive cu durată nedeterminată etc.

=ngajamentul unilateral produce efecte juridice dacă nu naşte obligaţii în sarcina altuia."roblema a fost controversată şi a generat ample discuţii, pentru că nimeni nu poate fi silitsă devină creditorul altei persoane. !acă validitatea actului depinde de ulterioaraacceptare a creditorului, debitorul îşi poate revoca angajamentul p>nă în momentul în carecreditorul cere e4ecutarea.

3biecţiunile formulate contra acestui act sunt serioase. !ebitorul riscă să se angajee cuuşurinţă, fără prefigurarea consecinţelor, iar pentru ceilalţi creditori concurenţi ai aceluiaşidebitor este st>njenitoare preenţa unui creditor născut din dorinţa debitorului. =ctul este şi

13



inutil, pentru că are un aspect speculativ.

În actualul drept poitiv, asemenea acte pot îmbrăca forma stipulaţiei pentru altul, ofertapentru purga ipotecii etc. "romisiunea de recompensă ar putea fi un alt e4emplu, pentrucă promitentul poate fi obligat să se e4ecute.

În ultimă analiă, obiecţiunile formulate contra actului unilateral în forma obligaţiei de

angajament unilateral nu sunt insurmontabile+9. 3 ilustrare concludentă o poate oferisocietatea comercială unipersonală.

Între contract şi acordul nejuridic de curtoaie sau compleenţă, deosebirea este căacesta din urmă nu poate naşte obligaţii juridice. În această categorie se cuprindepromisiunea politică+5.

6ste delicată delimitarea actului de bunăvoinţă de contract, mai ales în caul serviciilorgratuite.

!acă autostopistul suferă un accident, conducătorul automobilului care l#a transportatgratuit nu va fi considerat ca fiind parte dintr#un contract de transport. 6ste incertăcalificarea contractuală a unui ajutor gratuit, de e4emplu între vecini sau între un medic şiun pacient de ocaie, în afara serviciului medicului.$alvatorul are dreptul la o reparaţie atunci c>nd el însuşi este prejudiciat cu ocaia salvăriiunei persoaneG Hurisprudenţa este divergentă în această privinţă. !acă un asemeneaangajament, sub cuv>nt de onoare )gentlemenJ s agreement- are loc în relaţiile de familie,se califică sau nu se califică drept contractG 7otuşi, jurisprudenţa înclină să vadă în acestraport un contract.

=ctul de pură compleenţă nu este generator de obligaţii juridice. =stfel, c?iar dacă s#arealiat între două persoane un acord asupra modului în care fiecare va suporta o partedin c?eltuielile inerente deplasării, acest acord nu este suficient pentru a reţine că întrepărţi s#a înc?eiat un contract şi că una dintre părţi s#a obligat să garantee celeilaltesecuritatea transportului. !impotrivă, atunci c>nd victima s#a accidentat în timp ce procedala salvarea altei persoane, se poate reţine o răspundere de natură contractuală, după cumreultă din deciia %urţii de %asaţie francee, secţia (#a civilă din 19 ianuarie '//+/.

$pre deosebire de contract, actul juridic colectiv poate impune obligaţii şi persoanelor carenu l#au semnat sau nu au aderat la acesta. =ctul colectiv este acel act juridic prin care semanifestă voinţele unei mulţimi de persoane unite prin comunitatea intereselor )adunareaacţionarilor, adunarea creditorilor, adunarea coproprietarilor-.

%ontractul colectiv este înc?eiat între anumite persoane, dar av>nd claue care vor deveniobligatorii şi pentru alte persoane. %ontractul colectiv de muncă este un e4emplu de act

juridic colectiv.1. =utonomia voinţei. !irigismul contractual

"entru a determina natura contractului trebuie să fie mai înt>i cunoscute caracterelecontractului generator de raporturi obligaţionale.

Ciind un act juridic, voinţa contractanţilor apare ca element dinamic al contractului.

În concepţia clasică, contractul a fost considerat ca fiind reultatul e4clusiv al voinţeipărţilor contractante şi pe această baă s#a emis doctrina autonomiei voinţei, supusă unorcritici substanţiale, deşi nu întotdeauna şi nu în totalitate justificate.

6ste cert că fără voinţa de a contracta nu poate e4ista contract. În acest ca, se cere a se

stabili în prealabil ce se înţelege prin voinţă contractuală şi, după aceasta, ce semnificaţieare o astfel de voinţă.

%ontractul este un procedeu te?nic care asigură sc?imburile economice şi, totodată, este

14



un acord al voinţelor părţilor contractante2. %ele două elemente au cunoscut modificărisubstanţiale în ce priveşte importanţa lor în decursul timpului.

=utonomia voinţei se baeaă pe două postulate: liberalismul economic şi mediul filosoficindividualist şi voluntarist. 0ai precis, principiul autonomiei voinţei este punctul de înt>lnire juridică al celor doi factori, economic şi filosofic.

"rincipiul presupune că sc?imburile economice sunt realiate prin concesii reciproce,conform voinţelor părţilor contractante. 6ste suverană voinţa de a contracta şi de adetermina efectele contractului.

Corţa obligatorie a contractului decurge din acelaşi principiu al autonomiei voinţei.

7otuşi, voinţa nu este suverană sub toate aspectele. $uveranitatea se regăseşte în aceeacă nimeni nu poate fi obligat să contractee şi în aceea că legea nu trebuie să seamestece în contract. $uveranitatea voinţei mai înseamnă că dacă voinţa e4istă numai într#o aparenţă, fără consistenţă reală, nu e4istă contract.

În fine, autonomia este suficientă şi nu are nevoie de îndeplinirea anumitor forme.

Hustiţia este obligată să respecte voinţa părţilor, după ce au făcut efortul de a o determina.7e4tul metaforic al art. /*/ %%= )convenţiile legal făcute au putere de lege între părţilecontractante<- e4plică de ce contractul nu poate lega părţile care nu au consimţit,concluie derivată din autonomia voinţei.

Aegea a impus limite autonomiei voinţei, ca şi ale forţei obligatorii a voinţei.

"oitivismul şi intervenţionismul etatic au contribuit la declinul autonomiei voinţei.%ontractul a fost privit ca un instrument al realiării sc?imburilor economice.

În măsura în care statul nu intervine, de o manieră autoritară, pentru a organia acestesc?imburi, libertatea contractuală este o realitate. !acă intervine imperativ, dirigismulcontractual se substituie libertăţii contractuale în sensul că un contract nu mai corespundevoinţei discreţionare a părţilor, ci legea determină imperativ condiţiile de formare,conţinutul şi efectele contractului.

!irigismul contractual posedă două categorii de factori, factorii sociali şi factorii economici.Cactorii sociali au în vedere bunăstarea şi ma4ima satisfacţie a nevoilor economice alemembrilor societăţii.

$tatul îşi asumă redistribuirea bogăţiei şi protecţia socială.

"rincipiul egalităţii juridice fiind proclamat, se lasă indiviilor modalitatea e4primării sale.

Între bogat şi sărac, între cel puternic şi cel slab, libertatea este cea care asupreşte şilegea este cea care elibereaă. !e aceea, este sarcina legii imperative să interică celuimai puternic să#şi impună voinţa celui slab, care nu este în măsură să#şi apere interesele în negocierea contractului. 7erenul favorit al protecţionismului contractual îl repreintăcontractele de adeiune, caracteriate prin aceea că, deşi, în teorie, fiecare parte răm>neliberă să contractee sau să nu contractee, în practică, o singură parte îşi impune voinţaşi cealaltă parte se mărgineşte să accepte în bloc ceea ce i se impune, orice negociere şiorice concesie reciprocă fiind e4clusă.

În preent, protecţionismul contractual în contractul de adeiune se manifestă cu putere îndomeniul protecţiei consumatorilor, care cuprinde contractele între profesionişti,distribuitori de mărfuri sau servicii şi consumatorii care contracteaă pentru satisfacereanevoilor curente ale vieţii. Aegislaţia protecţiei consumatorilor nu se limiteaă la

determinarea condiţiilor de formare şi de conţinut ale acestor contracte, ci protejeaă şi împotriva publicităţii comerciale.

"rotecţionismul nu se limiteaă la situaţiile în care contractul nu a fost liber negociat între

15



părţi. 64istă şi contracte liber negociate care nu sunt susceptibile să cuprindă claue pecare le#ar dori părţile, mai ales în ceea ce priveşte răspunderea debitorului. =stfel,contractul de locaţiune a lucrărilor, av>nd ca obiect construcţia de clădiri, poate fi libernegociat, dar răspunderea constructorilor este imperativ reglementată prindispoiţiile %odului civil.

Hurisprudenţa s#a angajat în lupta contra abuului în contracte de adeiune anul>ndclauele impuse. @n e4emplu este claua inclusă într#un contract de v>nare conformcăreia garanţia v>nătorului pentru vicii ascunse se limiteaă la prevederea %oduluicivil sau nu este datorată.

!acă v>nătorul este profesionist, jurisprudenţa îl asimileaă cu v>nătorul care cunoaşteviciul şi nu se poate e4onera de garanţie, nici nu o poate limita.

=tunci c>nd v>narea este cuprinsă într#un contract de adeiune redactat de v>nătorulprofesionist, care înţelege să#şi impună singura lui voinţă cumpărătorului, soluţia estelegitimă pentru că nu a putut negocia termenii contractului. !acă însă a fost liber negociatcontractul şi cumpărătorul a înţeles să#l descarce de anumite sarcini pe v>nător, încontrapartida altor avantaje prevăute în contract, soluţia este mai puţin legitimă.

6ste adevărat că, în majoritatea caurilor în care jurisprudenţa a luat apărarea intereselorunui contractant contra celuilalt, nu e4istau convenţii scrise şi a revenit judecătorului săstabilească ce trebuia să conţină contractul. =cest conţinut nu corespunde în mod necesarvoinţei reale a părţilor. =stfel, jurisprudenţa a introdus în contract obligaţii neprevăute depărţi, printre care obligaţia de sfătuire sau cea de securitate.

%ontractul impus este forma radicală a dirigismului contractual. !e e4emplu, pentruanumite contracte de înc?iriere, legea a prevăut menţinerea contractului şi împiedicareaevacuării.

În alte situaţii, nu numai menţinerea contractului, ci şi înc?eierea iniţială a acestui contract

a fost impusă. În această situaţie sunt contractele de asigurare obligatorie de persoanesau contra accidentelor, asigurări de bunuri sau de răspundere, în special răspundereapentru accidentele cauate de autove?icule.

$tatul s#a oferit să apere interesele părţilor contractante impun>ndu#le să înc?eiecontractul.

Aa asigurările obligatorii de răspundere civilă se ia în considerare nu numai interesulasiguratului, ci şi interesul victimei.

Cactorii economici ai dirigismului contractual urmăresc ca voinţele contractanţilor să nucontravină politicii economice a statului. $unt numeroase manifestările dirigismului

economic, at>t în privinţa contractelor înc?eiate între particulari, c>t şi în privinţa celor înc?eiate între producători şi distribuitori, între fabricanţi şi investitori, între producători sauconsumatori şi distribuitorii de credit. =ceastă politică urmăreşte combaterea inflaţiei şisupraveg?erea concurenţei.

(ndependent de factorii sociali şi de factorii economici, interesul general în relaţiile întreparticulari a adus atingeri remarcabile libertăţii contractuale în situaţiile care aparţinfenomenului publiciării dreptului privat prin intervenţia puterilor publice, ca şi prinimpunerea anumitor constr>ngeri la înc?eierea contractelor. !omeniile favorite sunturbanismul, fracţionarea proprietăţilor funciare ş.a.

%ria de identitate a contractului şi îmbogăţirea fenomenului contractual

Aiteratura juridică actuală este preocupată, printre altele, şi de problema criei contractuluicare comportă mai multe aspecte. "rintre acestea enumerăm redefinirea contractului,e4pansiunea te?nicii contractualiste ş.a.

16



Redefinirea contractului )în preent definit ca acord al voinţelor, căruia legea îi recunoaşteefectele- se impune datorită criei de creştere şi criei de identitate. =ceasta din urmă see4primă între altele şi prin constatarea că un contract nu se identifică numai prin acordulvoinţelor, generator de drepturi şi obligaţii. Du tot ce conţine contractul este de naturăobligaţională şi nu tot conţinutul este contractual, după cum nu tot ceea ce conţine este şiconsensual. 7ot mai puternic, legea se integreaă în structura şi în conţinutul

contractului'.&ăut din e4terior, contractul repune în debatere valorile sociale cum sunt: viaţa,libertatea şi demnitatea.

%ria contractului este însoţită de cria dreptului contractelor.

Redefinirea contractului fără voinţa părţilor contractante este un receptacul vid, care poatefi înlocuit prin instrumente alternative.

Aegea, în sensul de normă juridică obligatorie sau supletivă, nu poate fi un suficient devalabil înlocuitor al esenţei contractului în accepţiunea clasică. 6senţa contractului estevoinţa părţilor de a produce efectele scontate, voinţa celor care suflă peste cuvintele lor

spiritul unui legăm>nt juridic<1. În ce priveşte te?nica, contractul cunoaşte o e4pansiune care cuprinde şi e4cesul decontractualism.

%ria de identitate a contractului se manifestă în acelaşi timp cu îmbogăţirea fenomenuluicontractual. =cest fenomen s#a e4tins la toate categoriile socio#profesionale care anteriornu#l cunoşteau. =stfel, de e4emplu, la sf>rşitul secolului al 8(8#lea, studentul nu avea, înmod firesc, nevoie să contractee pentru că era îmbrăcat şi ?rănit de părinţi şi se deplasafoarte rar. În ilele noastre, acelaşi student a înc?iriat un apartament, a semnat o poliţă deasigurare şi un abonament telefonic, are un cont bancar, cumpără diferite obiecte,călătoreşte, se angajeaă seonier etc.

64pansiunea fenomenului contractual nu se manifestă doar cantitativ, ci şi prindiversificarea şi specialiarea contractelor, care sunt tot mai eterogene, astfel înc>t nu estesimplu să se determine normele juridice aplicabile acestora.

Învăţăm>ntul juridic se orienteaă spre o preentare mai cur>nd a dreptului special alcontractelor, norme aplicabile fiecărui contract sau fiecărei categorii de contracte, dec>tspre o preentare a dreptului comun al contractului. 7otuşi, specialul este vremelnic şi maimultă stabilitate se regăseşte în dreptul contractului, în principiile stabile ale acestuia.

!e#a lungul timpului, pentru a răspunde necesităţilor comerţului, contractul ca simpluacord al voinţelor, în care nu intervine autoritatea publică, devine obligatoriu sub aspect

juridic, dacă respectă regulile comune valabile tuturor convenţiilor+.3rice contract recurge la principiile comune contractului şi este obligatoriu numai înmăsura în care respectă aceste principii. %omune prin conţinutul esenţial, contractele sedeosebesc prin efecte. %ontractele speciale se devoltă şi se diversifică, dar importantăeste respectarea acelor reguli care sunt deopotrivă valabile pentru toate convenţiile. !eaceea, art. /*/ %%= enunţă cu valoare de principiu:%onvenţiile legal făcute au putere delege între părţile contractante.

3rganiarea societăţii devenind tot mai comple4ă, dreptul se complică în aceeaşi măsură,astfel înc>t instrumentele juridice concepute pentru alte vremi pot să nu mai servească înnoile condiţii, care cuprind contractele informatice, contractele bancare, de distribuţie, în

mediul electronic, grupurile de contracte etc.!reptul comun al contractelor nu poate să se e4prime dec>t prin aplicaţiile concrete lacontractele speciale, iar e4pansiunea dreptului special al contractelor se realieaă în

17



detrimentul teoriei generale. !reptul special cunoaşte şi fenomenul opus, generaliarea.&oinţa conformă cu legea răm>ne elementul esenţial al contractului şi un număr importantde dispoiţii speciale pătrund în teoria generală: nominalismul monetar, stipulaţia pentrualtul, obligaţia de securitate, grupurile de contracte etc.

%oncomitent cu generaliarea dreptului special se afirmă e4istenţa regulilor generaleaplicabile contractelor speciale. !e altfel, categoriile juridice sunt limitate şi orice specie decontract se poate alătura unui tip cunoscut. În acelaşi timp, contractele tind spre o anumităuniformiare.

În ce priveşte contractele comerciale, ele au fost considerate ca atare într#un conte4tconcret şi criteriile distincţiei faţă de cele civile erau at>t conMsiMderarea lor ca fapte decomerţ )art. %.com.: Aegea consideră ca fapte de comerţN< – abrogat-, c>t şi calitateade comerciant a autorului )art. * %.com.:!acă un act este comercial numai pentru unadin părţi, toţi conMtractanţii sunt supuşi, în c>t priveşte acest act, legii comerciale, afară dedispoiţiile privitoare la persoana c?iar a comercianţilor şi de caurile în care legea ardispune altfel< # abrogat-. =numite contracte răm>n însă întotdeauna civile )contractelematrimoniale şi cele care e4clud ideea de speculaţie-.

*rt. 116+.

,egulile aplicabile contractelor

)'- 7oate contractele se supun regulilor generale din preentul capitol.

)1- Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăute în preentul cod sau în legi speciale * .

*rt. 116.

,egulile aplicabile contractelor nenumite

%ontractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile preentului capitol, iar dacăacestea nu sunt îndestulătoare, regulile special privitoare la contractul cu care seaseamănă cel mai mult.

%%C: =rt. ''29. )'- %ontractele fie av>nd un denumire propriu, fie că nu o au, sunt supuseregulilor generale din preentul titlu.

)1- Regulile specifice anumitor contracte sunt stabilite în titluri referitoare la fiecare dintreele; regulile particulare ale contractelor comerciale sunt stabilite de legi referitoare la

comerţ.%%(: =rt. '1. Dorme care reglementeaă contractele. 7oate contractele, c?iar şi celecare nu aparţin tipului şi au o reglementare particulară sunt supuse normelor generaleconţinute în acest titlu.

=rt. '1+. Dorme aplicabile actelor unilaterale. În afară de prevederi derogatorii, normelecare reglementeaă contractele sunt aplicabile, în măsura compatibilităţii lor, şi actelorunilaterale cu conţinut patrimonial înc?eiate între persoane vii.

%omentariu

7uturor contractelor le sunt aplicabile dispoiţiile art. ''**#'1 D%%.

$unt aplicabile reguli particulare anumitor contracte pe care le reglementeaă Doul %odcivil sau alte legi speciale )contractul de v>nare, contractul de sc?imb, contractul defurniare, contractul de report, contractul de locaţiune- şi altor contracte reglementate de

18



alte acte normative.

%ontractele pe care nu le reglementeaă nici Doul %od civil, nici alte acte normative sesupun regulilor dinart. ''**#'1 D%% şi dacă sunt neîndestulătoare aceste reguli se voraplica în completare regulile speciale privitoare la acel contract cu care se aseamănă celmai mult, dintre toate contractele reglementate de %odul civil sau de alte actenormative*+.

*rt. 1169.

ibertatea de a contracta

"ărţile sunt libere să înc?eie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limiteleimpuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

%%(: =rt. '11. =utonomia contractuală. )'- "ărţile pot determina liber conţinutulcontractului în limitele impuse de lege şi de alte norme corporative.

)1- "ărţile pot înc?eia şi contracte care nu aparţin şi tipurilor av>nd o reglementareparticulară, dacă urmăresc realiarea unor interese conforme cu ordinea de drept.

=rt. '1. Dorme care reglementeaă contractele. 7oate contractele în măsura în care nuaparţin tipurilor av>nd o disciplină particulară sunt supuse normelor generale ale acestuititlu.

=rt. '1+. Dorme aplicabile actelor unilaterale. =fară de dispoiţiile contrare, normele carereglementeaă contractele se observă şi în actele unilaterale cu conţinut patrimonial înc?eiate între vii.

%omentariu

"entru început, o scurtă istorioară cu t>lc despre libertate în democraţie. În '/++, c>ndtrupele americane au debarcat în $icilia, scriitorul italian %urio 0allaparte, nominaliat la"remiul Dobel pentru literatură, a fost viitat la moşia sa de un pluton de puşcaşi marini.@n soldat, bine instruit, a adresat scriitorului următoarea întrebare: Doi ştim ce estedemocraţia, dar nu ştim ce este dictatura. =ţi putea să ne e4plicaţi diferenţaG< $criitorul arăspuns prompt: În democraţie, după cum ştiţi, tot ceea ce nu este interis este automatpermis. În dictatură, tot ceea ce nu este interis este automat obligatoriu<.

!espre ceea ce este permis în domeniul înc?eierii contractelor comerciale nu se potspune prea multe lucruri din cauă că aproape totul este permis. =şa se e4plică şi faptulcă despre libertate sunt suficiente două cuvinte, iar pentru limitele acesteia sunt necesaremai multe pagini.

Aa originea aceluia care stabileşte ce este permis şi ce este interis stă o voinţă animatăde libertatea de a voi sau a nu voi, de a voi ceva sau de a voi altceva.

Răspunsul la întrebarea care sunt limitele libertăţii comportamentului umanG< este esenţafiecărei ramuri de drept, inclusiv dreptul contractelor comerciale. "rincipiul este acelaşi,libertatea, şi aceasta îşi găseşte cu greu propriile limite*.

"arado4al, numai limitele pot contura sfera libertăţii. 6a se promoveaă şi se afirmătocmai prin limitele pe care le recunoaşte. $e manifestă astfel două tendinţe contradictorii:pe de#o parte, aspiraţia spre libertatea deplină, pe de altă parte, tendinţa reglementării totmai amănunţite.

!reptului liberal şi individualist i se substituie tot mai mult un drept reglementar.%oe4istenţa liberalismului şi dirijismului pare să fie menită unei îndelungate durate şi, deaceea, este mai realistă concilierea dec>t confruntarea lor. %u c>t reglementarea devine

19



mai amplă şi mai stufoasă, cu at>t mai puternic se afirmă libertatea contractuală.Hurisprudenţa reuşeşte să veg?ee concomitent la respectul normelor şi la afirmarealibertăţii contractuale.

În abordarea limitelor libertăţii contractuale, o călăuă preţioasă este prudenţa despre care =ristotel spunea în manualul său de etică: omul prudent se remarcă prin aceea că estecapabil să determine în mod corect ceea ce este bine şi folositor pentru sine nu numai subun aspect parţial, ci de o manieră generală, care sunt acele lucruri care oferă o viaţăfericită<.

Aimitele libertăţii ar putea fi trasate prin reguli care urmăresc să împace toate interesele,să asigure ec?ilibrul în societate. (mperativ va fi nu fiecare element, ci menţinerearaporturilor între elemente, printre care ec?ilibrul între puterile asumate şi răspundereacelui care le e4ercită.

!acă uul libertăţii contractuale, indiferent de formele în care se manifestă, merge p>nă ladistrugerea acestui ec?ilibru făc>ndu#l răspunător pe cel lipsit de puteri sau e4oner>ndu#lde răspundere pe cel care le e4ercită, atunci uul libertăţii contractuale este e4cesiv **.

Aimitele libertăţii contractuale se pot regăsi în trei factori:'- legile care intereseaă ordinea publică şi bunele moravuri;

1- celelalte legi calificate ca imperative în măsura în care nu se confundă cu cele de ordinepublică;

- interdicţia de a dispune de anumite drepturi.

În ce priveşte ordinea publică, definiţia acesteia este dificilă. Du numai toate normele princare se aplică sancţiunea nulităţii actului juridic sunt de interes public, ci şi toate cele caresunt edictate în vederea asigurării supremaţiei interesului general asupra celui particularsunt limite ale libertăţii contractuale.

=ici Doul %od civil ne oferă o surpriă de proporţii, o răsturnare a valorilor, cu adevăratrevoluţionară. 7e4tul alin. )1- al art. *' proclamă principiul conform căruia interesul şibinele fiinţei umane trebuie să primee asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei<.

!ificultatea definirii ordinii publice provine din aceea că noţiunea de interes general< esteimprecisă.

=ceastă dificultate se accentueaă prin caracterele specifice ale utiliării noţiunii deordine publică< în domeniul economic. În acest domeniu, mobilitatea, dinamismul suntfactori care impun adaptarea continuă a normelor la noile condiţii economice.

3rdinea publică economică se caracterieaă şi prin maleabilitate, ceea ce nu contribuie

la clarificarea limitelor libertăţii.3rdinea publică economică permite statului să intervină în forţă, dar şi cu supleţe asupraeconomiei. Defiind clar definită, această ordine publică economică supune pe contractanţiunei mari insecurităţi în a determina caracterul obligatoriu al anumitor norme datorităapartenenţei lor la ordinea publică.

%onform opiniei autorului france $. $c?iller, determinarea caracterului de ordine publicăpoate fi efectuată de către legiuitor sau de către judecător*9.

!eterminarea de către legiuitor poate fi e4presă sau trebuie să fie dedusă.

!eterminarea e4presă poate fi directă sau indirectă.

(nterdicţia de a se abate de la o anumită regulă indică precis natura sa de ordine publică. În acelaşi mod se identifică a fi de ordine publică şi norma care prevede o sancţiune încaul nerespectării. $ancţiunile pot fi de trei tipuri: nulitatea, considerarea ca nescrisă a

20



unei claue şi sancţiunea penală.

=lte moduri de e4primare a caracterului de ordine publică a unei norme juridice pot consta în asigurarea respectării ei prin mijloace eficiente, precum şi în modul de redactare anormei ca definiţie.

0etodele prin care se afirmă caracterul obligatoriu al unui te4t sunt variate.

0etoda prin care se poate stabili dacă un te4t este obligatoriu sau nu este utiliabilă faţăde două categorii de norme:

'- te4tele care indică e4pres caracterul supletiv şi

1- cele care nu indică nici caracter imperativ, nici caracter supletiv.

În aceste situaţii natura normei trebuie să fie dedusă prin interpretare.

!eterminarea caracterului de ordine publică al unui te4t legislativ poate fi opera judecătorului. =stfel, s#a decis că este ilicită caua actului juridic atunci c>nd este contrarăordinii publice fără a fi necesar să se instituie o interdicţie prin lege şi, drept urmare,nulitatea contractului poate fi pronunţată fără raportare la un te4t de lege anumit.

Hustiţia nu se limiteaă la calificarea unei reguli de drept ca fiind obligatorie, ci se sprijinăpe normele legale pentru a impune restricţii libertăţii părţilor şi în afara oricărei referinţelegale.

Desiguranţa noţiunii de ordine publică< poate decurge şi din posibilităţile eventuale derenunţare. !octrina a distins două tipuri de renunţare posibilă: renunţarea la drepturiobiective, la un sistem de reguli şi renunţarea la drepturi subiective specifice.

În timp ce renunţarea la un ansamblu complet de reguli de drept obiective esteinacceptabilă, renunţarea la drepturi subiective ar putea fi acceptată într#un mod nuanţat.

În primul r>nd, se poate renunţa în mod limitat la drepturi care sunt favorabile numai

renunţătorului, e4cepţie făc>nd drepturile care produc efecte şi asupra terţelor persoane,pentru că acestea implică recunoaşterea în favoarea titularului de prerogative pe care lee4ercită atunci c>nd îndeplineşte o funcţie în interesul altuia, de e4emplu, creaţia uneisocietăţi comerciale.

=desea este dificilă determinarea naturii dreptului şi, în consecinţă, nu va fi posibilădeterminarea permisiunii de renunţare la un drept de ordine publică pentru a#l consideraobligatoriu. (neficienţa acestui criteriu îndeamnă la cercetarea altei posibilităţi, renunţarealimitată numai la drepturile dob>ndite.

Aimitele posibilităţilor de renunţare la un drept de ordine publică nu au fost preciate, iarrestricţiile impuse libertăţii de instituire a normelor legale nu sunt fi4ate.

%u toate acestea, poate fi analiată problema renunţării la reguli de ordine publică av>ndun obiectiv unic sau secundar de protecţie. !acă posibilitatea se referă la reguli cu obiectivdublu de protecţie şi de direcţie, ar putea fi acceptată în măsura în care drepturile suntdob>ndite şi nu produc efecte asupra altor persoane. 64emplele se regăsesc încontractele de înc?iriere a spaţiilor comerciale şi în dreptul asigurărilor.

=tunci c>nd norma de ordine publică urmăreşte at>t un obiectiv de protecţie, c>t şi dedirecţie, jurisprudenţa admite, în general, renunţarea la un drept dob>ndit.

3 altă posibilitate de renunţare se referă la regulile av>nd ca unic obiectiv protecţia,e4emple în acest sens fiind reglementările în materia raporturilor juridice de muncă.

Hurisprudenţa în acest domeniu nu este uniformă.@neori justiţia acordă beneficiarului protecţiei un regim mai puţin favorabil dec>t teoriadrepturilor dob>ndite, alteori acordă beneficiarului protecţiei un regim şi mai favorabil dec>t

21



acela al drepturilor dob>ndite. În legislaţia protecţiei consumatorilor, de asemenea, regulileurmăresc un obiectiv de protecţie şi sunt de ordine publică. "entru această categorie denorme renunţările sunt admise sub reerva că drepturile dob>ndite nu au efecte asupraterţelor persoane.

64istă însă situaţii nereglementate legal care corespund drepturilor acordateconsumatorului prin te4te de ordine publică destinate să#l protejee şi cu privire la careconsumatorul poate să renunţe.%urtea de %asaţie franceă condiţioneaă posibilitatea de renunţare de respectul a douălimite:

'- drepturile trebuie să fie dob>ndite şi

1- să fie acordate în scop de protecţie.

@na dintre e4igenţele determinării limitelor libertăţii contractuale este fle4ibilitatea, carepermite amenajările contractuale. Cle4ibilitatea este o necesitate şi o realitate a mediuluide afaceri pentru a se adapta mediului economic şi social.

!evoltarea contractuală permite această fle4ibilitate pentru a face faţă fluctuaţiiloreconomiei şi pentru a mări productivitatea. 6a permite, de asemenea, luarea înconsiderare a diferitelor interese, adeseori divergente.

"roliferarea contractelor este o realitate a mediului de afaceri. "ractica trebuie să fieintegrată dreptului obiectiv, însă numai dacă ea corespunde unor e4igenţe. Du trebuie săfie integrate comportamente iolate şi fără viitor.

Aimitele impuse libertăţii contractuale nu trebuie să fie concepte vagi şi cu un conţinut carepoate evolua, nici nu trebuie să utiliee noţiuni imprecise, deoarece limitele au menireade a fi instaurate prin reguli imperative şi precise.

În cercetarea caracteristicilor noului tip de limite ale fle4ibilităţii trebuie să se identificelimitele eficiente. 7rebuie să fie evitate obligaţiile pur formale şi trebuie să fie evitateefectele perverse ale limitelor impuse.

%ontractele înc?eiate pe o durată mai lungă sunt o necesitate pentru comercianţi. =sigurarea e4ecutării acestor contracte depinde de recunoaşterea forţei lor obligatorii.$tudiul baelor forţei obligatorii a convenţiilor a remarcat o evoluţie, care a accentuatnecesitatea de a prevedea garanţii pentru toate activităţile, în scopul de a întări forţaobligatorie a contractelor înc?eiate. Cundamentarea acestei forţe obligatorii a fostsusţinută prin propunerile efectuate în sistemul common laL şi în sistemul france*5.

În concluie, libertatea îşi poate cunoaşte domeniul numai cunosc>ndu#şi limitele.

@ul libertăţii contractuale, în orice formă s#ar manifesta, poate merge p>nă la distrugereaec?ilibrului între puterile asumate şi răspunderile pentru e4erciţiul acestor puteri astfel înc>t va fi răspunător cel lipsit de puteri şi va fi e4onerat de răspundere cel ce e4ercităputerile.

(ncertitudinea definirii ordinii publice permite părţilor renunţarea la un sistem de reguli şi ladrepturi subiective specifice.

!eterminarea limitelor libertăţii contractuale se opereaă şi prin fle4ibilitatea amenajărilorcontractuale.

=şa cum s#a remarcat mai sus, consecinţele teoriei autonomiei voinţei pe care se baeaăactualul %od civil rom>n sunt: libertatea contractuală; forţa obligatorie; efectul relativ.

%onstatarea că libertatea nu oferă satisfacţie din cauă că partenerii nu sunt egali, adeterminat intervenţia legiuitorului, care a reglementat imperativ conţinutul contractului,

22



instaur>nd ordinea publică de protecţie şi ordinea publică economică de direcţiune.

!evoltarea ulterioară a legislaţiei coercitive a condus la estomparea dreptului comun alcontractelor în avantajul regulilor proprii fiecărui tip de contract.

Restr>ng>nd substanţial libertatea părţilor de a determina conţinutul contractului,intervenţionismul legislativ a pus sub semnul întrebării însăşi libertatea înc?eierii

contractului şi a selecţiei partenerului şi astfel s#a ajuns la contractul impus )de e4emplu,contractul de asigurare obligatorie de răspundere auto-.

!acă în anii O2 autorul france !emogue predica solidarismul contractual )loialitate,solidaritate, fraternitate-, în preent se consideră, de o manieră mai realistă, că în marealor majoritate, oamenii sunt atenţi în primul r>nd şi în modul cel mai firesc la propriulinteres şi mai puţin la binele altor persoane.

"referabilă pare să fie calea de mijloc, între dirigismul coercitiv şi liberalismul sălbatic.

$ocietatea nu poate supravieţui fără respectul anumitor valori şi este rolul statului de aimpune respectarea acestora.

Aibertatea de a contracta a fost restr>nsă sub influenţa ordinii publice, concomitent curestr>ngerea influenţei moralei în anumite domenii, cum sunt:

– asigurarea de viaţă,

– curtajul matrimonial,

– investigarea genealogiei,

– cesiunea clientelei medicului*/, dentistului sau avocatului,

– clauele contractelor de căsătorie cu influenţă asupra succesiunii viitoare,

– contractele prin care se eludeaă deontologia profesională ş.a.

%oncomitent, s#au adus limitări libertăţii alegerii cocontractantului92: – dreptul de preemţiune al coproprietarilor sau al vecinilor la v>narea de terenuri dinfondul forestier privat,

– dreptul de preemţiune al foştilor proprietari sau al moştenitorilor acestora în caulv>nării terenurilor e4propriate pentru activităţi miniere sau petroliere;

– dreptul de preemţiune al arendaşului;

– dreptul de preemţiune al c?iriaşilor din apartamente la o nouă înc?iriere sau lacumpărare;

– dreptul de preemţiune al statului şi instituţiilor publice, de învăţăm>nt sau socialculturale, la cumpărarea imobilelor sau la v>narea imobilelor monumente istorice şi multealtele9'.

=ceiaşi factori au restr>ns libertatea de a nu contracta prin atingeri directe şi indirecte cumsunt: contractul forţat, refuul de a vinde, prorogarea prin lege a contractelor ş.a.

Aibertatea de a fi4a şi de a modifica clauele contractului91 a fost restr>nsă princontractele reglementate şi cele de adeiune9, precum şi prin obligaţia legală desecuritate şi de informare9+. Însăşi libertatea părţilor contractante de a fi4a preţul a fostrestr>nsă, concomitent cu libertatea de a formula clauele de neconcurenţă sau cele degraţie, inclusiv impunerea legală a moratoriului.

Aibertatea contractuală a fost restr>nsă şi prin reglementarea legală a capacităţii de acontracta, reerv>ndu#se numai unor entităţi anumite categorii de contracte prin instituireacontractului colectiv, prin intervenţia legiuitorului în obiectul contractului ş.a.9

23



3 înnoire a dreptului contractelor poate fi realiată prin instaurarea unor noi principii, caresă se adauge principiilor tradiţionale:

– principiul egalităţii contractuale;

– principiul ec?ilibrului contractual9*;

– principiul proporţionalităţii;

– principiul sancţionării e4cesului99 şi abuului95.

$e pune mare preţ pe creaţia la nivelul pieţei comune a @niunii 6uropene a unuiinstrument contractual unic. $cepticii se îndoiesc de realismul acestui efort şi oferăe4emplul nord american. $tatele @nite şi %anada şi#au integrat pieţele economice cueficacitate deplină, fără obstacole, deşi niciuna dintre cele două state federale nu dispunede o legislaţie civilă unificată. @niform %ommercial %ode nu conţine un titlu consacratobligaţiilor în general. 64emplul demonstreaă că diversitatea dreptului nu împiedicăprosperitatea unei pieţe şi că uniformitatea nu este necesară pentru realiarea acesteipieţe.

!impotrivă, crearea unui instrument unic ar putea să aibă drept consecinţe nedorite o îng?eţare a reglementării, cunoscută fiind dificultatea cu care se poate modifica unasemenea instrument comunitar.

"e de altă parte, se acordă o încredere e4agerată posibilităţii de realiare a unificării.64emplul %onvenţiei de la &iena privind v>narea internaţională de mărfuri demonstreaăcă instrumentul unic evolueaă în fiecare sistem de drept pe cont propriu, iar unificarea nueste dec>t aparentă.

În "rincipiile contractuale comune elaborate de =sociaţia Penri %apitant şi $ocietatea delegislaţie comparată )1225-, aplicarea directă a principiului libertăţii contractuale esteformulată astfel:

)'- "ărţile sunt libere să înc?eie un contract şi să îi determine conţinutul sub reervae4igenţelor bunei#credinţe şi a regulilor imperative instituite de preentele principii.

)1- =cestea pot să e4cludă aplicarea unuia dintre preentele principii sau să deroge de laacestea sau să îi modifice efectele, dacă principiile nu dispun altfel<.

=plicaţiile indirecte ale aceloraşi principii se referă la determinarea conţinutuluicontractului, a locului e4ecutării şi a datei e4ecutării sau la moneda de plată.

În conţinutul libertăţii contractuale se cuprinde şi libertatea de a rupe tratativeleprecontractuale, precum şi libertatea alegerii formei.

În dreptul comunitar, aplicaţiile principiilor se referă la libertatea circulaţiei, libertatea înc?eierii contractului şi a alegerii partenerului, la relativitatea efectelor contractului şi larespectul drepturilor terţelor persoane. !e asemenea, principiile se referă la libertateapărţilor de a modifica sau de a pune un termen contractului.

Între libertate şi e4ces. !reptul în sens legislativ şi jurisprudenţial conţine un ansamblu demijloace destinate a preveni şi a corija e4cesul.

!upă perioada clasică în care s#a considerat că rigiditatea unei reguli poate da consecinţee4cesive în aplicarea ei, în preent se remarcă conştientiarea tot mai vie şi mai frecventăa inegalităţii între părţile contractante şi, plec>nd de la e4ploatarea celui slab de către celputernic, se justifică dorinţa de a stabili în locul acestei inegalităţi un necesar ec?ilibru şide a supune eficienţa sau însăşi validitatea clauelor unui control al ec?ilibrului.

=proape în toate domeniile dreptului civil se poate constata sancţionarea e4cesului, dar încauri concrete şi nu ca normă generală aplicabilă.

24



În acest fel, puterea acordată instanţei de a modera clauele penale vădit e4cesive nueste preentă şi în caul stipulaţiilor care nu pot corespunde acestui calificativ, dar sunttotuşi e4cesive.

@na şi aceeaşi clauă care în legislaţia protecţiei consumatorilor marc?eaă undeec?ilibru semnificativ ar putea să nu aibă această calificare în cadrul aplicării de dreptcomun.

=ceastă situaţie impune o prealabilă apreciere a e4cesului, pentru că, la prima vedere,noţiunea de e4ces< apare ca nesigură, subiectivă şi arbitrară şi pare a se confunda cu altenoţiuni învecinate, de e4emplu, abuul<, disproporţia< sau lipsa de ec?ivalenţă<.

=precierea e4cesului se poate efectua în două modalităţi, aprecierea obiectivă şiaprecierea factuală.

"rincipala sursă a e4cesului poate fi identificată în realitatea socială în inegalitateaputerilor indiviilor, dublată de o realitate psi?ologică, inerentă naturii umane şi care semanifestă prin tentaţia aproape ireistibilă de e4ploatare a celui aflat într#o poiţie deslăbiciune sau de dependenţă de către cel care este într#o poiţie de forţă. În acest fel

perceput, e4cesul este într#o anumită măsură consecinţa setei de putere, de e4ercitare aunei dominaţii în dispreţul drepturilor şi intereselor celorlalţi, sentiment e4acerbat desocietatea capitalistă, caracteriată prin urmărirea propriului interes.

6ste relevant în acest sens modul în care cu mai mult de jumătate de secol în urmă unautor france releva că persoana umană contracteaă, munceşte, acţioneaă fără să sesinc?isească de alte persoane; ea este pregătită să spulbere activităţile concurente şi să înăbuşe interesele rivale; dacă dob>ndeşte un drept, ea profită de acesta pentru a#şi striviaproapele; dacă dob>ndeşte un bun, ea se străduieşte să o facă la cel mai mic preţ< 9/ .

În ilele noastre, alţi autori observă că afirmaţia potrivit căreia individualismul şi mai alesideea că fiecare trebuie să veg?ee în mod prioritar la apărarea propriilor interese se vor

vedea învinse de solidaritate şi de fraternitate este o afirmaţie care nu dovedeştecunoaşterea profundă a resorturilor sufletului omenesc. !reptul contractelor trebuie să fieconceput av>nd în vedere persoana umană aşa cum este ea şi nu aşa cum s#ar dori săfie52. !e altfel, dreptul civil nici nu are ca obiectiv să perfecţionee fiinţa umană pentru căaceastă sarcină aparţine moralei. Du se poate pretinde acesteia un altruism negator alpropriilor interese, nici măcar sentimentul devotamentului permanent şi devotat.&irtuţilecreştineşti de răbdare, indulgenţă şi uitare de sine răm>n în continuare departe de lumeacontractelor.

6ste adevărat că anumite dispoiţii care au ca obiect lupta contra e4cluderilor prevădprelungirea scadenţelor plăţilor sau c?iar renunţarea creditorilor la creanţele lor. =ceasta

înseamnă însă un sacrificiu pentru motive străine de contract. În loc de a se insista asupraunei ipotetice solidarităţi umane, este preferabil să fie păstrată piatra ung?iulară a dreptuluicontractelor ca fiind faptul că oamenii acordă în mod firesc, în marea lor majoritate, maimultă atenţie propriilor interese dec>t intereselor altora. =şa se e4plică preferinţa pentruprocedurile contractuale care favorieaă o înt>lnire ec?ilibrată a voinţelor şi, totodată, o justiţie contractuală anumită.

&oinţa de a organia contractul pe o baă utopică ar putea însemna o întoarcere ladirigismul rigid. În mod firesc, dacă rigoarea morală nu va fi respectată de părţilecontractului, nu va răm>ne altă măsură de luat dec>t să li se impună această rigoaremorală. $ingura diferenţă faţă de dirigismul anterior va fi aceea că o constr>ngere impusăcontractanţilor este fructul intervenţiei judecătorului, şi nu al legiuitorului.

Hudecătorul va fi artianul justiţiei contractuale şi va da puterea de a interveni ca şi c>nd arfi o parte în contract 5'. 64emplele pot fi numeroase:

25



– protecţia e4cesivă a incapabilului major în actele înc?eiate cu alte persoane pentru că sepreumă abuul celeilalte părţi contractante de slăbiciunea incapabilului;

– în mod frecvent, abilitatea şi priceperea contractanţilor rutinaţi în afaceri îi determină săimpună partenerilor claue foarte coercitive care distrug ec?ilibrul obligaţiilor ş.a.

=buul şi reaua#credinţă sunt adesea la baa e4cesului, fiind cauele lui eficiente.

64istenţa e4cesului în contract poate fi apreciată obiectiv sau factual. =firmaţia că aprecierea e4cesului este obiectivă nu răspunde la întrebarea dacădisproporţia obiectivă a datelor este apreciată în mod abstract sau, dimpotrivă, este înfuncţie de datele concrete ale speţei supuse judecăţii. 0ai mult c?iar, constatareaobiectivă a disproporţiei se efectueaă plec>nd de la circumstanţele de fapt ale fiecăreispeţe.

În înţeles juridic, e4cesul devăluie şi deplasarea controlului deec?ilibrului de la sursaacestuia la efectele lui, de la comportarea abuivă la disproporţiile obiective ale efectelor. În felul acesta, în loc de a sancţiona e4cesul proced>nd la o cercetare subiectivă, prinanalia comportamentului, se concentreaă analia asupra consecinţelor obiective aleacestuia.!einteresul şi indiferenţa faţă de consideraţiile subiective aflate la originea e4cesului potconduce la concluia distincţiei dintre e4ces, pe de#o parte, şi abu şi culpă, pe altă parte. =stfel, irelevanţa abuului în aprecierea deec?ilibrului contractual în domeniul protecţieiconsumatorilor conduce la concluia definirii clauelor abuive ca fiind cele care au caobiect sau ca reultat crearea unui deec?ilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiilepărţilor contractului. !e asemenea, contractele de adeiune presupun abuul de putereeconomică şi majoritatea contenciosului în domeniul clauelor abuive se plaseaă peterenul contractului de adeiune.

În preent, aprecierea subiectivă a comportamentului profesionistului pe care opresupunea criteriul abuului de putere economică este abandonată. %alificarea uneiclaue ca abuivă în sensul legislaţiei protecţiei consumatorilor nu presupune nimic maimult dec>t o apreciere pur obiectivă a deec?ilibrului contractual pe care îl provoacă întredrepturile şi obligaţiile părţilor contractului. %eea ce conteaă este numai efectul clauei,caracterul e4cesiv, deec?ilibrul contractual, răm>n>nd indiferentă caua acestuia. !eaceea se consideră că ar fi greşit să se vorbească în acest conte4t despre claue abuive,lipsind latura subiectivă care caracterieaă abuul şi că ar fi corect să se e4prime ideeade claue e4cesive.

!efiniţia e4cesului în sensul celor e4puse mai sus e4clude şi referirile la bună sau rea#credinţă, care sunt tot elemente subiective. !e e4emplu, este considerat de rea#credinţă

acela care contracteaă cu un soţ ştiind că angajamentul financiar al acestuia depăşeştecu mult posibilităţile financiare ale cuplului. "artea contractantă îşi caracterieaă reaua#credinţă prin cunoaşterea caracterului fără de măsură al asumării obligaţiei soţului. "e dealtă parte, buna#credinţă a creditorului, căruia i s#ar impune, teoretic, sancţiunea e4cesului,ar putea să#l ajute să evite răspunderea.

Euna#credinţă are deci calitatea de a e4onera de obligaţie, împiedic>nd aplicareasancţiunii e4cesului. Reultă că preumţia de rea#credinţă este simplă şi poate fi înlăturată.

=ceeaşi analiă a fost posibilă şi în caul celui care îşi acordă cauţiunea cu bună#credinţă,dar disproporţionată faţă de resursele sale, dacă circumstanţele de fapt e4clud buna#

credinţă a băncii, iar caracterul e4cesiv al creanţei garantate în raport de resurselegarantului e4onereaă banca de răspundere dacă face dovada ignorării legitime a situaţieieconomice reale a garantului.

26



64cesul îndeplineşte funcţia de revelator al abuului sau al relei#credinţe care suntpreumate. 7otuşi, efectul liberator al bunei#credinţe nu va interveni în mod sistematic, cinumai în caurile în care, din indiciile caului concret, nu poate fi acreditată ideea că opersoană a profitat de puterea sa pentru a impune partenerului său un act juridic e4cesiv,ci înt>mplarea a făcut ca un creditor să se lase înşelat de aparenţe.

=şadar, pentru ca buna#credinţă să îl e4oneree pe creditor, este necesar nu numai cae4cesul să poată fi considerat ca fiind consecinţa unui abu caracteriat comis de el, ci şică creditorul, în mod real, a fost înşelat de aparenţe.

=ceastă condiţie are drept consecinţă distincţia între caul de e4ces distributiv, apreciatnumai din partea debitorului şi numai cu privire la situaţia sa patrimonială şi caurile dee4ces comutativ în care acest e4ces se apreciaă cu privire la economia internă acontractului şi este pus în evidenţă de deec?ilibrul vădit între drepturile şi obligaţiilepărţilor contractante. =stfel, nu se poate imagina, de e4emplu, că un creditor care astipulat o clauă penală vădit e4cesivă ar putea să evite sancţiunea e4cesului pretin>ndcă a fost înşelat de aparenţe.

(relevanţa elementelor subiective situate la originea e4cesului conferă autonomiee4cesului şi uşureaă distincţia faţă de alte noţiuni cum sunt comportamentul neloial<,buna şi reaua#credinţă< şi, mai cuprinător, abuul<. $epararea e4cesului de aspectelesubiective invită la cercetarea semnificaţiei apariţiei şi devoltării ideii de e4ces în dreptulcivil51.

$ub aspectul practicii judiciare, afirmarea dimensiunii pur obiective a e4cesului permiteinstanţelor să evite anumite capcane care se înt>lnesc în mod frecvent atunci c>nd secerceteaă aspectele subiective. !emonstrarea abuului este e4trem de dificilă datorităcaracterului pur subiectiv al noţiunii, pentru că cercetarea relei#credinţe presupune oinvestigaţie în forul interior al contractantului şi pentru că afirmarea e4istenţei motivuluipsi?ologic este întotdeauna, mai mult sau mai puţin, o bănuială, dec>t o certitudine.

=precierea unei noţiuni mai precis conturate, cum este e4cesul, permite evitareaobstacolelor pe care le implică aprecierea abuului şi economisesc cercetările meandrelorconştiinţelor individuale şi colective.$uperioritatea noţiunii de e4ces< faţă de aceea deabu< reultă mai înt>i din uşurinţa relativă a aprecierii e4cesului în raport cuabuul. %urtea de %asaţie franceă a pus capăt rătăcirilor jurisprudenţei în materie denedeterminare a preţului în contractele cadru şi a putut să îşi ofere lu4ul unei ironiăriafirm>nd că ţin>nd cont de impreciia noţiunii de abu< s#a trecut de la nedeterminareapreţului la nedeterminarea abuului5.

!e altfel, superioritatea e4cesului faţă de abu mai reultă şi din aceea că nedepin>ndsancţionarea e4cesului de dovada abuului )ceea ce ar conduce la agravarea condiţiilor

de aplicare a răspunderii pentru e4ces şi deci de a restr>nge şansele de luare înconsiderare a e4cesului-, legiuitorul şi judecătorul au permis o e4tindere a sancţiuniideec?ilibrului.

64cesul poate fi apreciat şi sub aspectul factual.

0ăsura e4cesului este un element de fapt a cărui apreciere aparţine puterii suverane a judecătorului de fond şi scapă, în principiu, controlului %urţii de %asaţie. %u toate acestea,controlul sus#menţionat permite într#o anumită măsură raţionaliarea suveranităţii instanţeide fond şi asigură imperativul securităţii juridice.

"uterea suverană a judecătorului fondului în ce priveşte e4cesul este justificată şi pentru

că judecătorii îndeplinesc astfel funcţia de garanţi ai dinamismului noţiunii de e4ces<.%onform autorului !. EaQouc?e, dacă e4cesul este sinonim cu depăşirea măsuriiobiective, măsura e4cesului implică aprecierea depărtării eventuale între starea de fapt

27



concretă şi starea de fapt normală. 6vident că elementul suspectat de a fi e4cesiv esteindividualiat în fiecare ca şi tot at>t de sigur este că modelul care va fi termen decomparaţie este şi el, de asemenea, variabil pentru că se determină în funcţie de etalonulales. =stfel, de e4emplu, pentru a spune că c?eltuiala menajeră este vădit e4cesivă trebuiesă se compare c?eltuiala incriminată, nu cu un model abstract, absolut şi invariabil, ci cuun model de c?eltuială reonabilă faţă de situaţia cuplului şi de împrejurările caului.

=şadar, specificul fiecărei speţe este cel care permite stabilirea unui model de comparaţie,ceea ce face imposibilă determinarea prealabilă şi în mod abstract a unor tipuri dec?eltuieli ilicite ca e4cesive. =precierea caracterului insuficient sau e4cesiv al preţuluidatorat de debitor presupune o cercetare concretă a discrepanţei între preţul plătit şivaloarea reală a bunului sau serviciului. În concluie, se poate afirma că în principiue4cesul este o noţiune relativă care trebuie să fie apreciată în mod concret, încircumstanţele cauei. =ceasta e4plică puterea suverană a judecătorilor fondului de adetermina e4istenţa şi măsura e4cesului.

"uterea astfel recunoscută judecătorului fondului este e4primată uneori în termenii legii:

– caracterul e4cesiv al angajamentului,

– caracterul vădit e4cesiv al c?eltuielii,

– claua penală vădit e4cesivă,

– disproporţia vădită a creanţei garantate de autorul cauţiunii,

– caracterul vădit e4agerat al primelor plătite de asigurat etc.

Cormula utiliată de legiuitor, aceea a deec?ilibrului semnificativ între drepturi şi obligaţii,presupune o analiă în concret.

În absenţa unor indicaţii e4plicite ale legiuitorului, judecătorul fondului are putereasuverană de a aprecia e4cesul. !e e4emplu, aprecierea caracterului e4cesiv al

remuneraţiilor mandatarilor şi a agenţilor de afaceri, a onorariilor profesiunilor liberale, alenotarilor, avocaţilor, consilierilor juridici, e4perţilor contabili etc. 7ot acestei puteri suveraneaparţine şi aprecierea caracterului vădit e4cesiv al clauei penale.

În concluie, măsura e4cesului este factuală şi necesită un e4amen al împrejurărilorconcrete ale fiecărei speţe.

%riteriile de apreciere a caracterului e4cesiv se cer a fi analiate în raport de scopulurmărit prin e4ces, ceea ce presupune cunoaşterea acestui scop. Auarea în considerare ae4cesului, sub aspectul tendinţei sale, este o puternică e4igenţă a justiţiei. Cilosofii anticiau afirmat că finalitatea ultimă a dreptului în general este aceea de a atribui fiecăruia ceeace i se cuvine. În domeniul cercetat, acest deiderat se traduce prin eliminarea

caracterului e4cesiv al unei stipulaţii contractuale prin raportare la aceea care asigurărestabilirea ec?ilibrului contractual. 64cesul se relevă astfel ca mijloc de accentuare apromovării justiţiei contractuale.

$e pot distinge, astfel, două tipuri de e4ces, e4cesul distributiv şi cel comutativ. =cesta dinurmă serveşte la sancţionarea clauei care pune în sarcina uneia dintre părţi obligaţiie4cesive nu în comparaţie cu cele corelative, ci, în mod nemijlocit, faţă de situaţiafinanciară sau faţă de nevoile debitorului.

64cesul apare ca un Hanus Eifrons, o fiinţă cu două feţe care ne transmite două concluii,una practică şi una teoretică.

%oncluia practică este că preenţa e4cesului implică condiţia de victimă apreciată at>t înrelaţia cu celălalt contractant )e4ces comutativ-, c>t şi prin propria situaţie )e4cesdistributiv-.

28



%oncluia teoretică este posibilitatea distingerii e4cesului de noţiuni învecinate cum suntlipsa de ec?ivalenţă< sau disproporţia<.

"rin sancţiunea e4cesului se înţelege, în sens larg, mijlocul prin care se asigurărespectarea unui drept sau a unei obligaţii. =nalia sancţiunii e4cesului se poate realiasub aspect cantitativ şi calitativ.

$ancţionarea e4cesului are un caracter e4cepţional, pentru că ceea ce se înt>mpină mai înt>i este refuul de sancţiune dedus din posibilitatea aflării sancţiunii numai într#un numărlimitat de cauri e4puse în dreptul poitiv.

În domeniul contractelor aleatorii, %odul civil nu sancţioneaă leiunea, pentru că părţileau acceptat din start fenomenul aleatoriu.

"rimul domeniu în care se pot decela urmele e4cesului este cel al contractelor comutative. =cestui domeniu i se pot adăuga e4emple care nu aparţin sferei contractuale, dar pot fiataşate acesteia: protecţia majorului incapabil, sancţionarea c?eltuielilor e4cesivemenajere etc.

"roblema cercetată este dacă, în contractele cu titlu oneros, un minim ec?ilibru trebuie săfie asigurat între prestaţiile datorate de părţi.Răspunsul presupune distincţia după cum măsura cercetată este înţeleasă de manierăabstractă sau concretă.

6c?ilibrul abstract este cel înscris în structura însăşi a raportului juridic şi presupuneconsiderarea contractului în generalitatea sa şi în abstracţiunea sa, fără considerare laconţinutul concret şi variabil.

$e impune, cu alte cuvinte, verificarea e4istenţei unei juste măsuri între obligaţiile născutedin contract, dar nu apreciate concret în raport de cele corelative, ci abstract, în raport destructura contractului.

6c?ilibrul concret este cel care se referă la conţinutul concret al contractului şi presupunecă prestaţiile reciproce sunt ec?ilibrate.

64igenţa contractuală a ec?ilibrului abstract nu este însă suficientă.

=cordul voinţelor manifestate este condiţia formării contractului, dar nu şi a naşteriiobligaţiilor, deoarece se mai pretinde e4istenţa unei caue licite a obligaţiei, pentru căobligaţia fără cauă nu are efecte.

În contractele cu titlu oneros apare caua, ca un element de stabilire a raporturilor deec?ivalenţă între obligaţiile reciproce. Întruc>t caua se concepe în mod obiectiv,ec?ivalenţa obligaţiilor contractuale este şi ea abstractă şi împiedică sancţiunea

sistematică a obligaţiilor e4cesive. =colo unde contractul prevede o contraprestaţie, caua creeaă un raport deinterdependenţă şi un raport de ec?ivalenţă între obligaţiile reciproce stipulate în contract.3bligaţia care se naşte în profitul unuia dintre contractanţi îşi are caua în obligaţiaceluilalt şi obligaţia va fi nulă dacă este fără cauă, adică fără contraprestaţie. !ee4emplu, preţul derioriu este sancţionat atunci c>nd este foarte slab, ine4istent, ridicol decobor>t, infim, adică inferior valorii reale, astfel că v>nătorul va suferi o pierderedisproporţionată faţă de riscurile obişnuite ale afacerilor. =tunci c>nd preţul este derioriu,obligaţia v>nătorului apare ca fără cauă pentru că este în afara oricărei proporţii cubunul cedat.

În concluie, este suficient, pentru e4istenţa cauei, să e4iste contrapartida şi estesuficient să e4iste contraprestaţia, pentru ca ea să fie considerată ec?ivalenta prestaţieifurniate, făc>ndu#se abstracţie faţă de proporţionalitatea lor.

29



=bsenţa totală a cauei se deduce din absenţa contrapartidei, iar în alte ipotee, mainuanţate, de absenţă parţială a cauei se consideră că obligaţia celui apăsat de opresiune prea grea va fi lipsită de cauă pentru că apare un e4cedent a ceea ce elfurnieaă faţă de ceea ce primeşte.

Refuul, în materie contractuală, de a corecta ec?ilibrul e4istent între obligaţiile,considerate nu numai ca elemente esenţiale, abstracte, în structura contractului, ci concret într#un raport de mărime, poate fi ilustrat prin numeroase e4emple: refuul de principiu dea sancţiona leiunea şi impreviiunea, precum şi absenţa controlului jurisdicţionalsistematic al garanţiilor reale e4cesive.

Aeiunea repreintă o pagubă pecuniară provocată de un deec?ilibru între prestaţiilepărţilor contractului, una dintre acestea d>nd mai mult dec>t primeşte. !e e4emplu, e4istădeec?ilibru atunci c>nd preţul fi4at nu corespunde valorii de piaţă obiective, apreciată de judecător situat în momentul formării contractului. Du trebuie neapărat ca preţul să fiee4cesiv.

În contractele cu titlu oneros, leiunea ar putea fi aplicabilă în caul v>nărilor de nudăproprietate şi al v>nărilor de imobile contra unui preţ stipulat sub formă de rentă viageră,dar în acest din urmă ca intervine şi caracterul aleatoriu al longevităţii credirentierului."rin urmare, admiterea sancţiunii leiunii şi, totodată, a caracterului e4cesiv al prestaţieiuneia dintre părţile contractului, se baeaă pe absenţa factorului aleatoriu.

În toate situaţiile în care circumstanţele permit să se determine valoarea prestaţiilor,v>narea înceteaă de a mai fi aleatorie. =stfel, %urtea de %asaţie franceă a consideratcă acţiunea în resciiune pentru leiune a unei v>nări de imobile cu o sarcină de rentăviageră este admisibilă dacă circumstanţele, v>rsta credirentierului şi cuantumul rentei dau judecătorului mijlocul de determinare, pe bae statistice, a valorii obligaţiilor.

=şadar, ideea de leiune este e4clusă în contractele aleatorii, fiind incompatibilă cu

factorul aleatoriu. În ce priveşte contractele comutative, leiunea ca sancţiune nu este reglementată la nivelde principiu, ci numai în cauri particulare, concluia fiind refuul de principiu allegiuitorului de a lua în considerare leiunea general aplicabilă. %odul civil anteriorreglementa leiunea în caul minorului vătămat în art. /' şi în art. ''9#''*+, iar în caulpersoanei majore în art. */+ şi în art. 9/9.

%odul civil france mai reglementeaă leiunea şi în caul contractului de sc?imb şi acontractului de tranacţie. =şadar, nici în dreptul france leiunea nu constituie o regulăgeneral aplicabilă.

!in analia te4telor menţionate mai sus reultă că aplicarea sancţiunii în caul leiunii este

reglementată uneori în considerarea persoanei contractante )minor şi majori incapabili subcuratelă-, iar alteori în considerarea naturii contractului. =stfel, în dreptul france, leiuneaeste reglementată în materie de v>nare de imobile şi în materie de partaj. Hurisprudenţa apermis aplicarea aceleiaşi sancţiuni în caul contractelor de prestări de servicii, în caulonorariilor etc. aşa cum s#a menţionat mai sus, precum şi în caul protecţieiconsumatorului.

Hustificarea principială a refuului aplicării sancţiunii leiunii s#a baat pe imperativulsecurităţii juridice, care reclamă stabilitatea contractelor.

7eoria autonomiei voinţei s#a edificat pe baa ideii de libertate şi egalitate între indivii caretrebuie să respecte angajamentele asumate tocmai pentru că le#au asumat liber şi

voluntar.Aogica împiedică modificarea unui contract altfel dec>t prin acord mutual.

30







=ceste consideraţii nu e4clud preenţa unor cauri particulare, în care legiuitorul aprevăut o sancţiune a garanţiilor reale e4cesive. 64emplele în acest sens nu fac dec>t să întărească concluia generală a indiferenţei dreptului poitiv faţă de asemenea garanţii. =stfel, de e4emplu, este permisă reducerea inscripţiei de către judecător prin limitareanumărului de imobile grevate cu ipotecă legală sau judiciară. (deea este să nu se permităgrevarea peste necesarul garanţiei creanţei. %odul civil france permite reducerea

întinderii inscripţiei ipotecare şi pentru ipotecile convenţionale şi pot fi astfel reduse cae4cesive acele inscripţii pe care creditorul le#a obţinut pentru creanţe condiţionale,eventuale sau nedeterminate.

!octrina franceă a propus e4tinderea controlului e4cesului la trei ipotee concrete.

"rima este aceea conform căreia bunul a fost dob>ndit prin fraudă sau violenţă şi, în modfiresc, nu e4istă nicio legătură de cone4itate între detenţie şi creanţă.

= doua este aceea a constructorului de rea#credinţă care refuă restituirea terenului p>năla indemniarea sa pentru c?eltuielile cu edificarea construcţiei.

%ea de a treia este ipotea în care creditorul retentor opune plăţii care i s#a propus

calificativul de plată nejustificată."rincipiul refuului sancţiunii e4cesului în dreptul civil nu împiedică sancţiunea e4cesului înc>teva cauri particulare. 64presia derogării de la regula nesancţionării poate fi formalăprin recurgerea la anumite procedee stilistice care fac să fie aparentă derogarea. =stfel, dee4emplu, utiliarea adverbului totuşi< în acelaşi articol în două alineate consecutivedenotă preenţa în primul alineat a normei de principiu, iar în cel de#al doilea alineat aderogării.

64presia naturii derogatorii a sancţiunii e4cesului poate reulta, în al doilea r>nd, mai puţine4plicit, cum ar fi, de e4emplu, clauele reputate nescrise, din caua caracterului lorabuiv, preente în legislaţia protecţiei consumatorilor. Într#o altă eventualitate, e4presia

derogării poate fi virtuală, prin neindicarea e4plicită că sancţiunea aceasta estederogatorie.

Respinsă în principiu, dar admisă prin derogare, sancţiunea e4cesului apare ca instrumentde fle4ibilitate a instituţiilor juridice.

În ce priveşte punerea în aplicare a sancţiunii, misiunea revine judecătorului, a căruiputere moderatoare se va e4ercita cu moderaţie55.

În preent, sancţiunea e4cesului este eterogenă. @neori ea constă în nulitatea actului juridic, fie totală, fie parţială.

Dulitatea totală este contestabilă ca finalitate a sancţiunii e4cesului şi c?iar contrară logicii

sancţiunii.Resciiunea actului leionar apare similară unei nulităţi relative şi acest caracter areimportanţă numai sub aspectul persoanei care o poate invoca, deoarece efectele nulităţiirelative sunt aceleaşi ca şi ale nulităţii absolute. $e consideră totuşi că desfiinţarea totală aactului juridic leionar este un e4ces mai puternic dec>t e4cesul care viciaă actul.

6ste ine4plicabil faptul că redactorii %odului civil france au ales sancţiunea nulităţii înlocul sancţiunii reducerii care corespunde naturii leiunii.

7ot nulitatea este sancţiunea e4cesului e4primat în perpetuitatea angajamentelor. !octrinaşi jurisprudenţa dominantă se pronunţă în favoarea nulităţii totale a convenţiei în acestca. =rgumente solide pledeaă însă pentru sancţiunea reducerii durateiangajamentului5/.

3 altă sancţiune este nulitatea parţială, const>nd în lipsirea de efecte a unei claue fără a

33



suprima întregul act juridic. 0otivul nulităţii este deec?ilibrul semnificativ generat deefectele calitative pe care le#a produs claua litigioasă. =semenea situaţii se înt>lnesc îndomeniul protecţiei consumatorului şi în contractele de distribuţie.

Dulitatea parţială nu se regăseşte în logica sancţiunii e4cesului. Dimic nu justificădesfiinţarea în întregime a clauei, cu toate că, în spiritul e4cesului, contramăsura estereducerea cuantumului e4cesiv la nivelul reonabil.

64emple în acest sens sunt reducerea cuantumului litigios, reducerea duratei e4cesive, acontractului de aproviionare e4clusivă, a duratei e4cesive a clauei de inalienabilitate, aclauei de neconcurenţă cu durată e4cesivă şi fără limite de timp şi spaţiu, a clauei decotă de aproviionare minimă din contractul de distribuţie, care este e4cesiv de coercitivăpentru distribuitor pentru că îl obligă să ac?iiţionee o cantitate e4cesivă de la furnior. Înacest din urmă ca, cota poate fi redusă la un nivel reonabil/2.

!ificultăţile pe care le implică punerea în aplicare a nulităţii parţiale au fost puse înevidenţă în jurisprudenţa franceă în domeniul protecţiei consumatorilor.

Reglementarea legală este în sensul că regimul sancţionator este diferenţiat: orice

interesat poate cere anularea clauei litigioase, dar, totodată, numai consumatorul areposibilitatea să desfiinţee întregul contract. =ceastă dificultate a determinat sc?imbareadeterminării în sensul că clauele abuive să fie considerate nescrise. 6vident, este oficţiune care priveşte numai claua litigioasă, contractul răm>n>nd aplicabil în celelalteclaue. $oluţia legislativă înlătură o sursă de deec?ilibru, dar genereaă un altdeec?ilibru.

Ki clauele penale au fost constatate uneori ca e4cesive, dar intervenţia judecătorului s#alimitat la eliminarea clauei.

%oncluia autorului !. EaQouc?e, la care subscriem, este că nici nulitatea totală a unui act juridic e4cesiv, nici nulitatea sa parţială prin anularea unei claue nu se justifică.

$ancţiunea firească în acest domeniu este numai reducerea stipulaţiei e4cesive. =ceastăsoluţie apare ca valabilă în două ipotee: a- atunci c>nd reducerea se justifică prinincapacitatea impusă unor persoane limit>ndu#le dreptul de a dispune liber de bunurile lor)reducere subiectivă-; b- aplicarea soluţiei în afara oricărei idei de incapacitate, ceea cedemonstreaă e4pansiunea şi autonomia reducerii la sancţiunea e4cesului.

Reducerea unei stipulaţii contractuale e4cesive, în afara ideii de incapacitate a persoanei,denumită şi reducere obiectivă, poate îmbrăca mai multe forme şi se poate raporta laobiectul obligaţiei în sens material sau în sens de avantaj economic ori asupra preţuluiconceput at>t ca număr de unităţi monetare, c>t şi în sens mai larg, ca remuneraţie a unuiserviciu, sau, în a treia ipoteă, asupra duratei.

@neori instanţele au corectat e4cesul prin reducerea cuantumului e4cesiv, dar s#auconfruntat cu modalităţile reducerii. %urtea de %asaţie franceă în afacerea %?abas/' aconsiderat că reducerea clauelor penale vădit e4cesive presupune comparaţia întreprejudiciul efectiv suferit şi cuantumul indemniaţiei prevăute. Aibertatea judecătorului îne4ercitarea puterii sale de reviuire înceteaă acolo unde începe paguba cauată prinnee4ecutare.

Reducerea preţului e4cesiv este preferabilă faţă de desfiinţarea contractului. În dreptulfrance, acţiunea în reducţiune pentru leiune permite cumpărătorului leat cu mai mult deun sfert să ceară nu doar resciiunea, ci să aibă şi alternativa reducerii preţului pentrucaua de leiune. În acelaşi sens, legislaţia franceă prevede numeroase ipotee de

modificare a cuantumului c?iriei atunci c>nd este e4cesiv.Reducerea duratei e4cesive a obligaţiei este o altă soluţie aplicabilă în caul v>nării cuplata în rate şi preluarea lucrului v>ndut, precum şi la durata convenţiilor de indiviiune.

34



3 altă sancţiune a e4cesului se realieaă prin aplicarea răspunderii civile. În acestesituaţii, răspunderea civilă poate opera cu funcţia sa de reparaţie sau cu funcţia sa desancţiune privată.

Cuncţia de reparaţie a fost aplicată în dreptul france pentru repararea în natură atulburărilor anormale de vecinătate, precum şi pentru reparaţia prin ec?ivalent a acestortulburări.

=plicarea răspunderii civile în funcţia sa de sancţiune privată s#a înt>lnit în dreptul franceat>t sub forma condamnării la plata unei sume, c>t şi sub forma condamnărilornepecuniare. În primul ca, sancţiunea s#a aplicat pentru vina creditorului care acordăcredit e4cesiv şi creditorului beneficiar de cauţiune e4cesivă. %ondamnările nepecuniareau constat în nulitatea cauţiunii e4cesive, inopoabilitatea actelor mandatarului care e4cedmandatului, privarea de eficienţă a clauelor limitative de responsabilitate cu caractere4cesiv ş.a.

%oncluiile care pot fi deduse din e4punerea precedentă sunt următoarele:

a- noţiunea de e4ces< este suficient de sigură şi previibilă în dreptul poitiv. 3ricare ar fi

modul de manifestare a e4cesului, el nu se confundă cu noţiunile învecinate de lipsă deec?ivalenţă< sau de disproporţie<, care presupun o simplă inegalitate sau un simpludeec?ilibru, în timp ce e4cesul se caracterieaă prin disproporţia vădită, flagrantă,evidentă;

b- legislaţia nu sancţioneaă, în principiu, e4cesul, ci numai punctual, în anumite cauri, iarsancţiunea eterogenă este lipsită de coerenţă.

64tinderea situaţiilor în care se poate face aplicarea sancţiunii e4cesului se poate realiaprin două metode: '- analogia ; 1- ec?itatea .

'- =nalogia

0odurile practice în care se poate realia e4tinderea prin analogie sunt fie e4tindereaaplicării unei reguli e4istente, fie creaţia unei noi reguli prin imitarea regulii e4istente.

Resursele e4tinderii analogice pot fi regăsite în absenţa piedicilor de natura derogării de lasancţiunea e4cesului şi potenţialele e4tinderi analogice ale e4cesului.

64tinderea aplicării e4cesului constituie un fenomen real care poate fi identificat şi în jurisprudenţă. =stfel, de e4emplu, în domeniul protecţiei consumatorilor, aplicareaprocedurii de tratament juridic al îndatorării e4cesive a persoanelor fiice este subordonatăimposibilităţii vădite pentru debitorul de bună#credinţă de a face faţă ansamblului datoriilorsale neprofesionale e4igibile, fiind astfel e4cluse, din e4aminarea stării de supraîndatorare,datoriile profesionale. (ntervenţia creatoare a jurisprudenţei a fost în sensul de a fi

reintegrate aceste datorii profesionale cu prilejul elaborării măsurilor de redresare.!eşi a fost criticată de doctrină ca fiind o măsură obiectiv contrară legii, soluţia e4primăvoinţa clară de a opera e4tinderea sferei e4cesului nu numai la tratamentul îndatorăriie4cesive, ci şi la proporţii mai ample.

=ceastă evoluţie ne determină să e4aminăm dacă se poate merge p>nă la consacrareaadmiterii sancţiunii e4cesului de o manieră sistematică şi generală. 7otuşi, e4cesul casancţiune răm>ne o e4cepţie, o derogare şi pentru e4tinderea e4cepţiei trebuie să e4isteargumente solide. =şadar, e4tinderea ar trebuie să fie concepută păstr>ndu#se caracterulderogatoriu, dar fiind aplicabilă în toate situaţiile în care se pot produce consecinţee4cesive şi inec?itabile prin aplicarea unei norme generale.

=utorul france citat supra consideră, în mod pe deplin întemeiat, că argumentele pentrue4tinderea coerentă a sancţiunii e4cesului se baeaă, în principiu, pe ideea menţineriisancţiunii e4cesului ca o derogare de la regulă.

35



%u privire la e4tinderea prin analogie, este cert că identitatea a două situaţii nu se varealia niciodată, iar distingerea similitudinilor este o c?estiune controversată.Raţionamentul analogic este imprecis, inconsistent şi nesigur. =plicarea metodei analogicede e4tindere a sancţiunii e4cesului poate fi concepută numai atunci c>nd e4istă asemănăriale caurilor reglementate juridic cu cele care nu sunt reglementate, fără a scăpa dinvedere raţiunea legii. =dagiul ubi eadem ratio, eadem ius este fundamentul e4tinderii

analogice. =nalogia îşi are justificarea fundamentală în ec?itate şi aceasta inspirăsancţiunea e4cesului, oferind e4tinderii, pe l>ngă justificarea metodologică, şi o justificarefundamentală, teleologică.

=nalogia transpune unei stări de fapt specifice o regulă aplicabilă altei situaţii, datorităpunctelor de asemănare care legitimeaă această transpunere. !acă aceeaşi raţiune justifică cele două situaţii similare este coerentă e4tinderea regulii. 7ot aşa cum deosebiriledetermină diferenţierea regimului juridic, identitatea de natură implică o identitate atratamentului juridic. Raţionamentul analogic este o metodă de interpretare raţională princare se e4tinde soluţia legală pentru un ca prevăut la un alt ca asemănător neprevăut,consider>ndu#se că aplicarea aceleiaşi reguli în ambele cauri corespunde raţiunii normei

juridice. =şadar, analogia ca metodă legală determină aplicarea normei juridice prevăutepentru o anumită situaţie şi la o altă situaţie care nu este prevăută, dar care esteasemănătoare celei precedente.

64tinderea analogică se poate realia în două forme: e4tinderea aplicării unei dispoiţiie4istente care sancţioneaă e4cesul în considerarea posibilităţii de adaptare prin analogiela o situaţie care nu cunoaşte sancţiunea e4cesului. %ea de#a doua formă este creaţiaunei reguli noi, inspirată de cea e4istentă pe care o imită.

În principal, jurisprudenţa este cea care permite e4tinderea sancţiunii e4cesului. =stfel, dee4emplu, jurisprudenţa franceă a e4tins sancţiunea tulburării e4cesive de vecinătatelărgind progresiv domeniul responsabilităţii pentru tulburări anormale de vecinătate. =stfel,

%urtea de %asaţie franceă, secţia civilă, printr#o deciie din 1+ martie '/** stabileşte căe4erciţiul c?iar legitim al dreptului de proprietate devine generator al responsabilităţii atuncic>nd tulburarea, care este reultatul lui, depăşeşte măsura obligaţiilor obişnuite devecinătate, iar o altă deciie a aceleiaşi instanţe din + februarie '/9' stabileşte că dreptulproprietarului de a folosi bunul în maniera cea mai absolută, fără a depăşi interdicţiilelegale sau regulamentare, se limiteaă la obligaţia de a nu caua proprietăţii altuia niciunprejudiciu care să depăşească inconvenientele normale ale vecinătăţii.

!upă ce s#a lărgit sensul noţiunii de vecinătate<, prin neluarea în considerare a cerinţeialipirii materiale, ci prin considerarea ei în sensul mai larg al pro4imităţii geografice, jurisprudenţa a e4tins şi sfera persoanelor la care se referă. %eea ce era aplicabilproprietarilor devine în egală măsură aplicabil, prin analogie, oricărui vecin. 64tensiaanalogică a soluţiei iniţial concepute pentru raporturile între proprietari s#a e4tins ca fiindpe deplin justificată şi la simplii ocupanţi, deoarece nu e4istă nicio raţiune să#i privei peaceştia de dreptul la acţiune împotriva autorului unei tulburări anormale, deci e4cesive,dacă ei sunt efectiv leaţi de aceste tulburări.

64tinderea responsabilităţii pentru acte de tulburare anormală de vecinătate s#a realiat decătre jurisprudenţă prin lărgirea sferei categoriei de persoane responsabile.

Răspunderea care se aplica iniţial proprietarului, autor de tulburare, sau oricărui alt titularde drept real imobiliar, s#a e4tins prin analogie de către jurisprudenţă şi faţă de simpliilocatari, c?iriaşi, antreprenori de lucrări la imobile etc.

=tunci c>nd antreprenorul e4ecută pe fondul său lucrări care dăuneaă proprietarilorvecini, răspunderea lui este angajată ca antreprenor, de e4emplu pentru gomoteleprovocate de lucrări care depăşesc un anumit nivel de intensitate, pentru vacarmul

36



asuritor care face viaţa imposibilă vecinilor/1.

Reultă că, pe cale de analogie, jurisprudenţa a e4tins răspunderea pentru tulburări devecinătate anormale de la proprietarii imobilelor învecinate la toţi autorii de tulburări,vecini, c?iar dacă nu sunt proprietari, ci sunt doar locatari, ocupanţi, antreprenori. =ceastărăspundere este obiectivă, detaşată de culpă, este o răspundere autonomă, independentăde limitarea la proprietari.

Aimitele e4tinderii analogice a domeniului de aplicare a unei norme se regăsesc înlegislaţia protecţiei consumatorilor prin interdicţia de aplicare la profesionişti. 64cludereaprofesioniştilor din protecţia contra clauelor abuive îi plaseaă pe profesionişti într#osituaţie de inferioritate faţă de partenerii contractuali, pentru că aceştia le pot impuneclaue drastice. !octrina a remarcat că e4tinderea de la consumatori la anumiţiprofesionişti ai acestei protecţii se justifică prin e4istenţa unor cauri de slăbiciuneeconomică, comparabilă cu aceea a consumatorilor persoane particulare, dacă se are învedere că finalitatea este de a contracara nedreptatea generată de accepţiunea strictă atermenului de consumator<.

"ropunerea de e4tindere a legislaţia protecţiei consumatorilor şi la profesionişti prinmijlocul e4tinderii noţiunii de consumator< este contestabilă, printre altele şi pentru căasimileaă pe profesionist consumatorului, nu ia în considerare că abilitarea comisieiclauelor abuive de a se pronunţa asupra clauelor nu priveşte şi contractele întreprofesionişti pentru că misiunea comisiei este de a apăra numai interesele consumatorilor,nu şi ale altor persoane.

64tinderea la profesionişti a legislaţiei care protejeaă pe consumatori contra clauelorabuive este contrară însăşi esenţei legislaţiei protecţiei consumatorilor şi denatureaă întinderea domeniului de aplicare a acestei ramuri de drept speciale.

%reaţia unei reguli noi prin imitarea celei e4istente care inspiră şi imită norma nou#creată

este o altă manifestare a e4tensiei analogice. =ceastă manifestare se poate constata înincidenţa dreptului concurenţei şi a legislaţiei protecţiei consumatorilor asupra devoltăriicontemporane a e4cesului în dreptul comun.

64tinderea prin legea privind supraîndatorarea la particulari a procedurii de curăţire apasivului, altădată reervată comercianţilor, este un e4emplu cunoscut în dreptul france şi încă necunoscut în dreptul nostru. Regulile legislaţiei protecţiei consumatorilor şi dreptuluiconcurenţei s#au transpus în dreptul comun relev>nd astfel amploarea fenomenului deconcepţie juridică asupra e4cesului.

!reptul concurenţei a cunoscut o devoltare în ultimii ani, la fel ca şi legislaţia protecţieiconsumatorilor, în acelaşi timp cu afirmarea e4cesului în dreptul privat.

!reptul concurenţei reglementeaă concurenţa cu scopul de a deveni suficientă, dar fără adeveni e4cesivă.

Aegislaţia protecţiei consumatorilor este formată din ansamblul normelor juridice aplicabileraporturilor între profesionişti şi consumatori, destinate să protejee consumatorii împotrivae4ceselor societăţii de consum.

=mbele sunt domenii speciale şi distincte, dar complementare în ceea ce priveştetratamentul e4cesului, dreptul concurenţei în raporturile dintre întreprinderi, legislaţiaprotecţiei consumatorilor între întreprinderi şi consumatori. =stfel, at>t dreptul concurenţei,c>t şi legislaţia protecţiei consumatorilor au alcătuit un teren firesc pentru aplicareae4cesului şi au contribuit la promovarea acestuia.

=mbele au constituit o sursă de inspiraţie pentru dreptul comun al obligaţiilor şi pentruregimul legal al formării contractelor. =şa se e4plică faptul că în teoria generală acontractelor baate pe principiile fundamentale ale utilităţii sociale şi ale justiţiei

37



contractuale se favorieaă eradicarea clauelor abuive/.

(ncidenţa practică a dreptului concurenţei şi a legislaţiei protecţiei consumatorilor asupraafirmării contemporane a e4cesului în dreptul privat se poate remarca prin două e4emple,aparţin>nd celor două ramuri de drept.

%ontrolul clauelor de e4clusivitate sau de neconcurenţă e4cesive a fost inspirat din

dreptul concurenţei. !ovada caracterului necesar al e4clusivităţii implică demonstrareaconcretă a justificării restr>ngerii libertăţii unei părţi în raport cu interesul reţelei dedistribuţie. !acă nu este demonstrat că ea corespunde direct intereselor reţelei sau cărespectă un anume ec?ilibru contractual, claua de e4clusivitate poate fi declaratănelegală pentru că este e4cesivă. 64presia necesităţii clauei este o noutate faţă de teoriaclasică.

=ceeaşi constatare poate fi făcută şi în domeniul controlului clauelor de neconcurenţă. =ceste claue, pentru a fi valabile, trebuie să fie nu numai necesare în economiacontractului, ci şi strict proporţionate cu funcţia pe care o îndeplinesc.

În speţa cunoscută sub denumirea %?ronopost, secţia comercială a %urţii de %asaţie a

decis la 11 octombrie '//* că trebuie considerată nescrisă claua care limiteaăcuantumul despăgubirii cuvenite victimei înt>rierii livrării de către transportator. (nstanţa areţinut că specialistul în transport rapid garanteaă fiabilitatea şi celeritatea serviciului,astfel că angaj>ndu#se în predarea corespondenţei într#un termen determinat însăşiraţiunea neîndeplinirii acestei obligaţii esenţiale justifică aprecierea ca fiind nescrisă aclauei de limitare a răspunderii transportatorului.

$ancţiunea neîndeplinirii obligaţiei nu mai este cea clasică, a nulităţii totale a contractuluipentru clauă esenţială ilicită, în timp ce nulitatea parţială a fost concepută ca sancţiunereervată clauelor ilicite care nu repreintă dec>t un element accesoriu alconsimţăm>ntului.

"e de altă parte, ficţiunea const>nd în considerarea clauei nescrise relevă e4tindereaevidentă a sancţiunii clauelor limitative de responsabilitate, care p>nă în acel moment erareervată contractelor între profesionişti şi consumatori. (nspiraţia jurisprudenţei dinlegislaţia protecţiei consumatorilor este evidentă, iar efectul este benefic deoareceeradicarea clauei abuive, în speţă, a clauei de limitare a responsabilităţii repreintă, înacest ca, o sancţiune mai eficientă dec>t nulitatea totală a actului.

"e un plan mai general, jurisprudenţa menţionată e4tinde reprimarea clauelor limitativede răspundere sau de nerăspundere din legislaţia protecţiei consumatorilor la dreptulprivat.

Într#o altă speţă cunoscută sub denumirea 0acron, secţia comercială a %urţii de %asaţie

francee din '9 iunie '//9 a decis că angajamentul avalistului este vădit disproporţionatfaţă de posibilităţile lui financiare, iar buna#credinţă a băncii era e4clusă pentru că a comiso greşeală pretin>nd un astfel de aval fără nicio legătură cu posibilităţile lui financiare.!eciia transpune implicit în dreptul privat e4igenţa proporţionalităţii în domeniul garanţiilorpersonale care se inspiră din legislaţia protecţiei consumatorilor, potrivit căruia o instituţiede credit nu se poate prevala de un contract de cauţiune înc?eiat cu o persoană fiică alcărei angajament era în momentul înc?eierii contractului vădit disproporţionat faţă debunurile şi veniturile sale, astfel înc>t patrimoniul acestuia ca garant nu îi permite să facăfaţă obligaţiei sale în momentul în care i se cere acest lucru. !eciia reflectă e4tindereasancţiunii e4cesului inspirată de legislaţia protecţiei consumatorilor şi influenţa constantă aacestui drept asupra dreptului comun al contractelor, ceea ce naşte speranţa generaliăriiprincipiului.Resursele e4tinderii analogice a e4cesului se regăsesc în absenţa obstacolelor const>nd

38



în caracterul derogatoriu al sancţiunii şi în posibilităţile de e4tindere analogică a e4cesului.

6ste firesc ca raţionamentul analogic să aibă propriile limite pentru că determin>ndlărgirea domeniului de aplicare şi transpun>ndu#l la cauri nereglementate, posibilităţile deaplicare se restr>ng.

&ocaţia reiduală a dreptului comun, aceea de a reglementa toate caurile care nu îi sunt

în mod e4plicit sustrase, nu permite e4tinderea unei e4cepţii specifice la un caneprevăut.

!rept urmare, se impune analia problemei dacă raţionamentul analogic, ca mecanism dee4tindere a e4cesului, nu este împiedicat de natura sa derogatorie. 64cepţiile sunt întotdeauna de strictă interpretare, conform adagiului e4ceptio est strictissimaeinterpretationis.

7e4tul care derogă de la dreptul comun trebuie să fie aplicat în limitele sale stricte şiformale prevăute de lege. În consecinţă, se e4clude analogia e4cepţiei dincolo deprevederea legală. 64cepţia este ea însăşi o regulă şi trebuie să respecte raţiunea legii,dar poate fi aplicată în întreaga măsură a raţiunii sale de a e4ista.

7otodată, e4tinderea analogică a sancţiunii e4cesului p>nă la punctul de a face dinsancţiune o regulă generală înseamnă inversarea raportului între norma de principiu şi ceade e4cepţie.

Datura derogatorie a e4cesului este în concordanţă logică cu limitele raţionamentuluianalogic.

=nalogia are funcţia precisă de a contribui la acoperirea lacunelor pe măsura evoluţieieconomice şi sociale şi astfel este un procedeu indispensabil prin care dreptul poate săguvernee infinitatea şi varietate situaţiilor noi cu care se confruntă.

64tensia analogică a considerării sancţiunii e4cesului este şi ea o etapă indispensabilă

pentru devoltarea sistemului juridic pentru că permite apropierea faptelor, conceptelorsau regulilor în scopul degajării unui principiu comun prin metoda deductivă şi metodainductivă.

64tin>nd aplicarea e4cesului de la caurile e4istente la cauri noi, jurisprudenţa devăluieun principiu comun care poate fi aplicat ulterior la cauri similare. În acest fel, analogia cametodă îndeplineşte o funcţie dinamică de contribuţie la armoniarea normelor juridice, ladevoltarea, continuitatea şi evoluţia acestora.

=spectele poitive ale e4tinderii pot fi apreciate ca o etapă necesară pentru a generaliasancţiunea e4cesului pe calea raţionamentului inductiv. =ceasta presupune ca e4tindereanalogică să fie conformă cu raţiunea e4istenţei acestei reguli.

Raţiunea nu este regăsită numai în intenţia legiuitorului, ci şi în spiritul acestei legi şi, deaceea, este mai bine justificată de ec?itatea care inspiră luarea în considerare a e4cesului.

1- 6c?itatea

Hustificarea fundamentală a e4tinderii sancţiunii e4cesului este ec?itatea, prin aptitudineaei de a atenua rigoarea unei norme. În acest mod dispoiţiile e4istente care reglementeaăe4cesul pot fi apreciate ca aplicaţii particulare ale unui principiu mai general. %a urmare,ec?itatea poate fi considerată ca temeiul aplicării sancţiunii ec?ităţii prin e4tindereadomeniului acesteia.

!eşi ec?itatea este de mult timp instaurată în domeniul dreptului, conţinutul ei nu este

uniform definit în doctrină şi, de aceea, uneori este calificată ca vagă şi misterioasă sausubiectivă pentru că ceea ce se consideră ec?itabil pentru o persoană nu va fi obligatoriuşi pentru alta. $#a remarcat că ec?itatea este înainte de toate o stare de spirit, un

39



sentiment/+.

!octrina a recunoscut ec?ităţii două funcţii, funcţia de corectare şi moderatoare, pe de#oparte, şi funcţia supletivă sau creatoare, pe de altă parte. "rima funcţie permite atenuarearigorii normei legale şi, prin e4cepţie, a clauelor unui contract. %ea de#a doua funcţieabiliteaă judecătorul să suplinească absenţa sau impreciia unei reguli sau a unuicontract particular. În studiul de faţă, ceea ce preintă relevanţă este numai prima funcţie.

%u privire la funcţia corectoare a ec?ităţii, =ristotel considera că are ca obiect să îndreptelegea acolo unde ea se înşeală pentru a#i corija imperfecţiunile. @lterior, $f>ntul 7oma!J=Suino adăuga că atenuarea se referă la o regulă de drept aplicată într#un caparticular, ceea ce rigoarea legii ar fi provocat ca e4cesiv. %icero este autoruldictonului $ummum ius, summa iniuria / . În rolul său de îndreptare în caul concret,ec?itatea oferă judecătorului şansa de a crea în interstiţiile regulii scrise un drept fasonatpentru speţă, inspirat de dorinţa concilierii intereselor opuse. "rin efect şi prin natură,soluţia ec?itabilă este o soluţie de compromis şi deci de moderare şi modulaţie pe care judecătorul are vocaţia de a o crea.

Cuncţia corectoare a ec?ităţii corespunde semnificaţiei promovării e4cesului prinindividualiarea judiciară şi constituie fundamentul luării în considerare a e4cesului îndreptul poitiv.

%onceptul juridic al e4cesului contribuie la eliberarea judecătorului de stricta aplicare alegii conferindu#i abilitarea pentru a impune ec?itatea.

=ceste adevăruri elaborate at>t de sofisticat au fost percepute la nivelul bunului simţ deautorii americani într#un mod mult mai pitoresc: "rea adesea novicele crede că legea estetotul; veteranul ştie că legea nu repreintă nimic, starea de fapt este totul . Întregul aspectal unui ca de faliment poate fi sc?imbat de o constatare judecătorească de genul că unbun oarecare are valoarea 8 şi nu T. (mprobabil să se sc?imbe la instanţa superioară, de

această constatare depinde ridicarea suspendării, plata dob>nii, precum şi dacăcreditorul primeşte mai mult sau mai puţin în reorganiareN (nerentă suveranei aprecieri ainstanţei, marja de apreciere pe care aceasta o are la determinarea valorii diverselorbunuri din averea debitorului repreintă o putere cel puţin la fel de mare ca şi aceea pecare o are instanţa de a interpreta legea în '22 de moduri diferite</*.

=v>nd în vedere că scopul urmărit de conceptul juridic al e4cesului, acela de a introduce odoă de ec?itate în raporturile juridice atenu>nd rigoarea regulii de drept, corespundevocaţiei naturale a ec?ităţii spre generalitate. =ctualul conte4t legislativ nu este pe deplinfavorabil unei sistematice recurgeri la ec?itate în dreptul privat, permiţ>nd astfel e4tindereatratamentului e4cesului sau cel puţin justificarea lui, astfel că este interis judecătorului să?otărască în ec?itate fără a face aplicarea unui te4t e4pres sau implicit referitor la

ec?itate. %u alte cuvinte, recurgerea la ec?itate poate fi concepută cu binecuv>ntarea legii. În realitate, conte4tul nu este total defavorabil unei astfel de e4tinderi pentru că dreptulpoitiv conţine două referiri autori>nd de o manieră generală pe judecător să ?otărască înec?itate. "rima este cuprinsă în art. '191 D%%: )'- %ontractul valabil înc?eiat obligă nunumai la ceea ce este e4pres stipulat, dar şi la toate urmările pe care legea, obiceiul sauec?itatea le dă obligaţiei, după natura sa. )1- %lauele obişnuite într#un contract sesubînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod e4pres<.

%urtea %onstituţională prin !eciia nr. 112B1222 a fost sesiată cu o e4cepţie deneconstituţionalitate a dispoiţiilor art. /92 alin. )1- %%= în sensul că aduc atingerelibertăţii contractuale şi principiului consensualismului, încălc>nd prevederile art. + din

%onstituţie care garanteaă dreptul agenţilor economici de a#şi e4prima liber dorinţa de acontracta fără a le impune obligaţii faţă de alte persoane juridice, obligaţii pe care nu şi le#au asumat, la care nu au consimţit.

40



Resping>nd e4cepţia, %urtea a constatat că dispoiţiile constituţionale nu au niciorelevanţă în cauă deoarece aceste dispoiţii constituţionale privesc restr>ngereae4erciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi nicidecum restr>ngerea drepturilorcivile, cum ar fi, spre e4emplu, libertatea contractuală, la care se referă te4tul de legecriticat.

%urtea a mai reţinut, de asemenea, că nici invocarea încălcării dispoiţiilor art. ' şi art.'* din %onstituţie nu este întemeiată, pentru că sunt fără legătură cu norma legalăcriticată prevă>nd funcţiile statului, în timp ce te4tul art. /92 alin. )1- %%= conţine normegenerale privind efectul convenţiilor civile. Du este întemeiată nici critica în sensul căprevederile legale menţionate sunt contrare principiului consensualismului, principiu dedrept civil, deoarece controlul constituţionalităţii se referă e4clusiv la principiiconstituţionale.

Referirea din art. /92 alin. )1- %%= la obligaţiile pe care ec?itatea le impune demonstreaărecunoaşterea funcţiei supletive a ec?ităţii şi favoriarea intervenţiei judiciare în raporturilecontractuale.

7e4tul art. /92 alin. )1- %%= permite intervenţia ec?ităţii în funcţia sa corectoare saumoderatoare.

Hurisprudenţa franceă a admis apelul la ec?itate din te4tul art. '' %%Ccorespunător art. /92 %%= rom>n at>t în funcţia supletivă, c>t şi cea corectoare. =stfel,deciiile secţiilor unite ale %urţii de %asaţie din ' decembrie '// au unificat jurisprudenţa în domeniul nedeterminării preţului în contractele cadru, în modul următor: atunci c>nd oconvenţie prevede înc?eierea de contracte ulterioare, nedeterminarea preţului acestorcontracte în convenţia iniţială nu afecteaă, cu e4cepţia dispoiţiilor legale specifice,validitatea acesteia, abuul în fi4area preţului neoferind ca soluţie dec>t reilierea saudespăgubirea.

Aa aceeaşi dată, patru alte deciii au acreditat ideea că sancţiunea e4cesului esterevelatoare pentru permisiunea de a presupune abuul.

%eea ce este sigur, dincolo de disputele doctrinare în jurul acestor soluţii, este căec?itatea la care se referă art. /92 alin. )1- %%= posedă vocaţia de a asigura tratamentule4cesului în materie contractuală şi justifică sancţionarea judiciară a e4cesului.

@n al doilea te4t este art. * F' din %onvenţia europeană pentru apărarea drepturilor omuluişi a libertăţilor fundamentale, în e4presia proces ec?itabil<.

7e4tul integral este următorul: 3rice persoană are dreptul la judecata ec?itabilă şi publicăa cauei sale şi într#un termen reonabil, de către un tribunal independent şi imparţial,stabilit de lege, care va decide sau asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu

caracter civil, sau asupra temeiniciei oricărei acuaţii în materie penală contra sa.Potăr>rea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fiinteris presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia îninteresul moralităţii, a ordinii publice ori al securităţii naţionale într#o societate democratică,atunci c>nd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci c>nd, în împrejurărispeciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei<.

Doţiunea de proces ec?itabil< nu este doar o garanţie formală, nu numai un criteriu deapreciere al respectului drepturilor substanţiale garantate prin convenţie, ci şi o permisiunede consacrare a drepturilor substanţiale negarantate prin convenţie.

!reptul la un proces ec?itabil este astăi o sursă a dreptului substanţial.6c?itatea procesuală nu se mai distinge de ec?itatea substanţială dec>t pentru a fi maiconjugate. 64tinderea considerării e4cesului este pe deplin justificată, cel puţin pentru

41



motivele e4puse mai sus.

*rt. 11+/.

0una-credinţ%

"ărţile trebuie să acţionee cu bună#credinţă at>t la negocierea şi înc?eierea contractului,c>t şi pe tot timpul e4ecutării sale. 6le nu pot înlătura sau limita această obligaţie.

%omentariu

%onceptul de bună#credinţă este la fel de vag şi astăi ca şi în trecut, pentru că suferă deimpreciie şi pentru că morala evolueaă.

În absenţa unei definiţii legale, un sprijin pentru înţelegerea corectă a conceptului de bună#credinţă ne oferă numai jurisprudenţa, care a cristaliat manifestările e4terioare ale bunei#credinţe şi a stabilit că părţile contractante au acţionat cu bună#credinţă atunci c>nd şi#au îndeplinit datoria de loialitate şi aceea de cooperare.

Aoialitatea priveşte conduita ambelor părţi, debitor şi creditor contractual. În ce priveşte debitorul, datoria sa este de a e4ecuta cu fidelitate obligaţia asumată şi nupoate fi învinuit de rea#credinţă numai pentru că nu a reuşit, dacă şi#a dat toată străduinţa.!acă, însă, debitorul se comportă dolosiv, reaua#credinţă este bine caracteriată, mai alesatunci c>nd împiedică realiarea obiectului contractului.

În această privinţă, se opereaă o distincţie între obligaţia de mijloace şi obligaţia dereultat, de care este ţinut debitorul.

!acă obligaţia este de mijloace şi debitorul a făcut tot ceea ce era dator şi stătea înposibilităţile lui, nu se poate reţine reaua#credinţă. !acă obligaţia este de reultat, buna#credinţă nu mai preintă relevanţă şi debitorul răm>ne obligat contractual pentru simplulfapt că nu s#a realiat obiectul.

%reditorul este, de asemenea, ţinut de obligaţia de loialitate şi este dator să nu împiedicerealiarea obligaţiei debitorului.

!atoria de cooperare este impusă părţilor mai ales în unele domenii specifice, cum sunt:contractul de muncă, contractul de editare, de distribuţie ş.a. 6a presupune obligaţia deinformare şi de înlesnire a e4ecutării obligaţiei celeilalte părţi.

Euna#credinţă conţine o copleşitoare încărcătură morală, de fidelitate şi sinceritate, derespect mutual şi reciprocitate în înc?eierea şi e4ecutarea contractului.

(mperativul respectului reciproc, componentă a bunei#credinţe, răspunde nevoii decoerenţă reonabilă în comportamentul contractual.

6ste evident principiul moral creştin de a nu face altuia ceea ce nu ai vrea să ţi se facă ţie însuţi.

"rincipiul bunei#credinţe este e4presia raportului între drept şi etică, dar în domeniuldreptului are trăsături specifice, pentru că răspunde unui imperativ de securitate araporturilor juridice.

Încercarea de a defini buna#credinţă conduce, într#o primă etapă la douăcomponente: buna#credinţă obiectivă )nu face altuia ceea ce nu vrei să ţi se facă- şi buna#credinţă subiectivă )să nu#l înşeli pe celălalt şi să nu îi provoci cu intenţie sau bună ştiinţă

o pagubă-. În domeniul juridic, principiul bunei#credinţe se remarcă, în mod necesar, printr#ointensitate mărită şi o responsabilitate corespunătoare. =cest principiu guverneaă at>t

42



formarea, c>t şi interpretarea şi e4ecutarea obligaţiilor contractuale. În consecinţă, elconstituie un temei al responsabilităţii contractuale pentru culpă/9.

%urtea de %asaţie franceă a decis că regula conform căreia convenţiile trebuie să fiee4ecutate cu bună#credinţă permite judecătorului să sancţionee utiliarea neloială a uneiprerogative contractuale, dar nu îl autorieaă să aducă atingere însăşi substanţeidrepturilor şi obligaţiilor legal convenite între părţi.

Ciind o trăire internă, buna#credinţă se verifică prin manifestările sale e4teriore şi mai alesprin atitudine şi comportament. "rincipalele sale atribute sunt: intenţia sinceră, credinţasau convingerea, liceitatea, certitudinea, diligenţa, lealitatea şi consecvenţa</5.

Hurisprudenţa a făcut aplicarea principiului bunei#credinţe în variate domenii, cum sunt:

– reaua#credinţă a ambelor părţi contractante )(.%.%.H., secţ. civ., dec. nr. 1/'' din 12aprilie 122+ şi dec. nr. '+25 din 5 aprilie 122- în caul unei caue ilicite a contractului dev>nare a lucrului altuia//;

– partea contractantă la care se localieaă buna#credinţă )(.%.%.H., secţ. civ. şi de propr.int., dec. nr. 5 din 12 mai 122+-;

– claua în legătură cu care se stabileşte buna#credinţă )(.%.%.H., secţia civilă şi de propr.int., dec. nr. +* din 1 iunie 122*-;

– elementele de apreciere a relei#credinţe )%.$.H., secţ. civ., dec. nr. 1/+ din 1/ ianuarie122; (.%.%.H., secţ. civ. şi de propr. int., dec. nr. *+19 din 2 iunie 122*- şi multe altele.

=buul ca manifestare a relei#credinţe. În ultimele decenii calificarea unei conduite ca fiindabuivă se e4tinde în toate ramurile dreptului. =stfel, de e4emplu, clauele unui contractpot fi catalogate drept abuive faţă de consumator, abuul de poiţie dominantă esteinteris, dependenţa economică este reprobată, ruperea contractului de muncă sau acontractului de mandat sunt sancţionate, abuul de majoritate ca şi abuul de minoritate

sunt consacrate jurisprudenţial şi legislativ în domeniul societăţilor comerciale, suntcalificate drept abuive unele claue de determinare unilaterală a preţului cu scopul de apreveni stipularea unor preţuri abuiv mari sau abuiv mici. "reentul prefigureaă viitorulcare ne va reerva probabil calificarea drept abuive a unor claue contractuale întreprofesionişti. $e poate afirma că dreptul contractelor reprimă orice abu în domeniul său,dar această represiune încă nu este suficient de coerentă.

%alificat drept culpă, abuul presupune dovada încălcării unei norme. %odul civil anterioroferă în art. //5principiul de aplicaţie generală a responsabilităţii şi e4onereaă deobligaţia de a căuta în fiecare ca de culpă sau de abu un corespondent legislativspecific.

=buul are, în primul r>nd, un conţinut moral. !repturile trebuie să fie e4ercitate cuomenie, în conformitate cu scopul lor social economic pentru care au fost recunoscute. =t>t jurisprudenţa, c>t şi legislaţia aplică o morală specifică, particulară, plină de altruism,generoitate şi grijă pentru interesul celui slab, a relaţiilor dintre creditor şi debitor.

6ste uşor sesiabilă sorgintea creştină a acestei morale transpuse în drept.

&iaţa în societatea umană presupune solidaritatea, repartiţia egalitară a bogăţiilor şi asarcinilor.

Du poţi fi just dacă nu eşti uman.

%onsecinţa practică a acestei idei umanitare este refuul de a recunoaşte creditorului

legitimarea tendinţei de a epuia întotdeauna dreptul său împotriva debitorului, cu toatărigoarea'22.

În realitate, o asemenea conduită nu poate fi impusă creditorului.

43



Aa ceea ce poate fi însă constr>ns creditorul pe calea legală este să renunţe la plăcereade a e4ercita dreptul său numai pentru a#l c?inui pe debitor.

0inimul absolut al constr>ngerii creditorului este deci abţinerea de la răutate. !e aceea,intenţia de a dăuna celuilalt partener contractual este nota distinctă a abuului contractual.Aa aceasta se adaugă condiţia ca prejudiciul să fie provocat intenţionat persoanei, cuscopul de a obţine nu numai un reultat financiar, ci, totodată, şi unul psi?ologic. =tuncic>nd instanţa constată maliţia, rea#voinţa, ranc?iuna sau răbunarea, abuul esteidentificat fără eitare'2'.

&oinţa ostilă de a dăuna celuilalt partener este un element străin formării contractului, înmulte situaţii, dar în majoritatea caurilor apare pe parcursul e4ecutării acestuia.

În doctrină s#a polemiat pe tema distincţiei de natură între culpa civilă şi cea penală.

În realitate, foarte frecvent faptele creditorului maliţios care îşi e4ercită abuivprerogativele evocă fapte incriminate de legislaţia penală.

(ndiferent de calificările doctrinare, răutatea devine odioasă atunci c>nd îmbracă ?ainalegitimă a unui drept.

Întotdeauna c>nd ea se manifestă şi provoacă daune fiice sau morale va atrage orăspundere delictuală.

%el ce plăteşte cu răutate celuilalt este responsabil delictual deoarece o astfel de conduitănu poate fi aşeată în cadrul raporturilor contractuale, ci survine în afara acestora.Răutatea se manifestă concomitent cu dreptul e4ercitat, dar îl însoţeşte fără a se identificaacestuia. =cestaspect legitimeaă răspunderea delictuală a autorului abuului pentru cărăspunderea este generată nu de e4erciţiul dreptului, ci de conduita maliţioasă care seadaugă acestui e4erciţiu legitim.

(deea de bună#credinţă are două sensuri: o realitate concretă const>nd în ignorarea

ireproşabilă a unui viciu juridic şi o normă obiectivă de conduită la standardul omuluicinstit.

!ispoiţia art. ''92 D%% obligă la înc?eierea şi e4ecutarea convenţiilor cu bună#credinţă.3bligaţia contractuală trebuie să fie e4ecutată după prescripţiile bunei#credinţe.

Hurisprudenţa franceă a emis mai multe deciii în care afirmă e4igenţa bunei#credinţe îndiverse domenii:

– deturnarea clientelei;

– ruperea intempestivă a contractului;

– agrearea subc?iriaşului de către proprietar ş.a.

!e asemenea, %urtea de %asaţie franceă a reţinut în aceeaşi idee că, deşi clauelereolutorii se impun instanţei, aplicarea lor răm>ne subordonată e4igenţelor bunei#credinţeprin aplicarea art. ''+alin. )- %%C Ucorespunător art. /92 alin. )'- %%= rom>nV.

În domeniul determinării preţurilor, buna#credinţă şi abuul au fost asociate pentru a justifica sancţiunea.

=lte manifestări ale bunei#credinţe contractuale sunt preente în reoluţiune, e4cepţia denee4ecutare, garanţia contra viciilor, affectio societatis şi în adagiul nemo auditur.

Aealitatea contractuală este e4primată în fidelitatea faţă de ceea ce au proiectat părţile princonvenţie, în conformitate cu dispoiţiile art. /92 %%=. Euna#credinţă înseamnă

cooperare, asistenţă, informare, sfătuire, discreţie.Du satisface e4igenţa comportării cu bună#credinţă acela care nu a epuiat toate

44



posibilităţile şi nu a făcut u de mijlocul eficient care să#i permită obţinerea reultatuluiscontat de celălalt contractant. !e aici obligaţia de cooperare contractuală care incumbăpărţilor.

=ceastă obligaţie nu poate fi redusă la aspectul moral pentru că nu din umanism faţă decroitor se supune clientul multiplelor probe la costum, nici din iubire pentru şeful orc?estreiasigură organiatorul spectacolului condiţiile de repetiţii, aşa cum remarcă autorul france"?ilippe $toffel#0uncQ'21.Aa stadiul actual al e4igenţei, lealitatea presupune nu numai absenţa dolului şi fraudei, ci şicooperarea pentru obţinerea reultatului.

%onduitele neloiale nu sunt calificate ca atare prin e4agerări de tipul creditorul este luppentru debitor<, ci de e4igenţe ponderate. =stfel, nu este leal faţă de partener să#l minţi,să#l înşeli, să#l trădei, să#i e4ploatei slăbiciunea, să fii brutal, necurtenitor şi uneori c?iarsă fii pur şi simplu indiferent.

"rivit ca o culpă contrară îndatoririlor morale preluate şi de dreptul civil, abuul în contractnu este în mod necesar un abu de un drept, ci este sinonim oricărei forme de nelealitate.

În această logică, buna#credinţă este uneori definită ca sinceritate şi este opusă ipocriieicare păgubeşte altă persoană. (pocriia viciaă comportamentul dacă reuşeşte să#l înşelepe celălalt contractant, de e4emplu, asigurătorul care se arată binevoitor şi amabil numai în scopul de a paralia voinţa asiguratului p>nă c>nd se împlineşte termenul prescripţieie4tinctive în favoarea asigurătorului.

"e l>ngă lipsa de sinceritate sau pura ipocriie, abuul se mai caracterieaă şi princomportamentul incoerent al partenerului contractual . $c?imbările de atitudine alepartenerului contractual care, la început, a lăsat, o perioadă îndelungată, să se creadă căva face un lucru, dar care ulterior s#a decis brutal să facă e4act contrariul, secaracterieaă drept comportament incoerent.

%onduita reprobabilă se mai poate manifesta şi prin reacţii violente de ordin fiic şimoral în e4ecutarea contractului.

!atoria de a coopera presupune ca partenerul să nu fie lăsat să se bată singur îndificultăţile cu care se confruntă. (ndiferenţa faţă de soarta celuilalt poate fi un factorgenerator de responsabilitate autonomă în raport cu răspunderea contractuală. @neori jurisprudenţa a decis că nu numai ipocriia, indiferenţa şi incoerenţa comportamentului cuocaia reilierii unui contract repreintă cauri de lipsă de bună#credinţă, ci, uneori, şinepăsarea este calificată în acelaşi mod'2.

=buul poate fi constatat cu ocaia înc?eierii contractului, în situaţia de constatare a

nulităţii contractului şi în timpul e4ecutării contractului. =stfel, de e4emplu, ruperea brutală şi nejustificată a tratativelor, precum şi dreptul de a nureînnoi contractul sunt două situaţii în care apare aceeaşi problemă: lealitatea refuului dea contracta.

În ambele situaţii se sancţioneaă delictual culpa de ipocriie şi incoerenţă reproşabilă.

Ruperea discuţiilor informale nu este asimilabilă e4erciţiului unei prerogative contractuale."e de o parte, calificarea de abu este înţeleasă ca o simplă greşeală în uul libertăţii,ceea ce se distinge de încălcarea limitelor unui drept subiectiv.

"e de altă parte, această culpă se califică drept lipsă de loialitate. !acă buna#credinţătrebuie să caracteriee relaţiile civile şi comerciale c?iar în absenţa unei legăturicontractuale pree4istente, ea dob>ndeşte statutul unei datorii sociale de comportament, acărei nesocotire aparţine materiei delictuale. În mod similar, în caul abuului de dreptul dea nu reînnoi contractul, se poate reproşa incoerenţă sau ipocriie const>nd în lăsarea

45



partenerului să aibă impresia că relaţiile se vor continua conform obiceiului, cu toate căuna dintre părţi avea deja înc?eiat un acord cu un alt furnior. %ulpelor de ipocriie şiincoerenţă li se adaugă o indiferenţă culpabilă faţă de soarta partenerului, caracteriatăprin brutalitatea ruperii contractului.

Aealitatea în contract impune să nu înşeli partenerul în cursul e4ecutării contractului. Înconsecinţă, comportamentul abuiv pe care partea contractantă l#a adoptat cu ocaiae4ercitării unei prerogative contractuale atrage răspunderea delictuală.0aliţia se distinge de celelalte culpe intenţionate nu numai prin gradul ridicat depericuloitate, ci şi prin natura sa. !acă în caul unei nelealităţi obişnuite caracterulculpabil se apreciaă în abstract, intenţia animată de ura de a dăuna cocontractantului seapreciaă în concret.

În ce priveşte aprecierea în concret a intenţiei de a dăuna celeilalte părţi, caracteriareaculpei trebuie să conţină o răutate adevărată, reală, şi nu presupusă. !e aceea, răutateatrebuie să se materialiee într#un act păgubitor ca vector al răutăţii.

=precierea în concret poate folosi două metode: comparaţia şi investigaţia.

%omparaţia. "entru aprecierea în concret a comportamentului malign al furniorului, carea îngreunat c?eltuielile distribuitorului său, a violat ona sa de e4clusivitate, i#a ajutat peconcurenţii săi, a complicat gestiunea sa, l#a denigrat şi l#a discriminat se va imaginaacelaşi furnior cu aceeaşi vec?ime a raporturilor contractuale, aceleaşi incidente,aceleaşi ambiţii, aceeaşi personalitate aparentă şi se va pune întrebarea dacă o astfel defiinţă ar avea sau nu voinţa răutăcioasă de a dăuna acţion>nd aşa cum a făcut#o. %u c>taceastă optică se va alinia pe profilul primului atunci se va spune că aprecierea e numaiconcretă.

(nvestigaţia. În cea de a doua perspectivă a metodei de investigaţie, se va verifica mobilulşi se va căuta răspunsul la întrebarea: a vrut sau nu a vrutG %ercetarea este în întregime

introspectivă, ceea ce se scruteaă este e4clusiv mentalitatea debitorului, fără a face vreocomparaţie cu un individ abstract.

%ele două metode de apreciere a motivului maliţios par să se înt>lnească în cele din urmăcu incapacitatea absolută de a descoperi adevărul psi?ologic. 7rebuie totuşi să se preferecea de a doua pentru că dec>t să se mărturisească incertitudinea actului de justiţie, sebaeaă totuşi pe intima convingere a magistratului.

"entru a fi sancţionată, este suficient ca maliţia să fie reală. "rintre e4emple se numără şicaul domnului %oSuerel care a avut ideea să cumpere o f>şie de teren de#a lungul unui?angar pentru dirijabile'2+. @n e4emplu similar îl oferă o bancă franceă care, fiindcreditoare unei importante creanţe împotriva unui viticultor, a iniţiat măsurile de e4ecutare

silită e4act la momentul recoltei, provoc>nd astfel falimentul viticultorului care, lăsat să#şiprelucree recolta, ar fi obţinut suma necesară stingerii creanţei. Eanca a fost m>nată deconsiderente de autoritate şi amor propriu atunci c>nd a declanşat procedura legală, darmaliţia care a animat demersurile este mai presus de îndoială. %aul nu este singular. Ki în alte situaţii creditorul a acţionat cu răutate u>nd de căile legale, pentru că a urmărit nudoar recuperarea creanţei, ci şi vătămarea gravă a intereselor legitime ale debitorului.

Du este necesar să se constate că maliţioitatea a fost mobilul e4clusiv al creditorului.

%riteriile obiective de apreciere au pus în evidenţă necesitatea aprecierii maliţiei în concret în sensul dacă trebuie să se meargă p>nă acolo înc>t acţiunea malefică să nu aibă nicioaltă utilitate în afară de provocarea daunelor celeilalte părţi.

În unele jurisprudenţe este e4act ceea ce a reţinut instanţa. !in aceste jurisprudenţedoctrina a concluionat că actul nu trebuie să preinte nicio utilitate pentru cel care l#acomis. @n e4emplu este cel în care o curte de apel franceă a stabilit că atunci c>nd o

46



servitute nu mai preintă nicio utilitate pentru că s#a modificat starea locurilor, ar fi un abude drept vădit dacă proprietarul fondului dominant ar continua să uee de servitute,pentru că un astfel de mod de folosinţă n#ar putea fi inspirat dec>t de scopul de a dăunaceluilalt. Într#un alt ca, s#a decis că dacă o persoană beneficiaă în preent de apă de lareţeaua comunală, nu mai are motive să facă u de ivorul din vecinătate. 7otuşi, încomparaţie cu lic?idul municipal şi din motive nostalgice e4istă raţiuni să se continue

consumarea apei de la ivor. %?iar şi o utilitate secundară, diminuată, ar putea menţineuul servituţii.

%riteriul inutilităţii pentru cel ce abueaă nu este suficient de precis. Dumai intimaconvingere a magistratului poate tranşa dilema pentru că răutatea, maliţia, ura sunt trăiriinterne detectabile prin conduită e4terioriată.

"rincipalele indicii obiective din raţionamentul judecătorului sunt raportate la motivelemărturisite de autor ale actului său, antecedentele relaţii dintre părţi, modul în care a optatautorul între mai multe posibilităţi de a dăuna partenerului.

=precierea în abstract a lipsei de bună#credinţă se realieaă după aspecte e4terne princomparaţie cu ceea ce ar fi făcut omul raţional şi leal. (pocriia, incoerenţacomportamentului sunt forme recunoscute ale lipsei de lealitate.

%ontractul ca instituţie juridică este o abstracţiune despre care se crede că totuşi n#ar fiinsensibilă la sentimentele părţilor. "e l>ngă relaţia patrimonială, contractul stabileşte şi orelaţie umană între părţi. !reptul ţine seama de bunele sentimente, cu condiţia să e4iste,dar nu le poate impune. Ki totuşi contractul poate influenţa comportamentul părţilor princlauele sale, protej>nd încrederea reciprocă. Hustiţia poate fi concepută numai într#unraport interuman. Între persoane fără raport, dreptul dispare, neav>nd raţiunea de a seafirma.

%alificarea comportamentului abuiv în sfera raporturilor contractuale este controversată.

3 primă calificare este cea delictuală, baată pe ideea că se sancţioneaă abuul încomportamentul cocontractantului faţă de celălalt partener, indiferent de utilitateaprestaţiilor reciproce prestate sau neprestate. Responsabilitatea delictuală nu va ficumulată cu cea contractuală.

=tunci c>nd acţiunea de c?emare în judecată se referă at>t la conduita nelealăpăgubitoare, c>t şi la nee4ecutarea obligaţiilor contractuale, în măsura în care fapteledăunătoare sunt distincte, răspunderile vor opera succesiv .

=tunci c>nd se invocă doar un fapt unic păgubitor va opera numai răspundereacontractuală.

"artenerul prejudiciat va invoca şi va cere daune pentru prejudiciul moral, dar în primulr>nd va încerca să demonstree e4istenţa unei pagube materiale susceptibile de odespăgubire mai substanţială.

"entru a genera o ec?itabilă armoniare a intereselor părţilor este necesar ca un contractsă intervină între forţe egale.

$uperioritatea intelectuală economică şi juridică a unei părţi faţă de cealaltă ani?ileaăorice negociere leală şi oferă posibilitatea e4ploatării slăbiciunii celuilalt.

%onsumatorul care ignoră subtilităţile dreptului este incapabil să înţeleagă semnificaţiaclauelor şi de multe ori nici nu#şi dă osteneala să le citească, fiind de neconceput să lemodifice.

%onsumatorul care nu poate înţelege nu poate consimţi şi c?iar dacă pricepe, nu poatealege.

47



=şadar, caracterul abuiv al clauelor se baeaă pe preumţia lipsei de e4perienţă aconsumatorului, insuficienta lui luciditate cu privire la întinderea şi semnificaţia e4actă aangajamentului său.

Hurisprudenţa franceă a calificat drept abuive clauele av>nd drept obiect sau efectconstatarea adeiunii neprofesionistului sau consumatorului la claue care nu figureaă pe înscrisul semnat sau care nu apar cu claritate în scriere aparentă. 6vident că acelestipulaţii contractuale, care n#au fost cunoscute de aderent, se situeaă în afaradomeniului consimţăm>ntului său şi deci nu e4istă, abuive sau juste, fără distincţie.

3 parte a doctrinei francee înclină spre detaşarea calificării drept abuive de protecţiaconsimţăm>ntului. Dorma legală are ca obiect intericerea asumării riscurilor aderentului şinu doar limitarea angajamentului aderentului la acele riscuri pe care le#a acceptat culuciditate. Aegislaţia franceă a protecţiei consumatorului )%.consom. art. A'1#' al. '-defineşte ca fiind abuive clauele care au ca obiect sau ca efect să creee, în detrimentulneprofesionistului sau consumatorului, un deec?ilibru semnificativ între drepturile şiobligaţiile părţilor contractului'2. (ntrodusă prin Aegea nr. /#/* din ' februarie '//,definiţia a avut ca menire transpunerea în legislaţia franceă a !irectivei /B' din aprilie

'//'2*.Reultă cu claritate trimiterea la ec?ilibrul contractual ca finalitate a reprimării clauelorabuive. =cest obiect de ec?ilibru contractual este însă ec?ivoc pentru că poate ficonceput în două feluri, ec?ilibrul subiectiv care aparţine voinţei părţilor şi ec?ilibrulobiectiv care aparţine instanţei învestite.

(deea ec?ilibrului subiectiv al convenţiei decurge din doctrina autonomiei voinţei.%ontractantul îşi limiteaă angajamentul la condiţiile pe care le#a acceptat cu luciditate.!acă a acceptat să contractee în pofida riscurilor se presupune că a găsit ocontrapondere în alte avantaje. Aegislaţia protecţiei consumatorului preumă că voinţaconsumatorului nu a fost liberă pentru că profesionistul nu#i permite.

!acă o negociere liberă şi lucidă nu e4clude calificarea de abu înseamnă că trebuie săfie instaurat realul ec?ilibru, şi nu cel care a fost determinat de voinţa părţilor. 6c?ilibrul lacare se raporteaă definiţia legală a clauei abuive este de esenţă obiectivă.

!eoarece dreptul poitiv permite e4istenţa unui anumit ec?ivoc asupra obiectului şifundamentului protecţiei acordate prin combaterea clauei abuive, conceptul de protecţiecontra clauelor abuive capătă o anumită comple4itate şi, drept consecinţă, este posibilăreceptarea unei triple accepţiuni:

a- respectul consimţăm>ntului real;

b- privilegierea consumatorului;

c- ec?ilibrarea autoritară a contractelor inegale.

Hurisprudenţa franceă a propus două modalităţi de combatere a unei claue abuive prinprealabila calificare: calificările abstracte şi calificările concrete'29. %alificările abstractese realieaă prin acte legislative şi cvasilegislative )reglementările %omisiei clauelorabuive francee-, iar calificările concrete se emit în cadrul contenciosului judiciar prin jurisprudenţa instanţelor sesiate.

%urtea de casaţie este învestită cu ultimul control judiciar şi în acest domeniu.

Eilanţul contenciosului clauelor abuive este însă surprinător de modest.

%lauele abuive pot fi decelate şi prin alte două metode.

"rima metodă percepe abuul ca deturnare de la finalitatea socială a unei clauecontractuale. =buul decurge din uul antisocial al acestei claue şi în general uul

48



antisocial al libertăţii contractuale.

%ea de a doua metodă califică abuul ca e4erciţiu deviator faţă de drept. 0etoda îşi arerădăcinile filosofice în conceptul de libertate. =buul este apreciat în termenii lipsei derespect faţă de o prevedere legislativă cu privire la acţiune, în timp ce libertatea esteputerea de a face ce vrei cu condiţia să nu violei interdicţiile.

64istă mai multe forme de e4primare a libertăţii contractuale şi fiecare are altă funcţie. !ee4emplu, contractul de înc?iriere de locuinţe contribuie la combaterea penuriei de locuinţe.

=buul poate fi abordat şi de o manieră liberală'25, ca instrument de ordine publicăconcurenţial. !iferitele tipuri de abu anticoncurenţial sunt legiferate, ca, de e4emplu,abuul de poiţie dominantă, abuul de dependenţă economică, preţurile abuiv cobor>teetc.

%ele trei e4presii ale abuului sunt:

a- abuul prin nelealitate;

b- abuul de libertate contractuală;

c- abuul prin conflictul între litera şi spiritul contractului.%u privire la ultima formă de abu, %icero e4prima abuul de litera contractului sau literalegii prin adagiul $ummum jus, summa injuria, menţionat anterior.

=buul de prerogativă contractuală se e4primă în invocarea literei clauei în afara spirituluiacesteia'2/.

Aitera contractului are valoare numai în măsura în care e4primă corect, fidel, voinţa părţiicare s#a obligat. $e spune că atunci c>nd te4tul este clar nu este loc de interpretare şi decicontractul nu poate fi sursă de abu. În realitate, o lectură a conţinutului contractuluitrebuie să ia în considerare nu at>t înţelesul abstract, c>t mai ales elementele concrete,

particulare considerate de părţi.>ndirea se poate e4terioria numai prin cuvinte, dar acestea sunt tot at>tea cadre rigidecare nu reflectă dec>t imperfect g>ndirea.

=deseori, cuv>ntul deformeaă oarecum g>ndirea pentru că cuv>ntul este instrumentulg>ndirii, şi nu g>ndirea însăşi.

Aitera este adeseori ambiguă pentru că termenii întrebuinţaţi se adreseaă înţelegeriisubiective a cititorului.

"entru a e4emplifica, ne vom referi la o speţă soluţionată în '/+ de %urtea de %asaţiefranceă''2.

3 societate a acceptat să plătească fostului conducător o rentă după ce a demisionat.%onvenţia a mai prevăut că după decesul conducătorului jumătate din pensia plătităacestuia în timpul vieţii va fi plătită în continuare pe întreaga viaţă soţiei supravieţuitoare.!in nefericire, soţia a decedat înaintea conducătorului, iar acesta s#a recăsătorit. Aadecesul conducătorului cea de#a doua soţie a pretins plata rentei conform contractului.!ecesul prematur al soţiei conducătorului ca şi cea de#a doua căsătorie au creat oambiguitate e4trinsecă literei contractului. %urtea de %asaţie a interpretat claua în spiritulintenţiei părţilor care aveau în vedere ca pensia să fie atribuită intuitu personae, înbeneficiul primei soţii. =tribuirea pensiei a fost prevăută în unicul profit al primei soţii şiambiguitatea a fost generată e4clusiv de sc?imbarea conte4tului, prin moartea prematurăa primei soţii şi prin cea de#a doua căsătorie.

=ceastă concepţie riguroasă a condus la formarea unei jurisprudenţe care interice oriceinterpretare a clauelor dacă sensul lor gramatical este lipsit de ec?ivoc. În această

49





punerea la dispoiţie a unui teren în profitul unui constructor prin intermediul unui contractde înc?iriere cu o durată de 2 de ani, cu o c?irie simbolică de un franc anual. $#a înt>mplat că c?iriaşul a uitat să plătească c?iria, iar locatorul s#a folosit de acest prete4tpentru a pune în funcţiune claua reolutorie, dar nu a obţinut satisfacţie în primă instanţăşi s#a adresat curţii de apel, susţin>nd că în contract s#a stipulat în mod clar plataredevenţei şi neplata era e4pres sancţionată cu reoluţiunea, iar curtea de apel a respins

apelul. %ritica împotriva acestei deciii formulată prin recursul adresat %urţii de %asaţie afost printre altele şi că această curte de apel a nesocotit termenii clari şi precişi ai actului.%urtea de %asaţie, totuşi, a menţinut deciia reţin>nd la r>ndul său că în contract seurmărea transferul coeficientului de ocupare a solului aferent parcelei învecinate pentruedificarea unui comple4 ?otelier în sc?imbul unei redevenţe simbolice de un franc, iaraplicarea clauei reolutorii ar goli de orice substanţă convenţia părţilor''.

(nterpretarea care urmăreşte respectul intenţiei părţilor contractante are în vedere şifinalitatea economică a operaţiunii contractuale. În această accepţie, litera contractuluipierde din importanţă. %u toate acestea, foarte rar magistraţii merg p>nă la modificareacondiţiilor formale ale e4ecutării preval>ndu#se de scopul operaţiunii. =plicarea acestei

concepţii se regăseşte în materie de inde4are a preţurilor şi de obicei aplică regulaconform căreia claua clară şi precisă înceteaă de a mai fi astfel şi permite interpretareade îndată ce este vădit contrară scopului urmărit de contractanţi.

Ciecare clauă are funcţia sa proprie şi de aceea s#a devoltat practica formularelortipiate.

În imensa majoritate, clauele sunt menite să servească intereselor semnatarilor, şi nualtor părţi. 7otuşi, o problemă apare atunci c>nd este vorba de a cere e4ecutarea prestaţieipromise cu titlu principal. =stfel, contractul prin care editorul comandă autorului realiareaunei părţi dintr#o lucrare colectivă )!icţionar permanent de !reptul afacerilor- conţine şi oclauă conform căreia editorul îşi reervă dreptul de a modifica conţinutul contribuţiilor

individuale. =ceastă clauă se pare că trebuie să fie înţeleasă de un contractant reonabilca av>nd o finalitate specifică. Aăs>nd la o parte consideraţiile privind dreptul moral alautorului, totuşi claua nu poate permite editorului să facă orice.

Hudecătorul a reţinut că scopul clauei era de a permite numai o necesară armoniare adicţionarului în ansamblul său.

%u alte cuvinte, cu privire la drepturile conferite de contracte, întrebarea care se pune estenu pentru cine sunt concepute, ci de ce sunt concepute.

%ontractul nu apare ca o comunitate desc?isă de drepturi pe care şi le asumă părţile unelecontra altora şi care pot servi la orice. Aa scară socială unele drepturi nu sunt atribuite, cisunt recunoscute.

%u totul altfel se preintă situaţia în contract. "uterile pe care şi le acordă contractanţii, uniicontra celorlalţi, au un sens predeterminat şi nu sunt niciodată absolute. Ciecarecontractant munceşte pentru un scop comun astfel înc>t orice contract naşte între creditorşi debitor o societate temporară cu un scop determinat.

!acă forţa obligatorie a contractului se sprijină pe respectarea voinţei aceluia care seobligă sau pe respectarea încrederii reciproce în întinderea consimţăm>ntului, concluiileconverg.

Aitera contractului nu are întinderea absolută în sine pe care părţile au vrut să i#o confere.

%laritatea sub aspect gramatical este relativă din caua preocupării de a respecta

previiunile reonabile care au g?idat formarea voinţei şi care sunt articulate global în jurulobiectivului economic dorit.

Ciecare clauă are în oc?ii părţii propria sa finalitate pe care s#a şi format consimţăm>ntul,

51



iar forţa obligatorie fiind baată pe acest consimţăm>nt trebuie ea însăşi să ţină cont deaceastă finalitate. %u alte cuvinte, analia mecanismelor întrebuinţate pentru producereaforţei obligatorii obligă la limitarea forţei unei claue de funcţia pe care o îndeplineşte.

Cinalitatea clauei privită ca un criteriu al abuului opereaă cu raţionamentul teleologic.

=tunci c>nd litera te4tului contractului se referă e4plicit la finalitatea sa, nu este necesară

evocarea abuului. =tunci c>nd finalitatea dreptului este preciată de litera te4tului, frontierele substanţiale seconfundă cu limitele formale. =stfel, reilierea contractului de înc?iriere poate fi impusă delocator nu numai pentru motiv legitim, ci şi pentru cauă de v>nare sau de folosinţănemijlocită.

(ndicarea legală a finalităţii prerogativei înlătură calificarea de abu, pentru a reorientaanalia spre fraudă sau spre ilicit, caracteristici ale actului făcut în mod vădit fără drept.

(poteele în care raţionamentul teleologic dob>ndeşte un adevărat interes sunt claueledefensive şi abuul de prerogative.

64erciţiul unui drept contractual evocă uneori figura creditorului care cere e4ecutareaprestaţiei promise de debitor. 64istă numeroase claue al căror conţinut nu constă îne4erciţiul unui astfel de drept pentru că nu antreneaă nicio obligaţie în sarcina celuilaltpartener, ci sunt simple mijloace de apărare pe care contractantul le poate opunepretenţiilor ofensive ale celeilalte părţi.

=buul de putere şi abuul de prerogative a fost decelat în jurisprudenţa bursieră, undegestiunea portofoliilor face să variee angajamentele clienţilor în funcţie de acordurile cuceilalţi operatori. %urtea de %asaţie a decis că fiecare dintre aceste operaţiuni poateconstitui un abu de mandat, dacă s#a efectuat într#un alt interes dec>t cel al mandantului.

În caul societăţilor comerciale, dreptul de vot este e4ercitat în interesul asociatului sau

acţionarului, însă trebuie să fie e4ercitat şi conform cu interesul social şi de aceea abuulde majoritate sau de minoritate este o deturnare a e4erciţiului. 64cluderea unui asociattrebuie să fie verificată şi în conformitate cu contractul de societate.

=buul de prerogative prin deturnarea finalităţii e4istă întotdeauna c>nd este utiliatconform literei sale, dar pentru o finalitate străină de aceea pentru care a fost acordat. =stfel, de e4emplu, dreptul de a cere să fie supusă unei e4pertie gestiunea societăţiicomerciale este recunoscut cu scopul de a informa pe acţionarii minoritari cu privire launele fapte pe care ei nu le cunosc. În consecinţă, va fi e4ercitat abuiv acel drept însituaţia în care faptele în cauă sunt deja cunoscute de cei care au cerut e4pertia.

=buul de prerogative care derivă din autonomia voinţei se pune în evidenţă în caurile în

care raţionamentul asupra finalităţii conduce judecătorii spre ?otăr>rea de a lipsi de efecteo clauă clar e4primată şi aplicabilă în litera sa, dar deturnată de la funcţia sa. În aceastăsituaţie se află claue de neconcurenţă a căror întindere referitoare la interdicţie trebuie săse apreciee concret în timp şi spaţiu în raport de funcţia pe care o îndeplineşte. @ne4emplu în acest sens îl constituie caul societăţii 0arietta, întreprindere mică av>nd caobiect spălarea vitrinelor. %ontractele înc?eiate cu spălătorii intericeau ca aceştia săe4ploatee direct sau indirect o întreprindere identică sau similară într#un timp de patru ani în toate departamentele în care 0arietta avea sau va avea o agenţie. !upă mai mulţi anide activitate un spălător a demisionat de la 0arietta şi a fost angajat de o altă societate dinaceeaşi localitate cu acelaşi obiect de activitate. Hudecătorii fondului au declarat clauailicită, consider>nd că salariatul demisionat putea să se angajee imediat la o altă

întreprindere concurentă'. Într#un alt ca, cesionarului unei farmacii i s#a impus o clauă însensul de a nu se aşea pe o raă de trei Qilometri de celălalt contractant. %esionarul şi#astabilit locul la 1 Qm şi jumătate. %urtea de apel a verificat dacă cei 22 m au creat o

52





din urmă ca se cere dovada unui mobil străin de finalitatea dreptului.

Într#o ipoteă este posibilă stabilirea e4clusivităţii motivului străin. 6ste caul în carecreditorul invocă prerogativa deşi faptele arată că n#a putut să#şi îndeplinească funcţiaconcretă. !e e4emplu, un garaj a angajat un v>nător de ve?icule de ocaie cu o perioadăde probă de trei luni, dar din împrejurări nefericite salariatul nu a putut munci normal şi nua v>ndut nimic. %urtea de %asaţie a apreciat că angajatorul comite un abu al dreptului dereiliere pentru că a acţionat cu o grabă neobişnuită pentru a întrerupe durata încercăriidin caua dificultăţilor materiale înt>mpinate.

$ancţiunea abuului prin deturnarea dreptului este ineficacitatea clauei şi a dreptuluiconferit. =ceastă ineficacitate nu poate întotdeauna să fie obţinută în natură atunci c>nde4erciţiul abuiv şi#a epuiat efectele. Revenirea poate înt>mpina două dificultăţi,imposibilitatea materială sau imposibilitatea juridică de revenire la situaţia anterioară.

7e?nica abuului prerogativei este adaptată şi situaţiei victimei. =ceasta poate săreacţionee imediat invoc>nd abuul sau poate apela ulterior la instanţă.

%omisia franceă a clauelor abuive a emis şapte recomandări de interes general în

următoarele domenii: garanţia pentru viciile ascunse; recurgerea la justiţie; formareacontractelor; termenele de livrare; nee4ecutarea contractului; consimţăm>ntul implicit şidurata contractului. =ceeaşi comisie a emis 2 de recomandări referitoare la contractele înc?eiate în următoarele domenii de activitate, cum sunt, de e4emplu, v>nările deimobile, cumpărările de bunuri mobile, construcţii de locuinţe individuale, transport terestrude mărfuri, instalaţii de bucătărie, furniare de ga de petrol lic?efiat, distribuţia apei,cumpărare de ve?iculeBautomobile de turism ş.a.

%omisia a publicat o recomandare de sinteă /'#21 cuprin>nd clauele al căror caracterabuiv a fost cu regularitate denunţat cu ocaia diferitelor recomandări sectoriale adoptate.Recomandarea precieaă că clauele enumerate sunt preumate abuive. !omeniile

recomandării sunt în număr de trei: (. formarea contractului; ((. e4ecutarea contractului; (((.dreptul de acţiune în justiţie.

(. Cormarea contractului

'- =cceptarea documentelor contractuale

a- contractele înc?eiate de profesionişti cu consumatorii se pot materialia în diversedocumente: prospecte, cataloage, bonuri de comandă, facturi, borderouri, bonuri de livrareetc.

%onsimţăm>ntul consumatorului trebuie să fie protejat contra acelui comportament alprofesionistului care se e4primă fie în introducerea în documentele de publicitate a

informaţiilor contrare conţinutului contractului pe care îl propun în realitate, fie în omisiuneade a comunica consumatorului integralitatea documentelor contractuale înainte deperfectarea contractului. !e aceea, %omisia recomandă să fie preumate ca abuive aceleclaue care au ca obiect sau ca efect de a face inopoabile profesionistului informaţiile şidocumentele publicitare pe care le#a comunicat neprofesionistului sau consumatoruluidacă acestea conţin unele preciări de natură a determina obţinerea consimţăm>ntuluiacestuia. "rincipiul consensualismului justifică această preumţie şi jurisprudenţaconsideră statornic principiul conform căruia profesionistul se obligă prin conţinutuldocumentelor publicate c?iar dacă nu le atribuie dec>t o valoare indicativă, din moment ceele conţin informaţii suficient de precise şi amănunţite.

b- 6ste preumată abuivă orice clauă care are ca obiect sau ca efect constatarea

adeiunii neprofesionistului sau consumatorului la stipulaţii contractuale pe care nu le#acunoscut efectiv în momentul formării contractului fie datorită preentării materiale aacestor documente, mai ales din pricina caracterului iliibil sau de neînţeles, ori în absenţa

54



justificării comunicării lor reale către consumatori )împrejurare care va reulta în generaldin faptul că dispoiţiile contractuale vor figura pe factură sau bon de comandă remisceluilalt contractant după formarea contractului-. "rotejarea consimţăm>ntuluineprofesionistului sau consumatorului presupune că acesta a avut cunoştinţă efectivă destipulaţiile contractuale atunci c>nd s#a angajat. =ceastă e4igenţă se referă at>t laconţinutul documentelor contractuale semnate, c>t şi la acele documente la care se face

trimitere, cum ar fi condiţiile generale.c- (nde4area preţului

6ste preumată abuivă claua care variaă preţul în funcţie de elemente depin>nd directsau indirect de voinţa arbitrară a profesionistului. !acă preţul determinat în contract poatevaria în mod corect în funcţie de un indice de referinţă, condiţia pretinsă este ca acestindice să fie în mod obiectiv fundamentat şi calculabil1.

d- Aimitarea angajamentelor profesionistului

6ste preumată abuivă restr>ngerea de către profesionist a obligaţiei sale de a respectapromisiunile făcute, garanţiile acordate sau angajamentele asumate de prepuşii sau

agenţii săi.!e asemenea, sunt preumate abuive clauele de restr>ngere a obligaţiilorprofesionistului prin mijloace de limitare care nu sunt în mod clar în legătură cu aceleobligaţii.

e- 3bligaţia de a contracta

$unt preumate abuive clauele care prevăd un angajament imediat şi definitiv alneprofesionistului sau consumatorului şi numai un angajament eventual al profesionistuluiprin semnarea contractului.

f- Cacultatea de deicere

$unt preumate abuive clauele care autorieaă profesionistul să păstree sumele dejaplătite de neprofesionist sau consumator în caul în care acesta renunţă să înc?eie sau săe4ecute contractul, fără a prevedea că acele sume vor fi restituite dublu dacă acelaşi lucru îl face profesionistul. %omisia recomandă, de asemenea, ca sumele plătite de consumatorsă fie considerate ca arvună )art. '1/9%%=-, şi nu acont.

((. 64ecutarea contractului

'- Reguli comune

Du poate fi lăsată la unica putere a profesionistului sau la un eveniment depin>nd devoinţa lui arbitrară e4ecutarea contractului. 3rice clauă contrară este abuivă.

1- %ondiţiile de livrare sau de e4ecutare6ste preumată abuivă claua care are ca obiect sau ca efect că data livrării de cătreprofesionist este stipulată numai cu titlu indicativ, şi nu cu titlu obligatoriu.

"ărţile pot conveni în mod liber data livrării, dar dacă ea depinde numai de voinţaprofesionistului, claua este abuivă. Hurisprudenţa franceă a stabilit că este satisfăcutăobligaţia indicării datei livrării în contract c?iar dacă lipseşte menţiunea unei datecalendaristice precise. !e e4emplu, este suficientă indicaţia de genul sf>rşitul lunii N<,începutul lunii N< sau de genul cel mai t>riu în cea de#a doua c?enină<+.

!acă se depăşeşte cu mai mult de şapte ile data fi4ată, consumatorul poate denunţa

contractul cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire într#un termen de *2 de ilecalculat de la data e4ecutării prevăute.

Cacultatea de denunţare a contractului este suprimată dacă depăşirea datei fi4ate este

55



efectul forţei majore.

$unt preumate abuive clauele care lasă profesionistului libertatea cu privire la locul, lalucrul sau la serviciul ce formeaă obiectul contractului după semnarea acestuia, precumşi clauele care impun consumatorului c?eltuieli suplimentare pentru noua livrare dacăprima nu a avut loc din caue imputate profesionistului.

- %laue care derogă de la principiul e4cepţiei de nee4ecutare$unt preumate abuive toate clauele care au ca obiect sau ca efect să înlăture în profitulprofesionistului consecinţele reciprocităţii obligaţiilor. 6ste caul clauelor care obligă peconsumator să#şi e4ecute obligaţiile, deşi profesionistul nu şi le#a e4ecutat pe ale salederog>nd astfel de la principiul e4cepţiei de nee4ecutare. !e e4emplu, claua care obligăconsumatorul fără motiv valabil să plătească o parte e4cesivă din preţ înainte de orice început de e4ecutare din partea profesionistului.

+- %laue e4clusive sau limitative de răspundere

$e preumă abuive clauele care e4onereaă profesionistul de responsabilitatea sa oricare limiteaă despăgubirea datorată în ca de nee4ecutare sau de e4ecutaredefectuoasă, parţială sau tardivă a obligaţiilor sale. Recomandarea este deosebit deimportantă în caul contractelor de prestări de servicii.

- %laua penală

$unt preumate abuive clauele av>nd ca obiect sau ca efect determinarea cuantumuluidespăgubirii datorate de consumator pentru nee4ecutarea obligaţiilor sale, fărăcontraponderea unei claue de acelaşi fel în sarcina profesionistului, pentru că acesteclaue rup ec?ilibrul contractual.

*- %laua reolutorie

$unt preumate abuive clauele care reervă profesionistului facultatea de a reiliacontractul în mod discreţionar, fără a acorda aceeaşi facultate şi consumatorului.(((. =cţiunea în justiţie

'- !reptul de a acţiona în instanţă

$unt preumate abuive, sub reerva e4cepţiilor procedurale, clauele care suprimă,reduc sau împiedică accesul la justiţie al neprofesionistului. 3ricine are un interes poate săacţionee în justiţie şi orice clauă contrară este nulă, fiind contrară ordinii publice.

1- %laue atributive de competenţă

$unt preumate abuive derogările de la normele de competenţă teritorială sau de la

normele de atribuire a competenţei materiale.- "robaţiunea

$unt considerate abuive clauele care derogă de la regulile prevăute de lege cu privirela probaţiune.

+- Restituirea c?eltuielilor de judecată

$unt abuive clauele care pretind consumatorului să restituie c?eltuielile şi onorariileplătite de profesionist, fără să ofere aceeaşi posibilitate consumatorului şi care îl in?ibă săacţionee în justiţie.

56



ecţiunea a -a.

Dierite categorii de contracte2

%omentariu

%lasificarea contractelor* poate fi realiată după mai multe criterii, toate fiind subiective.

=stfel, de e4emplu, după obiect, contractele pot fi clasificate în:

– contracte av>nd ca obiect transferul proprietăţii unui lucru;

– contracte prin care se realieaă transferul folosinţei unui lucru;

– contracte privind e4ecutarea unei lucrări sau a unui serviciu9.

=lte criterii pot fi: criteriul sociologic, criteriul economic şi criteriul juridic5.

%riteriile trebuie să fie ferme de la o categorie la alta, dar în interiorul fiecăreia pot fi maifle4ibile.

%lasificarea în funcţie de obiectul economic distinge între contractele care au ca obiectobligaţia de a da faţă de cele care au ca obiect obligaţia de face sau de a nu face. 3importanţă certă are distincţia contractelor translative de proprietate de cele prestatoare deservicii.

$e propun criterii noi, cum ar fi: distincţia între contractele de situaţie faţă de cele deocaie. %ontractele de situaţie au o influenţă determinantă pentru viaţa întreprinderii şi anivelului activităţii acesteia, fiind, adeseori instrumentele unei dependenţe economice, iarcele de ocaie corespund unor situaţii episodice/.

$e distinge o categorie denumită contracte de organiare, opusă contractelor de sc?imburieconomice'2. $#a propus, de asemenea, o clasificare în cinci categorii: '- contractetranslative de proprietate; 1- contracte privind folosinţa unor bunuri; - contracte deservicii; +- contracte de credit; - contracte aleatorii''.

În ce priveşte contractele comerciale'1, se pot distinge următoarele varietăţi: contractecomple4e, grupuri şi lanţuri de contracte, contracte independente'.

7e4tele Doului %od civil preintă clasificări după diferite criterii ale contractelor speciale, însă nu clarifică problema utilităţii acestor clasificări. În opinia noastră, utilitatea constă înposibilitatea împrumutului de norme în interiorul aceleiaşi categorii.

%lasificarea şi calificarea contractelor sunt operaţiuni complementare. Cără o corectăcalificare a unui contract nu se poate concepe o clasificare adecvată. $arcina calificării secomplică datorită situaţiei de fapt a contractelor speciale, care nu pot să mai fie integral

reervate dreptului civil sau dreptului comercial, după cum ele nu pot fi integralrevendicate de noi ramuri ale dreptului, cum ar fi: legislaţia protecţiei consumatorilor saudreptul informaticii.

%alificarea unui contract presupune determinarea categoriei căreia îi aparţine, în raport declauele pe care le cuprinde, scopul fiind determinarea sursei de completare cu claueomise.

În interesul părţilor care înc?eie contractul este să îi confere o calificare e4plicită şi sămanifeste consecvenţă în redactarea acestor claue, pentru că numai în acest mod potspera să confirme şi instanţa calificarea dată de părţi.

%alificarea dată de părţile semnatare poate fi sau indicativă sau obligatorie pentruinstanţă'+.

%alificarea indicativă este preentă atunci c>nd părţile se reumă la enunţarea ei.

57



Hudecătorul nefiind legat de această calificare o poate îndrepta dacă o găseşte ine4actă.64emple în acest sens sunt şi următoarele:

– dacă firma reclamantă, furni>nd firmei p>r>te malţ, a creditat#o pe aceasta în registrelesale cu valoarea mărfii furniate, decont>nd apoi din soldul debitor sumele primite în platăde la firma p>r>tă, între părţi nu e4istă contract de cont curent, ci, pur şi simplu, v>nare#cumpărare în cont desc?is, pentru că nu e4istă reciprocitate de credite';

– predarea unor bijuterii, în vederea marcării lor, nu constituie un contract de depoit, ci unmandat'*;

– predarea unui juQe#bo4 '9;

– mutarea unei uine este un contract de locaţiune a lucrărilor, şi nu de transport'5;

– contractul prin care banca se obligă să predea o sumă, asigurată prin ipotecă, treptat,după nevoile clientului, cu o dob>ndă fi4ă, fără a se stipula şi dob>nda la remiteriledebitorului către bancă, se califică drept contract de desc?idere de credit în cont curent, şinu contract de cont curent;

– calificarea corectă este aceea de înc?iriere, şi nu de asociaţie în participaţie, dacăfiecare parte a comercialiat mărfuri în spaţiul şi mobilierul înc?iriat la aceeaşi societatecomercială, iar pentru aceste spaţii s#a condus o evidenţă contabilă distinctă de cătrefiecare deţinător'/;

– dacă instanţele, sc?imb>nd natura contractului, au apreciat că în cauă au fost deduse judecăţii pretenţii decurg>nd dintr#un contract de asociere în participaţiune, deşi clauelecontractului stabilite de părţi probau indubitabil înc?eierea unui contract de v>nare#cumpărare, în condiţiile art. '1/ %%=, acestea s#au pronunţat cu neobservarea obiectuluişi cauei preciate12;

– deşi comisionarul nu este direct obligat către persoana cu care a lucrat, ca şi cum

afacerea a fost a sa proprie, totuşi, această responsabilitate înceteaă c>nd se constată, în fapt, că el a contractat în calitate de mandatar, făc>nd cunoscut numele mandantului pesocoteala căruia a lucrat1';

– banca nu poate pretinde că a făcut o v>nare de acţiuni, dacă la ordinul clientului le#aprocurat pe preţul fi4at, operaţiunea fiind de comision11.

7otuşi, c?iar şi o calificare indicativă naşte preumţia simplă în favoarea calificării înacelaşi mod p>nă la proba contrarie. Riscul de recalificare poate fi redus dacă părţileadoptă o calificare g?id>ndu#se după aceleaşi reguli care vor fi utiliate şi de judecător şidacă, în timpul e4ecutării, nu au săv>rşit fapte care să contraică semnificativ calificareaadoptată, deoarece în acest ca s#ar putea suspecta o novaţie operată de părţi.

!acă, în investigaţia efectuată, părţile nu au găsit o calificare satisfăcătoare pentruclauele contractului lor şi au puternice îndoieli asupra calificării e4acte, trebuie săconsidere contractul ca fiind nenumit şi să fi4ee regimul operaţiunilor contractuale fără aderanja ordinea publică. Hudecătorul va ţine seama de regimul contractual adoptat de părţidacă el este at>t cert, c>t şi licit.

"ărţile mai pot să#şi consolidee securitatea şi indic>nd o calificare subsidiară pe care judecătorul să nu o aplice dec>t pentru a reglementa acele situaţii asupra cărora părţile auomis să stipulee claue în contract.

!acă doresc să impună judecătorului calificarea lor, părţile trebuie să o menţionee e4presşi să nu se îndepărtee de la alegerea efectuată. 3 astfel de calificare şi o astfel deconduită sunt recomandate nu numai în caul litigiului, ci şi în afara acestei eventualităţi.

(mpunerea unei calificări instanţei poate fi oportună în situaţia în care se eită între mai

58





interdependente. !acă persoanele care au contractat nu s#au e4primat cu claritate,contractele put>nd totuşi să fie considerate ca interdependente, instanţa poate săconcluionee că un contract este accesoriu altuia sau că ele sunt unite prinidentitatea cauei ori prin caua lor comună 1*. "entru a delega aceste situaţii,instanţa ia în considerare şi circumstanţele înc?eierii contractelor şi convingerea intimă apărţilor semnatare că acele contracte sunt indisociabile. 64emple în acest sens pot fi şi

următoarele: – nu e4istă nicio legătură între contracte şi deci sunt independente unele faţă de altele,contractul de cesiune a unui cabinet medical, contractul de cesiune a contractului dee4ercitare a profesiei şi contractul de cesiune de părţi sociale, dacă în niciunul dintreacestea nu se face referire la niciunul dintre celelalte19;

– contractul de aproviionare e4clusivă înc?eiat de un distribuitor cu un furnior şicontractul de împrumut înc?eiat între furnior şi acelaşi distribuitor sunt independente,dacă obligaţia de rambursare a împrumutului subistă şi în situaţia în care distribuitoruluinu i se cuvenea comisionul de desfacere cu care s#ar fi compensat debitul derambursare15;

– sunt interdependente contractele înc?eiate în aceeaşi i, unul prin care garajistul vindeunei persoane un automobil nou şi celălalt prin care acelaşi garajist cumpără de la aceeaşipersoană un automobil uat1/;

– cel ce transportă o marfă în vederea preluării ei în depoit răspunde în baa contractuluide depoit, şi nu în baa contractului de transport2;

(nterdependenţa contractelor are drept consecinţă că soarta unuia este legată de soartaceluilalt. !rept urmare, contractul secundar poate fi reoluţionat pentru absenţa caueiatunci c>nd contractul principal nu este înc?eiat; nulitatea unuia dintre contracteantreneaă nulitatea celuilalt, iar reoluţiunea unuia provoacă reilierea celuilalt.

%onsecinţele pot fi însă şi constructive. =stfel: – validarea unui contract pentru că este legat de un altul';

– determinarea obligaţiilor uneia dintre părţile contractante în funcţie de obligaţiile stipulate în contractul principal1;

– desc?iderea unei acţiuni directe în beneficiul uneia dintre părţile unui contract contrapărţii dintr#un alt contract;

– aplicarea obligaţiilor dintr#un contract subordonat la regulile contractului dominant;

– posibilitatea pentru partea legată de doi contractanţi diferiţi de a opune altuia, pentru a#irespinge cererea de despăgubire, nee4ecutarea unui alt contract;

– suspendarea reilierii sau a nereînnoirii anumitor contracte care formeaă împreună cualtele un tot omogen şi indisociabil.

*rt. 11+1.

Contractul sinalagmatic i contractul unilateral

%ontractul este sinalagmatic atunci c>nd obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şiinterdependente. În ca contrar, contractul este unilateral c?iar dacă e4ecutarea luipresupune obligaţii în sarcina ambelor părţi.

%%=: =rt. /+. %ontractul este bilateral sau sinalagmatic c>nd părţile se obligă reciprocuna către alta.

60





3pţiunea va fi sau acceptarea ofertei pe care o conţine promisiunea sau, dimpotrivă,renunţarea la acceptare. !acă acceptă oferta, contractul de v>nare este înc?eiat. !acărenunţă la acceptarea ofertei, at>t promitentul, c>t şi beneficiarul se elibereaă deobligaţiile reciproce.

@neori, promisiunea unilaterală poartă denumirea de compromis, care nu este cea maiadecvată, deoarece, în mod uual, această terminologie este întrebuinţată pentru adesemna convenţia de a supune un eventual litigiu arbitrilor. =tunci c>nd promisiunea se raporteaă la o durată determinată, această durată estecalificată drept termen, care poate fi e4tinctiv )limit>nd durata ofertei- sau suspensiv)înc?eierea contractului se raporteaă la o dată a survenirii unui eveniment viitor şi sigur-.!urata nedeterminată este nerecomandată deoarece se raporteaă la termenul deprescripţie e4tinctivă a dreptului la acţiune.

Eeneficiarul poate renunţa oric>nd la acest interval de timp dacă este pus în înt>riere decătre ofertantul promitent şi somat să se pronunţe.

%>t timp beneficiarul nu a acceptat promisiunea, promitentul nu o poate retracta în caul

duratei determinate.!acă se retracteaă promisiunea înainte de e4pirarea termenului, beneficiarul poatepromova o acţiune contractuală contra promitentului.

"romisiunea unilaterală este opoabilă terţelor persoane, care au cunoscut#o şi auacţionat contrar acesteia, de e4emplu, cumpărătorului bunului.

"romisiunea unilaterală poate fi însoţită de o clauă av>nd rolul de a stabili indemniareaimobiliării. %onform acestei claue, beneficiarii promisiunii pot să nu#şi onoreeangajamentele în sc?imbul renunţării la o sumă convenită, independentă de orice dovadăa unui prejudiciu. !esigur că această indemniaţie se datoreaă numai dacă înc?eiereacontractului nu a fost împiedicată de ofertant.

(ndemniaţia de imobiliare nu se califică drept clauă penală şi nu poate fi modificată decătre instanţă dec>t în caul renunţării anticipate la beneficiul promisiunii, atunci c>ndindemniaţia a fost fi4ată prin raportare la această durată.

(ndemniaţia de imobiliare nu se confundă nici cu claua de deicere, pentru căbeneficiarul nu s#a angajat şi nu se poate deice de angajament.

%laua de deicere oferă părţilor sau cel puţin uneia dintre părţi posibilitatea, uneorilimitată în timp, de a renunţa la un contract care s#a înc?eiat, în sc?imbul plăţii unei sume.

!acă beneficiarul a uat de opţiunea renunţării, trebuie să plătească suma convenită.64ercitarea opţiunii trebuie să fie făcută cu bună#credinţă.

"romisiunea unilaterală poate deveni sinalagmatică dacă este însoţită de o clauă dedeicere importantă, contraic>nd astfel ideea facultăţii de opţiune. 6ste promisiunesinalagmatică, şi nu unilaterală, convenţia prin care beneficiarul se obligă definitiv săcumpere dacă, într#un termen stabilit, promitentul îşi îndeplineşte obligaţiile.

@neori promisiunea este astfel formulată înc>t permite beneficiarului să fie înlocuit de oaltă persoană. %laua se poate califica şi ca o stipulaţie pentru altul.

&>narea pe încercate sau pe gustate este calificată drept contract unilateral. %>t timpcondiţia acceptării de către cumpărător nu se realieaă, riscul este suportat de v>nător.&>narea este perfectă dacă la e4pirarea duratei încercării cumpărătorul nu a renunţat la

cumpărarea bunului. =cesta din urmă nu se poate retracta, după ce a primit marfa, dacănu a încercat#o. 7ăcerea cumpărătorului, după ce a recepţionat bunul, naşte preumţia că încercarea a dat satisfacţie.

62



&>narea pe gustate este uneori confundată cu degustările oferite fără obligaţia sauintenţia serioasă de a cumpăra. Crecventă în comerţul cu vin sau cu br>neturi,degustarea prealabilă nu este dec>t un episod de tratative. În sc?imb, v>narea pegustate are specificul că se doreşte înc?eierea unui contract fără ca el să se fi format deja,deoarece cumpărătorul şi#a reervat dreptul de a aprecia dacă obiectul este pe gustul său.

=şadar, v>narea pe gustate este o promisiune unilaterală de v>nare în care ?otăr>reacumpărătorului, profund subiectivă, este total liberă. În această situaţie se regăsescv>nările de vin, ulei ş.a.

Refuul cumpărătorului lipseşte de efecte contractuale gesturile părţilor p>nă în acelmoment. =precierea cumpărătorului este, în această situaţie, subiectivă şi discreţionară.

Într#o altă situaţie, atunci c>nd contractul prevede o calitate onestă şi comercială,aprecierea subiectivă nu mai are importanţă pentru că se va califica în mod obiectiv, şi nusubiectiv dacă marfa este sau nu este de calitate comercială corespunătoare.

$unt, de asemenea, contracte unilaterale contractul de reervare, contractul deconfidenţialitate şi contractul de negociere

%ontractul de reervare este un antecontract unilateral utiliat în materie imobiliară.%alificarea lui poate fi sau ca pact de preferinţă, sau ca promisiune unilaterală. În primaipoteă, beneficiarul dispune numai de certitudinea de a fi preferat de partener dacă se va?otărî să înc?eie contractul definitiv. =cest contract este o promisiune unilaterală dacăbeneficiarul dispune de dreptul de opţiune. =semenea reervări sunt practicate şi înc?eiurile porturilor, ?oteluri, trenuri etc. şi sunt în mod uual de o indemnitate deimobiliare.

%ontractul de confidenţialitate este, în mod obişnuit, înc?eiat la începutul tratativelor,atunci c>nd se prefigureaă devăluirea unor informaţii de natură QnoL#?oL.

%ontractul unilateral de negociere obligă unilateral una dintre părţi să angajee sau săcontinue negocierile*.

*rt. 11+.

Contractul cu titlu oneros i contractul cu titlu gratuit

)'- %ontractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în sc?imbulobligaţiilor asumate este cu titlu oneros.

)1- %ontractul prin care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu,fără a obţine în sc?imb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.

%%=: =rt. /+. %ontractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a#şi procura unavantaj.

=rt. /+*. %ontractul gratuit sau de binefacere este acela în care una dintre părţi voieşte aprocura, fără ec?ivalent, un avantaj celeilalte.

3bservaţie. 7e4tul art. ''91 D%% este ameliorat faţă de te4tele art. /+, art. /+* %%= prinaceea că precieaă că avantajele urmărite au drept contraprestaţie obligaţiile asumate defiecare parte.

%omentariu

6ste cu titlu oneros contractul în care fiecare parte urmăreşte obţinerea unui avantaj dinpartea celeilalte părţi, avantajul put>nd fi imediat sau viitor.

%ontractele care nu sunt oneroase pot fi de binefacere, în două variante: contract cu titlu

63





păgubitor, incert şi viitor. Doţiunea de risc în drept are conţinut variabil. %riteriulincertitudinii este nucleul conceptului de risc.

radele de devoltare a criteriilor definiţiei riscului au variat în timp.

Riscul este un concept obiectiv şi fle4ibilitatea îi conferă o utilitate certă ridic>ndu#l larangul de concept fundamental al dreptului civil.

În contractul civil, comutativ, suportarea riscurilor este în atenţia părţilor contractante carepregătesc viitorul contractului. "rincipiul uual este acela conform căruia parteacontractantă care a recoltat profitul va suporta şi riscul. @neori, însă, părţile eludeaăacest principiu şi claua sau contractul se califică drept leonine.

"rofitul este cel care justifică asumarea riscului, pentru că a se teme de o pierdere ca şi aspera într#un c>ştig, ambele presupun asumarea riscului5.

*rt. 11+4.

Contractul consensual' solemn sau real

)'- %ontractul poate fi consensual, solemn sau real.

)1- %ontractul este consensual atunci c>nd se formeaă prin simplul acord de voinţă alpărţilor.

)- %ontractul este solemn atunci c>nd validitatea sa este supusă îndeplnirii unorformalităţi prevăute de lege.

)+- %ontractul este real atunci c>nd, pentru validitatea sa, este necesară remitereabunului.

%omentariu

%lasificarea este metoda privilegiată a ordonării datelor dreptului poitiv.%lasificarea presupune organiarea logică a elementelor pe care le absoarbe şi le restituie într#o formă coerentă/.

!acă datele e4trase din dreptul poitiv sunt originea unei clasificări greşit definite sauobservate, ec?ivoce sau falsificate, incomplete, şi reultatul va fi pe măsură. !e e4emplu,clasificarea contractelor în comutative şi aleatorii este mai puţin efectivă pentru cătermenul comutativ< are mai multe înţelesuri.

%el mai adesea doctrina defineşte contractul comutativ în opoiţie cu cel aleatoriu. Înprimul ca, părţile cunosc întinderea prestaţiilor ec?ivoce din momentul înc?eierii

contractului, pe c>nd, în caul al doilea, e4istenţa uneia dintre prestaţii, cel puţin, depindede un eveniment incert. 6lementul determinant al clasificării, în acest ca, estecunoaşterea sau ignorarea prestaţiilor.

%omutativitatea are şi un alt sens. %aracterul comutativ al unui contract se apreciaă înraport cu ec?ilibrul obiectiv sau subiectiv al prestaţiilor, şi nu în raport de cunoaştereaacestora. În acest mod fiind conceput contractul comutativ, el nu mai este opus faţă de celaleatoriu în măsura în care acesta din urmă poate fi analiat ca operaţiune juridicăec?ilibrată.

%lasificarea este, aşadar, afectată de o slăbiciune structurală, care provine dinincertitudinea definirii elementelor de baă care o compun.

=nalia critică a clasificării poate fi abordată sub două ung?iuri, în raport de structură şi înraport de elementele componente.

65



$ub aspectul structurii clasificării se constată că ea se supune unei metode specifice şi nureistă la o analiă metodologică, ceea ce are drept consecinţă verificarea şi sub aspectulanaliei teleologice.

%lasificarea este reultatul unei elaborări doctrinare, în opinia autorului &. CorraX+2.

"rin clasificare se înţelege operaţiunea care în prima faă asociaă şi în faa următoare

disociaă.0etoda poate fi preciată prin elementele care îi caracterieaă structura şi care sebaeaă pe o diviiune majoră şi pe un criteriu dominant.

%lasificarea contractelor în consensuale, solemne şi reale reultă dintr#o incoerenţă amodului de elaborare.

"unctul slab al clasificării este criteriul dominant. %ăutarea sensului clasificării conduce lainterpretări diferite. =nalia teleologică cerceteaă finalitatea clasificării, presupun>nd căreultatul va fi o simplificare a realităţii.

%riteriul condiţiilor de fond conduce la transformarea clasificării tripartite în preferinţă

bipartită: o primă categorie conţine contractele consensuale, supuse numai condiţiilorgenerale de validitate; cea de#a doua cuprinde contractele supuse în plus unor condiţiispeciale, cele solemne şi cele reale. =şadar, condiţiile de fond nu oferă un criteriudominant fiabil.

%riteriul condiţiilor de formă se baeaă pe condiţiile de validitate referitoare la formă. Întrebarea care persistă este dacă trebuie să clasificăm contractele în raport de forma decare depinde validitatea lor sau să le distingem, după cum supunerea sau nesupunereacontractelor la condiţii de formă este o regulă.

!acă pornim de la premisa că termenul consensual e4primă calitateasubstantivului consensualism, nu putem ignora polisemia acestui de#al doilea termen.

7ermenii contract consensual, contract solemn şi contract real nu posedă certitudineadefiniţiilor+'.

În măsura în care forma solemnă decide validitatea actului, nulitatea este sancţiuneaimpusă.

$ancţiunea solemnităţii corespunde dualismului nulitate şi ine4istenţă. =numite contractenu e4istă fără forma prescrisă de lege, în sensul că sancţiunea lovind în momentul originaral actului, acesta nu mai pătrunde în realitatea juridică.

(ncertitudinilor legate de definirea categoriilor de contracte li se adaugă incertitudinileprivind domeniile categoriilor de contracte. Împrumutul de bani este un e4emplu

semnificativ al slăbiciunii clasificării contractelor după condiţiile formale de validitate. =firmarea consensualismului se manifestă în teoria generală a contractului cu modificarearaporturilor între formă şi fond.

%ontractul consensual impune structura sa ansamblului contractului. %oncomitent, formadevine accesorie. !acă ea se adaugă condiţiilor de fond, rolul şi importanţa sa setransformă.

%onsensualismul desemneaă mişcarea prin care forma este progresiv înlăturată dindefiniţia contractului. %u toate acestea, consensualismul nu provoacă dispariţia formei, cidiversificarea acesteia. Cormalităţile sunt instrumentaliate. $istemul juridic degajat deformalismul esenţial poate căuta sprijin în avantajele practice ale formei pentru a asiguracontractelor anumite efecte+1.

66



*rt. 11+2.

Contractul de ade$iune

%ontractul este de adeiune atunci c>nd clauele sale esenţiale sunt impuse ori suntredactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor sale, cealaltă

parte neav>nd dec>t să le accepte ca atare.%omentariu

=ctul de adeiune este alcătuit din voinţa emisă de una dintre părţi şi aderarea celeilalte laaceastă manifestare de voinţă+.

%ontractul de adeiune are o natură convenţională şi unicul element specific esteadeiunea, care aparţine aspectului formal.

$pecificul contractului de adeiune corespunde unei realităţi contractuale speciale. "rivitca mecanism al practicii juridice, contractul de adeiune repreintă şi un instrument demăsură a efectivităţii dreptului contractelor şi a teoriei generale a contractelor.

%riteriul imposibilităţii de a negocia conţinutul contractului este completat cu criteriulinegalităţii economice, în care se regăsesc părţile contractului şi cu cel de#al treilea criteriual generalităţii termenilor utiliaţi. Diciunul dintre acestea nu este suficient de precis şicomplet.

%eea ce desemneaă e4presia contract de adeiune< este o multitudine de situaţiicontractuale percepute sub aspect sociologic, şi nu juridic ++.

!ificultatea analiei decurge din marea diversitate a acestor contracte şi reclamădeterminarea criteriilor de recunoaştere a contractului de adeiune. În această diversitatepoate fi identificat un punct comun care este adeiunea unei părţi la un contract pe carecealaltă parte l#a redactat anterior. =ici adeiunea este o formă de consimţăm>nt. !e

aceea, criteriul distinctiv al adeiunii este formal."realabila redactare a contractului şi caracterul unilateral al acestuia constituie singurulelement invariabil, preent în toate contractele de adeiune. =deiunea e4primă at>tputerea de fapt a redactorului, c>t şi natura standardiată a operaţiunii care presupuneabsenţa discuţiilor asupra clauelor contractului.

=fl>ndu#ne în preenţa unui contract redactat anterior, cu unele dintre claue figur>nd peun document preimprimat, se cuvine să verificăm cunoaşterea de către aderent aansamblului clauelor şi aceasta pentru a concluiona că părţile semnatare au vrut săintegree aceste claue în contract.

=deiunea contractuală este în mod obiectiv recunoscută dacă s#a realiat în faa de înc?eiere a contractului. =deiunea se manifestă sau faţă de clauele documentuluisemnat, sau faţă de clauele care sunt incluse într#un document diferit de cel semnat şi laacest document face trimitere o clauă a te4tului semnat.

Într#o altă variantă, clauele prestabilite sunt centraliate în înscrisul semnat şi, astfel,semnătura preumă adeiunea contractantului la integralitatea clauelor+.

@n mod specific de adeiune îl repreintă aprobările de tipul citit şi aprobat< sau bunpentru<.

În concluie, tendinţa utiliării formelor în fenomenul contractual este incontestabilă. !eaceea nu se poate afirma că părţile ar avea libertatea determinării formei în care se

angajeaă pentru că aceste forme sunt în preent standardiate. Aibertatea formei nu înseamnă absenţa acesteia, ci doar absenţa formei reglementate.

67



"ărţile sunt libere în alegerea elementelor formale prin care contractele se manifestă îndreptul obiectiv.

%?iar dacă se admite că principiul consensualismului elimină forma ca element de definirea contractului, el nu poate să o e4cludă din contract.

*rt. 11+6.

Contractul-cadru

)'- %ontractul#cadru este acordul prin care părţile convin să negociee, să înc?eie sau sămenţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta.

)1- 0odalitatea de e4ecutare a contractului#cadru, în special termenul şi volumulprestaţiilor, precum şi, dacă este caul, preţul acestora sunt preciate prin convenţiiulterioare.

*rt. 11++.

Contractul &nceiat cu consumatorii

%ontractul înc?eiat cu consumatorii este supus legilor speciale şi, în completare,dispoiţiilor preentului cod.

%omentariu

!esfacerea continuă a producţiei industriale de masă este reglementată prin acordul întreproducători şi distribuitori în cadrul unei reţele contractuale comple4e de livrări şi deservicii. În mod necesar şi frecvent, cadrul juridic este completat cu un contract#cadru,care determină mai amplu sau mai simplu condiţiile operaţiunilor viitoare )contracte de

aproviionare e4clusivă, concesiuni de v>nare, distribuitori agreaţi, franciă etc.- şi,ulterior, se înc?eie convenţii succesive în faa de e4ecutare a acordului prealabil.

În acest sistem se încadreaă şi contractul#cadru, mai ales sub aspectul reglementăriipreţului.

(niţial, contractul#cadru a fost subsumat de jurisprudenţa franceă dispoiţiilor %oduluicivil cu privire la v>nare.

3 importantă aplicaţie a contractului#cadru s#a efectuat în raporturile contractuale dintresocietăţile petroliere şi distribuitorii de carburanţi. În conţinutul acestor contracte#cadru dedistribuţie comercială, obligaţiile părţilor erau nu numai de a da, ci şi de a face.

%urtea de %asaţie franceă a decis, în principiu, că atunci c>nd o convenţie prevede înc?eierea de contracte ulterioare, nedeterminarea preţului acestor contracte în convenţiainiţială nu afecteaă validitatea acesteia, cu e4cepţia unei dispoiţii legale speciale, abuul în privinţa fi4ării preţului desc?i>nd numai calea reilierii sau a despăgubirii+*.

=lte categorii de contracte care nu sunt reglementate de Doul %od civil

'. %ontracte cu formare continuă

!acă în marea majoritate a situaţiilor contractul se formeaă instantaneu prin înt>lnireaofertei cu acceptarea, atunci c>nd interesele preintă o importanţă deosebită, înc?eiereacontractului este precedată de o lungă perioadă de negocieri şi de acorduri pregătitoare.

În perioada precontractuală, e4ploratorie, părţile care negociaă fac sc?imb de idei, depropuneri de formule şi claue, fără să aibă ca reultat înc?eierea unui contract. 6senţialăeste pentru această perioadă prefigurarea viitorului contract.

68



În consecinţă, jurisprudenţa şi legislaţia, împreună cu doctrina au stabilit anumite obligaţiiale negociatorilor privind conduita lor în această perioadă. =stfel, fiecare dintre negociatoripoate pune capăt tratativelor în deplină libertate.

7otodată, negociatorii au obligaţia de a se comporta cu bună#credinţă şi loialitate.

Ruperea abuivă a tratativelor este de natură să angajee răspunderea civilă delictuală,

mai ales atunci c>nd acţioneaă cu rea#credinţă sau cu o lejeritate condamnabilă.Hurisprudenţa a sancţionat înşelarea aşteptărilor partenerului, ca şi iniţiativa tratativelorfără intenţie serioasă de a contracta+9.

@neori, se înc?eie un contract care reglementeaă pregătirea viitorului contract şi care sedenumeşte acord pregătitor, scrisoare de intenţie, contract temporar, tratative denegociere etc., prin care sunt definite obiectivele negocierilor şi condiţiilor desfăşurăriiacestora.

=cest acord poate conţine şi obligaţii accesorii pentru delimitarea cadrului negocierii, dee4emplu, claue de e4clusivitate pentru negociere, claue de confidenţialitate, claue decosturi ale negocierilor etc.

@neori, se stabilesc şi paue de reflecţie pentru recapitularea etapelor parcurse şi aaspectelor de reper asupra cărora nu se va mai reveni.

%u toate că aceste acorduri de principiu nu au valoarea contractului definitiv, ele nu suntlipsite de orice efecte juridice. "rintre aceste efecte se numără obligaţia de a desfăşura culoialitate negocierile în dorinţa sinceră de a înc?eia contractul proiectat+5.

1. %ontractul cu sine însuşi

!enumirea este derutantă, pentru că numai în aparenţă acest contract se înc?eie de cătreuna şi aceeaşi parte. În realitate, înc?eierea se produce între două persoane, dar ambelesunt repreentate de acelaşi mandatar, de e4emplu, persoana care, acţion>nd în calităţidiferite, materialieaă pe ambii contractanţi. În această situaţie se află cel mandatat săv>ndă, care va cumpăra pentru sine bunul, ca şi cel ce are mandat să repreinte douăpersoane una dintre acestea fiind v>nătorul, iar cealaltă cumpărătorul.

În preent, se admite că una şi aceeaşi persoană poate acţiona în calităţi diferite şi poatee4prima voinţe diferite. =ceste voinţe vor fi constatate prin probe certe, din motive uşor de înţeles.

În unele situaţii, formula este interisă pentru protecţia incapabilului, partener contractual,repreentat în contract, sau pentru protecţia societăţii comerciale faţă de malversaţiunileadministratorului acesteia.

. %ontractele comple4e@neori se realieaă un ansamblu contractual caracteriat printr#o unitate internă coerentăşi acest montaj poartă denumirea de contract comple4.

Învecinarea contractelor în cadrul unui contract comple4 se înt>lneşte în v>narea debunuri agricole.

=lteori, contractul comple4 este o asamblare de contracte speciale diferite )donaţia cusarcini, sc?imbul cu sultă, v>narea de imobile în vederea construirii, contractul de servirea mesei în vagonul restaurant, contractul de ?otelărie sau de vagon de dormit ş.a.-.

+. rupări de contracte

=tunci c>nd mai multe contracte distincte se asociaă fără a se contopi într#un contractunic, se vorbeşte despre grupări, lanţuri sau interdependenţe contractuale. 64emple înacest sens sunt: împrumutul asociat v>nării, împrumutul însoţit de asigurare de viaţă,

69



cumpărarea unui autove?icul nou cu preluarea celui uat.

Ciecare contract este independent de celălalt, cu e4cepţia caului în care se face dovadacă sunt intim legate, astfel înc>t e4istenţa unui este subordonată realiării celuilalt.

Aanţul de contracte în materie comercială conţine raporturi contractuale succesive, cuobiect comun, înc?eiate între persoane diferite. !e e4emplu, v>narea comercială este

precedată şi este urmată de alte v>nări. &>nătorul deţine lucrul de la un autor, care lar>ndul său l#a primit de la un alt v>nător, iar cumpărătorul îl revinde unui subdob>nditor.

(ndiviibilitatea contractelor apare atunci c>nd una şi aceeaşi persoană înc?eie cu acelaşicontractant mai multe contracte, între care poate e4ista indiviibilitate. Reoluţiunea saunulitatea unuia antreneaă, atunci, reoluţiunea sau nulitatea celorlalte.

$e pot înt>lni şi situaţii de indiviibilitate aparentă şi artificială, care nu poate influenţa?otăr>rea instanţei.

7rebuie să fie operată o distincţie între lanţul de contracte, cocontractele şi subcontractele,care implică mai mulţi participanţi la un contract. În cocontract se află coasigurarea,coîmprumutul de la mai mulţi creditori şi cotratarea. 0ai mulţi participanţi se raporteaă laun singur obiect în caul cocontractului. În caul subcontractului, obiectul este e4ecutareaunei convenţii de către o altă persoană dec>t partea contractantă principală )submandatul,sublocaţia, subtratarea, subantrepria etc.-.

În caul grupării de contracte, e4istă mai multe contracte distincte. 7otuşi, e4istă situaţii ca înc?irierea#v>nare, v>narea unui lucru ce urmeaă a fi fabricat sau construit, donaţia cusarcini, unde pot să apară dubii dacă e4istă un contract comple4 unic sau e4istă o gruparede contracte distincte.

Reultatul analiei poate fi o calificare e4clusivă, atunci c>nd se are în vedere un contractcomple4 sau o calificare distributivă, dacă se are în vedere o grupare de contracte, darmai pot să apară şi situaţii de calificări ine4acte sau de refu de calificare+/.

Într#o grupare de contracte, răspunderea contractuală reglementeaă în mod necesarcererea de reparare a prejudiciului suferit de participanţi, numai pentru că au avut olegătură cu contractul iniţial. "entru că debitorul a trebuit să prevadă consecinţeleincapacităţii sale de a#şi îndeplini obligaţiile în conformitate cu regulile contractualeaplicabile în domeniu, victima nu poate să dispună contra lui dec>t de o acţiune de naturăcontractuală, c?iar şi în absenţa unui contract între victimă şi debitor2.

. %ontracte grefate

=stfel de contracte pot reulta din alăturarea unui contract faţă de altul sau din inserareaunei claue care îi modifică economia. În primul ca, contracte noi sunt grefate pe cele

vec?i )contractul de ?otelărie care poate fi integrat în contractul de întreprindere; contractulde restaurant, de garaj, de abonament etc.-.

*. %ontracte de reacţie

În dorinţa de a eluda reglementările imperative, părţile construiesc sau reactiveaăcontracte de modă vec?e. !e e4emplu, pentru a se sustrage regimului legal al înc?irierilorde imobile rurale, comerciale sau de locuinţă, s#a reinventat convenţia de ocupaţieprecară, tot astfel cum, pentru a eluda e4igenţele contractului de muncă, se utilieaăcontracte de colaborare sau de stagiu.

!in e4punerea de mai sus reultă că denumirea contractului provine de la reacţia derespingere a părţilor contractante în raport cu reglementările legale e4istente în domeniu.Reacţia nu garanteaă obţinerea reultatului scontat datorită ultrareacţiei sancţiunii nulităţiipentru fraudă la lege.

70



9. %ontracte ing<

(nfluenţa anglo#sa4onă, şi mai ales americană, a fost receptată şi sub forma adopţiuniicontractelor cu terminaţia în ing< )camping, caravaning, parQing, engineering, factoring,franc?ising, leasing, renting, marQeting, sponsoring etc.-'.

5. %ontracte tip

6ste frecventă situaţia în care, la negocieri, se preintă un te4t al contractului redactatanterior de către una dintre părţi sau c?iar de ambele. !acă aparţine unei singure părţi, eleste contract de adeiune.

=lteori, redactorul este o terţă persoană, care propune numai un te4t, iar părţile pot săderoge de la propunere. În caul partenerilor profani, se recurge la un e4pert care săredactee proiectul de contract. 64istă şi organisme profesionale care faciliteaă înc?eierea contractelor oferind modele. =ceste contracte tip sunt, în principiu,facultative1. 64cepţie fac condiţiile generale, care, mai ales în domeniul bancar, nu senegociaă.

%onform opiniei autorului &. CorraX, standardiarea operaţiunilor economice are dreptconsecinţă standardiarea instrumentelor juridice fără a fi impusă prin lege.%ondiţiile generale repreintă ansamblul clauelor contractuale tip redactate înainte de înc?eierea contractelor individuale în care se integreaă. !eşi formaliate, condiţiilegenerale nu sunt acte juridice formale pentru că împrumută regimul juridic al contractului în care se topesc. $unt, aşadar, claue abstracte, aplicabile unui număr nedeterminat decontracte individuale care se vor înc?eia ulterior.

!istincţia dintre condiţiile generale şi contractele tip este delicată, deşi nu are o adevăratăinfluenţă juridică pentru că li se aplică reguli identice: includerea lor în convenţii particularese produce sau într#un mod formal, sau printr#o clauă de trimitere.

%ontractul tip este un model aplicat în integralitatea sa în mod regulat şi sistematic. Du arevocaţia de a se modifica spre deosebire de condiţiile generale, care se adapteaăoperaţiunilor individuale. %ondiţiilor generale li se alătură întotdeauna condiţii particulare.

3 altă distincţie între contractul tip şi condiţiile generale decurge din valoarea normativă acondiţiilor generale, care s#au alimentat din uurile comerciale. &ăute sub acest aspect,condiţiile generale capătă o forţă obligatorie intrinsecă independentă de includerea lor încontracte posterioare. %ontractul tip răm>ne în r>ndul convenţiilor, deşi nu se poate negacapacitatea lui de a integra unele cutume.

%ontractul tip îşi afirmă valoarea practică prin funcţia de standard de referinţă pentru ooperaţiune juridică particulară. %ondiţiile generale îşi au raţiunea în necesitatea

armoniării acelor reguli care sunt comune pentru toate operaţiunile pe care le va efectuao parte contractantă.

Repetarea identică a operaţiunilor economice şi nevoia rapidităţii efectuării acestorae4clude negocierea fiecărei operaţiuni în parte în faa de formare a convenţiei. !e aceea,orice instrument care contribuie la fluidiarea tranacţiilor trebuie să fie folosit. %u c>t întreprinderea are un volum de afaceri mai mare, cu at>t mai necesară devine elaborareaşi utiliarea condiţiilor generale.

=lte documente contractuale destinate aceloraşi scopuri, sunt, de e4emplu, scrisoarea deconfirmare, bonul de livrare şi borderourile.

$crisoarea de confirmare coroboreaă e4istenţa convenţiei perfectate verbal sau prin altprocedeu considerat insuficient de către una din părţi.

6a îndeplineşte două funcţiuni:

71





medicii nu le stăp>nesc în întregime.

%u toate acestea, erorile involuntare nu trebuie să in?ibe efortul creator al medicilor.

Du toţi medicii pot beneficia de aceleaşi condiţii de documentare şi e4periment, nu toţi auaceleaşi dotări la dispoiţie. 7otuşi, şi faţă de cei lipsiţi de asemenea avantaje se aplicăe4igenţa bunelor practici.

6tapele formării contractului medical debuteaă cu demersul pacientului pentru a fiacceptat de medic.

%ererea este adeseori imprecisă şi nu are semnificaţia unei manifestări de voinţă pentru înc?eierea unui contract. În cea de#a doua etapă, pacientul consimte la tratament, daracest consimţăm>nt are o natură particulară. 6l este reultatul unei informări personaliateşi manifestarea de voinţă a pacientului nu este nici liberă, nici spontană. =cordulpacientului este influenţat de informarea medicului şi de măsura în care pacientul a reuşitsă înţeleagă informarea. Aibertatea voinţei pacientului este puternic influenţată de temerilepentru propria viaţă, de vulnerabilitatea accentuată pe care o genereaă angoasa şisuferinţa.

$pecificul consimţăm>ntului pacientului la tratamentul propus de medic se e4primă şi înposibilitatea retractării în orice moment. =cest consimţăm>nt nu este liber şi, c?iar dacă sematerialieaă într#un înscris, acesta nu are validarea unui contract prin sine însuşi.

(nformaţia procurată de medic pacientului trebuie să fie personaliată, clară, onestă şicompletă, mai ales în ceea ce priveşte e4punerea tuturor inconvenientelor.

=cţiunea medicului are două componente: prima este stabilirea diagnosticului şirecomandarea; cea de#a doua este însăşi acordarea îngrijirilor.

3bligaţia contractuală a medicului este o obligaţie de mijloace şi nu de reultat.

ecţiunea a 3-a.

5nceierea contractului

Reforma franceă

"ropunerea de reformă a dreptului france al contractelor conţine în 7itlul (. %ontracte,la art. #*, următoarele te4te:

=rt. . "ărţile sunt libere, în limitele fi4ate de lege, să îşi aleagă cocontractantul şi sădetermine forma şi conţinutul contractului.

=rt. +. Du se poate deroga, prin contract particular, de la regulile care intereseaă ordineapublică şi bunele moravuri.

Du se poate aduce atingere libertăţilor şi drepturilor fundamentale dec>t în măsuraindispensabilă, pentru protejarea unui interes serios şi legitim.

=rt. . %ontractele se formeaă şi se e4ecută de bună#credinţă. "ărţile nu pot să e4cludă,nici să limitee această obligaţie.

=rt. *. 3 parte nu poate acţiona în contradicţie şi comportamentele anterioare, pe carecocontractantul său şi#a baat, în mod legitim încrederea.

$impla toleranţă nu este suficientă pentru a face legitimă încrederea.<

În art. ' din acelaşi proiect sunt prevăute condiţiile formării contractului: 7rei condiţiisunt esenţiale pentru formarea unui contract:

– consimţăm>ntul părţilor contractante;

73



– capacitatea lor de a contracta;

– un conţinut cert şi licit.<

=sociaţia Penri %apitant a prevăut în cadrul proiectului "rincipii contractuale comune<,la art. 1:'2' următorul te4t: %ondiţii pentru înc?eierea unui contract. )'- @n contract este înc?eiat de îndată ce:

a- părţile au înţeles să se lege juridic,b- şi au reuşit să ajungă la un acord suficient, fără ca vreo altă condiţie să fie cerută.

)1- %ontractul nu trebuie să fie înc?eiat, nici constatat prin înscris şi nu este supus niciuneie4igenţe de formă. 6l poate fi dovedit prin toate mijloacele, inclusiv prin martori.<

1

Dispo$iţii preliminare

=rt. ''95. # Aibertatea formei

=rt. ''9/. # %ondiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

*rt. 11+.

ibertatea ormei

%ontractul se înc?eie prin simplul acord de voinţă al părţilor dacă legea nu impune oanumită formalitate pentru înc?eierea sa valabilă.

%%=: =rt. ''/'. )'- !ovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte

suma de 12 lei, c?iar pentru depoit voluntar, nu se poate face dec>t prin act autentic,sau prin act sub semnătură privată.

)1- Du se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprindeactul, nici despre ceea ce se pretinde că s#ar fi is înaintea, la timpul sau în urmaconfecţionării actului, c?iar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depăşeşte 12 lei.

)- "ărţile pot însă conveni ca şi în caurile arătate mai sus să se poată face dovada cumartori, dacă aceasta priveşte drepturi de care ele pot să dispună.

%%(: =rt. '1. %ondiţiile contractului sunt:

'- acordul părţilor;

1- caua;- obiectul;

+- forma, c>nd este prescrisă de lege sub pedeapsa nulităţii.

3bservaţie. %onsensualismul, ca principiu care guverneaă înc?eierea contractului, a fostpăstrat şi în Doul%od civil. $ingura e4cepţie este e4igenţa legală a formei pentruvaliditatea înc?eierii contractului.

%omentariu

$pre deosebire de %odul civil anterior )art. ''/'-, Doul %od civil nu impune nicio condiţiede formă sau de formalitate pentru înc?eierea contractului, fiind suficient simplul acord devoinţă al părţilor. !e la această regulă e4istă o singură derogare: atunci c>nd legeaimpune o anumită formalitate pentru înc?eierea valabilă a contractului.

74



"entru întregirea reglementării sub acest aspect, este necesar să se ia în considerare şidispoiţiile art. '1+2#'1+ D%%, conform cărora voinţa de a contracta poate fi e4primatăverbal, în scris sau se poate manifesta şi printr#un anumit comportament.

Înscrisul constatator al înc?eierii contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic,forţa probantă fiind cea prevăută de lege.

!acă legea pretinde în mod neîndoielnic o anumită formă pentru înc?eierea valabilă acontractului, absenţa acestei forme este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului.!acă, însă, o anumită formă este pretinsă numai prin învoiala părţilor, fără ca legea să oceară, contractul este valabil şi atunci c>nd acea condiţie de formă nu s#a respectat. Întreformele înc?eierii şi formele modificării contractului e4istă o simetrie pretinsă prin art.'1+ D%%.

"entru înscrierea în cartea funciară, contractul trebuie să fie înc?eiat prin înscris autentic,sub sancţiunea nulităţii absolute.

Aegea specială prevede condiţiile specifice de formă pentru contractele care se înc?eieprin mijloace electronice.

%onsensualismul pe care îl reflectă aceste reglementări este, fără îndoială, un factor de înlesnire a legării contractelor, dar acest efect benefic are şi el reversul său.

@nele consimţăminte pot fi date cu uşurinţă, fără a conştientia efectele juridice caredecurg.

"e de altă parte, apar incertitudini cu privire la anumite aspecte ale acordului părţilor, carefavorieaă contestaţii şi procese inutile. Caţă de terţele persoane, acest consensualismapare ca o secretiare ine4plicabilă, deşi ele ar avea interes să cunoască înc?eiereacontractului.

Cormalismul are rosturile sale. 6l atenţioneaă părţile asupra serioităţii angajamentelor

asumate şi îndeamnă la reflecţie matură şi suficientă. În plus, înscrisul este o probă multmai sigură în ceea ce priveşte corecta reflectare a realităţilor, dec>t memoria persoanelor.

"e de altă parte, publicitatea unor contracte este importantă şi pentru terţele persoane.!acă nu sunt respectate cerinţele formalismului, actul juridic nu produce efectele scontateşi securitatea raporturilor juridice are de îndurat suferinţe serioase+.

*rt. 11+9.

Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

)'- %ondiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt:'. capacitatea de a contracta;

1. consimţăm>ntul părţilor ;

. un obiect determinat şi licit;

+. o cauă licită şi morală.

)1- În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuierespectată, sub sancţiunea prevăută de dispoiţiile legale aplicabile.

%%=: =rt. /+5. %ondiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt:

'. capacitatea de a contracta;1. consimţăm>ntul valabil al părţii care se obligă;

75



. un obiect determinat;

+. o cauă licită.

3bservaţie. 7e4tul art. ''9/ D%% este ameliorat faţă de te4tul art. /+5 %%= suburmătoarele aspecte:

– obiectul obligaţiei asumate de fiecare parte trebuie să fie nu numai determinat, ci şi

posibil şi licit; – caua obligaţiei fiecăreia dintre părţile contractante trebuie să fie nu numai licită, ci şivalabilă în sensul de a fi conformă cu morala şi să reulte astfel înc>t să poată fi verificatăde instanţă. %aua consensualistă, subiectivă prin esenţă, oferă instanţei posibilitatea de ainvestiga şi a determina voinţele individuale. În acest fel caua dob>ndeşte o funcţie deevaluare a elementului voluntar at>t în contractele sinalagmatice, c>t şi în celeunilaterale*.

%%C: =rt. ''25. "atru condiţii sunt esenţiale pentru validitatea unei convenţii:

%onsimţăm>ntul părţii care se obligă;

%apacitatea sa de a contracta;@n obiect cert care constituie materia angajamentului;

3 cauă licită în obligaţie.

%%(: =rt. '1. (ndicarea condiţiilor. %ondiţiile contractelor sunt:

'- acordul părţilor )'1*-

1- caua )'+-

- obiectul )'+*-

+- forma )'2- c>nd reultă că este prescrisă de lege sub sancţiunea nulităţii.

%omentariu

=rticolul ''9/ enumeră condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului. Reglementareafiecăreia dintre condiţii este cuprinsă în articolele următoare9.

Capacitatea p%rţilor

=rt. ''52. # %apacitatea părţilor

=rt. ''5'. # Reguli aplicabile

*rt. 11/.


"oate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să înc?eie anumite contracte.

*rt. 111.

,eguli aplicabile

Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate în principal în %artea

76





renunţa la acestea.

În art. 2 D%% este enunţat principiul egalei capacităţi civile în faţa legii. =stfel, capacitatease recunoaşte ca fiind egală în faţa legii, fără discriminare de rasă, culoare, naţionalitate,origine etnică, limbă, religie, v>rstă, se4 sau orientare se4uală, opinie, convingerepersonală, apartenenţă politică, sindicală, apartenenţă la o categorie socială ori la ocategorie defavoriată, avere, origine socială, grad de cultură sau orice altă situaţiesimilară.3rice persoană fiică sau persoană juridică este titulara unui patrimoniu/ care poate fidiviat sau afectat, dar numai conform prevederilor legii Uart. ' alin. )'- şi )1-V. "atrimoniilede afectaţiune sunt acele mase patrimoniale fiduciare constituite potrivit dispoiţiilor 7itlului(& al %ărţii a (((#a şi afectate unei profesii autoriate, precum şi alte patrimonii astfeldeterminate*2.

În art. 1 se reglementeaă transferul intrapatrimonial şi patrimoniul profesionalindividual*'.

%apitolul ( din 7itlul (( al %ărţii ( este în întregime consacrat capacităţii civile a persoanei

fiice )art. +#9-.%apacitatea de folosinţă este definită în art. + ca fiind aptitudinea persoanei de a aveadrepturi şi obligaţii civile.

6a începe la naşterea persoanei şi înceteaă odată cu moartea acesteia. @nui copilconceput îi sunt recunoscute drepturile din momentul concepţiei cu condiţia să se nascăviu )art. +#*-.

7impul legal al concepţiei este intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sutaoptecea i dinaintea naşterii copilului şi se calculeaă i cu i. În cadrul acestei perioadelegale, sau în afara acestui interval, dovada concepţiei reale poate fi făcută prin mijloaceştiinţifice )art. +'1-.

%apacitatea de e4erciţiu este definită în art. 9 ca fiind aptitudinea persoanei fiice de a înc?eia singură acte juridice civile. %onform art. 5, începutul capacităţii de e4erciţiucoincide cu majoratul, la împlinirea v>rstei de '5 ani.

0inorul căsătorit dob>ndeşte, prin căsătorie, o capacitate de e4erciţiu deplină, care semenţine şi după anularea căsătoriei dacă minorul a fost de bună#credinţă la înc?eiereacăsătoriei.

0inorul care a împlinit '* ani poate cere să i se recunoască deplina capacitate de e4erciţiupentru motive temeinice, cu ascultarea părinţilor sau tutorelui şi cu aviul consiliului defamilie, c>nd este caul )art. +2-.

%apacitatea de e4erciţiu restr>nsă se dob>ndeşte de către minor la împlinirea v>rstei de'+ ani )art. +'-. =cest minor înc?eie acte juridice cu încuviinţarea părinţilor sau tutorelui şi,dacă este caul, cu autoriarea instanţei de tutelă, încuviinţări şi autoriări care pot fiacordate cel mai t>riu în momentul înc?eierii actului. 64cepţie fac actele de conservare şiactele de administrare care nu#l păgubesc pe minor, precum şi cele de dispoiţie, de micăvaloare, cu caracter curent şi care se e4ecută la data înc?eierii lor. =ceste acte pot fiefectuate singur de către minor.

0inorul care a împlinit v>rsta de ' ani poate să înc?eie acte juridice referitoare la muncă,la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau atutorelui, precum şi cu respectarea dispoiţiilor legii speciale, dacă este caul. În acest

ca, minorul e4ercită singur drepturile şi e4ecută tot astfel obligaţiile ivor>te din acesteacte şi poate dispune singur de veniturile dob>ndite )art. +1-.

$unt lipsite de capacitate de e4erciţiu, conform prevederilor art. +, următoarele persoane:

78



a- minorul care nu a împlinit v>rsta de '+ ani; b- interisul judecătoresc; c- alte persoaneprevăute de lege.

În caul acestora, actele juridice se înc?eie, în numele lor, de repreentanţii lor legali încondiţiile prevăute de lege.

=ctele de conservare şi celelalte acte prevăute în caul minorului care a împlinit '+ ani

sunt aplicabile şi persoanei lipsite de capacitate de e4erciţiu.$ancţiunea actelor făcute de persoana lipsită de capacitate de e4erciţiu, ori cu capacitatede e4erciţiu restr>nsă, altele dec>t cele prevăute cu caracter e4cepţional, este nulitatearelativă, c?iar fără dovedirea unui prejudiciu.

$implul fapt că la înc?eierea actului cel lipsit de capacitate de e4erciţiu sau cu capacitatede e4erciţiu restr>nsă a declarat că este capabil, nu poate înlătura sancţiunea. !acă, însă,el s#a folosit de manopere dolosive, la cererea părţii induse în eroare, instanţa poateconsidera valabil actul, dacă apreciaă că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată.

Doul %od civil consacră întregul 7itlu (&, cu şase capitole, persoanei juridice în %artea (#a.!espre persoane.

%apitolul ((( este sediul reglementării capacităţii civile a persoanei juridice. În primasecţiune se reglementeaă capacitatea de folosinţă a persoanei juridice, iar în cea de#adoua secţiune se reglementeaă capacitatea de e4erciţiu şi funcţionarea persoanei juridice.

!iferenţele între capacitatea persoanei juridice şi capacitatea persoanei fiice seanalieaă sub mai multe aspecte.

!iferenţierea începe cu însăşi e4istenţa persoanei. În timp ce persoana fiică îşi afirmăe4istenţa şi trebuie să#şi dovedească identitatea cu un document oficial, persoana juridicăeste pusă în situaţia de a#şi dovedi, de fiecare dată, însăşi e4istenţa, preent>nd un

document oficial de înregistrare.3 persoană fiică majoră este preumată că posedă o capacitate civilă generală, în timpce o persoană juridică trebuie să#şi limitee capacitatea de folosinţă la actele necesarepentru realiarea scopului în vederea căruia s#a constituit. În timp ce persoana fiică îşie4ercită, de regulă, direct şi nemijlocit prerogativele capacităţii, persoana juridică îşi poatee4ercita întotdeauna aceste prerogative numai prin mandatari*1. !e aceea, un timp îndelungat, s#a considerat că o persoană juridică este o creaţie artificială*. Întruc>t numaipersoanele fiice aveau un patrimoniu, aşa#numitele persoane juridice< care erau spiritpur )imateriale- au fost denumite persoane morale<.

rupurilor de persoane, ca şi grupurilor de bunuri li s#a recunoscut numai starea de fapt,

nu şi calitatea de subiect de drept. =ceastă calitate se dob>ndea numai la capătul unui şirde formalităţi.

=cordarea personalităţii juridice putea fi obţinută sau putea fi refuată.

7eoria personalităţii reale a recunoscut oricărui grup susceptibil de a poseda o voinţăproprie sau de a e4ercita o activitate distinctă calitatea de subiect de drept şi, deci,personalitatea. !e această dată, personalitatea juridică nu se mai acorda, ci se consideraataşată e4istenţei grupului.

6senţa teoriei consta în concepţia conform căreia persoana juridică este rodul proprieicreaţii, şi nu al creaţiei legiuitorului*+. =şadar, personalitatea juridică aparţine, în principiu,oricărei grupări dacă posedă o modalitate de e4primare colectivă pentru apărareaintereselor sale legitime.

"asul următor a fost recunoaşterea personalităţii juridice în favoarea societăţii

79



unipersonale care nu posedă grup, ci doar un patrimoniu afectat activităţii. Du se poateomite constatarea că persoana juridică, av>nd o e4istenţă autonomă faţă de persoanelecare au creat#o, poate repreenta şi o sursă de abu atunci c>nd este destinată să secomporte ca un ecran pentru deturnarea de la vocaţia legală.

=buul de personalitate juridică îmbracă forme variate cum ar fi, de e4emplu, fictivitatea,utiliarea pentru obţinerea nelegală a unui folos necuvenit sau menţinerea în letargie.

"ersoana juridică fictivă comite fraudă contra legii sau contra creditorilor.

Crauda contra legii vieaă în mod frecvent fiscalitatea, iar frauda contra creditorilor see4primă, de e4emplu, prin subscrierea ca aport la patrimoniul persoanei juridice abunurilor persoanei fiice, susceptibile de a fi urmărite de creditori. 3 altă formă a fraudeieste persoana juridică fictivă*. Între capacitatea juridică a persoanei fiice şi capacitatea juridică a persoanei juridice e4istă deosebiri importante:

– persoana fiică dob>ndeşte capacitatea de folosinţă la naştere )iar pentru unele drepturic?iar mai devreme, după ce a fost concepută- şi ulterior dob>ndeşte şi capacitatea dee4erciţiu în etape, în timp ce persoana juridică dob>ndeşte concomitent şi pierde simultan

at>t capacitatea de folosinţă, c>t şi capacitatea de e4erciţiu; – pentru toate persoanele fiice capacitatea de folosinţă are conţinut identic, dar pentrupersoanele juridice această capacitate diferă în raport cu specialitatea fiecăreia;

– dacă persoana fiică se poate afla în situaţia de a poseda o capacitate de e4erciţiu mairestr>nsă dec>t capacitatea de folosinţă, pentru persoana juridică suprapunerea celordouă feluri de capacitate este totală şi permanentă;

– dacă e4ercitarea prin repreentant a capacităţii este o e4cepţie pentru persoana fiică,această situaţie constituie regula pentru persoana juridică;

– limitarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice nu presupune cu necesitate mai

puţine drepturi dec>t persoana fiică, e4cepţie făc>nd diferenţele fireşti )persoana juridicănu se va căsători, nu va alege şi nu va fi aleasă, nu va putea dob>ndi calitatea de salariat,dar nici persoana fiică nu va putea emite acţiuni sau obligaţiuni-.

Recapitul>nd, capacitatea juridică a persoanei juridice se caracterieaă prin aceea că:

– at>t e4erciţiul drepturilor, c>t şi asumarea şi îndeplinirea obligaţiilor se realieaă prinorganele sale;

– actele organelor, efectuate în limitele puterilor conferite de lege, sunt actele persoanei juridice;

– faptele licite sau ilicite comise de organe cu prilejul e4ercitării atribuţiilor nasc obligaţii în

sarcina persoanei juridice; – faptele ilicite săv>rşite în condiţiile de mai sus atrag şi răspunderea personală a autorilorlor, at>t faţă de persoana juridică, c>t şi faţă de alte persoane.

%apacitatea persoanei juridice se manifestă prin capacităţile corespunătoare ramurilordreptului. !eşi este o reultantă a diferitelor capacităţi de ramură, capacitatea oricăreisocietăţi comerciale se caracterieaă prin trei însuşiri:

a- generalitatea, care decurge din aptitudinea de a fi subiect de drept în mai multe ramuriale sistemului de drept;

b- unicitatea, fiecare societate comercială av>nd propria sa capacitate unică şi

individualiată;c- legalitatea, această capacitate e4ist>nd şi manifest>ndu#se e4clusiv în cadrulreglementat de lege.

80



În domeniul contractelor comerciale persoanele juridice mai frecvent implicate suntsocietăţile comerciale. Restr>ngerea capacităţii juridice a societăţilor comerciale îndomeniul contractelor comerciale se manifestă sub două aspecte: '- se limiteaă la actelede comerţ conform scopului constituirii Uart. ' alin. )'- din Aegea nr. 'B'//2V; 1- legispeciale restr>ng suplimentar capacitatea de folosinţă a unor societăţi comercialecomparativ cu alte societăţi comerciale.

%u toate acestea, fără a omite realitatea că scopul societăţii comerciale este lucrativ, înmod e4cepţional şi în condiţii prevăute de lege, ea poate efectua şi acte cu titlu gratuitdupă cum poate beneficia de asemenea acte dacă at>t unele, c>t şi celelalte se află într#olegătură obiectivă cu scopul constituirii şi cu obiectul activităţii, servind activităţii acesteia, însă nicio societate comercială nu poate avea drept obiect principal sau ca obiect e4clusivacte cu titlul gratuit**.

$ub cel de#al doilea aspect al restr>ngerii capacităţii de legi speciale, menţionăminterdicţia îndeplinirii activităţilor de tip bancar pentru toate societăţile care nu s#auconstituit ca instituţii de credit, precum şi intericerea activităţilor de asigurare şireasigurare pentru societăţile constituite în forma societăţii în nume colectiv sau în

comandită simplă. În fine, emiterea de acţiuni şi obligaţiuni este interisă pentru toate formele de societăţicare nu sunt constituite ca $.=. sau $.%.=.

=lături de restr>ngerile legale ale capacităţii persoanei juridice, se aplică şi restr>ngerileconvenţionale care decurg din conţinutul actului constitutiv: o persoană juridică poateefectua numai actele care servesc realiării obiectului de activitate specific.

În caul societăţilor comerciale, de e4emplu, limitarea nu se preteaă la o interpretarerigidă, în sensul de a aplica sancţiunea nulităţii în mod mecanic tuturor actelor îndeplinitecu depăşirea limitelor obiectului activităţii, din mai multe motive:

– redactarea şi termenii actului constitutiv sunt uneori marcate de grave deficienţe, uneoridatorate defectuoităţii vădite a formulărilor din aşa#numita %=6D;

– uneori legea permite validarea actelor care e4ced limitelor operaţiilor comercialee4ercitate )art. 95 dinAegea nr. 'B'//2-, scopul fiind ocrotirea intereselor terţei persoanede bună#credinţă care a contractat cu societatea comercială;

– limita convenţională poate fi deplasată prin modificarea actului constitutiv în sensule4tinderii obiectului activităţii. În consecinţă, specialitatea convenţională a capacităţii defolosinţă poate fi calificată mai cur>nd ca o măsură de protecţie a patrimoniului socialdec>t ca o veritabilă restricţie.

"ersoana juridică se poate bucura at>t de drepturi cu caracter patrimonial, c>t şi dedrepturi nepatrimoniale cum sunt: dreptul la reputaţia integră şi imaculată, dreptul lapropria imagine, dreptul la repararea prejudiciului moral, dreptul la răspuns prin presă,radio sau televiiune, dreptul de autor etc.

În caul societăţilor comerciale, e4ercitarea capacităţii se efectueaă în mod firesc prinorganele de gestiune legal învestite, dar practica a demonstrat că nu este e4clusă niciimplicarea unor conducători de fapt a căror activitate ilicită genereaă răspunderea nunumai pentru autorul faptei, ci şi pentru conducătorii de drept care au tolerat implicareaacelor autori.

"rincipalele te4te din Aegea nr. 'B'//2 consacrate capacităţii societăţii comerciale sunt:

– art. +' )dob>ndirea personalităţii juridice la data înmatriculării în Registrul comerţului-; – art. ++' )restr>ngerea cu scop de protecţie a posibilităţii înc?eierii unor acte juridice-;

81



– art. )actele organelor angajeaă societatea c?iar dacă depăşesc obiectul activităţii şideci limitele capacităţii de folosinţă.

64cepţie face situaţia în care societatea demonstreaă că persoanele cu care s#acontractat cunoşteau sau trebuiau să cunoască depăşirea limitelor.

$oluţia este aplicabilă şi caului în care actele înc?eiate au depăşit limitele atribuţiilor

conferite acelor organe. În acest ca, societatea nu este angajată, limitele fiind preumatecunoscute de cei cu care s#a contractat.

%unoaşterea limitelor statutare, spre deosebire de cunoaşterea limitelor legale, nu sepreumă.

Dici clauele actului constitutiv, nici ?otăr>rile organelor statutare prin care sunt restr>nselimitele legale ale puterilor conferite organelor societăţii comerciale nu sunt opoabileterţelor persoane contractante, nici c?iar dacă au fost publicate-.

În concluie, dispoiţiile art. au impact asupra validităţii contractelor înc?eiate desocietate cu terţe persoane, în următoarele ipotee:

!epăşirea limitelor capacităţii $ancţiunea'. %ontractul depăşeşte obiectul activităţiisocietăţii, publicate, dar necunoscute de parteneriicontractuali.

'. Răspunderea societăţii.Răspunderea organelor sale.

1. %ontractul depăşeşte obiectul activităţii."artenerii contractuali cunoşteau situaţia sautrebuiau să o cunoască.

1. $ocietatea nu răspunde.3rganele răspund.

. %ontractul depăşeşte limitele legale aleputerilor conferite organelor societăţii.

. $ocietatea nu răspunde.3rganele răspund.

+. %ontractul depăşeşte limitele statutare ale

puterilor organelor, acestea fiind publicate.

+. Răspund societatea şi organele.

3

Consimţ%m7ntul

(. # Cormarea contractului

((. # &alabilitatea consimţăm>ntului

(((. # &iciile consimţăm>ntului

".

8ormarea contractului

=rt. ''51. # Înc?eierea contractului

=rt. ''5. # Euna#credinţă în negocieri

=rt. ''5+. # 3bligaţia de confidenţialitate în negocierile precontractuale

=rt. ''5. # 6lementele de care depinde înc?eierea contractului

=rt. ''5*. # 0omentul şi locul înc?eierii contractului

=rt. ''59. # Corma ofertei şi a acceptării =rt. ''55. # 3ferta de a contracta

82





F'+5. Ci4area termenului pentru acceptare

F'+/. $osirea cu înt>riere a unei declaraţii de acceptare

F'2. =cceptarea tardivă şi modificatoare

%omentariu

$tudiul practicii contractuale conduce la concluia că numai mobilul intelectual singur esteinapt să producă declanşarea consimţăm>ntului şi, de aceea, i se alătură un alt mobil,psi?ologic, sentimentul încrederii în partenerul contractual potenţial. !e e4emplu, în caulcontractului de îngrijiri medicale, încrederea reciprocă presupune stabilirea unei relaţiiempatice, spre care tinde relaţia terapeutică. 0edicul se va interesa de toate aspectelecare privesc personalitatea pacientului, nu numai de bolile sale, ci şi de viaţa sa personală.

3biectivul nu este pe deplin realiat, dar se doreşte înfăptuirea lui. %ea mai bună garanţiea persoanei bolnavului reidă în conştiinţa medicului *9.

Încrederea reciprocă între medic şi pacient nu poate fi epuiată în primul contact. 6atrebuie să fie permanentiată şi, de aceea, pentru a evita decepţiile, medicul nu va înceta

niciodată în decursul vieţii sale profesionale, să îşi însuşească ac?iiţiile ştiinţei medicale în scopul îmbunătăţirii cunoştinţelor sale medicale )art. 9 al %odului de deontologiemedicală-*5.

=rticolul '129 alin. )1- pct. D%% prevede că eroarea este esenţială atunci c>nd poartăasupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia, în absenţa căreia contractulnu s#ar fi înc?eiat. %onsideraţia persoanei este, aşadar, calificată în mod e4plicit dreptcauă a obligaţiei asumate prin contract.

În contractele de adeiune, suprimarea posibilităţii de negociere califică adeiunea lacontract ca un act de încredere şi nu de voinţă. Încrederea e4istă la modul vădit în unelecontracte cum sunt mandatul, contractul de ?otelărie ş.a.

Înşelarea încrederii permite reilierea unilaterală în caul comportamentului grav alceleilalte părţi contractante, c?iar şi atunci c>nd durata contractului este determinată. Încrederea pacientului în medic este factorul determinant al formării contractului de îngrijirimedicale.

Încrederea deponentului în depoitar e4plică încredinţarea fondurilor acestuia din urmă.

@neori, contractul se înc?eie rapid, pentru că oferta este acceptată imediat, fără reerve. =lteori, apare nevoia de a se negocia clauele contractului.

%omercianţii profesionişti au libertatea de a desc?ide negocieri sau de a le evita, cue4cepţia situaţiei în care şi#au asumat anterior obligaţia de a negocia.

"entru a se considera înc?eiat contractul nu este necesar să se fi realiat acordul asupratuturor clauelor. 6ste suficient ca acordul să fie realiat în privinţa elementelor esenţialeale contractului. În această situaţie, elementele secundare pot fi convenite ulterior sau potfi determinate de o altă persoană din însărcinarea părţilor contractante.

*rt. 113.

0una-credinţ% &n negocieri

)'- "ărţile au libertatea iniţierii, desfăşurării şi ruperii negocierilor şi nu pot fi ţinute

răspunătoare pentru eşecul acestora.)1- "artea care se angajeaă într#o negociere este ţinută să respecte e4igenţele bunei#credinţe. "ărţile nu pot conveni limitarea sau e4cluderea acestei obligaţii.

84





negociatorul trebuie să urmărească realiarea propriului interes fiind atent, totodată, lainteresul partenerului şi fiind leal faţă de acesta. În consecinţă, negociatorul trebuie să seinformee el însuşi, să îl informee sau, după ca, să îl şi sfătuiască pe partener şi să aibăfaţă de el o conduită cinstită.

Degociatorul este preumat a fi un e4pert al profesiei de negociator şi un posesor altuturor informaţiilor necesare negocierii contractelor. 6l nu se va putea scua invoc>ndpropria ignoranţă sau lipsă de diligenţă. !e e4emplu, nu se va putea prevala denepretinderea şi necunoaşterea documentaţiei de utiliare a unui ec?ipament informaticsau de necunoaşterea tarifului transportatorului.

Degociatorul datoreaă partenerului comunicarea tuturor informaţiilor care ar putea fideterminante pentru consimţăm>ntul acestuia. %aracterul complet sau incomplet alinformaţiei se apreciaă şi în raport de partener. !e e4emplu, pentru un profan, menţiuneainflamabil ar putea fi insuficientă în caul unui adeiv, dar pentru un profesionist menţiuneato4ic ar putea fi considerată ca suficientă în caul unui colorant.

"artenerul trebuie avertiat cu privire la riscuri. $#ar putea considera că obligaţia este îndeplinită prin etic?etare sau prin eşantioane.

3bligaţia de sfătuire apare mai ales în situaţiile în care una dintre părţi este un consumatornecunoscător al aspectelor te?nice. !e aceea, negociatorul trebuie să fie atent la nevoilepartenerului şi la întrebuinţarea pe care intenţioneaă să o dea obiectului, merg>nd p>năla sfătuirea de a nu cumpăra produsul viat iniţial, ci un altul. =semenea situaţii au fost înt>lnite în legătură cu serviciile informatice, ec?ipamentele care utilieaă programe decalculator, substanţele c?imice de purificare etc.

3bligaţia de g?idare a partenerului în alegerea obiectului adecvat este obligaţie demijloace a cărei neîndeplinire atrage răspunderea civilă delictuală. !acă sfatul a fostsolicitat de către partener, iar deciia acestuia a fost directa consecinţă a sfatului primit,

autorul acestei consilieri va suporta eventuala răspundere, dacă se va dovedi că bunul nucorespunde nevoilor utiliatorului.

Hurisprudenţa a considerat că v>nătorul este dator să îl avertiee pe cumpărător dacăobiectul nu corespunde destinaţiei dorite de acesta şi să îi atragă atenţia asupra condiţiilorspecifice de utiliare pretinse de conformitatea cu caracteristicile produsului. !esigur căv>nătorul nu va răspunde dacă cumpărătorul nu a ţinut seama de avertiări sau a datlucrului o întrebuinţare neobişnuită.

7ot în aceeaşi situaţie se va regăsi şi cumpărătorul care a ales un produs între cele oferitede v>nător numai după criteriul preţului mai cobor>t. 3bligaţia de sfătuire este cu at>t mairiguroasă cu c>t mai înalt este gradul de te?nicitate al produsului.

3bligaţia de lealitate se e4primă, în principal, sub următoarele aspecte: – declaraţiile negociatorului trebuie să fie sincere, pentru a evita ca partenerul de negocierisă fie victima unei false impresii generate de declaraţii lipsite de intenţia serioasă de acontracta, iar dovada lipsei de sinceritate este permisă prin orice mijloace legale;

– interesele partenerului trebuie să fie respectate, în sensul de a nu fi luat prin surprinderecu oferte nereonabile, dar nici să nu fie lăsat să aştepte o confirmare înt>riată;

– nu se va face u, în scop personal, de o informaţie primită de la partenerul de negocierişi niciuna dintre informaţiile primite nu va fi divulgată către concurenţii partenerului;

– informaţia transmisă partenerului trebuie să fie e4actă şi actuală, consecinţa încălcării

acestei obligaţii fiind obligarea la despăgubiri sau c?iar desfiinţarea contractului pentruviciu de consimţăm>nt;

– informaţiile care ar putea fi determinante pentru consimţăm>ntul partenerului nu trebuie

86



să fie omise din informarea acestuia; e4emple în acest sens ar putea fi ascundereaQilometrajului real al unui autove?icul de ocaie sau a importantelor reparaţii care ar urmasă fie efectuate asupra acestuia etc.

În etapa precontractuală, de negociere a contractului, obligaţia de informare se distinge deobligaţia de sfătuire şi de obligaţia de informare pe parcursul e4ecutării contractului, darconturarea distincţiilor este dificilă. Hurisprudenţa a consacrat e4istenţa unei obligaţii deinformare cu caracter general, în timp ce legislaţia prevede cauri specifice în care sereglementeaă o astfel de obligaţie.

*rt. 112.

:lementele de care depinde &nceierea contractului

=tunci c>nd, în timpul negocierilor, o parte insistă să se ajungă la un acord asupra unuianumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se înc?eie p>nă nu seajunge la un acord cu privire la acestea.

%omentariu!in raţiuni care nu se mai cerceteaă, un element al contractului sau un aspect al formeicontractului poate fi privit ca esenţial de către una dintre părţi. %a urmare, insistenţeleacesteia de a se clarifica în acel moment aspectul sau forma sunt considerate legitime şicontractul nu se înc?eie c>t timp nu s#a realiat un acord deplin u privire la element sauformă.

*rt. 116.

;omentul i locul &nceierii contractului

)'- %ontractul se înc?eie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant,c?iar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea din motive care nu îi sunt imputabile.

)1- !e asemenea, contractul se consideră înc?eiat în momentul în care destinatarul oferteisăv>rşeşte un act sau un fapt concludent, fără a#l înştiinţa pe ofertant, dacă, în temeiulofertei, al practicilor stabilite între părţi, al uanţelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarease poate face în acest mod.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. '2*. !ispoiţiile art. ''5* alin. )'- şi ale art. ''/ alin. )1- din %odulcivil nu sunt aplicabile contractelor în caul în care oferta de a contracta a fost e4pediată înainte de intrarea în vigoare a%odului civil.

%omentariu(mportanţa momentului în care s#a perfectat un contract se relevă sub mai multe aspecte:

a- e4istenţa capacităţii părţilor de a contracta se apreciaă în funcţie de acel moment. =stfel, o societate comercială care nu era înmatriculată în acel moment în registrulcomerţului nu avea capacitatea de a contracta )cu unele e4cepţii-*/;

b- p>nă în momentul perfectării contractului, fiecare parte îşi poate revoca propunerea sauacceptarea;

c- din acel moment se strămută de la v>nător la cumpărător dreptul de proprietate asuprabunului cert şi odată cu dreptul se strămută şi riscul pieirii bunului din caue neimputabileceleilalte părţi;d- din acel moment curge termenul de prescripţie e4tinctivă a dreptului la acţiune în

87



justiţie;

e- în raport cu acest moment se determină şi locul e4ecutării contractului ca fiind domiciliulsau sediul celui care s#a obligat;

f- preţul curent sau preţul adevărat, dacă a fost luat ca baă a plăţii de către părţilecontractante, se apreciaă tot în funcţie de acel moment )art. +2 %.com.-;

g- vor putea e4ercita acţiune pauliană împotriva contractului numai creditorii ale cărorcreanţe sunt anterioare momentului perfectării contractului;

?- legea aplicabilă raportului juridic născut din acel contract va fi determinată tot în raportde locul şi momentul perfectării contractului.

3 importanţă deosebită o posedă stabilirea momentului şi a locului înc?eierii contractului în caul persoanelor depărtate<. $unt depărtate< în sensul dispoiţiilor art. %.com.persoanele care nu se află faţă în faţă în acelaşi loc, dar, totodată, nici nu pot comunicadirect, fiind astfel nevoite să recurgă la corespondenţă )scrisori, telegrame, tele4uri,telefa4uri-.

%ei care comunică între ei prin telefon nu sunt viaţi de dispoiţiile art. în ce priveştemomentul înc?eierii contractului. $ub aspectul locului perfectării vor fi totuşi asimilaţipersoanelor depărtate<.

!impotrivă, cei care se află în acelaşi loc, dar comunică între ei prin interpret vor ficonsideraţi, din punctul de vedere al momentului perfectării contractului, persoanedepărtate<.

%ontractul în care una dintre părţi utilieaă un mandatar va fi considerat înc?eiat întrepersoane depărtate< numai în situaţia în care mandatarul nu are împuternicire de aaccepta propunerea, ci doar de a o recepţiona şi transmite destinatarului.

Înc?eierea contractului se realieaă în mod e4plicit atunci c>nd acceptarea ajunge laofertant. 6ste indiferent dacă, din motive neimplutabile, ofertantul nu ia cunoştinţă deacceptare în momentul ajungerii la el a ofertei. Ciind astfel determinat momentul înc?eieriicontractului, locul înc?eierii contractului decurge, în mod firesc, din logica faptelor şiacesta va fi sediul indicat de ofertant.

În mod implicit, se consideră înc?eiat contractul în momentul în care destinatarul oferteisăv>rşeşte un act sau un fapt care nu lasă nicio îndoială asupra manifestării voinţei salede acceptare a ofertei.

7e4tul art. ''5* alin. )1- nu pretinde înştiinţarea de către acceptant a faptului că este deacord cu oferta, numai atunci c>nd între părţi e4istă practici şi uanţe concordante cuaceastă modalitate de acceptare sau c>nd uanţele afacerii în cauă sau natura acesteiapermit acceptarea şi în acest mod.

!acă alin. )'- al art. ''5* reglementeaă acceptarea e4presă, comunicată ofertantului, celde#al doilea alineat al aceluiaşi articol reglementeaă o modalitate de acceptare tacită aofertei, care concordă cu practicile relaţiilor dintre părţi sau cu uanţele ori cu naturaafacerii.

*rt. 11+.

8orma oertei i a accept%rii

3ferta şi acceptarea trebuie emise în forma cerută de lege pentru înc?eierea valabilă acontractului.

%omentariu

88



7e4tul art. ''59 este consacrat formei în care se materialieaă oferta şi acceptarea şieste un simplu te4t de trimitere la legea specială aplicabilă acelui contract, în privinţacondiţiilor de formă.

*rt. 11.

erta de a contracta

)'- 3 propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elementepentru formarea contractului şi e4primă intenţia ofertantului de a se obliga în caulacceptării ei de către destinatar.

)1- 3ferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa înc?eierii contractului, care îidetermină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial alcontractului.

)- !ispoiţiile art. ''51#'12 se aplică în mod corespunător şi atunci c>nd împrejurările în care se înc?eie contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptării.

%omentariu

"entru a produce efectele scontate, oferta de a contracta trebuie să îndeplinească treicondiţii: a- să conţină o propunere de înc?eiere a unui contract; b- să repreintemanifestarea voinţei de a înc?eia contractul şi c- să conţină condiţiile în care se doreşte înc?eierea contractului.

"ropunerea de contractare nu naşte contract c>t timp nu este acceptată şi p>nă în acelmoment poate fi revocată. Revocarea trebuie să intervină înainte ca oferta să ajungă ladestinatar sau înainte de a fi e4pirată durata prevăută pentru acceptare fără cadestinatarul să se fi manifestat.

Între momentul primirii ofertei de către destinatar şi momentul e4pirării duratei de refle4iede care dispune acesta din urmă, revocarea nu este permisă şi trebuie să fie menţinutăsub sancţiunea răspunderii precontractuale.

3 revocare abuivă a ofertei e4pune pe autor la obligarea plăţii de daune#interese.

"entru că oferta este deja manifestarea consimţăm>ntului ofertantului, alăturarea faţă deaceasta a acceptării destinatarului va desăv>rşi formarea contractului fără a mai finecesară reiterarea consimţăm>ntului ofertantului.

3ferta nu trebuie să fie confundată cu promisiunea de contract, care este un contractpentru că este reultatul acordului voinţelor, a înt>lnirii promisiunii cu acceptarea

beneficiarului.!acă o persoană promite alteia să îi v>ndă un bun şi beneficiarul promisiunii acceptăangajamentul fără ca el însuşi să se angajee să cumpere, s#a realiat un acord printr#unangajament contractual. !impotrivă, dacă o persoană oferă spre v>nare alteia un bun, nue4istă contract c>t timp oferta nu a fost acceptată de destinatar. Ciind un contract,promisiunea de contract nu este susceptibilă de revocare unilaterală şi nerespectareapromisiunii va genera o răspundere contractuală.

!ecesul sau incapacitatea autorului ofertei, dacă intervin înainte de acceptare, au caefect caducitatea ofertei, iar contractul nu trebuie să fie obligatoriu înc?eiat cu moştenitorii,dar aceştia pot reitera oferta pe cont propriu.

!acă oferta se califică drept angajament unilateral, ea este transmisibilă moştenitorilor,dacă nu a fost asumată cu caracter intuitu personae în privinţa ofertantului, pentru că, înacest ca, numai el putea e4ecuta oferta.

89



!acă nu se califică drept angajament unilateral, în absenţa unei perioade preciate deofertant, oferta este transmisibilă moştenitorilor şi nu devine caducă prin moarteaofertantului.

În situaţia în care ofertantul nu a prevăut un termen pentru acceptare, oferta devinecaducă prin moartea lui92.

0anifestarea ofertei, în sensul e4terioriării, este obligatorie, c?iar dacă nu are e4igenţe deformă. Du e4istă simetrie obligatorie între forma contractului şi forma ofertei de contract,pentru că oferta nu este supusă formalismului, cu unele e4cepţii, cum sunt, de e4emplu,contractul de credit pentru consumaţie, care va avea anumite menţiuni obligatorii încuprinsul ofertei; contractul de credit imobiliar, care va conţine în oferta prealabilă menţiuniobligatorii; oferta publică de cumpărare sau oferta publică de sc?imb pentru acţiunile uneisocietăţi ş.a. =ceste e4cepţii, care aparţin formalismului, nu altereaă principiul tradiţionalal consensualismului.

3ferta poate fi e4presă sau tacită. 6a este e4presă dacă se manifestă prin scris, princuvinte sau prin gest şi nu este susceptibilă de interpretare.

3ferta tacită este dedusă din comportament dacă acesta nu este ec?ivoc, de e4emplu,tacita reconducţie a contractului cu e4ecutare succesivă, e4punerea unui obiect într#unmagain, preenţa în cabinetul unui medic etc.

3rice ofertă trebuie să fie adresată unui destinatar susceptibil de acceptare, dar nuneapărat unuia sau mai multor destinatari determinaţi de ofertant. 3ferta adresatăpublicului este tot o ofertă de a contracta dacă este susceptibilă de acceptare.

3ferta trebuie să fie precisă în sensul de a se raporta la un contract preciat şi laelementele esenţiale pentru înc?eierea acestuia. !acă nu sunt preciate aceste elementenu poate interveni formarea contractului prin acceptare. !e e4emplu, contractul dev>nare#cumpărare trebuie să aibă preţul şi lucrul determinate în momentul înt>lnirii

consimţămintelor.3ferta publică sau adresată unei persoane determinate pentru v>narea unui bun dacă nuconţine şipreţul nu este o ofertă.

!acă oferta determină preţul, iar această ofertă este acceptată de ac?iitor, acceptareaeste suficientă pentru formarea contractului.

!acă doritorul să ac?iiţionee face o contraofertă pentru un alt preţ, numai acceptareaacelui preţ de către v>nător poate determina formarea contractului.

%>nd oferta este precisă, indic>nd toate elementele, acceptarea globală a destinatarilorofertei este suficientă pentru formarea contractului.

!esigur că negocierea este întotdeauna posibilă şi, în acest ca, dacă s#a făcut ocontraofertă, formarea contractului depinde de acceptarea ei de către primul ofertant.

Du este ofertă aceea care nu conţine elementele esenţiale pentru determinareaconţinutului contractului. =stfel, persoana care solicită un credit bancar nu va menţionaaproape niciodată elementele esenţiale şi instituţia de credit va genera o ofertă precisă decontract, c?iar dacă solicitantul de credit a avut iniţiativa contractului.

3ferta trebuie să fie precisă pentru că la intervenţia acceptării contractul va fi înc?eiat.

Reervele pe care le conţine o propunere de a contracta împiedică în mod firesc formareacontractului şi calificarea ca ofertă.

=utorul ofertei este, în mod uual, iniţiatorul înc?eierii contractului, însă e4istă şi situaţiidiferite de această obişnuinţă. În cursul sc?imburilor de opinii, este posibil ca destinatarulofertei iniţiatoare să aibă la r>ndul său o contrapropunere şi aceasta să se refere la ultimul

90



element esenţial al contractului. !atorită apartenenţei acestei propuneri şi datorităcaracterului esenţial al elementului pe care îl conţine, ea se califică drept ofertă înconcepţia art. ''55 alin. )1-.

%el de#al treilea alineat al art. ''55 prevede că dispoiţiile celor două alineate suntaplicabile, în mod corespunător, şi în situaţia în care împrejurările înc?eierii contractuluinu permit identificarea ofertei sau a acceptării<. %redem că formula corectă ar fi fost nupermit identificarea ofertantului sau a acceptantului<, pentru că numai identitatea acestoraeste relevantă pentru determinarea momentului şi locului înc?eierii contractului. %?iardacă identitatea ofertantului sau a acceptantului nu sunt stabilite încă, regulile cuprinse înparagraful trei al secţiunii a treia din %apitolul ( al 7itlului (( al %ărţii a &#a sunt aplicabile.

*rt. 119.

<ropunerea adresat% unor persoane nedeterminate

)'- "ropunerea adresată unor persoane nedeterminate, c?iar dacă este precisă, nu

valoreaă ofertă ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere.)1- %u toate acestea, propunerea valoreaă ofertă dacă aceasta reultă astfel din lege, dinuanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. În aceste cauri, revocarea oferteiadresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai dacă este făcută în aceeaşiformă cu oferta însăşi sau într#o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeaşimăsură ca aceasta.

%omentariu

7e4tul art. ''5/ reglementeaă soarta unei propuneri adresate unor persoanenedeterminate, adică publicului în general.

"rin voinţa art. ''5/, această propunere nu se califică drept ofertă, ci ea poate ficonsiderată, după împrejurări, sau ca o solicitare de ofertă )art. ''/2- sau ca omanifestare a intenţiei de negociere.

"rin e4cepţie de la regula de mai sus, o astfel de propunere poate fi calificată drept ofertăcu condiţia ca această calificare să reulte:

– din dispoiţiile legii;

– din uanţele comerciale sau civile;

– din împrejurări.

În toate aceste situaţii, concluia conform căreia propunerea repreintă ofertă trebuie să

reulte neîndoielnic.Revocarea unei asemenea oferte, cu destinatar nepreciat, se poate produce numai dacăs#a efectuat în aceeaşi formă cu oferta sau într#o altă modalitate care permite cunoaşterearevocării în aceeaşi măsură ca şi cunoaşterea ofertei.

3fertantul poate renunţa la dreptul de a#şi revoca oferta în trei variante:

'- asumarea obligaţiei de a menţine în timp oferta;

1- acordarea unui termen de g>ndire e4primat în ile sau limitat de o dată calendaristică;

- declaraţia e4presă că oferta este irevocabilă.

91



*rt. 119/.

olicitarea de oerte

$olicitarea de a formula oferte, adresată uneia sau mai multor persoane determinate, nuconstituie, prin ea însăşi, ofertă de a contracta.

%omentariu@n virtual beneficiar se adreseaă furniorilor potenţiali cer>ndu#le să îşi concretieeofertele, desigur în vederea studierii acestora şi, eventual, în vederea contractării.!estinatarul solicitării nu poate califica drept ofertă această cerere prin ea însăşi, dacă nureultă contrariul în mod neîndoielnic din conţinutul solicitării.

*rt. 1191.

erta irevocabil%

)'- 3ferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumittermen. 3ferta este, de asemenea, irevocabilă atunci c>nd poate fi considerată astefel întemeiul acordului părţilor, al practicilor stabilite între acestea, a negocierilor, al conţinutuluiofertei ori al uanţelor.

)1- !eclaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce nici un efect.

%omentariu

3ferta poate fi uneori e4plicit declarată ca irevocabilă de către ofertant sau poate fiprevăută cu un termen de menţinere limitat de o dată calendaristică, de o durată de timpsau în alt mod. =cest alt mod< se poate materialia în acordul părţilor, în practicile stabiliteşi statornice, univoce dintre aceste părţi sau din tratativele pentru negocierea contractuluisau din uanţele afacerii.!e asemenea, caracterul irevocabil poate fi e4primat şi din interpretarea corectă şineîndoielnică a conţinutului ofertei.

În mod firesc, oferta irevocabilă, în perioada în care are acest caracter, nu poate firevocată, iar dacă, totuşi, se revocă, actul revocării este fără efecte.

*rt. 119.

#ermenul de acceptare

7ermenul de acceptare curge din momentul în care oferta ajunge la destinatar.

%omentariu

!acă oferta prevede şi un termen pentru acceptare, acest termen nu poate curge maidevreme dec>t data ajungerii ei la destinatar. În mod simetric, contractul nu se poateconsidera înc?eiat c>t timp acceptarea nu a ajuns la ofertant.

În reglementarea anterioară a %odului comercial, art. prevedea că ofertantul poateprimi şi o acceptare care a ajuns la el după împlinirea termenului. În acest ca înc?eiereacontractului se consideră realiată numai dacă ofertantul l#a înştiinţat pe acceptant de îndată despre luarea în considerare a acceptării. =şadar, soarta contractului o decide

ofertantul. 6l poate să nu ia în considerare acceptarea primită tardiv, cu consecinţaneînc?eierii contractului. !impotrivă, el poate să primească şi o acceptare înt>riată, dartrebuie să îşi manifeste voinţa de a considera contractul înc?eiat şi această manifestare de

92



voinţă trebuie să o aducă la cunoştinţa acceptantului.

!acă se înt>rie această comunicare a ofertantului, ea se califică drept o nouă ofertă.

*rt. 1193.

erta %r% termen adresat% unei persoane absente)'- 3ferta fără termen de acceptare adresată unei persoane care nu este preentă, trebuiemenţinută un termen reonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească,să o analiee şi să e4pediee acceptarea.

)1- Revocarea ofertei nu împiedică înc?eierea contractului dec>t dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea sau, după ca, înaintea săv>rşirii actului saufaptului care, potrivit prevederilor art. ''5* alin. )1-, determină înc?eierea contractului.

)- 3fertantul răspunde pentru prejudiciul cauat prin revocarea ofertei înaintea e4pirăriitermenului prevăut la alin. )'-.

%omentariu =rticolul ''/ reglementeaă situaţia în care oferta adresată unei persoane care nu estepreentă doreşte să fie revocată de ofertant. 7e4tul reglementeaă durata obligatorie amenţinerii, referindu#se la termenul reonabil.

Aa r>ndul său, acest termen reonabil de menţinere a ofertei este apreciat, după împrejurări, durata sa fiind în funcţie de nevoile destinatarului, de analiă şi răspuns, dupăprimirea ofertei.

Revocarea îşi produce efectele numai dacă este primită de acceptant înainte dee4pedierea acceptării sau înainte de săv>rşirea acelui act de conduită care e4primăacceptarea, conform art. ''5* alin. )1-.

3 revocare fără respectarea prevederilor art. ''/ alin. )'- şi )1- împiedică, totuşi, înc?eierea contractului, însă poate genera răspunderea ofertantului dacă destinatarulofertei demonstreaă că i s#a cauat un prejudiciu cert şi determinabil în bani pentrurevocarea ofertei înaintea e4pirării termenului prevăut de primul alineat al acestui articol.

(potea în care termenul pentru acceptarea propunerii nu a fost stabilit. Reolvări posibile:

a- momentul înc?eierii contractului este momentul în care destinatarul ofertei şi#amanifestat acceptarea, c?iar dacă nu a comunicat#o ofertantului. =cest mod de reolvarese baeaă pe dispoiţiile art. ' %%= cu privire la mandat, conform cărora acceptareaofertei de mandat poate fi tacită, adică dedusă din simplul fapt al e4ecutării de către

mandatar. =ceastă soluţie preintă două inconveniente majore, care o fac inaplicabilă:

– prin utiliarea ei nu poate fi determinat precis momentul înc?eierii contractului;

– nu ia în considerare posibilitatea acceptantului de a reveni asupra acceptării ofertei mai înainte ca autorul ofertei să fi luat cunoştinţă de acceptare.

b- 0omentul perfectării contractului este acela al e4pedierii acceptării destinataruluiofertant.

Ki această soluţie este inacceptabilă pentru că:

– este posibil ca înainte de ajungerea la destinaţie a acceptării, autorul ei să o retragă; – este neîndoielnic că ofertantul ia cunoştinţă de acceptare nu în momentul e4pedierii, ci în momentul primirii corespondenţei.

93



c- 0omentul primirii )recepţiei- acceptării de către ofertant este momentul înc?eieriicontractului. %ontractul se consideră perfectat atunci c>nd corespondenţa conţin>ndacceptarea a fost primită de ofertant. !ata poştei privind recepţia corespondenţei va fi dataperfectării contractului indiferent de momentul în care destinatarul a desc?iscorespondenţa şi a luat cunoştinţă de conţinutul ei.

3biecţia adusă acestei soluţii este că declară contractul perfectat deşi ofertantul nucunoaşte încă în acel moment conţinutul acceptării.d- 0omentul perfectării contractului este acela în care ofertantul a luat efectiv cunoştinţăde acceptare. =ceastă soluţie este consacrată prin art. %.com. 6a nu este la adăpostde critică pentru că:

– data efectivei cunoaşteri poate răm>ne incertă şi este la discreţia ofertantului să declarecum îi convine;

– ofertantul poate înt>ria voit desc?iderea corespondenţei bănuind, după e4peditor, ceconţine şi astfel data perfectării contractului răm>ne la liberul arbitru al ofertantului, ceeace poate lea interesele acceptantului ofertei.

=ceastă incertitudine cu privire la soarta operaţiunii comerciale este contrară spirituluidreptului comercial care stimuleaă celeritatea şi securitatea circulaţiei bunurilor şi avalorilor, acord>nd prioritate aparenţei.

!e aceea, practica judiciară a considerat că simpla primire de către ofertant acorespondenţei e4pediate de acceptant dă naştere unei preumţii simple şi relative căofertantul a luat cunoştinţă, în acel moment, de conţinutul acceptării. 3fertantului îi revinesarcina de a face dovada contrariului, adică a faptului că a luat cunoştinţă de conţinutulcorespondenţei la o altă dată ulterioară.

*rt. 1194.

erta %r% termen adresat% unei persoane pre$ente

)'- 3ferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane preente, răm>ne fără efectedacă nu este acceptată de îndată.

)1- !ispoiţiile alin. )'- se aplică şi în caul ofertei transmise prin telefon sau prin alteasemenea mijloace de comunicare la distanţă.

%omentariu

!estinatarul ofertei care este preent în momentul primirii acesteia trebuie să accepte

imediat, sub sancţiunea pierderii efectelor ofertei. 6ste preentă persoana aflată în acelaşiloc cu ofertantul sau persoana care comunică cu acesta prin telefon sau alte asemeneate?nici de comunicare la distanţă. !impotrivă, nu este preentă< persoana aflată faţă înfaţă cu ofertantul dacă între cele două persoane comunicarea nu se realieaă direct, cinumai printr#un interpret.

*rt. 1192.

Caducitatea oertei

)'- 3ferta devine caducă dacă:

a- acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau, în lipsă, în termenul prevăutde art. ''/ alin. )'-;

94



b- destinatarul o refuă.

)1- !ecesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numaiatunci c>nd natura afacerii sau împrejurările o impun.

%omentariu

7e4tul art. ''/ reglementeaă trei situaţii ale caducităţii ofertei, două fiind necondiţionate

şi cea de#a treia, cuprinsă în alin. )1- depin>nd de natura afacerii sau de împrejurări.%aducitatea poate fi provocată sau de dispariţia unui element permanent de validitate saude nesurvenirea unui element concret de validitate a actului juridic cu formare progresivă. În primul ca, caducitatea se referă la contractele înc?eiate şi în privinţa cărora se producedispariţia unui obiect sau a unei calităţi )imposibilitatea e4ecutării-, precum şi la cele încare dispare caua.

În cel de#al doilea ca, caducitatea opereaă pentru că nu se realieaă consimţăm>ntuldatorită unui eveniment independent de persoană sau dependent de starea persoanei,precum şi datorită nesurvenirii unei condiţii suspensive sau a unei condiţii de perfectare9'.

%aducitatea se produce, conform primului alineat al art. ''/, în caul neajungerii laofertant a acceptării în termenul stabilit sau în termenul prevăut la art. ''/ alin. )'- )întermenul reonabil de menţinere a ofertei-. !e asemenea, oferta devine caducă atuncic>nd este refuată de destinatarul ofertei.

%aducitatea unei oferte irevocabile este provocată şi de moartea sau incapacitateaofertantului, dar numai cu condiţia ca natura afacerii sau împrejurările afacerii să impună oasemenea consecinţă.

%aducitatea nu este definită în art. ''/, dar doctrina şi jurisprudenţa au reliefat caracterulposterior al faptului generator de caducitate în raport cu momentul formării actului juridiccare a fost, iniţial, valabil, dar căruia, ulterior, i#a dispărut un element esenţial.

=lteori, posterioritatea caducităţii este legată de un caracter definitiv al unui viciu e4istent,cum este, de e4emplu, caducitatea pentru nerealiarea unei condiţii suspensive.

6venimentul posterior, care provoacă efectul caducităţii este incert şi neimputabil, ceea ce îl distinge de alte caue de ineficienţă cu caracter sancţionator.

*rt. 1196.

*cceptarea oertei

)'- 3rice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare dacă indică în mod neîndoielnic

acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost formulată, şi ajunge în termen laautorul ofertei. !ispoiţiile art. ''5* răm>n aplicabile.

)1- 7ăcerea sau inacţiunea destinatarului nu valoreaă acceptare dec>t atunci c>ndaceasta reultă din lege, din acordul părţilor, din practicile stabilite între acestea, dinuanţe sau din alte împrejurări.

%omentariu

=cceptarea este manifestarea de voinţă a destinatarului ofertei prin care consimte la înc?eierea contractului.

!acă oferta a fost suficient de precisă, negocierea nu mai este necesară şi contractul este

înc?eiat prin acceptare.!acă acceptarea conţine o contrapropunere, ea se califică drept o nouă ofertă, av>nddrept destinatar pe primul ofertant.

95



!acă acesta acceptă pur şi simplu, contractul se înc?eie în condiţii prevăute încontraofertă.

3fertantul poate fi4a un termen pentru destinatarul ofertei şi această ofertă devine caducădacă nu s#a produs acceptarea în acest interval de timp.

!estinatarul poate cere prelungirea duratei, iar ofertantul poate refua şi oferta devine

caducă.!acă ofertantul nu a fi4at un termen, nu va fi veşnic legat de aceasta, dar nici nu va puteapretinde o acceptare imediată şi aici intervine noţiunea de termen reonabil<, care poatedepinde de uurile comerciale, dar, de cele mai multe ori, se analieaă în funcţie decircumstanţe.

În acest sens, s#a considerat că acceptarea unei oferte de garanţie bancară după mai multde trei ani de la emiterea ofertei nu este o acceptare în termen reonabil.

%ontractul se formeaă dacă se realieaă concordanţa ofertei cu acceptarea cu privire laobiect.

=tunci c>nd contractul a fost negociat, pot să apară diferenţe de opinii asupra c?estiuniidacă s#a realiat sau nu acordul voinţelor, iar partenerii pot avea păreri opuse în aceastăprivinţă. (nstanţa este cea care va tranşa controversa. (nstanţa va avea în vedere că înconţinutul contractului se includ, pe l>ngă ceea ce presupune natura contractului, şi ceeace părţile au considerat în mod subiectiv ca fiind esenţial.

!e aceea:

– o v>nare nu va fi considerată înc?eiată dacă părţile nu au realiat un acord total privindmodalităţile de plată a preţului;

– o confirmare prin tele4 a unei comeni, trimisă v>nătorului împreună cu condiţiilegenerale de cumpărare, nu poate forma valabil contractul dacă v>nătorul nu a acceptatacele condiţii; – nu se poate constata acordul voinţelor pentru formarea unui contract de cesiune dacăcedentul a formulat anumite e4igenţe care, deşi se referă la elemente accesorii, erauprivite de el ca importante;

– nu s#a înc?eiat în mod valabil contractul dacă nu a inclus şi claua limitativă derăspundere pentru că nu a făcut obiectul negocierii;

– nu poate fi constatată înc?eierea contractului dacă nu se poate determina e4istenţaacordului asupra elementelor esenţiale.

În ce priveşte e4terioriarea acceptării, în general, nu se pretinde o anumită formă dee4primare pentru însăşi validitatea acceptării, dar pentru dovada acceptării, în ca decontestaţie, se cere proba cu înscris.

"rin e4cepţie, acceptarea trebuie să fie e4primată într#un înscris în caul credituluiimobiliar pentru consum, măsura fiind destinată să protejee interesele consumatorului.

7otuşi, în caurile în care dovada e4istenţei contractului însuşi este posibilă prin oricemijloc de probă, acelaşi regim juridic îl va avea şi acceptarea.

În ce priveşte modalitatea de e4primare, acceptarea poate fi e4presă sau tacită. "e l>ngăforma scrisă, este acceptare e4presă orice manifestare de voinţă care nu necesită să fieinterpretată, cum ar fi, de e4emplu, gestul )la o licitaţie- sau vorba, atunci c>nd e4istenţa

sa poate fi dovedită, de e4emplu, prin martori. =cceptarea e4presă nu se confundă cu acceptarea formală, atunci c>nd o anumită formăeste pretinsă.

96



=cceptarea tacită se baeaă pe un prealabil comportament, cum ar fi, de e4emplu,e4ecutarea mandatului de către mandatar, reconducţia tacită, mandatul reciproc degestiune a bunurilor comune în relaţiile matrimoniale etc. În ce priveşte tăcereadestinatarului unei oferte, ea nu se poate considera ca acceptare tacită atunci c>nddestinatarul nu răspunde ofertei.

Aibertatea contractuală presupune şi libertatea de a nu răspunde unei oferte. 64cepţieface situaţia în care, datorită împrejurărilor concrete, tăcerea înceteaă de a mai fi neutrăşi e4primă un consimţăm>nt tacit, de e4emplu, în caul uurilor profesionale potrivit căroradestinatarul ofertei nu are obligaţia să răspundă poitiv pentru ca un contract să fie înc?eiat.

!e asemenea, tăcerea înseamnă acceptare dacă, în virtutea relaţiilor e4istente întreofertant şi destinatar, nu mai este cerută acceptarea poitivă. !e e4emplu, dacă furnioruls#a obişnuit să onoree fiecare comandă a clientului fără a#i răspunde în prealabil că oacceptă, refuul de a înc?eia contractul trebuie să se manifeste e4pres.

%urtea de %asaţie franceă, secţia civilă, prin deciia din 1 mai '592, a stabilit că tăcereaunei părţi nu poate să generee obligaţii în sarcina acesteia în absenţa oricăror altecircumstanţe. În principiu, tăcerea nu valoreaă acceptare. În speţă, banca a adresat ocorespondenţă prin care l#a informat pe destinatar că l#a înscris pe o listă de subscriere deacţiuni emise de o societate comercială şi i#a debitat contul cu preţul acestor acţiuni.%orespondentul nu a avut nicio reacţie la scrisoarea băncii şi această tăcere nu esteacceptare.

3 tăcere circumstanţiată, baată pe e4istenţa relaţiilor de afaceri anterioare între părţi,face e4cepţie de mai sus. %?iar şi fără asemenea relaţii anterioare, tăcerea poate valoraacceptare de îndată ce părţile sunt deopotrivă membre ale unui mediu profesional în carese aplică uanţe care au o astfel de semnificaţie. În al treilea r>nd, tăcerea poate valoraacceptare atunci c>nd aceasta este în interesul e4clusiv al destinatarului ofertei. @n

e4emplu în acest sens a fost tăcerea salariatului după ce a primit o înştiinţare de majorarea salariului sau tăcerea destinatarului după ce a primit o ofertă de iertare de datorie91.

!upă ce destinatarul a acceptat oferta fără reerve, acceptarea se întinde asupra tuturorclauelor contractului.

Hurisprudenţa a decis că tăcerea e4primă acceptarea, dacă propunerea din ofertă este îninteresul e4clusiv al destinatarului ofertei.

*rt. 119+.

*cceptarea necorespun$%toare oertei)'- Răspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci c>nd:

a- cuprinde modificări sau completări care nu corespund ofertei primite;

b- nu respectă forma cerută anume de ofertant;

c- ajunge la ofertant după ce oferta a devenit caducă.

)1- Răspunsul destinatarului, e4primat potrivit alin. )'-, poate fi considerat, după împrejurări, ca o contraofertă.

%omentariu

=rticolul ''/9 reglementeaă trei situaţii în care reacţia destinatarului ofertei nu se poatecalifica drept acceptare, deoarece:

– conţine modificări sau completări, fără corespondent în ofertă;

97



– nu corespunde formei pretinse de ofertant;

– ajunge la ofertant după ce s#a produs caducitatea ofertei.

$ituaţiile de mai sus nu împiedică calificarea reacţiei destinatarului ca o contraofertă.

*rt. 119.

*cceptarea tardiv%

)'- =cceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înştiinţeaă de îndatăpe acceptant despre înc?eierea contractului.

)1- =cceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după e4pirarea termenului, dinmotive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu#l înştiinţeaă despreaceasta de îndată.

%omentariu

Ki o acceptare tardivă produce aceleaşi efecte ca şi una primită în termen, cu condiţia caautorul ofertei să agreee acceptarea tardivă, renunţ>nd la invocarea caducităţii ofertei şisă îl înştiinţee de îndată pe acceptant despre perfectarea contractului.

În situaţia în care ajungerea la ofertant a unei acceptări făcută în termen se realieaănumai după e4pirarea termenului de acceptare este de natură să producă efectul înc?eieriicontractului numai dacă:

– înt>rierea este neimputabilă acceptantului;

– ofertantul nu se prevaleaă imediat de caducitatea ofertei datorită neprimirii în termen aacceptării.

*rt. 1199.

,etragerea oertei sau a accept%rii

3ferta sau acceptarea poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar anterior oriconcomitent cu oferta sau, după ca, cu acceptarea.

%omentariu

3ferta care nu este irevocabilă, precum şi acceptarea, pot fi retrase, în situaţia în careaceastă retragere ajunge la destinatar înaintea ofertei sau acceptării, după ca, oriconcomitent cu una dintre acestea, după ca.

*rt. 1//.

Comunicarea oertei' accept%rii i revoc%rii

)'- 3ferta, acceptarea, precum şi revocarea acestora produc efecte numai din momentul în care ajung la destinatar, c?iar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ele din motive care nu îisunt imputabile.

)1- %omunicarea acceptării trebuie făcută prin mijloace cel puţin la fel de rapide ca celefolosite de ofertant, dacă din lege, din acordul părţilor, din practicile stabilite între acestea

sau din alte asemenea împrejurări nu reultă contrariul.%omentariu

3ferta sau acceptarea conduc la înc?eierea contractului numai după ce ajung la

98



destinatar. 6ste indiferent dacă destinatarul ia cunoştinţă despre ajungerea la el acomunicării sau abia ulterior, şi c?iar dacă ia cunoştinţă mai t>riu, din motive care nu îisunt imputabile.

64istă o necesară corespondenţă cu privire la rapiditatea comunicării datorită mijloacelorec?ivalente de comunicare pe care le utilieaă părţile, cu e4cepţia situaţiilor în carecontrariul reultă din obligaţii legale ori contractuale sau din uanţele relaţiilor dintre părţiori alte asemenea împrejurări.

*rt. 1/1.

Clau$ele e!terne

!acă prin lege nu se prevede altfel, părţile sunt ţinute de clauele e4trinseci la carecontractul face trimitere.

%omentariu

În practica instituţiilor de credit, contractele se înc?eie pe formulare tipiate, redactate debănci cu claue nenegociabile. În ca de litigiu, se verifică doar dacă în momentul semnăriicontractului clientul a avut cunoştinţă de claua litigioasă.

=derarea la contractul bancar se produce nu numai faţă de clauele e4prese alecontractului, ci şi faţă de condiţiile generale de bancă, uurile convenţionale şi regulileprofesiunii bancare9.

În sens larg, condiţiile generale ale contractelor bancare sunt norme care guverneaăansamblul operaţiunilor efectuate de bănci în raportul cu clientela.

În sens restr>ns, ele se referă la remuneraţia cuvenită băncii pentru serviciile aduseclientelei, la termenele şi la succesiunea cronologică în care se efectueaă operaţiunile

bancare şi la remuneraţia datorată de bănci pentru fondurile puse la dispoiţia lor de cătreclienţi.

!acă aceste condiţii generale sunt reproduse pe imprimatul semnat de părţi )acesta fiindpractica cvasi#unanimă-, ele se impun în virtutea principiului consensualismului. În cacontrar, aplicabilitatea lor într#un raport juridic concret depinde de cunoaşterea lor de cătreclient.

=deiunea poate fi numai preumată pe baa unei prealabile informaţii suficiente. Ciind oproblemă de fapt, se apreciaă suveran de către instanţă.

Du va fi considerată ca o adevărată acceptare semnarea de către client a unui document

prin care el declară că a cunoscut condiţiile generale de bancă, deşi acestea figureaă peun alt document care nu i#a fost comunicat. 6ste aceeaşi soluţie şi în caul în carecomunicarea s#a realiat cu clientul, dar numai după ce contractul s#a e4ecutat pe deplin.

=nsamblul normelor juridice care sunt consacrate protecţiei consumatorilor cuprind şireglementări conform cărora instituţiile de credit au obligaţia de a aduce la cunoştinţapublicului condiţiile generale de bancă pe care le practică şi la desc?iderea conturilorpentru noii clienţi instituţiile de credit trebuie să îi informee pe aceştia referitor la utiliareacontului şi la costurile antrenate de această utiliare9+. !acă clientul semneaă undocument pe care este tipărită declaraţia că a luat la cunoştinţă de condiţiile generale, deşiacestea figureaă pe un alt document care nu i#a fost comunicat ori dacă documentulconţin>nd condiţiile generale a fost comunicat clientului numai după ce contractul fusese

e4ecutat, condiţiile generale vor fi opoabile numai dacă acesta le#a cunoscut efectiv şi le#a acceptat la înc?eierea contractului.

99



&erificarea acestui aspect repreintă atributul suveran al instanţei. $impla menţiune peborderoul de remitere a cecurilor, în sensul că depunătorul este supus ansambluluicondiţiilor Eăncii $ociItI InIrale, pe care le cunoaşte, nu repreintă o acceptare decătre client a acestor condiţii, iar faptul că el a primit un e4emplar al borderoului nuec?ivaleaă cu o renunţare din partea lui la drepturile pe care i le conferă legea9.Hudecătorii, în e4erciţiul puterii suverane de apreciere, au admis că o clauă de

neresponsabilitate figur>nd pe un document imprimat al băncii era inopoabilă clientului,dacă nu s#a dovedit că acesta a acceptat#o cel puţin tacit<9*. "entru ca aceste condiţii săfacă parte integrantă din contract, este suficient să se facă dovada că banca a atrasatenţia clientului asupra lor, averti>ndu#l să ia cunoştinţă de aceste condiţii<99. %ondiţiilegenerale ane4ate unui contract de cont sunt Yipso factoZ opoabile clientului<95.

În concluie, părţile sunt ţinute de clauele e4trinseci numai dacă e4istă certitudinea căacestea au fost cunoscute de părţi în momentul semnării contractului, al aderării la acestcontract. =ceastă preciare lipseşte din te4tul art. '12', dar a fost cu consecvenţă şifermitate impusă de jurisprudenţă.

*rt. 1/.

Clau$e standard

)'- $ub reerva prevederilor art. '12, dispoiţiile preentei secţiuni se aplică în modcorespunător şi atunci c>nd la înc?eierea contractului sunt utiliate claue standard.

)1- $unt claue standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fiutiliate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociatecu cealaltă parte.

)- %lauele negociate prevaleaă asupra clauelor standard.

)+- =tunci c>nd ambele părţi folosesc claue standard şi nu ajung la o înţelegere cu privirela acestea, contractul se înc?eie totuşi pe baa clauelor convenite şi a oricăror clauestandard comune în substanţa lor, cu e4cepţia caului în care una dintre părţi notificăceleilalte părţi, fie anterior momentului înc?eierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nuintenţioneaă să fie ţinută de un astfel de contract.

%omentariu

În afară de situaţia prevăută la art. '12, prevederile art. ''51#'12' se aplică în modcorespunător şi atunci c>nd contractul conţine claue standard, adică în prealabil stabilitede una dintre părţi, cu utiliare continuă şi repetată în toate situaţiile şi aceste claue seinclud în contract fără să fi fost negociate în prealabil cu cealaltă parte.

%lauele negociate vor prevala asupra clauelor standard de la care derogă.

!acă prin utiliarea de către ambele părţi a clauelor standard se creeaă o situaţie dedivergenţă, în contract se vor include numai clauele convenite şi cele standard comune însubstanţă. 64cepţie de la situaţia de mai sus face caul în care una dintre părţi a notificatceleilalte anterior momentului înc?eierii contractului, sau notifică ulterior înc?eieriicontractului lipsa de interes pentru un astfel de contract.

64emple concludente în acest sens sunt, din nou, contractele bancare.

100



*rt. 1/3.

Clau$e neu$uale

%lauele neuuale care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii,dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda e4e# cutarea obligaţiilor sau care

prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului,limitarea dreptului de a opune e4cepţii, restr>ngerea libertăţii de a contracta cu altepersoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, claue compromisorii sau princare se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu producefecte dec>t dacă sunt acceptate, în mod e4pres, în scris, de cealaltă parte.

%omentariu

Du sunt aplicabile dispoiţiilor art. '121 categoriile de claue enumerate de art. '12 şiasemenea claue produc efecte între părţi numai dacă sunt e4pres acceptate, în scris decătre partea contractantă căreia i se vor opune.

=ceste claue sunt:

– de limitare a răspunderii9/;

– de denunţare unilaterală a contractului;

– de suspendare a e4ecutării obligaţiilor acelei părţi;

– de decădere din drepturi a părţii adverse;

– de decădere din beneficiul termenului a aceleiaşi părţi;

– de limitare a dreptului de a opune e4cepţii;

– de restricţionare a libertăţii de a contracta cu alte persoane;

– de reînnoire tacită a contractului; – de determinare a legii aplicabile;

– de stabilire a clauei compromisorii sau a clauelor de derogare de la normele legaleprivind competenţa instanţelor judecătoreşti.

6ste important să se reţină că toate aceste categorii de claue nu pot fi calificate dreptabuive după ce au fost acceptate de cealaltă parte semnatară a contractului.

%alificativul abuive< a fost consacrat în domeniul protecţiei consumatorului.

%onceptul este baat pe apusul şi noul răsărit al autonomiei voinţei.

=pusul teei conform căreia autonomia voinţei obligă ea însăşi, contracarată prin teaconform căreia forţa obligatorie este atribuită de lege, şi nu de voinţă privată a fost urmatde un nou răsărit în care autonomia voinţei se reafirmă cu o nouă semnificaţie: legea estecea care mandateaă libertatea contractuală şi posibilitatea de stabilire a conţinutuluicontractului.

"entru a genera o ec?itabilă armoniare a intereselor părţilor este necesar ca un contractsă intervină între forţe egale.

$uperioritatea intelectuală economică şi juridică a unei părţi faţă de cealaltă ani?ileaăorice negociere leală şi oferă posibilitatea e4ploatării slăbiciunii celuilalt. %onsumatorulcare ignoră subtilităţile dreptului este incapabil să înţeleagă semnificaţia clauelor şi de

multe ori nici nu#şi dă osteneala să le citească, fiind de neconceput să le modifice.%onsumatorul care nu poate înţelege nu poate consimţi şi c?iar dacă pricepe, nu poatealege. %aracterul abuiv al clauelor se baeaă pe preumţia lipsei de e4perienţă a

101



consumatorului, insuficienta lui luciditate cu privire la întinderea şi semnificaţia e4actă aangajamentului său.

Hurisprudenţa franceă a calificat drept abuive clauele av>nd drept obiect sau efectconstatarea adeiunii neprofesionistului sau consumatorului la claue care nu figureaă pe înscrisul semnat sau care nu apar cu claritate în scriere aparentă. 6vident că acelestipulaţii contractuale, care n#au fost cunoscute de aderent, se situeaă în afaradomeniului consimţăm>ntului său şi deci nu e4istă, abuive sau juste, fără distincţie.3 parte a doctrinei francee înclină spre detaşarea calificării drept abuive de protecţiaconsimţăm>ntului.

Dorma legală are ca obiect intericerea asumării riscurilor aderentului şi nu doar limitareaangajamentului aderentului la acele riscuri pe care le#a acceptat cu luciditate. Aegislaţiafranceă a protecţiei consumatorului )%.consom. art. A'1#', al. '- defineşte ca fiindabuive clauele care au ca obiect sau ca efect să creee în detrimentul neprofesionistuluisau consumatorului un deec?ilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilorcontractului52. (ntrodusă prin Aegea nr. /#/* din ' februarie '//, definiţia a avut camenire transpunerea în legislaţia franceă a !irectivei /B' din aprilie '//5'. Reultăcu claritate trimiterea la ec?ilibrul contractual ca finalitate a reprimării clauelor abuive. =cest obiect de ec?ilibru contractual este însă ec?ivoc pentru că poate fi conceput în douăfeluri, ec?ilibrul subiectiv care aparţine voinţei părţilor şi ec?ilibrul obiectiv care aparţineinstanţei învestite.

(deea ec?ilibrului subiectiv al convenţiei decurge din doctrina autonomiei voinţei.%ontractantul îşi limiteaă angajamentul la condiţiile pe care le#a acceptat cu luciditate.

!acă a acceptat să contractee în pofida riscurilor se presupune că a găsit ocontrapondere în alte avantaje.

Aegislaţia protecţiei consumatorului preumă că voinţa consumatorului nu a fost liberă

pentru că profesionistul nu#i permite.!acă o negociere liberă şi lucidă nu e4clude calificarea de abu înseamnă că trebuie săfie instaurat realul ec?ilibru, şi nu cel care a fost determinat de voinţa părţilor.

6c?ilibrul la care se raporteaă definiţia legală a clauei abuive este de esenţă obiectivă.

64tinderea calificării drept abuive a clauelor contractuale s#a remarcat în prealabil înanumite ramuri ale dreptului şi ulterior în dreptul comun al contractelor. =stfel, claueabuive au fost decelate în domeniul contractelor de asigurări facultative aflate, de altfel,sub control administrativ. %u titlu de e4emplu menţionăm claue de reclamaţie a victimeidupă e4pirarea duratei de validitate a garanţiei.

%laua conform căreia victima trebuia să ceară despăgubirea înăuntrul perioadei devaliditate a poliţei a fost considerată ca o clauă nescrisă51. =ceeaşi soartă a avut#oclaua similară privind răspunderea constructorilor, claua prin care locatarul se obligă săplătească în avans, conform estimării unilaterale a proprietarului contribuţia la c?eltuielilede reparaţii; clauele care impun c?iriaşilor să contractee anumite lucrări în interespropriu numai la parteneri contractuali desemnaţi de proprietar. =u fost declarate de justiţieca fiind abuive următoarele:

– claua care e4onereaă de orice răspundere un laborator foto în caul pierderii filmelorpredate;

– claua din contractul de formare profesională conform căreia cuantumul datorat este

obligatoriu în totalitatea celui prevăut în contract, nefiind admis niciun motiv pentru oeventuală diminuare;

– clauele abonamentului la un club sportiv care e4clud orice răspundere a clubului în ca

102





– comerciantul nu şi#a îndeplinit obligaţiile contractuale;

Q- e4clud sau limiteaă răspunderea legală a comerciantului în caul vătămării saudecesului consumatorului, ca reultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privindutiliarea produselor şi serviciilor;

l- e4clud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a e4ercita un alt

remediu legal, solicit>ndu#i în acelaşi timp reolvarea disputelor în special pentru arbitraj;m- permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidentede care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectulunei alte părţi din contract;

n- dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane –agent, mandatar etc. – fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte lareducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o- interic consumatorului să compensee o datorie către comerciant cu o creanţă pe careel ar avea#o asupra comerciantului;

p- permit stabilirea preţului la livrare sau creşterea preţului la livrare, faţă de cel stabilit la înc?eierea contractului, în măsura în care nu se dă dreptul consumatorului de a reiliacontractul c>nd consideră că preţul este prea mare faţă de cel stabilit iniţial;

r- permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în caulnee4ecutării sau finaliării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea e4istenţacompensaţiilor în sumă ec?ivalentă şi pentru consumator, în caul nee4ecutăriicontractului de către comerciant;

s- dau dreptul comerciantului să anulee contractul în mod unilateral, fără să prevadăacelaşi drept şi pentru consumator;

t- dau dreptul comerciantului să încetee contractul înc?eiat pentru o durată nedeterminatăfără un anunţ prealabil, cu e4cepţia unei motivaţii pertinente, acceptate de consumator prinsemnarea contractului.

=rticolul ''1 alin. )1- %%C, fără corespondent în %odul civil rom>n, reglementeaăreviuirea judiciară a clauei penale conform criteriului disproporţiei vădite între importanţaprejudiciului efectiv suferit şi cuantumul fi4at iniţial.

Reviuirea îşi propune să reducă sau să majoree despăgubirea faţă de clauă şi nu să osuprime.

%laua abuivă este perceptibilă şi ca fiind lipsită de cauă.

Doţiunea clauă< este privită ca un ec?ivalent de ordin material care restabileşte ec?ilibrulangajamentului celui ce se obligă.$e limiteaă analia la verificarea dacă ansamblul obligaţiilor unei părţi privit global are ocauă reală, adică o contrapartidă.

!acă se analieaă fiecare clauă în parte e4igenţa este ca fiecare să aibă o contrapartidăproprie şi atunci nu mai vorbim despre ec?ilibrul contractului, ci despre deec?ilibrulclauei.

Hurisprudenţa %urţii de %asaţie francee a admis că te4tul art. ''*' %%C justificăştergerea stipulaţiei litigioase. =ceastă soluţie s#a adoptat în domeniul asigurărilor debunuri, în materie bancară privind claua datei de valoare5, în materia transporturilor

rapide la claua limitativă de răspundere pentru înt>riere. =ceastă jurisprudenţă pare să aibă tendinţa de a depăşi sfera restr>nsă a raportului întreprofesionişti şi consumator. =tunci c>nd jurisprudenţa apreciaă că o clauă conferă

104



celeilalte părţi un avantaj e4clusiv se poate lupta contra acestui abu prin te4tul art./** %%= rom>n referitor la absenţa cauei5+.

=nalia fenomenului cercetat scoate în evidenţă e4istenţa stipulaţiei e4cesive contractualecare nu poate fi îngăduită şi care este în mod e4plicit pro?ibită de legiuitor în unele cauri.

"entru a lupta cu eficienţă şi rigoare ştiinţifică împotriva acestor claue se impune în

prealabil să fie determinate cu preciie criteriile de calificare drept abuive a acestorclaue. "entru început s#a făcut apel la ideea de ec?ilibru şi s#a considerat că esteabuivă o clauă care genereaă un deec?ilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiilepărţilor5. Ciind insuficient criteriul ec?ilibrului, este necesară utiliarea unor criteriisubordonate.

!eec?ilibrul semnificativ poate fi conceput sub aspect moral sau sub aspect economic.

%riteriile deec?ilibrului se confruntă cu dificultatea determinării obiectelor supusecomparaţiei şi a măsurii acestor obiecte. !e aceea, criteriile subordonate sunt: '- esteabuivă o clauă care permite stăp>nirea unilaterală şi discreţionară a evoluţieicontractului; 1- aceea care oferă un avantaj fără contrapartidă; - aceea care repartieaă

inegal riscurile economice; +- claua care derogă unor dispoiţii c?iar şi supletive aledreptului comun dacă acele dispoiţii contribuie la realiarea ec?ilibrului ideal.

!eoarece dreptul poitiv permite e4istenţa unui anumit ec?ivoc asupra obiectului şifundamentului protecţiei acordate prin combaterea clauei abuive, conceptul de protecţiecontra clauelor abuive capătă o anumită comple4itate şi, drept consecinţă, este posibilăreceptarea unei triple accepţiuni: a- respectul consimţăm>ntului real; b- privilegiereaconsumatorului; c- ec?ilibrarea autoritară a contractelor inegale.

Hurisprudenţa franceă a propus două modalităţi de combatere a unei claue abuive prinprealabila calificare: calificările abstracte şi calificările concrete5*.

%alificările abstracte se realieaă prin acte legislative şi cvasilegislative )reglementările%omisiei clauelor abuive francee-, iar calificările concrete se emit în cadrulcontenciosului judiciar prin jurisprudenţa instanţelor sesiate. %urtea de %asaţie este învestită cu ultimul control judiciar şi în acest domeniu. Eilanţul contenciosului clauelorabuive este însă surprinător de modest.

%lauele abuive pot fi decelate şi prin metodele e4puse în comentariul la art. ''92.

6c?ilibrul este o lege a naturii şi o condiţie a e4istenţei acesteia. 6c?ilibrul rocilor carealcătuiesc 6verestul împiedică prăbuşirea acestuia, la fel cum ec?ilibrul psi?ic împiedicăderaierea mentală.

6c?ilibrul intern al unui contract nu se poate sustrage legităţilor firii şi, de aceea, este

considerat deopotrivă ca noţiune şi instrument pentru corecta înţelegere a contractului.!eşi se bucură acceptare cvasiunanimă, ec?ilibrul nu este încă posesorul unei definiţiicomplete şi precise.

6c?ilibrul59 contractual este simboliat şi el prin aceeaşi balanţă care simbolieaă justiţia.

=semenea balanţei, simbolul ec?ilibrului, dreptul îşi arogă misiunea de ec?ilibrare araporturilor umane şi de restabilire a justiţiei, adică a dreptăţii. Raţiunea dreptului estestabilirea raporturilor juste între persoane, at>t a raporturilor de repartiţie, c>t şi a celor deretribuţie. Repartiţia se referă la atribuirea proporţională a drepturilor şi obligaţiilor întreindivii, iar retribuţia priveşte atribuirea ec?ivalentului într#un contract sau în caul

provocării unei pagube. În măsura în care realieaă această funcţie a dreptului, ec?ilibruleste noţiune sau concept juridic.

=lături de ec?ilibrul psi?ic, de ec?ilibrul economic şi cel alimentar, conceptul juridic de

105



ec?ilibru îşi afirmă preenţa în diferite ramuri ale dreptului poitiv. =stfel, e4istă un principiude ec?ilibru instituţional, de sorginte jurisprudenţială în dreptul instituţiilor comunitare şi unec?ilibru financiar în dreptul contractelor administrative. În ilele noastre, ec?ilibrulcontractual se substituie unei e4presii anterioare, ec?ivalenţa prestaţiilor sau preţul corect. În ce priveşte preţul corect sau just, noţiunea aparţine justiţiei comutative ca teorie adreptului.

În absenţa ec?ivalenţei prestaţiilor, abuul de poiţie superioară a unui contractant estesancţionat numai dacă acest abu are consecinţe asupra preţului. 7eoria preţului just afost aplicată în materie de leiune şi de impreviiune, precum şi pentru a combate camăta.

În decursul secolelor care au urmat 6vului 0ediu, ideea de libertate absolută, deindividualism şi de liberalism promovată în secolul al 8(8#lea, s#a delimitat de ec?ilibrulcontractual în concepţia clasică.

$ub aspect material, ec?ilibrul contractual posedă două sensuri, primul de compoiţiearmonioasă şi cel de#al doilea de relativă stabilitate. $ub aspect juridic, natura sa sedefineşte at>t ca un concept, idee generală şi abstractă, fără conţinut normativ, c>t şi canoţiune juridică, abstracţiune a stării de fapt producătoare de efecte juridice55.

%onceptul de ec?ilibru contractual se baeaă pe ideea că at>t sub aspect juridic, c>t şisub aspect economic, conţinutul contractului se află în armonie. În ordinea juridică clasică,dominată de autonomia voinţei, acest concept era de neconceput, pentru că erainconciliabil cu consecinţele autonomiei voinţei5/.

6c?ilibrul contractual poate fi servit şi protejat prin forţa obligatorie a contractului, careconservă stabilitatea sa. 7e4tul art. /*/ %%=: )'- %onvenţiile legal făcute au putere delege între părţile contractante. )1- 6le se pot revoca prin consimţăm>ntul mutual sau dincaue autoriate de lege.< s#a propus de profesorul !enis 0aeaud/2 să fie înlocuit cuurmătorul te4t: %onvenţiile legal, leal şi ec?itabil formate ţin loc de lege pentru cei care le#

au făcut. 6le pot fi revocate sau reviuite prin consimţăm>ntul lor mutual pentru cauele pecare legea le autorieaă şi atunci c>nd deec?ilibrul e4cesiv lipseşte contractul de oricecoerenţă sau de orice interes pentru unul dintre contractanţi. 6le trebuie să fie negociate, înc?eiate, e4ecutate şi reoluţionate cu bună#credinţă<. Reultă că propunerea din te4tulcitat este în sensul autoriării reviuirii contractului în ca de deec?ilibru e4cesiv. =ceastăreviuire pare să fie propusă dacă sunt îndeplinite cumulativ at>t condiţia deec?ilibrului,c>t şi condiţia autoriării legislative.

Într#o altă interpretare, te4tul creeaă două situaţii distincte de reviuire a contractului decătre judecător.

%ăutarea unui fundament unic forţei obligatorii a condus la identificarea dreptului poitiv ca

atare, dar a scos în evidenţă şi un inconvenient major, dreptul obiectiv neput>nd integra deo manieră satisfăcătoare conceptul de ec?ilibru contractual.

Reîntoarcerea la pluralitatea fundamentelor a generat concluia că forţa obligatorie acontractului are deopotrivă şi simultan at>t fundament economic, c>t şi fundament moral şi juridic.

=şadar, forţa obligatorie a contractului se e4plică în primul r>nd pe plan moral şi religios,pe respectul cuv>ntului dat şi pe păcatul de a#l încălca. "e plan economic, securitatearaporturilor juridice se asigură uneori mai mult prin supleţea relaţiei contractuale dec>t prinrigiditate. În al treilea r>nd, voinţa nemaifiind considerată ca autonomă, ea sesubordoneaă dreptului poitiv, care poate autoria părţile şi să îşi modifice acordul, şi să

nu#l respecte. =t>t legiuitorul, c>t şi judecătorul posedă legitimarea de a interveni încontract pentru restabilirea ec?ilibrului. În acest conte4t, conceptul de ec?ilibru contractualeste lipsit de legitimitate şi forţa obligatorie a contractului se sprijină pe util şi just. 6a

106



repreintă principiul conform căruia părţile sunt ţinute să#şi e4ecute angajamentele, subreerva respectării utilităţii şi dreptăţii contractuale. Respectul angajamentului asumatdevine suplu şi nu rigid.

%onceptul de ec?ilibru contractual se caracterieaă prin dublă utilitate: permite reînnoirea înţelesului contractului, tot mai puţin caracteriat prin acordul voinţelor şi, totodată, permitee4plicarea coerentă a măsurilor derogatorii. În preent, contractul pare să nu se maicaracteriee nici prin înt>lnirea necesară a voinţelor nici prin caracterul imuabil alacordului realiat/'.

$ub primul aspect, al renunţării la necesitatea acordului voinţelor, sunt semnificativedeciiile secţiilor unite ale %urţii de %asaţie francee din ' decembrie '//, citate anterior,cu privire la autoriarea fi4ării unilaterale a preţului în contractele cu titlu oneros.Reamintim că ideea centrală a acestor deciii este aceea că dacă o convenţie prevede înc?eierea unor contracte ulterioare, nedeterminarea preţului contractelor în convenţiainiţială nu afecteaă, cu e4cepţia unor dispoiţii legale particulare, validitatea acelorcontracte, abuul în fi4area preţului nefiind de natură să permită o acţiune reiliere saupentru despăgubire. În consecinţă, acordul părţilor asupra preţului nu mai este o condiţie

necesară pentru a valida contractul şi nici nu mai repreintă elementul central alcontractului.

"roblema este dacă soluţia este de principiu şi susceptibilă de generaliare. !octrina şi jurisprudenţa au răspuns poitiv în materie de concesiune şi de v>nare. 7otuşi, întindereaaplicării acestei soluţii este limitată, fiind e4clusă în preenţa unei dispoiţii legislative careimpune un acord al părţilor cu privire la preţ şi totodată presupune acordul părţilor realiat în momentul iniţial.

În ce priveşte contractele de adeiune, este vădită superioritatea uneia dintre părţi, careoferă celeilalte părţi numai locul semnăturii, e4clu>nd negocierea. =cordul voinţelor estegolit de conţinut. Dici nu este sigur că un asemenea act juridic este cu adevărat un

contract, lipsindu#i acordul voinţelor. 7otuşi, jurisprudenţa s#a pronunţat în favoareacalificării lui drept contract. "osibilitatea unilaterală de a determina conţinutul contractuluirepreintă astăi o realitate importantă şi tot mai frecventă, de care jurisprudenţa nu facedec>t să ia act.

În opinia autorului france A. Cin#Aanger, pe care o împărtăşim, conceptul de ec?ilibrucontractual preintă utilitate pentru mai buna înţelegere a contractului at>t sub aspectulrepunerii în discuţie a acordului voinţelor, c>t şi pentru repunerea în discuţie a caracteruluiimuabil al acordului voinţelor. 7otodată, conceptul ec?ilibrului contractual preintă utilitatepentru e4plicarea regulilor derogatorii.

Hurisprudenţa actuală pare să afirme ideea conform căreia acordul voinţelor nu mai

repreintă o caracteristică necesară a contractului, după cum nici caracterul imuabil alacestui acord nu are această însuşire.

!eciiile %urţii de %asaţie francee din ' decembrie '//, autori>nd fi4area unilaterală apreţului, au acreditat concluia că acordul părţilor asupra preţului nu mai constituie ocondiţie a validităţii contractului. !eşi aplicată la contractul de franciă, concluia ar puteafi generaliată şi efectiv jurisprudenţa %urţii de %asaţie francee a mai acreditat aceeaşiconcluie şi în materie de concesiune şi v>nare. =stfel, claua care permite v>nătoruluide automobile să fi4ee preţul conform celui în vigoare în iua livrării, a fost considerată cavalidă, pentru că, în realitate, nu era determinată de v>nător, ci independent de voinţaacestuia. !impotrivă, dacă claua ar permite v>nătorului fi4area unilaterală a cuantumului

preţului ar fi o clauă nulă, iar preţul ar fi nedeterminabil. =şadar, limita e4tinderii soluţieicare se degajă din deciiile pronunţate în anul '// de %urtea de %asaţie franceă estetrasată de e4istenţa unei dispoiţii legislative care impune un acord asupra preţului în

107







respective în acordurile contractuale. Referirea la ec?ilibrul contractual nu face dec>t să seadauge referirii la ec?itate îndeplinind o funcţie complementară şi permiţ>nd preciareadistincţiei între interesul particular şi cel individual. %riteriul complementar al ec?ilibruluicontractual a fost preluat şi în reoluţiunea judiciară. (nstanţele au apreciat dacănee4ecutarea parţială este suficient de gravă sau de importantă. 0odificarea ec?ilibruluicontractual poate justifica o reoluţiune judiciară şi astfel analia comportamentului se

completeaă cu analia efectelor acestuia asupra conţinutului contractului. 6c?ilibrulcontractual poate servi ca un criteriu de validitate în contractele oneroase, de e4emplu, încontractele de v>nare pentru determinarea preţului real şi serios ca o condiţie devaliditate. Doţiunea de ec?ilibru contractual permite o accepţiune globală a conţinutuluicontractului, şi nu doar una analitică. Doţiunea de ec?ilibru nu se va utilia numai cureferire la preţ, ci va lua în considerare ansamblul contraprestaţiilor.

%ondiţia faptică a e4istenţei noţiunii ec?ilibrului se referă la specificul conţinutuluicontractului, în sensul unei juste repartiări a elementelor şi la relativa stabilitate aacestora. 6senţa ec?ilibrului contractual, privită ca o armonioasă compunere a contractuluise referă la dublul aspect al conţinutului: pe de#o parte, la ansamblul drepturilor şi

obligaţiilor care permit realiarea sc?imbului economic; pe de altă parte, la acest sc?imbeconomic între prestaţii. 6lementele contractului sunt interactive, datorită reciprocităţiiobligaţiilor. 6c?ilibrul este definit ca justa repartiare a elementelor unui întreg şicaracterieaă astfel compunerea armonioasă a conţinutului contractului. Doţiunea deec?ilibru contractual trebuie să se raportee la conţinutul ansamblului contractuluie4prim>nd calitatea relaţiei juridice şi a sc?imbului economic între părţile contractului.6c?ilibrul se referă în mod preponderent la structura contractului şi la calitatea acestuia.6conomia contractului are semnificaţia organiării conţinutului acestuia, iar ec?ilibrulcontractual este o trăsătură calitativă a acestui conţinut în accepţiunea sa globală.6c?ilibrul repreintă o compunere particulară a conţinutului contractului, o repartiarearmonioasă a elementelor acestuia.

!iversitatea ec?ilibrului contractual privit ca o compunere armonioasă se datoreaă, pede#o parte, libertăţii contractuale şi, pe de alta, naturii anumitor contracte.

$ub primul aspect, conţinutul concret al contractului poate cunoaşte o infinită varietatedupă interesele părţilor şi nuanţele voinţei acestora. "entru a garanta această necesarădiversitate a ec?ilibrului contractual sunt necesare at>t libertatea de a determina conţinutul juridic, c>t şi libertatea fi4ării preţului.

!iversitatea care decurge din natura anumitor contracte se analieaă prin aplicareaec?ilibrului contractual în contractele unilaterale şi în cele cu titlu oneros, ţin>nd seama deobligaţia unilaterală şi de contraprestaţia sa, precum şi în contractele aleatorii şi încontractele înc?eiate pentru o anumită durată.

În ce priveşte contractele unilaterale, o singură parte se obligă, dar, cu toate acestea, sepoate concepe o contraprestaţie în profitul celui care se obligă, această contraprestaţieneav>nd forma unui angajament juridic. În contractul de împrumut este dificilă identificareaec?ilibrului. !acă împrumutul este cu dob>ndă, ec?ilibrul cu riscul împrumutătorului esterealiat. !acă, însă, dob>nda este prea ridicată contractul va fi deec?ilibrat.

În contractele aleatorii caracteriate prin dubla incertitudine at>t cu privire la întindereaprestaţiilor, c>t şi cu privire la e4istenţa sa, ambele depin>nd de un eveniment incert)asigurare, rentă viageră-, ec?ilibrul este sinonim cu ec?ivalenţa prestaţiilor şi pare efectivireconciliabil cu natura acestor contracte, datorită imposibilităţii fi4ării cu preciie a valoriiprestaţiilor reciproce. În realitate, fiind vorba de o înstrăinare cu titlu oneros, fiecare parte aavut în vedere o contraprestaţie şi ec?ilibrul e4istă, dar se stabileşte într#un mod diferit faţăde contractele comutative. 6c?ilibrul în contractul aleatoriu nu se poate referi laec?ivalenţa prestaţiilor reciproce sub aspect valoric, ci la relaţia între riscuri şi şanse de

110



c>ştig. =şadar, nu este imposibilă căutarea ec?ilibrului contractual.

În contractele înc?eiate pe o durată determinată şi îndelungată aceasta influenţeaăec?ilibrul economic al contractelor, caracterul duratei, insuficientă sau e4cesivă, poaterepreenta un factor de deec?ilibru în contract.

6c?ilibrul contractual poate fi conceput şi ca relativa stabilitate şi necesara fragilitate a

ec?ilibrului/+. =spectul dinamic al contractului este determinat de raţiuni economice.0ediul economic influenţeaă conţinutul contractului. Aa înc?eierea contractuluicompunerea armonioasă a conţinutului său s#a realiat în ec?ilibru cu medul economic.6voluţia acestui mediu conduce la modificarea compunerii şi obligă la modificareaconţinutului contractului pentru a putea fi regăsită ec?itabila repartiţie. În acest mode4presia ec?ilibrului contractual poate desemna, într#o accepţie statică, compunereaarmonioasă a conţinutului contractului şi într#o accepţie dinamică relativa stabilitate aacestui conţinut. !eec?ilibrul contractului se defineşte, prin opoiţie, ca fiind sub aspectdinamic absenţa sau pierderea poiţiei de relativă stabilitate a conţinutului contractului.6c?ilibrul şi stabilitatea nu se confundă. 6c?ilibrul poate semnifica adaptarea înpermanenţă şi, deci, instabilitatea. %ontractul nu este încremenit şi evolueaă în timp sub

influenţa mediului, această influenţă av>nd efectul de a fragilia ec?ilibrul contractual.%onţinutul contractului poate evolua sub influenţa comportamentului părţilor, ca şi subinfluenţa realităţilor economice şi juridice. Dee4ecutarea contractului este una dintreposibilităţile de influenţare a evoluţiei. @na dintre părţi poate altera conte4tul contractului.!e e4emplu, insolvenţa uneia dintre părţi poate repune în discuţie ec?ilibrul contractual.%ondiţiile e4ecutării contractului pot fi şi ele modificate, prin acordul părţilor contractante.0odificarea sub influenţa factorilor e4teriori nu se datoreaă subiectivismului, ci nevoii deadaptare la mediul contractual. %onte4tul legislativ poate sc?imba regimul juridic alcontractului cu influenţe asupra ec?ilibrului contractual. =semenea influenţe s#au remarcat în domeniul contractelor de muncă.

!efinirea ec?ilibrului contractual necesită un criteriu unic şi precis. !octrina a propus douăcriterii: ec?ivalenţa prestaţiilor şi optima creaţie a bogăţiei. 6c?ivalenţa prestaţiilor a fostdefinită ca ec?ivalenţă între obiectul primit şi prestaţia furniată. $ub aspectul celui de#aldoilea criteriu, e4istă ec?ilibru contractual atunci c>nd contractul permite realiarea optimeicreaţii a bogăţiei pentru un sc?imb determinat. În această idee, bogăţia globală a părţilorcontractante trebuie să crească fără ca situaţia economică a unei dintre părţi să se înrăutăţească/.

%onform aceleiaşi opinii, unicitatea criteriului nu este suficient adaptată pentru o situaţieat>t de comple4ă ca ec?ilibrul contractual, iar criteriul precis şi rigid face imposibilăadaptarea regulii la realitate şi orice individualiare a soluţiei. În consecinţă, numai opluralitate de criterii poate fi adecvată pentru definirea noţiunii de ec?ilibru contractual.

%riteriile imprecise recunosc e4istenţa situaţiilor intermediare între apartenenţa şineapartenenţa la o categorie. "luralitatea criteriilor permite stabilirea unei ordini înpluralitate fără a reduce această pluralitate în unicitate. =ceastă pluralitate devine onecesitate în definiţia noţiunii de ec?ilibru contractual. %riteriul ec?ivalenţei prestaţiilor esteinsuficient, iar criteriul optimei bogăţii este e4cesiv de general. Hurisprudenţa utilieaă, însă, metoda pluralităţii criteriilor obiective.

3 cerinţă esenţială este ca aceste criterii să fie detectabile şi susceptibile de generaliare. =ceastă generalitate a unui criteriu este garanţia securităţii. %riteriul prea îngust este derară aplicaţie şi îndeamnă la deformarea lui forţată. (nvers, criteriul prea larg areinconvenientul de a permite calificări care nu mai corespund noţiunii. %alea de mijloc estesingura corectă pentru că răspunde imperativelor previibilităţii şi securităţii. 0odul deorganiare a criteriilor este, de asemenea, esenţial. $copul este de a detecta definiţiaec?ilibrului contractual în sine şi nu doar prin opoiţie sistematică la opusul său,

111



deec?ilibrul contractual.

%ăutarea criteriilor conduce la patru reultate: reciprocitatea, comutativitatea, ec?ivalenţaşi proporţionalitatea/*.

%ondiţia reciprocităţii este uşor de verificat. 6a reflectă cerinţa care trebuie să fie îndeplinită at>t la înc?eierea contractului, c>t şi pe parcursul e4ecutării sale fiind raportată

la ec?ilibrul economic al contractului. "rotecţia acestui criteriu se realieaă prininstrumentele juridice ale e4cepţiei de nee4ecutare şi reoluţiunii pentru nee4ecutare."rivit iolat, acest criteriu apare ca insuficient pentru a caracteria ec?ilibrul contractual.!e aceea se preconieaă utiliarea şi a criteriului comutativităţii. Ciecare dintre părţi seobligă la ceva ce constituie ec?ivalentul prestaţiei celeilalte părţi. 3 contraprestaţie trebuiesă e4iste independent de valoarea sa. =l treilea criteriu a fost reţinut de doctrină, ca fiindec?ivalenţa prestaţiilor, iar cel de#al patrulea, proporţionalitatea privită sau ca simplu raportmatematic sau ca o calitate de a fi reonabilă şi nu disproporţionată. "roporţionalitateapoate indica un raport de adecvare între elemente, ţin>nd seama de finalitatea clauelor.

%um nu este suficientă utiliarea unui singur criteriu, ele se utilieaă combinat, după cumse poate observa în lista clauelor abuive. =ceastă listă reflectă ideea că deec?ilibrulprestaţiilor e4istă sau pentru că lipseşte reciprocitatea sau pentru că lipseşte ec?ivalenţasau din caua disproporţiei sau a unui avantaj e4cesiv al profesionistului.

Hurisprudenţa formată în aplicarea clauelor abuive utilieaă mai puţin criteriulreciprocităţii şi mai mult e4istenţa contraprestaţiei.

=plicarea combinată a criteriilor: reciprocitate, comutativitate, ec?ivalenţă şiproporţionalitate la ec?ilibrul contractual presupune analia globală şi coerentă a structuriicontractului. Reciprocitatea şi comutativitatea oferă posibilitatea calificării cantitative aec?ilibrului contractual put>nd să se înlocuiască reciproc şi intervenind astfel în modalternativ. 64istă ec?ilibrul cantitativ atunci c>nd aceleaşi drepturi sunt acordate fiecărei

părţi ori dacă în mod global părţile dispun de acelaşi număr de avantaje. În etapaurmătoare se evalueaă calitativ ec?ilibrul, e4amin>ndu#se valoarea avantajelor sauprerogativelor aplic>nd principiul ec?ivalenţei. !upă această etapă concluia poate finuanţată. "restaţiile reciproce pot avea valori mai mult sau mai puţin apropiate, contractuldevenind mai mult sau mai puţin ec?ilibrat. !e asemenea, raportul de adaptare a uneiprerogative la scopul ei poate fi mai mult sau mai puţin perfect cu reultatul corespunător, în sensul că acel contract poate fi mai mult sau mai puţin ec?ilibrat. @lterior, se precieaăşi pragul de la care se poate interveni. =cesta este obiectul regimului ec?ilibruluicontractual.

=ceste etape ale raţionamentului înt>mpină două dificultăţi: determinarea obiectelorcomparate şi compararea acestora. %ontractul se despică şi fiecare clauă este verificată

individual în comparaţie cu reciproca sa. !iversitatea elementelor care se comparăreclamă un etalon de referinţă comun care este cel economic, criteriul proporţionalităţii.

=rmonia internă a contractului apreciată în globalitatea sa e4istă atunci c>nd pe plancantitativ va fi constatat ec?ilibrul prin reciprocitatea sau comutativitatea clauelor, iar lanivel calitativ, prin ec?ivalenţa sau proporţionalitatea prestaţiilor reciproce sau comutative.

6timologic, statut< provine din statutum, statuere a statua sau a stabili. =şadar, statutuleste situaţia de fapt a ceva sau a cuiva în e4presie juridică, prin raportare la alte persoane,obiecte etc., inclusiv la instituţii. = stabili care este statutul ec?ilibrului contractual înseamnă a determina obiectul, mecanismele şi efectele acestora.

$tatutul ec?ilibrului se referă la regimul legal al ec?ilibrului contractual şi la principiileec?ilibrului contractual.

Referitor la regimul ec?ilibrului contractual, acesta este subordonat at>t cauei

112



deec?ilibrului, c>t şi importanţei acestui deec?ilibru.

$ub primul aspect, regimul poate fi subordonat vicierii consimţăm>ntului saucomportamentului neleal. $ub aspectul importanţei deec?ilibrului, în prealabil estenecesară e4istenţa deec?ilibrului şi apoi aprecierea importanţei acestuia.

6c?ilibrul contractului permite devoltarea unor relaţii durabile şi, totodată, oferă o garanţie

e4ecutării acestora. 6c?ilibrul contractual preintă utilitate individuală şi socială pentrucontractul înc?eiat. =cest ec?ilibru trebuie să e4iste at>t în momentul înc?eieriicontractului, c>t şi pe parcursul e4ecutării sale. $tabilitatea relativă a ec?ilibruluicontractual depinde at>t de menţinerea împrejurărilor, c>t şi de compunerea armonioasă. =tunci c>nd se modifică mediul se caută o altă compoiţie armonioasă nouă, iar contractultrebuie să fie adaptabil pentru menţinerea ec?ilibrului. $upravieţuirea acestui contractdepinde de adaptarea conţinutului său şi, deci, de menţinerea ec?ilibrului. =t>t legiuitorul,c>t şi jurisprudenţa conştientieaă importanţa protecţiei ec?ilibrului contractual prinmăsuri specifice. În acest scop, legiuitorul instituie un regim juridic menit să protejeeindirect ec?ilibrul contractual. =cestuia i se adaugă regulile luptei împotrivacomportamentelor abuive sau neleale. Regimul juridic al ec?ilibrului contractual este în

mod firesc subordonat cauei deec?ilibrului. =stfel, dacă această cauă esteconsimţăm>ntul viciat, regimul juridic se va concentra asupra absenţei acordului sauasupra voinţei viciate sau asupra acordului părţilor inegale.

În caul absenţei acordului voinţelor asupra elementelor esenţiale, deec?ilibrul face cauna dintre părţi să fie la discreţia celeilalte. Răm>ne să fie stabilite care sunt aceleelemente esenţiale ale contractului. !istincţia se face prin comparaţie cu elementeleaccesorii.

%ontractul poate fi deec?ilibrat şi datorită unui viciu de consimţăm>nt, eroare, dol.6roarea poate fi invocată cu titlu principal sau cu titlu subsidiar. &iolenţa poate fi şi eautiliată pentru a lupta contra deec?ilibrului. !e e4emplu, %urtea de %asaţie franceă a

menţinut o deciie care anula contractul de asistenţă juridică sub aspectul convenţiei deonorariu reţin>nd presiunea morală e4ercitată de avocat asupra clientei sale, care înajunul debaterii finale în procesul de divorţ a acceptat modificarea onorariului, fiindameninţată cu refuul de a pleda.

7ot %urtea de %asaţie franceă a acceptat violenţa economică drept caua deec?ilibruluicontractual.

3 altă modalitate de viciere a consimţăm>ntului este înc?eierea unui acord între părţiinegale. 6galitatea în drepturi a contractanţilor este manifestarea egalităţii din dreptulpublic în dreptul privat. 6a conţine trei componente: a- egalitatea în drepturi, în sensul de atrata în acelaşi mod situaţii comparabile; b- discriminările justificate permiţ>nd tratament

diferit în situaţii diferite şi c- discriminările egaliatoare care suprimă inegalităţile de faptpentru a permite o egalitate de drept.

aranţia generală a egalităţii abstracte sau a egalităţii de drept previne apariţiadeec?ilibrului contractual. 6c?ilibrul prestaţiilor nu poate reulta dec>t dacă părţilecontractante sunt egale, pentru că au mijloace de apărare a intereselor opuse, care seconfruntă. 0ăsurile diferite se aplică numai în preenţa unei discriminări, şi nu în funcţiede e4istenţa unui deec?ilibru contractual. 64plicaţia inegalităţii unor relaţii contractualepoate fi ignorarea condiţiilor de fapt sau de drept, starea de nevoie în care se află unadintre părţi poate, de asemenea, să o plasee într#o poiţie de inferioritate. În fine, putereaeconomică este şi ea o sursă de deec?ilibru contractual.

!iscriminarea justificată constă în tratamentul diferenţiat nejustificat. 64istă şi tratamentdiferenţiat prin discriminări justificate care se aplică în inegalităţi de poiţie.

113



În domeniul protecţiei consumatorilor, consimţăm>ntul consumatorului sau aderentuluitrebuie să fie protejat lu>nd în considerare inegalitatea părţilor. !iscriminarea egaliatoarerestabileşte egalitatea în fapt prin atribuirea de drepturi sau obligaţii. =ceasta nu mai esteo egalitate de drept, ci o egalitate prin drept. !iscriminarea egaliatoare se raporteaă laun e4emplu: obligaţia de informare. %el ce deţine informaţia o va folosi pentru a restabiliegalitatea informaţională. @neori obligaţia se transformă în datoria de sfătuire cu privire la

oportunitatea operaţiunii. =ceastă obligaţie de informare este foarte vec?e. %icero dădeae4emplul negustorului care a pornit cu corabia plină de gr>u pentru a#l vinde în (nsulaR?odos b>ntuită de secetă. "e parcurs, corabia lui a depăşit alte corăbii numeroase şi cuaceeaşi încărcătură. $osind primul la R?odos şi#a pus întrebarea dacă trebuie să îiinformee pe virtualii cumpărători despre celelalte corăbii sau trebuie să tacă pentru aobţine un preţ mai mare'. =şadar, obligaţia de informare contribuie ca mijloc preventiv lacombaterea deec?ilibrului.

Regimul deec?ilibrului este subordonat at>t comportamentului neleal, const>nd înabsenţa bunei#credinţe, c>t şi abuului de drept, precum şi aplicării responsabilităţii.%omportamentul neleal este factor de deec?ilibru şi antreneaă aplicarea măsurilor de

protecţie a ec?ilibrului în caul absenţei bunei#credinţe, în caul abuului de drept şi încaul aplicării răspunderii civile. Euna#credinţă poate fi dovada e4istenţei ec?ilibruluicontractual at>t la înc?eierea contractului pentru repartiarea armonioasă a drepturilor şiobligaţiilor, c>t şi pe parcursul e4ecutării contractului. 7ot buna#credinţă poate favoriarelativa stabilitate a contractului. În numele obligaţiei de bună#credinţă se pot impuneanumite îndatoriri şi, în general, un comportament constructiv, implic>nd, de e4emplu,obligaţia de cooperare. =ceastă obligaţie, dacă este îndeplinită favorieaă alcătuireaarmonioasă a contractului şi, totodată, menţinerea ec?ilibrului contractual ca poiţie derelativă stabilitate. =lături de buna#credinţă apare ideea de răspundere. (ntervenţiainstanţei în domeniul impreviiunii presupune prealabila obligaţie a părţilor de a negocia încaul apariţiei deec?ilibrului ca urmare a sc?imbării conte4tului economic. Renegocierea

este subordonată neîndeplinirii obligaţiei de bună#credinţă. (nstanţa nu reviuieştecontractul, ci stabileşte daunele cauate şi obligaţia de a le repara, pe temeiulneîndeplinirii unei obligaţii contractuale.

Regimul ec?ilibrului contractual este subordonat şi preenţei abuului de drept. În acestca se ia în considerare drept caua deec?ilibrului comportamentul uneia dintre părţi. Îndeciiile %urţii de %asaţie francee din ' decembrie '//, analiate anterior, semenţioneaă, printre altele, că abuul în fi4area preţului permite numai reilierea saudespăgubirea. În acest ca se ia în considerare numai culpa şi nu deec?ilibrul. "rinsancţionarea abuului se tinde la obţinerea unui conţinut armonios al contractului, ceea cesemnifică şi un ec?ilibru din punct de vedere static.

Cundamentarea pe instituţia răspunderii permite e4plicarea unei părţi din jurisprudenţacreată în legătură cu reducerea onorariilor mandatarilor. În principiu, instanţa este obligatăsă asigure forţa obligatorie a contractului şi nu poate modifica cuantumul onorariilor.7otuşi, jurisprudenţa îngăduie reviuirea de către instanţă. @nele instanţe motiveaăsoluţia prin protecţia consimţăm>ntului, iar altele se referă la răspunderea contractuală. =stfel, apar două caue ale reducerii, nee4ecutarea totală sau parţială a mandatului şiculpa în e4ecutarea contractului. În această jurisprudenţă, referitoare la onorariilemandatarilor numai neîndeplinirea obligaţilor contractuale atrage sancţiunea, independentde e4istenţa şi importanţa deec?ilibrului înţeles ca o alcătuire nearmonioasă a prestaţiilor. =celaşi temei este regăsit în materie de clauă penală. ravitatea culpei este cea care justifică aplicarea sau neaplicarea clauei penale şi permite instanţei să modifice

cuantumul daunelor#interese. @ltima situaţie este referitoare la preţul v>nării care poate fimodificat în caul insuficienţei sau defectuoităţii. (nstanţa preferă să modifice preţul atuncic>nd ec?ilibrul contractului este numai alterat şi nu rupt dintr#o cauă imputabilă.

114



Regimul juridic subordonat importanţei deec?ilibrului se referă at>t la e4istenţa, c>t şi laimportanţa acestui deec?ilibru.

"entru a restabili ec?ilibrul contractual, jurisprudenţa utilieaă măsuri de protecţie aconsimţăm>ntului şi sancţiuni ale comportamentului culpabil.

@neori dispoiţiile legale care protejeaă ec?ilibrul contractual sunt suficiente, alteori nu

sunt suficiente. =stfel, de e4emplu, în caul viciilor de consimţăm>nt )dol sau eroaresubstanţială-, e4istenţa manoperelor frauduloase şi caracterul determinant al eroriiprovocate de acestea se raporteaă la victima erorii. =bsenţa referinţei la ec?ilibrulcontractual genereaă o protecţie imperfectă. =celeaşi limite în caul regulilor care impuno anumită egalitate între părţi. Regulile care permit deincriminarea egaliatoare, cum sunttermenele de g>ndire sau de răg>ndire, nu asigură producerea efectelor scontate pentrucă eficienţa lor este repusă în discuţie atunci c>nd informaţia poate fi citită de consumator.7ermenele de g>ndire pot fi impuse, dar totodată pot fi şi nefolosite. (nformaţia poate fiobscură, e4cesiv de te?nică sau greu accesibilă. Hurisprudenţa referitoare la fi4areaunilaterală a preţului pare de asemenea insuficientă în măsura în care un anumit număr dedeec?ilibre nu au drept sorginte un comportament reproşabil.

!acă aceste norme legale sunt uneori suficiente pentru a preveni apariţia deec?ilibrului,alteori ele pot lăsa să subiste acest deec?ilibru şi, totodată, preintă un inconvenientmajor, în sensul că pot să sancţionee contracte ec?ilibrate. =stfel, de e4emplu, şi în caulfi4ării unilaterale a preţului poate fi obţinut un ec?ilibru contractual. =bsenţaconsimţăm>ntului celeilalte părţi nu genereaă obligatoriu şi necesar deec?ilibrul. Înconsecinţă, prin aplicarea jurisprudenţei din ' decembrie '// se poate ajunge ladesfiinţarea unor contracte ec?ilibrate. (mportanţa deec?ilibrului contractual constituie celde#al doilea aspect al e4istenţei deec?ilibrului. 6c?ilibrul static şi cel dinamic suntdeopotrivă necesare, dar importanţa deec?ilibrului poate fi e4trem de diferită, întreabsenţa ec?ilibrului şi perfectul ec?ilibru. Deput>nd impune ec?ilibrul perfect, dreptul ia în

considerare numai deec?ilibrele importante. Ciecare parte contractantă este animată dedorinţa de a obţine pentru sine un ma4imum de profit din formarea şi e4ecutareacontractului. !e aceea, perfecţiunea ec?ilibrului este practic neînt>lnită şi securitateadinamică a circuitului civil primeaă faţă de deec?ilibrul nesemnificativ. !acă şi un minimdeec?ilibru ar fi suficient pentru intervenţia justiţiei, forţa obligatorie a contractului ar aveamotiv să fie compromisă. !e aceea, se cuvine mai înt>i să fie identificat praguldeec?ilibrului şi apoi să se apreciee global şi concret ec?ilibrul fiecărui contract şi alfiecărei claue. Datura pragului este determinabilă după criteriul matematic sau dupămarja de apreciere a instanţei. @neori legea prevede praguri de deec?ilibru fi4atematematic şi riguros. !e e4emplu, în materie de v>nare a imobilelor art. '15 %%=prevede că atunci c>nd e4cedentele cuprinsului aflat se ridică la o a douăecea parte a

cuprinsului declarat în contract, cumpărătorul poate sau a complini preţul după numărulmăsurilor aflate sau a strica v>narea, iar art. '1/ %%= prevede că în toate caurile dev>nare făcute altfel dec>t pe at>t măsura N dreptul la adaos de preţ sau la scădere depreţ e4istă numai dacă e4cedentul sau lipsa preţuieşte o a douăecea parte din preţul totalal v>nării, dar aceste dispoiţii, conform art. '2 se aplică numai în lipsă de stipulaţiecontrară. %odul civil france, în art. '*9+, prevede că atunci c>nd v>nătorul a fost leatcu mai mult de şapte duini în preţul unui imobil, el are dreptul să ceară resciiuneav>nării. =lte acte normative din domenii specifice prevăd alte praguri. @tiliarea praguluirigid are inconveniente pentru că este neadaptat la ec?ilibrul contractual care prin naturasa este comple4 şi diversificat. Caţă de aceste neajunsuri, se preconieaă adoptarea unuiprag suplu adaptabil evoluţiei societăţii, cum sunt, de e4emplu, onorariilor avocaţilor,

medicilor şi altor mandatari. !e asemenea, în materie de clauă penală, pragul suplu see4primă în ideea că intervenţia instanţei se justifică numai atunci c>nd pragul este vădite4cesiv sau derioriu.

115



%riteriul precis şi rigid este inadaptat la natura diversificată a ec?ilibrului contractual."entru a garanta eficienţa, supleţea trebuie să fie cea care corecteaă deec?ilibrul.(nstanţele trebuie să#şi motivee ?otăr>rile indic>nd de ce e4istă deec?ilibru şi apoi săutiliee criteriul suplu care permite descompunerea în mai mulţi indici şi coeficienţi deponderare. "ragul poate fi descompus în mai multe elemente pentru a fi mai corectaplicabil.

!upă ce se determină forma pragului aleasă pentru a fi utiliată se precieaă cuantumulacestui prag. În prima etapă se identifică deec?ilibrul pe plan cantitativ, utili>nd criteriilede reciprocitate şi comutativitate. = doua etapă utilieaă mijloacele prin care se identificăec?ilibrul calitativ prin ec?ivalenţă şi proporţionalitate. "entru a stabili dacă se aplicăregimul ec?ilibrului trebuie să se decidă mai înt>i dacă un contract parţial ec?ilibratrăm>ne util părţilor şi societăţii şi, prin urmare, nu necesită reviia sau sancţiune.

"ragul care trebuie să fie depăşit constă în pierderea utilităţii individuale şi sociale acontractului. =cest prag permite instanţei să ?otărască, în sensul ec?ilibrării, utilitateamăsurii trebuind să fie apreciată în concret. =stfel, caua const>nd în interesul părţilorpentru contract preintă utilitate. În spatele dualismului cauei )obiectivă şi subiectivă-

apare în realitate utilitatea contractului. !e e4emplu, în contractele de asigurare franceede inspiraţie anglo#sa4onă s#au înscris aşa#numitele claue claims#made, care au fostconsiderate ca nescrise pentru lipsa cauei pentru că e4clud de la garanţie pagubelesurvenite după reilierea contractului ca şi clauele care reduc durata garanţieiasigurătorului la o perioadă inferioară duratei răspunderii asiguratului. %urtea de %asaţiefranceă a decis că aceste claue sunt lipsite de cauă pentru că genereaă un avantajilicit în profitul asigurătorului care percepe prime fără contraprestaţie. 3 altă instanţă aanulat pentru lipsa cauei un contract de v>nare înc?eiat e4clusiv pentru motive fiscale.7ot nescrisă a fost considerată şi claua limitativă de răspundere ca fiind lipsită de cauă în contractul de curierat.

În concluie, conceptul de cauă este folositor pentru determinarea utilităţii contractuluipentru părţi şi, deci, pentru stabilirea pragului care trebuie să fie trecut pentru a restabiliec?ilibrul. !ificultatea porneşte de la stabilirea interesului părţilor. %ontractele tipice, pe de#o parte, cu motivarea standardiată, şi cele atipice, pe de alta, trebuie să fie tratatediferenţiat sub acest aspect. %ercetarea cauei înţeleasă ca interes reonabil nu ridicădificultăţi dec>t în contractele atipice unde trebuie să fie păstrat un minim de obiectivitate în cercetarea cauei.

!upă determinarea pragului care se cere a fi depăşit urmeaă o apreciere concretă şiglobală a ec?ilibrului. "rotecţia ec?ilibrului nu înseamnă uniformiarea, ci diversificareapentru că aprecierea in abstracto s#a dovedit a fi ineficientă. %oncluia se sprijină şi perealitatea conform căreia numai instanţa este în măsură să apreciee adevărata utilitate acontractului. =ceastă apreciere este în mod necesar globală pentru a lua în consideraretotalitatea şi comple4itatea ec?ilibrului contractual. %lauele contractului contribuie laec?ilibrul global al acestuia. (nstanţa poate modifica ec?ilibrul. În final instanţa trebuie săfacă o apreciere concretă şi globală a conţinutului contractului, sprijinindu#se pe criteriilecare definesc ec?ilibrul contractual.

!acă sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aplicarea regimului ec?ilibrului contractual sepot aplica măsuri care desfiinţeaă total sau parţial contractul ori măsuri care adapteaăconţinutul contractului pentru restabilirea ec?ilibrului. 0ăsurile din prima categorie suntneadaptate noţiunii de ec?ilibru )nulitatea contractului, reoluţiunea contractului,suprimarea clauei care deec?ilibreaă, considerarea ca nescrisă a clauei-. Dulitatea

este radicală şi e4cesiv de riguroasă.7ot insuficiente sunt măsurile const>nd în reviuirea de către părţi sau reviuirearecunoscută de instanţă. În această din urmă situaţie sunt clauele de inde4are acceptate

116



de jurisprudenţă sub anumite condiţii. !reptul poitiv consideră nule clauele de inde4arecu unele e4cepţii, cele adaptate caracterului fragil al ec?ilibrului contractual. %lauele carepermit calculul c?iriei pentru localul comercial în raport de cifra de afaceri a utiliatorului aufost recunoscute ca valide. %lauele de inde4are şi cele de renegociere saude ?ards?ip urmăresc asigurarea ec?ilibrului contractual pe termen lung şi organieaă oprocedură de reviuire.

Rolul instanţei se limiteaă la impunerea părţilor să renegociee contractul. 3 altămodalitate de control al reviuirii contractului de către părţi se referă la te?nicile demediere şi de conciliere. =ceastă reviuire de către părţi nu este suficient de utilă şieficientă. 0ult mai adaptată noţiunii de ec?ilibru contractual este reviuirea de cătreinstanţă. =ceastă reviuire se poate aplica în caul ine4istenţei ec?ilibrului contractual fie în baa unei permisiuni legale, fie fără o astfel de permisiune. !acă ec?ilibrul contractual adispărut pe parcursul e4ecutării, instanţa modifică direct conţinutul devenit inadaptat noilorcircumstanţe.

0odalităţile reviuirii contractului de către instanţă presupun în prealabil alegerea efectuluicare va fi aplicat şi consecutiv întinderea reviuirii.

Reviuirea înseamnă şi o problemă de securitate pentru că intervenţia instanţei poate fiarbitrară, mai ales atunci c>nd se lasă acesteia o marjă largă de apreciere. $oluţia optimăeste recunoaşterea unei anumite marje de libertate, dar între anumite limite.

"rima etapă a reviuirii va fi alegerea acelui efect care se va aplica în caul concret.Ciecare dintre efectele posibile are at>t avantaje, c>t şi neajunsuri. !esfiinţareacontractului preintă avantaje numai dacă menţinerea nu mai are utilitate pentru părţi.Reviuirea preintă avantajul adaptării contractului conform cerinţelor ec?ilibrului. 64istădouă posibilităţi în acest sens, opţiunea să aparţină părţilor contractului sub controlul judecătorului, ori această opţiune să revină judecătorului, care va motiva ?otăr>rea sapentru a înlătura impresia de arbitrar.

!acă părţile sunt abilitate să optee, de e4emplu între sancţiunile alternative alenee4ecutării contractului, creditorul este cel care are abilitarea alegerii, dar judecătorul vacontrola opţiunea. =tunci c>nd e4ercită acest control, instanţa va verifica dacă efectul)sancţiunea- este proporţională neîndeplinirea obligaţiilor debitorului sau dacă nu cumvacreditorul opteaă pentru reoluţiune numai ca să scape de un contract neavantajos. =ceastă soluţie este aplicabilă şi în caul controlului fi4ării abuive a preţului în condiţiileanaliate prin deciiile %urţii de %asaţie francee ' decembrie '//. Între reoluţiune şidespăgubire, alegerea aparţine, în principiu, reclamantului. (nstanţa nu este, însă, legatăde această cerere şi poate să o înlocuiască pentru a evita frauda. În unele cauri nu vae4ista posibilitatea alegerii. !e e4emplu, în caul unui contract e4ecutat aproape integral,

soluţia reoluţiunii nu va fi potrivită. 7ot astfel, numai despăgubirea va putea corectaabuul în fi4area unilaterală a preţului.

!acă alegerea o are instanţa, ea va trebui să motivee opţiunea pentru că a avut ladispoiţie cele mai largi puteri de apreciere. !acă clauele contractului nu mai preintăutilitate pentru părţi sau sunt imposibil de e4ecutat, va desfiinţa contractul. În ipoteaopusă va putea reviui contractul sau va îndruma părţile să#l renegociee singure sau cuajutorul unui mediator.

În materie de clauă penală puterea de reviuire a instanţei este facultativă. 7eama dearbitrar este înlăturată de obligaţia motivării şi de controlul judiciar ierar?ic. În esenţă,instanţa va reviui atunci c>nd contractul mai este încă util pentru părţi. "entru a proceda

la reviuire, instanţa va determina mai înt>i obiectul acestei reviuiri, apoi va alege metodaacestei reviuiri.

$copul reviuirii va fi compunerea armonioasă a contractului sau, după ca, restabilirea

117



ec?ilibrului în împrejurările noi. Du se poate cere instanţei să generee o ec?ivalenţăabsolută între prestaţii, după cum s#a putut constata din jurisprudenţa în domeniileclauelor abuive, clauelor penale, rentelor viagere etc. în acelaşi fel trebuie să fie înţeleasă şi realitatea conform căreia o împărţire strict egalitară a sarcinilor între părţilecontractului nu este nici întotdeauna posibilă, nici întotdeauna corectă. !e aceea instanţatrebuie să aibă o anumită marjă de apreciere şi să ia în considerare ansamblul

împrejurărilor pentru a restabili ec?ilibrul contractual.%a urmare a reviuirii, utilitatea contractului va trebui să fie menţinută. 3 metodă posibilăeste aceea care se aplică în patru etape: '- identificarea ec?ilibrului iniţial; 1- determinareanecesităţii aplicării măsurilor pentru restabilirea ec?ilibrului contractual; - dacă nu mai areutilitate contractul pentru părţi sau dacă preintă în continuare interes şi utilitate, se vaaplica măsura adecvată; +- dacă reviuirea este soluţia adecvată, se va determina întinderea acesteia1.

!ificultăţile practice care s#au semnalat în legătură cu această metodă de reviuire provindin evaluări de prestaţii )servicii profesionale- sau de bunuri )imobile-. =lte dificultăţi provindin măsura diviibilităţii obligaţiilor pentru repartiţia lor între părţi. =semenea probleme au

apărut în legătură cu v>narea imobilelor, leiune, cesiune de drepturi de autor, clauepenale etc. pentru depăşirea lor s#au propus adaptarea la prejudiciul efectiv suferit,reducerea la pragul e4cesului vădit şi dreptul instanţei de a efectua o astfel de reducere.Hurisprudenţa franceă nu a urmat aceste sisteme, dar a avut ca obiectiv cercetareaproporţionalităţii clauei pretins deec?ilibrate cu funcţia pe care au conceput#o părţilepentru această clauă. Diciuna dintre aceste dificultăţi nu este, însă, insurmontabilă, şi deaceea este legitimă reviuirea de către instanţă a contractului, ca alternativă la desfiinţarealui, măsură care s#ar putea găsi drept e4cesivă şi primejdioasă pentru securitatea relaţiilorcontractuale.

!octrina franceă pledeaă în favoarea legiferării ec?ilibrului contractual ca principiu

necesar pentru corectarea incoerenţelor din dreptul contractelor. =cest ec?ilibru se referăat>t la aspectul static, const>nd în compunerea armonioasă a conţinutului contractului, c>tşi sub aspectul dinamic. "rincipiul legiferat ar aduce o protecţie necesară ec?ilibruluicontractual suprim>nd incoerenţele şi acoperind lacunele.

"".

Valabilitatea consimţ%m7ntului

=rt. '12+. # %ondiţiile

=rt. '12. # Aipsa discernăm>ntului

*rt. 1/4.

Condiţiile

%onsimţăm>ntul părţilor trebuie să fie serios, liber şi e4primat în cunoştinţă de cauă.

%%=: =rt. /. %onsimţăm>ntul nu este valabil, c>nd este dat prin eroare, smuls prinviolenţă, sau surprins prin dol.

%%C: =rt. ''2/. Du e4istă consimţăm>nt valabil dacă el nu a fost dat dec>t prin eroare,

sau dacă el a fost smuls prin violenţă, sau surprins prin dol.%%(: =rt. '+19. 6roare, violenţă şi dol. %ontractantul al cărui consimţăm>nt a fost dat prineroare )'+15, '+1/, '+'-, smuls prin violenţă )'++- sau surprins prin dol )'+/, '++2-

118



poate cere anularea contractului )'++'- conform dispoiţiilor următoare.

EE: F''*. Reervă mentală. 3 declaraţie de voinţă nu este nulă numai pentru că autoruldeclaraţiei de voinţă ţine secret că nu vrea ceea ce declară. !eclaraţia este nulă dacă afost emisă către o altă persoană care cunoaşte reerva.

F''9. =ct aparent. )'- !acă o declaraţie de voinţă care trebuie să fie adresată unei alte

persoane, nu estedec>t în aparenţă emisă cu acordul celeilalte, ea este nulă.)1- !acă sub acoperirea unui act aparent este disimulat un alt act juridic, este caul să sefacă aplicarea dispoiţiilor referitoare la actul simulat.

F''5. Aipsă de serioitate. 6ste nulă o declaraţie de voinţă emisă fără intenţie serioasă şicu speranţa că lipsa de serioitate nu va fi ignorată.

F''/. =nulabilitate pentru eroare. )'- 3ricine, în momentul emiterii unei declaraţii de voinţăera în eroare asupra conţinutului acesteia sau care nu voia să emită o declaraţie cu acestconţinut, poate anula declaraţia litigioasă, dacă se poate admite că n#ar fi emis#o dacă ar ficunoscut situaţia reală şi ar fi apreciat reonabil caul.

)1- !e asemenea, se consideră eroare asupra conţinutului declaraţiei, eroare care priveştecalităţilor persoanei sau ale lucrului, considerate ca esenţiale în relaţiile de afaceri.

F'1. =nulabilitate pentru înşelăciune sau ameninţare. )'- 3ricine a fost determinat prin înşelăciune dolosivă sau de o manieră ilicită prin ameninţare să emită o declaraţie devoinţă, poate să#şi anulee declaraţia.

)1- !acă un terţ a comis înşelăciunea, declaraţia emisă de altcineva nu poate fi anulatădec>t dacă acela cunoştea sau trebuia să cunoască înşelăciunea. În măsura în care esteo altă persoană dec>t destinatarul declaraţiei care a dob>ndit în mod direct un dreptdatorită acelei declaraţii, aceea poate fi anulată contra acelei persoane dacă aceapersoană cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască înşelăciunea.

%omentariu%onsimţăm>ntul cerut pentru înc?eierea unui contract trebuie să posede cel puţin calităţi:

'- să fie serios, adică baat pe voinţa de a înc?eia contractul;

1- să fie e4primat în deplină libertate a voinţei de a se angaja contractual;

- să fie un consimţăm>nt informat asupra tuturor elementelor contractului.

"entru a se asigura de calitatea consimţăm>ntului, %odul civil prevede măsuri curative şimăsuri preventive.

0ăsurile curative sunt destinate să lipsească de efecte actul înc?eiat pe baa unuiconsimţăm>nt necorespunător calitativ. 64emple în acest sens sunt consimţămintelepersoanelor incapabile să înţeleagă consecinţele angajamentului contractual sauconsimţămintele viciate de eroare sau de dol ori de violenţă.

=ceste măsuri curative şi#au pierdut eficienţa în bună parte în societatea de consum şifenomennul contractual de masă a impus legiferarea unor măsuri preventive în vedereaprotecţiei consumatorului, cum sunt informarea şi timpul de g>ndire, precum şi derăg>ndire.

119





pe semnatar să#şi piardă semnătura.

%ontractul nu se poate forma dec>t dacă părţile sunt capabile să#şi e4prime voinţa şi să seoblige în momentul în care consimt la înc?eierea contractului. =ceastă cerinţă nu estesatisfăcută dacă una dintre părţi are tulburări psi?ice. Du este necesar ca aceste tulburărisă aibă gravitatea demenţei.

Du este nul contractul numai pentru că temperamentul depresiv al uneia dintre părţi estestabilit, deoarece un astfel de diagnostic nu e4clude luciditatea şi voinţa de a se obliga înmod valabil. Împrejurări precum sunt duşmănia neîmpinsă p>nă la pierderea raţiunii, beţiasau oboseala, nu sunt suficiente ele însele pentru a vicia un act juridic. 7otodată, faptul căun fideiusor garant înt>mpină dificultăţi în e4primarea unei limbi nu ec?ivaleaă cu absenţaconştiinţei.

$implul fapt că ceea ce s#a semnat este un contract de adeiune, nu este suficient pentrua demonstra că o anumită clauă a fost impusă prin abu de putere economică.

""".

Viciile consimţ%m7ntului

=rt. '12*. # %aurile

=rt. '129. # 6roarea

=rt. '125. # 6roarea nescuabilă

=rt. '12/. # 6roarea asumată

=rt. '1'2. # 6roarea de calcul

=rt. '1''. # 6roarea de comunicare sau de transmitere

=rt. '1'1. # (nvocarea erorii cu bună#credinţă =rt. '1'. # =daptarea contractului

=rt. '1'+. # !olul

=rt. '1'. # !olul comis de un terţ

=rt. '1'*. # &iolenţa

=rt. '1'9. # =meninţarea cu e4erciţiul unui drept

=rt. '1'5. # $tarea de necesitate

=rt. '1'/. # 7emerea reverenţiară =rt. '112. # &iolenţa săv>rşită de un terţ

=rt. '11'. # Aeiunea

=rt. '111. # $ancţiunea

=rt. '11. # 7ermenul de prescripţie

=rt. '11+. # (nadmisibilitatea leiunii

*rt. 1/6.

Ca$urile

)'- %onsimţăm>ntul este viciat c>nd este dat în eroare, surprins prin dol sau smuls prin

121



violenţă.

)1-!e asemenea, consimţăm>ntul este viciat în ca de leiune.

%%=: =rt. /. %onsimţăm>ntul nu este valabil, c>nd este dat prin eroare, smuls prinviolenţă, sau surprins prin dol.

%%C: =rt. ''2/. Du e4istă consimţăm>nt valabil dacă a fost dat prin eroare sau a fost

smuls prin violenţă ori surprins prin dol.%%(: =rt. '+19. 6roare, violenţă şi dol. %ontractantul al cărui consimţăm>nt a fost dat prineroare )'+15, '+1/, '+'-, smuls cu violenţă )'++- sau surprins prin dol )'+/, '++2,poate cere anularea contractului )'++'- conform dispoiţiilor următoare.

%omentariu

"rimul alineat al art. '12* enumeră cele trei vicii ale consimţăm>ntului: eroarea, dolul şiviolenţa, la care alin. )1- al aceluiaşi articol adaugă leiunea. =rticolele următoarereglementeaă toate cele + vicii ale consimţăm>ntului.

"entru ca un consimţăm>nt să poată forma în mod valabil un contract, el trebuie să fie

informat, iar voinţa celui care e4primă consimţăm>ntul să fie liberă.!acă repreentarea elementelor contractului este eronată, eroarea spontană va viciaconsimţăm>ntul, iar eroarea provocată de dol va avea acelaşi reultat.

%onsimţăm>ntul celui care a fost supus unei presiuni este viciat prin violenţă.

%el care şi#a dat consimţăm>ntul la un contract caracteriat prin disproporţia întreprestaţiile părţilor poate invoca leiunea pentru anularea actului.

7e4tul art. '12* nu cuprinde şi reglementările cu privire la invaliditatea actului juridic caredecurge din ilegalitatea sau imoralitatea contractului nici invaliditatea decurg>nd dinimposibilitatea e4ecutării contractului vădită c?iar în momentul înc?eierii sale.

*rt. 1/+.

:roarea

)'- "artea care, la momentul înc?eierii contractului, se afla într#o eroare esenţială poatecere anularea acestuia, dacă cealaltă parte ştia sau, după ca, trebuia să ştie că faptulasupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru înc?eierea contractului.

)1- 6roarea este esenţială:

'. c>nd poartă asupra naturii sau obiectului contractului;

1. c>nd poartă asupra identităţii obiectului prestanţei sau asupra unei calităţi a acestuia oriasupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreiacontractul nu s#ar fi înc?eiat;

. c>nd poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţacăreia nu s#ar fi înc?eiat.

)- 6roarea de drept este esenţială atunci c>nd priveşte o normă juridică determinantă,potrivit voinţei părţilor, pentru înc?eierea contractului.

)+- 6roarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială, cu e4cepţiacaului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate ?otăr>toare.

%%=: =rt. /+ . )'-6roarea nu produce nulitate dec>t c>nd cade asupra substanţeiobiectului convenţiei.

122



)1-6roarea nu produce nulitate c>nd cade asupra persoanei cu care s#a contractat, afarănumai c>nd consideraţia persoanei este caua principală pentru care s#a făcut convenţia.

%%C: =rt. '''2. 6roarea nu este o cauă de nulitate a convenţiei, dec>t dacă se referă lasubstanţa lucrului care este obiectul acesteia.

6a nu este cauă de nulitate dacă nu priveşte dec>t persoana cu care se intenţioneaă să

se contractee, afară dacă nu a fost principala cauă a convenţia însăşi consideraţiaacelei persoane.

%%(: =rt. '+15. Relevanţa erorii. 6roarea este caua anulării contractului c>nd esteesenţială )'+1/- şi cunoscută de celălalt contractant )'+'-.

=rt. '+1/. 6roare esenţială. 6roarea este esenţială:

)'- c>nd cade asupra naturii sau asupra obiectului contractului )'11, '+*-;

)1- c>nd cade asupra identităţii obiectului prestaţiei )'+*- sau asupra unei calităţi aacestuia dacă, după practicile obişnuite în asemenea situaţii, trebuie să se reţină căacestea au avut caracter determinant pentru consimţăm>nt.

)- c>nd cade asupra identităţii sau asupra calităţii persoanei celuilalt contractant, întotdeauna acestea au fost determinante pentru consimţăm>nt;

)+- c>nd, eroarea de drept a fost singura sau principala motivaţie a contractului.

EE: F''/. =nulabilitate pentru eroare. )'- 3ricine se afla în eroare asupra conţinutuluideclaraţiei sale de voinţă, în momentul emiterii acesteia, sau care nu voia să emită odeclaraţie cu acel conţinut, poate anula declaraţia litigioasă dacă se poate admite că n#ar fiemis#o dacă ar fi cunoscut situaţia reală şi ar fi apreciat reonabil caul.

)1- 6ste de asemenea considerată eroarea asupra consimţăm>ntului declaraţiei, eroareaprivind calităţile persoanei sau ale lucrului considerate ca esenţiale în relaţiile de afaceri.

%omentariu7e4tul art. '129 reglementeaă eroarea esenţială pentru înc?eierea contractului.

%onform primului alineat, partea care, la momentul înc?eierii contractului, se afla într#oeroare esenţială, poate cere anularea acestuia numai dacă cealaltă parte ştia sau trebuiasă ştie caracterul esenţial al faptului asupra căruia a purtat eroarea. =şadar, elementeleluate în considerare sunt următoarele:

– partea contractantă se afla în eroare esenţială;

– această eroare se raporta la un fapt esenţial pentru înc?eierea contractului;

– eroarea e4ista în momentul înc?eierii contractului; – cealaltă parte contractantă ştia sau, trebuia să ştie, că faptul asupra căruia se afla îneroare co#contractantul său era esenţial pentru înc?eierea contractului.

7e4tul are în vedere situaţia persoanei care are o repreentare ine4actă a realităţii,cre>nd că este adevărat ceea ce este fals şi că este fals ceea ce este adevărat. 6roarea îmbracă o varietate importantă de posibilităţi şi se poate raporta la obiectul obligaţiilor,valoarea prestaţiilor, persoana contractantă, motivele contractului etc.

Du toate aceste situaţii reflectă o eroare esenţială. Dumai situaţiile enumerate în alin. )1-aparţin erorii esenţiale.

=stfel, este esenţială eroarea care priveşte*:'. natura sau obiectul contractului;

1. identitatea obiectului prestaţiei, o calitate a acestuia9 ori altă împrejurare considerată

123



esenţială de către părţi, astfel înc>t absenţa împrejurării ar fi condus la neînc?eiereacontractului5;

. identitatea persoanei sau o calitate a acesteia, în absenţa căreia contractul nu s#ar fi înc?eiat.

%odul civil german )EE- în parag. ''/, primul alineat reglementeaă, pe de#o parte,

eroarea cu privire la termenii declaraţiei, dacă declarantul nu a vrut în realitate să facă odeclaraţie av>nd un anumit conţinut şi, pe de altă parte, eroarea asupra conţinutuluideclaraţiei const>nd în aceea că declarantul s#a înşelat asupra conţinutului.

6roarea asupra termenilor declaraţiei se aseamănă, dar nu se confundă, cu eroareaasupra transmiterii declaraţiei de voinţă. @n e4emplu clasic este cel al ordinului de bursă.6mitentul ordonă v>narea, iar transmiţătorul ordinului scrie cumpărare<. "aragraful '12EE prevede că orice declaraţie de voinţă care a fost ine4act transmisă de o persoanăsau de un organism poate fi atacată în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia de voinţă făcutădin eroare.

Aa pct. ' din alin. )1- al art. '129 D%% se declară esenţială eroarea asupra naturii sau

obiectului contractului. =ceste două forme de eroare au natura de eroare#obstacol, pentrucă reflectă o neînţelegere radicală.

=cordul nu s#a putut realia pentru că, în realitate, părţile nu au vrut acelaşi lucru şicontractul nu s#a înc?eiat pentru că a lipsit intenţia comună.

6roarea asupra naturii contractului este uneori grosieră, alteori subtilă. =stfel, într#uncontract de v>nare, în timp ce v>nătorul doreşte numai v>narea, cumpărătorul areimpresia că preţul menţionat este numai aparent şi că înstrăinătorul vrea, în realitate, să#ifacă o donaţie deg?iată.

Du trebuie să se confunde eroarea asupra naturii contractului cu eroarea asupra calificăriicontractului. Deînţelegerea asupra naturii contractului devine o eroare obstacol numaidacă părţile nu sunt de acord cu privire la efectele esenţiale şi mai ales cu privire laobligaţiile pe care le genereaă.

6roarea asupra obiectului poate privi însăşi e4istenţa acestui obiect. %urtea de %asaţiefranceă, secţia comercială, a decis la 1* mai 122/ că este nulă pentru lipsa obiectuluicesiunea de părţi, acţiuni sau drepturi conferite de aceste titluri din capitalul unei societăţidispărute prin fuiune în forma absorbţiei. !acă obiectul nu e4istă, contractul este nul fărăa mai fi necesară verificarea integrităţii consimţămintelor.

6roarea asupra obiectului contractului se referă la identitatea lucrului. !e e4emplu, în timpce o parte crede că va cumpăra un imobil, cealaltă parte înţelege să transmită numai părţi

sociale din capitalul societăţii comerciale proprietare.3 altă varietate frecvent înt>lnită în perioada de trecere de la moneda naţională la euro s#areferit la preţul g>ndit de una dintre părţi în euro şi de cealaltă parte în fosta monedănaţională. $#a mai cunoscut şi eroarea decurg>nd din greşita tipărire a preţului în anunţuldat la iar.

!acă simpla neglijenţă poate fi suficientă pentru a se refua beneficiul nulităţii contractului,la fel trebuie privită problema şi în caul erorii în declaraţia de voinţă. !e e4emplu, opersoană a v>ndut automobilul său la un preţ eronat pentru că în publicaţia din iar s#amenţionat un preţ greşit, omiţ>ndu#se un 2 final. (nstanţa a declarat contractul nul pentruabsenţa acordului voinţelor asupra unui element esenţial al contractului. !in punct de

vedere al calificării după te4tul art. '125 alin. )'-, eroarea este nescuabilă, pentru căv>nătorul a dat dovadă de mare neglijenţă c>nd nu a verificat dacă anunţul apărut în iareste sau nu conform cu intenţiile sale. În acest ca, soluţia de anulare a contractului pentruabsenţa acordului voinţelor apare ca greşită şi contractul trebuie să fie menţinut pe temeiul

124



erorii nescuabile a celui care invocă eroarea şi cere desfiinţarea contractului.

3 parte a doctrinei francee pledeaă pentru o interpretare restrictivă a erorii nescuabiledupă criteriul gravităţii erorii, grave sau uşoare, simple sau grosiere. 6roarea simplă este întotdeauna scuabilă/.

6roarea asupra preţului'2 nu se confundă cu eroarea asupra valorii, care este o formă de

eroare indiferentă. 6roarea asupra preţului'' nu se confundă nici cu eroarea de calcularitmetic, care dă naştere numai rectificării şi nu afecteaă validitatea contractului.

Aa pct. 1 din alin. )1- se reglementeaă eroarea esenţială care poartă:

– asupra identităţii obiectului prestaţiei;

– asupra unei calităţi a acestui obiect;

– asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi, în absenţa căreiacontractul nu s#ar fi înc?eiat.

6roarea asupra identităţii obiectului este esenţială pentru că părţile nu au în vedere acelaşiobiect şi acordul voinţelor nu a e4istat.

6roarea asupra calităţilor substanţiale se apreciaă şi de o manieră subiectivă, nu numai în mod obiectiv'1.

!acă în concepţia obiectivă compoiţia obiectului sau proprietăţile sale identificabile suntesenţiale, în manieră subiectivă această calificare depinde numai de opţiunea părţilor.

%eea ce este esenţial important pentru o persoană ar putea să nu fie la fel şi pentru alta, în diferitele contracte.

Ki în preent este obiect de controversă doctrinară opţiunea între cele două concepţii.

!acă un cesionar de părţi sociale invocă nulitatea cesiunii pentru că nu s#au ane4at

documentele informative cu privire la situaţia societăţii şi din acest motiv el nu a pututverifica realitatea, instanţa a concluionat că acceptarea angajării prin perfectareatranacţiei, mai înainte de primirea acestor informaţii, reflectă faptul că ele nu au fost unelement esenţial şi necesar al cesiunii pentru cesionar.

=doptarea concepţiei subiective înt>mpină reistenţă în situaţiile în care cealaltă parteignoră că sunt esenţiale anumite calităţi din punctul de vedere al partenerului contractual.@n e4emplu este cel al fideiusorului care nu a obţinut anularea pentru eroare const>nd îngreşita repreentare a solvabilităţii debitorului principal, deoarece fideiusorul nu a înţelessă condiţionee garanţia sa de solvabilitatea debitorului principal.

În alte situaţii, creditorului nu i s#a acceptat susţinerea ignoranţei cu privire la viabilitatea

debitorului principal c>t timp s#a dovedit cu certitudine că fideiusorul şi#a condiţionat înmod e4plicit garanţia sa de solvabilitatea debitorului băncii'.

=nularea tranacţiei pe temeiul erorii asupra substanţei nu se produce de la sine. 6roareade fapt trebuie să privească numai calităţile substanţiale ale obiectului.

3biectul este dreptul subiectiv contestat, temeiul acţiunii şi nu se confundă cu lucrul careeste obiectul dreptului.

6roarea din momentul v>nării nu mai poate fi susţinută dacă v>narea a fost confirmatăprin tranacţie ulterioară. 6roarea cu privire la substanţă este admisibilă numai dacă e4istăneconcordanţă între poiţia victimei erorii şi realitatea obiectivă. %el care cunoaşterealitatea îndoielnică şi o acceptă nu poate invoca eroarea sa. Cactorul alea împiedică

acceptarea nulităţii pentru eroare.Dulitatea pentru eroare este concepută atunci c>nd incertitudinea acceptată de cel în

125



eroare este incompatibilă cu incertitudinea asupra realităţii. 7ot eroare asupra substanţeilucrului care a fost obiect al contractului a fost reţinută de %urtea de %asaţie franceă la '1februarie 1225 în caul unei cesiuni de părţi sociale la valoarea lor nominală, inferioarăvalorii reale'+.

7ot %urtea de %asaţie franceă, secţia a ((#a civilă, a decis la 5 octombrie 122/ că nuconstituie eroare asupra substanţei plasamentului însuşi, care era clar, nici eroare asuprasubstanţei contractului faptul că clientul nu a înţeles economia acestui plasament'.Deînţelegerea economiei contractului nu este greşita înţelegere a obiectului propriu, cieste eroare asupra naturii sale. =ceastă eroare#obstacol este mai mult dec>t un viciu deconsimţăm>nt, este absenţa consimţăm>ntului.

@n element substanţial al contractului poate fi la fel de bine natura contractului ca şi lucrulcare este obiect al obligaţiei uneia dintre părţi, sau c?iar orice alt element, dacă părţile auconsiderat că este esenţial şi în absenţa sa contractul nu s#ar fi înc?eiat Uart. '129 alin. )1-pct. 1V.

64emple de erori asupra unui element substanţial fără de care nu s#ar fi înc?eiat contractulsunt şi următoarele. $oţul doneaă soţiei cre>nd că are o căsătorie de durată, dar se înşeală pentru că, după 1 luni de la donaţie, soţia îl părăseşte, cer>nd divorţul'*.

În aceeaşi situaţie, absenţa dreptului de preemţiune în beneficiul ocupanţilor unui imobil afost considerată ca o condiţie esenţială a v>nării acestui imobil de către proprietar uneirude apropiate pentru un preţ inferior valoric. &>narea a fost anulată pentru eroarecomisă de v>nător, deoarece o lege ulterioară a recunoscut retroactiv acest drept depreemţiune. 6roarea se referă la motivele pentru care s#a consimţit v>narea la acel preţşi nu la lucrul obiect al v>nării.

64tinderea noţiunii de eroare asupra calităţilor substanţiale sau asupra unei împrejurăriesenţiale poate fi analiată ca o eroare asupra cauei.

Ciecare contractant urmăreşte satisfacerea unei nevoi prin înc?eierea contractului şi astfelapare ideea de considerent esenţial fără de care nu s#ar fi înc?eiat contractul.

Du se poate concepe elementul esenţial altfel dec>t lu>ndu#se în considerare scopulurmărit de fiecare contractant şi acest scop este însăşi caua.

!acă o persoană se obligă să plătească datoria altei persoane, ignor>nd că datoria esteafectată de suspendarea generată de desc?iderea procedurii insolvenţei, se poateconcluiona asupra unei erori cu privire la caua obligaţiei.

!acă cel ce cumpără un obiect de artă îl ac?iiţioneaă numai pentru că i se preintă cafiind autentic, această autenticitate este caua principală a convenţiei.

!acă cel ce cumpără un teren este asigurat că se poate construi pe acest teren, iarulterior află că nu se emit autoriaţii de construcţie pentru acel teren, caua principală esteafectată de eroare.

Hurisprudenţa franceă este favorabilă concepţiei subiective asupra definirii calităţiloresenţiale ale diferitelor elemente fundamentale ale contractului.

7otuşi, te4tul pe care îl comentăm pretinde ca cealaltă parte contractantă să ştie că acelfapt asupra căruia s#a purtat eroarea era esenţial pentru cealaltă parte contractantă aflată în eroare.

6roarea unei singure părţi este suficientă dacă se raporteaă la un element esenţial pentruaceastă parte şi dacă cealaltă parte ştie acest lucru sau ar trebui să#l ştie.

Dulitatea va putea fi cerută şi obţinută după ce se dovedeşte eroarea asupra acesteicalităţi, c?iar dacă nu se dovedeşte cunoaşterea de către cealaltă parte a caracterului

126





normele moralei şi pot fi intuite prin bunul simţ al oricărui cetăţean.

"rincipiile contractuale comune elaborate de =sociaţia Penri %apitant, la art. +:'2:6roare fundamentală de fapt sau de drept<, prevăd la alin. )'- că nulitatea contractuluipentru o eroare de fapt sau de drept e4istentă la înc?eierea contractului nu poate fiinvocată de o parte dec>t dacă:

a- )i- eroarea a fost cauată de o informaţie dată de cealaltă parte;)ii- cealaltă parte cunoştea sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de eroare şi era contrarăe4igenţelor bunei#credinţe lăsarea victimei în eroare;

)iii- sau cealaltă parte a comis aceeaşi eroare;

b- iar partea cealaltă ştia sau ar fi trebuit să ştie că victima, dacă ar fi cunoscut adevărul,nu s#ar fi angajat, sau nu ar fi făcut#o dec>t în condiţii fundamental diferite.

)1- 7otodată, nulitatea nu poate fi invocată dacă:

a- eroarea părţii contractante era nescuabilă, date fiind circumstanţele;

b- riscul de eroare era sau, vă>nd împrejurările, ar fi putut fi asumat de ea.Hurisprudenţa franceă a %urţii de %asaţie a stabilit diferenţa între eroarea de drept cuprivire la o normă juridică şi eroarea de drept cu privire la jurisprudenţă. Aa 19 iunie 122*,secţia (#a civilă a %urţii de %asaţie francee a decis că nu poate fi invocată drept cauă aunei erori de drept susceptibilă de a justifica nulitatea contractului o deciie judiciară dată între alte părţi'/. 64istă eroare asupra substanţei şi atunci c>nd consimţăm>ntul uneiadintre părţi a fost provocat de ideea falsă că partea contractantă poseda acel drept pe carea trebuit să îl transmită celuilalt. !impotrivă, eroarea care priveşte caracterul licit al uneiclaue nu poate provoca nulitatea contractului. =ctul juridic nu poate fi anulat pentru cauăde eroare de drept pentru simplul motiv că autorul l#a efectuat cu ignorarea consecinţeloracelui act.

6roare de drept consecutivă diversităţii de jurisprudenţă nu este o cauă de nulitate aconvenţiei. !impotrivă, dacă fideiusiunea a fost obişnuită în astfel de condiţii înc>t cel ces#a obligat era convins că i se cere doar o garanţie morală, se poate reţine eroarea careprovoacă nulitatea cauţiunii12.

În cel de#al patrulea şi ultimul alineat al art. '129 se instituie regula conform căreia nu esteesenţială o eroare care priveşte simplele motive ale contractului, dar, prin e4cepţie, eapoate fi calificată drept esenţială în situaţia în care aceste motive, prin voinţa părţilor, aufost considerate ca ?otăr>toare pentru acordul voinţelor.

"rin deciia pronunţată de %urtea de %asaţie franceă, secţia (#a civilă la data de '

februarie 122', s#a stabilit că eroarea cu privire la un motiv al înc?eierii contractului,e4terior obiectului acestuia, nu este o cauă de nulitate a convenţiei, nici atunci c>nd acestmotiv ar fi fost determinant. =bsenţa satisfacţiei motivului considerat, c?iar dacă eracunoscut de cealaltă parte, nu poate antrena anularea contractului în absenţa uneistipulaţii e4prese care ar fi introdus acest motiv în c>mpul contractual erij>ndu#l la rangulde condiţie a contractului.

!iferenţa de tratament juridic între eroarea asupra substanţei şi eroarea asupra motivuluideterminant1'se e4plică prin consideraţii legate de securitatea juridică11.

!acă ac?iitorul unui bun îşi e4primă voinţa de a#l cumpăra numai pentru că îi place, oriceeroare este indiferentă şi nu poate susţine o cauă de nulitate.

3ri de c>te ori partea contractantă acceptă un element aleatoriu, este e4clus să se admităsusţinerea că a fost victima unei erori. %u privire la riscul asumat, a se vedea şicomentariul la art. '12/. 6roarea asupra unui element secundar al contractului este

128



indiferentă. În această situaţie se află eroarea asupra persoanei în contractele care nusunt înc?eiate intuitu personae. !e asemenea, sunt indiferente erorile asupra calităţilorlucrului, care nu sunt esenţiale pentru determinarea consimţăm>ntului.

Hurisprudenţa franceă a decis în acest sens în caul erorii asupra datei unui tablou,asupra Qilometrilor rulaţi de un autove?icul, asupra destinaţiei preţului şi altele.

3 abundentă jurisprudenţă s#a format în legătură cu eroarea asupra valorii bunului, careeste obiectul obligaţiei uneia dintre părţile contractante. Hurisprudenţa franceă a refuatsă ia în considerare drept cauă de nulitate eroarea asupra valorii, deşi este perfect posibilca valoarea lucrului să fie privită ca o calitate substanţială a acestuia. !e e4emplu,cumpărătorul ac?iiţioneaă un tablou de maestru pentru că ştie că are o anumită valoare,dar ulterior constată că nu este tablou de maestru şi deci nu are acea valoare pe care acontat. =şadar, în mintea cumpărătorului, tabloul are valoare numai pentru că aparţinemaestrului. %u alte cuvinte, valoare nu este în sine o calitate substanţială a lucrului. Înrealitate ea nu este dec>t consecinţa unei calităţi substanţiale. În concluie, atunci c>nderoarea asupra valorii este consecinţa unei erori cu privire la calitatea substanţială alucrului, sau cu privire la un element substanţial al contractului, ea nu este indiferentă.

6roarea indiferentă este cea care se referă la valoarea unui lucru independent de ocalitate substanţială a acestuia. În acest sens, s#a decis în caul erorii reultate dinpublicitate mincinoasă referitoare la elementele e4terioare localurilor înc?iriate într#uncentru comercial de natură să afectee valoarea locativă şi nu calităţi substanţiale alespaţiului.

6roarea asupra valorii 1 nu se confundă cu eroarea asupra preţului, const>nd încomunicarea de către o parte celeilalte părţi a unui preţ care nu corespunde voinţei reale acelui care comunică1+. %u privire la eroarea de comunicare, a se vedea comentariul la art.'1'' 1.

*rt. 1/.

:roarea nescu$abil%

)'- %ontractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligenţe reonabile.

)1- 6roarea de drept nu poate fi invocată în caul dispoiţiilor legale accesibile şipreviibile.

%omentariu

7e4tul art. '125 condiţioneaă anularea contractului de caracterul scuabil al erorii. =tuncic>nd, după împrejurări, eroarea putea fi evitată, cu diligenţe reonabile, ea nu estescuabilă.

Dumai o eroare scuabilă poate fi luată în considerare de lege, pentru că, atunci c>nd esteconsecinţa unei culpe reproşabilă celui ce invocă eroarea, nu i se poate permite să invocepropria culpă pentru a anula contractul.

!acă persoana care invocă eroarea s#a abţinut de a lua elementarele precauţii, înseamnăcă şi#a nesocotit obligaţia de a se informa, deci a comis o neglijenţă şi sancţiunea va fic?iar respingerea acţiunii de anulare a contractului.

!acă cel în cauă este şi profesionist în domeniul în care a contractat, va fi mai uşor să se

reţină caracterul nescuabil al erorii. În această situaţie se află, de e4emplu, un ar?itectcare cumpără un teren şi ulterior invocă faptul că s#a aflat în eroare cu privire laposibilitatea de a edifica o construcţie pe acest teren.

129



!impotrivă, se poate imagina situaţia în care un profesionist contracteaă cu un profan.@n e4emplu în acest sens este cel al anticarului care s#a înşelat cu privire la autenticitateaunor stampe cumpărate de la un profan1*.

"ersoana care a subscris un al doilea contract de asigurare pentru acelaşi risc nu poateinvoca propria sa greşeală pentru a cere anularea celui de#al doilea contract.

"roblema care răm>ne să fie reolvată este ce fel de culpă poate fi reproşată, o simplăneglijenţă, sau numai o eroare grosieră.

$e consideră nescuabilă eroarea celui care, în situaţia dată, nu ştie ceea ce orice alt om în locul lui ar fi ştiut, sau eroarea celui care omite să se informee, deşi o diligenţă normalăi#ar fi recomandat să dob>ndească în prealabil informaţiile necesare, în vederea înc?eieriicontractului.

Hurisprudenţa franceă a stabilit că cel ce invocă eroarea a omis să se informee şi astfelnu a luat nici precauţiile elementare, comiţ>nd în acest mod o neglijenţă a cărei sancţiuneva fi însăşi menţinerea contractului. 3bligaţia de a se informa aparţine, cu grade deintensitate diferite, oricărui contractant. "artea care intenţioneaă să înc?eie contractul are

datoria să se informee înainte de a contracta şi cel puţin obligaţia de a împărtăşi celuilaltcontractant intenţiile sale.

!octrina franceă actuală este diviată în privinţa culpei grave şi a culpei uşoare. Într#oopinie se consideră că numai culpa gravă face eroarea nescuabilă, în timp ce culpauşoară nu poate califica astfel scua. În altă opinie, legea nu distinge între culpa uşoară şiculpa gravă.

6roarea nescuabilă este orice eroare imputabilă. (nstanţa apreciaă natura erorii, ţin>ndcont de elementele concrete ale caului, cum sunt: v>rsta, profesia şi e4perienţa de viaţădob>ndite de victima erorii, cu alte cuvinte, aptitudinile intelectuale ale mediului social alvictimei erorii. =nalia nu poate fi dec>t psi?ologică, pe baa elementelor interne ale celui

în eroare.6roarea asupra cauei obligaţiei fiind c?iar nescuabilă justifică anularea angajamentuluipentru absenţa cauei. În caul erorii asupra identităţii lucrului obiect al contractului,această eroare nu este scuabilă şi nu poate antrena anularea pentru viciu deconsimţăm>nt pe acest temei, dar poate conduce la constatarea ine4istenţei acorduluivoinţelor asupra unui element esenţial al contractului.

!e e4emplu, dacă într#o v>nare silită cumpărătorul s#a înşelat cu privire la identitatealotului pus în v>nare, acordul voinţelor nu s#a putut realia şi contractul nu a luat naştere.

@n alt e4emplu este oferit de deciia din ' februarie '// a %urţii de %asaţie francee19.

În caul din speţă, printr#un înscris sub semnătură privată, s#a v>ndut o proprietate rurală,dar cumpărătorul a refuat să se preinte pentru înc?eierea contractului în formăautentică, susţin>nd că s#a înşelat asupra obiectului contractului. = creut că dob>ndeşte oproprietate e4clusivă a unui singur titular al dreptului, deşi în realitate, domeniul cumpăratera traversat de un drum comunal şi conţinea parcele aparţin>nd terţelor persoane.&>nătorii au cerut în instanţă reoluţiunea contractului, iar cumpărătorul, prin cererereconvenţională, a invocat nulitatea contractului. %urtea de %asaţie, ca şi curtea de apel, areţinut ine4istenţa contractului pentru absenţa acordului părţilor cu privire la obiect.

6roarea#obstacol cu privire la cauă este, în opinia unor autori, impropriu calificată drepteroare, pentru că, în realitate, caua este absentă. =bsenţa cauei este o sancţiunedistinctă de eroare.

64igenţa caracterului scuabil al erorii are ca scop să interică utiliarea propriei erori şideci a propriei culpe ca argument în justiţie, pentru a obţine anularea contractului pe carecealaltă parte îl consideră valabil. !acă victima a comis o culpă, ea nu poate apela la

130



protecţia legii. Aa urma urmelor, o calificare a erorii ca fiind nescuabilă nu este altcevadec>t maniera de a sancţiona pe cel culpabil pentru că nu s#a informat.

= pretinde ca eroarea să fie scuabilă nu înseamnă că o eroare nu va fi în niciun fel luată în considerare dacă se e4plică printr#o greşeală imputabila celui ce s#a înşelat. 6roareapoate fi scuabilă, dacă nu este grosieră, c?iar dacă victima a fost imprudentă sauneglijentă, situaţie în care ea ar putea fi obligată să#l indemniee pe partenerulcontractual pentru prejudiciul pe care l#a suferit acesta ca urmare a anulării contractuluipentru viciu de consimţăm>nt.

6roarea nescuabilă nu se sustrage e4igenţelor prevăute de art. '129, şi prin urmare,cealaltă parte contractantă trebuie să fi cunoscut caracterul esenţial al faptului asupracăruia s#a purtat eroarea. 64presia folosită este aceea de eroare cunoscută )înfranceă erreur reconnaissable-. =ceastă eroare nu este comună, ci numai deopotrivă decunoscută pentru ambele părţi, deşi numai una se află în eroare.

=semenea categorie de eroare poate fi concepută în două feluri.

Într#o primă accepţiune, cealaltă parte contractantă cunoaşte importanţa esenţială pe care

victima erorii a ataşat#o unui fapt. În cealaltă accepţiune, eroarea, în sine, trebuie să fie cunoscută de celălalt contractant.

În favoarea celei de#a doua accepţiuni pledeaă două argumente.

'- nu se poate justifica necesitatea de a se impune acestor elemente condiţia de eroarecomună sau cunoscută, pentru ca nu s#ar adăuga nimic la protecţia celui aflat în eroare;

1- sarcina contractantului în eroare este dificilă, pentru că el trebuie să facă dovada căcealaltă parte ştia, putea sau trebuia să ştie că voinţa pe care a declarat#o el nucorespunde voinţei sale reale, şi că elementul asupra căruia poartă eroarea este esenţialpentru contractant.

=şa se e4plică criticile numeroase şi e4igente formulate contra condiţiei cunoaşterii eroriide către cealaltă parte contractantă15.

*rt. 1/9.

:roarea asumat%

Du atrage anularea contractului eroarea care poartă asupra unui element cu privire la careriscul de eroare a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fieasumat de acesta.

%omentariuAibertatea contractuală presupune şi posibilitatea oferită părţilor în modul cel mai larg de aredacta clauele contractului, astfel înc>t, printre acestea să fie regăsite şi clauele cuprivire la suportarea riscurilor. !e e4emplu, vor negocia şi vor insera claue privindobligaţia creditorului de a#şi e4ecuta propria prestaţie necondiţionat şi în situaţia în carecealaltă parte nu#şi poate îndeplini obligaţia datorităforţei majore.

!e asemenea, părţile pot să decidă să disociee problema suportării riscurilor deproblema drepturilor de proprietate, stipul>nd că proprietarul nu va fi obligat să#şi asumesuportarea consecinţelor negative ale realiării unui risc de pierdere sau de deteriorare.

(nteresul de a identifica norma juridică prin care se desemneaă partea ce va suportariscul prestaţiei se limiteaă la caurile în care părţile n#au prevăut ele însele o asemeneaclauă.

131





magain cu covoarele şi a demonstrat eroarea de calcul. Keful magainului s#a declaratinocent şi i#a arătat cumpărătorului factura producătorului, o cooperativă din alt judeţ."reţul indicat pe etic?etă corespundea cu cel facturat, pentru simplul motiv că etic?eta eraprodusă tot de autorul covoarelor. 0againul nu c>ştiga nimic la această v>nare şi nuavea de restituit nimic cumpărătorului. =cesta din urmă nu s#a lăsat învins şi a continuatdemersul său justiţiar. În corespondenţa purtată cu producătorul, o cooperativă

meşteşugărească, ac?iitorul covoarelor a primit din partea acesteia următorul răspuns:3peraţiile de calculare a suprafeţei efective făcute de dumneavoastră sunt bune, dar lacovoarele care nu se încadreaă în forma unui dreptung?i sau pătrat, suprafaţa covoruluise calculeaă pe baa înmulţirii dimensiunilor măsurate la mijlocul covorului. În caulcovoarelor ovale sau rotunde în suprafaţa acestora se include şi lipsa neţesută, datorităe4ecutării mai greu a acestui tip de covoare< )reproducere fidelă-.

=şadar, producătorul nu a contestat că este autor al calculului matematic care a condus laredactarea etic?etei, nici corectitudinea calculului efectuat de cumpărător, nici preţul unitarpe metru pătrat. 7otuşi, printr#un artificiu de calcul animat de voinţa de a rentabilia lama4imum activitatea cooperativei meşteşugăreşti, s#a inclus în preţul produsului şi o

valoare ine4istentă, a cărei unică justificare foarte îndoielnică era aşa#isa dificultatesporită de e4ecuţie.

%eea ce este cert în acest ca este justificarea deplină a demersului cumpărătorului,numai că lucrurile s#au complicat din cauă că preţul eronat nu a fost pretins de v>nător în numele său, iar cu producătorul nu avea niciun raport juridic cel ce cumpărasecovoarele.

!incolo de aspectele juridice ale caului, acesta relevă o performanţă epocală acooperativei meşteşugăreşti.

"rocedeul brevetat de aceasta face dovada cunoştinţelor matematice neobişnuite pe careproducătorul covoarelor le utilieaă aşa cum domnul Hourdain, Eurg?eul gentilom< al lui

0oli[re obişnuia să facă proă c?iar fără să ştie.Cormula de calcul inventată de cooperativă este finalul fericit al unei îndelungate strădaniia matematicienilor din =ntic?itate şi p>nă în ilele noastre de a reolva problemacuadraturii cercului, care constă în construirea laturii unui pătrat, a cărui suprafaţă să fieegală cu suprafaţa unui cerc dat. "roblema pe care şi#a pus#o cu 1222 de ani î.Pr.savantul =?mes în celebrul său papirus, se reduce la construcţia unui segment de dreaptăcu lungimea egală cu rădăcina pătrată din \. !upă ce Aambert, în '9**, a demonstrat că\ este un număr iraţional, iar Aindeman, în '551, a mai descoperit încă o însuşire aaceluiaşi \, caracterul transcendent, mulţi au creut că problema cuadraturii cercului nu aravea soluţie. Ktim astăi, cu certitudine, contrariul, pentru că l#a demonstrat cooperativa

meşteşugărească producătoare a covoarelor şi a etic?etei. 3are conducătorii cooperativeiauiseră de nodul gordian< )apropo de te?nica de realiare a covoarelor prin nodurimanuale-G Înclinăm să credem că această îndoială se va adăuga marilor enigme aleumanităţii.

7ot reultat al erorii de calcul poate fi şi divergenţa între preţul voit de către v>nător şipreţul declarat de către acelaşi v>nător. %aul aparţine erorii#obstacol dacă, prininadvertenţă, sau prin eroare de scriere v>nătorul indică alt preţ dec>t cel pe care l#adorit. 3 astfel de eroare reultă, de obicei, din greşeala de afişare şi de etic?etare, orieroarea materială de etic?etare informatica, de e4emplu dacă etic?etarea omite ultimul 2din preţul adevărat.

=ceastă eroare asupra preţului trebuie să fie bine delimitată de celelalte două erori învecinate, eroarea asupra valorii şi eroarea de calcul, ambele fiind indiferente pentruvaliditatea contractului.

133



6roarea asupra valorii este generată de greşita preţuire economică a obiectului şi esteindiferentă pentru validitatea contractului.

6roarea cu privire la preţ, spre deosebire de eroarea asupra valorii, priveşte indicareagreşită a preţului unui lucru, deşi aprecierea valorii sale a fost corectă. 6roarea asuprapreţului este o eroare care poartă asupra declaraţiei de voinţă şi, drept consecinţă, este ocauă de nulitate a contractului, deoarece eroarea#obstacol împiedică at>t realiareaconsimţăm>ntului, c>t şi înc?eierea contractului1.Aa fel ca şi distincţia între eroarea asupra preţului şi eroarea asupra valorii, este necesarăşi distincţia între eroarea asupra preţului şi eroarea de calcul, ambele fiind indiferentepentru validitatea contractului. $oluţia este simpla rectificare a preţului, după un calculcorect.

%odul elveţian al obligaţiilor, în art. 1+ alin. )-, prevede că $implele erori de calcul nuafecteaă validitatea contractului, dar trebuie să fie corectate<.

*rt. 111.

:roarea de comunicare sau de transmitere

!ispoiţiile privitoare la eroare se aplică în mod corespunător şi atunci c>nd eroareapoartă asupra declaraţiei de voinţă ori c>nd declaraţia a fost transmisă ine4act prinintermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanţă.

%omentariu

=tunci c>nd eroarea se referă la declaraţia de voinţă, sau c>nd această declaraţie s#atransmis deformat, prin intermediul altei persoane sau prin mijloacele de comunicare ladistanţă, regulile cu privire la eroare din art. '129#'1'2 sunt deopotrivă aplicabile.

$ituaţii de acest fel se înt>lnesc atunci c>nd, din eroare, v>nătorul comunică un alt preţdec>t cel real sau c>nd pe traseul de la v>nător la cumpărător se deformeaă informaţiaşi se sc?imbă preţul.

3 persoană se poate înşela pronunţ>nd sau scriind preţul care nu va corespunde cu celdorit. %aua poate fi neatenţia, distracţia, graba etc. "e scurt, v>nătorul nu a vrut ceea cea declarat.

=ceeaşi situaţie apare şi atunci c>nd eroarea se produce în procesul de transmitere adeclaraţiei de voinţă. (ntermediarul poate comite o eroare în transmiterea mesajului. =ceastă eroare trebuie să fie săv>rşită de un mesager şi nu de cel împuternicit să#lrepreinte pe emitent.

7otodată, trebuie să se stabilească şi faptul că mesagerul nu s#a înşelat intenţionat întransmiterea mesajului, adică nu a comis un fals.

"rincipiile contractuale comune< elaborate de =sociaţia Penri %apitant conţin şi următorulte4t: =rt. +:'2+: (ne4actitatea în comunicări. (ne4actitatea comisă în e4presia sau întransmiterea declaraţiei este considerată a fi o eroare a autorului sau e4peditoruluideclaraţiei şi este aplicabil articolul +:'2 )eroare fundamentală de fapt sau de drept-<.

În caul analiat, dacă destinatarul transmisiunii nu ştie sau nu are motiv să ştie că ofertaconţine o eroare, el poate să îl lege pe ofertant de acest te4t. !impotrivă, dacă acceptăoferta, deşi ştie că acesta conţine ine4actităţi de comunicare, el nu va putea mai t>riu să

folosească drept prete4t aceste ine4actităţi pentru a încerca să anulee contractul. În caul în care cealaltă parte contractantă cunoaşte semnificaţia ofertei şi o acceptă pur şisimplu, fără a semnala ine4actitatea, e4istă contract în condiţiile pe care acea parte le#a

134





*rt. 113.

*daptarea contractului

)'- !acă o parte este îndreptăţită să invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, darcealaltă parte declară că doreşte să e4ecute ori e4ecută contractul aşa cum acesta fusese

înţeles de partea îndreptăţită să invoce anulabilitatea, contractul se consideră că a fost înc?eiat aşa cum l#a înţeles această din urmă parte.

)1- În acest ca, după ce a fost informată asupra felului în care partea îndreptăţită săinvoce anulabilitatea a înţeles contractul şi înainte ca aceasta să fi obţinut anularea,cealaltă parte trebuie, în termen de cel mult luni de la data c>nd a fost notificată ori de ladata c>nd i s#a comunicat cererea de c?emare în judecată, să declare că este de acord cue4ecutarea sau să e4ecute fără înt>riere contractul, astfel cum a fost înţeles de parteaaflată în eroare.

)- !acă declaraţia a fost făcută şi comunicată părţii aflate în eroare în termenul prevăutla alin.)1- sau contractul a fost e4ecutat, dreptul de a obţine anularea este stins şi

notificarea prevăută la alin.)1- este considerată lipsită de efecte.%omentariu

În condiţiile unei adaptări corespunătoare a unei prevederi contractuale, contractul înc?eiat de partea care este victima erorii răm>ne legată contractual dacă cealaltă parteeste de acord cu e4ecutarea.

Dorma legală din art. '1' se asociaă normei legale din art. '1/, conform căreiacontractul nul poate fi refăcut în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilorprevăute de lege la data refacerii lui. %ontractul refăcut va produce efecte numai pentruviitor. =şadar, contractul anulabil pentru eroare poate fi asanat, e4tirp>ndu#se efecteleerorii, fără ca intervenţia justiţiei să fie obligatorie.

@n te4t mai amplu, dar şi mai clar este cuprins în "rincipiile contractuale comune< la art.+:12+: =daptarea contractului )art. +:'2 modificat-: )'- !acă una dintre părţi notificădorinţa de a e4ecuta sau e4ecută efectiv contractul aşa cum înţelegea victima erorii,contractul se consideră ca fiind înc?eiat în termenii doriţi de victimă.

)1- "artea trebuie să notifice intenţia sa de a e4ecuta sau să procedee la e4ecutare într#un termen reonabil, şi în orice ca înainte ca victima să#i fi notificat anularea şi nuacţioneaă în felul în care contractul ar fi pierdut orice interes pentru ea.

)- !acă ambele părţi au comis aceeaşi eroare, tribunalul poate, la cererea uneia dintreele, să pună contractul în acord cu ceea ce ar fi putut fi convenit reonabil dacă nu ar fi

e4istat eroarea, cu condiţia ca, pentru ambele părţi, contractul să#şi menţină interesul.<"osibilitatea adaptării contractului pare să fie reervată erorii în comunicare, dar nucategoric e4clusiv faţă de e4presia din forma iniţială )art. +:'2- care via at>t erorile defapt, c>t şi cele de drept. !e îndată ce contractul nu mai preintă niciun interes pentruvictimă, nici adaptarea nu va mai fi posibilă.

=tunci c>nd ambele părţi s#au aflat în aceeaşi eroare, intervenţia justiţiei poate reaşeacontractul în cadrul reonabil pe care l#au putut concepe şi conveni părţile, dacă n#ar fie4istat eroarea.

0ijloacele prin care se poate preveni eroarea sunt obligaţia de informare şi timpul deg>ndire.

(nformarea celeilalte părţi contractante este în multe situaţii obligatorie, astfel înc>tabsenţa ei repreintă o culpă contractuală, sau, după ca, o culpă delictuală.

136



(ntensitatea informării este variabilă şi intervine în diferite perioade ale formăriicontractului.

6a devine o obligaţie de sfătuire cu privire la oportunitatea contractului, avantajele şiinconvenientele acestuia.

!acă este calificată ca obligaţie precontractuală, ea este menită să producă un

consimţăm>nt informat şi devine obligaţie contractuală de informare atunci c>nd sepreintă ca efect al contractului, sau c>nd contractul are ca obiect principal furniarea deinformaţii, sau în situaţiile în care o bună e4ecutare a obligaţiei principale presupune cutitlu accesoriu oferirea unui număr anumit de informaţii, sfaturi sau atenţionări.

6ste mai delicată problema stabilirii naturii obligaţiei, precontractuală sau contractuală, încaul formării progresive a contractelor. !acă informaţia este menită să permităe4primarea unui consimţăm>nt în cunoştinţă de cauă, ne vom afla în faţa unei informăriprecontractuale.

!esigur că pentru a informa pe celălalt partener, trebuie mai înt>i să se informee el însuşişi nu poate procura altuia o informare pe care nu o deţine. 3bligaţia de informare nu e4istă

dec>t dacă cel căruia îi este destinată nu o posedă deja şi ignoranţa sa este legitimă. În raporturile dintre profesionişti şi consumatori sunt prevăute felurite obligaţii deinformare corespunătoare diversităţii contractelor. =stfel, jurisprudenţa franceă a reţinutaceastă obligaţie în caul unui produs nou v>ndut unui neprofesionist, ca şi în caulnesemnalării unei servituţi neaparente sau în caul contractului de credit înc?eiat fărăverificarea elementară a posibilităţilor de rambursare.

7impul de g>ndire este alocat prin lege partenerului ignorant care contracteaă cuprofesionistul. 0ai mult c?iar, acest timp este impus şi nu poate fi obiect al renunţării.

%orolarul îl repreintă dreptul la răg>ndire care permite retragerea consimţăm>ntului într#un anumit termen sau p>nă în ultima clipă. În acest sens sunt relevante contractelemedicale pentru îngrijirea sănătăţii. %onsimţăm>ntul pacientului poate fi retras în oricemoment*.

$oluţia oferită de art. '1' privitoare la adaptarea contractului este aplicabilă şi situaţieiprevăută deart. '111 privind sancţiunea vicierii consimţăm>ntului prin leiune.

=daptarea se realieaă conform prevederilor art. '1/ )refacerea contractului nul- sauconform art. '1*2 )conversia contractului nul-.

*rt. 114.

Dolul)'- %onsimţăm>ntul este viciat prin dol atunci c>nd partea s#a aflat într#o eroare provocatăde manoperele frauduloase ale celeilalte părţi ori c>nd aceasta din urmă a omis, în modfraudulos, să îl informee pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să ile devăluie.

)1- "artea al cărei consimţăm>nt a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului,c?iar dacă eroarea în care s#a aflat nu a fost esenţială.

)- %ontractul este anulabil şi atunci c>nd dolul provine de la repreenMtantul, prepusul origerantul afacerilor celeilalte părţi.

)+- !olul nu se presupune.%%C: =rt. '''*. !olul este o cauă de nulitate a convenţiei atunci c>nd manoperelepracticate de una dintre părţi sunt de aşa natură înc>t este evident că fără aceste

137



manopere cealaltă parte nu ar fi contractat. !olul nu se preumă, ci trebuie să fie dovedit.

%==: =rt. /*2. )'-!olul este o cauă de nulitate a convenţiei c>nd mijloacele viclene, întrebuinţate de una din părţi, sunt astfel, înc>t este evident că, fără aceste maşinaţii,cealaltă parte n#ar fi contractat.

)1- !olul nu se presupune.

%%(: =rt. '+/. !olul. )'- !olul este cauă de anulare a contractului atunci c>ndmanoperele folosite de una dintre părţile contractului erau de aşa natură înc>t fără acestemanopere cealaltă parte nu ar fi înc?eiat contractul.

)1- !acă manoperele au fost utiliate de o terţă persoană, care nu depindea de cealaltăparte contractantă şi nu a avut nici un folos, contractul este anulabil.

=rt. '++2. !olul incident. !acă manoperele nu au fost de natură să determineconsimţăm>ntul, contractul este valid, afară de caul în care contractul s#ar fi înc?eiat înalte condiţii, iar contractantul de rea#credinţă răspunde pentru daune.

"rincipiile contractuale comune elaborate de =sociaţia Penri %apitant: =rt. +:'2/: "rofit

e4cesiv sau avantaj neloial. )'- 3 parte poate provoca nulitatea contractului dacă, cuocaia înc?eierii contractului,

a- era într#o stare de dependenţă faţă de cealaltă parte sau în relaţii de încredere cu ea, înstare de primejdie economică sau de nevoi urgente ori era neprevăătoare, ignorantă,nee4perimentată ori inaptă să negociee,

b- În timp ce partea cealaltă avea sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă şi că, date fiind împrejurările şi scopul contractului, a obţinut avantaj din situaţia primei părţi cu o vădităneloialitate ori a dob>ndit un folos e4cesiv.

)1- Aa cererea părţii vătămate, instanţa poate, dacă crede că este potrivit, să adapteecontractul astfel înc>t să îl pună în acord cu ceea ce ar fi putut fi convenit conformcerinţelor bunei#credinţe.)-7ribunalul poate, de asemenea, la cererea părţii care a primit notificarea anulării pentruprofit e4cesiv sau avantaj neloial să adaptee contractul cu condiţia ca această parte, de îndată ce a primit notificarea, să îl informee pe e4peditor despre acest demers, mai înainte ca acesta să fie trecut el la acţiune.

%omentariu

Referitor la natura actelor conţinute de manoperele practicate, jurisprudenţa franceă acalificat ca atare orice acţiune necinstită av>nd ca scop să surprindă o persoană pentru ao face să semnee un angajament pe care nu l#ar fi semnat fără asemenea manopere.

=şadar, dolul e4istă dacă manoperele au viciat consimţăm>ntul prin eroarea creată de ele.$impla minciună, fără sprijin în e4terioriări ale voinţei, poate şi ea să constituie un dol. !ee4emplu, declaraţia mincinoasă cu privire la situaţia şi calităţile obiectului. Hurisprudenţafranceă recunoaşte şi dolus bonus, dacă nu depăşeşte uanţele comerciale privindreclama. !olul prin reticenţă a avut o aplicaţie foarte e4tinsă în practica judecătoreascăfranceă şi în cea rom>nă.

7e4tul art. '1'+ D%% este deosebit de interesant prin amploarea factorilor pe care înţelegesă îi ia în considerare şi care sunt preenţi în realitatea relaţiilor economice.

7otuşi, te4tul este susceptibil de clarificare cu privire la c>teva aspecte pe care le conţine.

=stfel, cum se va putea aprecia că o parte a dob>ndit avantaj din situaţia celeilalte părţi şia utiliat acest avantaj cu o vădită neloialitateG6ste posibil să se considere că te4tul este aplicabil de fiecare dată c>nd partea îşi dă

138



seama că pentru celălalt partener contractul nu preintă nicio utilitate reală, astfel că acontractat numai din caua neprevederii, ignoranţei sau lipsei de e4perienţăG

În ce priveşte stilul redactării te4tului, stufos şi alambicat, desigur că face cinste doctrinei,dar nu serveşte în aceeaşi măsură şi justiţiei.

"entru a fi apt de interpretări, dacă nu univoce, cel puţin concordante, s#ar cuveni să fie

eliminate din te4t tocmai acele e4presii care au fost cel mai mult îndrăgite de savanţii careau redactat ante#proiectul şi te4tele ulterioare: avantaj vădit e4cesiv<, relaţie de încredere<, stare de primejdie<, lipsă de prevedere<, nevoie urgentă<, ignoranţă<, lipsăde e4perienţă<, pierderea oricărui interes pentru contract<.

În definiţia dolului din art. '1'+ se regăseşte şi dolul reticent.

=şadar, conform art. '1'+, dolul viciaă consimţăm>ntul prin eroarea pe care o provoacămanoperele frauduloase ale celeilalte părţi sau ale altei persoane, ori reticenţafrauduloasă9 a partenerului contractual asupra unor împrejurări pe care era obligat să ledevăluie. 6roarea provocată de dol trebuie să fie determinantă pentru consimţăm>ntulceleilalte părţi, c?iar dacă eroarea nu a fost esenţială în sensul prevederilor alin. )1- al art.

'129. Cără intervenţia dolului, victima nu ar fi contractat. =şadar, consimţăm>ntul victimeinu a fost liber, ci a fost silit prin dol.

!olul se materialieaă în manopere frauduloase sau în reticenţă frauduloasă5.

%u privire la caracterul determinant al dolului, %onsiliul de $tat al Cranţei a decis la '/decembrie '229 că manoperele dolosive, nu au fost determinante, în caul din speţă,pentru partea contractantă care a suferit efectele, dar au silit#o pe aceasta să acceptecondiţii mai oneroase dec>t cele pe care le#ar fi subscris în mod normal. 7otodată,%onsiliul de $tat a reproşat curţii de apel concluia conform căreia dolul, deşi afectaconsimţăm>ntul cu privire la preţul oferit, nu trebuie să atragă nulitatea ansambluluicontractului/.

0anoperele sunt constitutive de dol dacă au ca obiect alterarea consimţăm>ntuluiceleilalte părţi şi de aceea în jurisprudenţă s#a asimilat dolul cu reaua#credinţă.

$impla minciună, ca şi tăcerea dolosivă, este susceptibilă de calificare drept dol, fără săfie însoţită de manopere.

=junge să se afirme un fapt neadevărat pentru a convinge o persoană să înc?eie uncontract şi dolul poate fi reţinut.

Du e4istă dol fără o voinţă deliberată de a înşela.

0inciuna nu poate fi reţinută, însă, dacă fapta se reumă la o afirmaţie facilă, baată peignorarea unor fapte dacă nu e4istă şi reaua#credinţă a autorului.

7otuşi, dolul se reţine dacă se afirmă cu tărie un neadevăr de care autorul îşi poate daseama cu uşurinţă.

Hurisprudenţa franceă a calificat drept manopere dolosive toate acţiunile necinstite menitesă surprindă o persoană pentru a o determina să subscrie un angajament pe care nu l#ar fisubscris fără asemenea manopere.

!olul este de neconceput în absenţa manoperelor destinate să provoace eroarea. !eaceea, este insuficientă simpla minciună pentru a caracteria dolul.

Du toate şiretlicurile pe care le întrebuinţeaă un v>nător şi mai ales nu toate laudele laadresa unor calităţi ine4istente ale mărfii pot fi calificate drept manopere dolosive.

%umpărătorul trebuie să fie şi el dotat cu o minimă vigilenţă pentru a nu fi păcălit preauşor.

139



$impla reticenţă dolosivă poate fi caracteriată drept dol. În acest sens, s#a decis în jurisprudenţa franceă în caul v>nării unor automobile.

Du poate constitui dol numai simpla omisiune de informare precontractuală a partenerului.

În sc?imb, reticenţa administratorului societăţii comerciale, în sensul de a preenta osituaţie reală şi e4actă a societăţii în vederea unei cesiuni de acţiuni poate caracteria

reticenţa dolosivă.6ste tot dolosivă şi conduita băncii creditoare care, cunosc>nd situaţia iremediabilcompromisă a debitorului, nu îl informeaă pe garantul fideiusor, mai înainte ca acesta săse angajee.

Reticenţa poate fi nedolosivă. =stfel, de e4emplu, secretul profesional interice notaruluisă devăluie cumpărătorului că a fost solicitat de v>nător să se debarasee de imobilul îndiscuţie la orice preţ s#ar oferi. !e asemenea, partea contractantă nu are obligaţia să îlinformee pe celălalt partener că se află în insolvenţă.

Reticenţa nu trebuie să contraică obligaţia de a contracta cu bună#credinţă. În sc?imb,eroarea cesionarului cu privire la valoarea titlurilor provocată de cedent poate conduce lanulitatea actului de cesiune pentru dol.7ot jurisprudenţa franceă a condiţionat dolul de intenţia autorului de a crea o falsăimagine în mintea cumpărătorului.

=şadar, dolul este caua nulităţii numai dacă emană de la cealaltă parte contractantă saude la o terţă persoană, cu condiţia ca în această din urmă situaţie celălalt contractant săcunoască dolul.

Referitor la victima dolului, este obligatoriu ca aceasta să contractee sub imperiul eroriiprovocate de dol.

0omentul în care se cere să e4iste falsa imagine în mintea victimei este numai momentul înc?eierii contractului, al acordului voinţelor+2. În ultimă instanţă, reaua#credinţă este un element necesar al dolului şi nu orice rea#credinţă se califică astfel ci numai reaua#credinţă orientată spre dorinţa de a înşelapartenerul. Reaua#credinţă nu este nici aici preumată, ci trebuie să fie dovedită.

!olul prin reticenţă presupune obligaţia de informare care este încălcată de una dintrepărţile contractante dar nu dintr#o omisiune înt>mplătoare, ci din dorinţa de a crea o falsăaparenţă. =semenea omisiuni care se califică drept reticenţă dolosivă au fost cunoscute în jurisprudenţa franceă îndeosebi în caul v>nării unor fonduri de comerţ sau a cesiunii deacţiuni din capitalul societăţilor comerciale, ori în caul unor contracte de asigurare sau decauţiune. =stfel, de e4emplu s#a considerat reticenţă frauduloasă faptul băncii creditoarecare nu l#a informat pe fideiusor despre situaţia deastruoasă a debitorului. Reticenţefrauduloase s#au mai constatat în caul v>nării unor imobile care aveau vicii ascunse saualte structuri de reistenţă dec>t cele afirmate, ori erau lipsite de anumite dotări presupusea fi e4istente pretutindeni+'.

*rt. 112.

Dolul comis de un terţ

)'- "artea care este victima dolului unui terţ nu poate cere anularea dec>t dacă cealaltă

parte a cunoscut sau, după ca, ar fi trebuit să cunoască dolul la înc?eierea contractului.)1- (ndependent de anularea contractului, autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce arreulta.

140



%omentariu

%el de#al doilea alineat al art. '1' dispenseaă partea care invocă dolul de sarcinademonstrării caracterului esenţial al erorii, iar cel de#al treilea alineat permite invocareadolului pentru a cere anularea contractului, c?iar şi atunci c>nd manoperele dolosive saureticenţa frauduloasă au ca autor un repreentat sau prepus, ori gerant al afacerilorceleilalte părţi.

%u privire la repreentarea în actele juridice, sediul materiei se află în art. '1/#''+.

Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi este reglementată în art. '9.

estiunea de afaceri în art. 9/1#59 D%%.

$oluţia legislativă aleasă de Doul %od civil diferă de reglementarea actuală franceă, careia în considerare numai dolul comis de partenerul contractual şi cel comis de un terţpermite numai acţiunea în despăgubiri.

"e acest temei legal, jurisprudenţa franceă a concluionat că dacă o persoană acontractat un împrumut destinat cumpărării unui bun şi contractul de cumpărare s#a

înc?eiat numai ca urmare a manoperelor dolosive ale v>nătorului, această împrejurare nuva permite debitorului să ceară nulitatea împrumutului pentru că dolul nu a fost comis deniciuna dintre părţile contractului de împrumut, ci de un terţ.

În reglementarea actuală a creditului pentru consum, cele două contracte sunt str>nslegate şi se intercondiţioneaă. Du numai că obligaţiile celui ce primeşte împrumutul nupot fi e4ecutate dec>t după livrarea bunului, dar totodată, în ca de reoluţiune sauanularea v>nării din caua v>nătorului, acesta poate fi silit să#l garantee pe debitor.

!olul comis de repreentant, prepus sau gerant, este asimilat dolului comis de partearepreentată.

$oluţia legislativă a Doului %od civil decurge firesc din concepţia dolului ca fiindgeneratorul viciului de consimţăm>nt şi consecinţa acestei premie este că nu poate filegat un contract de un consimţăm>nt viciat.

%ealaltă soluţie, care e4clude dolul terţului, reflectă concepţia de sancţiune aplicatăautorului şi concepţia răspunderii pentru fapta personală în caul oricărei sancţiuni.

!olul suscită şi alte comentarii.

'. !olul se materialieaă în manopere frauduloase sau neloiale, ori în reticenţăfrauduloasă, pe care o comite unul dintre partenerii contractuali, pentru a#l determina pecelălalt partener să înc?eie contractul. =şadar, dolul trebuie să fie preent şi operaţional înmomentul în care se înc?eie contractul, deşi relevarea lui este o operaţiune ulterioară de

reconstituire a trecutului.1. !olul care se manifestă prin manopere dolosive poate fi sancţionat nu numai cunulitatea contractului în întregimea sa, ci şi cu nulitatea unei claue a contractului, carelimiteaă răspunderea. =ceastă concluie reultă din deciia %urţii de %asaţie francee,secţia comercială, din + martie 1225+1.

. !olul nu se preumă, ci trebuie să fie dovedit, prin orice mijloc de probă.

+. Du orice manoperă pe care o foloseşte una dintre părţi pentru a determina pe cealaltăparte să contractee, poate fi calificată ca frauduloasă. !octrina distinge între dolusbonus şi dolus malus pentru a considera ca fiind factor distructiv numai acesta din urmă.!e e4emplu, e4altarea calităţilor unui produs este un procedeu care se situeaă la limitaloialităţii, dar nu este în sine fraudulos, mai ales dacă îmbracă o formă metaforică.Crontiera între e4agerare şi minciună va fi trasată în fiecare ca concret de instanţă, în

141



funcţie de împrejurările speţei. !e e4emplu, s#a calificat drept frauduloasă manoperaconst>nd în menţionarea pe un curriculum vitae a unei e4perienţe ine4istente, ca şifurniarea de informaţii ine4acte de importanţă certă cu ocaia unei angajări. Curniareaacestor informaţii ine4acte, plasată în afara unor asemenea circumstanţe, nu are şanse săfie calificată ca fiind dolosivă.

. !olul principal este cel care determină prin sine vicierea consimţăm>ntului. !olulincident nu are ca efect alterarea consimţăm>ntului victimei care ar fi contractat, în oriceca, dar ar fi contractat în condiţii mai puţin oneroase.

!acă victima erorii provocate de un dol incident nu poate cere anularea contractului pentrucă nu i#a fost alterat consimţăm>ntul, ea poate solicita despăgubiri de la autorul dolului

!octrina nu este unanim favorabilă distincţiei între dolul principal şi cel incident.

3 parte a doctrinei consideră că dolul este determinant şi numai el poate conduce lasancţiunea nulităţii sau la daune#interese c>nd s#au cerut împreună cu nulitatea sau cădaunele s#au cerut fără anularea contractului. &ictima are opţiunea între despăgubire şinulitate, dar şi opţiunea cumulului.

!olul incident permite numai cererea de reparare a prejudiciului.*. În ce priveşte relaţia leiunii cu dolul, restr>ngerea domeniului leiunii nu împiedicăadmiterea nulităţii sau a refacerii contractelor care conţin prestaţii inegale pe temeiul altormecanisme ale dreptului comun al contractelor. !e e4emplu, eroarea privind valoarea uneiprestaţii, deşi nu este cauă de nulitate, dob>ndeşte această calitate atunci c>nd eroareaasupra unei calităţi substanţiale antreneaă o eroare asupra valorii.

Aeiunea reultată din eroarea cu privire la valoare va fi, în acest ca, absorbită denulitatea provocată de viciul de consimţăm>nt sau de dolul care a indus eroareadeterminantă.

9. Relaţia între leiune şi caua obligaţiei reultă prin compararea prestaţiilor reciproceatunci c>nd nu e4istă contraprestaţie pentru una dintre obligaţiile părţilor contractante şideci nu e4istă caua obligaţiei. În această situaţie se află v>narea pe un preţ derioriu şinu doar insuficient.

*rt. 116.

Violenţa

)'- "oate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unor temeri justificare induse, fără drept, de cealaltă parte sau de un terţ.

)1- 64istă violenţă c>nd temerea insuflată este de aşa natură înc>t partea ameninţatăputea să creadă, după împrejurări, că, în lipsa consimţăm>ntului sau, viaţa, persoana,onoarea sau bunurile sale ar fi e4puse unui pericol grav şi iminent.

)- &iolenţa poate atrage anularea contractului şi atunci c>nd este îndreptată împotrivaunei persoane apropiate, precum soţul, soţia, ascendenţii ori descendenţii părţii al căreiaconsimţăm>nt a fost viciat.

)+- În toate caurile, e4istenţa violenţei se apreciaă ţin>nd seama de v>rsta, stareasocială, sănătatea şi caracterul celui asupra căruia s#a e4ercitat violenţa, precum şi deorice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul înc?eierii

contractului.%%C: =rt. ''''. &iolenţa e4ercitată contra celui care a contractat obligaţia este o cauă denulitate c?iar şi atunci c>nd s#a e4ercitat de o terţă persoană, alta dec>t persoana în

142



profitul căreia s#a înc?eiat convenţia.

=rt. '''1. &iolenţa e4istă atunci c>nd este de natură să facă impresie unei persoanereonabile şi să îi poată inspira teama de a e4pune persoana sa ori averea sa unui răuconsiderabil şi preent. $e are în vedere v>rsta, se4ul şi condiţia persoanei.

%%(: =rt. '++. &iolenţa. &iolenţa este cauă de anulare a contractului, c?iar dacă este

e4ercitată de un terţ. =rt. '+. %aracteristicile violenţei. &iolenţa trebuie să fie de natură a face impresieasupra unei persoane şi de a#i inspira temerea că persoana sau bunurile sale sunt e4puseunui rău injust. $e are în vedere în această materie v>rsta, se4ul şi condiţia persoanelor.

=rt. '+*. &iolenţa îndreptată contra unei terţe persoane. &iolenţa este caua anulăriicontractului c?iar şi atunci c>nd răul cu care se ameninţă priveşte persoana sau bunulsoţului ori descendentului sau ascendentului.

!acă răul cu care se ameninţă priveşte ale persoane, anularea contractului răm>ne laaprecierea instanţei.

=rt. '+9. 7emerea reverenţioasă. Dumai o temere reverenţioasă nu este cauă deanulare a contractului.

3bservaţie. 7e4tul este stufos şi cu pretenţia de a valorifica toate posibilităţile şi, cu toateacestea, jurisprudenţa nu susţine cu cauri concrete %odul.

%riteriile violenţei sunt at>t comune, c>t şi particulare legislaţiilor rom>nă şi franceă.7e4tul france are în vedere v>rsta, se4ul şi condiţia persoanei. 7e4tul rom>n are în vederetot v>rsta, dar nu şi se4ul )rom>ncele sunt mai puternice- şi, în plus faţă de te4tul france, în loc de condiţia persoanei< se menţioneaă mai concret: starea socială, sănătatea şicaracterul<, la care se adaugă orice altă împrejurare susceptibilă să influenţee stareacelui ameninţat la momentul înc?eierii contractului.

Hurisprudenţa franceă a avut în vedere at>t violenţa fiică, c>t şi cea morală şi numaiacele ameninţări care erau injuste şi ilicite. $tarea de necesitate s#a recunoscut în caultemerii inspirate de un rău considerabil şi actual, nevoia presantă de bani, dominaţiaeconomică ş.a. =meninţarea cu c?emarea în judecată nu a fost calificată drept violenţă.

%omentariu

!in te4tul primului alineat al art. '1'* reultă că anularea contractului poate fi cerută dacăpartea a contractat:

– sub imperiul unei temeri justificate,

– induse fără drept,

– de cealaltă parte,

– sau de un terţ.

%el de#al doilea alineat defineşte temerea care justifică anularea contractului. =ceastătemere este de natură să insufle convingerea părţii că, în împrejurările date, refuul de aconsimţi e4pune unui pericol grav şi iminent, valorile ameninţate fiind: viaţa, persoana,onoarea ori bunurile sale.

7emerea ca sentiment aparţine domeniului psi?ologiei, tot aşa cum dolul care provoacăeroarea îşi produce efectele pe acelaşi teritoriu. &ictima se află sub imperiul unei temeripentru sine şi pentru valorile la care se referă ameninţarea. 6a trebuie să aibă caracter

grav, dar gravitatea se apreciaă în concret după criteriile enumerate în alin. )+-.7emerea trebuie să fie preentă în momentul înc?eierii contractului şi să aibă gravitatea

143







%ontractul poate fi anulat şi atunci c>nd violenţa este e4ercitată de un terţ tot astfel cumeroarea provocată de dolul săv>rşit de un terţ provoacă vicierea consimţăm>ntului.

%ondiţia pe care o pretinde te4tul art. '112 alin. )'- este ca partea al cărei consimţăm>ntnu a fost viciat să fi cunoscut, sau să fi trebuit să cunoască violenţa săv>rşită de terţ.

Dimic nu poate fi reproşat partenerului contractual care a fost cu totul străin de

manoperele terţei persoane şi, în împrejurările date, nu putea să bănuiască şi nu trebuiasă aibă cunoştinţă de fapta terţei persoane. Răm>ne însă ine4plicabilă soluţia de pepoiţia celui a cărui voinţă a fost siluită.

Reolvarea care depinde de atitudinea celuilalt partener şi ignoră situaţia victimei este celpuţin discutabilă.

!eşi victima este singura prejudiciată grav şi inocentă, soarta contractului depinde de o împrejurare care nesocoteşte total situaţia victimei şi face soarta contractului să depindăde ignorarea violenţei de către celălalt contractant.

%ele două interese în concurenţă sunt: interesul v>nătorului victimă de a suprima efecteleunui contract care i#a fost impus printr#o violenţă ireistibilă, pe de#o parte, şi interesulcumpărătorului care vrea menţinerea contractului.6ste firesc, în împrejurările date, ca dorinţa cumpărătorului să fie inspirată şi de preţulavantajos cu care s#a contractat sub imperiul violenţei.

!eşi pare o ipoteă de şcoală, nu este greu de imaginat următorul scenariu: un individ aptde a inspira o temere serioasă îl ameninţă pe v>nător, cunosc>nd oferta de cumpărareanterioară făcută de cumpărător şi neacceptată de v>nător.

$ub imperiul violenţei acesta vinde, iar autorul violenţei îl poate şantaja cu şanse reale pecumpărător în sensul se va autodenunţa, spun>nd că a acţionat la ordinul cumpărătorului.

$unt doi c>ştigători în acest scenariu şi un singur perdant, v>nătorul inocent.

*rt. 11.

e$iunea

)'- 64istă leiune atunci c>nd una dintre părţi, profit>nd de starea de nevoie, de lipsa dee4perienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi, stipuleaă în favoarea sa ori a uneialte persoane o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, la data înc?eieriicontractului, dec>t valoarea propriei prestaţii.

)1- 64istenţa leiunii se apreciaă şi în funcţie de natura sau scopul contractului.

)- Aeiunea poate e4ista şi atunci c>nd minorul îşi asumă o obligaţie e4cesivă prinraportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori laansamblul circumstanţelor.

%%C: =rt. '''5. Aeiunea viciaă convenţiile numai în anumite contracte sau faţă deanumite persoane, după cum va fi e4plicat în aceeaşi secţiune )art. '2+#'1+-.

%omentariu

%onsimţăm>ntul poate fi viciat şi prin leiune atunci c>nd una dintre părţi e4ploateaăsituaţia pentru a stipula în favoarea sa ori în favoarea altei persoane o prestaţie a celeilaltepărţi de o valoare considerabil mai mare dec>t valoarea propriei prestaţii la data înc?eierii

contractului.Cactorii care sunt e4ploataţi privesc situaţia partenerului contractual şi constau în:

146



– lipsa de e4perienţă ori,

– lipsa de cunoştinţe+ ori,

– starea de nevoie în care se află acesta.

=buul constă în impunerea partenerului să e4ecute o prestaţie disproporţionată faţă depropria prestaţie.

$ingura e4plicaţie a disproporţiei trebuie să fie e4ploatarea celor trei împrejurări carecaracterieaă situaţia victimei: nevoia, lipsa de e4perienţă sau lipsa de cunoştinţe.

$tarea de nevoie este de natură să alteree libertatea consimţăm>ntului şi să acceptecondiţii ruinătoare pentru a contracta.

Aipsa de e4perienţă şi lipsa de cunoştinţe pot avea un c>mp e4trem de variat, at>t dindomeniul specialităţii părţilor contractante, c>t şi din domeniul juridic.

Datura şi scopul contractului sunt factori care contribuie la înţelegerea situaţiei în care seaflă partea leată şi la aprecierea e4istenţei văditei disproporţii.

Du numai persoana majoră poate invoca leiunea, în condiţiile de mai sus, ci şi minorulcare se poate afla în stare de nevoie, dar nu trebuie, în mod firesc, să justifice lipsa dee4perienţă ori lipsa de cunoştinţe pentru că acestea sunt de la sine înţelese în caul unuiminor.

%u toate acestea, leiunea provocată unui minor se cere a fi determinată şi prin raportarela starea sa patrimonială, la avantajele oferite de contract şi, într#un cadru mai larg, laansamblul circumstanţelor în care s#a înc?eiat contractul.

*rt. 1.

ancţiunea)'- "artea al cărei consimţăm>nt a fost viciat prin leiune poate cere, la alegerea sa,anularea contractului sau reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor interese la carear fi îndreptăţită,

)1- %u e4cepţia caului prevăut de art. '11' alin. )-, acţiunea în anulare este admisibilănumai dacă leiunea depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea la momentul înc?eierii contractului, prestaţia promisă sau e4ecutată de partea leată. !isproporţiatrebuie să subiste p>nă la data cererii de anulare.

)- În toate caurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în modec?itabil, o reducere a propriei creanţe sau, după ca, o majorare a propriei obligaţii.!ispoiţiileart. '1' privitoare la adaptarea contractului se aplică în mod corespunător.

%omentariu

Remediul leiunii nu este doar nulitatea, ci alternativ se poate solicita ca remediureducerea obligaţiilor celui leat cu valoarea daunelor#interese pe care le#ar putea pretinde în mod justificat. 64cept>nd caul minorului, cererea pentru anularea contractului caalternativă este admisibilă cu două condiţii:

'- condiţia ca leiunea să depăşească jumătate din valoarea prestaţiei promise saue4ecutate de partea leată, valoare apreciată la momentul înc?eierii contractului şi

1- condiţia ca disproporţia să subiste p>nă la data cererii de anulare.

$oluţia distructivă de contract poate avea alternativă ca şi în caul erorii, care are caremediu adaptarea contractului, menţinerea acestuia dacă cealaltă parte oferă o ec?itabilă

147



reducere a propriei creanţe, sau, după ca, o ec?itabilă majorare a propriei obligaţii.

*rt. 13.

#ermenul de prescripţie

)'- !reptul la acţiunea în anulare sau în reducerea obligaţiilor pentru leiune se prescrie întermen de ' an de la data înc?eierii contractului.

)1- =nulabilitatea contractului nu poate să fie opusă pe cale de e4cepţie c>nd dreptul laacţiune este prescris.

%omentariu

7ermenul general de prescripţie, care este de ani, este prevăut de art. 1'9. =celaşite4t permite ca legea să prevadă un alt termen şi în consecinţă, la art. 1'5 se prevede untermen de prescripţie de '2 ani, la art. 112 şi art. 11' se prevăd termene de prescripţiede ' ani, iar art. 1'/ durata termenului de prescripţie este de 1 ani.

=celaşi termen de prescripţie este prevăut şi pentru dreptul la acţiunea în anulare, ca şipentru acţiunea în reducerea obligaţiilor pentru leiune.

7ermenul de prescripţie se calculeaă de la data înc?eierii contractului şi îi sunt aplicabiledispoiţiile art. 111, privind repunerea în termenul de prescripţie, ca şi dispoiţiile art.11#1*, privind suspendarea prescripţiei e4tinctive şi ale art. 19#1+, privind întreruperea prescripţiei e4tinctive.

0odul de calcul al cursului prescripţiei este reglementat de art. 1++ şi de art. 1'#1* D%%.

*rt. 14.

"nadmisibilitatea le$iunii

Du pot fi atacate pentru leiune contractele aleatorii, tranacţia, precum şi alte contracteanume prevăute de lege.

%omentariu

Aeiunea este incompatibilă cu contractele aleatorii datorită factorului de risc care intervine în aceste contracte şi riscul este asumat în mod deliberat de partenerul contractual.

Aeiunea este, de asemenea, incompatibilă cu tranacţia care în esenţă presupune

concesii sau renunţări reciproce la drepturi, conform art. 11*9#1195 D%%.$curte concluii privind inovaţiile Doului %od civil în domeniul reglementării viciilor deconsimţăm>nt

=lături de sancţiunea distructivă a nulităţii pentru contractele înc?eiate cu incidenţa unorvicii de consimţăm>nt, Doul %od civil prevede şi remedii care conservă raportulcontractual, dar îi aduc ajustările necesare pentru a înlătura consecinţele nedorite aleviciilor de consimţăm>nt.

=stfel, în caul erorii, în art. '1' se prevede remediul adaptării contractului şi aceastăadaptare se realieaă, conform art. '1/ prin refacerea contractului nul, efectele refaceriilimit>ndu#se la viitor.

Reducerea obligaţiilor este remediul alternativ la sancţiunea anulării contractului pentruleiune, conformart. '111.

148



%onversiunea contractului nul într#un alt act juridic, pentru care îndeplineşte condiţiile defond şi de formă, este reglementată de art. '1*2.

&alidarea contractului afectat de o cauă de nulitate, prin confirmare sau alt mod prevăutde lege, este reglementată de art. '1*' şi urm. D%%.

4

biectul contractului

=rt. '11. # 3biectul contractului

=rt. '11*. # 3biectul obligaţiei

=rt. '119. # (mposibilitatea iniţială a obiectului obligaţiei

=rt. '115. # Eunurile viitoare

=rt. '11/. # Eunurile care nu sunt în circuitul civil

=rt. '12. # Eunurile care aparţin altuia =rt. '1'. # !eterminarea calităţii obiectului

=rt. '11. # !eterminarea obiectului de către un terţ

=rt. '1. # !eterminarea preţului între profesionişti

=rt. '1+. # Raportarea la un factor de referinţă

*rt. 12.

biectul contractului

)'- 3biectul contractului îl repreintă operaţiunea juridică, precum v>narea, locaţiunea, împrumutul şi alte asemenea, cuvenită de părţi, astfel cum aceasta reiese din ansambluldrepturilor şi obligaţiilor contractuale.

)1- 3biectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii absolute.

)- 3biectul este ilicit atunci c>nd este pro?ibit de lege sau contravine ordinii publice oribunelor moravuri.

%%=: =rt. /*1. 3biectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una dintre părţi seobligă.

=rt. /*. Dumai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract. =rt. /*. Aucrurile viitoare pot fi obiectul obligaţiei.

Du se poate face renunţare la o succesiune ce nu este desc?isă, nici se pot face învoiriasupra unei astfel de succesiuni, c?iar de s#ar da consimţăm>ntul celui a cărui succesiuneeste în c?estiune.

=rt. '+*. !acă v>nătorul a v>ndut cu rea#credinţă fondul altuia, el va fi dator să întoarcăcumpărătorului toate speele ce va fi făcut, c?iar şi cele de simplă plăcere.

=rt. '+9. !acă cumpărătorul este evins numai de o parte a lucrului şi aceasta are, înprivinţa totului, o aşa însemnătate înc>t cumpărătorul n#ar fi cumpărat lucrul fără acea

parte, el poate strica v>narea.%%C: =rt. ''1*. Ciecare contract are ca obiect un lucru pe care o parte se obligă să îl dea,să îl facă sau să nu îl facă.

149







)- În determinarea efectuată de terţa persoană trebuie să se ţină seama şi de condiţiilegenerale pe care se baeaă contractul.

%omentariu

3biect al obligaţiei contractuale este prestaţia pe care şi#o asumă debitorul, care poate săfie materialiată în obligaţia de a da )de a transfera proprietatea- sau obligaţia de a

face )un fapt poitiv- sau de a nu face )o abţinere a debitorului-.3bligaţiile asumate prin contract pot fi obligaţii monetare sau obligaţii de prestare înnatură.

$unt obligaţii monetare cele care se e4primă în transferul proprietăţii unei anumite cantităţide bani, de e4emplu obligaţia de a plăti un anumit preţ.

3bligaţiile în natură sunt toate celelalte care nu se referă la o sumă de bani.

=ceste obligaţii trebuie să aibă ca obiect un lucru determinat sau determinabil şi acestlucru trebuie să e4iste şi să fie licit.

!eterminarea lucrului ca obiect al obligaţiei este mai simplă atunci c>nd lucrul este cert şi

mai delicată atunci c>nd este generic.3bligaţiile certe sunt completate cu cele implicite, cum sunt obligaţia de informare,obligaţia de securitate, precum şi obligaţiile care derivă din intenţia părţilor, din relaţiile lorobişnuite ori din natura contractului.

'. Aucruri şi bunuri )art. şi urm. D%%-

%uv>ntul lucru este e4trem de bogat în semnificaţii, după cum reultă din dicţionare. 6levocă o activitate umană )la lucrul păm>ntului- sau o perioadă )ile lucrătoare-; un obiect)?aine de lucru, ec?ipament de lucru-; o ocupaţie )a avea de lucru-; un reproş )n#a avut celucra, ţi#ai făcut de lucru cu-; o onă de activitate )front de lucru-; o metodă de muncă

)lucru pe bandă, lucru manual-; o sarcină )lucru domnesc-; o autoritate )lucru judecat-; ostare )lucrul mergea strună-; o unitate de măsură )lucru mecanic-; o opoiţie faţă de fiinţă)lucru şi nu fiinţă-; un concept filosofic )lucrul în sine-; un blam )lucru rău-; un reultat almuncii )lucru de m>nă-; o calitate )lucru de nimic-; o apreciere peiorativă, umoristică )marelucru-; un stil de preentare )a spune lucrurilor pe nume-.

Eogăţia de sensuri evocă toate materiile: mineralul, vegetalul, animalul şi omul. $ă nuuităm că p>nă la mijlocul secolului al 8(8#lea s#a menţinut sclavia din antic?itate, iar%onvenţia internaţională privind sclavia a fost înc?eiată numai în '/1* şi ratificată ulteriorde unele state'.

Aucrurile şi bunurile sunt asociate sărăciei şi bogăţiei. 6ste de necreut multitudinea

sensurilor pe care le are sărăcia, opusă bogăţiei1.%artea a (((#a, 7itlul !espre bunuri< cuprinde în 7itlu ( bunurile şi drepturile reale îngeneral. "rimul capitol !espre bunuri în general< cuprinde două secţiuni: $ecţiunea '.!espre distincţia bunurilor şi $ecţiunea a 1#a. "rodusele bunurilor.

În prima secţiune, art. defineşte bunurile ca fiind acele lucruri, corporale saunecorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

=rticolele *#+2 reglementeaă bunurile imobile )art. 9-, bunurile care răm>n saudevin imobile )art. 5-, bunurile mobile )art. /- şi bunurile mobile prin anticipaţie )art.+2-.

@niversalităţile de fapt sunt definite în art. +'.Regulile aplicabile drepturilor purt>nd asupra bunurilor sunt reglementate în art. +1.

152



%lasificarea bunurilor este reglementată în art. +#+*:

– bunuri fungibile şi bunuri nefungibile )art. +-,

– bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile )art. ++-,

– bunuri diviibile şi bunuri indiviibile )art. +-,

– bunuri principale şi bunuri accesorii )art. +*-. În art. +9#2 sunt reglementate produsele bunurilor, fructele şi productele şi moduldob>ndirii lor.

%apitolul (( reglementeaă drepturile reale în general şi formele de proprietate.

$unt drepturi reale, conform art. ' D%%:

'. dreptul de proprietate;

1. dreptul de superficie;

. dreptul de uufruct;

+. dreptul de u;. dreptul de abitaţie;

*. dreptul de servitute;

9. dreptul de administrare;

5. dreptul de concesiune;

/. dreptul de folosinţă;

'2. drepturile reale de garanţie;

''. alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.

=rticolele 1#+ definesc proprietatea privată şi proprietatea publică.

%el de#al doilea titlu al aceleiaşi cărţi este consacrat proprietăţii private.

În primul capitol sunt cuprinse dispoiţiile generale. $ecţiunea ' reglementeaă conţinutul, întinderea şi stingerea dreptului de proprietate privată )art. #*1-, iar în cea de#a 1#asecţiune se reglementeaă apărarea dreptului de proprietate privată )art. *#**-.

%apitolul (( reglementeaă accesiunea ca mod de dob>ndire a dreptului de proprietate )art.*/#*2'-.

În %apitolul ((( sunt reglementate limitele juridice ale dreptului de proprietate: limitele

legale, limitele convenţionale şi limitele judiciare )art. *21#*2-."roprietatea comună este reglementată în art. *'#*5*: dispoiţiile generale cu privire laproprietatea comună )art. *'#*-, coproprietatea obişnuită )art. *+#*+-, coproprietateaforţată )art. *+*#***-, proprietatea comună în devălmăşie )art. **9, **5-.

"artajul este reglementat în art. **/#*5*, iar proprietatea periodică formeaă obiectulreglementării %apitolului & )art. *59#*/1-.

7itlul ((( reglementeaă demembrămintele dreptului de proprietate privată: %apitolul ( )art.*/#991-: superficia )art. */#921-; uufructul )art. 92#9+5-; uul şi abitaţia )art. 9+/#9+-si servituţile )art. 9#991-.

%el de#al patrulea titlu reglementeaă fiducia )art. 99#9/'-, administrarea bunurilor altuiaeste reglementată în 7itlul & )art. 9/1#59-.

7itlul &( reglementeaă proprietatea publică )art. 55#59-.

153



%artea funciară este reglementată în 7itlul &(( )art. 59*#/'-.

În 7itlul &((( este reglementată posesia şi efectele ei )art. /'*#/1-.

1. Eunuri şi persoane

Eunul este definit de art. D%% ca fiind lucrul corporal sau necorporal care constituieobiect al unui drept patrimonial.

Aucrul este tot ceea ce nu constituie o persoană. @nele opinii doctrinare susţin e4istenţaunei a treia categorii pe l>ngă persoane şi lucruri: animalul. =lte opinii clasifică animalulprintre lucruri+.

3mul este o fiinţă care posedă demnitate intrinsecă. %icero considera această însuşire cafiind criteriul distincţiei omului faţă de animale. !emnitatea umană este sinonimă cugrandoarea, cu nobleţea, cu acea însuşire care se detaşeaă at>t în privinţa fiinţei umane în general, c>t şi în privinţa unui individ. Ciecare persoană umană repreintă o valoare însine, care nu are preţ. ]ant remarca că demnitatea umană este superioară oricărui preţ şinu admite ec?ivalent.

64plicaţia demnităţii umane apeleaă la caracterul sacru şi imanent al fiinţei umane.!in punct de vedere juridic e4istă numai drepturi, pentru că lucrurile sunt e4terioaresistemului juridic şi, deci, dreptul de proprietate este calificat ca fiind un bun. Aucrurileprocură utilitate numai datorită drepturilor care au valoare. Elaise "ascal scria despre omcă 3mul nu este dec>t o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie g>nditoare<,iar !escates spunea %ogito ergo sum<.

"ersoana se caracterieaă prin raţionalitate, libertate şi capacitate de interioriare.!reptul îşi propune să apere şi să garantee demnitatea umană.

Aumea contemporană interice formal sclavia, dar, cu toate acestea, e4istă situaţii în carese creeaă impresia că dreptul acceptă o anumită obiectivare a fiinţei umane, mai e4act acorpului uman. @na dintre aceste situaţii este înc?eierea şi e4ecutarea contractuluimedical. =lte situaţii similare sunt: autoritatea părintească, înc?eierea căsătoriei, muncapentru altul şi dreptul de a avea un copil.

%ontractul medical, deşi vieaă corpul pacientului, acesta este conceput ca fiind corpulunei persoane şi nu ca un lucru.

Resursele genetice ocupă o poiţie proprie în patrimoniul persoanei şi doctrina analieaădacă acestea aparţin lucrurilor sau persoanei. Resursele genetice sunt constituite prinfibrele complementare =!D în elice şi pot fi definite ca structura bioc?imică, oferindaspectul corporal tangibil. 6le nu pot răm>ne un timp îndelungat în afara corpului uman.%adavrul este lucru, dar demnitatea lui este ocrotită conform art. 95#5' D%%. "relevareade organe de la cadavre este permisă în baa preumţiei legale că persoana ar fi consimţitanterior decesului pentru că nu s#a opus în mod e4plicit. !in această împrejurare se poatetrage concluia că resursele genetice aparţin lucrurilor.

(nformaţia genetică, astfel cum apare în dubla elice =!D, are aceeaşi natură. 3 genă,segment al genomului purtător de mesaj genetic, are destinaţia de funcţie celulară.

%oncluia studiilor consacrate acestui subiect este că resursele genetice aparţin categorieilucrurilor şi sunt bunuri pentru că sunt comple4e, abstracte şi purtătoare a unei mărci deactivitate individuală. @tiliarea resurselor genetice nu implică cu necesitate e4istenţa uneipieţe a genelor. !onarea de s>nge, organe şi spermă sunt gratuite )teoretic-.

Întrebarea pe care o formuleaă unele persoane interesate este: de ce toţi sunt plătiţi, cue4cepţia celui care furnieaă materialul principal )rinic?i, plăm>ni, s>nge, spermă, ovociteetc.-G Realitatea este că mulţi bani circulă în aceste activităţi pentru a plăti personalul

154





!octrina franceă a definit obligaţia contractuală ca fiind relaţia de drept prin care una saumai multe persoane )debitori- sunt ţinute de o prestaţie către una sau mai multe altepersoane )creditori-.

=ceeaşi doctrină a operat distincţia obligaţiei esenţiale faţă de celelalte obligaţiicontractuale. 6a se deosebeşte de obligaţia fundamentală ca şi de obligaţia tipică sauobligaţia principală.

6lementele esenţiale, permanente şi intangibile fac ca lucrul să fie ce este.

%aracterul esenţial al obligaţiei este imprimat de natura contractului. 6a esteindispensabilă pentru e4istenţa contractului şi are un caracter abstract.

@nul şi acelaşi contract poate cuprinde mai multe obligaţii esenţiale. !e e4emplu, încontractul de v>nare sunt obligaţii esenţiale at>t obligaţia v>nătorului de a transferaproprietatea lucrului, c>t şi obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul.

7oate celelalte obligaţii )de predare a lucrului, de garanţie pentru vicii etc.- nu suntesenţiale, ci numai naturale.

3bligaţia esenţială se distinge de caua obligaţiei. În timp ce caua nu este un elementnatural imediat sesiabil al contractului, obligaţia esenţială aparţine naturii contractului şiapare ca fiind astfel detaşată de cauă9.

!eşi te4tul art. '11* nu prevede cerinţa ca obiectul obligaţiei să e4iste, această cerinţăreultă implicit din celelalte două e4igenţe prevăute de alin. )1-: să fie determinat saudeterminabil şi licit.

64istenţa obiectului este cerută în momentul înc?eierii contractului şi e4istenţa obligaţieinu este afectată de dispariţia ulterioară a obiectului.

%u privire la ine4istenţa obiectului obligaţiei, jurisprudenţa a cunoscut rare situaţii, cumsunt, de e4emplu, situaţia în care obiectul era distrus fără ca părţile să ştie în momentulcontractului, sau obiectul consta într#o creanţă care era stinsă fără ca părţile să fieinformate, cesiunea părţilor sociale, care alcătuiesc capitalul unei societăţi comercialedacă societatea nu mai e4ista la data cesiunii, cauţiunea acordată pentru o obligaţie încare nu sunt menţionaţi nici debitorul, nici obligaţia.

%u ine4istenţa obiectului se asimileaă imposibilitatea obiectului, pentru că nimeni nupoate fi ţinut de o obligaţie imposibilă.

"roblema este delicată atunci c>nd se apreciaă imposibilitatea. Du se confundăimposibilitatea cu dificultatea şi astfel răm>ne o problemă de apreciere.

!esigur că imposibilitatea se raporteaă numai la momentul înc?eierii contractului, pentru

că debitorului i s#a pus în sarcină e4ecutarea unei obligaţii care în acel moment eraimposibilă.

%>nd imposibilitatea care este generată ulterior înc?eierii contractului nu se poate invocanulitate obligaţiei şi contractului. În contractele sinalagmatice, dispariţia obiectului obligaţiei în cursul e4ecutării contractului dacă prestaţia putea fi e4ecutată în momentul perfectăriicontractului şi a fost efectiv e4ecutată într#o perioadă de timp în caul prestaţiilorsuccesive, nu se poate constata nulitatea contractului pentru absenţa obiectului obligaţieiuneia dintre părţi.

!ispariţia provocată de un eveniment neimputabil debitorului ridică problema dacă cealaltăparte trebuie să#şi e4ecute obligaţia ivor>tă din contractul sinalagmatic, dar această

problemă nu priveşte imposibilitatea obiectului din momentul înc?eierii contractului. Înprincipiu, contractul este nul pentru absenţa obiectului obligaţiei uneia dintre părţi.64cepţie face situaţia în care părţile au avut în vedere că ulterior înc?eierii contractului,

156



obiectul obligaţiei devine posibil, ceea ce repreintă aplicarea mecanismului condiţiei5.

$ancţiunea ine4istenţei obiectului obligaţiei este nulitatea absolută, conform art. '11* alin.)1-. !acă dispariţia obiectului obligaţiei nu este totală, ci numai parţială, este posibilărefacerea contractului sau conversiunea, conform art. '1/ şi art. '1*2.

7e4tul art. '11* alin. )1-, instituie cerinţele obiectului obligaţiei de a fi determinat sau cel

puţin determinabil şi licit.

*rt. 1+.

"mposibilitatea iniţial% a obiectului obligaţiei

%ontractul este valabil c?iar dacă, la momentul înc?eierii sale, una dintre părţi se află înimposibilitate de a#şi e4ecuta obligaţia, afară de caul în care prin lege se prevedea astfel.

%omentariu

În principiu, un raport obligaţional poate fi constituit numai dacă obiectul obligaţiei e4istă în

momentul acordului voinţelor. %u toate acestea, art. '119 instituie regula conform căreia,dacă legea nu prevede altfel, contractul este valabil înc?eiat şi atunci c>nd, în momentulrealiării acordului voinţelor, una dintre părţi se află în imposibilitate de a#şi e4ecutaobligaţia.

(mposibilitatea se raporteaă numai la momentul înc?eierii contractului. "rin urmare,pierderea lucrului ulterior înc?eierii contractului nu afecteaă validitatea acestui contract.Relaţia contractuală este validă dacă ulterior va fi posibil să e4iste toate condiţiile pentrue4ecutarea obligaţiei asumate de una dintre părţi. @n e4emplu în acest sens îl constituielucrurile viitoare care pot forma obiect al obligaţiei contractuale, după cum reultă dinarticolul următor.

*rt. 1.

0unurile viitoare

În lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare.

%%C: =rt. ''2. Aucrurile viitoare pot constitui obiectul unei obligaţii.

Du se poate renunţa totuşi la o succesiune nedesc?isă, nici să se facă vreo stipulaţieasupra unei asemenea succesiuni, nici măcar cu consimţăm>ntul celui despre a căruisuccesiune este vorba.

%%(: =rt. '+5. Eunuri viitoare. "restarea de bunuri viitoare se poate face obiectul unuicontract, cu e4cepţia caurilor prevăute de lege.

%omentariu

"entru ca obligaţia să fie valabil asumată şi contractul să fie legal înc?eiat, este suficientca bunul la care se referă obligaţia să fie posibil în viitor.

=semenea situaţii sunt frecvente în caul e4ecutării unor comeni pentru fabricarea unorbunuri mobile sau pentru construcţia unor edificii. Du numai bunurile viitoare, ci şidrepturile viitoare pot forma obiect al obligaţiei )de e4emplu, dreptul la încasarea preţuluipentru o lucrare încă nee4ecutată-.

@nele bunuri şi drepturi sunt e4pres pro?ibite pentru a fi considerate ca drepturi viitoare,din diferite raţiuni. În această situaţie se află succesiunile nedesc?ise considerate ilicite şiimorale sau drepturile de proprietate intelectuală pe opere încă nee4ecutate, raţiunea fiind

157



protecţia autorului, etc.

!acă bunul viitor nu se realieaă fără să intervină culpa părţii debitoare a obligaţiei,contractul este caduc. !e e4emplu, dacă bunul nu se fabrică, cumpărătorul nu mai areobligaţia de a plăti preţul.

3 altă situaţie a bunurilor viitoare este regăsită în contractele aleatorii. În această

categorie se includ două varietăţi: '- părţile ignoră e4istenţa bunului în momentul înc?eieriicontractului; 1- părţile contracteaă un lucru fără să ştie dacă acesta va e4ista vreodată.

*rt. 19.

0unurile care nu sunt &n circuitul civil

Dumai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale.

%%C: =rt. ''15. Dumai lucrurile care sunt în comerţ pot fi obiect al convenţiilor.

%omentariu

&aliditatea contractului depinde şi de condiţia ca lucrul care este obiect al obligaţiei să segăsească în circuitul civil.

=numite lucruri sunt e4cluse din circuitul civil din raţiuni de ordine publică şi bunemoravuri.

=stfel, sunt în mod tradiţional interise convenţiile care ar avea ca obiect să modificeorganiarea legală a raporturilor de familie. 0ormintele şi concesiunile funerare suntsituate în afara raporturilor juridice patrimoniale şi sunt inalienabile. %u toate acestea, jurisprudenţa franceă a recunoscut posibilitatea de a înc?eia convenţii prin care titularulunei concesiuni acordă uneia sau mai multor persoane dreptul de a fi în?umate în acelloc/.

$unt, de asemenea, în afara circuitului juridic civil bunurile din domeniul public, funcţiilepublice, autoriaţiile administrative pentru e4erciţiul unor profesii.

%lientelele civile care aparţin unor profesii cum sunt: ar?itect, medic, dentist, veterinar,avocat, e4pert contabil, practician în insolvenţă şi altele, sunt în afara comerţului, darrigiditatea acestei reguli se atenueaă cu fiecare i. =stfel, de e4emplu, %urtea de %asaţiefranceă a admis cesiunea clientelei medicului cu condiţia să fie menţinută libertateaalegerii medicului de către pacient*2.

7ot în afara circuitului civil se situeaă lucrurile periculoase, leacurile secrete, drogurile,mărfurile contrafăcute şi bunurile care prin natura lor aparţin tuturor )lumina solară, aerul,

marea, etc.-.3 situaţie aparte o repreintă persoana umană.

%orpul uman nu poate face obiectul unei convenţii civile*'. !e e4emplu, este interisă şinu poate produce efecte legale convenţia de locaţiune a uterului )mamă purtătoare*1-.

"rincipiul fundamental în acest domeniu îl constituie respectul demnităţii fiinţei umane,care este proclamat şi în art. 5 şi urm. D%%.

!upă enunţul generic al drepturilor personalităţii şi a principalelor sale componente seprecieaă în acelaşi articol că drepturile personalităţii la viaţă, sănătate, la integritatefiică şi psi?ică, la onoare şi reputaţie, la respectarea vieţii private, precum şi la propria

imagine sunt drepturi netransmisibile, ca şi dreptul de a dispune de sine însuşi, iardrepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate fac obiectul reglementărilor separate în art.*'#*/ D%%.

158



Respectul datorat persoanei decedate, cu privire la corp şi cu privire la memorie suntreglementate dinart. 95#5' D%%. =celeaşi te4te impun respectul voinţei persoaneidecedate cu privire la funeralii şi la soarta corpului după moarte.

=rticolul 5' reglementeaă prelevarea* de la persoane decedate de organe, ţesuturi şicelule în scop terapeutic sau ştiinţific. =lte te4te )art. *1 şi art. *- interic practicileeugenice, modificările genetice, av>nd ca scop modificarea descendenţei persoanei,clonarea fiinţei vii sau moartea etc. =rticolul *+proclamă inviolabilitatea corpului uman şidreptul la integritate fiică şi psi?ică. !onarea de organe, ţesuturi sau celule în timpul vieţiisau după moarte nu poate avea un scop patrimonial, cu e4cepţia cauelor e4presprevăute de lege )art. **-. "relevările şi transplanturile se pot efectua strict în cadrul legal)art. *5-.

Reglementările naţionale, de tipul celei rom>ne sau francee, restrictive, au generatturismul medical, care permite obţinerea în altă ţară a ceea ce nu se poate realia înpropria ţară.

6fectul secundar este tendinţa de aliniere a celorlalte legislaţii naţionale la cele maipermisive dintre legislaţii.

"ersoana umană nu poate fi considerată ca lucru apropriabil. !reptul este garanţiademnităţii persoanei umane. În unele situaţii, se poate crea impresia că dreptul ar acceptao anumită obiectivare a corpului uman. !eşi contractul medical vieaă corpul pacientului,accepţiunea este de corp al persoanei umane şi nu de lucru.

!eontologia medicală pretinde o finalitate terapeutică at>t în privinţa actului medical, c>t şia consimţăm>ntului pacientului. 7otuşi, se impune o distincţie între corpul fiinţei umane vii, în integralitatea sa, pe de#o parte, şi elementele acestui corp, pe de altă parte*+.

"rivit în întregimea sa, corpul fiinţei umane vii este indisponibil în absolut*. 6l nu poate fiobiect al transferului proprietăţii pentru că nu este lucru şi pentru că nu aparţine persoanei,

ci este însăşi persoana. !impotrivă, anumite elemente detaşate din corp pot face obiectulunui act de dispoiţie în mod e4cepţional atunci c>nd legea autorieaă şi stabileştecondiţiile de înfăptuire.

=ctul de dispoiţie este valid dacă prelevarea şi transplantul au e4clusiv raţiuniterapeutice. !acă vieaă un beneficiu patrimonial actul este pro?ibit.

=şadar, finalitatea terapeutică şi gratuitatea sunt condiţii ale transmisibilităţii.

0odul în care este reglementată prelevarea în Aegea nr. /B122* poate genera impresiacă prea uşor se trece peste consimţăm>ntul donatorului atunci c>nd acesta este în starede cadavru.

=rticolul '+' menţioneaă scopul terapeutic al prelevării, dar nu adaugă condiţia ca acestasă fie e4clusiv, permiţ>nd interpretări avocaţiale felurite, după interesul clientului.

=utorii americani Dimer şi ^?ite au spus#o într#o formă mai reuşită dec>t alţii: "reaadesea novicele crede că legea este totul. &eteranul ştie foarte bine că legea nu estenimic, faptele sunt totul<.

Aa ' martie 1225, %omisia pentru drepturile omului din $enatul Rom>niei a adoptatproiectul de lege care conţine formula: "ersoanele care nu au refuat în timpul vieţii să îşidonee organele, sunt implicit de acord să le donee după deces<.

64trasă din corp, transformată, produsă sintetic, materia biologică umană circulă, faceobiect al sc?imbului şi posedă toate caracteristicile unui lucru susceptibil de apropriere**.

Aegislaţia franceă, ca şi cea rom>nă )Aegea rom>nă nr. /B122* în art. '+*- permiteprelevarea de la donatori vii de s>nge, piele, spermă, cap femural etc. pentru utiliare

159



terapeutică. 3 instanţă franceă )%urtea de =pel 7oulouse, la 1' septembrie '/59- a deciscă donaţia spermei este însăşi donaţia fiinţei donatorului şi conduce la transformareapersoanei umane în lucru.

$oluţia nu a fost împărtăşită şi de alte instanţe, care au considerat, printre altele, că uncontract de conservare a spermei este un contract de depoit.

64istă ţări în care gameţii au o adevărată piaţă. În !anemarca, Eanca de gameţi %rXoscunoaşte un succes tot mai mare. %u materialul primit de la +222 de donatori s#au născut'2.222 de copii.

"e de altă parte, s>ngele face obiect al sc?imburilor cu titlu oneros, e4ist>nd o adevăratăpiaţă a s>ngelui.

!octrina creştină, preentată de opera sf>ntului 7oma dJ=Suino apreciaă că fenomenulpoate fi conceput sub un dublu aspect. În privinţa naturii, aceste lucruri sunt în puterea lui!umneeu, dar în ce priveşte folosirea lor, omul este cel care decide şi este abilitat sătragă foloase din lucruri.

!irectiva europeană nr. 5/B5' %66 din '+ iunie '/5/ a %onsiliului %omunităţiloreuropene a calificat s>ngele şi plasma umană ca fiind materie primă, iar derivatele sale lorfiind medicamente. "rin aceasta, ele au fost incluse în circuitul comercial.

În afara legii se situeaă însă comerţul internaţional cu copii şi piaţa adopţiunilor

*rt. 13/.

0unurile care aparţin altuia

!acă prin lege nu se prevede astfel, bunurile unui terţ pot face obiectul unei prestaţii,debitorul fiind obligat să le procure şi să le transmită creditorului sau, după ca, să obţină

acordul terţului. În caul nee4ecutării obligaţiei, debitorul răspunde pentru prejudiciilecauate.

%omentariu

Ki bunurile care nu aparţin contractanţilor, ci aparţin altei persoane pot fi incluse în obiectulunei obligaţii contractuale, dacă nu e4istă o pro?ibiţie legală e4plicită. În aceste situaţii,debitorul obligaţiei la care se referă bunul va procura, în termenul stabilit prin clauelecontractului, bunul convenit şi îl va transmite creditorului sau, fără să#l apropriee înpatrimoniul său, va obţine acordul terţului ca acesta să transmită bunul către creditorulobligaţiei.

$ancţiunea nu este anularea contractului, ci obligarea debitorului la despăgubiri faţă decreditor pentru paguba cauată acestuia.

64istă şi posibilitatea ca în claua contractuală să se prevadă transferul imediat alproprietăţii către cumpărător. &>nătorul poate fi în eroare cre>nd că este proprietar saupoate fi de rea#credinţă, ştiind că nu este proprietar, dar cumpărătorul să ignore aceastădeficienţă. Hurisprudenţa franceă a calificat nulitatea contractului ca fiind relativă, baatăpe eroarea în care se află cumpărătorul.

"e l>ngă v>narea lucrului altuia, principiul validităţii contractului funcţioneaă şi atuncic>nd părţile au avut în vedere ac?iiţia în viitor a dreptului asupra lucrului.

%ontractul de v>nare#cumpărare av>nd ca obiect un bun ce aparţine altcuiva dec>t

v>nătorului nu este nici interis e4plicit prin norme legale, nici nu contraice flagrantordinea de drept sau bunele moravuri, toate acestea fiind piedici în calea promovării cusucces a unei acţiuni pentru constatarea nulităţii contractului întemeiată pe cauă ilicită.

160







referinţă, iar acest factor nu e4istă, a încetat să mai e4iste ori nu mai este accesibil, el se înlocuieşte, în absenţa unei convenţii contrare, cu factorul de referinţă cel mai apropiat.

%omentariu

!eterminarea preţului prin raportarea la un factor de referinţă se efectueaă prin calculprecis şi obiectiv, independent de voinţa uneia dintre părţi. !iversitatea factorilor de

referinţă conduce la soluţii variate, cum sunt: – preţul pieţei pentru aceleaşi produse sau servicii, care presupune e4istenţa unei pieţeidentificabile, cu mercuriale şi cotaţii precise;

– acest factor este e4presia cursului general sau mediu al sc?imburilor între toate oferteleşi cererile solvabile;

– vieaă preţul mediu practicat de concurenţi sau cel oferit de un concurent;

– tariful furniorului dacă a fost determinat prin acordul părţilor;

– preţul conform cu cel din alte acorduri;

– preţul indicativ pe bonul de comandă; – preţul calculat pe baă de elemente variabile )de e4emplu, preţul pe unitate şi cantitate-;

– preţul de cost;

– preţul forfetar;

– preţul inde4at la un indice de referinţă obiectiv calculabil.

2

Cau$a

=rt. '1. # Doţiunea

=rt. '1*. # %ondiţiile

=rt. '19. # Crauda la lege

=rt. '15. # $ancţiunea

=rt. '1/. # "roba cauei

*rt. 132.

Noţiunea%aua este motivul care determină fiecare parte să înc?eie contractul.

%%=: =rt. /**. 3bligaţia fără cauă sau fondată pe o cauă falsă, sau nelicită, nu poateavea nici un efect.

=rt. /*9. )'- %onvenţia este valabilă, cu toate că caua nu este e4presă.

)1- %aua este preumată p>nă la dovada contrarie.

=rt. /*5. %aua este nelicită c>nd este pro?ibită de legi, c>nd este contrarie bunelormoravuri şi ordinii publice.

%%C: =rt. '''. 3bligaţia fără cauă sau cu cauă falsă, sau ilicită, nu poate avea niciunefect.

%omentariu

163





*rt. 136.

Condiţiile

)'- %aua trebuie să e4iste, să fie licită şi morală.

)1- %aua este ilicită c>nd este contrară legii şi ordinii publice

)- %aua este imorală c>nd este contrară bunelor moravuri.

%%C: =rt. ''. %aua este ilicită atunci c>nd este interisă de lege, c>nd este contrarăbunelor moravuri sau ordinii publice.

%%(: =rt. '+. %aua ilicită. %aua este ilicită c>nd este contrară unei norme imperative,ordinii publice sau bunelor moravuri.

%omentariu

%aua trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a- să e4iste;

b- să fie licită;c- să fie morală.

%ondiţia privind e4istenţa cauei este primordială, dar nu şi absolută.

=ceastă e4igenţă are ca scop protecţia individuală.

În înţelesul de scop imediat, caua este aceeaşi pentru un anumit tip de contract. !ee4emplu, pentru contractele cu titlu oneros caua obligaţiei uneia dintre părţi este întotdeauna prestaţia primită de la cealaltă parte.

"entru contractele cu titlu gratuit cel dăruit urmăreşte numai păstrarea unui avantaj obţinut

fără contra partidă. În contractele aleatorii fiecare contractant se obligă în speranţa primirii unei contra partidepe care a fi4at#o deja, dar şi în speranţa de a primi o contra partidă superioară celei pecare o presteaă ea.

%ontractul este nul în lipsa cauei, dacă şansa de c>ştig ca şi riscul de pierdere corelativlipsesc.

În contractele unilaterale, lipsind obligaţiile reciproce şi cunoscută fiind diversitateaformelor )contractul real, împrumutul cu dob>ndă, promisiunea de a plăti o datoriepree4istentă şi cauţiunea- descoperirea cauei este reultatul analiei în fiecare ca înparte.

!ovada e4istenţei cauei reultă din indicaţia pe care o conţine actul juridic: în v>narecaua obligaţiei cumpărătorului reultă din menţiunea lucrului v>ndut, în împrumut reultădin menţiunea predării numerarului.

În caul actelor juridice cu titlu gratuit caua actului juridic constă în intenţia de a gratifica. În consecinţă, dacă reclamanţii au donat statului imobilul pentru a fi e4oneraţi de plata uneiameni lipseşte intenţia de a gratifica, iar actul juridic este nul pentru absenţa cauei.

"ot e4ista valabil şi obligaţii fără cauă; astfel în caul cambiei ca şi în caul biletului laordin autonomia creanţei faţă de raportul juridic fundamental se e4primă pe două planuri:

'- emitentul titlului este obligat nu în virtutea raportului juridic fundamental )originar-:v>nare,împrumut, înc?iriere etc., ci e4clusiv în virtutea semnăturii depuse pe titlu.%onsecinţa este aceea că sunt recunoscute ca valabile şi titlurile de compleenţă,semnate fără ca emitentul )biletului la ordin- să aibă o datorie pree4istentă faţă de

165



posesorul titlului;

1- în circuitul titlului prin gir, fiecare nou posesor )al cambiei sau al biletului la ordin- esteconsiderat ca titular al unui drept de creanţă şi de proprietate asupra titlului, originar,autonom, propriu şi nu un drept cedat. !e aceea, subdob>nditorul nu este ameninţat dee4cepţiile care puteau fi invocate faţă de unul dintre precedenţii titulari posesori aititlului9/.

7itlurile cu caracter abstract nu respectă cerinţa e4istenţei cauei pentru că ea nu mai esteprivită ca un element intern, ci ca unul e4tern. În ultima analiă, în aceste cauri, e4istătotuşi o cauă, însă datorită îngăduinţei legiuitorului obligaţia devine independentă faţă decaua juridică congenitală.

3bligaţia cu caracter abstract nu are nevoie de o cauă contractuală. =bsenţa cauei ca şicaracterul licit nu mai au nicio influenţă asupra e4istenţei obligaţiei.

Raţiunea e4istenţei obligaţiilor fără cauă reidă în dorinţa de a procura creditorului,posesor al titlului condiţiile cele mai favorabile pentru urmărirea debitorului.

În mod deosebit favoarea i#a avut în vedere pe posesorii ulteriori ai titlului.

%ondiţia conform căreia caua trebuie să fie licită vieaă apărarea ordinii publice şi abunelor moravuri. În contractele cu titlu oneros caua trebuie să fie licită şi totodatăobiectul trebuie să fie şi el licit. %ontrolul caracterului licit şi moral pretins obligaţieicontractuale presupune scrutarea mobilului fiecărui contractant pentru a se verifica dacăpărţile nu şi#au propus să înfr>ngă o interdicţie legală. =cest control depăşeşte aparenţaobiectivă şi îşi propune să cercetee mobilul fiecărui contractant pentru a se convinge cănu îşi propune să înfr>ngă ordinea publică ori să încalce bunele moravuri52.

%aracterul licit al cauei se apreciaă în momentul formării acordului voinţelor5'. 0otivuldeterminant al fiecăreia dintre părţile contractante este caua impulsivă şi mobiliatoarepentru înc?eierea contractului.

În situaţia concretă, caua, privită ca o componentă a voinţei juridice care reflectă scopulpentru care s#a înc?eiat actul juridic este, în mod evident contrară bunelor moravuri şiconduce inevitabil la constatarea nulităţii actului juridic astfel înc?eiat51.

Reaua#credinţă a părţilor nu constituie motiv de nulitate absolută, prin ea însăşi, în caulunui contract numai dacă este raportată la cauă. !e e4emplu, deşi nu este legal pretinsămenţiunea cauei creanţei garantate prin ipotecă, această creanţă trebuie să fieidentificată cu datele de referinţă5.

"rejudiciul cauat beneficiarului promisiunii de v>nare cumpărare este dovedit şi putea fiprevăut de părţi, dar în situaţia din speţă el nu a repreentat scopul tranacţiei. În

consecinţă caua contractului este licită, iar beneficiarul promisiunii nu este îndreptăţit laaltceva dec>t dedăunarea5+.

=tunci c>nd lipsa cauei obligaţiei se datoreaă lipsei de discernăm>nt sunt absenteambele elemente ale cauei, scopul mediat şi cel imediat absenteaă de asemenea,pentru că şi ele presupun în egală măsură discernăm>ntul5.

!acă acest motiv este ilicit sau imoral în privinţa uneia dintre părţi, nulitatea opereaănumai cu condiţia cunoaşterii şi de către cealaltă parte a caracterului ilicit sau imoral. =ceastă e4igenţă a fost recunoscută de jurisprudenţă numai pentru contractele cu titluoneros. "entru cele cu titlu gratuit este suficient ca mobilul ilicit sau imoral să fiedeterminant în intenţia celui care oferă, deosebirea de regim fiind e4plicabilă prin

imperativul stabilităţii contractului. !acă beneficiarul unei liberalităţi urmăreşte să#şiconserve beneficiul, partenerul unei operaţiuni oneroase urmăreşte evitarea unei pierderi.

"rin deciia nr. ''+*B'/ septembrie 122, secţia a (&#a civilă a %urţii de =pel Eucureşti a

166



stabilit că scopul imediat, urmărit de testatoare atunci c>nd a semnat actul a fost de agratifica pe una dintre părţi nu poate conduce la concluia că actul contravine bunelormoravuri, ci, dimpotrivă, el repreintă o dovadă a valabilităţii testamentului5*.

În caul unui contract de donaţie, caua actului este intenţia de a gratifica pe donataroferindu#i gratuit un bun din patrimoniul donatorului. În caul din speţă, scopul donatoareinu a fost de a gratifica statul, ci de a obţine plecarea în străinătate pentru reîntregireafamiliei. !e aceea, se poate concluiona că obligaţia asumată de reclamantă a fost lipsităde cauă59.

!ovada caracterului licit al cauei este înlocuită cu preumţia de liceitate şi moralitate.

În situaţia cumpărătorilor imobilului aflat în proprietatea statului reaua#credinţă const>nd încunoaşterea intenţiei fostului proprietar de a redob>ndi imobilul, informaţie pe care adeţinut#o şi v>nătorul, conduce la concluia e4istenţei unei caue ilicite pentru fiecareparte contractantă şi la nulitatea contractului.

3rdinea publică este un concept controversat care priveşte at>t aspectul intern, c>t şi cele4tern.

*rt. 13+.

8rauda la lege

%aua este ilicită şi atunci c>nd contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea uneinorme legale imperative.

%%(: =rt. '++. %ontractul în frauda legii. 6ste considerată ilicită o cauă atunci c>ndcontractul constituie mijlocul prin care se eludeaă aplicarea unei norme imperative.

%omentariu

=bsenţa fraudei este o cerinţă de ordine publică şi de bune moravuri şi poate fisancţionată cu nulitatea în virtutea principiului fraus omnia corrumpit, de aceea, dacă princlauele contractului s#a urmărit ocolirea unei interdicţii legale imperative, legea a fostfraudată şi sancţiunea este nulitatea pentru cauă ilicită55.

În legătură cu această normă s#a apreciat că e4istă fraudă la lege în caul înc?eierii unuicontract de v>nare#cumpărare în temeiul Aegii nr. +B'/9 dacă nu s#a respectat cerinţaconform căreia puteau fi înstrăinate, în temeiul acestei norme legale, numai apartamenteleconstruite din materiale inferioare ori din materiale durabile, dar cu un grad avansat deuură şi aceste înstrăinări puteau să fie efectuate numai dacă cei ce locuiau înapartamente aveau şi recomandarea consiliilor oamenilor muncii ori altor organe de

conducere colectivă.5/%urtea de %asaţie franceă a confirmat la '2 noiembrie 122/ deciia %urţii de =pel "arisdin 1225 care a reţinut caracterul fraudulos al concedierilor de personal urmate denegocieri cu rea#credinţă, temeiul anulării fiind caua ilicită în ambele cauri/2.

*rt. 13.

ancţiunea

)'- Aipsa cauei atrage anulabilitatea contractului, cu e4cepţia caului în care contractul a

fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.)1- %aua ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori în ca contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut#o sau, după împrejurări, trebuia să o

167



cunoască.

%omentariu

Remediile caracterului ilicit al cauei sau al absenţei cauei sunt nulitatea relativă saurecalificarea contractului. %aua ilicită sau imorală produce nulitatea numai dacă viciul eracunoscut sau trebuia să fie cunoscut de ambele părţi.

$unt ar?icunoscute perec?ile de sinonime în acest domeniu:'- anulabilitateBnulitate relativă;

1- nulitateBnulitate absolută.

6ste total subiectivă opţiunea întrebuinţării unei perec?i sau a celeilalte, dar se pretinde oconsecvenţă minimă.

*rt. 139.

<roba cau$ei

)'- %ontractul este valabil c?iar atunci c>nd caua nu este e4pres prevăută.

)1- 64istenţa unei caue valabile se preumă p>nă la proba contrară.

%omentariu

=bsenţa unei menţiuni e4plicite cu privire la caua obligaţiilor părţilor nu impieteaă asupravalabilităţii contractului, pentru că, p>nă la proba contrară se preumă at>t e4istenţa, c>t şicaracterul licit al cauei.

În temeiul prevederilor art. ''' %%C )obligaţia fără cauă sau cu o cauă falsă sau cu ocauă ilicită nu poate avea niciun efect<-, jurisprudenţa %urţii de %asaţie francee a decis

că o clauă limitativă de răspundere, care este de natură să contraică însăşi obligaţiaesenţială a contractului, trebuie să fie considerată ca nescrisă.

7ot reputată ca nescrisă a fost calificată de aceeaşi instanţă şi claua figur>nd pe unbuletin de depoit de diapoitive, care e4onera laboratorul de orice răspundere în ca depierdere a diapoitivelor, pentru că această clauă era impusă de poiţia economicădominantă a laboratorului în raport cu clientela/'.

Doul %od civil rom>n, în art. '15 alin. )1-, prevede sancţiunea nulităţii absolute acontractului pentru caua ilicită sau imorală.

%ele două soluţii par divergente, dar sunt generatoare de efecte comparabile, pentru căat>t ine4istenţa, c>t şi nulitatea absolută conduc la acelaşi reultat: lipsirea de orice efect acontractului.Hurisprudenţa franceă a stabilit că este fără cauă perceperea de către bancă a unordiminuări ale dob>nii datorate conform datei de valoare/1.

În domeniul împrumutului consimţit de un neprofesionist, predarea fondurilor constituie ocondiţie esenţială pentru înc?eierea contractului, deoarece este un contract real/.3bligaţia de restituire a împrumutului este fără cauă atunci c>nd fondurile nu au fostpredate celui împrumutat.

În caul creditului bancar, acordat pentru ac?iiţionarea unor bunuri )credit pentruconsum-, contractul este reoluţionat sau, după ca, anulat de plin drept, atunci c>nd

celălalt contract, pentru ac?iiţionarea bunului, nu se mai înc?eie sau, după ca, estereoluţionat ori anulat.

!acă în aceeaşi i se înc?eie două contracte, de cumpărare şi de creditare, instanţa poate

168



deduce că părţile au înţeles să subordonee însăşi e4istenţa contractului de credit derealiarea v>nării, ambele contracte av>nd cauă unică, astfel că anularea contractuluide v>nare antreneaă automat caducitatea contractului de credit/+.

3bligaţia asumată de societatea de credit de a acorda împrumutul este însăşi cauaobligaţiei celui care a cerut împrumutul. !acă ulterior, cei împrumutaţi sc?imbă destinaţiasumelor, pentru că s#au răg>ndit, aceasta nu are nicio influenţă asupra validităţii obligaţieide rambursare a creditului. Du este obligatoriu să se identifice o anumită cauă, ci doar căe4istă o cauă în situaţia în care formula utiliată în contractul de împrumut a fost pentruorice cauă</.

6ste nulă pentru lipsa cauei convenţia între un moştenitor şi un genealog dacă, acestadin urmă nu i#a prestat celuilalt niciun serviciu, iar succesiunea s#a desfăşurat conformprevederilor legale/*.

%aua trebuie să e4iste în momentul formării contractului. !ispariţia ulterioară a caueiantreneaă caducitatea dacă se înc?eie un contract cu e4ecutare succesivă în timp, dee4emplu, caua obligaţiei de plată a unei pensii de întreţinere asumată de tatăl minoruluidevine caducă după ce minorul a plecat de la mama căreia îi era încredinţat şi trăieşte cutatăl său, care era obligat la plata pensiei/9.

=tunci c>nd o persoană a predat alteia o sumă pentru a#i permite să cumpere unautomobil destinat să transporte ambele persoane, dacă ulterior cele două persoane înceteaă orice fel de relaţie, este admisibilă cererea pentru restituirea sumei pentrudispariţia cauei şi caducitatea convenţiei/5.

!e îndată ce contractul de v>nare este găsit ca fiind lipsit de obiect şi obligaţia de plată apreţului este nulă pentru absenţa cauei//.

"oate fi declarată nulă pentru absenţa cauei convenţia al cărei mobil pentru una dintrepărţi a dispărut. =stfel, o instanţă franceă a dispus ca un c?irurg dentist care şi#a v>ndut

cabinetul să restituie suma primită cu titlu de angajament de a nu mai e4ersa pentru că, înrealitate s#a retras din activitate prin pensionare'22.

%aua este falsă atunci c>nd cel ce se obligă crede în e4istenţa unei caue ine4istente. În jurisprudenţa franceă au fost considerate ca valabile angajamentele de întreţinere înbeneficiul unui copil minor asumate în condiţiile în care nu aveau corespondent în obligaţiilegale. =stfel, un bărbat şi#a asumat obligaţia de a întreţine un copil minor al cărui tată secredea, cu toate că era născut din căsătoria mamei cu un alt bărbat. "aternitatea copiluluinu a fost tăgăduită de soţul mamei, iar cel ce şi#a asumat obligaţia trebuie să o e4ecuteindiferent de această situaţie'2'.

Într#un alt ca, bărbatul a recunoscut un copil născut de femeia cu care urma să se

căsătorească, cel ce a recunoscut copilul ştiind că nu este conceput de el. =ngajamentulsubscris de cel în cauă răm>ne valabil pentru că a decis în mod liber că îi aparţinecopilul'21.

6roarea asupra e4istenţei cauei, c?iar şi atunci c>nd este o eroare nescuabilă, justificăanularea angajamentului pentru lipsa cauei'2.

Hurisprudenţa franceă a decis că falsitatea parţială a cauei într#un act de recunoaştere aunei datorii, nu antreneaă anularea obligaţiei, ci reducerea sa în măsura fracţiunii caresubistă'2+.

%aua este ilicită atunci c>nd se poate caracteria ca infracţiune, de e4emplu, atunci c>nd

caua este e4erciţiul profesiei de g?icitor sau de astrolog sau de e4ercitare ilegală aprofesiei de medic'2.

=tunci c>nd se poate opera o distincţie clară între caua contractului şi caua obligaţiei

169



părţii contractante, instanţa poate declara ilicită caua impulsivă.

!acă obligaţia cumpărătorului are drept cauă transferul dreptului de proprietate şipredarea bunului v>ndut, în sc?imb, caua contractului de v>nare constă în mobiluldeterminant, în absenţa căruia cumpărătorul nu s#ar fi angajat.

%onstat>nd caracterul ilicit al cauei impulsive şi determinante a contractului, instanţa nu

are obligaţia să cercetee dacă v>nătorul cunoştea mobilul cumpărătorului, o asemeneacunoaştere decurg>nd în mod neîndoielnic din datele speţei, astfel înc>t anulareacontractului de către instanţă este corectă'2*

6

8orma contractului

=rt. '1+2. # Cormele de e4primare a consimţăm>ntului

=rt. '1+'. # Corma scrisă

=rt. '1+1. # $ancţiunea =rt. '1+. # 0odificarea contractului

=rt. '1++. # Corma cerută pentru înscrierea în cartea funciară

=rt. '1+. # Corma contractelor electronice

*rt. 14/.

8ormele de e!primare a consimţ%m7ntului

)'- &oinţa de a contracta poate fi e4primată verbal sau în scris.)1- &oinţa poate fi manifestată şi printr#un comportament care, potrivit legii, convenţieipărţilor, practicilor stabilite între acestea sau uanţelor, nu lasă nicio îndoială asupraintenţiei de a produce efectele juridice corespunătoare.

%omentariu

7e4tul art. '1+2 consideră ca fiind valabile trei forme de manifestare a voinţei de acontracta: forma verbală, forma scrisă şi comportamentul.

"rincipiul consensualismului preintă anumite avantaje binecunoscute şi acestea e4plicămenţinerea acestui principiu în Doul %od civil. 6l se baeaă pe respectul cuv>ntului dat şiare astfel o importantă componentă morală şi un triumf al bunei#credinţe. 6l asigură,totodată, rapiditatea operaţiunilor comerciale şi civile.

Cormalismul are la r>ndul său avantaje. =cestea sunt menite să acopere neajunsurileconsensualismului, mai ales angajarea cu uşurinţă, fără matură c?ibuinţă, în contracte. Înprimul r>nd, formalismul înlătură neajunsul incertitudinii care apare uneori ca urmare aconsensualismului. (ncertitudinea poate privi nu numai unele dintre claue, ci însuşicontractul.

Caţă de terţele persoane, consensualismul creeaă aparenţa secretiării contractului.%eea ce este mai ales apreciat pentru formalism este invitaţia la temeinică c?ibuinţăasupra tuturor consecinţelor care decurg din semnarea contractului şi posibilitatea de a se

informa de la un e4pert asupra înţelesului e4act al unor termeni te?nici. =şadar,formalismul previne angajarea cu uşurinţă a răspunderii, fără o reflecţie suficientă, conferăcertitudine contractului şi împiedică fraudarea intereselor altor persoane. 7oate acesteapresupun că s#a respectat forma prescrisă de lege.

170



Cormalismul ilelor noastre nu este cel din trecutul istoric, formalismul primitiv. Corma nueste un scop în sine, ci un procedeu necesar pentru anumite acte. @nele aspecte aleformalismului impun respectul prin sancţiunea nulităţii )formalismul direct-, altele reflectăun formalism atenuat.

În primul ca se situeaă contractele solemne.

În cel de#al doilea ca se situeaă acele forme care sunt prescrise nu pentru validitateacontractului, ci numai pentru dovada e4istenţei sale sau pentru opoabilitatea sa.

%ontractul solemn se e4teriorieaă printr#o formă prescrisă de lege sub sancţiuneanulităţii. =ceastă condiţie de formă nu este identică în mod necesar cu redactarea unui actnotarial, ci, uneori, prescripţia este de a se realia forma într#un înscris sub semnăturăprivată.

%eea ce caracterieaă un contract solemn nu este at>t forma în sine, c>t obligaţia de a orespecta.

%ontroversa în doctrină se poartă în jurul problemei dacă o convenţie prin care seangajeaă promisiunea de a înc?eia un contract solemn este valabilă în formă de înscrissub semnătură privată.!e o manieră generală, jurisprudenţa rom>nă, ca şi cea franceă, consideră căpromisiunea de a înc?eia un contract solemn trebuie să îmbrace forma actuluiproiectat'29. @n e4emplu concludent este promisiunea sinalagmatică de v>nare#cumpărare a unui teren. =rticolul '5 D%% prevede că sunt supuse publicităţii drepturile,actele şi faptele privitoare la starea şi capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurilecare aparţin acestora, precum şi orice alte raporturi juridice, în caurile e4pres prevăutede lege.

"ublicitatea se realieaă prin cartea funciară, =r?iva 6lectronică de aranţii Reale0obiliare, Registrul comerţului şi prin alte forme de publicitate stabilite prin lege. =rticolele'/#1+ reglementeaă condiţiile de publicitate, efectele publicităţii, preumţiile, sancţiunilelipsei publicităţii, concursul formelor de publicitate şi consultarea registrelor publice.

@neori, sancţiunea nulităţi este prevăută pentru o formalitate care nu conferă caractersolemn contractului, pentru că nu are ca obiect e4terioriarea consimţăm>ntului. 6stecaul formalităţilor abilitante privind persoanele care au incapacitate de e4erciţiu şi nu potcontracta ele însele.

7endinţa este de a se e4tinde lista contractelor solemne concomitent cu simplificareaformalităţilor, în sensul preferinţei pentru înscrisul sub semnătură privată.

!evoltarea noilor te?nologii care utilieaă înscrisuri electronice a generat aspecte

inedite privind forma contractului. !irectiva din 5 iunie 1222 privind comerţul electronicprevede în art. / obligaţia statelor de a veg?ea pentru ca regimul juridic aplicabilprocesului contractual să nu se opună utiliării contractelor electronice şi să nu le priveede efecte şi de validitate juridică numai pentru motivul că sunt înc?eiate pe caleelectronică. Aa art. '' se prevede că orice comandă trebuie să respecte cele douăprincipii:

'- confirmarea primirii comenii pe cale electronică;

1- proba primirii comenii este permisă prin aceeaşi mijloace te?nice.

=similarea înscrisurilor electronice cu cele pe ?>rtie nu mai este acceptată dacă sesitueaă în domeniul dreptului familiei şi moştenirilor, garanţiilor personale sau reale, civileori comerciale, e4cept>nd acele acte juridice care servesc nevoilor profesionale

%el de#al doilea alineat al art. '1+2 îngăduie manifestarea tacită a voinţei de a contracta

171





suprimată, dar cei ce îl utilieaă îl apreciaă pentru că are caracter ritual şi evităincertitudinea sensurilor termenilor întrebuinţaţi.

În ce priveşte stilul plain 6nglis?, el se caracterieaă prin naturaleţe şi accesibilitatepentru nejurişti. !e aceea este agreat de oamenii de afaceri fără studii juridice. @ne4emplu în acest sens ne este oferit împreună cu nuanţa de umor britanic de traducerea în stil plain 6nglis? a codului australian, 7aQeoverse %ode. !eşi acest cod fusese adoptat în =ustralia numai în '/92, deci, destul de recent faţă de traducere, reultatul traducerii înstil plain 6nglis? a fost reducerea te4tului original cu +2.

!imensiunile problemei încep să se conturee mai clar dacă se are în vedere, pe de#oparte, publicarea în $tatele @nite a "lain Aanguage uidelines< şi, pe de altă parte,e4istenţa asociaţiei "lain Aanguage =ssociation (nternational, care a publicat dejarecomandări de înlocuire a unor termeni'2/.

!incolo de particularităţile civiliaţiei britanice, în general, care nu puteau lipsi nici în acestdomeniu, problema limbajului contractelor este foarte serioasă şi principiile @D(!R3(7, art.+.9 oferă criterii pentru reolvarea divergenţelor lingvistice.

*rt. 143.

;odiicarea contractului

!acă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condiţiilorde formă cerute de lege pentru înc?eierea sa.

%omentariu

=bsenţa formei prescrise de lege, fie ea înscris sub semnătură privată ori înscris autentic,atrage sancţiunea nulităţii.

!acă învoiala părţilor contractului prevede o formă pe care legea nu o pretinde ca fiindobligatorie, nerespectarea învoielii cu privire la formă nu are influenţă asupra validităţiicontractului.

$imetria înc?eierii cu modificarea contractului pretinde ca aceleaşi condiţii de formă să fierespectate şi la modificarea contractului, ca şi la înc?eierea sa.

*rt. 144.

8orma cerut% pentru &nscrierea &n cartea unciar%

În afara altor cauri prevăute de lege, trebuie să fie înc?eiate prin înscris autentic, subsancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale careurmeaă a fi înscrise în cartea funciară.

%omentariu

În acord cu dispoiţiile art. '5#1+, te4tul art. '1++ impune respectarea formei înscrisuluiautentic sub sancţiunea nulităţii absolute pentru acele convenţii care strămută sauconstituie drepturi reale ce urmeaă a fi înscrise în cartea funciară. În 7itlul &(( din %arteaa (((#a sunt cuprinse normele legale privind cartea funciară: dispoiţiile generale, înscriereadrepturilor tabulare, notarea unor drepturi, fapte şi raporturi juridice, precum şi rectificarea înscrierilor în cartea funciară.

173





)1- Dulitatea poate fi absolută sau relativă.

)- !acă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatată saudeclarată prin acordul părţilor.

)+- "rin acordul părţilor nu pot fi instituite şi nici suprimate caue de nulitate. 3riceconvenţie sau clauă contrară este considerată nescrisă.

%omentariu!eşi ocupă un loc impresionant în doctrină, practica raporturilor juridice de drept privat se înt>lneşte destul de rar cu instituţia nulităţii'.

"rimul alineat al art. '1+* defineşte nulitatea ca sancţiune legală pentru încălcareacerinţelor legale referitoare la înc?eierea valabilă a unui contract. Cinalul te4tului neatenţioneaă că pot fi şi alte sancţiuni dec>t nulitatea pentru asemenea situaţii. 7e4tulutilieaă metafora lovit< )de nulitate-, păstr>nd astfel parfumul secolului al 8(8#lea.

!ouă sunt formele nulităţii prevăute de alin. )1- al aceluiaşi articol: Dulitatea poate fiabsolută sau relativă<. Remarcăm imperfecţiunea e4primării, care se referă la nulitate< nu

numai pentru varianta absolută, ci şi pentru varianta relativă. "entru preciia te4tului ar fifost preferabilă distincţia între nulitate< şi anulabilitate<.

!in nou, inconsecvenţa este sora rom>nului, pentru că metafora lovit de nulitate<suprimată de la art. '1+*este menţinută la art. '1+ în alin. )'-.

*rt. 14+.

Nulitatea absolut%

)'- 6ste nul contractul înc?eiat cu încălcarea unei dispoiţii legale instituite pentruocrotirea unui interes general.

)1- Dulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acţiunesau e4cepţie.

)- (nstanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea absolută.

)+- %ontractul lovit de nulitate absolută nu este susceptibil de confirmare dec>t în caurileprevăute de lege.

%omentariu

$pecificul nulităţii absolute constă în aceea că s#a încălcat o dispoiţie legală a căreimenire este ocrotirea unui interes general.

Regimul nulităţii absolute este sc?iţat în alin. )1-#)+-: – invocarea nulităţii absolute este permisă oricărei persoane interesate, at>t pe cale deacţiune în justiţie, c>t şi pe cale de e4cepţie;

– nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu, de către instanţă şi aceasta este c?iarobligată să o invoce;

– nu poate fi confirmat un contract afectat de nulitate absolută, afară de caurile prevăutede lege )art. '1*'#'1* D%%-.

175





*rt. 12/.

Cau$ele de nulitate absolut%

%ontractul este lovit de nulitate absolută în caurile anume prevăute de lege, precum şiatunci c>nd reultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.

%omentariu%auele nulităţii absolute sunt anume prevăute în lege.

7otodată, poate fi invocată drept cauă a nulităţii absolute şi aceea care reultă din te4tullegii că încalcă o normă legală ocrotitoare a unui interes general. În ambele situaţii seconsideră că nu a e4istat niciodată contract şi eventuala răspundere pentru cauarea deprejudicii va fi guvernată de dreptul comun al răspunderii civile delictuale.

Dulitatea absolută se baeaă pe premisa că în mod absolut contractul nu putea fi înc?eiatdatorită nerespectării uneia dintre condiţiile de e4istenţă a contractului, cum ar fi: obiectul,consimţăm>ntul, caua licită şi morală.

În caul anulabilităţii contractului, legea permite anularea, pentru că s#a încălcat o condiţiede validitate impusă de lege, cum ar fi capacitatea uneia dintre părţi sau consimţăm>ntulliber şi informat.

Reultatul constatării nulităţii este identic cu reultatul anulării contractului.

(dentitatea de efecte în caul celor două varietăţi nu se confundă cu regimul lor juridic careeste diferit.

"e l>ngă nulitate, doctrina recunoaşte şi sancţiunea ine4istenţei contractului, pentru unelement deosebit de esenţial )art. ''9/ enumeră condiţiile esenţiale pentru validitateacontractului, iar art. '129se referă la faptul esenţial asupra căruia poartă eroarea la

înc?eierea contractului-.6ste caul absenţei totale a consimţăm>ntului şi caul erorii obstacol.

%ontroversa doctrinară se poartă asupra e4istenţei ine4istenţei< ca sancţiune, atac>ndu#se însuşi fundamentul teei care pretinde că poate fi impusă ine4istenţa fără ?otăr>reainstanţei.

3 astfel de abordare nu ia în considerare aparenţa contractului ine4istent<. !acă nu avemo aparenţă, nu avem nici motive să ne prevalăm de ine4istenţă. %onsiderăm că ine4istenţase înglobeaă în nulitatea absolută. Aa argumentul conform căruia nulitatea nu estete4tuală, ci virtuală trebuie să replicăm amintind că nu e4istă nulitate fără te4t, dar aceastăregulă este numai e4cepţional admisă în ceea ce priveşte condiţiile de validitate a

contractului. nulităţile contractelor nu sunt te4tuale, ci virtuale. =pare astfel că noţiuneaine4istenţei este o complicaţie inutilă şi ilogică1.

%onform dispoiţiilor art. '12, nulitatea este absolută în caurile anume prevăute delege, dar şi atunci c>nd reultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.64emple de cauri prevăute de lege cu sancţiunea nulităţii pot fi şi următoarele:

– art. '11* alin. )1- )sub sancţiunea nulităţii absolute obiectul obligaţiei trebuie să fiedeterminat sau, cel puţin, determinabil şi licit-;

– art. '11/ )numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţiicontractuale-;

– art. '15 alin. )1- )caua ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului, dacăeste comună ori, în ca contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut#o sau, după împrejurări,trebuia să o cunoască-;

177



– art. '1+1 )este lovit de nulitate absolută contractul înc?eiat în lipsa formei, pe care, înc?ip neîndoielnic legea o cere pentru înc?eierea sa valabilă-;

– art. '1++ )trebuie să fie înc?eiate prin înscris autentic sub sancţiunea nulităţile absoluteconvenţiile care strămută sau care constituie drepturi reale care urmeaă să fie înscrise încartea funciară-.

$ancţiunea este tot nulitatea absolută şi atunci c>nd reultă în mod neîndoielnic din legecă interesul ocrotit este unul general.

*rt. 121.

Cau$ele de nulitate relativ%

%ontractul este anulabil c>nd au fost nesocotite dispoiţiile legale privitoare la capacitateade e4erciţiu, c>nd consimţăm>ntul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte caurianume prevăute de lege.

%omentariu

În trei situaţii contractul este anulabil: '- nerespectarea normelor privind capacitateapersoanelor; 1- vicierea consimţăm>ntului; - alte cauri prevăute de lege.

%u privire la capacitatea de e4erciţiu sunt aplicabile dispoiţiile art. '12 alin. )1-)contractul înc?eiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie, dacă la momentul la careactul s#a înc?eiat, e4istau şi erau îndeobşte cunoscute cauele care au determinatpunerea sub interdicţie-.

&iciile de consimţăm>nt permit anularea contractului, aşa cum reultă, de e4emplu:

– din art. '12* )consimţăm>ntul este viciat c>nd este dat din eroare, surprins prin dol sausmuls prin violenţă ori este viciat prin leiune-;

– art. '1'+ )consimţăm>ntul este viciat prin dol-;

– art. '111 )partea al cărei consimţăm>nt a fost viciat prin leiune-.

=lte cauri prevăute de lege în care se poate cere anularea contractului ar putea fi, cutitlu de e4emplu, următoarele:

– art. '1'* )violenţa-;

– art. '1'9 )temerea insuflată-;

– art. '1'5 )starea de necesitate-;

– art. '112 )violenţa săv>rşită de un terţ-;

*rt. 12.

<re$umţia de nulitate relativ%

În caurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în c?ip neîndoielnic dinlege, contractul este anulabil.

%omentariu

!acă natura nulităţii nu este determinată de lege sau nu poate fi desprinsă în mod

neîndoielnic din analia te4tului legii, nulitatea se califică drept relativă iar contractul esteanulabil.

178



*rt. 123.

Nulitatea virtual%

În afara caurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţeaă şiatunci c>nd sancţiunea nulităţii absolute sau, după ca, relative trebuie aplicată pentru ca

scopul dispoiţiei legale încălcate să fie tins.%omentariu

@n contract se desfiinţeaă nu numai atunci c>nd însăşi legea prevede sancţiunea nulităţii,ci şi atunci c>nd o astfel de sancţiune, în varietatea nulitate absolută sau nulitate relativă,devine necesară pentru a se putea atinge scopul dispoiţiei legale încălcate.

3 astfel de situaţie este denumită în mod uual nulitate virtuală.

Aegea nr. 5B122* privind procedura insolvenţei conţine numeroase aplicaţii ale acestuiprincipiu sub titlul de nulităţi ale actelor debitorului în perioada suspectă )art. 9/ şi art. 52-.

%onform dispoiţiilor art. 9/ din Aegea nr. 5B122*, administratorul judiciar sau, după ca,

lic?idatorul poate introduce la judecătorul#sindic acţiuni pentru anularea actelorfrauduloase înc?eiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anterioridesc?iderii procedurii. $unt frauduloase actele săv>rşite cu rea#credinţă în scopul de alea drepturile altei persoane, în perioada suspectă a celor trei ani care au premersdesc?iderea procedurii.

=utorul 0i?ai "aşcanu considera că niciunul dintre actele anulabile din perioada suspectănu se preteaă la aplicarea teoriei nulităţilor, deoarece legea urmăreşte o simplă revocare în interesul masei credale şi în privinţa acestei revocări este în mare măsură facultativă,pentru că sindicul poate menţine inclusiv acte considerate nule de plin drept, ceea cecontraice ideea de nulitate absolută. !e aceea mi se pare mai potrivit a întrebuinţa

e4presiunea de acte revocabile de plin drept ori de acte de plin drept inopoabile maseicredale şi la care s#ar adăuga şi categoria acelora cu privire la care nu este obligatorierevocarea concursuală<. În concluie, autorul susţine că nu pot fi considerate drept nulităţi, în sensul te?nic strict al e4pertiei, cauele care provoacă ineficacitatea actelor falitului.!e aceea, aplicarea teoriei nulităţilor este inadecvată actelor falitului, pentru că s#ausăv>rşit în perioada suspectă.

%onceptul de fraudă este legat de caua actului juridic, care provoacă nulitatea acelui actdacă este ilicită.

%urtea %onstituţională şi#a atras critici în sensul că prin !eciia nr. '2* din 1 aprilie1221 ar pune în pericol at>t siguranţa circuitului economic, c>t şi libertatea comerţului

garantată constituţional, in?ib>ndu#i pe comercianţi să contractee.Dulitatea fiind viciu congenital al actului juridic, nu poate fi conciliată cu constatareaulterioară, în împrejurările neaşteptate şi nedorite ale insolvenţei, a caracterului ilicit alcauei unui act anterior cu privire la care nu se putea susţine intenţia frauduloasă a părţilor în momentul formării actului.

(nstituţia promovată prin te4tul art. 9/ este şi e4presia liberului arbitru, deoarecepromovarea acţiunii este la discreţia bunului plac al practicianului în insolvenţă.

!eciiile nr. +'*B122 şi nr. *25B122 au confirmat deciia anterioară a %urţii%onstituţionale, numitorul comun fiind argumentul conform căruia te4tele criticate suntnorme de drept procesual civil reglement>nd dreptul material al acţiunii în nulitate, întemeiul unei claue de nulitate de aplicaţie generală )art. /+5 şi art. /*/ %%=-: caua, însensul de scop, constituie o condiţie de validitate a actului juridic, iar dacă are caracterilicit, provoacă nulitatea acelui act priv>ndu#l de efectele scontate de părţi.

179



=şadar, caua ilicită este viciul congenital care provoacă nulitatea actelor debitorului dinperioada suspectă.

@rmeaă c>teva e4emple de norme din Aegea nr. 5B122* care se referă la fraudareacreditorilor:

– art. 12 alin. )'- lit. ?- care prevede introducerea de acţiuni de către administratorul

judiciar pentru anularea actelor frauduloase înc?eiate de debitor în dauna drepturilorcreditorului, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial a unor operaţiunicomerciale înc?eiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta,susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor;

– art. 1 alin. )'- lit. c- care prevede introducerea de acţiuni pentru anularea actelorfrauduloase înc?eiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unortransferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale înc?eiate de debitor şi aconstituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

– art. 9/ care prevede posibilitatea administratorului judiciar de a introduce la judecătorul#sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase înc?eiate de debitor în dauna drepturilor

creditorilor, în cei trei ani anteriori desc?iderii procedurii; – art. 52 alin. )'- şi alin. )1- privind introducerea acţiunilor pentru anularea unor acte aledebitorului prin care au fost fraudate drepturile creditorilor;

– art. 5', art. 5+ alin. )'- şi )1-, art. 5 alin. )- şi )+-;

– art. '+ alin. )1- privind bancruta frauduloasă.

$pre deosebire de te4tul abrogat al art. 91 %.com., art. 9/ al Aegii nr. 5B122* nu sereferă la art. /9%%= )acţiunea revocatorie sau pauliană<-.

Între cele două acţiuni, acţiunea în anulare baată pe art. 9/ şi acţiunea pauliană, e4istăunele asemănări, dar şi unele deosebiri.

=nalogia constă în scopul comun: reprimarea fraudei debitorului.

!eosebirile se referă la efecte şi la condiţiile de e4ercitare. =cţiunea baată pe art.9/ tinde nu numai la sancţionarea fraudei, ci şi la restabilirea ec?ilibrului şanselorcreditorilor. !e aceea, această acţiune poate anula şi unele dintre actele intangibile prinacţiunea pauliană, cum sunt plăţile şi partajele.

6a se introduce numai la tribunal, fiind de competenţa judecătorului#sindic, spre deosebirede acţiunea pauliană care se introduce la instanţa competentă în raport de valoareaobiectului; anularea )şi nu revocarea actului- produce efecte în favoarea tuturor creditorilor,şi nu doar în favoarea creditorului reclamant; promovarea acţiunii pauliene nu este

condiţionată de prealabila constatare a insolvabilităţii debitorului etc.!in te4tul art. 9/ reultă că acţiunea pentru anularea unor acte juridice ale debitorului areurmătoarele trăsături:

– este facultativă pentru administratorul judiciar şi pentru lic?idator;

– poate fi introdusă numai în termen de '5 luni de la data desc?iderii procedurii Uart.5' alin. )'-V. 7ermenul este mai scurt dec>t cel prevăut de art. / alin. )1- din !ecretul nr.'*9B'/5 datorită celerităţii procedurii insolvenţei;

– dacă administratorul judiciar sau lic?idatorul refuă să o înregistree, judecătorul#sindicpoate fi sesiat de comitetul creditorilor cu introducerea unei astfel de acţiuni Uart. 5' alin.

)1-V, dar tot în termenul de prescripţie de '5 luni+; – actul să fi fost păgubitor pentru creditori;

180



– data înc?eierii actului să fie anterioară cu cel mult trei ani faţă de data desc?ideriiprocedurii;

– actul să conţină un element fals ori să disimulee o fraudă faţă de creditori.

$arcina probei fraudei a fost scutită prin instituirea unei preumţii legale relative Ualin. )- şi)+- ale art. 5V care opereaă numai contra debitorului, nu şi contra terţului dob>nditor sau

subdob>nditor. "reumţia fiind relativă, debitorul o poate înlătura. =ceeaşi preumţie de fraudă opereaă şi în caul tergiversării de către debitor adesc?iderii procedurii, prin contestaţie la cererea creditorului, cu scopul de a e4piratermenele prevăute de art. 9/ şi art. 52Ualin. )+- al art. 5V.

În procedura de judecare a cererilor pentru anularea actelor debitorului, calitateaprocesuală pasivă aparţine debitorului prin administratorul special şi cocontractantului său.

Aegitimarea procesuală activă nu poate fi recunoscută niciunui creditor iolat*, cu unicae4cepţie a caului rarisim în care procedura se poartă de către un singur creditor, dacă,din acest motiv, nu e4istă nici comitetul creditorilor, dar administratorul judiciar sau, dupăca, lic?idatorul refuă să înregistree o astfel de cerere.

Dici debitorului nu i se poate recunoaşte un astfel de drept la acţiune.

!ebitorul nu poate ua nici de e4cepţia nulităţii contractului pentru a refua e4ecutarea. Îninterpretarea strictă a te4tului legii anularea actului nu poate fi pretinsă nici de partenerulcontractual al debitorului.

!upă anularea actului, oricine are interes se poate prevala de acest efect.

%a urmare a anulării actului, valoarea se întoarce în averea debitorului, iar pentrueventuala restituire a prestaţiei sale, partea care a contractat cu debitorul, dacă nu a fostcomplice la fraudă, va avea o creanţă pe care o va preenta, la fel ca şi ceilalţi creditori, ladosarul procedurii desc?ise9.

=nsamblul pe care îl formeaă te4tele art. 9/ şi art. 52 )ansamblu dedus din articoleleprecedente, art. 99 şi art. 95, precum şi din articolele consecutive, art. 5'#5-demonstreaă că normele privind anularea unor acte ale debitorului înc?eiate în perioadasuspectă nu trebuie să fie interpretate sub unica preenţă a ideii de fraudă 5 . =cestansamblu este menit, mai cur>nd, să reconstituie activul averii debitorului, pentru areîntregi gajul general al creditorilor şi a sc?imba, în acest mod, peisajul deolant alpatrimoniului vidat, care se devăluie la desc?iderea procedurii.

=cţiunea reglementată de art. 9/ nu se confundă cu acţiunea reglementată de %odulcomercial în art. 91, nici cu acţiunea prevăută de art. /9 %%=.

În opinia noastră, nu este e4clus ca terminologia utiliată să fie improprie şi art. 9/ săofere o acţiune de revocare a actelor debitorului, şi nu de anulare.

$pecificul sancţiunii se contureaă prin preumţia relativă de fraudă a debitorului şipreumţia absolută de complicitate la frauda terţului dob>nditor. =cţiunile revocatorii,reglementate de art. 9/ şi art. 52,presupun starea de insolvenţă, ceea ce e4plică evitareaacţiunii de drept comun şi forţarea notei pentru desc?iderea procedurii insolvenţei, c?iar şi în acele situaţii în care debitorul nu se află în insolvenţă, ci doar refuă cu rea#credinţăplata.

!in observarea reglementării cuprinse în art. 9/ şi art. 52, se poate constata configuraţialegală ?ibridă.

=ctul debitorului este marcat de viciul congenital al nulităţii absolute prin caua ilicită. =cest viciu posedă o perioadă de incubaţie care dureaă p>nă în momentul desc?iderii

181



procedurii, c>nd el acţioneaă la vedere, lipsind actul de efectele urmărite de debitor şiprin efectul terapiei revocatorii genereaă obligaţia de restituire a bunurilor, fără însă areface situaţia anterioară.

Eeneficiarul prestaţiei nu va primi imediat propria sa prestaţie, ci se va înscrie cu creanţa în tabel, cu condiţia să fi fost de bună#credinţă.

%aracterul absolut al nulităţii face de neconceput asanarea actului prin confirmare de cătredebitor şi partener şi acordă calitatea imprescriptibilităţii invocării nulităţii de către oricepersoană interesată.

64presia repunerea în situaţia anterioară< din art. 5 alin. )1- este eronată, pentru căacest fenomen nu se produce niciodată.

0ecanismul juridic repreentat prin art. 9/ şi art. 52 permite reconsiderarea trecutuluidebitorului în perioada suspectă, în sensul recalificării unora dintre actele sale ca nule, dincaua viciului congenital, intenţia frauduloasă, şi are ca reultat reintegrarea unor bunuri şivalori în averea debitorului, în beneficiul virtual al tuturor creditorilor.

În art. 52 alin. )'- al aceleiaşi legi se prevede posibilitatea ca administratorul#judiciar sau,după ca, lic?idatorul să introducă la judecătorul#sindic acţiuni pentru anulareaconstituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea decătre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii e4ecutate, realiate de debitorprin următoarele acte:

a- acte de transfer cu titlu gratuit efectuate în cei trei ani anteriori desc?iderii procedurii, cue4cepţia sponsoriărilor cu scop umanitar;

b- operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită,efectuate în perioada celor trei ani anteriori desc?iderii procedurii;

c- acte înc?eiate în cei trei ani anteriori desc?iderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor

implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a lelea în alt fel drepturile;

d- actele de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datoriianterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele '12 de ile anterioare desc?ideriiprocedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în ca de faliment aldebitorului este mai mică dec>t valoarea actului de transfer;

e- constituirea sau perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era c?irografară, în cele '12 de ile anterioare desc?iderii procedurii;

f- plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele '12 de ile anterioare desc?ideriiprocedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară desc?ideriiprocedurii;

g- actele de transfer sau asumarea obligaţiilor efectuate de debitor într#o perioadă de doiani anteriori datei desc?iderii procedurii, cu intenţia de a ascunde sau de a înt>ria stareade insolvenţă ori de a frauda o persoană fiică sau juridică faţă de care era la dataefectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducereala îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală )netting- realiate în baa unuicontract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor în sensul Aegii nr. 5B122*.

%el de#al doilea alineat al art. 52 permite anularea unor acte şi operaţiuni dăunătoarecreditorilor şi săv>rşite în cei trei ani anteriori desc?iderii procedurii, dacă s#au efectuat cuuna dintre persoanele enumerate la lit. a-#f-. =ceste situaţii nasc preumţia că actele s#au înc?eiat datorită abuului persoanelor interesate care au deţinut informaţii privilegiate cuprivire la situaţia financiară precară a debitorului şi, totodată, au abuat de poiţia deţinută în societate şi de informaţiile la care au avut acces pentru a obţine un folos injust în

182



prejudiciul creditorilor.

3

:ectele nulit%ţii

=rt. '1+. # !esfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente =rt. '1. # Dulitatea parţială

=rt. '1*. # Dulitatea contractului plurilateral

=rt. '19. # !aunele#interese. Reducerea prestaţiilor

=rt. '15. # Repararea prejudiciului în caul nulităţii contractului înc?eiat în formă autentică

=rt. '1/. # Refacerea contractului nul

=rt. '1*2. # %onversiunea contractului nul

*rt. 124.

Desiinţarea contractului i a actelor subsecvente

)'- %ontractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată înc?eiat.

)1- !esfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente înc?eiate în baa lui.

)- În caul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, înnatură sau prin ec?ivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. '*/#'*+9, c?iar

dacă acestea au fost e4ecutate succesiv sau au avut un caracter continuu.%omentariu

Dulitatea sau anularea au ca efect considerarea actului că nu s#ar fi înc?eiat niciodată. Împrejurarea că e4ecutarea contractului era concepută prin acte succesive, nu pot fipăstrate prestaţiile efectuate, ci trebuie să fie restituite în natură sau prin ec?ivalent. Înacest sens sunt aplicabile prevederile art. '*/#'*+9 D%%.

*rt. 122.

Nulitatea parţial%)'- %lauele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt consideratenescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor,esenţiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s#ar fi înc?eiat.

)1- În caul în care contractul este menţinut în parte, clauele nule sunt înlocuite de dreptcu dispoiţiile legale aplicabile.

)- !ispoiţiile alin. )1- se aplică în mod corespunător şi clauelor care contravin unordispoiţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise.

%omentariu

=trag nulitatea întregului contract clauele care îndeplinesc, cumulativ, trei condiţiipoitive:

'- sunt contrare legii, adică unei norme legale imperative;

183



1- conţin obligaţii care, prin natura lor, sunt esenţiale;

- în absenţa lor, nu s#ar fi înc?eiat contractul.

Ki o condiţie negativă:

+- nu sunt considerate nescrise.

"er a contrario, nu se produce nulitatea întregului contract şi sancţiunea nulităţiiamputeaă numai clauele care:

'- sunt contrare legii;

1- nu conţin obligaţii care sunt, prin natura lor, esenţiale;

- absenţa lor nu împiedică înc?eierea contractului;

+- nu sunt considerate nescrise.

7oate celelalte claue răm>n valabile şi contractul purificat de clauele nule răm>ne valabil înc?eiat cu restul clauelor produc>nd efectele dorite de părţi şi agreate de lege.

Dulitatea parţială îndeplineşte rolul de a#i descuraja pe amatorii de claue interise delege. %laua de inde4are, dacă este ilicită, nu antreneaă obligatoriu nulitatea întreguluicontract, ci numai nulitatea clauei. 3misiunea indicaţiei privind dob>nda anuală efectivădin contractul de credit pentru consum nu are ca efect nulitatea întregului contract.

3bligaţia esenţială este un concept de origine filosofică, adoptat şi de ştiinţa dreptului/.

%riticile formulate contra acestui concept au reproşat caracterul vag, imprecis şidependent de arbitrariul judecătorului, pentru că adjectivul esenţial< este polisemic, iarsensul juridic este diferit de cel comun. %aracterul obligaţiei de a fi esenţială se raporteaăla structura originară a contractului.

3bligaţia esenţială este preentată uneori ca obligaţie fundamentală.

"rincipalele caractere ale obligaţiei esenţiale sunt:

'- obiectivă, pentru că este determinată de natura contractului;

1- abstractă, desprinsă de subiect, ca şi de persoana viată ori de împrejurările concrete;

- multiplă, în sensul că unul şi acelaşi contract poate conţine mai multe obligaţii esenţiale.

"rincipiul este simplu: accidentul care se adaugă esenţei poate fi modificat ori poate fisuprimat, fără alterarea esenţei. 6senţa sau forma fiecărei fiinţe răm>ne rădăcina ultimă asubstanţialităţii'2<.

%urtea de %asaţie franceă a decis la '/ ianuarie '5* că un contract nu poate e4ista

legal fără acele obligaţii care sunt de esenţa sa.3bligaţia esenţială, deşi universală, nu este imuabilă.

6senţa contractului a fost identificată cu ceea ce nu poate lipsi din contract fără sădistrugă însăşi e4istenţa acestuia şi, în acest fel, s#a operat în drept o distincţie netă întreceea ce este de natura< şi ceea ce este de esenţa< contractului.

!e e4emplu, coabitarea soţilor este de natura, dar nu şi de esenţa căsătoriei.

!e esenţa contractului de v>nare sunt lucrul, preţul şi acordul.

"redarea lucrului, ca şi garanţia contra viciilor sunt de natura contractului de v>nare#cumpărare, dar nu şi de esenţa lui.

3bligaţiile esenţiale nu se confundă cu elementele esenţiale ale contractului, nici cuesenţa contractului.

184



Cuncţia lor este variabilă de la un contract la altul.

6lementele esenţiale nu dau naştere obligaţiilor esenţiale dacă părţile nu şi#au e4primatvoinţa pe baa acestor elemente considerate ca indispensabile.

=rticolul /+5 %%= conţinea cele patru condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii:

'. capacitatea de a contracta;

1. consimţăm>ntul valabil al părţii ce se obligă;

. un obiect determinat;

+. o cauă licită.

=bsenţa uneia dintre aceste condiţii nu împiedică naşterea contractului, dar nici nu permitevaliditatea acestuia şi îi proclamă nulitatea.

%aua nu este un element natural< al contractului, deoarece esenţa sau obligaţiaesenţială se desprinde din natura contractului şi se detaşeaă astfel de cauă. !impotrivă,cele două obligaţii de sens contrar, obligaţia de a transfera proprietatea lucrului şi obligaţia

de a plăti preţul sunt deopotrivă obligaţii fundamentale, pentru că este suficient ca una sălipsească şi v>narea devine donaţie, iar dacă ambele lipsesc, nu mai e4istă contractul.

În ce priveşte claua considerată nescrisă '' , ea a fost diagnosticată drept clauă nulă,nereglementată de codul anterior, iar efectul a fost nulitatea parţială a contractului.

"rin clauă se înţelege sensul cel mai larg de dispoiţie particulară în cadrul unui act juridic, av>nd ca obiect preciarea elementelor sau modalităţilor. 6a poate fi privită distinctde celelalte claue.

%onsiderarea ca nescrisă a clauei este vădită ficţiune, adică o negare a unei realităţi juridice. !e fiecare dată c>nd o soluţie contraice o normă de drept ne aflăm în preenţaunei ficţiuni juridice care atacă vădit coerenţa sistemului juridic, a ansamblului de concepte

juridice şi de relaţii dintre acestea. "reenţa ei se e4plică prin autonomia voinţei.6ste neîndoielnic faptul că părţile semnatare au aderat la această clauă în mod formal,dar dreptul poitiv, ansamblul normelor juridice, se opune la recunoaşterea forţei obligatoriia acestei claue. 0otivul poate fi acela că ea se vădeşte contrară voinţei comune a părţilorsau poate fi acela că claua contraice o valoare socială ocrotită de lege.

În primul ca, considerarea ca nescrisă a clauei permite atingerea scopului actului juridic.

În cel de#al doilea se ocroteşte valoarea socială considerată importantă de norma juridică în care este consacrată.

"rin considerarea nescrisă a clauei se recunoaşte instanţei dreptul de a modera forţa

obligatorie a contractului.%laua considerată nescrisă se distinge de alte concepte învecinate.

=stfel, se distinge de confirmare pentru că efectul ei este opus confirmării.

$e distinge de regulariare, pentru că are o finalitate opusă.

$e distinge de caducitate, care intervine posterior formării actului şi nu în momentul înc?eierii contractului.

$e distinge de inopoabilitate, deoarece aceasta din urmă se referă la o persoană străinăde contract.

Repreintă un mod distinct faţă de nulitatea parţială a cărei întindere se determină dupăun criteriu subiectiv: măsura în care a determinat consimţăm>ntul părţilor.

7otodată, at>t nulitatea parţială, c>t şi claua considerată nescrisă sunt deopotrivă

185









*rt. 12.

,epararea pre=udiciului &n ca$ul nulit%ţii contractului &nceiat &n orm% autentic%

În caul anulării sau constatării nulităţi contractului înc?eiat în formă autentică pentru ocauă de nulitate a cărei e4istenţă reultă din însuşi te4tul contractului, partea prejudiciată

poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, în condiţiilerăspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

%omentariu

Întruc>t nu este parte în contractul pe care îl autentifică, notarul public va răspunde faţă departea prejudiciată în condiţiile prevăute de art. '+/ privind răspunderea delictuală,precum şi în condiţiile reglementate de art. '9#'* referitoare la răspunderea civilădelictuală pentru fapta proprie, la care s#ar putea adăuga, dacă este caul, şi aplicareadispoiţiilor art. '*5#'9'.

*rt. 129.

,eacerea contractului nul

%ontractul nul poate fi refăcut, în tot sau în parte, cu respectarea tuturor condiţiilorprevăute de lege la data refacerii lui. În toate caurile, contractul refăcut nu va produceefecte dec>t pentru viitor, iar nu şi pentru trecut.

%omentariu

Refacerea contractului nul poate avea loc prin repetarea înc?eierii acestuia, în totalitatesau parţială, şi, în toate caurile, efectele se vor produce numai pentru viitor în ceea cepriveşte partea refăcută.

*rt. 16/.

Conversiunea contractului nul

)'- @n contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentrucare sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăute de lege.

)1- %u toate acestea, dispoiţiile alin. )'- nu se aplică dacă intenţia de a e4clude aplicareaconversiunii este stipulată în contractul lovit de nulitate sau reiese, în c?ip neîndoielnic, dinscopurile urmărite de părţi la data înc?eierii contractului.

%omentariu%onversiunea contractului nul într#un contract, pentru care ar fi îndeplinite condiţiile, esteposibilă conformart. '1*2 alin. )'-.

%u toate acestea, dacă în mod e4plicit s#a stipulat în contract o clauă de e4cludere aconversiunii sau dacă nu e4istă o clauă e4plicită, dar interdicţia reultă neîndoielnic şi dinscopurile urmărite de părţi la data înc?eierii contractului, conversiunea nu este posibilă.

4

Validarea contractului =rt. '1*'. # %auele de validare

=rt. '1*1. # %onfirmarea contractului

189



=rt. '1*. # %ondiţiile confirmării

=rt. '1*+. # %uprinsul actului confirmativ

=rt. '1*. # 6fectele confirmării

*rt. 161.

Cau$ele de validare

)'- %ontractul afectat de o cauă de nulitate este validat atunci c>nd nulitatea esteacoperită.

)1- Dulitatea poate fi acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăute delege.

%omentariu

&alidarea contractului nul este posibilă atunci c>nd nulitatea poate fi acoperită princonfirmare sau prin alte moduri prevăute de lege.

*rt. 16.

Conirmarea contractului

)'- %onfirmarea unui contract anulabil reultă din voinţa, e4presă sau tacită, de a renunţala dreptul de a invoca nulitatea.

)1- &oinţa de a renunţa trebuie să fie certă.

%omentariu

%onfirmarea contractului anulabil se poate realia prin voinţele manifestate e4pres sautacit ale părţilor de a renunţa la dreptul invocării nulităţii.

3 manifestare tacită a renunţării este îngăduită, dar ea trebuie să reulte cu certitudine.

*rt. 163.

Condiţiile conirm%rii

)'- @n contract anulabil poate fi confirmat dacă în momentul confirmării condiţiile sale devaliditate sunt întrunite.

)1- "ersoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunosc>ndcaua de nulitate şi, în ca de violenţă, numai după încetarea acesteia.

)- "ersoana c?emată de lege să încuviinţee actele minorului poate, în numele şi îninteresul acestuia, cere anularea contractului făcut fără încuMviinţarea sa ori să confirmecontractul atunci c>nd această încuviinţare era suficientă pentru înc?eierea valabilă aacestuia.

)+- !ispoiţiile alin. )- se aplică în mod corespunător şi în caul actelor înc?eiate fărăautoriarea instanţei de tutelă.

)- În lipsa confirmării e4prese, este suficient ca obligaţia să fie e4ecutată în mod voluntar

la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată.)*- %el care trebuie să confirme poate să fie pus în înt>riere printr#o notificare prin carepartea interesată să#i solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să e4ercite acţiunea în

190





)- %onfirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimţăm>ntului prin dol sauviolenţă nu implică prin ea însăşi renunţarea la dreptul de a cere daune#interese.

%omentariu

%onfirmarea produce efecte retroactive pe data înc?eierii contractului atrăg>nd renunţareaimplicită la mijloace şi e4cepţii care puteau fi opuse, sub reerva însă a respectului şi

conservării drepturilor pe care terţele persoane le#au dob>ndit cu bună#credinţă de lapărţile contractului. În situaţia rarisimă în care mai mulţi participanţi sunt abilitaţi să invocenulitatea, o pot invoca cei care nu participă la confirmare.

=ctul confirmativ nu are semnificaţia renunţării la daunele#interese pentru prejudiciul suferitde partea contractantă.

ecţiunea a 2-a.

"nterpretarea contractului

=rt. '1**. # (nterpretarea după voinţa concordantă a părţilor

=rt. '1*9. # (nterpretarea sistematică

=rt. '1*5. # (nterpretarea clauelor îndoielnice

=rt. '1*/. # Regulile subsidiare de interpretare

*rt. 166.

"nterpretarea dup% voinţa concordant% a p%rţilor

)'- %ontractele se interpreteaă după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul

literal al termenilor.)1- Aa stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului,de negocierile purtate de părţi, de practicile stabilite între acestea şi de comportamentul lorulterior înc?eierii contractului.

%%=: =rt. /99 #/5.

%%C: =rt. ''*#''*+.

%%(: =rt. '*1#'9'.

EE: F'9.

%omentariu În art. '1**#'1*/ sunt preentate două categorii de reguli de interpretare. !acă art. '1**#'1*5 reglementeaă principalele reguli de interpretare a contractelor, în art. '1*/ suntreglementate regulile subsidiare, aplicabile atunci c>nd cele principale nu servesc scopuluiclarificării sensului clauelor contractului.

@neori se înt>mpină dificultăţi în determinarea obligaţiilor pe care părţile şi le#au asumat înclauele contractului, deoarece:

– unele claue nu sunt suficient de clare, complete şi univoce;

– interpretarea acestor claue de către părţi nu este concordantă.

64plicaţia deficienţelor de redactare este diferită, după fiecare împrejurare şi contract: – graba sub presiunea timpului;

192



– neacordarea atenţiei cuvenite modului de formulare a clauelor;

– e4perienţa precară sau nulă a redactorilor care, de cele mai multe ori, nu posedă studiile juridice necesare;

– acceptarea cu uşurinţă a asigurărilor că bunele relaţii care s#au stabilit în perioadanegocierilor şi a semnării contractului vor dura o veşnicie şi încrederea reciprocă în

e4ecutarea cu bună#credinţă a obligaţiilor asumate nu va fi niciodată înşelată; – impresia că dacă s#ar acorda un timp suplimentar pentru recitirea şi cielarea te4tului ar înt>ria sau c?iar ar compromite înc?eierea contractului;

– uneori participanţii la tratative şi semnatarii contractului păstreaă într#un cotlon ascunsal conştiinţei speranţa nemărturisită că acele impreciiuni de e4primare asupra cărora au înc?is oc?ii vor genera, numai dacă va fi caul, o stare de incertitudine de care vor puteaprofita pentru a susţine în instanţă o interpretare favorabilă uneia dintre părţi.

Dimeni nu contestă că într#o societate democratică toată lumea are dreptul să interpreteeorice te4t, dar democraţia nu e4clude ştiinţa şi, mai ales, nu e4clude imparţialitatea, ci lepresupune at>t pe una, c>t şi pe cealaltă atunci c>nd se recunoaşte că ultimul cuv>nt îninterpretarea clauelor contractuale îl are instanţa. 6a dispune de puteri largi, darpreviibile, cu toate că, în caurile concrete, interpretările pot să difere de la un judecătorla altul şi de la o perioadă la alta.

Hurisprudenţa franceă a %urţii de %asaţie a parcurs un traiect în timp de la interpretarealegii la interpretarea contractului. !reptul france interice %urţii de %asaţie să e4amineefondul litigiului şi probele administrate, pentru că, sub acest aspect, judecătorii fonduluisunt suverani. =ceastă suveranitate nu este, însă, absolută.

!acă nu controleaă interpretarea contractelor, %urtea de %asaţie franceă cenureaăcalificarea acestor contracte, adică determinarea categoriei juridice la care aparţin pentrua deduce consecinţele adecvate'+. Du este permis judecătorilor fondului să facă u deinterpretare în situaţiile în care termenii convenţiilor sunt e4primaţi cu claritate şi preciie şile este interisă denaturarea obligaţiilor care ar reulta din contracte, precum şimodificarea stipulaţiilor pe care le conţin'.

(nstanţa este suverană în alegerea instrumentelor legale pe care le va utilia pentruinterpretarea clauelor.

În mod uual, mijloacele prin care se testeaă şi se califică clauele contactelor suntprobele testimoniale, documentele preparatorii şi contractele similare.

În primul r>nd, instanţa va căuta să descopere intenţia comună a părţilor şi să interpretee în acest sens clauele care posedă o e4primare ambiguă. %lauele precise şi clare nu

sunt interpretabile.Hudecătorul nu se poate prevala de motive cum sunt: faptul că unul dintre contractanţi estede bună#credinţă sau că un alt contractant nu a suferit niciun prejudiciu etc.

Hudecătorul califică drept clauă clară şi precisă acea clauă care nu poate aveasemnificaţii variate.

!acă a constatat că părţile sunt de acord cu o anumită interpretare, judecătorul trebuie să înţeleagă că această interpretare este conformă cu acordul voinţei părţilor şi să nu o înlăture.

În opera de interpretare a clauelor instanţa va acorda prioritate voinţei reale a părţilor Uart.

'1** alin. )'-D%%V şi va lua în considerare că obligaţiile contractanţilor nu sunt doaracelea pe care le prevede e4plicit contractul, ci şi toate acele obligaţii pe care ec?itatea,obiceiul sau legea le dă unei obligaţii de natura celei asumate prin contract Uart. /92 alin.

193



)1- %%=V. $copul interpretării este cercetarea şi aflarea acordului real al voinţelor, fiecarevoinţă individuală fiind caua obligaţiei individuale asumate prin contract.

"rioritatea voinţei reale nu înseamnă ignorarea manifestării de voinţă e4primată înclauele contractului. !impotrivă, preumţia care funcţioneaă p>nă la dovada contrarăeste că voinţa reală este e4act voinţa manifestată. Răm>ne în sarcina părţii interesate săconvingă cu probe instanţa că voinţa reală este diferită de cea e4primată în clauacontractuală.!ovada poate fi făcută at>t cu elemente intrinseci contractului )alte claue sau menţiuni-,c>t şi cu elemente e4trinseci )împrejurările în care s#a înc?eiat contractul, tratativele,negocierile, documentele adiacente, alte contracte între aceleaşi părţi etc.-.

"rioritatea voinţei reale înseamnă şi că sunt e4cluse de la interpretare clauele clare şiprecise. !e e4emplu, s#a decis că în preenţa clauei potrivit căreia efectele cauţiunii înceteaă la o anumită dată, nu este permisă o interpretare diferită de aceea că o datoriea debitorului principal scadentă anterior acelei date este garantată în obligaţia asumată defidejusor.

7ot astfel, claua potrivit căreia riscurile mortalităţii unor animale de crescătorie suntpartajate< se referă neîndoielnic la toate riscurile, at>t la bolile contagioase, c>t şi la celenecontagioase şi la accidente.

%laua conform căreia toate îmbunătăţirile, ec?ipamentele şi lucrările de instalaţii vorrăm>ne, la e4pirarea locaţiunii, în proprietatea locatorului fără despăgubire< include, fărăposibilitate de dubiu, ameliorarea instalaţiei electrice şi construcţia unei scări; că o clauăprin care se acordă unui restaurant o suprafaţă de 52 mp situată în faţa localului pentru a fiutiliată temporar ca terasă nu este susceptibilă de interpretare pentru a se admitepretenţia şi la o altă suprafaţă de '+22 mp cu destinaţia de parcarea auto, indispensabilăpentru buna e4ploatare a restaurantului; că nu poate fi acceptată calificarea drept clauă

de compensare a creanţelor reciproce menţiunea din contract conform căreia marfav>ndută poate fi răscumpărată la un preţ diminuat.

7ot prioritatea voinţei reale mai înseamnă şi că atunci c>nd părţile, în cuprinsulcontractului, au dat o interpretare clară unui termen, de e4emplu în cadrul definiţiilorinserate în preambul, acel termen nu este susceptibil de interpretare.

3 obligaţie poate fi considerată asumată implicit dacă decurge în mod ec?itabil din naturacontractului. =stfel, în situaţiile în care a fost înc?iriată o cameră de ?otel pentru oreuniune şi s#a pus la dispoiţie, ca vestiar, o altă încăpere alăturată, ?otelul are obligaţiade a supraveg?ea în aceeaşi măsură ambele încăperi.

"entru a determina voinţa reală, se va e4amina voinţa manifestată e4pres sau tacit.

0anifestările pot fi elemente intrinseci )claue ale contractului sau economia generală acontractului- sau e4trinseci )conduita anterioară şi conduita posterioară momentului înc?eierii contractului-. Ciecare clauă se interpreteaă at>t în litera, c>t şi în sensul ei.!acă sensul nu este evident, el trebuie să fie dedus din interpretarea coordonată aclauelor.

*rt. 16+.

"nterpretarea sistematic%

%lauele se interpreteaă unele prin altele d>nd fiecăreia înţelesul ce reultă dinansamblul contractului.%omentariu

194



=nsamblul clauelor trebuie să fie luat în considerare ca un întreg. În consecinţă, nu poatefi iolată o clauă din conte4t şi apoi privită ca fiind opusul sensului acestuia. =rticolul'1*9 D%% este relevant în acest sens: %lauele se interpreteaă unele prin altele, d>ndfiecăreia înţelesul ce reultă din ansamblul contractului<. =ceastă modalitate deinterpretare este denumită structuralistă şi se baeaă pe teoria ansamblului. 3bligaţiaasumată de un asociat nu va fi interpretată ca o clauă leonină dacă repreintă o

contrapondere faţă de aportul altui asociat la capitalul social.%lauele speciale cer să fie interpretate în mod uual ca derog>nd faţă de cele generale.7otodată, ele sunt de strictă interpretare şi aplicare şi, de aceea, nu pot fi e4tinse asupraclauelor generale cu obiect diferit. !e e4emplu, nu se pot e4tinde şi asupra riscului defurt, reglementat de condiţiile generale ale contractului de asigurare acele claue specialecare stabilesc întinderea garanţiei în caul riscului de accident.

*rt. 16.

"nterpretarea clau$elor &ndoielnice

)'- %lauele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpreteaă în sensul ce sepotriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului.

)1- %lauele îndoielnice se interpreteaă ţin>nd seama, între altele, de natura contractului,de împrejurările în care a fost înc?eiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensulatribuit în general clauelor şi e4presiilor în domeniu şi de uanţe.

)- %lauele se interpreteaă în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în carenu ar putea produce niciunul.

)+- %ontractul nu cuprinde dec>t lucrul asupra căruia părţile şi#au propus a contracta,oric>t de generali ar fi termenii folosiţi.

)- %lauele destinate să e4emplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicăriicontractului la un ca particular nu#i restr>ng aplicarea în alte cauri care nu au fost e4presprevăute.

%omentariu

%lauele cu înţeles ambiguu se interpreteaă în sensul conform cu natura contractului şiuneori cu obiceiul locului şi uneori şi cu obiectul acestuia.

%laua susceptibilă de două înţelesuri se va interpreta în sensul favorabil celui ce seobligă. 3ric>t de generali ar fi termenii utiliaţi, clauele contractului se vor interpreta însensul raportării lor numai la ceea ce părţile şi#au propus să contractee.

Ciecare clauă trebuie să conţină un sens reonabil, să urmărească producerea unuianumit efect şi să fie interpretată în sensul care produce efectul scontat. (nterpretareatrebuie să conducă la soluţie constructivă, neput>ndu#se concepe că părţile au dorit caacea clauă să nu producă efecte. %laua care conţine facilităţi de plată e4cepţionaleacordate unui client trebuie interpretată în sensul că reacţia clientului va ficorespunătoare intenţiei de fideliare pe care a avut#o partenerul, în sensul de a seaproviiona cu prioritate sau e4clusivitate de la acesta sau, cel puţin, va continua relaţiilede afaceri cu el'*.

64emplificările nu se pot interpreta în sensul de a restr>nge aplicarea normei juridice saua clauei contractuale la acele e4emple.

195



*rt. 169.

,egulile subsidiare de interpretare

)'- !acă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul răm>ne neclar, acesta seinterpreteaă în favoarea celui care se obligă.

)1- $tipulaţiile înscrise în contractele de adeiune se interpreteaă împotriva celui care le#apropus.

%omentariu

%laua contractuală care reistă celorlalte reguli principale de interpretare şi răm>neobscură are ca metodă subsidiară de interpretare aceea care este favorabilă părţiicontractante în sarcina căreia claua respectivă produce obligaţii.

În caul contractelor de adeiune, cum sunt, de e4emplu, contractele bancare,interpretarea acestor claue propuse de partea puternică şi impuse părţii slabe trebuie săfie întotdeauna interpretate în contra celui care a redactat te4tul contractului.

În materie de interpretare a contractului, adoptarea unor reguli europene comune pare săfie mai necesară din punct de vedere practic şi mai puţin realiabilă din punct de vedererealist din caua tradiţiilor juridice reistente. În opoiţie cu interpretarea obiectivă adreptului engle, interpretarea subiectivă a dreptului de tradiţie civilistă pare să fie greu dedepăşit. Hudecătorul engle, contrar celui france, nu e4amineaă intenţia reală a părţilor,ci verifică sensul termenilor contractului.

!acă diversitatea tradiţiilor se menţine fermă pe poiţie, se întreăresc şi semne deconvergenţă, mai ales în domeniul documentelor precontractuale'9.

%>teva e4emple de claue model'5.

a- =proviionare e4clusivă!istribuitorul se angajeaă să se aproviionee e4clusiv de la distribuitor sau de la oricepersoană pe care acesta şi#o va substitui pentru ansamblul produselor definite în preentulcontract.

=cest angajament este asumat pentru o durată de 8 ani.

Curniorul se angajeaă să aproviionee pe distribuitor la cererea acestuia. !upă treineîndepliniri consecutive pentru acelaşi produs de către furnior, distribuitorul se va puteaorienta pentru a#şi procura acel produs spre alt furnior, la alegerea lui. =ngajamentul dee4clusivitate îşi va relua efectele de îndată ce furniorul va informa pe distribuitor prinscrisoare recomandată cu confirmare de primire că de aici încolo este în măsură să dea

urmare comenilor pentru acel produs.b- ajul

Aa scadenţa prevăută în contract, dacă datoria nu a fost în întregime plătită, creditorul vaputea face să i se atribuie proprietatea lucrului gajat. "roprietatea lucrului gajat estetransferată de plin drept creditorului care o cere după ' ile de la punerea în înt>rierefăcută debitorului şi rămasă fără reultat. =ceastă punere în înt>riere se va face cuscrisoare recomandată şi confirmare de primire. &aloarea lucrului gajat va fi stabilită ladata transferului către creditor de către un e4pert ales prin acordul părţilor sau desemnatde justiţie, pe c?eltuiala comună. &aloarea lucrului astfel fi4ată se va imputa pe sumelerămase din datoria debitorului. !acă valoarea depăşeşte această datorie, creditorul

restituie imediat diferenţa debitorului.c- %laua limitativă de reparaţie

196





=rt. /9'. În contractele ce au de obiect translaţia proprietăţii, sau unui alt drept real,proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţăm>ntului părţilor, şi lucrulrăm>ne în riico#pericolul dob>nditorului, c?iar c>nd nu i s#a făcut tradiţiunea lucrului.

=rt. /91. !acă lucrul ce cineva s#a obligat succesiv a da la două persoane este mobil,persoana pusă în posesiune este preferită şi răm>ne proprietară, c?iar c>nd titlul său estecu dată posterioară, numai posesiunea să fie de bună#credinţă.

%%C: =rt. ''+ . %onvenţiile legal făcute ţin loc de lege pentru cei ce le#au făcut. 6le nupot fi revocate dec>t prin consimţăm>nt mutual sau pentru cauele autoriate de lege. 6letrebuie să fie e4ecutate cu bună#credinţă.

=rt. ''. %onvenţiile obligă nu numai la ceea ce este e4primat în ele, ci şi la toateurmările pe care ec?itatea, obiceiul sau legea le dau obligaţiei după natura sa.

%%(: =rt. '91#'5'.

%omentariu

7e4tul art. '192 enunţă două principii fundamentale ale dreptului contractului:

'- forţa obligatorie pentru părţi;1- modificarea sau încetarea contractului şi modalităţile acestora;

%u privire la primul principiu, cuprins în primul alineat al art. '192, considerăm necesareurmătoarele comentarii:

– contractul genereaă efecte între părţile semnatare, în sensul naşterii unui raportobligaţional de la creditor la debitor şi în contractele sinalagmatice ambele părţi pot avea şio calitate şi cealaltă;

– contractul poate avea şi efectul de a constitui un drept real sau de a da naştere uneiobligaţii reale sau de a opera transferul unui drept real sau personal;

– principiul respectului pentru cuv>ntul dat, care este deopotrivă moral şi juridic,genereaă forţa obligatorie pentru părţi a clauelor contractului, metaforic asimilată cuforţa legii, cu condiţia ca acel contract să se fi înc?eiat legal.

%el de#al doilea alineat al art. '192 prevede posibilitatea modificării sau încetăriicontractului în două modalităţi: prin acordul părţilor sau din caue autoriate de lege.

"ărţile pot modifica printr#un nou acord clauele contractului înc?eiat anterior. În raport deimportanţa sc?imbărilor, se poate imagina at>t o amendare a unor claue, c>t şi o înc?eiere a unui nou contract.

!acă una dintre părţi refuă modificarea, cealaltă parte trebuie să se resemnee, cu

e4cepţia situaţiilor prevăute de art. '19'. !e aceea, precauţiunea părţilor le îndeamnă săinseree în contract anumite claue de adaptare automată a contractului sau, cel puţin, deobligare la renegociere pentru caul în care situaţia avută în vedere la înc?eiereacontractului se modifică substanţial.

%laue de adaptare automată sunt, de e4emplu, claua de inde4are a preţului, clauaclientului cel mai favoriat, claua ofertei concurente ş.a.

%lauele de renegociere obligă părţile să negociee contractul atunci c>nd se sc?imbădatele esenţiale pentru ec?ilibrarea prestaţiilor.

%laua de ?ards?ip , denumită şi de salvgardare, este ilustrativă în acest sens. 6a permite

uneia sau celeilalte dintre părţi să solicite un reamenajament al contractului justificat cusc?imbarea datelor pe care le#au deţinut părţile la înc?eierea contractului.

3 clauă de renegociere este şi aceea numită de forţă majoră, pentru adaptarea

198









&iitorul contractelor nu poate fi cercetat dec>t acord>ndu#se prioritate eficienţeieconomice. !acă omul are propria sa raţiune, vor e4ista tot at>tea raţiuni c>ţi indivii. %utoate acestea, pentru ca o sumă să se poată întruni, elementele sale trebuie să fieomogene, ceea ce împiedică a adiţionare a merelor cu perele. În societate indiviii suntantrenaţi de interese mult prea diverse pentru a le putea adiţiona matematic.

!reptul trebuie să menţină ec?ilibrul just al intereselor, fără a privilegia eficienţaeconomică a unui singur creditor. În concluie, nici solidarismul, nici individualismul nu sunt teorii suficient de convingătoarepentru soarta contractului în criă. %onsensul pentru un drept fundamental al contractuluipoate fi, probabil, realiat pe temeiul drepturilor fundamentale ale omului, care pot ficoncepute şi ca ordine publică umanistă.

În perioadele de crie economice sunt posibile două abordări:

'- calificarea criei ca situaţie proviorie, de e4cepţie, care trebuie să fie gestionată învederea revenirii la situaţia anterioară;

1- în criă, dreptul contractelor trebuie să fie reg>ndit sub aspectul fragilităţii ec?ilibrelor.

!reptul trebuie să fie ec?ilibrat între individ şi societate pentru concilierea curentelorsolidariste şi individualiste.

=ctuala criă economică genereaă o e4cludere socială şi un clivaj profund între indiviiisocietăţii. Caţă de această primejdie, singurul fundament viabil răm>ne drepturile omului.6l poate fi utiliat pentru protecţia celor slabi faţă de cei puternici, invoc>ndu#se şi unanumit concept al demnităţii umane. Hudecătorul trebuie să intervină numai în caurie4treme pentru a combate e4cesele. Aegiuitorul nu trebuie să se limitee la eficienţaeconomică, ci trebuie să pună persoana umană în inima marilor politici legislative, pentru acontracara discursul eficienţei economice.

!incolo de ieşirea din criă, se impune edificarea unui drept în măsură să previnăproblemele criei, baat pe principiul dialogului.

*rt. 1+.

Conţinutul contractului

)'- %ontractul valabil înc?eiat obligă nu numai la ceea ce este e4pres stipulat, dar şi latoate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uanţele, legea şi ec?itatea le daucontractului după natura lui.

)1- %lauele obişnuite într#un contract se subînţeleg, deşi nu sunt stipulate în mod e4pres.%%=: =rt. /92. )'- %onvenţiile trebuie e4ecutate cu bună#credinţă.

)1- 6le obligă nu numai la ceea ce este e4pres într#însele, dar la toate urmările ceec?itatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.

%%C: =rt. ''. %onvenţiile obligă nu numai la ceea ce este e4primat în ele, ci şi la toateurmările pe care ec?itatea, obiceiul sau legea le dau obligaţiei după natura sa.

%omentariu

7e4tul art. '191 corespunde aproape integral te4tului art. /92 %%=. =rticolul /92 %%=e4primă aceeaşi idee ca şi art. 9 al %onstituţiei reviuite: drepturile şi libertăţile

constituţionale trebuie să fie e4ercitate cu bună#credinţă fără să fie încălcate drepturi şilibertăţi aparţin>nd altor persoane. %urtea %onstituţională, prin !eciia nr. 112B1222, arespins e4cepţia de neconstituţionalitate care susţinea că prevederile art. /92 alin. )1-

202



aduc atingere libertăţii contractuale şi principiului consensualismului, încălc>ndprevederile art. +/ din %onstituţie, care garanteaă drepturile agenţilor economici de a#şie4prima liber voinţa de a contracta, precum şi dispoiţiile art. '+ alin. )'- şi art. ' alin.)'- din aceeaşi %onstituţie, deoarece nu restr>ng drepturile civile şi nu contravinprincipiului consensualismului11.

@rmările pe care legea, obiceiul sau ec?itatea le dă obligaţiei după natura sa sunt obligaţiiaccesorii, dar nu mai puţin obligatorii faţă de cele principale pentru părţile contractului. %utoate acestea, dacă anumite obligaţii nu sunt nici de esenţa, nici de natura convenţiei,părţile nu pot fi obligate dacă nu sunt e4pres menţionate în clauele contractului.

@rmările date obligaţiei de ec?itate sunt cele care se referă la urmări pe care buna#credinţă poate să le pretindă în e4ecutarea contractului. !e e4emplu, urmarea ca sarcinacontractual să se e4ecute neînt>riat deşi în termen e4plicit nu a fost stipulat în contract.7e4tul nu trebuie să fie înţeles în sensul că ec?itatea şi obiceiul ar putea avea precăderefaţă de norma legală imperativă sau faţă de voinţa părţilor manifestată cu claritate înclauele contractului.

3biceiul, dacă mai e4istă undeva o asemenea regulă de conduită, este aplicabil înabsenţa unei claue sau a unei norme legale diferite.

Hurisprudenţa franceă a decis că într#un contract de întreţinere a unei instalaţii supusereglementării legale e4istă şi obligaţia nescrisă în contract de a#l informa pe client cuprivire la sc?imbările intervenite în reglementarea avută în vedere la înc?eiereacontractului, pentru a#i putea permite acestuia să se conformee. =ceeaşi jurisprudenţă adecis că fabricantul unui produs veterinar este obligat să furniee şi informaţiileindispensabile utiliării acestui produs, mai ales contraindicaţiile1.

!ebitorul va fi considerat de rea#credinţă dacă refuă e4ecutarea obligaţiilor implicite subprete4tul că nu sunt e4pres menţionate de clauele contractului. %u toate acestea, nu va fi

posibilă calificarea debitorului ca fiind de rea#credinţă dacă refuă e4ecutarea unei obligaţiipe care el nu a înţeles să şi#o asume în acord cu creditorul. Dici creditorul nu va puteaevita calificarea de rea#credinţă dacă tinde să obţină e4ecutarea unei obligaţii care nu faceparte nicidecum din conţinutul contractului.

@neori, debitorul e4ecută obligaţia, dar într#o modalitate care e4cede oricărei raţiunieconomice şi îngreuneaă vădit sarcina creditorului, cum ar fi, de e4emplu, e4pedierea pecale aeriană a unei mărfi, deşi greutatea acesteia recomanda calea terestră sau maritimăşi această din urmă cale a şi fost înţeleasă de ambele părţi, fără a fi menţionată e4plicit înclauele contractului. 7ot de rea#credinţă va fi creditorul care, în absenţa unui termene4plicit pentru e4ecutarea obligaţiei debitorului, îl ameninţă pe acesta cu reoluţiuneacontractului dacă nu livreaă imediat bunul, cu toate că ştie că v>nătorul trebuie să

aştepte primirea bunului de la furniorul său. În ce priveşte te4tul art. '191 alin. )1-, el coincide cu te4tul art. /5' %%=, situat în capitolulprivind interpretarea contractelor. =plicarea acestui te4t, care se referă la obicei< )claueobişnuite<- s#a făcut mai ales în contractele de locaţiune de clădiri, înc?irieri de locuinţe şialte asemenea. În contractele de v>nare#cumpărare s#a considerat că este o clauăobişnuită garanţia de evicţiune, care nu a fost inclusă în contract.

$e poate observa că termenul reonabil< este preent în acest capitol al 7itlului (( încompunerea următoarelor sintagme:

– art. ''/ )oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane care nu este

preentă, trebuie menţinută un termen reonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarulsă o primească, să o analiee şi să e4pediee acceptarea<-;

– art. '19* )dreptul de a denunţa unilateral contractul, în contractele cu e4ecutare

203



succesivă sau continuă, poate fi e4ercitat cu respectarea unui termen reonabil depreavi<-;

– art. '199 )contractul înc?eiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral deoricare dintre părţi cu respectarea unui termen reonabil de preavi<-;

– art. ''' alin. )1- )terţul contractant poate, printr#o notificare, să acorde un termen

reonabil pentru ratificare, după a cărui împlinire contractul nu mai poate fi ratificat<-.64presia reonabil< apare şi în alte articole, cum ar fi, de e4emplu:

– art. '125 alin. )'- )contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtateroarea putea fi, după împrejurări cunoscut cu diligenţe reonabile<-;

– art. '1' )atunci c>nd nu poate fi stabilită potrivit contractului, calitatea prestaţiei sau aobiectului acesteia trebuie să fie reonabilă sau, după împrejurări, cel puţin de nivelmediu<-;

– art. '11 alin. )1- )dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţionee ori aprecierea saeste în modmanifest nereonabilă, instanţa, la cererea părţii interesate, va stabili, după

ca, preţul sau elementul nedeterminat de către părţi<-; – art. '1 )dacă un contract înc?eiat între profesionişti nu stabileşte preţul şi nici nuindică o modalitate pentru a#l determina, se presupune că părţile au avut în vedere preţulpracticat în mod obişnuit, în domeniul respectiv, pentru aceleaşi prestaţii realiate încondiţii comparabile sau, în lipsa unui asemenea preţ, un preţ reonabil<-;

– art. '19' alin. )1- lit. b- )cu toate acestea, părţile sunt obligate să negociee în vedereaadaptării contractului sau încetării acestuia, dacă e4ecutarea devine e4cesiv de oneroasăpentru una dintre părţi din caua unei sc?imbări a împrejurărilor<N care nu putea fi avută în vedere în mod reonabil în momentul înc?eierii contractului<-;

– art. '2/ )dacă însă, prin comportamentul său, repreentatul l#a determinat pe terţulcontractant să creadă în mod reonabil că repreentantul are putere de a#l repreenta şică acţioneaă în limita puterilor conferite, repreentatul nu se poate prevala faţă de terţulcontractant de lipsa puterii de a repreenta<-.

Reonabilul poate fi un instrument al sporirii conţinutului contractului, cu ajutorulconceptului de aşteptare reonabilă.

64istă obligaţii care incumbă părţilor contractului fără a fi considerate ca veritabile obligaţiicontractuale, pentru că ele fac totuşi parte integrantă din conţinutul contractului, fiindangajamente care prin natura lor participă la realiarea operaţiunii globale pe care ourmăresc părţile prin înc?eierea contractului. În mod firesc şi de cele mai multe ori, părţilecare contracteaă sunt incapabile să prevadă absolut toate efectele contractului. se poateimagina situaţia scăpării din vedere a unor claue necesare pentru realiarea operaţiuniieconomice pe care o constată contractul, precum şi consecinţa neacoperirii acestorlacune, care poate priva de eficienţă întregul contract. 6ste necesară, aşadar, umplerealacunelor pentru a garanta eficienţa contractului. 6a se poate realia printr#o interpretarecreatoare a contractului de către instanţă conform art. '1**#'1*/ D%%. =ceastăintervenţie nu merge p>nă la creşterea nereonabilă a conţinutului contractului prindescoperirea unor obligaţiuni care nu pot fi ataşate acestuia. Reonabilul este, în acestmod, un instrument de determinare a urmărilor contractului, care se manifestă caaşteptare reonabilă a contractanţilor.

64presia aşteptare reonabilă< are o conotaţie anglo#sa4onă, dar apare şi în te4tele

internaţionale şi europene )reasonable e4pectation-. În dreptul france, dar şi în dreptulnostru, se înt>lneşte noţiunea de aşteptare legitimă<.

!octrina a fost preocupată de a stabili dacă cele două sintagme, aşteptarea legitimă şi

204



aşteptarea reonabilă, sunt distincte sau sunt sinonime.

Dici în această privinţă doctrina nu a fost univocă.

@nii autori au susţinut tea diferenţierii, argument>nd că aşteptarea reonabilă esteeminamente subiectivă, în timp ce aşteptarea legitimă este obiectivă1+.

=şteptarea legitimă este cea care se referă la orice persoană, neinformată cu privire la

unele particularităţi şi care are o repreentare a obiectului proprie oricărui consumatormediu.

=şteptarea reonabilă este cea pe care o are fiecare consumator în baa informaţiilorfurniate de profesionist.

În ce priveşte domeniul fiecăreia dintre cele două sintagme, s#a considerat că aşteptareareonabilă priveşte raportul contractual, în timp ce aşteptarea legitimă nu are la baa orelaţie contractuală.

"rima se determină în concret prin clauele contractului, în timp ce a doua este apreciată în abstract. !upă ca, sintagma aşteptare reonabilă< poate fi mai largă sau mai

restr>nsă dec>t aşteptarea legitimă."rima este mai largă atunci c>nd litera contractului este sub ceea ce ar trebui să fie şi estemai restr>nsă atunci c>nd aşteptarea legitimă se dovedeşte a fi mai presus dec>t ceea cetrebuia să fie.

În concluie, cele două sintagme nu se confundă, dar se învecineaă.

$intagma aşteptare reonabilă< oferă posibilitatea unei analie globale a contractuluipentru a ajunge la o concluie mai corectă, pentru că nu ascunde niciun aspect alconte4tului.

=şteptarea reonabilă este ceea ce se poate spera prin utiliarea contractului, dar nu este

o aspiraţie individuală, simplă, pentru că impune o viiune globală a contractului.%onceptul de aşteptare reonabilă permite şi e4plicarea în mod raţional a clasificăriiurmărilor obligaţilor contractuale, precum şi justificarea intervenţiei reonabile a instanţei încontract.

=celaşi concept ajută la delimitarea între veritabilele urmări ale contractului şi falseleurmări, e4clu>ndu#le pe acestea din urmă.

$e disting astfel două categorii de urmări veritabile, după criteriul obiectivului primar sausecundar pe care urmăresc să#l satisfacă. %ele care vieaă realiarea obiectivului primarau caracter de obligaţii contractuale, în timp ce urmările care asigură numai o eficienţăglobală a operaţiunii, pentru realiarea unor obiective secundare, dar integrate contractuluica făc>nd parte din aşteptările reonabile ale părţilor, nu au regimul juridic al obligaţiilorcontractuale în sens strict, ci un regim contractual de obligaţii care incumbă părţilor.

3bligaţiile contractuale primare sunt cele direct legate de realiarea obiectivului primar, întimp ce obligaţiile accesorii nu sunt indispensabile pentru realiarea obiectivului imediat alcontractului, dar sunt cu certitudine în legătură directă cu obligaţiile primare, tin>nd laoptimiarea e4ecutării acestora1.

*rt. 1+3.

Constituirea i transerul drepturilor reale)'- !repturile reale se constituie şi se transmit prin acordul de voinţă al părţilor, c?iar dacăbunurile nu au fost predate, dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate ori

205





%onceptul de risc este polisemic: filosofic, economic, cultural, te?nic, antropologic,sociologic şi juridic. În limbaj uual, riscul este imprecis şi polimorf, iar etimologia sa estecontroversată.

@n proverb ne învaţă că cine nu riscă nu c>ştigă, iar unii consideră că no risQ, no fun<,lu>nd riscul drept un divertisment.

!iversele ramuri ale ştiinţei e4amineaă riscul într#o multitudine de teorii. În drept, riscul aapărut mai înt>i în legătură cu comerţul maritim, pentru a e4plica şi utilia eventualitateaunui prejudiciu, caul fortuit, forţa majoră şi alţi asemenea factori de risc. În acest conte4t,riscul este înţeles ca eveniment neimputabil, ca lovitură a destinului care bulverseaăpreviiunile omului. $e face referire, în acest conte4t la riscul medical, la riscul navigaţiei,la riscul pieirii bunului ş.a.m.d.

!reptul înţelege riscul ca eveniment păgubitor, viitor şi eventual.

6l se distinge de pericol, care se defineşte ca situaţie temută, sursă de risc, fără a fi unicasursă a acestuia.

În dreptul civil, riscul este o abstracţiune, în timp ce pericolul este concret.

7ot în dreptul civil, riscul este conceput cu o dublă dimensiune, patrimonială şie4trapatrimonială.

6l are o gravitate variabilă, în diferitele domenii. !e e4emplu, în materie de răspunderemedicală riscul grav este înţeles ca fiind de natură a avea consecinţe mortale, invalidantesau estetice grave, ţin>nd seama de urmările lor psi?ologice şi sociale. =preciereagravităţii riscului medical este esenţială pentru că el are la baă obligaţia medicului de a#linforma pe pacient cu privire la riscul inerent unei intervenţii şi medicul nu este scutit deaceastă obligaţie prin simplul fapt al necesităţii intervenţiei sale.

=precierea obiectivă a riscului este concordantă cu aprecierea obiectivă sau subiectivă a

gravităţii prejudiciului. !e e4emplu, întreruperea sarcinii nu este concepută ca av>nd unrisc, pentru că pacienta nu este în mod obiectiv confruntată cu un pericol imediat.

Aa fel, naşterea de către mamă a copilului, atunci c>nd pacienta este o femeie cu o bunăsănătate, iar copilul este, de asemenea, sănătos, nu se poate califica drept un pericolgrav.

!iferenţa între pericol şi ameninţare constă în aceea că ameninţarea cauată de pericoleste plasată în viitorul imediat.

"rejudiciul este iminent, ameninţarea este actuală şi necesită măsuri de urgenţă.

Riscul sugereaă ideea de eveniment viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

!e aceea, un contract de asigurare nu poate fi legal înc?eiat cu privire la un risc desprecare se ştie că s#a realiat deja.

(gnorarea de către părţile contractului de asigurare a realiării riscului face ca el să fieputativ, imaginar.

În timp ce pericolul este o realitate concretă, riscul este o abstracţiune, o potenţialitate, uneveniment incert şi eventual, o simplă eventualitate.

În domeniul medicinii se acceptă că orice intervenţie comportă un alea, care pune înpericol viaţa pacientului.

Ki actul medical perfect poate avea ca urmare uciderea pacientului. 3rice act c?irurgical

presupune unalea. =ceeaşi situaţie e regăseşte şi în dreptul asigurărilor.

207



7otuşi, în unele dintre aplicaţiile dreptului civil, noţiunea de risc nu pare a fi legată de ideeade alea: riscul doveii în dreptul procesual. Hustiţiabilul trebuie să convingă instanţa deadevărul susţinerilor sale, sub sancţiunea pierderii procesului. %el care nu reuşeşte săconvingă instanţa suportă riscul procesului. !eciia finală depinde numai de intimaconvingere a instanţei.

7e4tul art. '19+, reglement>nd riscul în contractul translativ de proprietate se referă lapieirea fortuită a bunului. %aul fortuit este un eveniment asimilat forţei majore datorităimpreviibilităţii, ireistibilităţii şi caracterului e4tern.

În art. '19 se prevede că drepturile reale se transmit prin simplul acord al voinţei părţilor,dacă acest acord poartă asupra unor bunuri determinate, c?iar dacă aceste bunuri nu aufost predate.

!acă bunurile sunt determinate generic, dreptul real se transmite prin individualiareabunurilor.

Regulile de mai sus se completeaă cu cele din articolul următor, art. '19+.

!acă părţile nu au stipulat alt fel, deşi transferul dreptului real a operat conform art.'19 alin. )'-, c>t timp bunul nu este şi predat dob>nditorului, riscul contractului răm>ne însarcina debitorului obligaţiei de predare.

!acă bunul piere fortuit, debitorul obligaţiei de predare pierde dreptul la contraprestaţie, iardacă a primit#o, este obligat să o restituie.

=şadar, adagiul res perit domino nu se aplică în acest domeniu.

"rin e4cepţie, dacă debitorul obligaţiei de predare, ba>ndu#se pe un termen stipulat încontract sau pe absenţa unui asemenea termen, îl pune în înt>riere pe creditoruldob>nditor să procedee la preluarea bunului, după această punere în înt>riere, risculpieirii fortuite a bunului aparţine dob>nditorului, sarcina de a suporta riscul pieirii bunului

nu poate fi eludată de creditor nici dacă ar putea să facă dovada că acel bun ar fi pierit şi în situaţia în care creditorul şi#ar fi e4ecutat la timp operaţia de preluare.

$oluţia legislativă pe care o conţine art. '19+ D%% este opusul celei pe care o consacrăte4tele art. ''5 alin. )1- şi art. '21 alin. )'- %%C, referitor la transferul imediat alproprietăţii cu privire la un bun cert, determinat1*.

7ransferul se produce ca efect al consimţăm>ntului părţilor, fără a necesita predarea.

%u transferul proprietăţii bunului cert se asimileaă transferul proprietăţii în v>narea înbloc<, care se poate referi la recolta unui teren sau la o pădure, pentru că tot ceea cecuprinde fiecare dintre acestea se concepe ca un ansamblu distinct.

"entru bunurile determinate generic, transferul nu opereaă la momentul înc?eieriicontractului, ci numai după individualiare. Aa fel, proprietatea asupra unui lucru viitor nupoate fi transferată prin acordul părţilor, ci numai prin individualiare.

&>narea unui imobil ce se va construi este şi ea supusă unor reguli derogatorii de latransferul imediat.

$unt posibile convenţii derogatorii de la principiul transferului imediat, cum sunt, dee4emplu, claua de reervă a proprietăţii sau v>narea sub condiţie suspensivă19.

7otuşi, dispoiţia din art. ''5 %%C, nefiind de ordine publică, părţile pot stipula disocierea între cele două transferuri: transferul proprietăţii şi transferul riscului. !acă v>nătorul afost pus în înt>riere de către cumpărător, acesta din urmă dob>ndind proprietate prinefectul contractului translativ, cumpărătorul nu va suporta riscul pieirii bunului15.

208



*rt. 1+2.

#ransmiterea succesiv% a unui bun mobil

)'- !acă cineva a transmis succesiv către mai multe persoane proprietatea unui bun mobilcorporal, cel care a dob>ndit cu bună#credinţă posesia efectivă a bunului este titular al

dreptului, c?iar dacă titlul său are dată ulterioară.)1- 6ste de bună#credinţă dob>nditorul care, la data intrării în posesie, nu a cunoscut şinici nu putea să cunoască obligaţia asumată anterior de înstrăinător.

)- !acă niciunul dintre dob>nditori nu a obţinut posesia efectivă a bunului mobil corporalşi creanţa fiecăruia de predare a bunului este e4igibilă, va fi preferat cel care a sesiat celdint>i instanţa de judecată.

%omentariu

7e4tul art. '19 reglementeaă situaţia dob>ndirii dreptului de proprietate asupra unui bunmobil cert, determinat, dacă transmiterea s#a făcut succesiv către diferite persoane. Între

aceste persoane, cea care dob>ndeşte posesia efectivă a bunului, cu bună#credinţă, ca fisingurul titular al dreptului, neav>nd relevanţă data ulterioară a titlului său faţă de altetitluri.

%el de#al doilea alineat defineşte buna#credinţă în acest conte4t: dob>nditorul nu cunoşteaşi nici nu putea să cunoască, la data intrării în posesie, că anterior, înstrăinătorul şi#aasumat aceeaşi obligaţie faţă de alte persoane, înainte de intrarea lui în posesie.

6ste reglementată şi alternativa conform căreia niciunul dintre succesivii dob>nditori nu aobţinut posesia bunului mobil p>nă la data la care s#a declanşat litigiul cu privire ladob>ndirea dreptului de proprietate între succesivii dob>nditori. !intre aceşti dob>nditori,va fi preferat cel al cărui titlu are o dată certă anterioară celorlalte titluri.

*rt. 1+6.

Denunţarea unilateral%

)'- !acă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fie4ercitat at>t timp c>t e4ecutarea contractului nu a început.

)1- În contractele cu e4ecutare succesivă sau continuă, acest drept poate fi e4ercitat curespectarea unui termen reonabil de preavi, c?iar şi după începerea e4ecutăriicontractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor e4ecutate sau carese află în curs de e4ecutare.

)- !acă s#a stipulat o prestaţie în sc?imbul denunţării, aceasta produce efecte numaiatunci c>nd prestaţia este e4ecutată.

)+- !ispoiţiile preentului articol se aplică în lipsă de convenţie contrară.

%omentariu

Referirea în art. '19* alin. )'- la recunoaşterea dreptului de a denunţa unilateral contractultrebuie să fie înţeleasă ca fiind o recunoaştere din partea legii sau din partea clauelorcontractului. =ceastă premisă este valabilă pentru toate situaţiile reglementate de acestarticol.

În caul denunţării pe baa dreptului recunoscut de lege sau de contract, atunci c>ndcontractul este cu e4ecutare instantanee, retractarea sau denunţarea poate interveninumai înainte de a fi începută e4ecutarea obligaţiei contractuale de către oricare dintre

209



părţi.

În contractele cu e4ecutare succesivă sau în cele cu e4ecutare continuă şi care suntprevăute cu o durată determinată, de regulă nu este posibilă nu este posibilă o denunţareanticipată faţă de termenul stabilit.

64cepţiile sunt de strictă interpretare şi se regăsesc în caul contractului de mandat, a

contractului de depoit şi a contractului de înc?iriere pentru locatar.!acă dreptul de denunţare este recunoscut de lege sau de contract, acest drept poate fie4ercitat numai cu respectarea unui termen reonabil de preavi )sintagma termenreonabil< a fost comentată la art. '191-, c?iar şi după începerea e4ecutării contractului. Înaceste cauri )e4ecutare succesivă sau e4ecutare continuă-, efectele denunţării se producnumai pentru viitor, păstr>ndu#se prestaţiile deja e4ecutate.

*rt. 1++.

Contractul pe durat% nedeterminat%

%ontractul înc?eiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintrepărţi cu respectarea unui termen reonabil de preavi. 3rice clauă contrară saustipularea unei prestaţii în sc?imbul denunţării contractului se consideră nescrisă.

%omentariu

$intagma termen reonabil de preavi< se regăseşte şi în te4tul art. '199.

!acă un contract s#a înc?eiat pe durată nedeterminată, el poate fi denunţat unilateral deoricare dintre părţi, cu respectarea unui termen reonabil de preavi )sintagma termenreonabil< a fost comentată laart. '191-. =cest drept de denunţare este de ordine publică,după cum reultă din te4tul art. '199 fraa a doua, care consideră nescrisă at>t orice

clauă contrară, c>t şi claua prin care se stipuleaă o contraprestaţie a denunţăriicontractului )pentru e4plicaţii referitoare la claua considerată nescrisă, a se vedeacomentariul la art. '1-.

*rt. 1+.

<actul de opţiune

)'- =tunci c>nd părţile convin ca una dintre ele să răm>nă legată de propria declaraţie devoinţă, iar cealaltă să o poată accepta sau refua, acea declaraţie se consideră o ofertăirevocabilă şi produce efectele prevăute la art. ''/'.

)1- !acă părţile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit deinstanţă prin ordonanţă preşedinţială, cu citarea părţilor.

)- "actul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţileurmăresc să#l înc?eie, astfel înc>t acesta să se poată înc?eia prin simpla acceptare abeneficiarului opţiunii.

)+- %ontractul se înc?eie prin e4ercitarea opţiunii în sensul acceptării de către beneficiar adeclaraţiei de voinţă a celeilalte părţi, în condiţiile convenite prin pact.

)- =t>t pactul de opţiune, c>t şi declaraţia de acceptare trebuie înc?eiate în formaprevăută de lege pentru contractul pe care părţile urmăresc să#l înc?eie.

%omentariu

Reglementarea pactului de opţiune în art. '195 naşte o situaţie juridică în care, în faa

210





efectuat prin notificare către beneficiarul promisiunii mai înainte ca acesta să#şi fimanifestat voinţa de acceptare a promisiunii. În această situaţie nu mai poate fi pronunţatăo ?otăr>re care să ţină loc de contract.'

=lineatul )- al art. '19/ precieaă că te4tul acestui alineat nu se aplică în caulcontractelor reale dacă prin lege nu se prevede altfel.

"entru contractele reale, a se vedea comentariul la art. ''9+ D%%.

:ectele aţ% de terţi

(. # !ispoiţii generale

((. # "romisiunea faptei altuia

(((. # $tipulaţia pentru altul

(&. # $imulaţia

".


=rt. '152. # Relativitatea efectelor contractului

=rt. '15'. # 3poabilitatea efectelor contractului

=rt. '151. # 7ransmisiunea drepturilor şi obligaţiilor către succesori

*rt. 1/.

,elativitatea eectelor contractului

%ontractul produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

%%=: =rt. /9. %onvenţiile n#au efect dec>t între părţile contractante.

=rt. /9+. %reditorii pot e4ercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de aceleacare îi sunt e4clusiv personale.

=rt. /9. 6i pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute dedebitor în prejudiciul drepturilor lor.

=rt. /9*. %u toate acestea, sunt datori, pentru drepturile enunţate la titlul succesiunii, acelaal contractelor de maritaj şi drepturilor respective ale soţilor, să se conformee cu regulilecuprinse într#însele.

%%C: =rt. ''*. %onvenţiile nu au efect dec>t între părţile contractante; ele nu dăuneaădefel terţilor şi nu pot să profite acestora dec>t în caurile prevăute de art. ''1'.

=rt. ''**. 7otuşi, creditorii pot e4ercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, cue4cepţia celor care îi sunt e4clusiv ataşate persoanei lui.

=rt. ''*9. 6i pot, de asemenea, în numele lor personal, să atace actele făcute de debitor în frauda drepturilor lor.

%omentariu

7e4tul art. '152 consacră principiul relativităţii efectelor contractului, dacă legea nu

212



prevede altfel, contractul produce efecte numai faţă de părţile care l#au înc?eiat.

7e4tul evocă adagiul latin res inter alios acta aliis neSue nocer neSue prodesse potest.

"rincipiul este corolarul teoriei autonomiei voinţei. !eşi această teorie a fost puternicdruncinată, principiul efectului relativ al contractului a rămas în vigoare.

3 altă situaţie de e4tindere a efectelor se referă la cesiunea de contract )a se vedea art.

'' şi urm.-. %esionarul dob>ndeşte calitatea de parte şi, totodată, drepturile şi obligaţiilecedentului.

@neori cesiunea este impusă de lege, cum este, de e4emplu, v>narea unui imobil ce seva construi, v>narea unei întreprinderi implic>nd continuitatea contractelor de muncă ş.a."ersoanele devin participante la contract fără voinţa lor, prin voinţa legii. 7ot astfel,aderarea la un contract de asociaţie sau de societate e4tinde efectele asupra aderenţilor.

În caul în care contractul are ca obiect un drept de creanţă, situaţia juridică pe care acreat#o contractul între părţi poate fi opusă terţelor persoane sau poate fi opusă părţilor decătre terţele persoane.

=tunci c>nd un furnior acordă unui distribuitor e4clusivitatea v>nării produselor salepentru one geografice determinate, terţul care obţine de la acelaşi furnior sau de la undistribuitor e4clusiv acele produse şi le distribuie, încălc>nd claua de e4clusivitate, poatefi răspunător în temeiul răspunderii delictuale1.

Du numai părţile pot opune terţelor persoane situaţia născută din contract, ci aceeaşiposibilitate o au şi terţele persoane interesate. Dee4ecutarea unei obligaţii contractualepoate repreenta o culpă delictuală, pentru că terţii, nefiind părţi în contract, pot invocanumai răspunderea e4tracontractuală, răspunderea civilă delictuală. !e e4emplu,persoana care a suferit o vătămare corporală din pricina defecţiunilor unui ascensor poateinvoca neîndeplinirea obligaţiilor din contractul între societatea care a instalat şi întreţineascensorul, pe de#o parte, şi proprietarul imobilului, pe de altă parte.

7erţul poate invoca un contract şi pentru a evita obligarea sa la plata unei sume."reşedintele societăţii comerciale se angajeaă să garantee prin cauţiune datoriileacesteia faţă de bancă. =cele creanţe garantate de preşedinte sunt cedate altei bănci."rima bancă fiind urmărită de garant pentru plată, invocă cesiunea creanţei. (nstanţaobservă că garantul nu se poate prevala de cesiunea în care nu a fost parte, iar %urtea de%asaţie franceă reproşeaă primei instanţe că a recunoscut greşit dreptul terţului de ainvoca în favoarea lui, ca fapt juridic, situaţia creată prin contractul de cesiune.

*rt. 11.

po$abilitatea eectelor contractului

%ontractul este opoabil terţilor, care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilornăscute din contract. 7erţii se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptulde a cere e4ecutarea lui, cu e4cepţia caurilor prevăute de lege.

%omentariu

"e l>ngă semnatarii contractului cercul persoanelor faţă de care vor fi produse efectelecontractului se va e4tinde ulterior.

7erţii nu pot influenţa drepturile şi obligaţiile părţilor din contract, dar se pot prevala de

efectele contractului. =ceastă prevalare nu implică şi dreptul de a cere e4ecutareacontractului, cu e4cepţia acţiunii oblice şi a altor cauri prevăute de lege.

=c?iiţionarea unui mobil, cunosc>nd precedenta cesiune a acestui mobil către o terţă

213





prestaţia promisă.

"entru a evita această răspundere, promitentul are alternativa asigurării e4ecutăriiobligaţiei terţului prin fapta sa ori prin fapta altei persoane, astfel înc>t creditorul să nusufere nici un prejudiciu. "entru a funcţiona norma legală din art. '15 alin. )'-, contractultrebuie să prevadă în mod neîndoielnic intenţia promitentului de a se angaja personal sauaceastă concluie trebuie să reulte din împrejurările în care s#a înc?eiat contractul cubeneficiarul.Aa prima vedere, pare nefiresc ca o persoană să îşi asume riscul şi propria răspunderepentru fapt altuia. În realitate, situaţii de acest gen pot e4ista. !e e4emplu, două persoanese judecă în proces şi unul dintre împricinaţi moare, iar unul dintre moştenitorii săitranacţioneaă cu adversarul pentru a pune capăt procesului şi promite că ceilalţicomoştenitori vor adera la această tranacţie. !acă ceilalţi comoştenitori refuă să ratificeactul, răspunde numai cel ce s#a angajat pentru prejudiciul pe care l#a suferit parteaadversă.

(nstituţia reglementată de art. '15 nu se confundă nici cu cauţiunea, nici cu promisiuneade bune oficii.

%auţiunea este o obligaţie personală de a se substitui debitorului în caul incapacităţiiacestuia de a stinge datoria.

"romitentul care oferă bunele oficii îşi asumă numai o obligaţie de mijloace, în timp cepromitentul îşi asumă o obligaţie de reultat.

""".

tipulaţia pentru altul

=rt. '15+. # 6fectele =rt. '15. # %ondiţiile privind terţul beneficiar

=rt. '15*. # =cceptarea stipulaţiei

=rt. '159. # Revocarea stipulaţiei

=rt. '155. # 0ijloacele de apărare ale promitentului

*rt. 14.

:ectele

)'- 3ricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ.

)1- "rin efectul stipulaţiei, beneficiarul dob>ndeşte dreptul de a cere direct promitentuluie4ecutarea prestaţiei.

%%(: =rt. '+''. %ontractul în favoarea terţilor. )'-6ste validă stipulaţia în favoarea unui terţ,atunci c>nd stipulantul are un interes.

)1- %u e4cepţia convenţiei contrare, terţul dob>ndeşte dreptul împotriva promitentului prinefectul stipulaţiei. =ceasta poate însă să fie revocată sau modificată de stipulant, at>tatimp c>t terţul nu a declarat promitentului voinţa de a profita de stipulaţie.

)- În caul revocării stipulaţiei sau al refuului terţului de a profita, prestaţia răm>ne înbeneficiul stipulantului, cu e4cepţia situaţiei în care din voinţa părţilor sau din naturacontractului reultă altceva.

215



=rt. '+'1. "restaţia faţă de terţ după moartea stipulantului. )'- !acă prestaţia trebuieoferită terţului după moartea stipulantului, aceştia pot revoca beneficiul c?iar printr#odispoiţie testamentară deşi terţul şi#a manifestat voinţa de a profita, cu e4cepţia ca înacest din urmă ca, stipulantul să nu fi renunţat în scris la dreptul de a revoca stipulaţia.

)1- "restaţia trebuie efectuată în favoarea moştenitorilor terţului dacă acesta decedeaă înaintea stipulantului at>ta timp c>t beneficiul nu a fost revocat sau stipulantul nu a dispusaltfel. =rt. '+'. 64cepţii opoabile de către promitent terţului. "romitentul poate opune terţuluie4cepţii fondate pe contractul din care derivă dreptul terţului, însă nu şi cele fondate pealte raporturi dintre promitent şi stipulant.

%omentariu

3 persoană capabilă poate stipula pentru altul, în contractul înc?eiat cu cealaltă parte, oobligaţie în profitul unei terţe persoane denumită beneficiar, care devine creditor faţă depromitent. În virtutea acestui drept, beneficiarul poate cere e4ecutarea prestaţiei directpromitentului deşi nu este parte a contractului dintre stipulant şi promitent.

Referitor la drepturile beneficiarului contractului de asigurare de viaţă, %urtea de %asaţiefranceă, secţia civilă, prin deciia din '* ianuarie '555, a statuat că stipulantul a prevăutpentru sine în acelaşi timp ca şi pentru terţul beneficiar, astfel înc>t un asemenea contracteste supus regulilor stipulaţiei pentru altul.

!acă terţul desemnat de poliţa de asigurare a declarat că vrea să profite de stipulaţiafăcută în favoarea lui, reultă pentru el un profit personal irevocabil, în virtutea căruiapromitentul va fi obligat să îi plătească cuantumul asigurării în momentul decesuluistipulantului, dacă primele au fost ac?itate cu regularitate ori de către stipulant, ori de cătreterţul beneficiar.

%a urmare, falimentul stipulantului survenit anterior decesului său nu va face să disparăacest drept, nici nu va autoria sindicul să pretindă, în numele masei credale că poliţa deasigurare este o simplă valoare mobiliară rămasă în patrimoniul falitului cu destinaţia degaj general al creditorilor.

*rt. 12.

Condiţiile privind terţul beneiciar

Eeneficiarul trebuie să fie determinat sau, cel puţin, determinabil, la data înc?eieriistipulaţiei şi să e4iste în momentul în care promitentul trebuie să îşi e4ecute obligaţia. În

ca contrar, stipulaţia profită stipulantului, fără a agrava însă sarcina promitentului.%omentariu

7erţul beneficiar trebuie să fie determinat prin parametrii personalităţii sale sau cel puţindeterminabil cu ajutorul unor menţiuni din contract.

Du este obligatoriu ca beneficiarul să e4iste la data contractului dintre stipulant şipromitent, fiind suficient ca el să e4iste la data prevăută pentru e4ecutarea obligaţieipromitentului.

!acă nu e4istă nici la data prevăută pentru e4ecutarea obligaţiei, această obligaţie se vae4ecuta de către promitent către stipulant în aceleaşi condiţii în care era prevăută pentru

beneficiar.

216



*rt. 16.

*cceptarea stipulaţiei

)'- !acă terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia, dreptul său se consideră a nu fi e4istatniciodată.

)1- $tipulaţia poate fi revocată c>t timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulantsau la promitent. $tipulaţia poate fi acceptată şi după decesul stipulantului sau alpromitentului.

%omentariu

Aa data înştiinţării sale despre stipulaţie sau la data prevăută pentru e4ecutareacontractului, terţul beneficiar poate accepta sau poate refua primirea stipulaţiei.

!acă nu acceptă stipulaţia, se consideră că el nu a avut niciodată nici un drept la aceasta.

!acă stipulantul revocă stipulaţia înainte ca acceptarea beneficiarului să fi ajuns la unadintre părţile contractului, stipulantul sau promitentul, stipulaţia poate fi revocată.

!ecesul stipulantului sau decesul promitentului nu împiedică acceptarea stipulaţiei ulterioracestor evenimente.

Hurisprudenţa franceă a admis stipulaţia pentru altul implicită în anumite contracte, pentruo mai bună securitate a persoanelor, lărgind cercul terţelor persoane cărora le poateprofita contractul.

=tunci c>nd un călător este victima unui accident de transport, călătorul este considerat căa convenit cu transportatorul ca acesta din urmă să fie ţinut faţă de călător de o obligaţiede securitate, dar şi că moştenitorii vor succede la creanţa sa şi că persoanele faţă decare călătorul ar putea fi ţinut de o obligaţie de întreţinere au un drept propriu să reclame

daune#interese pentru prejudiciul material sau moral cauat de moarte călătorului,deoarece călătorul este considerat că a stipulat pentru aceştia în acest mod.

=plicaţii moderne ale stipulaţiei pentru altul sunt:

– asigurările în ca de deces;

– donaţia cu sarcină;

– v>narea cu atribuirea preţului unei terţe persoane;

– stipulaţia făcută de e4peditor în beneficiul destinatarului în contractul de transport;

– contractul între spital şi centrul de transfuie, care conţine o stipulaţie pentru altulgarant>nd puritatea s>ngelui beneficiarilor transfuiei ş.a.

*rt. 1+.

,evocarea stipulaţiei

)'- $tipulantul este singurul îndreptăţit să revoce stipulaţia, creditorii sau moştenitorii săineput>nd să o facă. $tipulantul nu poate însă revoca stipulaţia fără acordul promitentuluidacă acesta din urmă are interesul să o e4ecute.

)1- Revocarea stipulaţiei produce efecte din momentul în care ajunge la promitent. !acănu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profită stipulantului sau moştenitorilor

acestuia, fără a agrava însă sarcina promitentului.%omentariu

217



$tipulantul poate revoca stipulaţia. Dici creditorii, nici moştenitorii săi nu au aceastăposibilitate legală. !acă stipulantul doreşte să revoce stipulaţia, însă promitentul esteinteresat să o e4ecute, evocarea stipulantului nu are efect fără acordul promitentului.

6fectele revocării încep să se producă din momentul în care revocarea ajunge lapromitent.

Revocarea poate desemna un alt beneficiar şi în acest ca ea va profita noului beneficiar.!acă nu se desemneaă alt beneficiar, cel ce profită este stipulantul sau moştenitorii săi, în aceleaşi condiţii ca şi beneficiarul iniţial.

*rt. 1.

;i=loacele de ap%rare ale promitentului

"romitentul poate opune beneficiarului numai apărările întemeiate pe contractul carecuprinde stipulaţia.

%omentariu

Eeneficiarul nefiind parte în contract poate înt>lni anumite obiecţii sau opoiţii din parteapromitentului. 7e4tul art. '155 restr>nge posibilităţile promitentului de apărare faţă debeneficiar la te4tul contractului înc?eiat cu stipulantul.

"V.

imulaţia36

=rt. '15/. # 6fecte între părţi

=rt. '1/2. # 6fecte faţă de terţi =rt. '1/'. # Raporturile cu creditorii

=rt. '1/1. # "roba simulaţiei

=rt. '1/. # =ctele unilateral

=rt. '1/+. # =ctele nepatrimoniale

*rt. 19.

:ecte &ntre p%rţi

)'- %ontractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului oridin stipulaţia părţilor nu reultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titluuniversal.

)1- %u toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici între părţi dacă nu îndeplineşte condiţiile de fond cerute de lege pentru înc?eierea sa valabilă.

*rt. 19/.

:ecte aţ% de terţi

)'- %ontractul secret nu poate fi invocat de părţi, de către succesorii lor universali, cu titluuniversal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotrivaterţilor care, întemeindu#se cu bună#credinţă pe contractul public, au dob>ndit drepturi de

218



la ac?iitorul aparent.

)1- 7erţii pot invoca împotriva părţilor e4istenţa contractului secret, atunci c>nd acesta levatămă drepturile.

*rt. 191.

,aporturile cu creditorii

)'- 64istenţa contractului secret nu poate fi opusă de părţi creditorilor dob>nditoruluiaparent care, cu bună#credinţă, au notat începerea urmăririi silite în cartea funciară sau auobţinut sec?estru asupra bunurilor care au făcut obiectul simulaţiei.

)1- !acă e4istă un conflict între creditorii înstrăinătorului aparent şi creditorii dob>nditoruluiaparent, sunt preferaţi cei dint>i, în caul în care creanţa lor este anterioară contractuluisecret.

*rt. 19.

<roba simulaţiei

!ovada simulaţiei poate fi făcută de terţi sau de creditori cu orice mijloc de probă. "ărţilepot dovedi şi ele simulaţia cu orice mijloc de probă atunci c>nd pretind că aceasta arecaracter ilicit.

*rt. 193.

*ctele unilateral

!ispoiţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunător şi actelor juridiceunilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintreautorul actului şi destinatarul său.

*rt. 194.

*ctele nepatrimoniale

!ispoiţiile referitoare la simulaţie nu se aplică actelor juridice nepatrimoniale.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. '2/. !ispoiţiile art. '15/–'1/+ din %odul civil se aplică numai în

caul în care contractul secret este înc?eiat după intrarea în vigoare a %odului civil.%%=: =rt. ''9. =ctul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere dec>t întrepărţile contractante şi succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciunefect în contra altor persoane.

%%C: =rt. '1'. =ctele secrete nu pot avea efect dec>t între părţile contractante: ele nu auniciun efect în privinţa terţilor.

%%(: =rt. '+'+. 6fectele simulaţiei între părţi. )'- %ontractul simulat nu produce efecte întrepărţi.

)1- !acă părţile au dorit înc?eierea unui contract diferit de cel aparent, îşi produce efectele

între ele contractul disimulat at>ta timp c>t e4istă cerinţele de substanţă şi formă.)-!ispoiţiile anterioare se aplică de asemenea şi actelor unilaterale destinate uneipersoane determinate, simulate prin acordul dintre cel care le întocmeşte şi destinatarul

219



lor.

=rt. '+'. 6fectele simulaţiei cu privire la terţi. )'- $imulaţia nu poate fi opusă nici părţilorcontractante, nici av>nilor#cauă sau creditorilor înstrăinătorului aparent, terţilor care, cubună#credinţă, au dob>ndit drepturi de la titularul aparent, cu e4cepţia efectelor transcrieriiacţiunii în simulaţiei.

)1- 7erţii pot să se prevalee de simulaţia faţă de părţi atunci c>nd aceasta le prejudiciaădrepturile.

=rt. '+'*. Raporturile cu creditorii. )'- $imulaţia nu poate fi opusă de contractanţicreditorilor titularului aparent, care, cu bună#credinţă, au îndeplinit acte de e4ecutareasupra bunurilor care au făcut obiectul contractului simulat.

)1- %reditorii înstrăinătorului aparent pot să se prevalee de simulaţia care le prejudiciaădrepturile şi în conflictul cu creditorii c?irografari ai dob>nditorului aparent, ei sunt preferaţideoarece creanţa lor este anterioară actului simulat.

=rt. '+'9. "roba simulaţiei. "roba cu martori a simulaţiei este permisă fără limite dacăeste propusă de creditori sau terţi şi dacă este îndreptată spre a dovedi caracterul ilicit alcontractului disimulat, c?iar dacă e propusă de părţi.EE: F''9. =ctul aparent. )'- 6ste nulă declaraţia de voinţă care trebuie adresată uneipersoane dacă nu este făcută dec>t în aparenţă, cu acordul acesteia.

)1- !acă în spatele actului aparent este disimulat un alt act, se face aplicarea dispoiţiilorreferitoare la actul disimulat.

%omentariu

$imulaţia este o formă de manifestare a minciunii în drept, care se adaugă celorlalte treiipostae ale minciunii, mai bine cunoscute de masele largi:

'- adevărul denaturat;1- adevărul parţial,

- politica.

3ricum, minciuna este un fenomen universal acoperind toate sectoarele realităţiiumane9.

În realitatea crudă, simulaţia, ca orice minciună, este răspunsul la nevoile umane reale dea ascunde anumite fapte.

$imulaţia juridică presupune disimulare, adică ascundere a unei realităţi şi înfăţişare a alteiaparenţe. !intre numeroasele definiţii propuse în literatură şi jurisprudenţă, reţinem

definiţia propusă de C.=. Eaias5: simulaţia este operaţiunea juridică unitară, carecreeaă o aparenţă neconformă cu realitatea prin înc?eierea concomitentă a două acte juridice: unul public şi mincinos, ale cărui efecte sunt înlăturate sau modificate, total sauparţial, de altul secret şi adevărat, care conţine în sine acordul, implicit sau e4plicit, alpărţilor de a simula<.

%onform opiniei autorului C.=. Eaias, sunt definitorii pentru simulaţie următoareleelemente:

a- e4istenţa a două acte juridice – unul public dar mincinos, celălalt secret, dar adevărat;

b- contradicţia între cele două acte, în sensul că actul secret modifică, total sau parţial, ori

c?iar înlătură efecte actului public;c- e4istenţa acordului părţilor de a simula )sau acordul simulatoriu- conţinut de actulsecret;

220



d- înc?eierea concomitentă a celor două acte, în sensul că între ele trebuie să e4iste osimultaneitate de ordin intelectual;

e- ascunderea în acest fel a adevăratelor raporturi juridice dintre părţi şi crearea uneiaparenţe neconforme cu realitatea;

f- caracterul unitar al operaţiunii.

6fectele simulaţiei sunt cele reglementate de art. '15/ şi art. '1/2, precum şi de art. '1/'. Între părţi produce efecte numai contractul secret şi dacă nu e4istă o stipulaţie contrară,aceleaşi efecte continuă între succesorii lor universali sau cu titlu universal. =semeneaefecte sunt recunoscute de lege numai dacă sunt îndeplinite condiţiile legale de fondcerute pentru înc?eierea valabilă a unui astfel de contract.

Caţă de terţi, simulaţia nu poate fi invocată nici de părţi, nici de succesori sau creditoridacă terţele persoane, cu bună#credinţă, ba>ndu#se pe contractul public, au dob>nditdrepturi de la ac?iitorul aparent. 7erţii care cunosc simulaţia şi consideră că ea le vatămădrepturile pot invoca actul secret contra părţilor care l#au semnat/.

"ărţile nu pot opune simulaţia creditorilor dob>nditorului aparent care, fiind de bună#credinţă, au început e4ecutarea silită şi au înscris#o în cartea funciară ori au obţinutsec?estru asupra bunurilor obiect al simulaţiei. În caul conflictului de interese întrecreditorii înstrăinătorului aparent şi creditorii dob>nditorului aparent, primii sunt ceipreferaţi, cu condiţia ca naşterea creanţei lor să fie anterioară simulaţiei.

!ovada simulaţiei este permisă terţilor prin orice mijloc de probă, pentru că ei nu deţinactul secret. !acă recunosc caracterul ilicit al actului simulat, şi părţile pot dovedi cu oricemijloc de probă simulaţia, pentru că ea are caracter ilicit.

Ki actelor unilaterale li se aplică dispoiţiile referitoare la simulaţie, dacă ele sunt destinateunei persoane determinate şi simulaţia s#a realiat prin acordul dintre autorul actului şi

destinatarul actului.$imulaţia urmăreşte întotdeauna un reultat patrimonial necuvenit şi, de aceea, esteinaplicabilă actelor juridice cu caracter nepatrimonial.

În doctrina baată pe %odul civil anterior, şi căsătoria fictivă a fost calificată ca formăspecifică a simulaţiei, alături de adopţia fictivă şi de recunoaşterea fictivă de filiaţie.

ecţiunea a +-a.

,epre$entarea

=rt. '1/. # 7emeiul repreentării =rt. '1/*. # 6fecte

=rt. '1/9. # Dearătarea calităţii de repreentant

=rt. '1/5. # %apacitatea părţilor

=rt. '1//. # &iciile de consimţăm>nt

=rt. '22. # Euna#credinţă

=rt. '2'. # Corma împuternicirii

=rt. '21. # Hustificarea puterii de a repreenta

=rt. '2. # %onflictul de interese

=rt. '2+. # %ontractul cu sine însuşi şi dubla repreentare

221



=rt. '2. # Încetarea împuternicirii

=rt. '2*. # 0odificarea şi revocarea împuternicirii

=rt. '29. # =lte caue de încetare a puterii de a repreenta

=rt. '25. # 3bligaţiile repreentantului la încetarea împuternicirii

=rt. '2/. # Aipsa sau depăşirea puterii de repreentare =rt. ''2. # Răspunderea repreentantului

=rt. '''. # Ratificarea

=rt. ''1. # 6fectele ratificării

=rt. ''. # 7ransmisiunea facultăţii de a ratifica

=rt. ''+. # !esfiinţarea contractului înaintea ratificării

(on 7urcu

*rt. 192.

#emeiul repre$ent%rii

"uterea de a repreenta poate reulta fie din lege, fie dintr#un act juridic ori dintr#o?otăr>re judecătorească, după ca.

*rt. 196.

:ecte

%ontractul înc?eiat de repreentant, în limitele împuternicirii, în numele repreentatuluiproduce efecte direct între repreentat şi cealaltă parte.

*rt. 19+.

Near%tarea calit%ţii de repre$entant

)'- %ontractul înc?eiat de repreentant în limita puterilor conferite, atunci c>nd terţulcontractant nu cunoştea şi nici nu ar fi trebuit sa cunoască faptul că repreentantul acţiona în această calitate, obligă numai pe repreentant şi pe terţ, dacă prin lege nu se prevedealtfel.

)1- %u toate acestea, dacă repreentantul, atunci c>nd contracteaă cu terţul în limitaputerilor conferite, pe seama unei întreprinderi, pretinde că este titularul acesteia, terţulcare descoperă ulterior identitatea adevăratului titular poate să e4ercite şi împotrivaacestuia din urmă drepturile pe care le are împotriva repreentantului.

*rt. 19.


În caul repreentării convenţionale, at>t repreentatul, c>t şi repreentantul trebuie să

aibă capacitatea de a înc?eia actul pentru care repreentarea a fost dată.

222



*rt. 199.

Viciile de consimţ%m7nt

%ontractul este anulabil atunci c>nd consimţăm>ntul repreentantului este viciat. !acă însă viciul de consimţăm>nt priveşte elemente stabilite de repreentat, contractul este

anulabil numai dacă voinţa acestuia din urmă a fost viciată.

*rt. 13//.

0una-credinţ%

)'- =fară de caul în care sunt relevante pentru elementele stabilite de repreentat, bunasau reaua#credinţă, cunoaşterea sau necunoaşterea unei anumite împrejurări seapreciaă în persoana repreentantului.

)1- Repreentatul de rea#credinţă nu poate invoca niciodată buna#credinţă arepreentantului.

*rt. 13/1.

8orma &mputernicirii

Împuternicirea nu produce efecte dec>t dacă este dată cu respectarea formelor cerute delege pentru înc?eierea valabilă a contractului pe care repreentantul urmeaă să îl înc?eie.

*rt. 13/.

>ustiicarea puterii de a repre$enta

%ontractantul poate întotdeauna cere repreentantului să facă dovada puterilor încredinţate de repreentat şi, dacă repreentarea este cuprinsă într#un înscris, să îiremită o copie a înscrisului, semnată pentru conformitate.

*rt. 13/3.

Conlictul de interese

%ontractul înc?eiat de un repreentant aflat în conflict de interese cu repreentatul poate fianulat la cererea repreentatului, atunci c>nd conflictul era cunoscut sau trebuia să fiecunoscut de contractant la data înc?eierii contractului.

*rt. 13/4.

Contractul cu sine &nsui i dubla repre$entare

)'- %ontractul înc?eiat de repreentant cu sine însuşi, în nume propriu, este anulabilnumai la cererea repreentatului, cu e4cepţia caului în care repreentantul a fost împuternicit în mod e4pres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat în

asemenea mod înc>t să e4cludă posibilitatea unui conflict de interese.)1- !ispoiţiile alin. )'- se aplică şi în caul dublei repreentări.

223



%%C: =rt. '91. !acă, în mod voluntar, este gestionată afacerea altuia, fie că proprietarulcunoaşte gestiunea, fie că o ignoră, cel care gereaă îşi asumă angajamentul tacit de acontinua gestiunea pe care a început#o şi de a o îndeplini p>nă c>nd proprietarul estecapabil el însuşi să se ocupe de ea; el trebuie, de asemenea să suporte toate c?eltuielileacestei afaceri.

6l se va supune tuturor obligaţiilor care vor reulta dintr#un mandat e4pres pe care i l#a datproprietarul.%%(: =rt. '59#'+22.

%omentariu

"robabil pentru că %odul civil anterior nu a reglementat în niciun fel repreentarea, cinumai o specie a acesteia, mandatul, iar %odul comercial a acordat numai o atenţieparţială repreentării prin prepuşi şi repreentaţi ca şi mandatului comercial )art. 9+#+2'%.com.-, Doul %od civil acordă un spaţiu amplu repreentării )12 de articole: art. '1/#''+-.

Caţă de volumul cauisticii în domeniu, reglementarea apare ca fiind vădit e4cesivă dinpunct de vedere al spaţiului ocupat.$ursa repreentării poate fi legală sau judiciară ori convenţională. %ea mai numeroasăcauistică o are, desigur, sursa convenţională )art. '1/-.

!octrina distinge convenţia de repreentare de repreentarea convenţională+2. !easemenea, doctrina clasifică repreentarea după criteriul normei juridice care o genereaă în repreentare de drept privat şi repreentare de drept public

Aa r>ndul său, repreentarea de drept privat poate fi perfectă, dacă repreentantulacţioneaă cu fidelitate în numele şi pe seama celui repreentat sau va fi imperfectă dacăacţioneaă în nume propriu, dar pe seama celui repreentat )comision şi consignaţie-.

64cept>nd situaţia unei infracţiuni, agentul e4ecutant al repreentării beneficiaă deimunitate.

"entru a putea fi răspunător faţă de cel repreentat, va fi necesar să se facă dovadacomiterii unei culpe cvasidelictuale distincte, care a provocat repreentatului un prejudiciudiferit de acela care reultă dintr#o greşită e4ecutare a contractului.

Repreentarea poate fi voluntară, dacă împuternicirea este dată de cel repreentat sauobligatorie, dacă raportul de repreentare este independent de voinţa ambelor părţi)repreentarea minorilor de către părinţi-.

Repreentarea convenţională se distinge de cea judiciară şi de cea legală. Repreentarea

judiciară are drept sursă ?otăr>rea judecătorească )tutela interisului judecătoresc-.Repreentarea convenţională poate fi generală sau specială, după întinderea conceputăde cel repreentat.

%onvenţia de repreentare are e4igenţe de formă şi un caracter intuitu personae.Repreentarea oneroasă, remunerată, conferă caracter sinalagmatic contractului derepreentare.

!eşi în art. '1/ sunt enunţate toate cele trei surse ale puterii de repreentare, înarticolele următoare se reglementeaă numai repreentarea convenţională. =stfel, efectelecontractului pe care împuternicitul îl înc?eie cu cealaltă parte se produc direct în persoanacelui repreentat şi a partenerului la convenţie. Repreentarea convenţională presupuneun raport juridic trilateral:'- între repreentat şi repreentant;

224





interes comun )repreentatul şi repreentantul sunt coproprietari asupra aceluiaşi careurmeaă a fi v>ndut prin repreentare-, nici cu mandatul colectiv, nici cu ipotea în caremai multe părţi se învoiesc să desemnee acelaşi repreentant.

%ontractul cu sine şi dubla repreentare se caracterieaă prin aceea că repreentantulacţioneaă simultan în două calităţi distincte, dacă legea nu se opune )cum sunt, dee4emplu, v>nările silite, fapte de concurenţă neloială ş.a.- )art. '2+-.

*rt. 13/2.

5ncetarea &mputernicirii

"uterea de repreentare înceteaă prin renunţarea de către repreentant la împuterniciresau prin revocarea acesteia de către repreentat.

*rt. 13/6.

;odiicarea i revocarea &mputernicirii0odificarea şi revocarea împuternicirii trebuie aduse la cunoştinţa terţilor prin mijloacecorespunătoare. În ca contrar, acestea nu sunt opoabile terţilor, dec>t dacă sedovedeşte că aceştia le cunoşteau ori puteau să le cunoască în momentul înc?eieriicontractului.

*rt. 13/+.

*lte cau$e de &ncetare a puterii de a repre$enta

)'- "uterea de a repreenta înceteaă prin decesul sau incapacitatea repreentantului oria repreentatului, dacă din convenţie ori din natura afacerii nu reultă contrariul.

)1- !acă repreentantul sau repreentatul este persoană juridică, puterea de a repreenta înceteaă la data la care persoana juridică îşi înceteaă e4istenţa.

)- În caul desc?iderii procedurii insolvenţei asupra repreentantului sau repreentatuluiputerea de a repreenta înceteaă în condiţiile prevăute de lege.

)+- Încetarea puterii de a repreenta nu produce efecte în privinţa terţilor care, înmomentul înc?eierii contractului, nu cunoşteau şi nici nu trebuiau să cunoască această împrejurare.

*rt. 13/.

bligaţiile repre$entantului la &ncetarea &mputernicirii

)'- Aa încetarea puterilor încredinţate, repreentantul este obligat să restituierepreentatului înscrisul care constată aceste puteri.

)1- Repreentantul nu poate reţine acest înscris drept garanţie a creanţelor sale asuprarepreentatului, dar poate să ceară o copie a înscrisului, certificată de repreentat, cumenţiunea că puterea de repreentare a încetat.

226





'- renunţarea repreentantului;

1- revocarea împuternicirii de către cel repreentat.

0odificarea împuternicirii este opera repreentatului în acord cu repreentantul, care îşiasumă împuternicirea astfel modificată.

=t>t modificarea împuternicirii, c>t şi revocarea acesteia devine opoabile terţilor după ce

sunt aduse la cunoştinţa lor pe căi adecvate sau printr#o comunicare din partearepreentatului sau repreentantului fie prin alte mijloace de care au dispus terţelepersoane.

!ovada cunoaşterii efective nu este obligatorie, deoarece aceleaşi efecte le produce şidovada că terţele persoane puteau să cunoască modificarea sau revocarea în momentul înc?eierii contractului. 6ste o problemă de fapt care se apreciaă în concret şi în modsuveran de către instanţă )art. '2*-.

7ot caue de încetare a împuternicirii de repreentare sunt decesul sau incapacitatearepreentatului sau repreentatului, dacă în convenţia de repreentare nu se prevedealtfel.

În situaţia în care cel repreentat sau repreentantul său sunt persoane juridice, se aplicăregulile încetării persoanei juridice prevăute la art. 1++#12.

!acă cel repreentat sau repreentantul au calitatea de debitori într#o procedură judiciarăde insolvenţă reglementată de Aegea nr. 5B122*, puterea de a repreenta înceteaăodată cu ridicarea dreptului de administrare şi transmiterea acestui drept cătreadministratorul judiciar sau către lic?idatorul judiciar.

!acă în momentul înc?eierii contractului terţele persoane contractante nu cunoşteau şi,totodată, nici nu trebuiau să cunoască încetarea repreentării, acest fapt nu produceefecte în privinţa lor )art. '29-.

3dată cu încetarea puterilor sale, repreentantul este obligat să restituie repreentatului înscrisul prin care este împuternicit. 6l nu poate să reţină, de regulă, ca garanţie )drept deretenţie prevăut de art. 1+/#1+//- împuternicirea în original. "rin e4cepţie, reţinerea înscrisului care conţine împuternicirea de către repreentant este permisă de art.'25 alin. )1- numai atunci c>nd înscrisul conţin>nd împuternicirea este utiliat ca garanţiereală a creanţei pe care o are împuternicitul pentru munca prestată în calitatea sa derepreentant şi numai dacă repreentatul refuă să remită împuternicitului copia certificatăa actului de împuternicire cu menţiunea încetării puterii de repreentare.

6ste lipsit de efecte faţă de repreentat actul înc?eiat de repreentant fără împuternicireacelui repreentat sau cu depăşirea puterilor conferite. 64cepţie face situaţia în care terţul

contractant a fost determinat să creadă în mod reonabil, prin comportamentulrepreentatului că repreentantul are împuternicirea necesară şi că acţioneaă în limitaacelei împuterniciri )art. '2/-.

Repreentatul poate fi obligat şi pe temeiul unei împuterniciri aparente nu numai atuncic>nd el a creat în mod culpabil o aparenţă, ci şi atunci c>nd în mod legitim cealaltă partecontractantă a creut că aceasta este întinderea puterilor acordate repreentantului.3bligarea repreentatului depinde de posibilitatea de a#i reproşa aparenţa falsă atuncic>nd prin comportamentul său a contribuit să se generee sau să subiste falsaaparenţă+'.

"entru actele înc?eiate de repreentant fără împuternicire ori cu depăşirea limitelor

puterilor acordate, repreentantul răspunde pentru prejudiciile cauate terţului contractant. =ceastă răspundere este condiţionată de absenţa oricărei culpe din partea terţuluicontractant, care s#a încreut în afirmaţiile repreentantului şi a avut convingerea intimă că

228







1- cealaltă parte în contract să consimtă la constituire.

În principiu, nu sunt pretinse alte condiţii, dar alin. )1- al art. '' sugereaă că prin legear putea fi interisă substituirea sau ar putea fi condiţionată şi de alte cerinţe legale.

$ub aspectul formei, at>t actul de cesiune, c>t şi încuviinţarea celuilalt contractantau condiţia de formă corespunătoare condiţiei contractului cedat.

7e4tul art. ''9 permite ca partea contractantă care îşi menţine poiţia să consimtăanticipat la substituire şi, în acest ca, faţă de acea parte efectele substituirii se producodată cu notificarea substituirii. În celelalte situaţii, momentul cesiunii este momentulacceptării de către cealaltă parte contractantă a substituirii efectuate.

!acă înscrisul care cuprinde toate elementele contractului conţine şi claua la ordin< saualta ec?ivalentă, substituirea se opereaă prin gir, asemenea unei cambii sau unui bilet laordin, odată cu predarea înscrisului şi girul produce efectele substituirii în sensul art. ''.

"revederile art. ''9 nu aduc atingere normelor aplicabile înscrierilor în cărţile funciaresau cele care repreintă regimul juridic al unor bunuri mobile.

!in momentul substituirii, decentul este liberat de obligaţiile sale faţă de cealaltă partecontractantă.

!acă această din urmă parte, în declaraţia sa cu privire la cesiune, menţioneaă că nu îllibereaă pe cedent, contractantul cedat se poate îndrepta contra cedentului dacăcesionarul nu îşi e4ecută obligaţiile.

7ermenul pentru înştiinţarea cedentului despre nee4ecutarea obligaţilor cesionarului estede ' ile de la data la care a cunoscut nee4ecutarea obligaţiilor )art. ''5-.

64cepţiile pe care le poate invoca contractantul cedat faţă de cesionar sunt prevăutede art. ''/.

=rticolul '12 obligă pe cedent să garantee validitatea contractului şi este fideiusor al îndeplinirii obligaţiilor de către contractantul cedat.

ecţiunea a 9-a.

5ncetarea contractului

=rt. '1'. # %auele de încetare

=rt. '11. # 6fectele încetării

=rt. '1. # Restituirea prestaţiilor

*rt. 131.

Cau$ele de &ncetare

%ontractul înceteaă, în condiţiile legii, prin e4ecutare, acordul de voinţă al părţilor,denunţare unilaterală, e4pirarea termenului, îndeplinirea sau, după ca, neîndeplinireacondiţiei, imposibilitate fortuită de e4ecutare, precum şi din orice alte caue prevăute delege.

231





Capitolul "".

*ctul =uridic unilateral


$ecţiunea a 1#a. # =ctul unilateral ca ivor de obligaţii

ecţiunea 1.


=rt. '1+. # Doţiunea

=rt. '1. # Regimul juridic

=rt. '1*. # =ctele unilateral supuse comunicării

*rt. 134.

Noţiunea

6ste unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.

*rt. 132.

,egimul =uridic

!acă prin lege nu se prevede altfel, dispoiţiile legale privitoare la contracte se aplică în

mod corespunător actelor unilaterale.

*rt. 136.

*ctele unilateral supuse comunic%rii

)'- =ctul unilateral este supus comunicării atunci c>nd constituie, modifică sau stinge undrept al destinatarului şi ori de c>te ori informarea destinatarului este necesară potrivitnaturii actului.

)1- !acă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitateadecvată, după împrejurări.

)- =ctul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar,c?iar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile.

%omentariu

!efiniţia actului juridic unilateral este continuată la art. '1+: actul juridic care presupunenumai manifestarea de voinţă a autorului său<. =ctul unilateral este frecvent înt>lnit îndreptul succesoral )testamentul; opţiunea succesorală; acceptarea pură şi simplă;acceptarea sub beneficiul inventarului; renunţarea-.

În contractele speciale este înt>lnit referitor la reilierea contractelor cu e4ecutaresuccesivă şi durată nedeterminată şi în alte domenii.

Deav>nd un regim juridic specific şi înc?egat, actului juridic unilateral îi sunt aplicabileregulile contractelor, cu derogările prevăute pentru fiecare specie de act unilateral. !e

233



e4emplu, dispoiţiile referitoare la simulaţie se aplică în mod corespunător şi actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate care au fost simulate prin acorduldintre autorul actului şi destinatarul său )art. '1/-.

64terioriarea actului juridic unilateral este o condiţie firească, mai ales atunci c>nd prinacel act se constituie, se modifică sau se stinge un drept al destinatarului comunicării şi,potrivit naturii actului, informarea destinatarului este necesară.

0odalitatea şi forma comunicării nu sunt prescrise riguros, fiind adaptabile împrejurărilor.

!in momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, indiferent dacă acesta a luatcunoştinţă de ea sau nu a luat cunoştinţă din motive care nu îi sunt imputabile, actulunilateral produce efectele sale depline.

=ngajamentul unilateral nu este, în realitate, adevărata şi unica sursă de efecte juridice.Aegea este cea care recunoaşte şi permite realiarea acestor efecte. În acest mod, legea îngăduie manifestării unilateral de voinţă să nască obligaţii prin voinţa debitorului, fără apretinde un acord al voinţei acestuia cu alte voinţe.

%a în orice raport obligaţional, trebuie să e4iste un creditor şi un debitor.

!acă admitem validitatea unui angajament unilateral de voinţă, trebuie să considerăm căcel ce se obligă în calitate de debitor este ţinut faţă de creditor înainte de orice acceptare aacestuia.

"remisa genereaă multiple ipotea de lucru.

'- =stfel, în ipotea conform căreia acceptarea creditorului obligaţiei nu se produceniciodată, nu vor e4ista nici creditorul, nici debitorul.

=ngajamentul unilateral nu va preenta niciun interes fără e4istenţa unui creditor, iarcreditorul poate e4ista numai dacă invocă angajamentul şi, deci, acceptă obligaţiadebitorului. În ca contrar, obligaţia îşi pierde orice sens.

1- În altă ipoteă, acceptarea creditorului se produce înainte ca debitorul să îşi revoceangajamentul şi astfel debitorul este legat de creditor.

@neori, e4istă interes să se considere că un creditor a luat cunoştinţă de naştereadreptului în profitul său înainte de a#l fi acceptat şi astfel acceptarea opereaă retroactiv dela data angajamentului debitorului.

6ste o ipoteă greu de imaginat situaţia în care cineva devine creditor înainte să accepteacel drept de creanţă care a reultat din angajamentul asumat de o altă persoană faţă deel.

În stipulaţia pentru altul, calitatea de creditor faţă de promitent ia naştere din iuapromisiunii şi înaintea oricărei acceptări.&ictima faptei cauatoare de prejudiciu dob>ndeşte dreptul de dedăunare faţă deasigurătorul autorului pagubei mai înainte de orice acceptare din partea sa manifestatăprin e4erciţiul acţiunii directe contra societăţii de asigurări.

În acţiunea directă contra asigurătorului autorului pagubei, acest asigurător nu poate împiedica victima să îşi valorifice dreptul.

În stipulaţia pentru altul, angajamentul promitentului naşte în patrimoniul beneficiarului undrept de creanţă care nu a figurat niciodată în patrimoniul stipulantului şi astfel se intericecreditorilor acestuia să îşi e4ercite dreptul de gaj general asupra acestui drept de creanţă

pentru simplul motiv că dreptul respective nu a aparţinut niciodată debitorului lor.- = treia ipoteă este aceea conform căreia acceptarea creditorului intervine după cedebitorul a revocat angajamentul său. "entru ca angajamentul unilateral de voinţă să aibă

234





termen, durata pentru acceptarea promisiunii se consideră că este aceea care sepotriveşte naturii obligaţiei şi împrejurărilor asumării acesteia+5.

*rt. 13.

<romisiunea public% de recompens%)'- %el care promite în mod public o recompensă în sc?imbul e4ecutării unei prestaţii esteobligat să facă plata, c?iar dacă prestaţia a fost e4ecutată fără a se cunoaşte promisiunea.

)1- !acă prestaţia a fost e4ecutată de mai multe persoane împreună, recompensa se împarte între ele, potrivit contribuţiei fiecăreia la obţinerea reultatului, iar dacă aceasta nuse poate stabili, recompensa se împarte în mod egal.

)- =tunci c>nd prestaţia a fost e4ecutată separat de mai multe persoane, recompensa secuvine aceleia care a comunicat cea dint>i reultatul.

%omentariu

$unt frecvente în presa ilnică promisiunile publice de recompensă.!eşi multe dintre ele sunt emise cu uşurinţă, în drept, ele genereaă obligaţii de e4ecutarea recompensei.

În doctrină şi în jurisprudenţă, ţin>ndu#se cont şi de prevederile art. '1 privind aplicareacorespunătoare a dispoiţiilor legale privitoare la contracte, s#a făcut apel la construcţia juridică a contractului care a luat naştere din acceptarea unui dintre destinatarii ofertei şi îndeplinirea de către acesta a condiţiilor pentru obţinerea recompense. 7e4tul art.'15 vieaă însă şi ipotea în care prestaţia dorită de promitent a fost dusă la îndeplinirede către o persoană care nu avea cunoştinţă de e4istenţa promisiunii de recompensă.6vident că în această ipoteă nu poate avea loc discuţia despre un contract şi tot actul

unilateral va fi sursa obligaţiei. În alin. )1- şi )- se reglementeaă modalitatea de partajare a recompensei între mai mulţiacceptanţi şi e4ecutanţi, precum şi modalitatea de partajare între mai mulţi competitori, celce are prioritate în timp av>nd şi prioritate în dob>ndirea recompensei.

*rt. 139.

,evocarea promisiunii publice de recompens%

)'- "romisiunea poate fi revocată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică sau într#o

formă ec?ivalentă.)1- Revocarea nu produce efecte faţă de cel care, mai înainte de publicarea ei, a e4ecutatprestaţia.

)- !acă revocarea a fost făcută fără justă cauă, autorul promisiunii datoreaă odespăgubire ec?itabilă care nu va putea depăşi recompensa promisă, celor care înaintede publicarea revocării, au făcut c?eltuieli în vederea e4ecutării prestaţiei. %u toateacestea, promitentul nu datoreaă despăgubiri, dacă dovedeşte că reultatul cerut nuputea fi obţinut.

)+- !reptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicăriirevocării.

%omentariu

Înainte ca prestaţia să fi fost e4ecutată de un receptor al promisiunii, ea poate fi revocată,

236



în aceeaşi formă în care a fost efectuată şi publicarea promisiunii sau într#o formăec?ivalentă.

"er a contrario, faţă de cel ce a e4ecutat prestaţia, înaintea de publicarea revocării,revocarea nu produce efecte.

În caul revocării abuive )fără justă cauă<-, e4ecutantul prestaţiei poate pretinde

obligarea autorului promisiunii la dedăunare pentru c?eltuielile făcute în scopul de ae4ecuta prestaţia.

"romitentul se poate e4onera de această obligaţie numai dacă dovedeşte că e4ecutareanu putea conduce niciodată la obţinerea reultatului cerut în promisiune.

7ermenul de prescripţie a dreptului la acţiune în despăgubiri de către cel care a c?eltuitpentru e4ecutarea prestaţiei este de numai un an, mai scurt dec>t termenul general deprescripţie e4tinctivă de ani, prevăut de art. 1'9.

Capitolul """.

8aptul =uridic licit

$ecţiunea '. # estiunea de afaceri

$ecţiunea a 1#a. # "lata nedatorată

$ecţiunea a #a. # Îmbogăţirea fără justă cauă

ecţiunea 1.

?estiunea de aaceri

=rt. '2. # %ondiţii =rt. ''. # 3bligaţia de înştiinţare

=rt. '1. # %ontinuarea gestiunii

=rt. '. # %ontinuarea gestiunii de către moştenitorii gerantului

=rt. '+. # !iligenţa datorată de gerant

=rt. '. # 3bligaţiile gerantului

=rt. '*. # =ctele înc?eiate de gerant

=rt. '9. # 3bligaţiile geratului

=rt. '5. # Împotrivirea beneficiarului gestiunii

=rt. '/. # estiunea inoportună

=rt. '+2. # Ratificarea gestiunii

*rt. 133/.

Condiţii

)'- 64istă gestiune de afaceri atunci c>nd, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant,

gestioneaă în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nucunoaşte e4istenţa gestiunii sau, cunosc>nd gestiunea, nu este în măsură să desemneeun mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.

237



)1- %el care, fără să ştie, lucreaă în interesul altuia nu este ţinut de obligaţiile ce revin,potrivit legii, gerantului. 6l este îndreptăţit la restituire potrivit regulilor aplicabile îmbogăţiriifără justă cauă.

)- Du e4istă gestiune de afaceri atunci c>nd cel care administreaă afacerile unei altepersoane acţioneaă cu intenţia de a o gratifica.

*rt. 1331.

bligaţia de &ntiinţare

erantul trebuie să#l înştiinţee pe gerat despre gestiunea începută de îndată ce acestlucru este posibil.

*rt. 133.

Continuarea gestiunii

estiunea de afaceri obligă pe gerant să continue gestiunea începută p>nă c>nd o poateabandona fără riscul vreunei pierderi sau p>nă c>nd geratul, personal sau prinrepreentant, ori, după ca, moştenitorii acestuia sunt în măsură să o preia.

*rt. 1333.

Continuarea gestiunii de c%tre motenitorii gerantului

0oştenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt ţinuţi să continue afacerile începute deacesta din urmă, în aceleaşi condiţii ca şi gerantul.

*rt. 1334.

Diligenţa datorat% de gerant

)'- erantul este dator să se îngrijească de interesele geratului cu diligenţa pe care unbun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale.

)1- %>nd gestiunea a urmărit să#l apere pe gerat de o pagubă iminentă, gerantul nurăspunde dec>t pentru prejudiciile cauate geratului cu intenţie sau din culpă gravă.

*rt. 1332.

bligaţiile gerantului

Aa încetarea gestiunii, gerantul trebuie să dea socoteală geratului şi să#i remită acestuiatoate bunurile obţinute cu ocaia gestiunii.

*rt. 1336.

*ctele &nceiate de gerant

)'- erantul care acţioneaă în nume propriu este ţinut faţă de terţii cu care a contractat,fără a limita dreptul oricăruia dintre aceştia de a se regresa împotriva geratului.

)1- =tunci c>nd acţioneaă în numele geratului, gerantul nu este ţinut faţă de terţii cu care

238



a contractat dec>t dacă geratul nu este obligat faţă de aceştia.

*rt. 133+.

bligaţiile geratului

)'- =tunci c>nd condiţiile gestiunii de afaceri sunt întrunite, c?iar dacă reultatul nu a fostatins, geratul trebuie să rambursee gerantului c?eltuielile necesare, precum şi, în limitasporului de valoare, c?eltuielile utile făcute de gerant, împreună cu dob>nile din iua încare au fost efectuate şi să#l despăgubească pentru prejudiciul pe care, fără culpa sa,gerantul l#a suferit din caua gestiunii.

)1- eratul trebuie să e4ecute şi obligaţiile născute din actele necesare şi utile care, înnumele ori în beneficiul său, au fost înc?eiate de gerant.

)- %aracterul necesar sau util al actelor şi c?eltuielilor se apreciaă la momentul la caregerantul le#a făcut.

)+- În vederea garantării c?eltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instanţei, înurma unei e4pertie dispuse de aceasta cu procedura prevăută de lege pentru ordonanţapreşedinţială, înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale, în condiţiile legii.

*rt. 133.

5mpotrivirea beneiciarului gestiunii

)'- %el care începe sau continuă o gestiune, cunosc>nd sau trebuind să cunoască împotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea c?eltuielilor necesare. În acestca, instanţa, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru e4ecutarea

obligaţiei de restituire.)1- %el care ignoră împotrivirea titularului este răspunător pentru prejudiciile cauate c?iarşi din cea mai uşoară culpă.

*rt. 1339.

?estiunea inoportun%

=ctele şi c?eltuielile care, fără a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioadagestiunii îl obligă pe gerat la restituire numai în măsura în care i#au procurat vreun avantaj.

*rt. 134/.

,atiicarea gestiunii

În privinţa actelor juridice, gestiunea ratificată produce, de la data c>nd a fost începută,efectele unui mandat.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''2. !ispoiţiile art. '2–'+2 din %odul civil nu sunt aplicabilegestiunii de afaceri începute înainte de data intrării în vigoare a acestuia.

%%=: =rt. /59. =cela care, cu voinţă, gere interesele altuia, fără cunoştinţa proprietarului,

se obligă tacit a continua gestiunea ce a început şi a o săv>rşi, p>nă ce proprietarul vaputea îngriji el însuşi.

=rt. /55. erantul este obligat, cu toate că stăp>nul a murit înaintea săv>rşirii afacerii, a

239



continua gestiunea p>nă ce eredele va putea lua direcţiunea afacerii.

=rt. /5/. erantul este obligat a da gestiunii îngrijirea unui bun proprietar.

=rt. //2. erantul nu răspunde dec>t numai de dol, dacă fără intervenţia lui, afacerea s#arfi putut compromite.

=rt. //'. $tăp>nul ale cărui afaceri au fost bine administrate este dator a îndeplini

obligaţiile contractate în numele său de gerant, a#l indemnia de toate acele ce el acontracta personalmente şi a#i plăti toate c?eltuielile utile şi necesare ce a făcut.

%%C: =rt. '91. !acă, în mod voluntar, este gestionată afacerea altuia, fie că proprietarulcunoaşte gestiunea, fie că o ignoră, cel care gereaă îşi asumă angajamentul tacit de acontinua gestiunea pe care a început#o şi de a o îndeplini p>nă c>nd proprietarul estecapabil el însuşi să se ocupe de ea; el trebuie, de asemenea să suporte toate c?eltuielileacestei afaceri.

6l se va supune tuturor obligaţiilor care vor reulta dintr#un mandat e4pres pe care i l#a datproprietarul.

=rt. '9. 6l este obligat să continue gestiunea, c?iar dacă stăp>nul a murit înainte caafacerea să se fi înc?eiat, p>nă c>nd succesorul va putea să o preia.

=rt. '9+. 6l este ţinut să ofere gestiunii îngrijirile unui bun părinte de familie. 7otuşi,circumstanţele care l#au condus la asumarea afacerii pot autoria judecătorul să modereedaunele#interese care reultă din greşelile sau neglijenţa gerantului.

=rt. '9. $tăp>nul a cărui afacere a fost bine administrată trebuie să îndeplineascăangajamentele contractate în numele său, să îl indemniee pe gerant pentru toateangajamentele pe care le#a asumat personal şi să îi rambursee toate c?eltuielile utile şinecesare pe care le#a făcut.

%%(: =rt. 1215#121.

EE: F*99#*59.

%omentariu

=r fi interesant de cercetat c>te procese cu acest obiect au fost judecate într#o perioadă deun secol în Rom>nia.

64trem de rar înt>lnită în practică, dar adorată de teoreticienii dreptului civil, gestiunea deafaceri este actul persoanei care se amestecă în afacerile altuia fără să aibă împuternicirea acestuia, dar av>nd intenţia de a fi util. 6l se obligă să continue gestiuneacu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea propriei averi.

"ersoana care se amestecă în gestiunea afacerilor altuia, fără a fi obligată, se numeştegerant şi gestioneaă în mod voluntar şi oportun afacerea altei persoane denumită gerat. =ceasta din urmă nu are cunoştinţă despre actul gerantului sau deşi cunoaşte amesteculacestuia nu este în măsură să desemnee un mandatar ori să se interesee personal sausă găsească ori altă modalitate de a#şi gestiona afacerea.

Du este în situaţia gestiunii de afaceri cel care nu ştie că lucreaă în interesul alteipersoane şi, deci, nu are obligaţiile gerantului. !reptul său se limiteaă la restituireamăsurii în care a procurat geratului o îmbogăţire fără justă cauă. "reenţa intenţiei de agratifica pe gerat înlătură aplicarea prevederilor gestiunii de afaceri.

erantul are obligaţia de înştiinţare a geratului despre gestiunea începută şi, totodată,

obligaţia de a continua gestiune p>nă c>nd retragerea lui nu preintă riscul unei pierderisau p>nă c>nd geratul în nume propriu sau prin repreentant ori prin moştenitori poate săpreia gestiunea.

240



Ki moştenitorii gerantului care au cunoştinţă de gestiune preiau obligaţia autorului de acontinua gestiunea, în aceleaşi condiţii.

În actele de gestiune, gerantul este dator să depună diligenţa unui bun proprietar înadministrarea propriei averi.

În situaţia în care gerantul a intervenit şi a început actele de gestiune în scopul dovedit de

a evita pentru gerat o pagubă iminentă, răspunderea gerantului se limiteaă la pagubelepricinuite geratului în mod intenţionat sau din culpă gravă. =t>t intenţia, c>t şi culpa trebuiesă fie dovedite de gerat, iar gravitatea culpei răm>ne la aprecierea suverană a instanţei.

Aa încetarea gestiunii, gerantul dă socoteală geratului şi îi remite bunurile dob>ndite cuocaia gestiunii.

=cţion>nd în nume propriu în raporturile cu terţele persoane cu care contracteaă,gerantul se obligă faţă de acele persoane, dar nu le poate răpi dreptul de a regresa contrageratului.

!acă îşi declină calitatea de persoană care acţioneaă în numele geratului, obligaţiile senasc direct în persoana geratului, afară de caul în care geratul nu este legat de acesteobligaţii şi cel ţinut faţă de terţi este gerantul.%?iar şi atunci c>nd nu s#a putut atinge reultatul dorit al gestiunii, dacă sunt preentecondiţiile gestiunii de afaceri, geratul are obligaţia să îl indemniee pe gerant pentruc?eltuielile necesare, iar în limita sporului de valoare şi pentru c?eltuielile utile făcute degerant, la care se adaugă dob>nile calculate din iua efectuării c?eltuielilor. 7otodată,geratul este obligat să repare prejudiciul pe care gerantul l#a suferit fără culpă, din cauagestiunii.

%onform dispoiţiilor art. '9 alin. )1-, geratul trebuie să e4ecute şi obligaţiile născutedin actele necesare şi utile, care, în numele ori în beneficiul său, au fost înc?eiate degerant. =lineatul )- al aceluiaşi articol adaugă că trebuie să fie determinat caracterulnecesar sau util al acelor acte şi c?eltuieli în raport de momentul în care s#au efectuat decătre gerant.

estiunea de afaceri concepe actele menţionate în art. '9 nu numai ca acte juridice, cişi ca acte materiale, pentru că nu e4istă nicio raţiune să fie limitate aceste acte la cele juridice. "rin gestiune se înţeleg şi actele materiale şi altruismul cu care se angajeaăgerantul nu trebuie să fie pentru el o sursă de pagubă, după cum nu trebuie să fie pentrugerat un prilej de pierdere. =ceste aspecte au fost analiate în jurisprudenţa franceă a(nstanţei $upreme de Hurisdicţie a 0uncii )ReS.- cu prilejul judecării unui litigiu în care un?otelier a c?eltuit cu adăpostirea victimei unui accident. =ctele materiale cuprinse îngestiunea de afaceri marc?eaă diferenţa între această instituţie juridică şi contractul de

mandat, care îşi restr>nge sfera la actele juridice.(nstanţa a reţinut că victima a suferit un accident de muncă şi a fost spitaliată într#un ?ancare a efectuat c?eltuielile necesare şi utile pentru victimă, aceste c?eltuieli fiind şiindispensabile pentru ?an, astfel înc>t patronul victimei trebuie să le restituie ?otelului+/.

În speţă, la interval de c>teva ile, doi dintre muncitorii domnului C. au fost accidentaţi deautomobilele aflate în trecere şi faţă de rănile pe care le preentau, la sfatul unui medic aufost internaţi într#un ?an şi au primit toate îngrijirile necesare, în împrejurările date, primulp>nă la deces, iar cel de#al doilea p>nă la convalescenţă. (nstanţa a respins recursulpatronului celor doi muncitori, care pretindea că poate fi obligat numai la tariful legal pentruaccidentele de muncă.

3bligaţiile născute din actele gerantului necesare şi utile în numele şi în beneficiulgeratului trebuie să fie e4ecutate de acesta din urmă. =precierea caracterului necesar sauutil at>t cu privire la acte, c>t şi cu privire la c?eltuieli se apreciaă la momentul efectuării

241



c?eltuielilor de către gerant. "entru garantarea c?eltuielilor necesare, creanţa gerantuluipoate fi garantată prin ipotecă legală înscrisă în cartea funciară, în condiţiile legii. !acăgerantul a cunoscut sau trebuia să cunoască împotrivirea geratului, el are dreptul numai larestituirea c?eltuielilor necesare şi geratul poate obţine un termen pentru a e4ecutaaceastă obligaţie.

!acă gerantul trece peste împotrivirea titularului afacerii, el va fi răspunător de pagubelecauate acestuia şi prin cea mai uşoară culpă. !acă gerantul a făcut c?eltuieli care nu potfi calificate nici ca necesare, nici ca utile, geratul este obligat să îl indemniee numai înmăsura în care a dob>ndit un avantaj. Ratificarea gestiunii de către gerat recalificăgestiunea în mandat şi produce efectele contractului de mandat.

ecţiunea a -a.

<lata nedatorat%

=rt. '+'. # Doţiunea

=rt. '+1. # "lata primită cu bună#credinţă de creditor =rt. '+. # Restituirea plăţii anticipate

=rt. '++. # Reguli aplicabile restituirii

*rt. 1341.

Noţiunea

)'- %el care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.

)1- Du este supus restituirii ceea ce s#a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.)- $e preumă, p>nă la proba contrară, că plata s#a făcut cu intenţia de a stinge o datorieproprie

*rt. 134.

<lata primit% cu bun%-credinţ% de creditor

)'- Restituirea nu poate fi dispusă atunci c>nd, în urma plăţii, cel care a primit#o cu bună#credinţă a lăsat să se împlinească termenul de prescripţie ori s#a lipsit, în orice mod, detitlul său de creanţă sau a renunţat la garanţiile creanţei.

)1- În acest ca, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor întemeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.

*rt. 1343.

,estituirea pl%ţii anticipate

%eea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv nu se poate restituidec>t atunci c>nd plata s#a făcut prin dol sau violenţă. !e asemenea, este supusărestituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.

242





francee' a decis că plătitorul trebuie să facă dovada erorii pentru că între plătitor şibeneficiar e4istă raport obligaţional şi e4istă datoria plătitorului.

$oluţia este incontestabil justă atunci c>nd un plătitor nu este şi datornic, dar plata a fostrecepţionată de un creditor adevărat.

=şadar, creditorul a fost plătit de altă persoană dec>t debitorul. !e aceea, în această

situaţie se cere dovada erorii, pentru că plata putea făcută şi cu titlu de gratificaţie înfavoarea adevăratului datornic, ceea ce se şi înt>mplă uneori.

%el ce plăteşte o datorie ştiind că aparţine altuia nu#şi poate e4plica în mod logic aceastăconduită dec>t prin faptul că vrea să geree afa#cerea altuia avans>ndu#i fonduri sau vreasă#i facă o liberalitate indirectă. !e aceea, plătitorul va putea cere restituirea numai dacăva face dovada erorii.

=ceeaşi e4igenţă este pretinsă şi în caul plătitorului care era datornic, dar a plătit alteipersoane dec>t adevăratul creditor.

În concluie, dacă este o plată nedatorată subiectiv, plătitorul poate obţine restituireanumai dacă a creut în mod eronat că plăteşte o datorie proprie deşi nu#i aparţinea saudacă s#a înşelat cu privire la beneficiarul plăţii.6roarea poate fi de fapt sau de drept şi constr>ngerea se asimileaă erorii1.

%ulpa plătitorului nu îl priveaă de dreptul la restituire. %?iar şi primitorul de bună#credinţătrebuie să restituie o plată primită fără cauă. !acă prin aceasta el suferă un prejudiciu,poate să se îndrepte contra plătitorului vinovat pe temeiul răspunderii de drept comune4tracontractuală.

!acă primitorul a fost de bună#credinţă, el este obligat să restituie numai cuantumul îmbogăţirii )suma sau lucrul primit, nu şi dob>nile sau fructele percepute-.

!acă primitorul este de rea#credinţă, el a comis o greşeală pe care trebuie să o repare înlimita prejudiciului suferit de plătitor.Du mai poate fi dispusă restituirea după ce s#a împlinit termenul de prescripţie e4tinctivă adreptului la acţiunea pentru restituire şi primitorul nu mai are posibilitatea să obţinărestituirea de la altă persoană.

"entru ec?itate se recunoaşte dreptul plătitorului de a regresa contra adevăratului datornicpe temeiul subrogaţiei legale în drepturile creditorului plătit.

În caul plăţii anticipate faţă de împlinirea termenului suspensiv, restituirea este datoratănumai atunci c>nd s#a obţinut plata prin dol sau violenţă. În aceleaşi condiţii este supusărestituirii şi plata făcută înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive.

64ecutarea restituirii se efectueaă conform dispoiţiilor art. '*#'*+/.@n aspect particular al plăţii nedatorate se înt>lneşte în patologia viramentului.

&iramentul este operaţiunea bancară const>nd în debitarea contului curent al uneipersoane cu o anumită sumă, pentru a se credita cu aceeaşi sumă contul altei persoane.

@nele opere de drept bancar analieaă viramentul ca un contract distinct, contractulbancar de giro+.

=tunci c>nd viramentul se efectueaă între două conturi la aceeaşi bancă, se producedoar o sc?imbare de creditor, menţin>ndu#se în bancă suma depusă.

"entru plătitor, simplificarea plăţilor este evidentă, faţă de situaţia în care ar trebui săoperee, mai înt>i, o retragere a sumei din contul său şi apoi să efectuee o depunere încontul creditorului sumei.

244



"entru bancă, acest mijloc de plată este, de asemenea, preferabil, în comparaţie cu plataprin monedă fiduciară, sau prin cec.

"urtătorul cecului poate retrage fondurile, în numerar, în timp ce beneficiarul plăţii prinvirament lasă, cel puţin pentru moment, fondurile în cont, adică la dispoiţia băncii. !eaceea, în general, şi reglementările bancare tind să oblige agenţii economici să ueenumai de plata prin monedă scripturală, dacă suma depăşeşte un anumit plafon, iarbăncile percep un comision mai redus pentru acest serviciu"e de altă parte, viramentul se preteaă mai uşor operării prin calculator, diminu>nd costulşi economisind timpul serviciilor bancare.

&iramentul fiind un transfer de monedă scripturală repreintă şi un instrument decombatere a inflaţiei monetare.*

Eanca nu trebuie să se preocupe de identificarea cauei juridice a ordinului de virament şi, în realitate, această cauă poate cunoaşte o foarte mare diversitate.

!acă în privinţa ordinului de virament, calificarea juridică drept mandat este acceptată, înceea ce priveşte natura juridică a viramentului propriu#is, ea nu poate fi e4plicată, prinmecanismele dreptului civil )cesiune de creanţă, novaţiune, delegaţiune-.9&iramentul se baeaă pe un mecanism propriu, al cărui specific constă în aceea căeste o operaţiune abstractă, prin care se pot realia acte juridice diferite: stingerea uneiobligaţii prin plată, acordarea unui împrumut sau efectuarea unei donaţii.

!in caracterul abstract al operaţiunii viramentului decurge consecinţa că validitatea ei nudepinde de scopul operaţiunii ci e4clusiv de regularitatea ei, ca operaţiune te?nică,indisolubil legată de moneda scripturală 5.

%omparaţia dintre cec şi virament pune în evidenţă omogenitatea mai accentuată aacestuia din urmă.

@n cec poate fi încasat la g?işeul băncii, reali>ndu#se astfel o operaţiune cu monedăfiduciară sau poate fi utiliat pentru efectuarea unei creditări a contului, oper>ndu#senumai cu monedă scripturală.

&iramentul este un procedeu de te?nică bancară reervat circulaţiei monedei scripturale,cu e4cluderea oricărei mişcări de monedă fiduciară. !e aceea a şi fost calificat ca oremitere de monedă scripturală/.

!in caracterul abstract al operaţiunii viramentului decurg următoarele consecinţe:

a- Eanca nu poate cenura un ordin de virament emis de clientul titular al contului, atuncic>nd acest cont are un sold creditor.

b- Eanca nu trebuie să verifice caua juridică a ordinului de virament, pentru că validitateaviramentului nu depinde de validitatea actului juridic care se realieaă prin acestprocedeu bancar*2.

=ceastă concluie este susceptibilă de a fi amendată numai în situaţia în care suntaplicabile normele legale de ordine publică privind vigilenţa bancară.*'

c- Eanca nu este obligată să verifice dacă autorul ordinului de virament are capacitatea juridică de a efectua actul juridic realiat prin virament. În dreptul nostru problema preintăimportanţă datorită consacrării principiului specialităţii capacităţii civile a persoanelor juridice în opoiţie cu principiul generalităţii capacităţii persoanelor fiice )art.+ al !ecretului nr. 'B'/+-. "entru societăţile comerciale, capacitatea civilă seraporteaă şi la obiectul activităţii*1. !acă s#ar dovedi ulterior că actul juridic realiat prinvirament este nul, emitentul ordinului va dispune de acţiunea în restituire contrabeneficiului plăţii.

245





datoare să stornee operaţiunea de debitare a contului înregistrată pe baa ordinului fals.

Eanca se poate îndrepta contra oricărei persoane care, din culpă, a facilitat frauda.

!acă această persoană este însuşi clientul titular al contului, dovada culpei acestuia poateantrena e4onerarea de răspundere a băncii sau diminuarea obligaţiei de despăgubire caefect al concursului culpelor. =stfel, în ipotea ordinului de virament falsificat ulterior

emiterii sale, clientul ar putea fi obligat să suporte, cel puţin parţial, paguba, pentru că el acomis o culpă în legătură cu m>nuirea ordinului după semnare, după cum şi banca arputea fi ţinută să suporte o parte a prejudiciului pentru că nu a depistat falsificarea, deşiordinul falsificat preenta anomalii aparente.

64ecut>nd ordinul fals, care emană de la o terţă persoană şi nu de la clientul ei, titular alcontului, banca nu mai acţioneaă ca mandatar ci ca gerant al afacerilor altuia. Înconsecinţă ea va fi ţinută de o răspundere delictuală şi nu de obligaţia ivor>tă dincontractul bancar9'.

"entru a e4emplifica o situaţie în care banca îşi e4ecută obligaţia de vigilenţă şi refuă săse supună ordinului pentru a preveni spălarea banilor este oferită de sentinţa nr. 59 din

'2 octombrie 122*, pronunţată de secţia comercială a 7ribunalului Eistriţa Dăsăud91. Înspeţă, reclamanta societatea comercială H.(. $RA a cerut instanţei să oblige banca E prinsucursala acesteia din Eistriţa să e4ecute operaţiunile ordonate de ea.

Reclamanta a e4plicat că deţine un cont în valută la sucursala Eistriţa a băncii E şi acestcont a fost creditat cu o sumă în euro, repreent>nd plata pentru un e4port. 3rdinele datede titularul contului nu s#au e4ecutat sub motiv că suma este indisponibiliată. Reclamantaa suferit perturbări majore în activitatea sa sub mai multe aspecte.

Eanca a replicat prin înt>mpinare, în sensul că creditarea contului s#a făcut la ordinulbăncii francee pentru clientul acesteia

"rin mesaje $^(C7 banca franceă a solicitat restituirea fondurilor menţion>nd că ordinulde plată în baa căruia a efectuat operaţiunea este fals şi, în consecinţă, banca E a blocatsuma în cont, e4ecut>ndu#şi propriile condiţii generale, conform cărora banca va aveadreptul să nu e4ecute instrucţiunile primite de la client, dacă le consideră, la libera saapreciere frauduloase sau potenţial frauduloase, fără a putea fi ţinută răspunătoarepentru prejudiciile aduse clientului pentru această cauă<.

Eanca a mai susţinut că aceste condiţii generale împreună cu regulile de operare pe contşi cu cererea de desc?idere a contului fac parte integrantă din contractul înc?eiat întrebancă şi client.

=ceeaşi bancă a mai susţinut că i#a cerut clientului să preinte documentele justificative cu

privire la pretinsul e4port către ordonatorul viramentului, însă, din documentele preentatea reultat că reclamanta avea relaţii contractuale cu o societate din $tatele @nite şi nu cuuna franceă.

Elocarea contului s#a dispus ca urmare a mesajelor $^(C7, prin care banca franceă ainformat#o că tranacţia este frauduloasă.

Au>nd această măsură, banca s#a conformat Dormelor E.D.R. nr. B1221, art. '1 alin. )-,care prevăd că atunci c>nd apar probleme legate de provenienţa fondurilor şi nu pot fisoluţionate, instituţia de credit trebuie să înc?idă contul şi să restituie banii sursei de lacare i#a primit. "entru aceste considerente, însuşite de instanţă, s#a pronunţat ?otăr>reade respingere a acţiunii.

%omentatorul sentinţei, R..$., a emis opinia conform căreia măsura înc?iderii contului şirestituirii sumelor comportă riscul suportării ulterioare a unor despăgubiri de către bancă,dacă se va dovedi ulterior că măsura a fost greşită.

247



%omentariul nostru la această deciie atrage atenţia asupra unei erori fundamentale şiintolerabile conţinută într#un segment din motivarea sentinţei, care nu a fost sesiată detribunal şi a scăpat total neobservat şi de instanţele de control judiciar, curtea de apel şi Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie care au confirmat sentinţa, după cum reultă dincomentariul aparţin>nd R..$., publicat în aceeaşi revistă.

%ondiţiile generale de bancă ale băncii E conţin probabil şi alte prevederi similare, baatepe iluia naivă că banca îşi poate face propria lege şi că această lege poate fi impusăclientului în virtutea puterii discreţionare pe care şi#o arogă banca. %ele mai multe situaţiide aceste fel se întemeiaă pe etern invocata normă cuprinsă în art. /*/ alin. )'- %%=:%onvenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante<.

%eea ce se face că nu observă banca într#o asemenea situaţie este sintagma cea maiimportantă legal făcute<.

%laua impusă clientului în e4ercitarea puterii superioare pe care o are banca faţă declient )la raison de plus fort est toujours la meilleure<- va fi sancţionată cu ine4istenţatocmai pentru că nu este legal făcută.

=ceastă problemă a fost de mult reolvată în acest sens de jurisprudenţa franceă. =ceeaşi sancţiune considerăm că trebuie să se aplice şi în jurisprudenţa noastră, cucondiţia ca instanţele să fie informate.

În caul din speţă, ?egemonia băncii este e4acerbată ajung>nd la formulări paro4istice, degenul libera sa apreciere<, potenţial< frauduloase şi care culmineaă cu o clauă dee4onerare de răspundere totală fără a putea fi ţinută răspunătoare pentru prejudiciileaduse clientului din această cauă<.

ecţiunea a 3-a.

5mbog%ţirea %r% =ust% cau$%1 =rt. '+. # %ondiţii

=rt. '+*. # Îmbogăţirea justificată

=rt. '+9. # %ondiţiile restituirii

=rt. '+5. # %aracterul subsidiar

*rt. 1342.

Condiţii%el care, în mod neimputabil, s#a îmbogăţit fără justă cauă în detrimentul altuia esteobligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fărăa fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.

*rt. 1346.

5mbog%ţirea =ustiicat%

Îmbogăţirea este justificată atunci c>nd reultă:

a- din e4ecutarea unei obligaţii valabile;b- din nee4ercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit;

248



c- dintr#un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi e4clusiv, pe riscul săuori, după ca, cu intenţia de a gratifica.

*rt. 134+.

Condiţiile restituirii)'- Restituirea nu este datorată dec>t dacă îmbogăţirea subistă la data sesiării instanţei.

)1- %el care s#a îmbogăţit este obligat la restituire, în condiţiile prevăute la art. '*/ şiurmătoarele.

*rt. 134.

Caracterul subsidiar

%ererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune

pentru a obţine ceea ce îi este datorat.%%(: =rt. 12+'. )'- =cţiunea generală de îmbogăţire – acela care, fără o cauă justă, s#a îmbogăţit în dauna unei alte persoane, este ţinut, în limitele îmbogăţirii, să indemniee peaceasta din urmă în corelaţie cu diminuarea patrimonială.

)1- =tunci c>nd îmbogăţirea are ca obiect un lucru determinat, cel ce l#a primit este ţinut să îl restituie în natură în starea în care se află la data cererii.

=rt. 12+1. %aracterul subsidiar al acţiunii. =cţiunea pentru îmbogăţire nu este admisibilădacă poate fi e4ercitată o altă acţiune pentru indemniarea prejudiciului suferit.

EE: F5'1#511.

%omentariuReferindu#se la principiul de drept al intericerii îmbogăţirii fără justă cauă, autorulfrance . Ripert utilia următoarea metaforă: ca un fluviu subteran, principiulalimenteaă reguli precise care îi atestă e4istenţa, dar el nu iese niciodată la lumină<1.

!ouă sunt condiţiile e4istenţei acestei instituţii: absenţa cauei îmbogăţirii şi caracterulsubsidiar al acţiunii. 3 a treia condiţie, adăugită de %urtea de %asaţie franceă într#o deciie din 15 martie '//,este absenţa interesului sau a unei greşeli în persoana celui însărăcit.

Îmbogăţirea fără cauă presupune că o persoana s#a însărăcit îmbogăţind o altă persoană

şi astfel sunt identificate trei elemente:'- îmbogăţirea;

1- însărăcirea;

- relaţia cauală între '- şi 1-.

Îmbogăţirea se poate e4prima în creşterea activului sau diminuarea pasivului. Însărăcireaeste înţeleasă în sensul cel mai larg.

Între cele două trebuie să e4iste un raport de caualitate. Îmbogăţirea nu trebuie să aibăcauă care să o justifice, în termeni juridici: să nu aibă nici un titlu.

Hurisprudenţa franceă a stabilit că, deşi convenţiile au efect numai între părţilecontractante, acest principiu nu se opune ca o persoană să fie obligată faţă de alta pentrucă a profitat personal şi direct de beneficiul furniat unei terţe persoane.

249



În speţă, un proprietar de terenuri le#a arendat unei alte persoane, dar aceasta nu şi#a îndeplinit obligaţiile şi arenda a fost reiliată. "entru a stinge o parte din datoria sa,arendaşul a predat recolta pe picior proprietarului. Curniorul de îngrăşăminte a pretins să îi fie plătite de către proprietar pentru că lui i#a profitat recolta şi pretenţia sa a fost admisă.Reultă astfel că furniorul de îngrăşăminte, care nu avea niciun contract cu proprietarulterenului, a putut obţine de la acesta din urmă plata preţului pe temeiul îmbogăţirii fără

justă cauă. %eea ce constituie temeiul obligaţiei îmbogăţitului nu este, însă, contractulfurniorului de îngrăşăminte, faţă de care proprietarul este o terţă persoană, ci este numai însuşi faptul îmbogăţirii.

Îmbogăţirea fără cauă survenită prin intermediul unui al treilea patrimoniu naşte douăraporturi juridice distincte: primul, între cel însărăcit şi partenerul său contractual şi unaltul, care are ca efect îmbogăţirea proprietarului terenului, reflectată în recolta care asporit datorită îngrăşămintelor.

6ste justificată îmbogăţirea dacă se e4plică prin:

a- e4ecutarea voluntară a unei obligaţii valabile;

b- nee4ercitarea de către însărăcit a unui drept contra celui îmbogăţit şi permiţ>ndu#i astfelbeneficiarului să păstree ceea ce nu i se cuvine;

c- actul îndeplinit de cel păgubit în propriul interes e4clusiv, pe propriul risc ori cu intenţiade a gratifica.

"entru a fi suspusă restituirii la cererea plătitorului, îmbogăţirea trebuie să e4iste la datasesiării instanţei de către cel însărăcit. 7ot la aceeaşi dată se evalueaă îmbogăţireabeneficiarului şi pierderea celui însărăcit.

!acă a fost de rea#credinţă, îmbogăţitul restituie cuantumul îmbogăţirii la data recepţionăriiactului de îmbogăţire.

=cţiunea pentru restituirea îmbogăţirii fără cauă are un caracter subsidiar, în sensul cădispoiţiile art. '+ şi urm. "ot fi utiliate numai dacă însărăcitul nu posedă nicio altăacţiune pentru satisfacerea acestui drept+. $ecţia civilă a %urţii de %asaţie francee adecis la 1 martie '/' că acţiunea pentru restituirea îmbogăţirii fără justă cauă poate fiadmisă numai dacă cel ce o promoveaă nu are nicio altă acţiune născută din contract,cvasicontract, delict sau cvasidelict.

Capitolul "V.

,%spunderea civil%

$ecţiunea '. # !ispoiţii generale$ecţiunea a 1#a. # %aue e4oneratoare de răspundere

$ecţiunea a #a. # Răspunderea pentru fapta proprie

$ecţiunea a +#a. # Răspunderea pentru fapta altuia

$ecţiunea a #a. # Răspunderea pentru prejudiciul cauat de animale sau de lucruri

$ecţiunea a *#a. # Repararea prejudiciului în caul răspunderii delictuale

ecţiunea 1.


=rt. '+/. # Răspunderea delictuală

250



=rt. '2. # Răspunderea contractuală

*rt. 1349.

,%spunderea delictual%

)'- 3rice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sauobiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale,drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

)1- %el care, av>nd discernăm>nt, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciilecauate* , fiind obligat să le repare integral.

)- În caurile anume prevăute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciulcauat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paa sa, precum şi de ruinaedificiului.

)+- Răspunderea pentru prejudiciile cauate de produsele cu defecte se stabileşte prinlege specială9 .

*rt. 132/.

,%spunderea contractual%

)'- 3rice persoană trebuie să#şi e4ecute obligaţiile pe care le#a contractat.

)1- =tunci c>nd, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea esterăspunătoare de prejudiciul cauat celeilalte părţi şi este obligată să repare acestprejudiciu, în condiţiile legii.

)- !acă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarearegulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i#ar fi maifavorabile.

"roiectul de reformă a %odului civil france: =rt. '+2 . 3rice faptă ilicită sau anormală,care a cauat un prejudiciu altuia, obligă pe acela căruia îi este imputabil să îl repare.

!e asemenea, orice nee4ecutare a unei obligaţii contractuale care a cauat un prejudiciucreditorului obligă pe debitor să răspundă pentru acesta.

=rt. '+'. În ca de nee4ecutare a unei obligaţii contractuale, nici debitorul, nici creditorulnu se pot sustrage aplicării dispoiţiilor specifice răspunderii contractuale pentru a opta înfavoarea răspunderii e4tracontractuale.

7otuşi, dacă nee4ecutarea provoacă un prejudiciu corporal, partea cocontractantă poateopta în favoarea regulilor care îi sunt mai favorabile pentru obţinerea reparării daunei.

=rt. '+1. !acă nee4ecutarea unei obligaţii contractuale este caua directă a unuiprejudiciu suferit de o terţă persoană, aceasta poate cere repararea de către debitor petemeiul articolelor '*1#'**. 6a se supune în acest ca limitelor şi condiţiilor impusecreditorului pentru a obţine repararea propriului său prejudiciu.

6a poate, de asemenea, să obţină repararea pe temeiul responsabilităţii e4tracontractuale,cu obligaţia de a face dovada e4istenţei uneia dintre faptele generatoare viate laarticolele '1#'*1.

Dotă: =rt. '1 reglementeaă răspunderea pentru fapta proprie; art. ' – răspundereapentru culpa persoanei juridice; art. '+#'+# reglementeaă răspunderea pentrulucruri, iar art. '+#+, răspunderea pentru animale; art. '#'*2 reglementeaă

251



răspunderea pentru fapta altei persoane; art. '*', art. '*1reglementeaă tulburărileprovocate de vecinătate şi de activităţile periculoase; art. '*#'** conţin dispoiţiispecifice răspunderii contractuale.

3bservaţii. Raportul %atala cu privire la "roiectul de reformă a dreptului răspunderii înCranţa prevede la art. '+2 următorul te4t: 3rice faptă ilicită sau anormală care a cauatun prejudiciu altuia obligă pe cel căruia îi este imputabilă să îl repare.

!e asemenea, orice nee4ecutare a unei obligaţii contractuale care a cauat un prejudiciucreditorului obligă pe debitor să răspundă pentru acest prejudiciu.<

=rticolul '+' din acelaşi "roiect are următorul te4t: În ca de nee4ecutare a unei obligaţiicontractuale, nici debitorul, nici creditorul nu se pot sustrage aplicării dispoiţiilor specificerăspunderii contractuale pentru a opta în favoarea răspunderii e4tracontractuale.

%u toate acestea, dacă această nee4ecutare provoacă un prejudiciu corporal,cocontractantul poate obţine repararea prejudiciului opt>nd în favoarea acelor reguli caresunt mai favorabile<5.

Remarcăm similitudinea te4tului citat mai sus cu cel din art. '2 alin. )- D%%.

%omentariu

Răspunderea civilă cunoaşte două forme: răspunderea delictuală şi răspundereacontractuală.

"rima formă este enunţată în te4tul art. '+/, iar cea de#a doua în art. '2.

7otodată, raportul dintre cele două forme este clarificat în alin. )- al art. '2 în sensul cănu pot fi înlăturate regulile răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli,dacă obligaţiile ivorăsc din contract.

"rincipiile răspunderii delictuale sunt succint enumerate în art. '+/:

– persoana care încalcă regulile de conduită stabilite prin lege sau prin obiceiul locului,prin acţiuni sau inacţiuni care aduc atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altorpersoane, va fi suspusă regulilor răspunderii delictuale;

– persoana cu discernăm>nt, care încalcă îndatorirea prevăută de alin. )'- al art.'+/ trebuie să repare integral prejudiciile cauate;

– şi prejudiciul cauat de fapta altei persoane, de lucrurile sau animalele aflate sub paăori de ruina edificiului naşte obligaţia de reparare a prejudiciului în caurile anumeprevăute de lege;

– legea specială stabileşte răspunderea pentru pagubele cauate de produsele cu defecte.

În caul răspunderii contractuale, principiile care sunt enunţate în art. '2 sunturmătoarele:

– obligaţiile asumate prin contract trebuie să fie e4ecutate;

– dacă, fără justificare, partea contractantă nu îşi e4ecută obligaţiile, trebuie să reparepaguba cauată celeilalte părţi;

– în preenţa raporturilor contractuale între părţi nu pot fi aplicate regulile răspunderiidelictuale, ci numai regulile răspunderii contractual.

!istincţia între răspunderea contractuală şi răspunderea e4tracontractuală )delictuală- seanalieaă sub aspectul regimurilor juridice diferite şi al domeniilor diferite/.

!iferenţele între regimurile juridice ale răspunderii contractuale şi răspunderiie4tracontractuale se referă la trei aspecte:

252





Referitor la sarcina doveii, diferenţa este netă: în timp ce culpa delictuală trebuie să fiedovedită de cel care o invocă, culpa contractuală este preumată pe baa constatării cănu s#a e4ecutat obligaţia, ori că s#a e4ecutat defectuos.

Răspunderea pentru fapta lucrului, reglementată ca o formă a răspunderii delictuale are oaplicaţie în domeniul contractual atunci c>nd lucrul a fost utiliat de debitor pentru a#şie4ecuta o obligaţie contractuală principală sau c>nd lucrul a fost livrat în e4ecutareaobligaţiei contractuale şi el are vicii care nasc o primejdie sau provoacă o pagubă. În domeniul delictual, păitorul lucrului este obligat să repare paguba cauată de lucru,fără să fie dator creditorul să demonstree un viciu al lucrului, dar în materie contractualăo asemenea dovadă este cerută.

Răspunderea pentru fapta altei persoane creeaă un domeniu comun celor două forme încaul răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

%elelalte cauri ale răspunderii pentru fapta altei persoane aparţin e4clusiv uneia dintreformele răspunderii. =stfel, domeniul răspunderii contractuale pentru fapta altuia cuprinderăspunderea debitorului pentru nee4ecutarea obligaţiei contractuale dacă fapta este

imputabilă unui au4iliar fără calitatea de prepus sau a unui înlocuitor.!acă, în ce priveşte răspunderea delictuală se face referire la supraveg?ere şi paă, adicăla autoritate asupra altuia, în răspunderea contractuală temeiul este forţa obligatorie acontractului.

!acă în domeniul contractual acţiunile de regres sunt frecvent reglementate, în materiarăspunderii delictuale aceste acţiuni de regres sunt mai rar înt>lnite.

În domeniul răspunderii contractuale, consecinţele nee4ecutării obligaţiilor pot fi remediateprin e4ecutare în natură sau prin reoluţiune, e4cepţie de nee4ecutare sau adaptareacontractului.

În ce priveşte întinderea reparaţiei, principiul răspunderii civile contractuale coincide cu celal răspunderii delictuale, în sensul că ambele prevăd repararea integrală.

"aguba impreviibilă este e4clusă de la reparaţie în materie contractuală.

%lauele contractuale restrictive de răspundere sunt admise în domeniul răspunderiicontractuale, dar nu sunt permise în materie e4tracontractuală.

$unt comune ambelor forme ale răspunderii principiile evaluării penalităţilor de înt>rieresau cele ale dob>nii pentru neplata unei sume.

!iferenţe apar în ceea ce priveşte obligaţia de punere în înt>riere prevăută numai înrăspunderea contractuală.

În plus, unele diferenţe între cele două regimuri ale răspunderii se manifestă şi în materieprocesual civilă.

Referitor la delimitarea domeniilor celor două forme ale răspunderii, principiile sunt simpleşi clare:

'- orice răspundere care nu îndeplineşte condiţiile regimului contractual, aparţine regimuluidelictual;

1- interferenţa între cele două forme este interisă, nefiind permis cumulul formelorrăspunderii.

%umulul poate fi înţeles ca fiind:

'- dob>ndirea efectelor răspunderii de două ori şi, deci, ca o suprasolvire sau poate fi înţeles ca

254



1- opţiune neîngrădită între cele două forme şi temeiuri ale răspunderii.

Hurisprudenţa noastră, ca şi jurisprudenţa franceă, în consonanţă cu doctrina au susţinutideea căadmiterea cumulului ar împiedica aplicarea regulilor răspunderii contractuale şideci, ar nesocoti voinţa părţilor.

Răspunderea contractuală şi cea delictuală sunt instituţii distincte, fiecare av>nd domeniul

propriu: prima reglementeaă repararea pagubelor născute din nee4ecutarea obligaţiilorcontractuale, cea de#a doua, restul daunelor.

%u toate acestea, secţia penală a %urţii de %asaţie francee a admis cumulul în caul încare fapta generatoare de răspundere este infracţiune şi, în consecinţă, soluţionareaacţiunii civile baate pe nee4ecutarea unei obligaţii contractuale se judecă în procesulpenal după principiile răspunderii delictuale. !impotrivă, secţia civilă a aceleiaşi curţi decasaţie francee susţine că şi în procesul penal se menţine regimul răspunderiicontractuale.

!octrina franceă actuală critică impreciia criteriilor care servesc la delimitarea domeniilorcelor două forme ale răspunderii. =ceasta se datoreaă, printre altele, şi îndoielilor care

mai subistă referitoare la e4istenţa însăşi a unui contract.Du întotdeauna jurisprudenţa defineşte cu suficientă rigoare conţinutul contractului şi aşase e4plică faptul că descoperă în anumite contracte o obligaţie de securitate pe carepărţile nu au avut#o în vedere.

@n alt factor de incertitudine este distincţia între contractant şi terţa persoană.

7emeiul contractual al răspunderii se aplică numai faţă de victima parte contractantă, iarfaţă de terţa persoană se aplică temeiul delictual.

=ceastă diversificare este şi ea criticabilă.

Aucrurile se complică atunci c>nd terţul reclamant este parte într#un contract legat de cel acărui nerespectare se invocă. În caul grupurilor de contracte, răspunderea contractuală este regimul aplicabil tuturorcelor care au suferit pagube numai pentru că au o legătură contractuală, în sensul că suntmembrii unui grup de contracte unite prin identitatea obligaţiilor.

%urtea de %asaţie franceă, în secţii reunite a decis la * octombrie 122* că cel vătămat,care este străin de contract poate invoca nerespectarea contractului pe temeiulrăspunderii delictuale de îndată ce în acest mod a suferit un prejudiciu'2.

=utori francei mai radicali susţin tea abandonării distincţiei între cele două categorii derăspundere şi înlocuirea cu un regim special, care nu este nici contractual, nici delictual''.

=stfel, !irectiva din 1 iulie '/5 asupra răspunderii pentru fapta produselor defectuoaseconstituie o ilustrare a noii tendinţe.

%urtea de %asaţie franceă, secţia (#a civilă, a pronunţat la 1+ ianuarie 122* două deciii în domeniul produselor farmaceutice.

În prima deciie s#a statuat că (somerida a fost caua directă şi parţială pentru agravareastării de sănătate a pacientului, predispus la ?ipertensiune arterială pulmonară primitivă şieste o cauă adecvată dată fiind absenţa oricărui alt motiv pentru a e4plica fenomenul.

$e poate deduce astfel e4istenţa unor preumţii grave, precise şi concordante pentru aimputa (someridei apariţia maladiei.

În cea de#a doua deciie, din aceeaşi i, aceeaşi instanţă a stabilit că producătorul are oobligaţie de securitate de reultat şi răspunde pentru nee4ecutarea acestei obligaţii în cade prejudiciu cauat de produsul său, deoarece acest produs nu oferă securitatea la care

255













În dreptul engle domină concepţia omului reonabil sub formă de modele.

0ai înt>i, modelul este conceput ca o imagine care va prinde formă de la ca la ca, fiinddiferit în dreptul public şi în dreptul privat.

!iferenţa constă în următoarea opţiune:

– opţiunea franceă face din model o imagine;

– opţiunea britanică face din model un personaj concret.

3pţiunea pentru personajul mijlociu, pe care o are jurisprudenţa franceă, este reultatulunei operaţiuni aritmetice, const>nd în adiţionarea numărului de persoane e4celente cupersoanele mediocre.

!esigur că nu aceeaşi preocupare o au părţile contractante.

%redem că bunele maniere contureaă persoana reonabilă şi diligenţa pe care toţi oaşteptăm nu este cea mijlocie.

%u privire la inevitabilitatea evenimentului se au în vedere măsurile dictate de

previibilitate şi care au fost luate de un standard uman, normal, prudent şi diligent. =cest om normal poate să prevadă evenimentele, dar facultăţile sale de prevedere şireistenţă sunt depăşite în caul unei amplori neobişnuite a evenimentului în ipotea încare cel c?emat să răspundă trebuia să posede capacităţi sau aptitudini e4cepţionale pecare nu le poate avea omul normal, se vor considera ca fiind impreviibile şi inevitabile,at>t fapta victimei, c>t şi fapta terţei persoane.

Du se pretinde ca fapta victimei sau a terţei persoane să aibă caracter culpabil.

%?iar dacă nu este imputabilă victimei fapta sa, autorul tras la răspunde se poate e4oneradovedind că a fost pus în faţa unui eveniment impreviibil şi ireistibil pentru el )ca fortuit-prin însăşi conduita victimei.

Întinderea efectului e4oneratoriu pe care îl produce forţa majoră este deductibil din te4tulprimului alineat al art. '': răspunderea este înlăturată<, ceea ce se traduce princoncluia totalei e4onerări.

64istenţa cauei străine este ine4istenţa faptei sau inacţiunii debitorului şi ine4istenţarolului conduitei sale în producerea pagubei.

Corţa majoră e4onereaă de orice răspundere, cu unele e4cepţii.

=stfel, de e4emplu, cel care e4ploateaă o aeronavă nu se poate e4onera, invoc>nd faptavictimei ca forţă majoră, de răspunderea pentru pagubele cauate la sol.

=ceeaşi soluţie în caul unui teleferic sau a unei instalaţii nucleare. =tunci c>nd obligaţia debitorului constă în livrarea unor bunuri determinate generic sau înplata unei sume de bani se refuă invocarea cauei străine şi impreviibile.

7e4tul primului alineat al art. '' debuteaă cu sintagma dacă legea nu prevede altfelsau părţile nu convin contrariul<.

Aegea prevede altfel în unele domenii la care ne#am referit în alineatele precedente şi, înaceste situaţii, forţa majoră nu produce efectul e4oneratoriu.

%u privire la convenţiile care tind să înlăture cauele e4onerării sau să definească altfelforţa majoră, ele sunt nule în materie delictuală şi, uneori admise în răspunderea

contractuală. =stfel, debitorul se poate angaja contractual să garantee toate pagubelecare sunt consecinţa nee4ecutării contractului, inclusiv consecinţele provocate de forţamajoră.

261



"ărţile pot defini în clauele contractului care sunt cauele de natură străină e4oneratorii.

@neori sunt numai enumerate acele circumstanţe care sunt constitutive de forţă majoră.%lauele sunt valabile în măsura în care e4tind răspunderea dreptului victimei la reparaţie.

=celeaşi claue pot să scutească părţile de obligaţia dovedirii calităţilor forţei majorepentru evenimentele asimilate.

=cele claue care restr>ng dreptul victimei la reparaţie sunt producătoare de efecte dacănu au caracter dolosiv şi nu privesc culpa grea.

=semenea claue pot fi calificate drept abuive.

!acă părţile au enumerat cu caracter e4emplificativ şi nu limitativ situaţiile e forţă majoră,debitorul nu este e4onerat de acele e4emple sau de cele similare.

$unt numeroase cauri în care clauele protectoare pentru una dintre părţi sunt e4agerateşi termenii folosiţi sugereaă interpretare e4tensivă )mai ales N <, cele care suntasemenea N< etc.-. =cestea nu vor fi acceptate de instanţă.

Cundamentul e4onerării de răspundere în caul forţei majore şi a caului fortuit îl constituie

absenţa caualităţii şi absenţa culpei, iar domeniul efectului e4oneratoriu cuprindetotalitatea răspunderilor.

%el de#al treilea alineat al art. '', care defineşte caul fortuit, opereaă o distincţieimportantă între acest ca şi forţa majoră.

În caul fortuit lipseşte condiţia caracterului e4tern al evenimentului, preentă în forţamajoră, şi, totodată, în caul fortuit evenimentului nu trebuie să îndeplinească cerinţa de afi absolut invincibil şi inevitabil, fiind suficient ca el să fie în mod relativ invincibil şiinevitabil, adică pentru cel c?emat să răspundă, dacă nu s#ar fi produs evenimentulimpreviibil.

În situaţia în care o normă legală e4onereaă pe debitor de răspunderea contractualăpentru ca fortuit, acelaşi debitor va fi e4onerat şi în ca de forţă majoră, pentru acelaşieveniment Ualin. )+- al art. ''V.

"roblema cauei străine care nu preintă caracterul forţei majore s#a pus în legătură cupluralitatea de caue şi caualitatea parţială, pornindu#se de la adagiul egalităţiirăspunderii parţiale cu caualitatea parţială, în domeniul obligaţiilor in solidum '.

Hustificarea fundamentării obligaţiilor in solidum se raporteaă la indiviibilitatea cauală)fiecare cauă este caua întregului prejudiciu- şi la garanţia pentru victimă )caualitateparţială, dar răspundere integrală-. 3bligaţia in solidum este o garanţie a cărei devoltarea fost asigurată de asigurări.

În asemenea situaţii, c>nd se reţine o pluralitate de caue ale prejudiciului, pentru asolicita e4onerarea de răspundere s#a invocat:

– concursul faptei victimei cu caue străine, care nu sunt calificate drept forţe majore. Înaceste cauri soluţia este obligarea la repararea integrală a prejudiciului;

– concursul faptei p>r>tului cu fapta altei persoane, soluţia fiind obligarea in solidum afiecăruia;

– concursul faptei p>r>tului cu fapta victimei sau a persoanei pentru care victima esterăspunătoare.

262



*rt. 132.

8apta victimei sau a terţului

Capta victimei înseşi şi fapta terţului înlătură răspunderea c?iar dacă nu au caracteristicileforţei majore, ci doar pe cele ale caului fortuit, însă numai în caurile în care, potrivit legii

sau convenţiei părţilor, caul fortuit este e4onerator de răspundere.%omentariu

Capta victimei sau fapta unei terţe persoane pot înlătura răspunderea dacă ele îndeplinesccondiţiile cerute pentru recunoaşterea caului fortuit, adică dacă sunt relativ impreviibileşi invincibile: nu pot fi prevăute şi nici împiedicate de către persoana care ar fi fostc?emată să răspundă dacă nu s#ar fi produs evenimentul.

Du în toate caurile fapta victimei şi fapta terţului pot fi e4oneratoare de răspundere. =cestefect îl au numai dacă, în virtutea legii sau în conformitate cu convenţia părţilor, caulfortuit e4onereaă de răspundere.

În aceste situaţii, fapta victimei sau fapta terţei persoane îndeplinesc condiţia e4teriorităţii.Du este acceptată e4onerarea de răspundere dacă e4terioritatea nu este binecaracteriată, de e4emplu, dacă victima s#a pus la dispoiţia p>r>tului, urm>nd directiveleacestuia.

!acă, însă, victima se afla în subordinea p>r>tului, dar a depăşit instrucţiunile primite şi aavut iniţiative intempestive, condiţia e4teriorităţii poate fi considerată ca fiind satisfăcută.

În termeni similari se pune şi problema faptei terţei persoane. !acă fapta acestei persoanea fost provocată c?iar de p>r>t, fapta nu mai este o cauă străină, e4terioară.

%omitentul nu se poate scuti de răspundere invoc>nd fapta prepusului, care a acţionat îne4erciţiul funcţiei atribuite.

"ărinţii nu se pot e4onera de răspundere pentru prejudiciul cauat de copilul minor aflat însupraveg?erea lor.

!ebitorul obligaţiei contractuale nu poate fi e4onerat de consecinţele păgubitoare alenee4ecutării propriei obligaţii invoc>nd fapta unui au4iliar sau a unui înlocuitor pe care l#aintrodus el însuşi în e4ecutarea contractului.

"entru ca fapta victimei sau terţei persoane să aibă caracterele caului fortuit nu se ceresă fie îndeplinită condiţia culpei victimei, fiind suficient ca fapta victimei sau fapta terţeipersoane să fie pentru cel c?emat să răspundă at>t impreviibilă, c>t şi invincibilă.

În caul unui automobilist care a trecut cu autove?iculul peste corpul victimei culcate pe

drum s#a reţinut că fapta victimei, în legătură directă cu prejudiciul, repreintă o împrejurare e4ternă de natură să îl e4oneree integral, dacă a fost în mod normalimpreviibilă pentru automobilist şi nu era posibilă pentru el evitarea prejudiciului'*.

%oncursul între fapta p>r>tului şi fapta unei terţe persoane în provocarea prejudiciului nupoate avea ca efect reducerea răspunderii p>r>tului ab initio.

Aimitarea la numai o parte din prejudiciu a răspunderii p>r>tului, sub motiv că şi terţapersoană a contribuit la acelaşi prejudiciu nu este admisibilă, pentru că leeaă interesulsingurei persoane inocente, care este victima.

Capta terţei persoane, coautor al prejudiciului nu are efect e4oneratoriu în raportul dintre

p>r>t şi victimă, cu singura e4cepţie a situaţiei în care s#ar putea admite că pentru faptap>r>tului sunt îndeplinite condiţiile caului fortuit.

263



*rt. 1323.

:!erciţiul drepturilor

%el care caueaă un prejudiciu prin c?iar e4erciţiul drepturilor sale nu este obligat să îlrepare, cu e4cepţia caului în care dreptul este e4ercitat abuiv.

%omentariu6ste general admis, în mod statornic, că e4erciţiul unui drept, a unei puteri sau a uneilibertăţi nu poate angaja răspunderea titularului.

În această situaţie se află:

– dreptul de a informa publicul pe care îl are mass#media'9;

– dreptul de a depune pl>ngere contra altei persoane;

– dreptul de a pune în e4ecutare silită o ?otăr>re judecătorească ş.a.

6fectul justificativ şi e4onerator nu este, totuşi, fără limite.

$cua este stăvilită de abuul de drept, a cărui întindere şi eficienţă este variabilă înfuncţie de importanţa prerogativelor pe care le posedă e4erciţiul şi care pot dăuna altora.

!reptul de a acţiona în justiţie nu este abuiv dacă nu este manifest răuvoitor.

!reptul la trecere prioritară în traficul rutier nu îl e4onereaă pe cel ce are prioritate deobligaţia respectării normelor %odului rutier, nici de obligaţia mai generală de a conducecuprudenţă, dar, în general, se admite că în niciun ca prioritarul nu poate fi singurulrăspunător, dacă nu i se poate reproşa o culpă gravă.

=buul de drept se poate manifesta şi prin intenţia de a provoca altuia o vătămare prinmodalitatea de e4ercitare a dreptului şi, în această ipoteă, prevăută de art. ' se

regăsesc conflictele de vecinătate.!reptul poate reulta şi dintr#o autoriaţie administrativă, de e4emplu autoriaţia pentrufabricarea, importul sau v>narea unor produse to4ice sau cu potenţial dăunător. !easemenea, autoriaţia pentru un spectacol poate provoca inconveniente vecinilor,autoriaţia de construcţie sau reparaţie poate tulbura vecinătăţile etc.

=semenea autoriaţii nu îl e4onereaă pe beneficiar de răspundere în ca de neglijenţă,imprudenţă, st>ngăcie, abu în e4ercitarea autoriaţiei acordate.

*rt. 1324.

*lte cau$e de e!onerare

&ictima nu poate obţine repararea prejudiciului cauat de persoana care i#a acordat ajutor în mod deinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s#a folosit cu titlu gratuit,dec>t dacă dovedeşte intenţia sau culpa gravă a celui care, potrivit legii, ar fi fost c?ematsă răspundă.

%omentariu

În te4tul art. '+ sunt reproduse )cu caracter e4emplificativG- alte două caue dee4onerare:

'- e4onerarea de răspundere pentru prejudiciul cauat cu acest prilej persoanei careacordă în mod deinteresat ajutor victimei;

1- e4onerarea celui care s#a folosit cu titlu gratuit de lucrul, animalul sau edificiul altuia şi

264



acestea i#au provocat un prejudiciu.

Regula de mai sus poate fi înlăturată, în sensul antrenării răspunderii dacă persoanac?emată să răspundă conform legii a acţionat cu culpă gravă sau cu intenţie.

$ituaţiile viate generic în art. '+ se înt>lnesc în accidentele rutiere, de e4emplu atuncic>nd martorul acordă benevol asistenţă pentru scoaterea victimei din automobil,

deterior>nd caroseria. În ceea ce priveşte răspunderea păitorului pentru prejudiciul cauat de lucru, într#o primăetapă, jurisprudenţa franceă a decis că aceasta nu poate fi invocată contra păitoruluiautomobilului de către cei care au ocupat un loc în acel automobil fie în virtutea unuicontract de transport fie cu titlu pur benevol.

În primul ca, se va putea invoca răspunderea contractuală a transportatorului.

În cel de#al doilea ca, călătorii cu titlu gratuit vor fi consideraţi că au acceptat să see4pună pericolelor şi ar putea obţine o despăgubire numai dacă s#ar dovedi o culpă însarcina păitorului lucrului'5.

!upă +2 de ani, la 12 decembrie '/*5, soluţia jurisprudenţei francee s#a sc?imbat. =cceptarea riscurilor de către victimă ar repreenta o convenţie de nerăspundere apăitorului lucrului, care în materie de răspundere civilă delictuală este inadmisibilă.

În consecinţă, şi cel transportat benevol poate acţiona contra transportatorului dacădemonstreaă culpa acestuia.

3 astfel de culpă poate să reulte din simpla constatare că automobilul a luat o direcţienefirească'/.

*rt. 1322.

Clau$e privind r%spunderea

)'- Du se poate e4clude sau limita, prin convenţii sau acte unilaterale, răspunderea pentruprejudiciul material cauat altuia printr#o faptă săv>rşită cu intenţie sau din culpă gravă.

)1- $unt valabile clauele care e4clud răspunderea pentru prejudiciile cauate, printr#osimplă imprudenţă sau neglijenţă, bunurilor victimei.

)- Răspunderea pentru prejudiciile cauate integrităţii fiice sau psi?ice ori sănătăţii nupoate fi înlăturată ori diminuată dec>t în condiţiile legii.

)+- !eclaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăşi, renunţarea victimei la dreptul de a obţine plata despăgubirilor.

%omentariu

7e4tul art. ' vieaă patru ipotee.

"rima ipoteă se referă la răspunderea pentru prejudiciul cauat altuia printr#o faptăsăv>rşită cu intenţie sau culpă gravă.

În principiu, răspunderea profesioniştilor pentru pagubele cauate consumatorilor esteangajată independent de gravitatea culpei, at>t în domeniul delictual, c>t şi în celcontractual.

=stfel, de e4emplu, dacă anumite ?otăr>ri judecătoreşti relevă gravitatea culpei reproşată

medicului, mai ales c>nd este vorba despre o eroare profesională ştiinţifică, niciodată nuau condiţionat răspunderea de gravitatea culpei, ci, dimpotrivă, au admis răspunderea pebaa oricărei culpe.

265



=ceeaşi măsură se aplică şi răspunderii avocaţilor, notarilor, banc?erilor şi, de o manierăgenerală, liber profesioniştilor.

@neori, însă, în mod e4cepţional, culpa calificată )gravă- este o condiţie de răspundere,aşa cum aceasta se regăseşte şi în te4tul art. '+ şi al art. ' alin. )'-.

3 asemenea culpă gravă se reţine în sarcina statului pentru funcţionarea defectuoasă a

justiţiei sau în raporturile de muncă atunci c>nd se stabileşte răspunderea salariatuluipentru greşelile profesionale sau răspunderea angajatorului pentru accidentele de muncă.

7e4tul alin. )'- al art. ' se referă şi la intenţie ca formă a vinovăţiei şi ca agravantă arăspunderii.

7otodată, în materie de asigurări, culpele intenţionate sau frauduloase nu pot fi acoperitede asigurarea de răspundere12.

7e4tul alin. )'- al art. ' interice at>t e4cluderea, c>t şi plafonarea, pe caleconvenţională sau prin act unilateral, a răspunderii pentru un prejudiciu material cauataltuia, dacă fapta cauatoare de prejudiciu s#a săv>rşit cu intenţie sau din culpă gravă.

64cluderea convenţională a răspunderii implică un regim juridic special, particular şi,totodată, atribuie sarcina probei.

%laua de e4cludere a garanţiei este acea stipulaţie care îl priveaă pe asigurat debeneficiul garanţiei în considerarea unor circumstanţe particulare de realiare a riscului)e4cluderea riscului de bor în caul nerespectării e4igenţelor referitoare la staţionareave?iculelor la sol-.

%u privire la sarcina probei, se impune ca asigurătorul să facă dovada că asiguratul acunoscut claua de e4cludere în momentul semnării contractului.

%ulpa intenţionată e4clude asigurarea de răspundere civilă.

!acă asiguratul este persoană juridică, culpa intenţionată se referă la conducătorul dedrept sau de fapt, iar intenţia se raporteaă la voinţa de a caua paguba.

64emple de claue de limitare sau de e4onerare de răspundere:

'- nicio clauă de e4onerare de garanţie pentru vicii ascunse nu poate fi stipulată pentruacele vicii care au reultat din preenţa în elementele de construcţie a abestului;

1- claua de e4onerare de garanţie pentru vicii ascunse nu poate fi stipulată atunci c>ndviciul ascuns este preenţa termitelor într#un imobil;

- contractul este fără garanţie în profitul dob>nditorului în caul defectului sau viciuluilucrului predat;

+- v>nătorul nu garanteaă dec>t viciile ascunse ale lucrului v>ndut care îi suntsemnalate de dob>nditor în termen de un an de la v>nare. %umpărătorul nu va puteapretinde dec>t repararea lucrului şi nu va putea să solicite nici diminuarea preţului, nicireoluţiunea contractului.

7e4tul art. ' alin. )'- vieaă două ipotee: e4cluderea sau limitarea răspunderii.

Aimitarea nu suprimă obligaţia, ci determină numai întinderea acesteia şi se poate realia în mai multe feluri.

"ărţile pot sc?imba natura obligaţiei, transform>nd#o din obligaţie de reultat în obligaţiede mijloace.

"ărţile pot să restr>ngă obiectul obligaţiei de predare a bunului, de e4emplu prin scutireade predare a accesoriilor sau prin claua predării în starea în care se află şi nu în stare debună funcţionare.

266



!e asemenea, sunt limitative clauele care introduc o anumită supleţe în modul dee4ecutare a prestaţiei, de e4emplu, prevă>nd termenul de e4ecutare numai cu titluindicativ sau permiţ>nd cantitatea livrată ca put>nd să variee între anumite limite etc.%lauele care reduc obligaţiile contractantului sunt alternativa la clauele care e4cludrăspunderea. Reultatul ambelor este foarte asemănător pentru că permit beneficiaruluiclauei sustragerea de la răspundere în caul nee4ecutării unor obligaţii.

"rima, claua de e4cludere, are o manieră mai radicală, în sensul că obligaţia nu va puteafi pusă în sarcina beneficiarului.

%ea de#a doua are rolul de a nu permite angajarea răspunderii în caul nerespectăriiobligaţiei. $unt abuive clauele care înlătură răspunderea profesioniştilor în raporturile cuconsumatorii cele care au ca obiect sau ca efect un deec?ilibru semnificativ întredrepturile şi obligaţiile părţilor contractului.

=semenea claue sunt considerate ca nescrise.

În conformitate cu prevederile alin. )1- al art. ', pot fi considerate valabile clauele dee4cludere a răspunderii, dacă prejudiciul s#a cauat printr#o simplă imprudenţă sau

neglijenţă şi s#a localiat la bunurile victimei, nu şi la persoana acesteia.@neori, limitarea răspunderii sau e4cluderea acesteia pe cale contractuală devin inutile,deoarece însăşi legea este aceea care stabileşte e4cluderea sau limitarea.

Du sunt claue de acest gen nici cele care determină ipoteele răspunderii în raport deoriginea prejudiciului.

=stfel, depoitarul unor bunuri mobile este obligat să le păstree şi să le asigureconservarea. 6l poate stipula că nu va răspunde în ca de incendiu.

Potelierul este obligat să asigure şi paa bagajelor şi obiectelor diverse aduse de călători. În caul furtului sau degradării acestora, ?otelierul răspunde c?iar dacă a stipulat claue

de limitare a răspunderii şi aceste limite sunt inferioare plafoanelor legale.3 situaţie similară se înt>lneşte cu privire la plafonarea răspunderii pentru obiectele lăsate în autove?iculul parcat.

Aimitările sunt înlăturate atunci c>nd culpa ?otelierului sau a personalului a fost la origineaprejudiciului sau atunci c>nd, fără legitimă e4plicaţie, ?otelierul a refuat să primeascălucrurile.

Aimitări legale ale responsabilităţii se mai înt>lnesc în materie de transport maritim, aerian,curierat, carduri bancare etc.1'

%urtea de %asaţie franceă, secţia a ((#a civilă, a decis la '9 februarie '/, că sunt nule

clauele de e4onerare sau de atenuare a răspunderii în materie delictuală11.

*rt. 1326.

*nunţuri privitoare la r%spundere

)'- @n anunţ care e4clude sau limiteaă răspunderea contractuală, indiferent dacă esteadus ori nu la cunoştinţa publicului, nu are niciun efect dec>t dacă acela care îl invocăface dovada că cel prejudiciat cunoştea e4istenţa anunţului la momentul înc?eieriicontractului.

)1- "rintr#un anunţ nu poate fi e4clusă sau limitată răspunderea delictuală pentruprejudiciile cauate victimei. @n asemenea anunţ poate avea însă valoarea semnalăriiunui pericol, fiind aplicabile, după împrejurări, dispoiţiile art. '9' alin. )'-.

267



%omentariu

6fectele manifestării de voinţă unilaterală, care tinde la e4cluderea sau limitarearăspunderii contractuale, sau a răspunderii delictuale sunt reglementate distinct în art.'* alin. )'- şi )1-.

=stfel, anunţul prin care se manifestă voinţa de a e4clude răspunderea contractuală sau

de a#i pune anumite limite, poate să producă efecte numai dacă debitorul care seprevaleaă de această e4cludere sau limitare face dovada că persoana prejudiciată prine4ecutarea contractului a cunoscut e4istenţa anunţului în momentul înc?eierii contractuluişi în acest fel a ac?iesat la voinţa debitorului.

În caul răspunderii delictuale, alin. )1- al art. '* interice e4cluderea sau limitarearăspunderii pentru prejudiciile provocate victimei.

%u toate acestea, un astfel de anunţ poate valora ca o avertiare adresată părţii vătămatecu privire la pericolul provocării pagubei şi, în acest ca, prevederile art. '9' alin. )'- cuprivire la culpa comună şi la concursul culpei cu alte caue e4oneratoare.

ecţiunea a 3-a.

,%spunderea pentru apta proprie

=rt. '9. # %ondiţiile răspunderii

=rt. '5. # %riterii particulare de apreciere a vinovăţiei

=rt. '/. # Repararea prejudiciului const>nd în vătămarea unui interes

=rt. '*2. # Aegitima apărare

=rt. '*'. # $tarea de necesitate

=rt. '*1. # 3bligaţia terţului de reparare a prejudiciului =rt. '*. # !ivulgarea secretului comercial

=rt. '*+. # Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege

=rt. '*. # 6fectele ?otăr>rii penale

=rt. '**. # Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească

=rt. '*9. # Răspunderea altor persoane lipsite de discernăm>nt

=rt. '*5. # 3bligaţia subsidiară de indemniare a victimei

=rt. '*/. # Răspunderea altor persoane =rt. '92. # (mposibilitatea de individualiare a autorului faptei ilicite

=rt. '9'. # &inovăţia comună. "luralitatea de caue

*rt. 132+.

Condiţiile r%spunderii

)'- %el care caueaă altuia un prejudiciu printr#o faptă ilicită, săv>rşită cu vinovăţie, esteobligat să îl repare.

)1- =utorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.%%=: =rt. //5. 3rice faptă a omului, care caueaă altuia prejudiciu, obligă pe acela din acărui greşeală s#a ocaionat, a#l repara.

268



=rt. ///. 3mul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauat prin fapta sa, dar şi deacela ce a cauat prin neglijenţa sau prin imprudenţa.

%%C: =rt. '51. 3rice faptă a omului, care caueaă altuia un prejudiciu, obligă pe cel dina cărui greşeală s#a produs, să îl repare.

=rt. '5. Ciecare este responsabil pentru prejudiciul pe care l#a cauat nu numai prin

fapta sa, dar şi din neglijenţa sau imprudenţa sa.%%(: =rt. 12+. !espăgubirea pentru fapta ilicită. 3rice faptă dolosivă sau culpabilă, carecaueaă altuia o daună injustă, îl obligă pe cel care a comis fapta la despăgubireadaunei.

EE: F51. 3bligaţia de a repara dauna. )'- 3ricine care, intenţionat sau din neglijenţă,aduce atingere în mod ilicit vieţii, corpului, sănătăţii, libertăţii, proprietăţii sau oricărui dreptal altuia, este ţinut faţă de acesta să repare prejudiciul reultat.

)1- =ceeaşi obligaţie incumbă şi celui care contravine unei legi care protejeaă intereselealtuia. !acă, conform te4tului legii, este posibilă o contravenţie independent de oriceculpă, obligaţia de reparare nu intervine dec>t dacă e4istă culpă.

%omentariu

!in te4tul art. '9 se desprind următoarele sintagme relevante:

– caueaă<

– prejudiciu<

– faptă ilicită<

– săv>rşită cu intenţie sau din culpă<, cu cea mai uşoară culpă<

– să îl repare<1.

'. 6boşa noţiunii de caualitate. !istincţie%aualitatea juridică se distinge de noţiuni învecinate cum sunt legătura<, imputabilitatea<sau implicarea<.

0enirea cone4iunii cauale este de a e4plica relaţia între faptul generator şi prejudiciu.

Captul generator poate fi fapta unei persoane responsabile sau a unei persoaneiresponsabile aflată în paa unui ocrotitor după cum poate fi fapta unui lucru.

Du este suficient să fie determinată fapta păgubitoare, nici să fie identificat autorul faptei,ci trebuie să se identifice relaţia între prejudiciu şi persoana răspunătoare.

$e poate vorbi despre legătura între faptă şi persoană sau despre imputabilitateasubiectivă a pagubei faţă de o anumită persoană, în sarcina căreia poate fi pusă paguba.

7ot astfel se poate discuta implicarea în pagubă a unui lucru. 7oate aceste trei noţiuni,legătura<, imputabilitatea< şi implicarea< sunt diferite de caualitate.

=. 6lementele constitutive

6lementele constitutive ale unei definiţii a caualităţii juridice au fost obiect de controversăştiinţifică, merg>nd p>nă la refuul oricărei definiţii. =stfel, s#a propus înlocuirea caualităţiicu ec?itatea, cu teoria riscului, cu teoria relativităţii aSuiliene, dar toate aceste tentative aueşuat.

!efinirea caualităţii juridice a cunoscut un proces îndelungat şi complicat în cursul căruias#au emis diverse teorii cum sunt:

– teoria ec?ivalenţei condiţiilor;

269



– teoria cauei pro4ime şi a consecinţei imediate;

– teoria caualităţii adecvate, cu varianta acesteia, caualitatea suficientă şi altele.

În încercările de definire a caualităţii, jurisprudenţa a considerat#o ca fiind o problemă defapt lăsată la aprecierea suverană a judecătorului fondului, dar, la o analiă atentă, s#aputut constata că aprecierea suverană priveşte numai aprecierea doveilor, iar în rest se

e4ercită controlul %urţii de %asaţie.%aualitatea se desfăşoară în două fae:

a- de la fapta păgubitoare la prejudiciul iniţial;

b- de la prejudiciul iniţial la consecinţele ulterioare.

"rima condiţie a caualităţii este ca fapta să fie necesară pentru producerea pagubei.!acă prejudiciul s#ar fi produs şi fără faptă nu e4istă caualitate.

!e cele mai multe ori fapta incriminată poate fi una dintre cauele pagubei, inclusiv însituaţia în care a avut rolul de a agrava prejudiciul.

În concluie, pluralitatea cauelor este admisă atunci c>nd fapta este una dintre condiţiilepagubei şi această pluralitate poate fi simultană ori succesivă, indiferent de ordineacronologică şi fără ierar?ie.

Capta de abstenţiune poate avea o valoare cauală dacă ea constă în neluarea unormăsuri de precauţie.

"luralitatea permite privilegierea unei caue mai adecvate dec>t celelalte. %ulpa maiuşoară este absorbită de culpa mai gravă.

%ulpa posedă un rol caual numai atunci c>nd constă în încălcarea unei norme av>nd cascop evitarea prejudiciului.

%aualitatea ţine seama şi de rolul activ al lucrului, care poate fi inert sau dinamic. @ncaracter inert al lucrului poate înlătura răspunderea în anumite condiţii.

"rejudiciile indirecte sunt analiate în etapa a doua, de la prejudiciul iniţial la consecinţeleulterioare. =ceste consecinţe se pot devolta în cascadă propag>ndu#se în mediu, dupăcum reultă şi din dispoiţiile art. '5', art. '5, art. '59 şi urm.

În unele situaţii instanţele au admis că agravarea prejudiciului iniţial sau apariţia unui nouprejudiciu care afecteaă victima iniţială se află în raport de caualitate cu faptapăgubitoare dacă se poate stabili că nu s#ar fi produs dacă fapta nu ar fi fost săv>rşită.

!e asemenea, s#a decis că apariţia unui factor nou disociabil de faptul iniţial dar provocatsau favoriat de acesta din urmă, cum ar fi, de e4emplu, o boală sau o intervenţie

c?irurgicală ori c?iar şi o sinucidere nu rupe raportul caual între evenimentul care adeclanşat procesul păgubitor şi paguba finală.

%oncluia opusă s#ar putea susţine numai dacă acel eveniment nu a avut nicio parte reală în prejudiciul a cărui reparaţie a fost cerută.

E. !ovada raportului de caualitate. $arcina probei şi mijloacele de probă

$arcina probei raportului de caualitate aparţine reclamantului care pretindedespăgubirea. 64cepţiile sunt numeroase şi variate. =cestora li se adaugă aspecteleuşurării sarcinii probei.

"rintre e4cepţii se numără preumţiile de caualitate, mai frecvente în caul accidentelor

nucleare, accidentelor de muncă, accidentelor de trafic rutier, precum şi în caulrăspunderii păitorului lucrului, în caul obligaţiilor contractuale de reultat şi alcontaminărilor transfuionale.

270



@şurarea sarcinii probei care incumbă reclamantului se realieaă prin preumţii decaualitate baată fie pe constatarea pericolului creat de fapta celui răspunător, fie deneîndeplinirea unei obligaţii de informare.

Crecvent se înt>mplă ca o persoană să creee o situaţie obiectiv periculoasă după care ea însăşi sau o altă persoană să suporte o pagubă care apare în acest fel o realiare normalăşi previibilă a riscului creat prin acea faptă. În această situaţie se află unele fapte careaparţin traficului rutier, alte fapte care se referă la accidente provocate prin plasarea unorlucruri în poiţii primejdioase sau situaţiile periculoase create ca urmare a unor produsedefectuoase.

%auri particulare de apreciere a caualităţii se înt>lnesc în domeniul medical şi îndomeniul pagubelor cauate de un membru anonim al grupului.

%u privire la caualitatea în răspunderea medicală, mai ales în operaţiile c?irurgicale,instanţele au admis despăgubirea pentru pierderea unei şanse datorită neîndepliniriiobligaţiei de informare.

=cest concept de pierdere a unei şanse< a fost creat pentru a permite o reparaţie parţială

în situaţiile în care nu putea fi stabilită cu certitudine caualitatea între culpa medicală şiprejudiciul suferit de pacient.

În caul în care a fost creat în mod nescuabil un risc, reparaţia a fost acordată integral nunumai pentru pierderea şansei. !e e4emplu, dacă medicul a administrat o injecţie cu unprodus deşi nu se impunea, el l#a supus pe pacient unui risc nejustificat mortal, priv>ndvictima de orice şansă de supravieţuire, ceea ce justifică o reparaţie integrală.

3 altă uşurare a sarcinii probei s#a realiat prin liberaliarea probaţiunii în domeniullegăturii de caualitate. Referitor la prejudiciul cauat de un membru anonim al unui grupde persoane identificate, situaţie înt>lnită în accidentele de v>nătoare, în unele accidenterutiere, în caul victimelor terorismului sau al contaminărilor transfuionale cu virusul P(&,

despăgubirea integrală s#a obţinut prin creaţia unorfonduri de solidaritate.Responsabilitatea in solidum a fost stabilită în caul culpei colective, de e4emplu, în caul jocurilor sportive primejdioase şi al accidentelor de v>nătoare. În aceste situaţii s#a admiso preumţie de caualitate.

Răspunderea in solidum care incumbă autorilor posibili ai unui prejudiciu anonim sebaeaă pe ideea că reclamantul şi#a făcut datoria dacă a stabilit că fapta care i#aprovocat paguba nu s#a putut comite dec>t de către unul dintre membrii grupului. !inacest moment, aparţine membrilor grupului sarcina să facă dovada contrară.

3bligaţia in solidum nu poate e4ista fără un grup concertat care desfăşoară o activitate

colectivă.Reclamantul trebuie să convingă instanţa că a indicat toate persoanele susceptibile de acaua prejudiciul şi înlesnirea care i se acordă priveşte identificarea unicului autor care seaflă printre membrii grupului.

Dumeroase deciii ale %urţii de %asaţie francee s#au concentrat asupra definirii c>t maicorecte a caualităţii.

=stfel, de e4emplu, deciia nr. *2 din / iulie 122/ a e4aminat relaţia cauală întrevaccinul anti?epatitei E )en?evac- şi scleroa în plăci. Reclamanta a fost vaccinatăcontra ?epatitei E în iulie şi august '//9, vaccinul fiind produs de societatea "asteur =ventis 0$!. În octombrie '//9, reclamanta a suferit tulburări neurologice şi în anul 122'

a fost diagnosticată cu scleroă în plăci.%urtea de =pel AXon, la 11 noiembrie 1229, a declarat#o răspunătoare pe societateaproducătoare a vaccinului şi a obligat#o să plătească despăgubiri reclamantei.

271



">r>ta producătoare s#a apărat în recurs susţin>nd:

'- că vaccinul produs de ea nu poate fi calificat drept produs defectuos în luminaprevederilor !irectivei %66 nr. 5#9+ din 1 iulie '/5;

1- că nu e4istă dovada legăturii de caualitate între pretins defect al produsului şi boalareclamantei.

În legătură cu primul motiv, recurenta a pornit de la premisa că un produs este defectuosatunci c>nd nu oferă securitatea la care se poate aştepta în mod legitim, ţin>nd seama detoate împrejurările, şi mai ales de întrebuinţarea care poate fi efectuată în mod reonabil,ceea ce în caul din speţă nu s#a regăsit. 64istenţa unui defect de securitate a produsuluinu poate fi dedusă din patologia efectelor nedorite.

=ceste argumente au fost respinse de %urtea de %asaţie franceă cu motivarea că unprodus este defectuos atunci c>nd nu oferă securitatea la care ne putem aştepta în modlegitim. În aprecierea acestei condiţii trebuie să se ţină seama mai ales de preentareaprodusului, de întrebuinţarea sa reonabilă şi de momentul punerii sale în circulaţie.

În legătură cu acest vaccin, publicaţia &idal, dicţionar medical, menţioneaă la efectelesecundare nedorite, dar posibile, scleroa în plăci, însă nota de preentare a produsului,pe care a conceput#o producătorul, nu conţine această informaţie.

Referitor la cel de#al doilea motiv de recurs, recurenta a susţinut că pentru antrenarearăspunderii în vederea reparării prejudiciului cauat de un produs defectuos, este pretinsădovada pagubei, defectului, precum şi a legăturii de caualitate între defect şi produs. 3asemenea dovadă poate reulta din preumţii, cu condiţia ca acestea să fie grave, preciseşi concordante.

"entru a afirma că scleroa în plăci este imputabilă vaccinului, întruc>t reclamanta nuavea antecedente neurologice şi boala s#a declanşat la mai puţin de două luni dupăinjecţia cu vaccinul, curtea de apel nu a avut în vedere dec>t coincidenţe cronologice, iaracestea sunt improprii pentru a caracteria preumţii grave, precise şi concordante alee4istenţei legăturii cauale între vaccin şi boala reclamantei.

%urtea de apel a inversat sarcina probei atunci c>nd a susţinut că p>r>ta nu a făcutdovada altei caue, dec>t vaccinul.

Resping>nd şi acest motiv de recurs, %urtea de %asaţie franceă a reţinut că, dacăstudiile ştiinţifice preentate în proces de p>r>tă nu au pus în evidenţă o creştere statisticăsemnificativă a riscului privind scleroa în plăci după vaccinarea contra ?epatitei E, acestestudii nu e4clud o posibilă legătură între această vaccinare şi scleroa în plăci. Întruc>tprimele manifestări ale scleroei în plăci au apărut după două luni de la ultima injecţie cu

produsul litigios şi niciun alt membru al familiei nu a suferit antecedente neurologice, dinmoment ce nicio altă cauă nu poate e4plica această boală, a cărei legătură cu vaccinuleste vădită, după cum afirmă medicul curant al reclamantei, curtea de apel a putut sădeducă din aceste fapte care sunt preumţii grave, precise şi concordante, relaţia cauală între vaccin şi prejudiciul suferit de reclamantă.

=nterior, la 1 iunie 122/, aceeaşi secţie a %urţii de %asaţie francee, prin deciia nr. 9',a casat ?otăr>rea pronunţată de %urtea de =pel &ersailles la '2 ianuarie 1225, care arespins acţiunea reclamantei contra societăţii $tallergenes, societate anonimă, care aprodus vaccinul 3RA $tallergenes 0R&<. "entru a respinge acţiunea reclamantei, curteade apel a reţinut că nu e4istă o probă formală a relaţiei de caualitate directă şi certă întreinjecţiile cu vaccin şi declanşarea patologiei.

%as>nd această ?otăr>re, %urtea de %asaţie franceă, secţia (#a civilă, a reţinut căinstanţa %urţii de =pel &ersailles a încălcat dispoiţiile art. ''+9 şi ale art. '51 %%C,interpretate în lumina !irectivei %66 nr. 5#9+ din 1 iulie '/5 prin formularea e4igenţei

272



unei probe ştiinţifice cu caracter cert, cu toate că rolul caual poate să reulte şi din simplepreumţii, dacă ele sunt grave, precise şi concordante.

Aa 1+ septembrie 122/, aceeaşi secţie a %urţii de %asaţie francee a pronunţat douădeciii nr. 595 şi nr. 552 în speţe care au în comun administrarea faţă de paciente a?ormonului de sinteă denumit diet?Xlstilbestrol )!6$- produs de societatea @%E "?arma,precum şi de societatea Dovartis $antI Camiliale.

7ot în ambele cauri, reclamantele au susţinut că adenocarcinomul de col uterin de caresuferă este efectul administrării mamelor lor, în timpul c>nd erau însărcinate cureclamantele, a ?ormonului de sinteă denumit diet?Xlstilbestrol )!6$-.

În primul ca, deciia %urţii de =pel &ersailles din 1/ noiembrie 1229, care a respinsacţiunea a fost menţinută de %urtea de %asaţie franceă. (nstanţa supremă a motivat căaparţine reclamantei sarcina doveii că a fost e4pusă acestui medicament întruc>t nu s#astabilit că medicamentul litigios ar fi singura cauă posibilă a patologiei de care ea suferă.

În cel de#al doilea ca, %urtea de =pel "aris a respins acţiunea cu motivarea ca ambelelaboratoare au livrat acelaşi produs, dar nicio probă directă nu a putut stabili că produsul

dăunător a fost realiat de una sau de cealaltă dintre societăţile p>r>te.%urtea de %asaţie a considerat că acest raţionament este greşit, deoarece, după ce s#aconstatat că acel ?ormon a fost caua directă a patologiei tumorale de care suferăreclamanta, de acum încolo revine fiecăreia dintre laboratoarele p>r>te să facă dovada căprodusul ei nu a fost la originea prejudiciului.

7ot în iua de 1+ septembrie 122/, %urtea de %asaţie franceă, secţia (#a civilă, apronunţat deciia nr. 59/ prin care a menţinut ?otăr>rea curţii de apel prin care a fostrespinsă acţiunea reclamantei. Reclamanta a susţinut că fiind vaccinată contra ?epatitei E în anul '//1 şi '// a preentat în '//+ simptomele care au fost finaliate prindiagnosticul de scleroă în plăci. %urtea de %asaţie, menţin>nd ?otăr>rea curţii de apel a

decis că aceasta din urmă, în mod suveran a reţinut că datele ştiinţifice şi preumţiileinvocate de reclamantă nu fac dovada legăturii de caualitate între vaccin şi apariţia bolii.

&irusul ?epatitei % a fost acuat de provocarea acestei boli prin transfuie sanguină.

%urtea de %asaţie franceă, prin deciia '5/ din '/ noiembrie 122/, reţin>nd e4istenţaunei relaţii cauale între contaminarea cu acest virus prin transfuie sanguină a fost pusă în situaţia de a determina caualitatea comple4ă şi, consecutiv, răspunderea pentrurepararea prejudiciului.

În speţă, reclamantul 0.8. a fost victima unor atacuri cu armă albă, care au necesitatintervenţii c?irurgicale şi transfuii sanguine. $#a stabilit că în cursul acestor transfuii i#a

fost contaminat s>ngele cu virusul ?epatitei %. =cţiunea pentru repararea prejudiciuluicomple4 )rănire şi contaminare- a fost îndreptată at>t contra agresorului, c>t şi contrasocietăţii care a livrat s>ngele infestat.

%urtea de %asaţie franceă a reţinut că deficitul funcţional permanent pe care îl posedăreclamantul cuprinde diminuarea potenţialului fiic, psi?osenorial sau intelectual,reult>nd din vătămarea integrităţii anatomo#fiiologice constatabilă medical şi prejudiciulspecific cauat de contaminare acoperă ansamblul tulburărilor privind incertitudineaviitorului, teama de suferinţă şi tulburările vieţii intime şi sociale. !eficitul funcţionalpermanent stabilit de %urtea de =pel Eordeau4 la 1/ noiembrie 1229 a fost cuantificat caav>nd o forţă cauală de 12, deficit provocat de o astenie episodică, şi acest prejudiciunu se confundă cu celălalt prejudiciu specific contaminării, baat mai ales pe incertitudinea

şi neliniştea în faţa viitorului. "roced>nd astfel, curtea de apel a indemniat două prejudiciidistincte, cel provocat de agresiune şi cel provocat de contaminare. =v>nd în vedere cărelaţia cauală între contaminare şi starea sănătăţii reclamantului, precum şi faptul că

273



transfuia a devenit necesară numai din caua rănilor provocate de agresor, curtea deapel a apreciat în mod suveran că producătorul vaccinului trebuie să suporte 52 dindespăgubire, iar agresorul 121+.

1. "rejudiciul

"entru a atrage răspunderea autorului faptei ilicite, prejudiciul suferit de partea vătămată

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: '- să e4iste; 1- să fie cert; - să fie personal.'- În principiu, dovada e4istenţei prejudiciului trebuie să fie produsă de victimă. %odurilede procedură civilă, în acord cu codurile civile, garanteaă libertatea administrării probelor,dar, totodată, consacră şi aprecierea suverană a instanţei cu privire la aceste probe.

=ceste două componente, libertatea administrării de către părţi şi suveranitatea instanţei în aprecierea probelor nu depind de importanţa sau gravitatea intrinsecă a prejudiciului.

Rareori, instanţa se referă la caracterul derioriu al prejudiciului.

!e e4emplu, în caul conturbărilor între vecini, jurisprudenţa franceă a decis cădespăgubirile se pot acorda numai dacă aceste tulburări sunt anormale şi depăşesc

măsura obişnuită.7otodată, gravitatea deosebită a anumitor prejudicii dă naştere unor reguli specifice, cumar fi, de e4emplu, suportarea despăgubirii din fonduri de solidaritate naţională sau c?iarinternaţională )bolile iatrogene, infecţiile noocomiale, pagubele cauate de actele deterorism etc.-.

7ot pentru a stabili e4istenţa prejudiciului instanţele utilieaă comparaţia între situaţiaanterioară şi cea posterioară intervenţiei cauale.

"rejudiciul este o vătămare a unui interes şi el poate fi constatat dacă în patrimoniulvictimei s#a produs o pagubă, o pierdere de activ sau o majorare de pasiv, însă jurisprudenţa admite şi posibilitatea constatării pierderii fără înrăutăţirea situaţiei victimei,deoarece absenţa înrăutăţirii se datoreaă altor factori străini de raportul caual între faptaautorului şi prejudiciul victimei. !e aceea, în unele situaţii instanţa compară actualasituaţie cu aceea care ar fi putut e4ista în absenţa faptei păgubitoare.

"entru a reţine prejudiciul ca fiind e4istent, instanţa trebuie să se convingă că s#a produs oadevărată pierdere. =stfel, de e4emplu, dacă pasivul succesoral este cov>rşitor, nu sepoate constata o înrăutăţire a situaţiei moştenitorului ca fiind cauată de autorul omorului,pentru că pasivul a e4istat înainte de comiterea faptei de omucidere.

7ot aşa se consideră că obligaţia v>nătorului de a restitui preţul ca urmare a anulăriiv>nării nu caueaă un prejudiciu pentru că are drept contrapartidă reprimirea bunuluiv>ndut.

&enirea pe lume a unui copil nu poate fi calificată niciodată ca o pierdere în sine reparabilăpe plan juridic, c?iar dacă naşterea s#a produs după ce anterior un avort nu s#a pututefectua.În caul naşterii copilului ?andicapat ori cu malformaţii s#a admis de către instanţecă ar putea repreenta un prejudiciu pentru mamă, const>nd în tulburări ale condiţiilor deviaţă şi de e4istenţă şi acest prejudiciu ar putea fi reparat printr#o indemniaţie care săacopere naşterea şi întreţinerea copilului în primele luni de viaţă.

!acă ?andicapul noului#născut se datoreaă unei culpe medicale şi relaţia cauală întreculpă şi ?andicap este cu certitudine stabilită, prejudiciul este pierderea şansei de a nuveni pe lume şi nu ?andicapul.

!acă ?andicapul este congenital şi nu a fost devăluit părinţilor, aceştia pot pretindepentru ei înşişi o despăgubire care să cuprindă sarcinile suplimentare pe care le suportă întot timpul vieţii copilului, însă un astfel de prejudiciu se repară numai din fondurile de

274



solidaritate naţională.

$ub aspectul prejudiciului suferit de copil, const>nd în ?andicapul congenital şi iremediabilcu care trebuie să convieţuiască p>nă la finalul vieţii, prejudiciul nu este însăşi naşterea, ci?andicapul şi copilul, pentru sine, poate cere repararea prejudiciului reultat din ?andicapşi provocat de culpa medicală.

Datura interesului leat poate fi patrimonială )economică- sau morală."aguba provocată bunurilor poate consta în deteriorarea folosinţei sau în diminuareavalorii venale )de piaţă-.

Eunurile vătămate pot fi corporale sau incorporale.

%?iar şi imposibilitatea utiliării unui bun o anumită perioadă de timp poate fi un prejudiciu.

%u at>t mai mult sunt acceptate ca prejudicii cele băneşti, care pot să constea în anumitec?eltuieli sau în condiţii mai oneroase de contractare sau în neplata unei creanţe sau înimobiliarea unor capitaluri.

$unt în mod curent acceptate ca fiind prejudicii pierderile unor c>ştiguri sau speranţe de

c>ştiguri )pierderea unui loc de muncă, întreruperea sau reducerea activităţii economice aunei întreprinderi etc.-.

$unt considerate ca fiind c?eltuieli păgubitoare pentru a servi ca justificare a despăgubiriiacele c?eltuieli care se referă la îngrijirile medicale, la pierderile salariale datorităincapacităţii temporare sau definitive de muncă, plata unor sume pentru a obţine îngrijirepersonală necesară persoanelor leate, c?eltuielile cu decesul şi funeraliile etc.

În principiu, nu se e4clude de la despăgubire nicio vătămare a unei interes economic.

"rejudiciul moral poate fi reparat, dar numai cu anumite restricţii.

=stfel, sunt indemniabile prejudiciile const>nd în vătămările directe ale drepturilor morale

ale personalităţii. !reptul de replică în presă este legal garantat."rotecţia intimităţii vieţii private şi dreptul la imagine, ca şi atingerea adusă numelui,onoarei sau reputaţiei sau unei libertăţi civile, cum ar fi: libertatea e4presiei, libertateaopiniei etc., sunt ocrotite prin dreptul la dedăunare la fel ca şi vătămările atributelorfamiliale ale personalităţii.

!e e4emplu, pot pretinde despăgubiri morale părinţii st>njeniţi în e4ercitarea autorităţiipaterne, bunicii împiedicaţi să întreţină relaţii cu nepoţii, ca şi soţul insultat de relaţiile deinfidelitate ale celuilalt soţ.

Du numai persoanele fiice, ci şi persoanele juridice pot suferi vătămări ale drepturilor

nepatrimoniale. 6fectele morale ale vătămărilor integrităţii corporale pot fi şi eleindemniate. În acest mod, se accentueaă autonomia efectelor nepatrimoniale faţă deatingerile aduse integrităţii fiice, consacr>ndu#se o categorie aparte de prejudiciipersonale.

!iminuarea capacităţilor fiice poate să fie fără efecte asupra situaţiei economice."rejudiciul fiiologic sau funcţional, prejudiciul biologic sau deficitul funcţional seindemnieaă fără a se opera o distincţie între vătămarea pur fiică )pierderea unormembre, paraliie sau pierderea unui simţ-, pe de#o parte, şi tulburările fiice, pe de altăparte.

"rejudiciile morale cauate unor persoane rănite sau bolnave sunt de asemenea

recunoscute şi indemniate în unele ţări )Haponia, 0e4ic ş.a.-. $uferinţele îndurate sunt şiele indemniabile.

$unt prejudicii morale şi cele estetice, consecinţe ale unor mutilări, precum şi prejudiciile

275



de agrement. =cestea din urmă au cuprins, iniţial, referirile la activităţi sportive, artisticeetc. şi, ulterior, s#au e4tins la activităţi nelucrative, la diminuarea plăcerilor vieţii şi la oricealte neplăceri provocate de mutilare, infirmitate sau de tulburarea ec?ilibrului fiic saunervos ca şi de toate frustrările pe care le antreneaă )privaţiuni de agrementele vieţiinormale-. !intre acestea fac parte şi preţul durerii<, prejudiciul estetic, prejudiciul se4ual)care se referă nu numai la pierderea capacităţii de procreare, ci şi la pierderea plăcerii

actului se4ual-."rintre prejudiciile specifice se numără şi prejudiciul specific de contaminare cu $(!=)tulburările fiice, reducerea speranţei de viaţă, incertitudinea viitorului, teama deeventualele suferinţe fiice şi morale, iolarea, tulburarea vieţii familiale şi sociale,prejudiciul se4ual şi de procreaţie-.

$tarea de comă profundă şi prelungită, de stare vegetativă a fost considerată de uneleinstanţe ca nefiind un prejudiciu, pentru că persoanele în cauă nu pot să sufere.

%ontroversa este încă în curs.

Refuul sistematic a fost calificat ca inec?itabil.

În anul '//, secţia a ((#a civilă a %urţii de %asaţie francee a pronunţat la 11 februariedouă deciii prin care a concluionat că starea vegetativă cronică a unei persoane umanenu e4clude nicio formă de indemniare, prejudiciul trebuind să fie reparat în toateelementele sale. $emnificaţia concluiei nu creeaă diferenţieri între prejudiciul economic în sens restr>ns şi consecinţele psi?ologice şi morale, ci vieaă toate aspectele pagubeipersonale.

"rejudiciul afecţiunii suferit ca urmare a decesului unei persoane apropiate sau altei cauesimilare este controversat în aceea ce priveşte e4istenţa, iar lista persoanelor care îl potinvoca este deosebit de dificilă în ceea ce priveşte limitarea acesteia.

În primul r>nd, este greu de delimitat cercul persoanelor care se pot prevala de vătămareaafecţiunii, iar obiectul leat faţă de care s#a afirmat afecţiunea poate fi şi un animal, care afost ucis sau numai vătămat.

%u at>t mai dificilă pare admiterea legăturii de afecţiune între proprietarul unui autove?iculşi acest obiect.

În ceea ce priveşte natura evenimentului care a leat afecţiunea e4istă de asemeneaincertitudini şi controverse.

Aearea poate fi provocată nu numai prin moarte, ci şi prin altă suferinţă adusă celui decare victima este ataşată afectiv.

$unt admise ca fiind prejudicii şi cele provocate mediului, cum ar fi tulburările devecinătate, poluările provocate de gae to4ice, de mirosuri, prafuri, de poluarea apei, dedeşeuri etc. !acă atingerile sunt provocate direct mediului natural, se poate reţineprejudiciul ecologic pur.

&ătămarea mediului fără urmări imediate şi directe asupra persoanelor sau asuprabunurilor nu este un prejudiciu personal şi, deci, nu îndeplineşte una dintre condiţiileprejudiciului menţionate mai sus.

%u toate acestea, se înt>lnesc frecvent referiri la patrimoniul comun al naţiunii sau alumanităţii, pentru a se invoca dreptul a acţiona în justiţie contra persoanelorrăspunătoare.

!iversitatea prejudiciilor morale cuprinde şi: – daunele cauate prin dificultăţile şi suferinţele morale ale unei proceduri judiciare delungă durată;

276



– tulburările condiţiilor e4istenţei;

– frustrările reultate din pierderea locului de muncă sau a unui bun de care proprietarulera ataşat, din emoţia provocată printr#un von fals, de vătămarea cauată prin anumiteraporturi se4uale )de e4emplu: deflorarea unei minore internată într#un sanatoriu de cătreun alt bărbat internat în aceleaşi condiţii-;

– o simplă decepţie, consecinţa credinţei eronate într#un c>ştig iluoriu.(nteresul juridic protejat poate obţine reparare numai dacă se bucură de legitimitate.

@neori, pretind despăgubiri persoane care afirmă că au suferit o pagubă prin decesul uneipersoane cu care nu aveau relaţie juridică.

În aceste situaţii s#a invocat interesul juridic ocrotit juridic.

%ontroversele au fost ample şi îndelungate şi au dat naştere la situaţii involuntar comice.

În instanţă s#au confruntat soţia legitimă cu concubina, iar %urtea de =pel "aris s#adeclarat şocată că o soţie poate fi despăgubită mai înt>i pentru decesul soţului, apoipentru decesul concubinului, c?iar dacă s#au produs la date apropiate. (nstanţa a reţinut

că pentru a obţine repararea prejudiciului cauat de încetarea unui concubinaj adulterin,reclamanta trebuie să fi rupt relaţiile cu soţul ei de mai mult timp.

(deea de principiu este că pluralitatea de parteneri de viaţă împiedică orice pretenţie dedespăgubire. În ceea ce priveşte concubinajul ?omose4ual, s#a admis printr#o ?otăr>re aunui tribunal france indemniarea prejudiciului economic şi moral provocat de încetareauniunii prin decesul accidental al unui partener. "retenţia a fost respinsă. (nstanţele aurefuat să indemniee şi prejudiciul reultat prin pierderea profiturilor obţinute dintr#oactivitate ilicită.

=stfel, s#a respins cererea victimei unui accident pentru acoperirea pierderii suferite caurmare a încetării unei activităţi de muncă la negru.

7ot astfel, nu s#a acordat patronului despăgubirea pentru accidentarea persoanei carelucra fără forme legale şi muncea astfel într#un mod ilicit pentru acel patron.

În sc?imb, faptul că un pasager călătorea fără bilet nu îi răpeşte dreptul de a obţinerepararea prejudiciului suferit de un accident de transport.

"articiparea voluntară a victimei la o activitate ilicită care a păgubit#o a fost tratată ca osimplă culpă a victimei cu efectul e4onerării totale sau parţiale, dar nu ca o cauă derespingere a acţiunii.

În acest mod, adagiul latin nemo auditur propriam turpitudinem allegans a fost consideratincompatibil cu regulile răspunderii civile delictuale.

=stfel, de e4emplu, dacă autorul unei înşelăciuni sau al unui abu de încredere esteurmărit, el nu poate invoca drept cauă de e4onerare de răspundere civilă caracterul ilicital contractului, care i#a permis săv>rşirea delictului. "ro4enetului nu i s#a permis să invoceimoralitatea activităţii prostituatei pentru a obţine respingerea acţiunii acesteia pentrudespăgubiri.

=utorul unui furt nu se poate pl>nge de contraatacul care a depăşit limitele legitimeiapărări.

În asemenea cauri, instanţele partajeaă răspunderea pentru a ţine cont de culpa victimeiUart. '9'alin. )'-V.

Doţiunea de interes legitim protejat juridic este ambiguă. 6a şi#a pierdut, cu timpul, funcţiaoriginară de descurajare a acţiunilor eman>nd de la anumite victime prin ricoşeu, mai alesconcubini, dar păstreaă, totuşi, cel puţin un rol potenţial.

277



Doţiunea de interes legitim permite uneori instanţelor respingerea unor pretenţii care au labaă interese vădit ilicite sau imorale. =şa se e4plică e4igenţa liceităţii interesului pe careo manifestă instanţele.

1- %ondiţia certitudinii prejudiciului decurge din constatarea e4istenţei conform probeloraduse de reclamant. În practică apar neclarităţi cu privire la caracterul cert al prejudiciuluisau pentru că el este afectat de alea sau pentru că a fost parţial stinsă creanţa princompensare sau pentru că e4istă o altă cale pentru obţinerea despăgubirii.@n e4emplu de determinare a certitudinii prejudiciului ne este oferit de deciia nr. '/2* din'/ noiembrie 122/ a %urţii de %asaţie francee, secţia a ((#a civilă. În speţă, %urtea de =pel Eordeu4, prin deciia din '9 martie 1225 a stabilit că reclamanta a suferit transfuiisanguine cu ocaia unei naşteri în '/5 şi a aflat în ianuarie 1222 că este atinsă de virusul?epatitei %. !upă o e4pertiă efectuată pe calea ordonanţei preşedinţiale ea a c?emat în judecată (nstitutul france al s>ngelui şi a obţinut la curtea de apel o despăgubire de+.1'+ euro. ">r>tul (nstitutul france al s>ngelui a atacat deciia %urţii de =pel Eordeau4,formul>nd următoarele motive de recurs:

'- e4istenţa unui prejudiciu specific de contaminare prin virusul ?epatitei % este justificatăde tulburările şi temerile îndurate şi întotdeauna latente, dar şi prin suferinţele încercate caurmare a tratamentelor devenite necesare datorită bolii. Reultă că vindecarea persoaneicontaminate se împotriveşte recunoaşterii prejudiciului specific de contaminare, care nupoate e4ista dec>t în preenţa unei patologii evolutive. 6ste aşadar, greşită condamnarearecurentului la despăgubiri pentru repararea prejudiciului specific de contaminareconcomitent cu constatarea că la data c?emării în judecată reclamanta era vindecată;

1- curtea de apel, reţin>nd că reclamanta justifică suferinţa îndurată la tratament şineliniştea asupra viitorului, ca şi tulburările de viaţă familială şi socială grave a mai reţinut în acelaşi timp şi că aceeaşi reclamantă nu a suferit spitaliări de lungă durată şi nu i#afost niciodată prognosticul vital, a utiliat motivări contradictorii;

- prejudiciul specific de contaminare prin virusul ?epatitei % acoperă ansamblulprejudiciilor cu caracter personal, at>t fiice, c>t şi psi?ice, consecutive infecţiei virale,inclusiv deficitul funcţional temporar care corespunde incidenţelor, asupra sferei personalea victimei, la reducerea potenţialului fiic şi psi?ic; indemni>nd, în afară de prejudiciulspecific de contaminare întregul său deficit personal temporar corespun>nd imposibilităţiide a face faţă ocupaţiilor personale şi familiale, precum şi jena resimţită în actele vieţiicurente, curtea de apel a reparat de două ori acelaşi prejudiciu.

Resping>nd recursul, %urtea de casaţie franceă, secţia a ((#a civilă, a reţinut căreclamanta a suferit o perioadă de incapacitate temporară totală între * noiembrie 122' şi* mai 122, urmată de o perioadă de incapacitate temporară parţială de între 9 mai

122 şi + februarie 122+; e4pertul a preciat că reclamanta este vindecată de ?epatita %,care i#a provocat leiuni moderate şi nu mai subistă nicio incapacitate permanentăparţială. 7otodată, au fost estimate suferinţele îndurate la proporţia de B9, ţin>nd seamade penibilitatea tratamentului cu mare răsunet psi?ologic, care constă în biopsia ?epatică;s#a mai avut în vedere că reclamanta are 2 de ani, dar nu justifică nicio pierdere desalariu şi nu poate primi, pentru perioada * noiembrie 122'#* mai 122 dec>t suma care îirevine cu titlu de imposibilitate să facă faţă obligaţiilor personale şi familiale, adică oindemniaţie de '2/+2 euro. "entru perioada de incapacitate temporară parţială de , ise va atribui suma de 19+ euro pentru jena în actele vieţii curente, resimţită de ea; sumade 2.222 euro pe care o pretinde pentru suferinţele îndurate nu înseamnă o dublădespăgubire cu jena actelor vieţii curente, însă, în măsura în care ea este vindecată şi numai resimte nicio suferinţă, va fi luată în calcul cu prejudiciul specific de contaminare.%?iar dacă reclamanta este vindecată nu se poate face abstracţie de faptul că a fostcontaminată, că a suferit un prejudiciu legat de suferinţa îndurată la tratament şi de

278



neliniştea cu privire la viitorul ei ca şi cu privire la actele vieţii ei familiale şi sociale.

_in>nd cont de faptul că şi înainte de a descoperi ?epatita, reclamanta a suportat oboseliintense, i se va aloca suma de 1.222 euro.

"e baa acestor constatări, în mod corect curtea de apel a putut reţine că reclamanta asuportat, în timpul unei perioade determinate, care s#a înc?eiat la data vindecării sale, un

prejudiciu specific de contaminare, care nu a inclus deficitul funcţional şi care secaracterieaă prin suferinţele îndurate cu tratamentul bolii, neliniştea cu privire la viitorulei şi tulburările cauate de viaţa sa familială şi socială, ca şi de prejudiciile care aparţinatingerii integrităţii sale fiice şi care justifică o despăgubire distinctă.

"rejudiciul eventual sau ipotetic nu antreneaă răspunderea civilă a autorului1.

%u toate acestea, o anumită marjă de alea este totuşi compatibilă cu certitudineaprejudiciului, dacă ea posedă toate condiţiile realiării.

Repararea prejudiciului viitor şi cert este permisă, de e4emplu atunci c>nd accidentulcorporal a lăsat să subiste o incapacitate şi aceasta poate să evoluee, c?iar dacămedicii o declară consolidată şi în toate ipoteele apar numeroşi factori ţin>nd decircumstanţe încă necunoscute şi care vor influenţa gravitatea bolii sau a prejudiciului.Ki în aceste cauri în care cuantumul despăgubirii este afectat de alea nu se poate refuaadmiterea în principiu a reparaţiei.

"relungirea certă şi directă a unei stări actuale include toate consecinţele normalepreviibile ale unui eveniment păgubitor ale cărui efecte au început să se manifeste înmomentul stabilirii răspunderii.

În această situaţie se află despăgubirea victimelor care suferă de afecţiuni corporale graveav>nd nevoie de asistenţă.

=tunci c>nd alea afecteaă însăşi realiarea prejudiciului, cum este pierderea unei şanse,se face o distincţie între aceasta din urmă şi creaţia riscului.@neori, paguba care se cere a fi reparată este în realitate un simplu risc sau consecinţae4istenţei riscului care nu s#a realiat încă.

!acă riscul se realieaă, dispare alea.

În ce priveşte pierderea şansei, ea este admisă cu anumite reerve şi precauţii îndomeniul invalidităţilor corporale.

În ce priveşte caracterul viitor al prejudiciului, el nu a fost niciodată considerat ca obstacolabsolut pentru repararea pagubei.

"ierderea şansei nu se caracterieaă numai prin aceea că prejudiciul va avea în viitormanifestări de e4istenţă. 64istenţa alea nu retrage realitatea şansei şi, în consecinţă, nu împiedică constatarea că dispariţia lui nu poate fi resimţită ca un prejudiciu.

Hurisprudenţa a admis repararea pierderii şansei în caul consilierilor juridici sau fiscali, ae4ecutorilor judecătoreşti şi a notarilor, precum şi în caul e4perţilor contabili.

(nstanţele au admis că pierderea posibilităţii de a se preenta la un e4amen sau la unconcurs este un prejudiciu susceptibil de reparaţie.

În domeniul responsabilităţii medicale se admite că este un prejudiciu cert pierderea uneişanse de vindecare sau de supravieţuire.

În majoritatea caurilor, noţiunea de pierdere a şansei este legată de reparareaprejudiciilor cauate de neîndeplinirea obligaţiilor de informare şi de sfătuire.

$ecţia penală a %urţii de %asaţie francee a stabilit că elementul de prejudiciu constituit de

279



pierderea şansei poate preenta în sine un caracter direct şi cert, de fiecare dată c>nd seconstată dispariţia posibilităţi unei eveniment favorabil, c?iar dacă, prin definiţie, realiareaunei şanse nu va fi niciodată certă.

Kansa pierdută trebuie să fie reală şi serioasă.

Capta care se reproşeaă p>r>tului poate să survină în timp ce reclamantul este în curs de

a#şi juca şansa.3 persoană este pe punctul de a se logodi cu persoana pe care vrea să o ia în căsătorie şiun accident survine pentru a pune capăt acestei speranţe.

3 persoană a început negocieri în vederea înc?eierii unui contract şi nu poate duce la bunsf>rşit acest proiect pentru că o terţă persoană şi#a apropriat afacerea prin mijloace ilicite.

!acă şansa invocată nu este serioasă şi este e4cesiv de ipotetică, pierderea ei nu este opagubă.

În ipotea în care reclamantul nu a început să uee de şansa a cărei pierdere o reclamă,instanţele introduc elementul de apreciere al pro4imităţii momentului de la care speranţa

dispărută se putea concretia. %u c>t acest moment este mai îndepărtat, cu at>t seconsideră că ar fi mai împiedicată posibilitatea realiării ei.

!e îndată ce reclamantul încă nu tentat şansa în momentul producerii evenimentului care îl împiedică definitiv să îşi încerce norocul, el trebuie să demonstree, pentru a obţinedespăgubirea, că în acel moment era în măsura să profite de speranţa pierdută sau era pepunctul de a putea să o facă.

!acă victima a primit despăgubirea, dispare paguba.

Du este permis cumulul despăgubirilor pentru acelaşi prejudiciu.

!acă un prejudiciu a fost indemniat prin acţiune, dispare dreptul la repararea din nou a

aceluiaşi prejudiciu."roblema cumulului sau necumulului s#a pus în legătură cu prejudiciile care dau loc la plăţicu alt titlu dec>t cel de răspundere civilă.

În această situaţie se află cumulul despăgubirii acţiunii în răspundere civilă cudespăgubirea plătită de asigurător sau cu despăgubirea pentru acte de terorism.

$unt permise cumuluri în caul asigurărilor de persoane care nu au un caracterindemnitar.

=cţiunea în răspundere civilă este împiedicată atunci c>nd pentru restabilirea situaţieivictimei e4istă o altă cale de drept dec>t acţiunea în răspundere civilă. !e e4emplu, dacă

notarul a compromis şansele creditorului de a#şi recupera creanţa prin pierderea uneigaranţii, prejudiciul poate apare efectiv ca incert c>t timp creditorul nu a valorificat şansalui şi nu a epuiat toate garanţiile şi căile de drept de care dispunea.

=. %aracterul personal al prejudiciului

%aracterul personal al prejudiciului este o condiţie a reparaţiei sale pe calea răspunderiicivile.

În preent, caracterul personal al prejudiciului este interpretat cu supleţe şi nu mai împiedică repararea intereselor colective, nici a celor cauate prin ricoşeu.

"roblema apărării intereselor colective a venit în conflict cu concepţia apărării intereselor

individuale, personale pe calea răspunderii civile delictuale.7e4tul art. '9 sugereaă caracterul individual )personal- al pagubei: cel carecaueaă altuia un prejudiciu<. %u toate acestea, responsabilitatea civilă trebuie să joace

280



un rol şi în combaterea prejudiciilor cauate intereselor colective.

În realitate, pe măsură ce se lărgeşte sfera colectivului prejudiciat, prejudiciul îşi pierde dinvirulenţă şi devine difu, astfel înc>t poate fi contestată certitudinea sa.

=tunci c>nd prejudiciul este suportat de un grup de persoane, fiecare membru al grupuluipoate pretinde repararea prejudiciului personal, dar nu şi al celui colectiv. "rin e4cepţie,

unii membri ai grupurilor se pot erija în repreentanţi ai acestora.Decesitatea unui prejudiciu individual pentru a fundamenta dreptul la pretenţia care invocăun interes colectiv leat este în mod statornic afirmată de ?otăr>rile instanţelor.

@neori, prejudiciul este at>t de difu, înc>t apare îndoielnică oportunitatea asigurăriireparaţiei.

!e cele mai multe ori se respinge o astfel de pretenţie cu motivarea că sub acoperireaprejudiciului personal se invocă, în realitate, vătămarea interesului colectiv sau c?iar ainteresului general.

"rin e4cepţie, sunt admise acţiunile care promoveaă interesul colectiv care s#a înglobat

în obiectul social al unei colectivităţi persoană juridică, cum sunt asociaţiile şi grupările."ersoanele abilitate să repreinte aceste persoane juridice pot intenta acţiune în justiţie înnumele acelor persoane juridice.

=numite norme legale permit responsabiliarea conducătorilor persoanelor juridice pentruneintentarea acţiunilor în răspundere contra autorilor unor fapte păgubitoare sau pentruinacţiunea în vederea realiării unor drepturi ale persoanei juridice.

!reptul la reparaţie al persoanelor juridice, pentru learea intereselor proprii, esteindiscutabil. În sc?imb, de îndată ce persoana juridică se preintă în instanţă în calitate deapărător al unui interes care nu este riguros al său este mai dificilă admisibilitatea acţiunii.

!reptul la repararea prejudiciului suferit de indiviii care sunt membri ai persoanei juridicenu poate fi recunoscut în favoarea acelei persoane juridice, pentru că ea nu se poatesubstitui membrilor pentru a le apăra interesele. 64plicaţia este separaţia patrimoniilormembrilor de patrimoniul persoanei juridice.

În caul indiviiunii, repararea pagubei cauate acesteia trebuie să fie cerută de toţimembrii coindiviari.

=dunarea creditorilor în procedura insolvenţei promoveaă drepturile colective ale maseicredale pe baa votului. @n e4emplu în acest sens îl constituie votarea planului dereorganiare.

"robleme specifice apar la asociaţia coproprietarilor imobilului, la sindicatele profesionale,la societăţile civile de autori, la asociaţii şi la alte entităţi similare. În caul prejudiciului prin ricoşeu, se relevă aspecte specifice. !e e4emplu, în caul unuiaccident corporal, rutier, apare ca un prejudiciu direct şi individual costul spitaliării)suportat de victimă în absenţa unei asigurări- şi c>ştigul nerealiat. %oncomitent, pot săapară alte prejudicii, cum sunt:

– un scurt circuit care a provocat o e4ploie de ga şi a distrus casa victimei;

– soţia victimei a suferit arsuri, fiind spitaliată;

– soţia nu a realiat c>ştiguri pe această perioadă de spitaliare şi a suportat costulspitaliării, nefiind asigurată;

– ?oţii care au profitat de incendiu şi de absenţa victimei şi a soţiei sale au furat aparaturaelectrocasnică, precum şi autoturismul familiei;

281



– fiul victimei a fost bătut de un grup de scandalagii şi a trebuit să fie internat pentru îngrijiri medicale;

– biletul de loterie care l#ar fi declarat c>ştigător pe cel ce a fost prima victimă nu a putut fipreentat în timpul afectat şi şi#a pierdut valabilitatea etc.

"entru a recunoaşte dreptul la repararea prejudiciilor prin ricoşeu se pretinde să e4iste o

relaţie juridică certă între victima prin ricoşeu şi victima imediată, cum ar fi, de e4emplu,obligaţia de întreţinere.

3 astfel de obligaţie permite să se recunoască un drept la repararea pagubelor suferite detoţi membrii familiei.

Aegătura poate fi nu numai de rudenie, ci şi de alianţă )afinitate-.

3rice persoană poate să dovedească un prejudiciu personal în corelaţie cu cel care l#asuferit victima iniţială. %ercul persoanelor apropiate, care au dreptul să ceară despăgubiris#a e4tins treptat, cuprin>nd soţul sau consoarta fără căsătorie, membrii familiei legitime,naturale sau adoptive, şi c?iar străinii de familie sau logodnicii, toate persoanele căroravictima iniţială le acorda asistenţă financiară, întreruptă de deces.

$unt cauri în care s#a cerut asemenea despăgubiri prin ricoşeu de către acele persoanecare întreţineau cu victima iniţială relaţii de interes întrerupte de decesul victimei iniţiale.

@neori, terţe persoane se văd obligate să efectuee anumite c?eltuieli cu ocaia unuiaccident corporal şi întrebarea este dacă aceste persoane au suferit sau nu un prejudiciuprin ricoşeu.

!acă este permisă subrogaţia, nu se poate discuta despre victimă prin ricoşeu. $ecţiapenală a %urţii de %asaţie francee a decis la / februarie şi la 1' martie '/5/ căpersoanele apropiate victimei unei infracţiuni de vătămări corporale din culpă pot săproducă dovada unui prejudiciu personal decurg>nd direct din infracţiune.

Ricoşeurile de gradul doi nu sunt justificate să obţină reparaţie.!acă însăşi victima iniţială este răspunătoare de propriul prejudiciu, cei apropiaţi nu potsă pretindă despăgubiri de la victimă.

!eterminarea întinderii dreptului la repararea prejudiciului prin ricoşeu depinde delegăturile care unesc acest prejudiciu de cel imediat.

"rincipiul care funcţioneaă este autonomia prejudiciului prin ricoşeu în raport cu cel iniţial.

!erogări de la acest principiu sunt regăsite în dreptul transporturilor unde se stabilescplafoane legale de responsabilitate.

&ictimei prin ricoşeu îi este opoabilă culpa victimei iniţiale.. Capta ilicită )culpa-

În răspunderea contractuală fapta ilicită )culpa- este materialiată în neîndeplinireaobligaţiilor asumate şi de aceea nu orice încălcare a clauelor contractuale poate constituio culpă delictuală faţă de terţele persoane.

"entru a dob>ndi această calitate culpa debitorului trebuie să fie detaşabilă de contract şisă aibă o anumită independenţă faţă de acesta. !upă unele opinii, orice culpăcontractuală este în acelaşi timp şi delictuală.

%oncepţia tradiţională a culpei presupune e4istenţa unui act sau a unei omisiuni care

posedă două calităţi: este ilicită şi este imputabilă autorului.(licitul ca element al culpei civile poate reulta din learea unui drept sau din neîndeplinireaunei datorii sau a unei obligaţii.

282



(mputabilitatea repreintă aspectul subiectiv al culpei de care depinde responsabilitateaautorului faptei.

!iscernăm>ntul nu este o condiţie a responsabilităţii civile dec>t în unele situaţii specifice.

%aracterul ilicit al faptei reultă din încălcarea unei îndatorii generale de prudenţă)diligenţă- sau a unei norme juridice obligatorii, care impune o anumită conduită în anumite

situaţii. Îndatoririle e4tracontractuale pot fi scrise sau nescrise.

!repturile subiective beneficiaă de organiare legală a protecţiei.

64istă şi îndatoriri e4tracontractuale care nu sunt materialiate în dispoiţii scrise. !eaceea jurisprudenţa franceă a afirmat că nu este suficientă respectarea dispoiţiilorlegale şi regulamentare pentru a#l ocroti pe autorul unei pagube de răspunderea civilă,put>nd fi sancţionate drept culpabile toate comportamentele care deşi nu sunt incriminate într#un te4t specific apar ca fiind contrare normelor fundamentale de comportare civică.

%ulpa de abţinere este reţinută în caurile în care e4istă o obligaţie formală de a acţiona.

3misiunea voluntară păgubitoare poate fi animată de intenţia de a dăuna.%ulpa de abstenţiune neintenţionată este reţinută atunci c>nd e4ercitarea unei activităţiprovoacă o pagubă şi nu se poate stabili cu certitudine dacă ea este consecinţa uneiabţineri sau a unei acţiuni. !e e4emplu, un automobilist care a provocat un accident prine4ces de viteă poate fi vinovat că a omis să fr>nee şi atunci culpa este de abţinere orieste vinovat pentru că a accelerat prea mult sau prea mult timp şi culpa poate fi comisivă.

În caul unui medic care nu a reuşit să vindece boala, deşi aceasta era uşor de detectat şide îngrijit i se poate reproşa culpa comisivă pentru că a ordonat un tratament greşit sauculpa de abţinere pentru că nu a prescris tratamentul corect. Realitatea este că ori de c>teori persoana adoptă o conduită activă ea trebuie să se abţină de la orice act păgubitor.

În caurile concrete devine uneori imposibil de a se disocia acţiunea de abţinere.

!e cele mai multe ori culpa de abţinere este pură şi simplă în sensul că autorul răm>nepasiv în preenţa unei situaţii pe care ar fi putut#o sc?imba printr#o intervenţie activă.

Hurisprudenţa a evoluat în direcţia asimilării totale între culpa omisivă şi cea comisivă.

Îndatoririle e4tracontractuale create de jurisprudenţă pot fi de mijloace sau de reultat.64emple în acest sens pot fi: obligaţia de respectare a integrităţii corporale a altuia;obligaţia de paă a lucrurilor pentru a evita ca acestea să provoace altora pagube;obligaţia de a nu#i deranja pe vecini etc.

%oncluia este că, dacă jurisprudenţa a generat cauri particulare de răspunderee4tracontractuală, ea nu s#a lăsat influenţată de curentele doctrinare care propun noţiuneade îndatoriri e4tracontractuale stricte sau de reultat independente de apreciereacomportamentului autorului.

7otuşi, jurisprudenţa a recunoscut unele îndatoriri e4tracontractuale stricte care constituieculpă delictuală sau cvasidelictuală faţă de terţele persoane.

=stfel, opoabilitatea contractului presupune că părţile pot opune contractul terţelorpersoane şi reciproc, acestea din urmă se pot prevala de contract şi de nee4ecutarea luipentru a evita o culpă delictuală, dacă nee4ecutarea sau defectuoasa e4ecutare le#aprovocat o pagubă fără să fie datoare să mai facă şi altă dovadă.

=şadar, culpa delictuală se identifică cu cea contractuală şi nu are nicio autonomie înraport cu aceasta din urmă.

283



$implul fapt de a pune în v>nare un produs cu vicii repreintă o culpă delictuală faţă deterţele persoane.

Revine instanţei atributul definirii îndatoririlor e4tracontractuale.

$ursele pot fi principiile generale ale dreptului şi c?iar obiceiurile sau normele deontologiei.

"entru a degaja norma fundamentală de comportament instanţa utilieaă repere, inclusiv

recurgerea la morală şi ec?itate. "entru a defini îndatoririle e4tracontractuale instanţapoate opta între două metode: aprecierea in abstracto sau aprecierea in concreto, niciunadintre acestea neput>nd fi impusă la e4treme.

În absenţa unor dispoiţii de te4t, instanţa se poate referi la comparaţia cu conduita tipuluiabstract, normal sau reonabil care, fiind liber, poate opta între bine şi rău, deşi în realitatesuntem supuşi unui determinism implacabil.

7otuşi, referirea la omul model, prudent şi informat garanteaă un minimum de securitateşi previne atitudinile periculoase.

=precierea in abstracto ia în considerare circumstanţele e4terioare ale activităţii autorului

şi adapteaă standardele la natura activităţii, deoarece atitudinea omului reonabil semanifestă c?iar în adaptarea comportamentului său la împrejurările cu care se confruntă.

!ilema constă în e4istenţa sau ine4istenţa atributului instanţei de a ţine cont de însuşirilefiice, psi?ice, culturale şi sociale ale autorului. =stfel, autorul poate să se situee într#opoiţie de inferioritate sau, dimpotrivă, într#o poiţie de superioritate faţă de standardulcomun al omului reonabil, prudent şi cunoscător.

Cactorii de inferioritate pot fi de ordin fiic sau de ordin mintal, dar uneori pot interveni şiconsiderente legate de aderarea la doctrine filoofice sau religioase.

@nul dintre factorii de inferioritate poate fi v>rsta, deoarece nu poate fi pretinsă aceeaşiprudenţă şi pricepere unui minor ca şi unui adult, după cum nu poate fi pretinsă aceeaşiagilitate refle4elor unui t>năr şi refle4elor unei persoane în v>rstă.%urtea de %asaţie franceă a luat în considerare v>rsta atunci c>nd a determinat gradulde prudenţă şi diligenţă care se pretinde autorului.

(nfirmitatea sau boala nu sunt întotdeauna avantajoase pentru aprecierea in concreto ci,de multe ori, acestea genereaă un supliment de îndatoriri.

(nferiorităţile psi?ice nasc obligaţii de abţinere în sarcina autorului.

În ce priveşte convingerile religioase, acestea pot complica situaţiile pentru stabilirearăspunderilor în unele împrejurări cum sunt, de e4emplu, refuul transfuiei sanguinedepăşit de medic pentru salvarea vieţii pacientului.

Cactorii de superioritate pe care îi posedă autorul au ca efect o apreciere mai severă a îndatoririlor.

În concluie, jurisprudenţa acceptă să ia în considerare anumite însuşiri ale personalităţiipentru a determina nivelul de prudenţă, de diligenţă sau de competenţă pretins autorului,dar face abstracţie de inferiorităţile de ordin mintal, psi?ologic sau de caracter.

"rincipalele aplicaţii ale definirii jurisprudenţiale a îndatoririlor e4tracontractuale seraporteaă la obiectul îndatoririlor, care este respectul intereselor legitime ale celorlaltepersoane.

=utorului i se cere să nu păgubească pe altul printr#un comportament anormal.

3bligaţia de bună#credinţă şi de loialitate în relaţiile interumane e4clude orice formă deminciună şi mai ales manoperele dolosive, dar şi simpla tăcere cu privire la informaţii pe

284



care trebuie să le cunoască cealaltă parte contractantă.

Du respectă e4igenţa bunei#credinţă partenerul contractual profesionist care includeclaue abuive.

6ste condamnat de instanţă cel care obţine prin false promisiuni sau prin abu deautoritate consimţăm>ntul altei persoane la relaţii se4uale şi este reprobabilă conduita

celui care leeaă reputaţia sau creditul altei persoane difu>nd informaţii ine4acte.7ot aspect de încălcare a obligaţiilor e4tracontractuale prin conduită neloială este şivarietatea fraudelor care tind să spoliee alte persoane.

Respectul datorat celorlalţi este un imperativ care justifică o condamnare a oricărui act saua oricărei abţineri dacă acestea sunt inspirate numai de rea#voinţă, de intenţia de apăgubi, de a încălca intenţionat un drept dob>ndit de altul, sau c?iar de a face dovada uneiuşurinţe în e4ercitarea unui drept, fără a se ignora că astfel va avea de suferit o altăpersoană.

@nele îndatoriri sunt inspirate, în principal, de considerente de utilitate socială, cum suntsecuritatea şi eficienţa.

$ecuritatea pretinde prudenţă şi precauţiune, precum şi supraveg?erea lucrurile şi apersoanelor aflate în paă, dar totodată şi avertiarea asupra pericolelor care ar puteaafecta interesele altor persoane.

6ficienţa impune o îndatorire de diligenţă care e4clude neglijenţa sau imprudenţa ca şiuşurinţa.

6ficienţa impune competenţă profesională, abilitate şi pricepere.

=lături de îndatoririle e4tracontractuale se devoltă îndatoriri şi obligaţii născute dincontract sau grefate pe acesta.

"retinsa cercetare a voinţei părţilor contractante nee4primată cu claritate este, de cele maimulte ori, iluorie mai ales că nu se poate vorbi despre o comună intenţie a părţilorcontractante.

&iaţa demonstreaă că aşa#isa libertate contractuală este puternic limitată şi c?iarsuprimată de inegalitatea părţilor.

%lauele contractuale sunt influenţate de dispoiţiile legale.

Dormele supletive pot fi înlăturate de contractanţi, iar cele imperative se impun fără capărţile contractante să le poată îndepărta c?iar dacă şi#ar manifesta în mod vădit aceastăintenţie.

!e aceea este necesară distincţia între:'- te4tele legale sau regulamentare care se limiteaă la descrierea unor obligaţii care înmod normal se ataşeaă unui anume tip de contract uual şi

1- te4tele care impun anumite obligaţii părţilor în numele ordinei publice contractuale.

7e4tele care impun obligaţii normal ataşate unor tipuri de contracte uuale cunosc unproces de e4tindere continuă a domeniului de aplicaţie, a ordinei publice, în mareamajoritate a tipurilor de contracte uuale, utili>nd diferite te?nici şi av>nd drept scopprotecţia anumitor categorii de contractanţi: locatari, asiguraţi, călători, salariaţi,consumatori etc.

%ea mai frecventă te?nică utiliată este protecţia contra clauelor abuive.3rdinea publică de protecţie se distinge de ordine publică de direcţiune prin aceea căprima este o cale cu sens unic )unilaterală- protej>nd numai pe unul dintre contractanţi în

285



timp ce ordinea publică de direcţiune se impune tuturor părţilor.

Rolul jurisprudenţei în determinarea îndatoririlor ataşate contractului este de a impune uncomportament menit să garantee securitatea şi eficienţa raporturilor juridice.

6l s#a remarcat în mod deosebit în contractul de transport de persoane, în jocurile sportiveşi în întrecerile de b>lciuri, dar şi în e4ploatarea unor instituţii de îngrijire a sănătăţii, băi,

discoteci etc.Hurisprudenţa a consacrat e4istenţa obligaţiei de securitate autonome în sarcinav>nătorului pentru pagubele cauate de defecţiunile produsului, distinctă de garanţiav>nătorului pentru viciile ascunse ale lucrului.

În domeniul activităţii medicale, jurisprudenţa franceă a admis că ea poate genera riscuridistincte dealea terapeutică, justific>nd e4istenţa obligaţiei de securitate accesorie celei de îngrijiri medicale.

=ceste riscuri privesc:

'- obiectele, aparatele sau produsele utiliate de medici pentru acordarea îngrijirilor

medicale;1- produsele furniate în cadrul actului medical )s>nge, protee etc.-;

- infecţiile noocomiale care genereaă obligaţii de securitate, de reultat.

%riteriul care permite identificarea contractelor comport>nd obligaţia de securitate esteriscul particular, specific, la care este e4pusă partea contractantă în e4ecutareacontractului, acel risc la care nu sunt e4puse, în mod normal, terţele persoane.

7ot jurisprudenţa a decelat e4istenţa obligaţiilor precontractuale, de informare, deconsiliere şi de avertiare ca şi a aceloraşi obligaţii preente ulterior pe timpul e4ecutăriicontractelor.

!iversitatea acestor obligaţii permite identificarea unor categorii cum sunt:'- de simplă informare;

1- de atenţionare contra unui risc;

- de consiliere.

3bligaţia de informare este accesorie serviciului prestat.

%ea de consiliere aparţine notarului, medicului, ar?itectului, banc?erului etc.

3 devoltare remarcabilă cunoaşte obligaţia v>nătorului de informare şi de avertiare, înmod deosebit în raportul dintre profesionişti şi consumatori.

3bligaţia de informare este, de regulă, preentă în acele contracte în care e4istă undeec?ilibru al competenţelor şi al cunoştinţelor.

"ărţile nu pot influenţa obligaţiile create de jurisprudenţă, prin convenţii care tind săe4cludă obligaţia de securitate, deoarece asemenea claue nu produc efecte.

Dici clauele care tind să scutească de obligaţia de informare nu au efectul scontat.

3bligaţiile născute din contracte sau grefate pe acestea pot fi obligaţii de mijloace sau dereultat.

!ebitorul obligaţiei de mijloace nu poate fi răspunător dec>t pe baa unei culpe personalea cărei dovadă este efectuată de partea leată.

$pre deosebire de obligaţiile de mijloace, în caul unei obligaţii de reultat cel vătămat nupoate fi obligat să facă nicio altă dovadă în afară de aceea că nu s#a realiat reultatul

286



convenit, prejudiciul const>nd c?iar în această nerealiare. !e aceea, debitorul uneiobligaţii de mijloace va răspunde într#un mod comparabil cu răspunderea civilă delictuală,iar debitorul obligaţiei de reultat se regăseşte într#o situaţie similară răspunderii pentrulucrul aflat în paă.

%ele două regimuri ale răspunderii, cel baat pe obligaţia de mijloace şi cel baat peobligaţia de reultat nu pot fi calificate nici ca omogene, nici ca antagonice, nici ca etanşe.

3bligaţiile de mijloace pot fi mai e4igente sau mai indulgente.

!acă e4igenţa este ma4imă, va fi răspunător autorul minimei abateri pentru imprudenţăsau neglijenţă.

@n e4emplu de e4igenţă ridicată privind obligaţia de mijloace îl oferă art. 1'2, conformcăruia comodatarul răspunde pentru pieirea bunului împrumutat c>nd aceasta estecauată de forţa majoră de care comodatarul l#ar fi putut feri întrebuinţ>nd un lucru propriusau c>nd neput>nd salva dec>t unul dintre cele două bunuri a acordat preferinţă propriuluibun.

@n alt e4emplu, de această dată pentru uşurarea răspunderii debitorului, în sensule4onerării de răspundere pentru culpa uşoară îl oferă dispoiţiile art. 12'5 alin. )'-: !acămandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să e4ecute mandatul cu diligenţa unuibun proprietar. !acă însă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri<. =şadar, mandatarulneremunerat este scutit de răspundere pentru culpa uşoară.

%onţinutul obligaţiei de mijloace este variabil, însă are şi o constantă, precum şi o limită:minima diligenţă.

Dici obligaţiile de reultat nu sunt omogene, pentru că unele dintre acestea sunt legalatenuate, iar altele sunt legal agravate.

6ste atenuată obligaţia de reultat dacă se permite debitorului dovada că nu a comis niciogreşeală şi este agravată atunci c>nd debitorul preia asupra sa inclusiv caul fortuit.

=bsenţa unei etanşeităţi între cele două categorii de obligaţii reultă din e4emplulc?irurgului dentist, care este ţinut de obligaţia de mijloace atunci c>nd acordă îngrijiri şieste ţinut de obligaţia de reultat atunci c>nd furnieaă protee.

7ot astfel, cel ce gestioneaă un restaurant are o obligaţie de securitate în privinţa ?raneişi o obligaţie de mijloace pentru amenajarea localului.

În domeniul transportului de persoane, obligaţia de securitate priveşte întregul parcurs, iarcea de mijloace se raporteaă la momentele anterioare ocupării locului în mijlocul detransport, precum şi la momentele de după părăsirea acestui loc.

Du întotdeauna legea menţioneaă ori sugereaă numai, în mod neîndoielnic, naturaobligaţiei, de mijloace sau de reultat.

7otodată, nu este e4clus ca, prin clauele contractului, părţile să modifice în modintenţionat natura unor obligaţii.

În orice situaţie de dubiu, se recurge la metoda interpretării şi calificării, pe baa unorcriterii propuse de doctrină.

Ki jurisprudenţa a utiliat pentru calificare mai multe criterii, cum sunt: voinţa e4primată şivoinţa tacită, obiectul obligaţiei, ec?itatea etc.

!e e4emplu, obligaţia medicului care acordă îngrijiri medicale este o obligaţie de mijloace,pentru că ea se caracterieaă prin riscul artei medicale, deoarece se e4ercită asupraunor subiecţi ale căror reacţii sunt diferite şi deseori impreviibile, ca şi datorită e4tremei

287



dificultăţi în aplicarea cunoştinţelor teoretice la un ca particular de tratament al unei boli.

"e de altă parte, pacientul care se abandoneaă integral practicianului în medicinăacord>nd încredere at>t talentului personal al medicului, c>t şi te?nicilor tot maiperfecţionate pe care le utilieaă ştiinţa medicală, merită o protecţie cu at>t mai corectăcu c>t se află într#o situaţie fiică grav afectată. %?iar mult tr>mbiţatele progrese alemedicinei influenţeaă anumite obligaţii suplimentare în sarcina medicului şi în unelesituaţii c?iar obligaţii de reultat. %u toate acestea, jurisprudenţa este statornică înafirmarea concluiei că obligaţia medicului este în principiu o obligaţie de mijloace.%oncomitent s#a devoltat un curent jurisprudenţial care tinde să deducă vinovăţiamedicului din simplul gest st>ngaci de a lea un organ învecinat celui operat. !e aicireultă o obligaţie de preciie a gestului c?irurgical care se caracterieaă ca obligaţie dereultat, deşi jurisprudenţa este reervată în această privinţă.

În sc?imb, în toate situaţiile în care medicul oferă clientului aparate, protee, alte remedii,el angajeaă o obligaţie de reultat cu privire la absenţa viciilor acestor lucruri.

3bligaţiile de informare, de atenţionare şi de consiliere sunt şi ele tot obligaţii de mijloace.

3bligaţiile de securitate sunt uneori de mijloace, alteori de reultat, de e4emplu obligaţiacelui care e4ploateaă o instalaţie de telesc?i este o obligaţie de reultat.

+. (ntenţia sau culpa

"rejudiciul care guverneaă răspunderea civilă delictuală în domeniul atitudinii psi?ice aautorului faptei păgubitoare este principiul unităţii culpei, conform căruia orice vinovăţie,independent de gravitatea sa, angajeaă răspunderea autorului.

Decontestat, în materie delictuală, principiul a fost deseori invocat şi în materiecontractuală.

Dumai în mod e4cepţional, culpa calificată a fost calificată ca o condiţie a răspunderii.

=lteori, culpa calificată e4clude răspunderea contractuală )de e4emplu, societatea deasigurări nu acordă despăgubiri pentru pagube comise cu intenţie de cel asigurat-.

În alte situaţii, culpa intenţionată justifică reparaţia integrală datorată victimei, fără să ţinăseama de e4istenţa unor claue contractuale de limitare a răspunderii.

Hurisprudenţa a manifestat tendinţa de disociere a culpei grele de dol )în transporturileaeriene-.

În accidentele de muncă şi în cele de trafic rutier s#a degajat conceptul de culpănescuabilă, de o gravitate e4cepţională, deriv>nd dintr#o acţiune sau omisiune voluntară,deşi fără element intenţional.

În domeniul transporturilor aeriene şi maritime, culpa nescuabilă, fie prin intenţia de aprovoca un prejudiciu, fie prin acceptarea consecinţelor fără motiv valabil a fost deasemenea recunoscută şi, de regulă, ea îl e4pune pe autor unui pericol pe care era datorsă îl prevadă.

%ulpa grea s#a reţinut în comportament anormal, deficient şi este caracteriată prinenormitatea sa, precum şi prin caracterul repetat.

= mai fost dedusă culpa grea şi din consecinţele deastruoase, pentru victimă ale fapteiculpabile.

288



*rt. 132.

Criterii particulare de apreciere a vinov%ţiei

"entru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s#a produsprejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este caul, de faptul că

prejudiciul a fost cauat de un profesionist în e4ploatarea unei întreprinderi.%omentariu

$intagma criterii particulare< nu este definită, dar, în general, se admite că te4tulsugereaă împrejurările comiterii faptei ilicite. =ceste criterii sunt, în mod frecvent,următoarele:

'- e4trema gravitate a neîndeplinirii obligaţiilor debitorului sau a neglijenţei comise. =ceastă neglijenţă este de o e4tremă gravitate prin dol sau prin inaptitudinea debitoruluide a îndeplini misiunea asumată;

1- caracterul mijloacelor de care dispunea autorul pentru a#şi îndeplini obligaţiile. %u c>t

e4ecutarea sarcinilor era mai uşoară, cu at>t neîndeplinirea lor denotă o culpă mai gravă;- conştientiarea sau ignorarea riscului care s#a şi realiat efectiv şi pe care autorultrebuia să îl cunoască, inclusiv în privinţa amplorii sale, mai ales atunci c>nd putea să fiepusă în pericol viaţa sau interesele majore;

+- acumularea de fapte imputabile p>r>tului.

*rt. 1329.

,epararea pre=udiciului const7nd &n v%t%marea unui interes

=utorul faptei ilicite este obligat să repare prejudiciul cauat şi c>nd acesta este urmare aatingerii aduse unui interes al altuia, dacă interesul este legitim, serios şi, prin felul în carese manifestă, creeaă aparenţa unui drept subiectiv.

%omentariu

În ipotea reglementată de art. '/, victima trebuie să se prevalee de prejudicierea unuiinteres legitim, serios şi av>nd aparenţa unui drept subiectiv. !e aceea, nu se vor acordadespăgubiri pentru incapacitatea de muncă, dacă a fost întreruptă o situaţie de muncă lanegru.

0oartea unui concubin nu justifică acordarea de despăgubiri pentru întrerupereaconvieţuirii.

*rt. 136/.

egitima ap%rare

)'- Du datoreaă despăgubire cel care, fiind în legitimă apărare, a cauat agresorului unprejudiciu.

)1- %u toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemniaţii adecvate şi ec?itabile celcare a săv>rşit o infracţiune prin depăşirea limitelor legitimei apărări.

%omentariu

6ste universal recunoscută justificarea legitimei apărări şi caracterul ei de înlăturare arăspunderii penale.

289



În Doul %od penal legitima apărare este definită de art. '/ astfel:

)'- 6ste justificată fapta prevăută de legea penală săv>rşită în legitimă apărare.

)1- 6ste în legitimă apărare persoana care săv>rşeşte fapta pentru a înlătura un atacmaterial, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturileacestora sau în interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.

)- $e preumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. )1-, acela care comite faptapentru a respinge pătrunderea unei persoane într#o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţin>nd de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemeneamodalităţi nelegale ori în timpul nopţii.<

%ondiţia proporţionalităţii apărării cu gravitatea atacului este nu numai o cerinţă arecunoaşterii legitimităţii apărării, ci şi o condiţie a e4onerării de răspundere civilă pentruprejudiciile cauate agresorului. =stfel, cel de#al doilea alineat al art. '*2 permite caautorul legitimei apărări să fie obligat să îl despăgubească pe atacant atunci c>ndapărarea a continuat dincolo de limitele agresiunii şi ale legitimităţii apărării.

Du e4istă o diferenţă de definiţie între legitima apărare din %odul penal şi cea din %odulcivil, pentru simplul motiv că primul alineat al art. '*2 sugereaă preluarea definiţieidin %odul penal şi adaugă doar e4onerarea de răspundere a apărătorului pentruprejudiciul cauat agresorului în limitele legitimei apărări.

=şadar, condiţiile atacului şi ale apărării sunt cele din art. '/ D%".

=gresiunea trebuie să fie materială şi nu doar verbală, atacul trebuie să fie direct, îndreptatcontra persoanei celui ce se apără sau contra altei persoane şi să aibă drept ţintădrepturile în sensul cel mai larg ale celui agresat ori un interes general.

=lternativa agresiunii este descrisă în alin. )- prin pătrunderea unei persoane într#olocuinţă sau o încăpere, dependinţă ori loc împrejmuit aparţin>nd locuinţei, ori încăperii ori

dependinţei, iar această pătrundere trebuie să fie fără drept, să se realiee prin mijloaceviolente, prin efracţie sau prin viclenie, ori în timpul nopţii.

Aa variantele enumerate se adaugă orice alte asemenea modalităţi nelegale.

=tacul trebuie să fie actual sau iminent şi să repreinte un pericol real sau verosimil. 6ltrebuie să fie şi injust pentru a#l distinge de forţa întrebuinţată în condiţii de legitimitate decătre autoritatea publică.

În condiţiile şi limitele legale apărarea poate să provoace daune agresorului fără să nascăobligaţia de a le indemnia. !acă, însă, legitima apărare este e4agerată prin ripostădisproporţionată, care nu se poate califica drept strict necesară, acele pagube care suntefectul depăşirii limitei legitimei apărări antreneaă răspunderea civilă a apărătorului.

*rt. 1361.

tarea de necesitate

%el care, aflat în stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a seapăra pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat sărepare prejudiciul cauat, potrivit regulilor aplicabile îmbogăţirii fără justă cauă.

290



*rt. 136.

bligaţia terţului de reparare a pre=udiciului

!acă, în caurile prevăute de art. '*2 alin. )1- şi art. '*', fapta păgubitoare a fostsăv>rşită în interesul unei terţe persoane, cel prejudiciat se va îndrepta împotriva acesteia

în temeiul îmbogăţirii fără justă cauă.%omentariu

$tarea de necesitate se situeaă pe o poiţie asemănătoare cu legitima apărare, în sensulcă definirea acestei stări aparţine Doului %od penal.

=stfel, art. 12 D%" prevede în alin. )1- că este în stare de necesitate persoana caresăv>rşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfelviaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important alsău ori al altei persoane sau în interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit maigrave dec>t cele ce s#ar fi putut produce în caul în care pericolul nu era înlăturat.

7e4tul art. '*' D%% obligă pe cel aflat în stare de necesitate să repare prejudiciul cauataltuia trimiţ>nd la regulile aplicabile îmbogăţirii fără justă cauă.

În alternativa săv>rşirii faptei păgubitoare în interesul terţei persoane, în stare denecesitate sau de legitimă apărare, păgubitul se poate îndrepta, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauă, contra persoanei interesate.

=şadar, starea de necesitate presupune că autorul nu are alegerea şi trebuie să facă ude un procedeu care leeaă drepturile altuia, fiind unicul mod în care el poate să îşisalvee propria viaţă, propria integritate corporală ori propria sănătate sau aceleaşi valoriaparţin>nd altei persoane.

=lternativa este apărarea sau salvarea unui bun important al autorului, de aceeaşi

importanţă sau de o importanţă apropiată cu integritatea corporală sau sănătatea.7rebuie să e4iste şi în acest ca o anumită proporţionalitate între urmările faptei săv>rşite în stare de necesitate şi urmările pericolului care nu a fost obstaculat.

"ericolul real, actual şi iminent trebuie să aibă o ripostă în cel mai adecvat mijloc pentruevitarea unui rău mai serios, mai grav.

Capta este caracteriată prin inevitabilitate şi autorul faptei este supus unei constr>ngeri,iar acţiunea lui este socialmente utilă.

În caul, pur teoretic, de dragul doctrinei, în care e4istă egalitate de valori între ceasacrificată şi cea ocrotită, jurisprudenţa recunoaşte umanismul egoismului şi

individualismului, dar numai între anumite limite.$acrificiul vieţii altuia nu se califică drept justificat pentru salvarea propriei vieţi, dar înlimitele răspunderii civile delictuale, aceasta are numai consecinţe băneşti: reparareaprejudiciului cauat în stare de necesitate după regulile îmbogăţirii fără justă cauă )art.'+#'+5 comentate anterior-. "e temeiul răspunderii penale, soluţia este diferită.

*rt. 1363.

Divulgarea secretului comercial

3 persoană se poate e4onera de răspundere pentru prejudiciul cauat prin divulgareasecretului comercial dovedind că divulgarea a fost impusă de împrejurări grave ce priveausănătatea sau siguranţa publică.

291



%omentariu

7e4tul art. '* se integreaă în ansamblul te4telor art. '*2#'*+, care au ca obiect alreglementării e4onerarea sau limitarea răspunderii patrimoniale pentru prejudiciul cauatprin fapta persoanei în unele situaţii.

3 astfel de situaţie este şi fapta care caueaă un prejudiciu prin divulgarea unui secret

comercial.%eea ce surprinde în lectura te4tului este corelaţia secretului comercial cu sănătateapublică 1* şi cu siguranţa publică, în sensul că imperativele celor două domenii publice potinfluenţa raporturile juridice de drept comercial.

$ecretul comercial reultă, de regulă, din clauele contractelor comerciale19.

"entru a îndeplini cerinţele secretului comercial, clauele contractuale marcate de aceastăcalitate trebuie să conţină informaţii destinate să fie ţinute confidenţiale şi modul în care sepoate folosi partenerul comercial de aceste informaţii, fără a dob>ndi proprietatea lor.

%lauele mai conţin obligaţia de avertiare a personalului propriu cu privire la caracterul

secret al informaţiilor şi delimiteaă cercul persoanelor ţinute de obligaţia de secret,precum şi condiţiile în care se poate deroga de la secret, durata de păstrare a secretului şisancţiunea încălcării acestei obligaţii.

$ecretul comercial poate e4ista şi fără o clauă e4plicită, dacă reultă implicit din obiectulcontractului, de e4emplu, din contractul de comunicare de QnoL#?oL.

3bişnuita sancţiune a nerespectării obligaţiei de păstrare a secretului este plata unei sumeca penalitate. !istinct, legea penală poate să prevadă ca infracţiune violarea unui secretcomercial în anumite situaţii.

"rejudiciul cauat prin divulgarea secretului comercial trebuie să fie suportat de autorulfaptei, în condiţiileart. '9.

!e la această regulă legea permite prin art. '* o derogare: dacă divulgarea a fostimpusă cu o forţă ireistibilă, de împrejurări grave care puneau în primejdie sănătateapublică sau siguranţa publică. !e e4emplu, sănătatea publică era ameninţată de efecteleadverse ale unui vaccin, iar aceste efecte erau cunoscute de fabricant şi de distribuitori,dar nu ajungeau la cunoştinţa tuturor medicilor şi pacienţilor.

*rt. 1364.

5ndeplinirea unei activit%ţi impuse ori permise de lege

Îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu île4onereaă de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al fapteisale săv>rşite în asemenea împrejurări )s.n.-.

%omentariu

3rdinul sau permisiunea legii pot e4onera de răspundere pe autorul faptei cauatoare deprejudiciu, cu e4cepţia caului în care activitatea impusă sau permisă de lege are caracterilicit )contradicţie în termeni`- şi autorul faptei putea să îşi dea seama de acest caracterilicit, în împrejurările date.

În unele situaţii, autorul faptei păgubitoare se justifică făc>nd dovada că s#a conformat

unei norme legale e4plicite, pentru că această normă înlătură caracterul ilicit al faptei saual abţinerii.

În unele cauri, apare un conflict între diferite norme de conduită cu caracter legislativ sau

292



regulamentar şi atunci autorul faptei trebuie să ţină seama de ierar?ia normelor dreptului,care împiedică, de e4emplu, opoiţia unui regulament pentru a justifica încălcarea unuite4t legislativ.

=stfel, de e4emplu, în domeniul indicatoarelor rutiere de pe drumurile publice, semnificaţiaindicatoarelor se impune utiliatorilor drumului public, c?iar dacă este greşită15.

%?iar şi cu ocaia e4ecutării unui ordin legal, acoperit fiind de imunitate, autorul fapteipoate proceda cu st>ngăcie sau cu imprudenţă şi poate provoca astfel pagube pe care,fără defectele menţionate, nu le#ar fi suportat, dar din caua acestor defecte are obligaţiasă le repare.

@neori, legea impune ca autorul faptei să se supună ordinului autorităţii publice. !ee4emplu, cei care utilieaă un drum public trebuie să se supună ordinului verbal, scrissau e4primat prin gesturi aparţin>nd agenţilor forţei publice, care dirijeaă circulaţia.

64istă imunităţi legale în absenţa cărora fapta ar fi ilicită şi ar atrage răspunderea pe toateplanurile. În acest sens, cele mai cunoscute situaţii sunt imunităţile presei, care protejeaănumai contra răspunderii penale. Aa fel sunt imunităţile parlamentare sau imunitatea

pledoariei avocaţilor. =spectul răspunderii patrimoniale nu este însă beneficiarul aceleiaşiimunităţi.

=deseori, însăşi legea permite în mod e4plicit e4ercitarea unei activităţi care poate fipăgubitoare, de e4emplu, autoriarea legală a oricărei persoane de a captura pe autorulunei infracţiuni flagrante.

=lteori, autoriarea decurge din cutume bine consolidate şi necontestate. În aceastăsituaţie se află medicii c?irurgi, dentişti etc. sau sportivii care practică anumite ramuri cepresupun cu necesitate violenţa1/.

$e impune preciarea că în materie medicală, de îndată ce se face dovada uneiimprudenţe sau neglijenţe, a unei st>ngăcii sau a unei greşeli te?nice, pe care un bunmedic nu ar fi comis#o, autorul faptei păgubitoare este răspunător patrimonial.

@neori, în mod indirect, legea sau obiceiul permit anumite fapte comisive sau omisive.

6fectul e4onerator înceteaă acolo unde începe abuul de drept.

7ot mai numeroase sunt activităţile supuse prealabilei autoriări administrative )fabricarea,importul şi v>narea medicamentelor, a produselor to4ice, desfăşurarea unor spectacolesau competiţii sportive, v>nătoare, conducerea unui autove?icul pe drumurile publice etc.-. =ceste activităţi permise de lege nu oferă şi imunitate în caul provocării unor prejudicii.

Dici ordinul regulamentar al autorităţii legitime şi publice nu apără de răspunderepatrimonială pe cel care a e4ecutat ordinul, deşi putea să îşi dea seama de caracterul luiilicit. @n ordin vădit nelegal sau moral inadmisibil nu poate justifica supunerea şie4ecutarea lui )curat violare de domiciliu, dar umflaţi#l< – (.A. %aragiale, 3 noaptefurtunoasă-.

*rt. 1362.

:ectele ot%r7rii penale

(nstanţa civilă nu este legată de dispoiţiile legii penale şi nici de ?otăr>rea definitivă deac?itare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte e4istenţa prejudiciului ori a

vinovăţiei autorului faptei ilicite.%omentariu

Aa prima lectură, te4tul art. '* D%% creeaă aparenţa că ar fi în contradicţie

293



ireconciliabilă cu te4tul art. 11 %.proc.pen. actual în vigoare )1' iulie 12'2-.

În ceea ce priveşte autoritatea ?otăr>rii penale în civil referitor la vinovăţia autorului faptei,alin. )'- al art. 11prevede că ?otăr>rea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, care judecă acţiunea civilă cu privire la e4istenţa faptei, apersoanei care a săv>rşit#o şi a vinovăţiei acestei, în timp ce art. '* D%% prevede căinstanţa civilă nu este legată nici de prevederile legii penale, nici de ?otăr>rea definitivă deac?itare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte e4istenţa prejudiciului orivinovăţia autorului faptei ilicite.

Aa o analiă mai atentă, reultă că neconformarea instanţei civile în raport cu ?otăr>reainstanţei penale se limiteaă la ?otăr>rile instanţei penale definitive prin care se pronunţăac?itarea sau încetarea procesului penal. În acest mod, răm>ne întreaga autonomie ainstanţei civile de a e4amina răspunderea patrimonială a inculpatului ac?itat, ca şi ainculpatului faţă de care s#a încetat procesul penal.

$oluţia legislativă este corectă pentru că, în conformitate cu art. + alin. )- din actualul%.proc.pen., ac?itarea sau încetarea procesului penal se pronunţă potrivit art. '' pct. 1, şianume: în caurile prevăute de art. '2 lit. a-#e-, ac?itarea )c>nd fapta nu e4istă sau nueste prevăută de legea penală sau nu preintă gradul de pericol social al unei infracţiunisau nu a fost săv>rşită de învinuit sau inculpat sau îi lipseşte un elemente constitutiv alinfracţiunii sau e4istă o cauă care înlătură caracterul penal al faptei-, iar încetarea sepronunţă în caurile prevăute de art. '2 lit. f-#j- )adică s#a retras pl>ngerea, s#au împăcatpărţile, s#a înlocuit răspunderea penală, e4istă o cauă legală de nepedepsire oriautoritate de lucru judecat-.

7otuşi, un element de nesiguranţă persistă în ceea ce priveşte art. '2 alin. )'- lit. a-%.proc.pen. )fapta nu e4istă<- şi în ceea ce priveşte art. '2 alin. )'- lit. c- )fapta nu a fostsăv>rşită de învinuit sau de inculpat<-, care ar trebui să aibă consecinţe şi în soluţionarealaturii civile, pentru că at>t fapta ine4istentă, c>t şi fapta care nu aparţine autorului inculpat

sau învinuit vieaă direct e4istenţa prejudiciului şi vinovăţia autorului faptei ilicite la carese referă art. '*.

%oncepţia care stă la baa te4tului art. '* este evitarea unor ?otăr>ri ireconciliabile datede instanţa penală şi de instanţa civilă. _in>nd seama de acest imperativ, instanţa civilăcare judecă după instanţa penală va reolva problema e4istenţei şi întinderii prejudiciului,ca şi problema obligării la repararea acestuia, aplic>nd cu atenţie şi rigoare prevederile art.'9 D%%.

*rt. 1366.

,%spunderea minorului i a celui pus sub interdicţie =udec%toreasc%)'- 0inorul care nu a împlinit v>rsta de '+ ani sau persoana pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauat, dacă nu se dovedeşte discernăm>ntulsău la data săv>rşirii faptei.

)1- 0inorul care a împlinit v>rsta de '+ ani răspunde de prejudiciul cauat, în afară decaul în care dovedeşte că a fost lipsit de discernăm>nt la data săv>rşirii faptei.

*rt. 136+.

,%spunderea altor persoane lipsite de discern%m7nt)'- %el care a cauat un prejudiciu nu este răspunător dacă în momentul în care asăv>rşit fapta păgubitoare era într#o stare, c?iar vremelnică, de tulburare a minţii care l#a

294



pus în neputinţă de a#şi da seama de urmările faptei sale.

)1- %u toate acestea, cel care a cauat prejudiciul este răspunător, dacă stareavremelnică de tulburare a minţii a fost provocată de el însuşi, prin beţia produsă de alcool,de stupefiante sau de alte substanţe.

*rt. 136.

bligaţia subsidiar% de indemni$are a victimei

)'- Aipsa discernăm>ntului nu îl scuteşte pe autorul prejudiciului de plata unei indemniaţiicătre victimă ori de c>te ori nu poate fi angajată răspunderea persoanei care avea, potrivitlegii, îndatorirea de a#l supraveg?ea.

)1- (ndemniaţia va fi stabilită într#un cuantum ec?itabil, ţin>ndu#se seama de stareapatrimonială a părţilor.

%omentariu

7e4tele art. '**#'*5 reglementeaă repararea prejudiciului cauat de persoana fărădiscernăm>nt. În caul art. '** alin. )'-, lipsa discernăm>ntului, ca şi iresponsabilitateapentru cauarea prejudiciului sunt preumate pentru minorul care nu a împlinit '+ ani,precum şi pentru persoana pusă sub interdicţie.

%u trei decenii în urmă, am publicat în nr. 1B'/52 al Revistei Rom>ne de !rept un scurtarticol cu privire la noile tendinţe ale practicii judiciare în legătură cu fundamentarearăspunderii civile fără culpă a persoanei lipsite de discernăm>nt. !upă o preentarepanoramică a doctrinei auto?tone şi europene, am concluionat că pentru angajarearăspunderii civile delictuale, autorul faptei păgubitoare trebuie să aibă capacitatedelictuală, discernăm>ntul faptelor sale. 64onerarea de răspundere presupune lipsa totală

de discernăm>nt şi lipsa culpei în suprimarea totală a discernăm>ntului. În continuareaarticolului am constatat că în opoiţie cu doctrina care se menţine ferm pe poiţia absenţeirăspunderii, noua jurisprudenţă, fără a contesta caracterul decisiv al vinovăţiei ca elemental răspunderii civile, se plaseaă pe un alt temei atunci c>nd îl face răspunătorpatrimonial pe autorul faptei ilicite. 3 cotitură decisivă a fost marcată prin deciia civilă nr.'9 din 11 ianuarie '/91 a secţiei civile a 7ribunalului $uprem. Aipsa discernăm>ntului împiedică stabilirea răspunderii delictuale a autorului, însă problema reparării pagubeipoate fi aşeată pe un alt temei. =stfel, în raport de prevederile art. ' şi din !ecretul nr.'B'/+ ar fi contrar ec?ităţii şi regulilor de convieţuire ca victima să fie singura caresuportă prejudiciul. !rept consecinţă, instanţele trebuie să verifice care este întindereapatrimoniului autorului pagubei şi ce venituri realieaă pentru a concluiona în ce măsură

ar putea fi obligat să suporte cel puţin parţial sarcina reparării pagubei.!eciia 7ribunalului $uprem nu are semnificaţia că autorul trebuie întotdeauna să fieobligat la repararea pagubei.

În absenţa discernăm>ntului, absenţă totală şi neimputabilă autorului, jurisprudenţa nouăcreeaă prin interpretarea legii o nouă ipoteă de răspundere fără culpă.

În caul minorului care a împlinit '+ ani, răspunderea funcţioneaă dacă nu se facedovada absenţei discernăm>ntului în momentul săv>rşirii faptei păgubitoare.

În caul minorului care nu a împlinit '+ şi s#a electrocutat mortal, instanţa nu trebuie să sepreocupe a verifica dacă era capabil să discearnă consecinţele actului său2.

"entru cel lipsit de discernăm>nt vremelnic, în momentul săv>rşirii faptei cauatoare deprejudiciu, se cere dovada tulburării mentale în acel moment, care nu i#a permis să îşirepreinte urmările faptei. 3 astfel de tulburare mentală nu înlătură răspunderea dacă

295



discernăm>ntul a fost suprimat sau grav afectat de beţie voluntară produsă de alcool saude stupefiante ori alte substanţe.

În asemenea situaţii, pot fi răspunătoare alte persoane, în condiţiile art. '91#'9+.

!acă nu pot fi aplicate prevederile legale sus#menţionate, autorul prejudiciului cauat fărădiscernăm>nt poate fi, totuşi, obligat să indemniee victima, într#un cuantum determinat

ec?itabil, lu>ndu#se în considerare starea patrimonială at>t a victimei, c>t şi a autorului. =utorul lipsit de discernăm>nt nu poate fi responsabil, însă ec?itatea poate să îndemne lasuportarea, cel puţin parţială, a sarcinii de reparare a prejudiciului şi de către autorul fapteipăgubitoare lipsit de discernăm>nt, dar posed>nd mijloace materiale suficiente pentru aface faţă reparării prejudiciului, mai ales atunci c>nd victima se află într#o situaţie precarăşi discrepanţa stărilor materiale ale celor doi protagonişti obligă spiritul de ec?itate să împartă suportarea prejudiciului sau c?iar să afectee obligaţia de despăgubiri numaipatrimoniul autorului faptei.

În te4tul art. '*5 poate fi decelată intenţia legiuitorului de a califica ec?itatea drept sursăde obligaţii în sarcina persoanei incapabile'.

7e4tul art. '*5 nu este neapărat creatorul unei forme specifice a răspunderii sau aobligaţiei de dedăunare, ci este, mai cur>nd, o normă care îl supune pe cel lipsit dediscernăm>nt dreptului comun al răspunderii civile.

=stfel, se pot aplica regulile răspunderii civile delictuale pentru culpa precontractuală aincapabilului major afectat de boală psi?ică şi care şi#a disimulat boala în condiţii care nuau permis celeilalte părţi contractante să suspicionee e4istenţa discernăm>ntului.

În sine, nu are nimic ilicit un act juridic înc?eiat sub imperiul tulburării mentale.

!e aceea, norma legală din art. '*5 îl aşaă pe alienat în r>ndul oamenilor teferi, cudiscernăm>nt. =bsenţa discernăm>ntului se limiteaă la tulburările mentale, fără apătrunde în domeniul suferinţelor fiice, deşi unele dintre aceste suferinţe altereaă într#obună măsură discernăm>ntul.

Hudec>nd în termenii ec?ităţii, victimele actelor păgubitoare săv>rşite de inconştienţitrebuie să fie despăgubite, mai ales că în spatele unor persoane fără discernăm>nt se aflărăspunderea ocrotitorilor şi a păitorilor legali.

*rt. 1369.

,%spunderea altor persoane

)'- %el care l#a îndemnat sau l#a determinat pe altul să cauee un prejudiciu, l#a ajutat în

orice fel să#l pricinuiască sau, cu bună ştiinţă, a tăinuit bunuri ce proveneau dintr#o faptăilicită ori a tras foloase din prejudicierea altuia, răspunde solidar cu autorul faptei.

)1- !ispoiţiile alin. )'- se aplică şi în privinţa celui care, în orice fel, a împiedicat ori a înt>riat c?emarea în judecată a autorului faptei ilicite.

%omentariu

Cără îndoială că prejudiciul pe care trebuie să îl repare cel care este autorul faptei ilicite seaflă în raport de cauă#efect cu fapta ilicită, după cum reultă din art. '9. 3dată stabilităcaualitatea, este desluşită şi răspunderea.

Realitatea faptelor este întotdeauna mai comple4ă dec>t tiparul normei legale.

3 cauă produce efecte în anumite condiţii. =ceste condiţii se pot referi la simplul îndemnpentru săv>rşirea faptei ilicite şi păgubitoare sau c?iar la determinarea pentru săv>rşireafaptei sau se pot referi la ajutorarea în orice mod acordată autorului pentru a săv>rşi fapta,

296



dar condiţiile nu se opresc aici, ci continuă după săv>rşirea faptei sub forma tăinuiriibunurilor obţinute prin fapta ilicită sau prin împărtăşirea în foloasele obţinute de autor prinprejudicierea altei persoane.

7ot în faa ulterioară consumării faptei ilicite se plaseaă culpele celor care au împiedicatsau numai au înt>riat declanşarea procedurii legale pentru stabilirea răspunderii autoruluişi a celorlalţi participanţi menţionaţi mai sus faţă de persoana păgubită Ualin. )1- al art.'*/V. 7oţi cei care se află în situaţiile descrise mai sus sunt răspunători solidar cuautorul faptei ilicite pentru repararea prejudiciului.

*rt. 13+/.

"mposibilitatea de individuali$are a autorului aptei ilicite

!acă prejudiciul a fost cauat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multorpersoane, fără să se poată stabili că a fost cauat sau, după ca, că nu putea fi cauatprin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă.

%omentariu =tunci c>nd autorul nu poate fi identificat cu certitudine pentru că prejudicial s#a produs în împrejurări caracteriate prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane,solidaritatea va fi obligatorie pentru obligarea la repararea prejudiciului.

=ceastă soluţie se impune pentru că niciunul dintre participanţii la împrejurările care augenerat paguba nu poate fi e4clus, după cum nici nu poate fi identificat un singur autor. =semenea situaţii se nasc cu ocaiaactivităţilor sportive sau a jocurilor colective, precumşi cu ocaia partidelor de v>nătoare la care participă mai mulţi v>nători şi identificareaunuia singur dintre ei ca autor e4clusive al faptei păgubitoare este cu neputinţă. 7reiv>nători grupaţi unul alături de celălalt în spatele unei tufe au tras în aceeaşi direcţie şi au

rănit o femeie. (nstanţa a reţinut culpa colectivă a celor trei şi i#a obligat să repareprejudiciul in solidum. =lţi şapte v>nători au realiat o salvă şi l#au rănit, desigur,neintenţionat pe cel de#al optulea v>nător. %ei şapte au fost obligaţi in solidum să repareprejudiciul. Într#un alt ca, doi v>nători au fost condamnaţi in solidum pentru că unul acomis din greşeală rănirea altei persoane, iar al doilea v>nător a căutat să împiedicedescoperirea sursei e4acte a prejudiciului. 7ot o culpă colectivă s#a reţinut şi în caul?otăr>rilor adoptate de organul colectiv de conducere şi gestiune a unei societăţicomerciale. $unt frecvente condamnările pentru infracţiuni comise de bande de infractori,care cuprind şi obligarea lor la despăgubiri in solidum.

!acă se poate imputa fapta păgubitoare unui singur individ cert identificat, răspunderea va

fi individuală. În unele situaţii, răspunderea în solidum s#a justificat prin solidaritateacercului bănuiţilor, care a împiedicat valorificarea eventualelor dovei materiale care ar fipermis identificarea unui singur autor.

Răspunderea in solidum în jurisprudenţa franceă, ca şi răspunderea solidară în te4tul art.'92 D%%,autori a posibililor autori ai unui prejudiciu anonim se justifică prin aceea căpartea leată şi#a îndeplinit sarcina de a dovedi caualitatea făc>nd proba împrejurării căfapta păgubitoare nu putea fi comisă de către altcineva dec>t de una dintre persoaneleaflate în cercul desemnat. !in acest moment, toţi cei viaţi sunt la originea prejudiciului şifuncţioneaă preumţia de caualitate care atribuie acţiunii fiecăruia rolul caual faţă deprejudiciu.

"entru a judeca astfel, instanţa trebuie să se afle în preenţa unui grup concertat caredesfăşoară o activitate colectivă şi care a condus la generarea prejudiciului.

(mportant este ca instanţa să identifice toate persoanele care ar putea fi la originea acestui

297



prejudiciu.

Du se mai poate departaja răspunderea în continuare între cei implicaţi, pentru că oricaredintre ei ar putea să fie autorul prejudiciului.

*rt. 13+1.

Vinov%ţia comun%. <luralitatea de cau$e

)'- În caul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauarea ori la mărireaprejudiciului sau nu le#a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel c?emat sărăspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit#o.

)1- !ispoiţiile alin. )'- se aplică şi în caul în care la cauarea prejudiciului au contribuitat>t fapta săv>rşită de autor, cu intenţie sau din culpă, c>t şi forţa majoră, caul fortuit orifapta terţului pentru care autorul nu este obligat să răspundă.

%omentariu

În situaţiile de concurs al culpei sau intenţiei victimei cu fapta altei persoane la provocareaprejudiciului sau la dimensionarea acestuia, autorul pagubei va suporta numai acea partedin prejudiciu pe care a provocat#o personal.

(mprudenţa victimei unui prejudiciu nu poate justifica, însă, descărcarea autoruluiprejudiciului de orice răspundere dacă acesta din urmă a contribuit şi el printr#o culpăproprie la ocaionarea accidentului1.

%ontribuţia victimei poate fi intenţionată sau neglijentă şi se poate raporta nu numai lacauarea pagubei, ci şi la mărirea prejudiciului.

7otodată, victima va suporta ea însăşi o parte din prejudiciu dacă putea să evite cauareasau să reducă dimensiunea prejudiciului, e4cept>nd prejudiciul corporal, şi nu a înţeles săprocedee în acest mod.

!in formularea te4tului art. '9' alin. )'- reultă că victima poate fi obligată să suporte oparte din prejudiciu dacă acea parte este consecinţa lipsei de cooperare pentru evitareaprejudiciului în tot sau în parte, deşi, dacă şi#ar fi dat interesul, victima ar fi putut diminuapaguba.

%urtea de %asaţie franceă a respins motivul de recurs care pretindea diminuareadespăgubirii pentru că pacientul nu s#a supus tratamentelor preconiate de medici. =ceastă instanţă a reţinut că refuul de a urma tratamente prescrise, fără să e4iste oobligaţie pentru pacient în acest sens, nu poate avea drept consecinţă nici pierderea, nici

diminuarea dreptului său la despăgubire, nici luarea în considerare a unei agravărisusceptibile de a decurge din această opţiune. "ractic, motivul de recurs pretindea căvictima ar avea obligaţia să îşi limitee propria pagubă pentru a#l ajuta pe făptuitor.

!in luna iunie 122, %urtea de %asaţie a generat o jurisprudenţă statornică conform căreiavictima nu este ţinută să îşi limitee prejudiciul în interesul persoanei răspunătoare.

În sc?imb, autorii avant#proiectului %odului civil france, care par să fie şi inspiratoriiDoului %od civilrom>n, au stabilit că dacă victima avea posibilitatea prin mijloace sigure,reonabile şi proporţionate de a reduce întinderea prejudiciului sau de a#i evita agravarease va ţine cont de abţinerea sa prin reducerea indemniaţiei, cu e4cepţia caului în careaceste măsuri ar fi fost de natură să aducă atingere integrităţii sale fiice<.

=şadar, principiul care se degajă este în sensul că victima poate fi lăsată să suporte oparte din prejudiciu atunci c>nd se face vinovată pentru că nu a redus prejudiciul saupentru că l#a agravat,e4cept>nd situaţia în care suntem în preenţa unui prejudiciu

298



corporal.

(mprudenţa victimei nu îl poate descărca pe autor de orice răspundere dacă el a comis ogreşeală prin care a contribuit la provocarea accidentului.

(deea promovată de partianii concursului de caue este baată pe corespondenţanecesară între caualitatea parţială şi răspunderea parţială.

7ot o diminuare a despăgubirii pe care o va suporta autorul faptei are loc şi atunci c>ndalături de fapta celui vinovat a concurat la cauarea sau la dimensionarea pagubei unelement e4tern, cum este forţa majoră, caul fortuit ori fapta unei terţe persoane pentrucare autorul nu este răspunător şi care îndeplineşte condiţiile forţei majore.

"e linia consecvenţei, atunci c>nd caul fortuit sau de forţă majoră concureaă încomple4ul pluralităţii de caue, se ajunge ca victima să suporte, cel puţin parţial,consecinţele destinului aleatoriu.

!acă prejudiciul este alcătuit din consecinţele unor fapte culpabile sau inocente ale maimultor persoane, victima se poate îndrepta contra oricăruia dintre autori pentru integralarecuperare a prejudiciului, urm>nd ca plătitorul să beneficiee de regres. Întrecoresponsabili e4istă o obligaţie in solidum, deşi, uneori este e4clusă e4plicit prin norme juridice.

În caul coliiunilor între ve?icule sau între acestea şi animale, fiecare păitor estepreumat răspunător, astfel că preumţiile se neutralieaă şi fiecare participant suportăpaguba sa. !esigur că oricare dintre participanţi are dreptul să invoce e4onerarea parţialăsau totală.

!in formularea te4tului primului alineat al art. '9' D%% reultă concluia că răspundereaautorului faptei păgubitoare poate fi diminuată corespunător contribuţiei culpei victimei lacauarea prejudiciului. =stfel, te4tul menţioneaă că diminuarea obligaţiei autorului poate ficerută de acesta atunci c>nd apreciaă că şi victima a contribuit, cu intenţie sau din culpă,la cauarea ori la mărirea prejudiciului. !e asemenea, autorul se poate prevala de dreptulde a cere diminuarea despăgubirii cuvenite victimei şi atunci c>nd reproşeaă victimei cănu a evitat mărirea prejudiciului, deşi putea să o facă.

=ceastă formulare a te4tului pe care îl comentăm nu ar trebui să sugeree că victima aravea obligaţia să limitee paguba supun>ndu#se unor operaţii de recuperare recomandatede medic.

"rincipial, te4tul art. '9' D%% este concordant cu te4tul propus de autorii avant#proiectului %odului civil france: dacă victima avea posibilitatea prin mijloace sigure,reonabile şi proporţionate de a reduce întinderea prejudiciului sau de a#i evita agravarea,

se va ţine cont de abţinerea sa, prin reducerea indemniaţiei, cu e4cepţia caului în careaceste măsuri ar fi fost de natură să aducă atingere integrităţii sale fiice.

=şadar, victima poate fi lăsată să suporte o anumită parte din prejudiciu, în situaţia în carevictimei i se reproşeaă nu a redus prejudiciul sau că l#a agravat, e4cept>nd situaţia încare prejudiciul este corporal.

De aflăm astfel în situaţia în care %odul civil france a afirmat principiul ine4istenţeiobligaţiei victimei de a limita prejudiciul în interesul autorului faptei.

ecţiunea a 4-a.

,%spunderea pentru apta altuia%omentariu

299



Răspunderea pentru fapta altuia în dreptul civil este un concept de o e4tremăcomple4itate.

Capta imputabilă autorului direct al prejudiciului naşte obligaţia altei persoane de a reparaprejudiciul. În această situaţie se regăsesc părinţii minorului şi patronul salariatului)comitentul prepusului-.

În recenta perioadă de devoltare a ştiinţei dreptului în domeniul răspunderii pentru faptaaltuia s#a căutat un temei care să e4prime o culpă proprie a celui răspunător pentruprejudiciul cauat de autorul direct. Hurisprudenţa a cunoscut asemenea reolvări însituaţiile în care prejudiciul s#a cauat de către un copil sau de către un bolnav unei terţepersoane, iar spitalul, clinica, centrul de reeducare, colonia de vacanţă au suportat platadespăgubirii, pentru că li s#a reproşat o culpă proprie de supraveg?ere ineficientă.

@lterior, într#o perioadă mai apropiată de ilele noastre, banc?erul a fost obligat să suporteparţial despăgubirea pentru prejudiciul cauat creditorilor de clientul banc?erului susţinutfinanciar de acesta din urmă, deşi situaţia debitorului era vădit deteriorată, deoarece s#aconsiderat că prin susţinerea financiară a băncii debitorul a provocat o eroare partenerilorsăi făc>ndu#i să creadă într#o falsă solvabilitate şi astfel pasivul lui a crescut la cote pecare nu le#ar fi putut atinge fără susţinerea financiară a băncii.

3 altă situaţie similară a fost responsabiliarea sindicatelor pentru greviştii, care s#audedat la acte de violenţă.

$#a remarcat o tendinţă generală at>t pe planul opiniilor doctrinare, c>t şi în jurisprudenţăde a refua calificarea de răspundere pentru fapta altuia în caul de răspundere pentruculpa personală angajată cu ocaia unui prejudiciu cauat sub aspect material de o altăpersoană. În acest mod, s#a acreditat răspunderii pentru fapta altuia o anume autonomiefaţă de răspunderea pentru fapta personală. (nstanţele recunosc datoriei de supraveg?ereşi control faţă de altul natura de obligaţie de reultat şi astfel răspunderea personală

pentru culpa de supraveg?ere ineficientă dob>ndeşte aceeaşi severitate faţă de p>r>t şirăm>ne la fel de protectoare faţă de victimă ca şi un regim de răspundere pentru altul.

!in analia dispoiţiilor art. '91 şi art. '9 se pot desprinde două tipuri de răspunderebaate pe două raţiuni diferite:

'- puterea de supraveg?ere a persoanei pe care o controleaă;

1- profitul obţinut din munca altuia.

%orespunător celor două situaţii se distinge modelul părintesc de modelul patronal.

"roblema e4istenţei unui regim autonom de responsabilitate contractuală pentru faptaaltuia a născut controverse.

În Cranţa, %urtea de %asaţie a reţinut răspunderea c?irurgului pentru fapta anesteistuluicare l#a asistat în cursul unei operaţii ca un comitent pentru fapta prepusului.

=ceeaşi %urte de %asaţie, în deciia pronunţată la 1/ martie '//' în caul %onsortsEliecQ, a impus o nouă formulă a răspunderii pentru fapta altuia. În speţă, un ?andicapatmintal, plasat într#un centru de tratament gestionat de o asociaţie privată a declanşatvoluntar un incendiu care a distrus mai multe sute de ?ectare de pădure. %ei păgubiţi aupromovat o acţiune pentru despăgubiri contra asociaţiei care gestiona centrul de tratamentşi %urtea de =pel Aimoges a reţinut că asociaţia gestionară a creat un risc pentru terţelepersoane prin metodele liberale de tratament. %entrul de tratament, gestionat de asociaţie,era destinat să primească persoane ?andicapate mintal într#un mediu protejat, iar autorul

incendiului era supus unui regim de totală libertate de circulaţie în cursul ilei. =sociaţiacare a avut sarcina să organiee şi să controlee cu titlu permanent modul de viaţă al?andicapatului este răspunătoare pentru consecinţele faptei acestuia.

300



Reunită în secţii comune, %urtea de %asaţie franceă a menţinut ?otăr>rea %urţii de =pelAimoges.

=rgumentele %urţii de %asaţie s#au referit la preluarea în grijă a persoanei autor alpagubei, la organiarea şi controlul modului de viaţă al acestei persoane de cătreasociaţie, controlul av>nd caracter permanent, deşi cel în cauă beneficia de o anumitălibertate.

$oluţia se baeaă pe o e4plicită preumţie de responsabilitate pe care a reţinut#o curteade apel, deodată cu responsabiliarea asociaţiei pentru repararea prejudiciului.

!eşi este vorba despre o persoană autor al pagubei, raţionamentul a fost similar celui carese aplică răspunderii pentru pagubele cauate de lucrurile ce le avem sub paă sau deanimalele pe care le deţinem.

@lterior, la '/ februarie '//9, aceeaşi %urte de %asaţie franceă a reţinut o răspundere deplin drept a părinţilor pentru prejudiciile cauate de copiii lor minori.

Hurisprudenţa franceă a evoluat în continuare în sensul responsabiliării, după modelulpărintesc pentru pagubele cauate de persoanele aflate sub controlul unor asociaţii sauentităţi, cum sunt: asociaţiile de acţiuni educative, instituţiile şi serviciile sociale dereeducare, tutorii şi administratorii legali sub control judiciar, fără a include păitorii de faptsau desemnaţi prin contract ori printr#un act al autorităţii administrative.

%ealaltă responsabilitate, de model patronal, are ca temei controlul activităţii altuia. !ouă?otăr>ri pronunţate de %urtea de %asaţie franceă, secţia a ((#a civilă, la 11 mai '//, austabilit răspunderea unui club de rugbX pentru prejudiciul cauat unui membru al ec?ipeiadverse ucis într#o încăierare )în primul ca- sau rănit grav )în cel de#al doilea ca-.

%luburile s#au declarat nerăspunătoare pentru că jucătorii sunt persoane adulte şi nu lesunt subordonate şi, totodată, este imposibilă identificarea acelui jucător care a provocatprejudiciul. =mbele argumente au fost respinse de curtea de apel, care, în apreciereasubordonării juridice a dovedit supleţe şi a acceptat dovada subordonării sub forma unuicontrol pur teoretic, iar identificarea jucătorului culpabil nu este necesară din moment ce eleste în mod obligatoriu unul dintre prepuşii clubului răspunător.

$portivii sunt în plenitudinea mijloacelor fiice şi mentale şi nu au restricţii de liberate, niciincapacitate juridică. %lubul este cel care le gestioneaă viaţa materială organi>ndantrenamente şi competiţii. 6l apare astfel ca manager şi nu ca tutore.

"roblema aceasta s#a pus şi în caul unei asociaţii de majorete, care s#au bătut cubastoanele în cursul defilării, precum şi în caul unor tabere de vacanţă în care unadolescent l#a rănit pe un altul la un meci de rugbX sau în caul asociaţiei de v>nători

pentru pagubele cauate de aderenţi şi c?iar în caul unei asociaţii de suporteri pentrudegradările provocate în decursul transportului.

!ependenţa economică se manifestă prin ordine sau instrucţiuni în vederea e4ecutăriisarcinii încredinţate. Coarte frecvent, între profesionişti se pot stabili raporturi de tip filial,care conferă putere economică asupra altuia, fără reflectare în autonomia juridică)franciă, agenţie comercială, reţea de distribuţie e4clusivă sau selectivă etc.- astfel înc>t,uneori, filialele sunt lipsite de libertatea de deciie în profitul societăţii mamă.

3 parte a doctrinei francee a optat pentru responsabiliarea întreprinderii dominantepentru faptele întreprinderilor dependente. Hurisprudenţa )secţia a ((#a civilă a %urţii de%asaţie francee, '//9- a deci în sens contrar în caul antreprenorului şi a

subantreprenorului.Referitor la accidentele de jocuri sportive, jurisprudenţa franceă a reţinut în continuarerăspunderea după modelul relaţiei între prepus şi comitent.

301



=rt. '91. # Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie

=rt. '9. # Răspunderea comitenţilor pentru prepuşi

=rt. '9+. # %orelaţia formelor de răspundere pentru fapta altei persoane

*rt. 13+.

,%spunderea pentru apta minorului sau a celui pus sub interdicţie

)'- %el care în temeiul legii, al unui contract ori al unei ?otăr>ri judecătoreşti este obligatsă supraveg?ee un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciulcauat altuia de către aceste din urme persoane.

)1- Răspunderea subistă c?iar în caul c>nd făptuitorul, fiind lipsit de discernăm>nt, nurăspunde pentru fapta proprie.

)- %el obligat la supraveg?ere este e4onerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nua putut împiedica fapta prejudiciabilă. În caul părinţilor sau, după ca, al tutorilor, dovada

se consideră a fi făcută numai dacă ei probeaă că fapta copilului constituie urmarea uneialte caue dec>t modul în care şi#au îndeplinit îndatoririle decurg>nd din e4erciţiulautorităţii părinteşti.

%omentariu

"rincipiul care guverneaă această materie are în vedere misiunea de supraveg?ere apersoanelor cărora le sunt încredinţaţi copii sau adulţi puşi sub interdicţie.

În te4tul art. '91 premisa este supraveg?erea unui minor sau a unei persoane subinterdicţie, supraveg?ere decurg>nd din lege sau din contract ori dintr#o ?otăr>re judecătorească. 6ste indiferentă absenţa discernăm>ntului autorului faptei păgubitoare şie4onerarea de răspundere a supraveg?etorului poate fi realiată numai dacă a dovedit cănu a putut împiedica producerea prejudiciului.

"entru supraveg?erea minorilor şi a interişilor sunt cerute următoarele condiţii:

'- autorul faptei păgubitoare să fie un minorBinteris prin ?otăr>re judecătorească,conform art. '*+#'99D%%;

1- legătura de filiaţie între părinte şi minor sau legătura între ocrotitorul legal şi interis,care le creeaă obligaţia de supraveg?ere;

- dreptul de a e4ercita supraveg?erea al părinţilor sau al ocrotitorilor interisului;

+- prejudiciul să fie cauat de minor sau interis, indiferent dacă minorul a avut sau nu

discernăm>nt;- prejudiciul să fie creat altor persoane şi nu supraveg?etorilor;

*- răspunătorii nu au făcut dovada că le#a fost imposibil să împiedice fapta prejudiciabilă.

Doul te4t al art. '91 nu pretinde ca minorul sau interisul să locuiască împreună cupărintele sau ocrotitorul. "ărintele sau ocrotitorul nu răspunde pentru pagubele cauate delucrurile sau animalele aparţin>nd minorului sau interisului.

%?iar dacă subiectiv fapta păgubitoare nu poate atrage răspunderea minorului sau ainterisului, actul păgubitor răm>ne obiectiv ilicit şi astfel se justifică răspundereaocrotitorilor.

Hurisprudenţa franceă a fost confruntată în anul 1222 cu situaţia în care minorul a condusun autove?icul şi a provocat victime, iar părinţii au fost c?emaţi să răspundă. =ceeaşisituaţie s#a regăsit şi în caul unei competiţii de rugbX, c>nd un copil l#a rănit pe altul.

302



În toate situaţiile părinţii au răspuns pentru că obligaţia lor de a repara prejudiciul e4istăindiferent de culpa minorului.

Răspunderea celor doi părinţi ai minorului este solidară.

6i pot obţine e4onerarea de răspundere numai dacă pot face dovada că le#a fost obiectivimposibilă împiedicarea faptei prejudiciabile.

$olidaritatea se e4plică prin e4ercitarea conjunctă a autorităţii părinteşti.!acă se admite că fiecare dintre părinţi este preumat că a contribuit prin culpa sa laprovocarea pagubei, se pot admite şi participaţii inegale sau c?iar e4onerarea totală înfavoarea celui care a reuşit să facă dovada imposibilităţii împiedicării.

"ărintele care a reparat prejudiciul are un regres contra celui care a avut partea sa decontribuţie la culpa de supraveg?ere.

"entru daunele provocate în timpul în care minorul se găsea la şcoală sub controlulcadrului didactic, victima poate să îşi îndrepte acţiunea de despăgubiri concomitent, petemeiuri adecvate, at>t contra părintelui, c>t şi contra institutorului. =ceeaşi soluţie se

poate aplica şi în situaţia minorului angajat cu contract de muncă, dacă prejudiciul s#acauat în timpul prestării muncii+.

3 asociaţie care a acceptat sarcina de a organia şi de a controla cu titlu permanentmodul de viaţă al unui ?andicapat mintal este obligată să repare prejudiciul pe care acestal#a cauat altora.

"ersoanele ţinute să răspundă nu se pot e4onera dovedind că nu au comis nicio culpă*.

=sociaţiile sportive av>nd ca misiune să organiee, să conducă şi să controleeactivitatea membrilor acestora răspund pentru prejudiciile cauate altora de către membride îndată ce se face dovada unei culpe caracteriate printr#o încălcare a regulilor jocului şiaceastă culpă este imputabilă unuia sau mai multor membri, c?iar neidentificaţi9.

*rt. 13+3.

,%spunderea comitenţilor pentru prepui

)'- %omitentul este obligat să repare prejudiciul cauat de prepuşii săi ori de c>te ori faptasăv>rşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

)1- 6ste comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, e4ercită direcţia,supraveg?erea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări îninteresul său ori al altuia.

)- %omitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau, după împrejurări,putea să cunoască, la data săv>rşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără niciolegătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

%omentariu

%omitentul este definit în alin. )1- ca fiind persoana care, în temeiul unui contract sau întemeiul legii, e4ercită direcţia, supraveg?erea şi controlul asupra autorului fapteiprejudiciabile în timpul în care acesta e4ercită funcţii sau însărcinări în interesulcomitentului sau al altei persoane.

=tunci c>nd fapta prejudiciabilă a prepusului are legătură cu atribuţiile sau cu scopul

funcţiilor încredinţate de comitent, acesta din urmă are obligaţia de a repara prejudiciul.@nicul mod în care poate să fie e4onerat de răspundere este acela în care comitentuldovedeşte că victima cunoştea sau putea să cunoască împrejurarea că prepusul

303



acţioneaă fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiei încredinţate de comitent în momentul comiterii faptei păgubitoare.

Întreaga răspundere a comitentului se baeaă pe e4istenţa unei norme legale sau a uneiclaue contractuale între el şi prepus, care îi conferă prerogativele direcţionării)conducerii-, supraveg?erii şi controlului în perioada în care prepusul e4ecută anumite însărcinări în interesul comitentului sau al altei persoane, dar tot în legătură cu comitentul.

@cenicul aflat într#o situaţie intermediară între aceea de elev şi aceea de salariat este şi elcondus, supraveg?eat şi controlat ca un salariat.

Răspunderea pentru fapta prepusului presupune dreptul comitentului de a da prepusuluisău ordine sau instrucţiuni cu privire la modul în care trebuie să îşi îndeplinească funcţiile. =cest drept este însuşi temeiul autorităţii şi subordonării fără de care nu e4istă raport deprepuşenie.

În situaţia în care, pentru o operaţiune individual determinată, comitentul pune prepusulsău la dispoiţia unei alte persoane, responsabilitatea pentru fapta prepusului nu sedeplaseaă pentru a reveni acelei persoane.

64cepţie face situaţia în care în momentul actului provocator de pagube, prepusul care le#a provocat se află subordonat autorităţii celeilalte persoane în temeiul unei convenţii sau întemeiul legii, astfel că aceasta din urmă e4ercită autoritatea asupra prepusului şi îldirijeaă conform voinţei sale.

%aracterul benevol al transportului cu automobilul nu implică cu necesitate ca şoferulautomobilului, prepus al proprietarului automobilului, este supus autorităţii şi dirijării celuicăruia i#a fost pus la dispoiţie automobilul. În aceste situaţii comitentul nu înceteaă de a#şi e4ercita puterea sa de dirijare a şoferului pentru simplul motiv că nu participă latransport5.

În ce priveşte pe prepus, el nu este răspunător faţă de terţele persoane dacă acţioneaăfără a depăşi limitele misiunii ce i#a fost încre dinţată de comitent.

!acă prepusul este condamnat pentru o infracţiune intenţionată, c?iar săv>rşită la ordinulcomitentului, şi astfel provoacă o pagubă unei terţe persoane, el va răspunde şi personalfaţă de victimă/.

*rt. 13+4.

Corelaţia ormelor de r%spundere pentru apta altei persoane

)'- "ărinţii nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei

care avea obligaţia de supraveg?ere a minorului.)1- Dicio altă persoană, în afara comitentului, nu răspunde pentru fapta prejudiciabilăsăv>rşită de minorul care avea calitatea de prepus. %u toate acestea, în caul în carecomitentul este părintele minorului care a săv>rşit fapta ilicită, victima are dreptul de a optaasupra temeiului răspunderii.

%omentariu

=rticolul '9+ conţine două reglementări pentru cele două situaţii de posibil concurs alrăspunderilor:

'- concursul răspunderii părinţilor cu răspunderea altei persoane care avea obligaţia de

supraveg?ere a minorului în momentul săv>rşirii faptei păgubitoare;1- concursul răspunderii comitentului cu răspunderea părintelui.

304



În primul alineat al art. '9+ este reglementată situaţia în care o altă persoană erarăspunătoare pentru supraveg?erea minorului atunci c>nd a săv>rşit fapta păgubitoare. În această ipoteă se încadreaă comitentul minorului sau institutorul minorului ori cel careavea încredinţat minorul în temeiul altor raporturi juridice.

!acă minorul se afla în şcoală, sub direcţia, supraveg?erea şi controlul institutorului,transferul obligaţiei de supraveg?ere a minorului a operat de la părinte la institutor şirăspunderea va aparţine numai acestuia, nu şi părinţilor. $upraveg?erea institutorului see4ercită nu numai în timpul orelor de clasă, ci şi în timpul recreaţiei sau în timpul ieşirilor însoţite de institutor.

!acă obligaţia de supraveg?ere şi direcţionare este în mod frecvent admisă pentru învăţăm>ntul primar şi secundar, ea nu mai este tot aşa de uşor admisă şi pentru învăţăm>ntul superior. 7otuşi, în anumite împrejurări, de e4emplu atunci c>nd cadruldidactic din învăţăm>ntul superior îi antreneaă pe studenţi în e4perimente periculoase,generatoare de riscuri, institutorul va răspunde ca şi ceilalţi institutori, fără a se puteascua cu împrejurarea că studentul este major.

În caurile în care victima se îndreaptă contra institutorului, ea îi reproşeaă acestuia caindivid o greşeală concretă, distinctă de vinovăţia pe care ar putea să o atribuie instituţieide învăţăm>nt.

&ictima nu este obligată să facă dovada culpei autorului faptei, nici atunci c>nd prejudiciuleste cauat altui minor sau unei terţe persoane, după cum nu se cere dovadadiscernăm>ntului autorului.

%ulpa institutorului constă în defectuoasa supraveg?ere, dar poate fi materialiată în oricealtă greşeală sau omisiune de la datorie.

7e4tul alin. )'- al art. '9+ se referă la cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţiade supraveg?ere a minorului<. În acest conte4t, prin persoană se înţelege numai

institutorul persoană fiică, nu şi instituţia de învăţăm>nt."ersoanele care e4ercită supraveg?erea unor minori încredinţaţi, ?andicapaţi sau bolnavi,de e4emplu cei internaţi în spitale de psi?iatrie, sunt răspunătoare pentru pagubelecauate de persoanele încredinţate at>t în timpul în care se află în instituţie, c>t şi atuncic>nd sunt săv>rşite faptele păgubitoare în stare de evadare sau de ieşire permisă.

Dici în caul în care minorul autor al faptei păgubitoare se găsea într#un centru de distracţiisub supraveg?erea unor funcţionari nu poate fi atrasă răspunderea părinţilor. %u at>t maipuţin poate fi probabilă o răspundere a părinţilor dacă minorul este plasat într#un centru dereeducare atunci c>nd săv>rşeşte fapta păgubitoare sau este în penitenciar.

!acă sunt întrunite condiţiile art. '9 pentru prepusul minor, părinţii sau oricare altăpersoană sunt e4oneraţi de răspundere.

%umulul calităţii de părinte şi de comitent permite victimei opţiunea temeiului juridic alrăspunderii întreart. '91 şi art. '9 +2.

ecţiunea a 2-a.

,%spunderea pentru pre=udiciul cau$at de animale sau de lucruri

%omentariu

!e fiecare dată c>nd se poate stabili că prejudiciul este imputabil unei persoane, se voraplica prevederileart. '9, fără a se ţine seama de împrejurarea dacă persoana s#a servitde un lucru pentru a provoca prejudiciul. !acă, însă, apare cu evidenţă intervenţia lucrului

305



în provocarea prejudiciului, fiind îndeplinite şi celelalte prevăute de art. '9#'52, se potaplica prevederile corespunătoare care au ca obiect de reglementare răspunderea pentrupagubele cauate de un animal sau de un lucru, cu toate că, în cele mai multe cauri,persoana era aceea care acţiona lucrul.

Hurisprudenţa s#a străduit să facă utile prevederile art. '9 şi următoarele pentru agaranta c>t mai bine dreptul la despăgubiri al victimei.

7emeiul propus de jurisprudenţă a fost preumţia de culpă a păitorului lucrului, preumţiecare nu poate fi înlăturată dec>t prin dovada caului fortuit sau al culpei victimei. În cepriveşte răspunderea pentru prejudiciile cauate de lucrurile neanimate, s#a creat o normăseparată în caul ruinei edificiului.

=rt. '9. # Răspunderea pentru prejudiciile cauate de animale

=rt. '9*. # Răspunderea pentru prejudiciile cauate de lucruri

=rt. '99. # Doţiunea de paă

=rt. '95. # Răspunderea pentru ruina edificiului

=rt. '9/. # =lte cauri de răspundere =rt. '52. # %aue de e4onerare

*rt. 13+2.

,%spunderea pentru pre=udiciile cau$ate de animale

"roprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de oriceculpă, de prejudiciul cauat de animal, c?iar dacă acesta a scăpat de sub paa sa.

*rt. 13+6.

,%spunderea pentru pre=udiciile cau$ate de lucruri

)'- 3ricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauat de lucrulaflat sub paa sa.

)1- !ispoiţiile alin. )'- sunt aplicabile şi în caul coliiunii unor ve?icule sau în alte caurisimilare. %u toate acestea, în astfel de cauri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor vareveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.

%omentariu

%eea ce este comun celor două te4te, art. '9 şi art. '9*, este răspundereaindependent de orice culpă, at>t în caul prejudiciului cauat de animale, c>t şi în caulcelor cauate de lucruri. $unt răspunători în acest fel proprietarul sau cel ce se foloseştede animal, precum şi persoana care are sub paa sa lucrul inanimat.

"reumţia de răspundere nu cedeaă dec>t în faţa doveii caului fortuit sau a culpeivictimei+'.

=nimalele viate de art. '9 sunt altele dec>t cele denumite generic v>nat< şi se află înrelativă libertate, neav>nd stăp>n, astfel că se pot deplasa liber de pe o proprietate pealta. &>natul poate caua prejudicii recoltelor, dar nu poate antrena răspunderea c>t timp

nu se face dovada că sunt în paa unei persoane concrete. !e aceea, nici măcar victimav>natului de pe propriul teren nu poate pretinde o despăgubire.

"roprietarul animalului, c?iar dacă este preumat păitor al animalului, este descărcat de

306



răspundere dacă poate face dovada că în momentul cauării pagubei altă persoană erapăitor al acelui animal.

Du se aplică această regulă persoanei care a acceptat benevol pentru un timp limitat lac>teva ore să păească un c>ine.

7ot astfel, veterinarul este considerat că a păstrat paa animalului c>t timp acesta s#a aflat

pe masa de e4amen şi în această stare a muşcat pe cineva.Du este considerat păitor al lucrului cel care duce calul de căpăstru spre grajd numaipentru a face un serviciu proprietarului.

7e4tul vieaă numai animalele care nu sunt res nullius.

"ăitorul animalului nu se poate e4onera dec>t dacă dovedeşte o cauă a prejudiciuluistrăină de fapta sa.

!e îndată ce accidentul are drept cauă fapta rău#voitoare a unei terţe persoane, aceastăfaptă are pentru proprietar caracterul de forţă majoră.

Du se caracterieaă ca forţă majoră comportamentul unui copil de trei ani, care a oferit

furaj unui ponei+1. În privinţa lucrurilor, răspunderea este antrenată, de cele mai multe ori, atunci c>nd lucruleste m>nuit de persoană.

=u fost frecvente situaţiile în care s#a produs un prejudiciu de către un automobil condusde o persoană.

Hurisprudenţa a decis că, atunci c>nd se întemeiaă cererea de despăgubiri pe faptalucrului, nu are nicio relevanţă împrejurarea că lucrul era total docil în m>inile persoanei.

În preent, at>t pentru coliiunile ve?iculelor, c>t şi pentru alte modalităţi în care acesteaprovoacă pagube, sunt aplicabile dispoiţiile alin. )1- al art. '9*.

6ste irelevant dacă lucrul este în sine sursă de pericol, independent de intervenţiapersoanei, sau el poate fi considerat inert sub acest aspect.

În general, răspunderea revine celui care are paa animalului sau a lucrului, darrăspunderea se păstreaă şi atunci c>nd animalul a scăpat de sub paa persoanei.

Hurisprudenţa a e4tins răspunderea şi la acele lucruri care, în principiu, sunt ale nimănui, în anumite împrejurări.

!e e4emplu, ăpada, ca şi apa de ploaie care se scurge de pe un acoperiş poate săatragă răspunderea proprietarului clădirii, c?iar dacă, at>t ăpada, c>t şi apa de ploaiesunt bunuri fără stăp>n.

Raţiunea este aceea că odată aşeate pe lucrul aparţin>nd persoanei, apa, ăpada,nisipul etc. sunt sub paa aceleiaşi persoane ca şi clădirea.

!impotrivă, animalele aflate în libertate, care nu aparţin nimănui nu pot fi supuse aceluiaşiraţionament ca ăpada sau ploaia.

7otuşi, este posibilă e4istenţa unei pae asupra animalelor sălbatice )ocoale silvice,reervaţii etc.-, care să antrenee răspunderea păitorului, iar persoana acestuia să fiedesemnată în raport de atribuţiile pe care le are pentru intericerea altor persoane săcapturee în orice fel aceste sălbăticiuni.

!acă cel care a fost prejudiciat avea el însuşi atribuţii de paă sau în legătură cu paa,

răspunderea nu mai poate fi stabilită în favoarea sa pe acelaşi temei legal.%oncluia este acceptată at>t pentru că victima nu poate să îşi dedublee calitatea, fiindconcomitent şi răspunător.

307



Hurisprudenţa a refuat acordarea despăgubirilor pe aceste fundamente dacă victimadob>ndise paa lucrului sau animalului în momentul producerii pagubei. !e e4emplu,atunci c>nd persoana se răneşte utili>nd lucrul pe care l#a luat în paă nu va puteapretinde despăgubiri de la proprietar.

$impla participare la întrebuinţarea lucrului nu valoreaă paă asupra acestuia.

"entru a fi păitor al lucrului sau al animalului, persoana trebuie să poată e4ercitafolosinţa, conducerea şi controlul lucrului sau a animalului.

@n alt e4emplu îl oferă jocurile sportive violente. Ealonul de rugbX este un obiect în paaambelor ec?ipe şi dacă un jucător este rănit cu acest balon nu poate să se prevalee derăspunderea reglementată deart. '9* contra păitorului lucrului. =ceste aspecte suntrareori invocate, pentru că stările de fapt sunt comple4e şi nu îndeajuns reconstituite fidel.

%el ce are un lucru sub paă poate fi prejudiciat de acest lucru în condiţiile în care acontribuit la realiarea prejudiciului şi alt lucru aflat în paa altei persoane. 64emplu înacest sens sunt coliiunile ve?iculelor. În mod uual, tamponările în lanţ au la origine ogreşeală a unui dintre participanţii la trafic şi pentru celelalte victime ale coliiunii fapta

primului păitor al primului lucru apare ca av>nd trăsăturile forţei majore, impreviibilitateaşi ireistibilitatea.

Hurisprudenţa a fost confruntată cu situaţia în care păitorul lucrului a decedat datoritălucrului, iar moştenitorii s#au preentat ca victime prin ricoşeu cer>nd reparareaprejudiciului suferit prin moartea antecesorului. "roblema depăşeşte aplicarea răspunderiipentru lucruri şi intră în domeniul răspunderii victimei imediate faţă de persoaneleinteresate în supravieţuirea acesteia. %urtea de %asaţie franceă s#a pronunţat în aceastăproblemă la '/ iunie '/5' în sens negativ.

În caul coliiunii ve?iculelor sau în alte situaţii similare, păitorul lucrului este răspunătordacă pentru toţi ceilalţi participanţi la coliiune fapta acelui lucru întruneşte condiţiile forţei

majore, impreviibilitate şi inevitabilitate. "entru pasagerii ve?iculelor este acordatăpermisiunea legală de a pretinde despăgubiri de la toţi păitorii ve?iculelor antrenate încoliiune, invoc>nd răspunderea lor in solidum.

În anumite cauri s#a invocat acceptarea riscului, pe temeiul răspunderii pentru faptapersoanei, în scopul de a evita răspunderea, însă fără succes. 7otuşi, în caultransportului benevol )gratuit-, ca şi în caul accidentelor sportive şi pasagerul rănit poateinvoca răspunderea pentru paa lucrului, fără să i se poată opune acceptarea riscului.

În caul accidentării pe terenul de sport, s#a invocat de asemenea acceptarea riscului cascuă, dar tot aceeaşi soluţie de respingere a e4cepţiei a fost menţinută.

Du au lipsit nici tentativele de a utilia te4tul care are ca obiect de reglementarerăspunderea pentru prejudiciul cauat de lucruri sau de animale pentru a pretindedespăgubiri de la cei care au cauat prejudicii animalelor sau lucrurilor prin faptapersonală şi nu prin fapta lucrului sau a animalului. =stfel, atunci c>nd proprietarul sau celce se serveşte de lucru sau de animale transferă paa către o altă persoană, cel ce aefectuat transferul nu poate angaja răspunderea celuilalt păitor pentru dauna suferită deaceste lucruri sau animale.

În caul incendiului unui imobil aparţin>nd unei persoane care îl are sub paă, e4tindereaincendiului la alte imobile sau la lucruri din imobile poate antrena răspunderea păitoruluiimobilului în care s#a iniţiat incendiul numai dacă se face dovada culpei păitoruluiimobilului sau a persoanelor pentru a căror faptă el răspunde. =ceastă concluie este

aplicabilă numai atunci c>nd incendiul este consecinţa unei combustii anormale şiaccidentale a bunului aflat sub paă. !acă incendiul a fost provocat, va răspunde autorulincendiului, c?iar şi atunci c>nd o combustie normală cu emanaţie de sc>ntei a răsp>ndit

308



focul şi la imobile învecinate. =plicarea concluiei se limiteaă la situaţia în care foculnormal a degenerat în incendiu care s#a propagat şi la vecini.

Răspunderea pentru ruina edificiului reglementată de art. '95 e4clude implicitrăspunderea pentru lucruri reglementată de art. '9*. 7ot derogatorie faţă dedispoiţiile art. '9* este şi răspunderea pentru daunele cauate la sol de o aeronavă saucele cauate la sol de e4ploatarea unui teleferic în dauna persoanelor care nu au uat deacest mijloc de transport. În raportul între transportator şi pasageri se aplică regulile răspunderii contractuale şi,deci, este e4clusă aplicarea art. '9*. În sc?imb, dacă accidentul este mortal, victimeleprin ricoşeu nu se pot prevala de contract şi devin aplicabile prevederile art. '9*.

În ambele articole, '9 şi '9*, răspunderea este legată de paa lucrului sau aanimalului, sintagmă care a fost interpretată în mod diferit, ca şi sintagma fapta lucruluisau animalului.

"entru răspunderea prevăută de art. '9* nu este cerută dovada viciului lucrului, pentrucă viciul nu este o faptă a lucrului.

7entativele apropierii răspunderii faptei lucrului de răspunderea pentru fapta proprie, înmăsura în care fapta lucrului este definită ca relev>nd sau preum>nd fapta persoanei,conduc la un fundament comun care este culpa. =ceste tentative doctrinare au fost uneori însuşite de jurisprudenţă, dar au rămas episodice şi cu un c>mp limitat.

Capta lucrului este în raport de caualitate cu prejudiciul, dar nu în e4clusivitate cauală cuacesta.Capta lucrului sau fapta animalului presupune nu numai un impact material, ci şi unanumit rol activ al lucrului sau a animalului, deci av>nd o anumită eficienţă cauală pentrugenerarea sau majorarea pagubei.

&ictima trebuie să dovedească implicarea materială a lucrului în cauarea prejudiciului şiodată făcută această probă opereaă preumţia că lucrul a avut un rol activ în cauareapagubei şi păitorul său este responsabil.

"entru a se sustrage acestei răspunderi, păitorul trebuie să facă dovada cerută de art.'52, în sensul că fapta victimei sau fapta unei terţe persoane ori forţa majoră sunt factoriicare au cauat prejudiciul şi nu fapta lucrului+. În situaţia în care proprietarulautomobilului a fost deposedat de acest lucru prin furt, nemaiput>nd e4ercita paave?iculului, faţă de el nu mai funcţioneaă preumţia de răspundere++.

"ersoana care a primit un lucru cu titlu de înc?iriere a devenit noul păitor al lucrului şi varăspunde pentru riscurile de care este legat lucrul, inclusiv cele provenind din vicii alelucrului. =stfel, de e4emplu, cel care a înc?iriat un automobil devine păitorul acelui lucru,

fără ca el să poată obiecta în sensul că paa a rămas în sarcina proprietarului, iar pagubaa fost provocată de un viciu al lucrului+.

"entru ca aceşti factori să înlăture răspunderea trebuie ca ei să aibă calitatea de a ficauele e4clusive ale prejudiciului, în timp ce lucrul incriminat a avut o poiţie pur pasivă şifirească în conte4tul dat, fiind, în plus, şi lipsită de orice defect.

Răspunderea pentru prejudiciile cauate de lucruri sau animale poate fi avută în vedere întrei ipotee:

'- lucrul sau animalul au avut un dinamism propriu în momentul producerii pagubei şi auluat contat cu persoana sau bunul vătămat.

3dată făcută această dovadă, victima este scutită de a mai produce şi alte dovei.

!inamismul propriu se reţine şi atunci c>nd bunul a e4plodat. Ki în acest ca, păitorullucrului poate dovedi că nu dinamismul lucrului său a determinat prejudiciul, dacă

309



dovedeşte că o cauă străină, impreviibilă şi ireistibilă a provocat prejudiciul, bunul săuav>nd un rol pur pasiv.

=ceastă cauă străină trebuie să posede însuşirile forţei majore.

!acă ambele lucruri se aflau în mişcare şi au intrat în coliiune, oricare dintre păitoripoate să încerce dovedirea rolului pur pasiv al propriului obiect. Reultatul va fi, însă,

irelevant. În coliiunile rutiere nu s#a admis e4onerarea pe temeiul rolului pasiv.1- !acă nu s#a făcut dovada contactului între lucru şi persoană sau bunul vătămat,aplicarea te4tului art. '9* s#ar părea că nu este posibilă.

7otuşi, viaţa este mai comple4ă dec>t teoriile doctrinarilor şi a dovedit e4istenţa unorsituaţii care nu sunt compatibile cu simplificarea.

=stfel, o persoană se fereşte brusc din calea unui obiect pentru a nu fi leată, dar în acestmod se striveşte de un alt corp şi suferă un prejudiciu sau o piatră ridicată de roţile unuive?icul cu tracţiune mecanică de pe drum este antrenată şi provoacă pagube altui ve?iculsau unei persoane.

"roprietarul lucrului care a provocat reacţia bruscă a victimei, dictată de instinctul deconservare, ca şi proprietarul ve?iculului care a provocat dinamica pietrei vor răspundepentru repararea prejudiciului.

%umpărătorul care se vede fără voie şi fără culpă în rolul de declanşator al alarmeimagainului cu toate că ea nu trebuia să funcţionee poate invoca răspunderea celui cee4ploateaă magainul. &alurile provocate de o navă care caueaă altor persoane saubunurilor acestora atrag răspunderea navei care a st>rnit aceste valuri.

3 dragă portuară a pierdut o piesă metalică şi această piesă a generat un pericol deavarie pentru navele care veneau la port, va suporta pagubele cauate navelor prininterdicţia de pătrundere în port.

- !acă lucrul era inert sau imobil în momentul producerii prejudiciului, problema temeiuluilegal al răspunderii legal a fost controversată.

=tunci c>nd un consumator se împiedică de un obiect aflat în drumul său, deşi greşitplasat acolo, inerţia lucrului nu se va opune răspunderii.

7ot astfel, dacă o persoană alunecă pe treptele unei scări, proprietarul imobilului nu vaputea fi e4onerat de răspundere pentru rolul pasiv al lucrului. @n lucru inert, cum este, dee4emplu, un ve?icul staţion>nd poate atrage răspunderea proprietarului dacă sedemonstreaă că poiţia staţionării a fost de natură să surprindă victima. =ceeaşi soluţiedacă scara pe care a alunecat persoana era insuficient iluminată sau anormal alunecoasă.

7reptat, jurisprudenţa a admis tot mai frecvent că un lucru inert poate avea rolul de factoractiv: o uşă sau un perete de sticlă cu fragilitate mare de care s#a ibit victima anulau rolulpur pasiv al obiectului şi, deci, tentativa de e4onerare de răspundere.

Cactorul comun în toate situaţiile a fost anormalitatea lucrului pasiv pentru a putea fistabilită răspunderea.

=ceastă concluie s#a tras şi în caul unei competiţii de salturi cu bicicleta într#un canalcare nu a avea o ad>ncime suficientă pentru a atenua impactul.

=tunci c>nd rolul activ al lucrului este dovedit, păitorul lucrului nu mai poate invocaaltceva dec>t caua străină cu însuşire de forţă majoră.

Aucrurile la care se referă art. '9* sunt neînsufleţite, indiferent dacă sunt mobile sauimobile )arbori prăbuşiţi, st>nci desprinse, conducte de canaliare, alunecări de terenuri-,primejdioase sau neprimejdioase intrinsec )cărucioare pentru transportul mărfii cumpărate,

310



uşă vitrată, trambulină etc.- ori dacă sunt m>nuite de persoane sau sunt inerte.

7ot lucruri sunt considerate apele, fumul, undele, valurile, aburii etc.

Davele maritime, fluviale şi aeriene intră sub incidenţa acestui te4t, dar nu şi corpul uman.

În caul sQiorului, acesta formeaă un ansamblu împreună cu sc?iurile şi dacă numaicorpul său, nu şi sQiurile, în deplasare, loveşte şi vatămă o altă persoană, sQiorul va

răspunde pentru fapta sQiurilor pentru că acestea au fost elementul cauator alprejudiciului.

=ceeaşi soluţie s#a reţinut şi în caul unei motociclete care formeaă un singur ansamblucu motociclistul.

*rt. 13++.

Noţiunea de pa$%

În înţelesul art. '9 şi '9*, are paa animalului sau a lucrului proprietarul sau cel care,

în temeiul unei dispoiţii legale sau al unui contract ori c?iar numai în fapt e4ercită, în modindependent, controlul şi supraveg?erea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte deacesta în interes propriu.

%omentariu

!eterminarea păitorului lucrului sau animalului se realieaă ţin>nd seama de puterea pecare o are persoana asupra lucrului.

=rticolul '99 defineşte pe păitor ca fiind proprietarul sau persoana care, în temeiul uneidispoiţii legale sau al unei claue contractuale ori c?iar numai în fapt, e4ercită un control,precum şi supraveg?erea lucrului sau animalului servindu#se totodată de acesta în propriulinteres.

Hurisprudenţa a fost confruntată cu ipotea furtului unui automobil care a fost apoi antrenat într#un accident din vina ?oţului. (nstanţa a trebuit să stabilească dacă proprietarulautomobilului poate răspunde ca păitor al lucrului sau, dimpotrivă, ?oţul este uniculpăitor.

(nconvenientul major a decurs din anonimatul ?oţului sau insolvabilitatea acestuia. %urteade %asaţie franceă, secţia civilă, a ?otăr>t în anul '/* că proprietarul nu mai răspundepentru că nu mai avea paa lucrului. Poţul era păitorul de fapt, aşa cum prevede şi art.'99.

7e4tul este simplu de aplicat dacă bunul are un singur păitor, dar în multe situaţii mai

multe persoane, iar nu una singură, e4ercită împreună sau succesiv paa. !e e4emplu,proprietarul împrumută bunul sau îl predă unui atelier pentru reparaţii sau unuitransportator sau cedeaă uufructul ori este proprietate comună pe cote#părţi ori îndevălmăşie.

=şadar, bunul este predat altui păitor în temeiul unei dispoiţii legale sau în temeiul unuicontract şi acesta va prelua paa. "rin urmare, paa are caracter alternativ şi nucumulativ. !impotrivă, atunci c>nd simultan sunt e4ercitate două sau mai multe paeidentice, toate aceste persoane sunt păitori.

3ri de c>te ori bunul se remite de către proprietar unei părţi contractante sau atunci c>ndbunul este furat, păitorul va fi determinat după e4erciţiul efectiv al paei şi nu după

e4erciţiul legal."roprietarul este preumat ca fiind păitor, dar numai dacă bunul este apropriabil şi dacăproprietarul este identificat.

311



&ictima nu va fi obligată să facă dovada că proprietarul avea o putere independentă de întrebuinţare, de direcţionare şi de control asupra lucrului sau asupra animalului. "robacontrară va fi în sarcina proprietarului.

@n neproprietar va răspunde dacă se face dovada că el e4ercita în mod independent paalucrului.

"repusul care utilieaă un bun sau un animal, în temeiul raportului de prepuşenie şi peseama comitentului, nu este păitor al lucrului sau al animalului.

Răspunderile reglementate de art. '9 şi art. '9*, fiind independente de orice culpă,este irelevant discernăm>ntul păitorului.

"ierderea paei de către proprietar trebuie să fie involuntară.

@n aspect mai delicat a fost înt>mpinat în situaţia în care o navă a fost ocupată de greviştişi greva a fost însoţită de o rebeliune. "roprietarul, armator al navei, a păstrat paa şi înaceste condiţii.

În ipotea în care proprietarul predă lucrul sau animalul unui profesionist pentru a#l

întrebuinţa în e4ercitarea profesiei, se transferă acestuia paa. !acă însă profesionistule4ecută reparaţia la locul unde a fost aşeat bunul de către proprietar, deci fărădeposedarea acestuia, se compară puterile pe care le aveau în momentul produceriiprejudiciului cele două persoane asupra aceluiaşi lucru.

Du s#a recunoscut transferul paei lucrului de la proprietar la societatea care asigura paape baă de contract.

%ondiţia pentru acceptarea transferului paei opereaă atunci c>nd bunul a fost remis unuiprofesionist de către un neprofesionist, nu şi atunci c>nd bunul se transferă întreprofesionişti )navă maritimă sau fluvială, avion etc.-.

6ste admis transferul paei în caul împrumutului de folosinţă, dacă proprietarul nu şi#apăstrat controlul asupra lucrului sau dacă l#a încredinţat celui împrumutat pentru un interespersonal al proprietarului.

&>narea transferă paa dacă nu s#a reervat proprietatea în favoarea v>nătorului.

!epoitul transferă paa dacă nu este gratuit.

Remorcarea sau depanarea benevolă nu transferă paa, afară de caul în care cel ce aoferit ajutor a luat iniţiativa să folosească lucrul sau animalul.

@n factor de complicaţie suplimentară în determinarea persoanei care deţine paa lucruluisau animalului l#a constituit propunerea de a se distinge între paa structurii şi paacomportamentului lucrului sau animalului.

=ceastă distincţie a avut un domeniu de aplicare restr>ns şi s#a putut raporta la o perioadăde timp restr>nsă.

*rt. 13+.

,%spunderea pentru ruina ediiciului

"roprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repareprejudiciul cauat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta esteurmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie.

%omentariu

Răspunderea reglementată de art. '95 se raporteaă la un edificiu sau altă construcţie

312



de orice fel şi la un mecanism al producerii prejudiciului specific )ruină sau desprindere aunei părţi-, precum şi la caua declanşării acestui mecanism )lipsa de întreţinere sau viciulde construcţie-.

%u patru decenii în urmă am publicat în nr. '2B'/*/ al Revistei Rom>ne de !rept, organ al =sociaţiei Huriştilor, articolul intitulat Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciilecauate prin ruina edificiilor<.

!e atunci şi p>nă în preent nu au intervenit noutăţi relevante în diagnosticul şitratamentul legal pentru acest ca de răspundere.

În materie de răspundere civilă delictuală, art. '222, art. '22' şi art. '221 %%= preumăculpa fără a mai subordona obligarea la despăgubiri de dovada vinovăţiei. %urtea de%asaţie franceă, în deciia pronunţată la + august '/+1, a concluionat că dispoiţiileprivitoare la răspunderea pentru ruina edificiului nu împiedică invocarea de către victimă încontra proprietarului sau păitorului clădirii a prevederilor %odului civil france referitoarela răspunderea pentru lucruri+*.

$e pot distinge două categorii de răspunderi: răspunderea pentru fapta altei persoane, pe

care trebuia să o supraveg?ee, controlee sau dirijee cel răspunător şi răspundereapentru lucrurile sau animalele care provoacă prejudicii altor persoane, iar cel răspunătoravea obligaţia să împiedice asemenea consecinţe.

"entru fapta păgubitoare a lucrului neînsufleţit se face aplicarea art. '222 alin. )'- %%=, iarpentru animale se aplică dispoiţiile art. '22', însă ruina edificiului primeşte oreglementare distinctă în art. '221.

"reumţia de culpă din art. '221 %%= incumbă proprietarului edificiului şi ia naştere odatăcu dovada cauelor ruinei: lipsa de întreţinere sau viciul de construcţie, obiectivconstatabile.

Răspunător este numai proprietarul. În consecinţă, părinţii nu răspund pentru ruinaedificiului proprietatea copilului lor minor. 64cepţie face situaţia în care ar putea fi dovedităo răspundere baată pe dispoiţiile art. //5, art. /// %%=.

"reumţia de culpă a proprietarului nu va funcţiona dacă el face dovada că lipsa de întreţinere are altă cauă. $#a susţinut această teă lu>ndu#se ca e4emplu inacţiuneaanteriorului proprietar. Du credem că o astfel de scuă ar putea avea efecte e4oneratorii.%eea ce preintă relevanţă nu este motivul care l#a împiedicat pe proprietar să e4ecute întreţinerea, ci numai motivul care l#a privat de posibilitatea prevederii şi preveniriiurmărilor păgubitoare ale ruinei pricinuită de lipsa întreţinerii. Ki atunci c>nd proprietarul nupoate, fără culpă, evita producerea ruinei )de e4emplu, nu primeşte autoriaţie pentrureparare sau pentru demolare ori atunci c>nd condiţiile atmosferice împiedică intervenţia-,

precauţiunea răm>ne obligaţia proprietarului şi, în virtutea acestei obligaţii, c?iar dacă nupoate împiedica ruina, poate preveni şi împiedica păgubirea altor persoane.

Cactorii cu caracter de forţă majoră, cum ar fi, de e4emplu, cutremurul sau e4ploiagaului metan, nu se încadreaă în cauele ruinei astfel cum sunt ele prevăute de art.'221 %%= sau din art. '95 D%%.

În aceeaşi situaţie se află şi scua lipsei de întreţinere care incumba proprietarului anterior.%oncomitent cu preluarea dreptului de proprietate, noul dob>nditor are şi obligaţia de a împiedica provocarea pagubelor c?iar dacă nu poate împiedica ruina. =şadar, noulproprietar poate să se prevalee numai de factori obiectivi cu efect de forţă majoră, care l#ar fi împiedicat să prevină păgubirea altora.

Decunoaşterea viciului de construcţie, care a provocat ruina este irelevantă pentrurăspunderea proprietarului. "entru viciul de construcţie, vinovaţii pot fi ar?itectul saue4ecutantul, pentru lipsa întreţinerii vinovat poate fi uufructuarul sau, uneori, c?iar şi

313



c?iriaşul, însă faţă de victimă va răspunde numai proprietarul, cu eventual regres faţă dealtă persoană răspunătoare.

7emeiul delictual sau contractual pe care îl poate invoca victima depinde de e4istenţa sauine4istenţa raporturilor între cel păgubit şi proprietar. !acă victima este locatarul,uufructuarul ori comodatarul edificiului, iar prejudiciul este urmarea nee4ecutării sarcinilorproprietarului, păgubitul se poate prevala de temeiul contractual şi nu de cel delictual alrăspunderii proprietarului."luralitatea de proprietari genereaă solidaritatea acestora faţă de persoana păgubită şiregresul plătitorilor faţă de ceilalţi coproprietari.

"rin edificiu sau construcţie de orice fel se înţelege o structură încorporată la sol, unansamblu de materiale proiectat şi e4ecutat pentru a fi destinat locuinţei sau altei activităţiumane. $e cuprind astfel nu numai casele, blocurile, idurile, ci şi podurile, barajele,canalele. 6ste indiferentă aşearea construcţiei deasupra solului sau în subsol, dar esteobligatorie încorporarea la sol, ceea ce e4clude corturile şi alte improviaţii care nu suntfi4ate durabil.

0ecanismul producerii prejudiciului este ruina<, adică prăbuşirea întregii construcţii saunumai a unei părţi şi această deagregare nu este provocată de o persoană, ci esteconsecinţa unei devoltări în timp a unui proces natural. Hurisprudenţa a cunoscut o marediversitate de opţiuni în ce priveşte desprinderea unei părţi din construcţie. !e e4emplu, s#a considerat că nu este o cădere de material ruperea unei conducte sau starea deterioratăa scărilor, dar s#a admis că şi o parţială desprindere, urmată de prăbuşirea acestei părţieste suficientă pentru aplicarea te4tului, cu condiţia să nu fi fost provocată intenţionat.

Ruina trebuie să fie consecinţa unei defectuoase întreţineri sau a unui viciu de construcţieşi aceste dovei incumbă victimei. "ersoana răspunătoare pentru prejudiciu esteproprietarul construcţiei.

În ce priveşte cauele de e4onerare de răspundere, ele sunt aceleaşi pentru toate situaţiileprevăute înart. '9#'9/ şi enumerate în art. '52.

6ste controversată soluţia în caul ruinei unui edificiu în curs de construire sau în curs dedemolare. 7e4tul art. '221 %%= şi te4tul art. '95 D%% nu disting asemenea ipotee şisunt aplicabile ori de c>te ori caua ruinei este lipsa de întreţinere ori viciul de construcţie.!emolarea este o ruină provocată de fapta omului şi nu se încadreaă în ipoteaprevăută de art. '99. !esprinderea unor părţi din edificiu trebuie să fie cauată de lipsa întreţinerii sau de viciul construcţiei şi nu de fapta omului. 7otodată, te4tul este inaplicabilcăderilor de blocuri de g?eaţă sau de ăpadă de pe acoperiş, pentru că ele nu sunt părţiale edificiului.

Aipsa întreţinerii nu are limite inferioare sau superioare pentru că oric>t de măruntă arpărea lipsa, este indiscutabil că ea a provocat o daună pentru care proprietarul varăspunde. =ceastă preciare este relevantă numai dacă proprietarul ar face dovada că ae4ecutat lucrări de întreţinere, dar ele nu au dat reultatul scontat. &iciile de construcţieprivesc at>t proiectarea, c>t şi e4ecutarea proiectului, după cum pot aparţine idirii iniţialesau unor restructurări ulterioare.

*rt. 13+9.

*lte ca$uri de r%spundere

)'- %el care ocupă un imobil, c?iar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauat princăderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.

314



)1- !acă, în caul prevăut la alin. )'-, sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentruprejudiciile cauate de lucruri, victima are un drept de opţiune în vederea reparăriiprejudiciului.

%omentariu

Du numai proprietarul sau locatarul pot să ocupe un imobil, ci şi un uurpator fără titlu.

%ăderea sau aruncarea din imobil a unui lucru care caueaă un prejudiciu altei persoaneva atrage răspunderea ocupantului imobilului indiferent dacă posedă sau nu un titlu pentrua se afla acolo.

Remarcăm faptul că şi în art. '95 şi în art. '9/ prejudiciul se caueaă prin cădereaunui lucru din clădire, ca urmare a desprinderii, diferenţa const>nd în aceea că numai în art. '9/ apare şi ipotea aruncării voluntare a lucrului care caueaă prejudiciul.

!atorită interferenţei condiţiilor răspunderii pentru lucru sau pentru ruina edificiului curăspunderea reglementată de art. '9/ se permite victimei să optee între temeiurilelegale diferite de care poate dispune.

*rt. 13/.

Cau$e de e!onerare

În caurile prevăute la art. '9, '9*, '95 şi '9/ nu e4istă obligaţie de reparare aprejudiciului, atunci c>nd acesta este cauat e4clusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţsau este urmarea unui ca de forţă majoră.

%omentariu

"ersoana responsabilă în temeiul dispoiţiilor art. '9, '9*, '95 şi '9/ poate fie4onerată de răspundere pentru prejudiciul cauat de lucru sau de animal, dacă face

dovada raportului de caualitate între prejudiciu şi fapta victimei sau fapta unei terţepersoane, precum şi în situaţia în care poate dovedi că mecanismul producerii prejudiciuluirepreintă un ca de forţă majoră. "revederile art. '52 sunt asemănătoare cudispoiţiile art. '9', iar forţa majoră şi caul fortuit sunt e4plicate în art. '', în timp cefapta victimei sau terţei persoane sunt reglementate în art. '1, toate comentate anterior.

În principiu, răspunderea păitorului lucrului nu e4clude posibilitatea partajării acesteirăspunderi cu victima care a săv>rşit o culpă şi astfel a concurat la ocaionareaprejudiciului. În asemenea situaţii, păitorul lucrului va răspunde numai pentru o parte dinprejudiciu. Dumai un eveniment ce constituie ca de forţă majoră îl e4onereaă pepăitorul lucrului, instrument al pagubei, de răspunderea ce îi revine. !acă, însă,

comportamentul victimei nu a fost, pentru păitorul lucrului, caracteriat prinimpreviibilitate şi ireistibilitate, păitorul lucrului nu va fi e4onerat de răspundere nicimăcar parţial. "ăitorul lucrului care a provocat paguba va fi însă parţial e4onerat derăspundere în măsura în care poate face dovada că şi culpa victimei a contribuit laproducerea pagubei'.

ecţiunea a 6-a.

,epararea pre=udiciului &n ca$ul r%spunderii delictuale

=rt. '5'. # 3biectul reparaţiei

=rt. '51. # Răspunderea solidară

=rt. '5. # Raporturile între debitori

315



=rt. '5+. # !reptul de regres

=rt. '5. # Întinderea reparaţiei

=rt. '5*. # Cormele reparaţiei

=rt. '59. # &ătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii

=rt. '55. # $tabilirea pierderii şi a nerealiării c>ştigului din muncă =rt. '5/. # &ătămarea minorului

=rt. '/2. # "ersoana îndreptăţită la despăgubire în ca de deces

=rt. '/'. # Repararea prejudiciului nepatrimonial

=rt. '/1. # %?eltuieli de îngrijire a sănătăţii. %?eltuieli de înmorm>ntare

=rt. '/. # !espăgubirea în raport cu ajutorul şi pensia

=rt. '/+. # "rorogarea termenului prescripţiei

=rt. '/. # $uspendarea prescripţiei

*rt. 131.

biectul reparaţiei

)'- 3rice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.

)1- !reptul la reparaţie se naşte din iua cauării prejudiciului, c?iar dacă acest drept nupoate fi valorificat imediat.

)- !reptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoiţiile legaleprivind e4ecutarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.

%omentariu

"rimul alineat al art. '5' opereaă cu doi termeni: '- prejudiciu; 1- reparaţie.

7e4tul enunţă, în mod obiectiv, dreptul la reparaţie pentru orice prejudiciu, în timp ce în art.'+/ este prevăută îndatorirea subiectivă a autorului prejudiciului de a repara integraldauna cauată.

"rin prejudiciu< înţelegem o pierdere nejustificată într#o mare varietate de forme. În art.'59#'5/, art. '/' şi art. '/1 sunt preentate, cu titlu e4emplificativ unele dintre acestevarietăţi: dauna corporală )art. '59-, pierderea c>ştigului din muncă )art. '55-,vătămarea corporală sau vătămarea sănătăţii unui minor )art. '5/-, prejudiciul

nepatrimonial1 )art. '/'-, c?eltuielile de îngrijire a sănătăţii şi c?eltuielile de înmorm>ntare )art. '/-. =lte forme de prejudiciu sunt: prejudiciul de afecţiune, prejudiciulde agrement, prejudiciul estetic, prejudiciul familial global, prejudiciul funcţional, prejudiciulspecific de contaminare ş.a.

Reparaţia se realieaă în modalităţile reglementate de art. '5*.

!reptul de a pretinde reparaţia ia naştere în momentul cauării prejudiciului. $oluţialegislativă promovată de Doul %od civil are ca alternativă reglementarea legală conformcăreia dreptul la reparaţie se naşte atunci c>nd a rămas definitivă obligarea la despăgubiri,pentru că sentinţa este constitutivă de drepturi. Împrejurarea că dreptul la reparaţie nupoate fi valorificat imediat nu înt>rie naşterea acestuia.

!ispoiţiile legale privind e4ecutarea obligaţiei de reparare a prejudiciului )art. '+*/#'*-,transmisiunea )art. '**#'*25-, transformarea )art. '*2/#'*'+- şi stingerea obligaţiilor )art.'*'#'*+- sunt aplicabile de la data naşterii dreptului la reparaţie. 0oştenitorii legali sau

316



testamentari dob>ndesc acest drept în masa succesorală. 0omentul desc?ideriisuccesiunii poate coincide cu momentul provocării pagubei şi dreptul la reparareaprejudiciului intră şi în acest ca în masa succesorală.

%esiunea dreptului poate fi efectuată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

%reditorii victimei pot utilia acţiunea oblică pentru dreptul la despăgubire.

=cţiunea pentru repararea prejudiciului se stinge prin prescripţia e4tinctivă, prin tranacţiesau prin renunţarea victimei.

&ictimele prin ricoşeu pot acţiona pentru a obţine repararea pagubei, indiferent depasivitatea eventuală a victimei directe. =celeaşi condiţii legale sunt pretinse şi pentruacţiunea victimei prin ricoşeu ca şi victima prejudiciului direct.

*rt. 13.

,%spunderea solidar%

%ei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de celprejudiciat.

*rt. 133.

,aporturile &ntre debitori

Între cei care răspund solidar, sarcina reparaţiei se împarte proporţional în măsura în carefiecare a participat la cauarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau cu gravitatea culpeifiecăruia, dacă această participare nu poate fi stabilită. În caul în care nici astfel nu sepoate împărţi sarcina reparaţiei, fiecare va contribui în mod egal la repararea prejudiciului.

%omentariu

%u privire la obligaţiile solidare între debitori, a se vedea comentariile art. '++#'+*2.

*rt. 134.

Dreptul de regres

)'- %el care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauatprejudiciul, cu e4cepţia caului în care acesta din urmă nu este răspunător pentruprejudiciul cauat.

)1- %>nd cel care răspunde pentru fapta altuia este statul, 0inisterul Cinanţelor "ublice seva întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, împotriva aceluia care a cauatprejudiciul, în măsura în care acesta din urmă este răspunător, potrivit legii speciale,pentru producerea acelui prejudiciu.

)- !acă prejudiciul a fost cauat de mai multe persoane, cel care, fiind răspunător pentrufapta uneia dintre ele, a plătit despăgubirea se poate întoarce şi împotriva celorlaltepersoane care au contribuit la cauarea prejudiciului sau, dacă va fi caul, împotriva celorcare răspund pentru acestea. În toate caurile, regresul va fi limitat la ceea ce depăşeştepartea ce revine persoanei pentru care se răspunde şi nu poate depăşi partea dindespăgubire ce revine fiecăreia dintre persoanele împotriva cărora se e4ercită regresul.

)+- În toate caurile, cel care e4ercită regresul nu poate recupera partea din despăgubirecare corespunde propriei sale contribuţii la cauarea prejudiciului.

317



%omentariu

"ersoana care, fără a fi autor al prejudiciului, este răspunătoare pentru fapta altuia poatepretinde celui care a cauat prejudiciul restituirea plăţilor făcute victimei pentru reparareaprejudiciului.

64cepţie face caul în care autorul prejudiciului nu răspunde pentru paguba pricinuită.

În caul în care autorul faptei păgubitoare este statul, este obligatoriu regresul 0inisteruluiCinanţelor "ublice, pe cale judiciară, contra autorului faptei păgubitoare, dar numai înmăsura în care acesta din urmă răspunde, potrivit legii speciale, pentru repararea aceluiprejudiciu.

În ipotea în care la cauarea prejudiciului a concurat fapta mai multor persoane, dacăunul dintre cei care, fiind răspunător pentru fapta unui dintre coautori, a plătitdespăgubirea cuvenită victimei, regresul plătitorului este permis nu numai contra autoruluipentru care răspunde, ci şi contra celorlalţi coautori, care au contribuit la cauareaprejudiciului. 7otodată, regresul aceleiaşi persoane va fi permis şi contra celor carerăspund pentru ceilalţi coautori.

Regresul nu poate pretinde întreaga sumă plătită, ci numai diferenţa între sarcina dedespăgubire proprie şi restul despăgubirii. 7otodată, regresul contra fiecăreia dintrepersoanele faţă de care se e4ercită nu poate depăşi cota#parte ce revine fiecărei persoane împotriva căreia se e4ercită regresul. "artea din despăgubire care are corespondent înpropria contribuţie la cauarea prejudiciului nu poate fi recuperată de la ceilalţi coautorisau răspunători.

@nicitatea daunei provoacă unicitatea obligaţiei de reparare integrală şi solidaritateacoautorilor faptei păgubitoare.

6fectele solidarităţii între debitori sunt reglementate în art. '++#'+*2.

*rt. 132.

5ntinderea reparaţiei3

)'- "rejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

)1- $e vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui esteneîndoielnică.

)- !espăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, c>ştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să#l realiee şi de care a fost lipsit, precum şi c?eltuielile

pe care le#a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.)+- !acă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evitao pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după ca,a evitării pagubei, ţin>nd cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

%omentariu

Reparaţia posedă două calităţi: este compensatorie şi integrală. %alitatea de a ficompensatorie tinde la restabilirea situaţiei anterioare a victimei, însă nu este realiabilă încaul morţii victimei. !e aceea, reparaţia nu întotdeauna se realieaă prin refacerea stăriianterioare, ci, de cele mai multe ori prin compensarea pagubei. =ceastă compensarepoate avea loc în natură sau prin ec?ivalent. !e c>te ori se oferă victimei reparaţia în

natură şi instanţa o consideră adecvată, victima nu o poate refua.%aracterul integral al reparaţiei este obligatoriu oric>t de complicată ar fi evaluareaprejudiciului. 64istă şi e4cepţii de la reparaţia integrală, de e4emplu, în caul cumulului de

318



culpe între victimă şi autor.

(ndemniaţia pentru compensarea prejudiciului trebuie să fie calculată corespunătorvalorii pagubei din iua pronunţării sentinţei prin care se consacră creanţa victimei+. Înmod corect, instanţa a refuat să acorde despăgubiri victimei pentru a compensaprejudiciul const>nd în renunţarea la carierea cu care se considera predestinată, deşi, înmomentul accidentului era respinsă de la e4amenul de bacalaureat, iar opţiunea pentruprofesia de farmacist se situa într#un viitor mult prea îndepărtat astfel înc>t apărea ca opură ipoteă.

!acă bunul avariat era uat, înlocuirea cu unul nou ar repreenta îmbogăţirea fără justtemei. =lteori, reparaţia bunului avariat costă mai mult dec>t preţul de piaţă a unuiec?ivalent.

&ictima nu poate fi obligată să reducă valoarea prejudiciului corporal în interesul persoaneirăspunătoare )art. '+ D%%-.

!eterminarea valorii pagubei se poate face la data cauării prejudiciului sau la datapronunţării ?otăr>rii definitive asupra acestui aspect.

=tunci c>nd despăgubirea se calculeaă la data pronunţării ?otăr>rii judecătoreşti, dacăulterior prejudiciul dispare prin atenuare sau vindecare, nu se modifică cuantumuldespăgubirii. !impotrivă, este admisă reviuirea despăgubirii în caul agravăriiprejudiciului, c?iar şi dacă nu este datorată agravării stării victimei şi c?iar dacă agravareaera previibilă în iua c>nd s#a stabilit paguba iniţială. În aceste situaţii se poate obţine odespăgubire suplimentară, inclusiv atunci c>nd despăgubirea iniţială a avut în vedere oincapacitate, at>t permanentă, c>t şi totală.

În caul unui prejudiciu viitor, dar cert se vor putea acorda şi pentru acesta despăgubirilecorespunătoare.

În caul daunei corporale şi a altora asemănătoare în despăgubire se regăsesc treicomponente:

'- pierderea faţă de situaţia anterioară;

1- c>ştigul neobţinut din caua faptei păgubitoare;

- c?eltuielile făcute pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

@neori, paguba constă în pierderea unei şanse de a obţine un avantaj. Ciind o şansă, eanu este certă, ci este probabilă. !espăgubirea va fi proporţională cu probabilitatea obţineriiacelui avantaj în împrejurările concrete şi în situaţia concretă a victimei.

În principiu, obligaţia de a repara prejudiciul cauat persoanei umane decurge din

afirmarea demnităţii persoanei umane de la starea de embrion şi p>nă după deces.(nviolabilitatea corpului uman şi indisponibilitatea corpului uman sunt principiifundamentale de protecţie a persoanei umane.

*rt. 136.

8ormele reparaţiei

)'- Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacăaceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prinplata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin ?otăr>re

judecătorească.)1- Aa stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel,data producerii prejudiciului.

319



)- !acă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă deprestaţii periodice.

)+- În caul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s#a acordat, vaputea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s#a mărit, s#amicşorat ori a încetat.

%omentariu7e4tul art. '5* reglementeaă două modalităţi de reparare a prejudiciului:

'- în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare;

1- prin plata unei despăgubiri.

Regula de baă este repararea în natură.

%ea de#a doua modalitate este aplicabilă numai dacă se regăseşte una dintre cele douăipotee:

a- nu este cu putinţă o reparare în natură;

b- victima nu este interesată de repararea în natură.Cormele reparării în natură tind să restabilească situaţia victimei anterioară produceriipagubei.

0odalităţile de restabilire sunt diverse:

'- e4ecutarea unei prestaţii;

1- dispariţia consecinţelor păgubitoare;

- decăderea din beneficiul unui drept de creanţă ordonată de către instanţă;

+- obligarea persoanei răspunătoare să se substituie victimei pentru plata unei datorii;

- impunerea unei obligaţii responsabilului, fără consimţăm>ntul acestuia, în profitulvictimei.

"restaţia ordonată poate fi o prestaţie materială, cum ar fi restituirea unor obiecte,restaurarea unui lucru, înc?eierea, refacerea sau prelungirea efectelor unui act juridic,prelungirea forţată a unei relaţii contractuale etc.

În caul în care instanţa dispune suprimarea consecinţelor unui act îndeplinit în dispreţuldrepturilor victimei, de e4emplu edificarea unei construcţii pe terenul victimei fărăconsimţăm>ntul acesteia sau înc?iderea unui local ori a unei e4ploatări, nulitatea sauparţiala ineficienţă a unui act juridic etc., toate acestea sunt forme de reparare în natură apagubei.

3 situaţie rar înt>lnită este obligarea persoanei răspunătoare să se substituie victimeipentru plata unei datorii. !e e4emplu, obligarea notarului, pentru că nu şi#a îndeplinitobligaţia de sfătuire, să suporte în locul titularului actului efectele neregularităţii acelui act.

3 pagubă mai poate fi reparată în natură şi prin instituirea de către instanţă a unei obligaţiiimpuse persoanei răspunătoare în profitul victimei.

În concordanţă dispoiţiile art. '5' alin. )1- conform cărora dreptul la reparaţie se naştedin iua cauării prejudiciului, şi stabilirea despăgubirii va avea în vedere data produceriiprejudiciului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

$emnalăm însă că în jurisprudenţa franceă se acordă preferinţă evaluării despăgubirii,ţin>nd seama de valoarea prejudiciului la o dată c>t mai apropiată de ?otăr>rea judecătorească*. %onsecinţele sunt următoarele:

320



'- toate sc?imbările în consistenţa prejudiciului după apariţia sa se iau în considerarepentru evaluare;

1- adeseori, modificarea priveşte nu însuşi prejudiciul, ci numai e4presia monetară adespăgubirii.

!espăgubirea poate fi e4primată şi în prestaţii periodice, dacă prejudiciul are caracter de

continuitate."rejudiciului viitor i se poate modifica despăgubirea, indiferent de forma acestuia, însensul sporirii sau reducerii ori c?iar suprimării în raport de evoluţia prejudiciului.

*rt. 13+.

V%t%marea integrit%ţii corporale sau a s%n%t%ţii

)'- În ca de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubireatrebuie să cuprindă, în condiţiile art. '55 şi '5/, după ca, ec?ivalentul c>ştigului dinmuncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să#l dob>ndească, prinefectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubireatrebuie să acopere c?eltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi caul, c?eltuieliledeterminate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudiciimateriale.

)1- !espăgubirea pentru pierderea sau nerealiarea c>ştigului din muncă se acordă,ţin>ndu#se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub forma deprestaţii băneşti periodice. Aa cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea,pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.

)- În toate caurile, instanţa va putea acorda celui păgubit o despăgubire proviorie

pentru acoperirea nevoilor urgente.

*rt. 13.

tabilirea pierderii i a nereali$%rii c7tigului din munc%

)'- !espăgubirea pentru pierderea sau nerealiarea c>ştigului din muncă se va stabili pebaa venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte depierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baa venitului lunar netpe care l#ar fi putut realia, ţin>ndu#se seama de calificarea profesională pe care o aveasau ar fi avut#o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.

)1- %u toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilităţii obţinerii unui venit dinmuncă mai mare în baa unui contract înc?eiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus îne4ecutare se va ţine seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri.

)- !acă cel păgubit nu avea o calificare profesională şi nici nu era în curs să o primească,despăgubirea se va stabili pe baa salariului minim net pe economie.

%omentariu

"rimul alineat al art. '59 reglementeaă cuprinsul despăgubirii pentru prejudiciul cauatprin vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane9. =stfel, în condiţiile art.'55 referitoare la stabilirea pierderii şi a nerealiării c>ştigului din muncă, precum şi în

condiţiile art. '5/ privind vătămarea integrităţii corporale şi a sănătăţii minorului,despăgubirea cuprinde, după ca:

a- ec?ivalentul c>ştigului din muncă de care a fost lipsită victima sau pe care este

321



împiedicată victima să îl dob>ndească datorită pierderii sau reducerii capacităţii sale demuncă;

b- c?eltuielile de îngrijiri medicale şi cele determinate de sporirea nevoilor de viaţă alecelui păgubit;

c- orice alte prejudicii materiale.

$ocietăţile de asigurări pentru răspundere disting trei categorii de prejudicii:daune corporale, care aduc atingere integrităţii fiice sau psi?ice a persoanei umane;

daune materiale, care sunt atingeri aduse integrităţii fiice sau substanţei unui lucru;

daune imateriale, care nu se încadreaă nici în prima, nici în cea de#a doua categorie şivieaă mai ales afacerile economice şi financiare5.

%u toate că prejudiciul neeconomic, fiiologic şi moral este străin de orice mercurial, eleste compensabil numai printr#o indemniare satisfăcătoare a victimei. În acest mod sepoate recunoaşte repararea atingerilor aduse demnităţii sau suferinţele. $e oferă, totodată,victimei anumite satisfacţii prin care victima uită de suferinţele îndurate. "entru

determinarea unei juste despăgubiri se pot utilia şi date statistice, ţin>nd seama totuşi demarile discrepanţe pe plan mondial, de e4emplu între nivelul vieţii civiliate în $tatele @niteşi în $udan. "e planul @niunii 6uropene apar diferenţe între nord şi sud, dar odată cuadoptarea monedei unice se creeaă premisele apropierii sistemelor de indemniare aprejudiciului corporal.

În ce priveşte evaluarea prejudiciului const>nd în pierderea vieţii umane, se iau înconsiderare nu numai investiţiile necesare pentru a încerca salvarea vieţii victimei, ci şisuma pe care societatea este aptă să o plătească în acest scop. $e iau în calcul costuriledirecte )medicamente şi c?eltuieli generale de poliţie, justiţie, pompieri etc.- şi costurileindirecte, precum şi prejudiciul cauat prin ricoşeu altor victime. &aloarea economică şi

socială a vieţii umane înglobeaă şi posturi mai îndepărtate de prejudiciul corporal, astfelcă preţul< vieţii umane se apreciaă că este de 12 de ori mai ridicat dec>t costulindemniării pentru accidentele care au provocat numai daune corporale.

&ictima nu este obligată să limitee prejudiciul corporal suferit în interesului persoaneiresponsabile/. Doul %od civil rom>n, în art. '+ reglementeaă situaţia prejudiciuluiimputabil creditorului. =lineatul )1- al acestui articol prevede că debitorul nu datoreaădespăgubiri pentru acele prejudicii pe care creditorul le#ar fi putut evita cu o minimădiligenţă. %u toate acestea, este îndreptăţit creditorul să recuperee c?eltuielile reonabilefăcute în vederea limitării prejudiciului.

"ierderea sau nerealiarea c>ştigului din muncă acordă dreptul la o despăgubire în

condiţiile în care se ia în considerare şi creşterea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat. =ceastă despăgubire se calculeaă pe baa venitului mediu lunar net al victimei din ultimulan anterior producerii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a avut dreptconsecinţă reducerea capacităţii de muncă. !acă nu sunt informaţii cu privire la venitullunar din ultimul an, se ia în considerare acel venit lunar net pe care victima îl putea realiacu calificarea profesională pe care o posedă în momentul cauării prejudiciului saucalificarea profesională pe care ar fi putut#o dob>ndi la finaliarea perioadei de pregătireprofesională pe care era în curs să o dob>ndească în momentul cauării pagubei.

În situaţia de e4cepţie în care victima avea perspectiva obţinerii unui venit din muncă maimare, pentru că avea un contract, înc?eiat în ultimul an, care îi garanta în perioada

următoare un venit superior, însă contractul nu a mai putut fi e4ecutat din unicul motiv alsurvenirii faptei păgubitoare. În această situaţie victima va avea dreptul să primeascădespăgubire calculată pe baa venitului viitor, dacă unica împrejurare care nu i#a permissă dob>ndească acel venit viitor a fost fapta păgubitoare.

322



"entru pierderea sau nerealiarea c>ştigului din muncă, despăgubirea poate fi acordată cao prestaţie bănească periodică, dar, la cererea victimei, ţin>nd seama de împrejurări,instanţa va putea acorda despăgubire şi sub forma unei sume globale, dacă e4istă motivetemeinice să se recurgă la această variantă.

"entru acoperirea unor nevoi curente ale victimei, instanţa poate să acorde cu titluprovioriu o anumită sumă cu titlu de despăgubire.

"ersoana umană şi corpul acesteia se bucură de o ocrotire legală specială datorită naturiispecifice a persoanei umane.

"ersoana umană are conştiinţa de sine, are sensul timpului şi al imortalităţii, are conştiinţămorală şi libertate.

!emnitatea umană este fundamentată pe liberul arbitru al persoanei.

3rorile fascismului ?itlerist au provocat revelaţii terifiante şi au avut printre altele, careultat, naşterea bioeticii pe teritoriul american, de unde s#a răsp>ndit în toată lumea."ersoana umană este ocrotită de lege din faa embrionară şi p>nă după moarte.

"rincipiile fundamentale care protejeaă persoana umană sunt: inviolabilitatea corpuluiuman şi indisponibilitatea acestuia. $unt permise, însă, prelevările de organe de ladonatori vii, terapia genică, caracterul nepatrimonial al elementelor şi produselor corpuluiuman, anonimatul şi gratuitatea donării de organe, ţesuturi şi celule.

=tentatele la integritatea fiică a persoanei sunt sancţionate şi acordă dreptul ladespăgubiri.

!auna corporală împreună cu suferinţele fiice şi morale şi cu urmările economice şifinanciare poate fi consecinţa unui accident sau a unei boli. =tunci c>nd dauna corporalăeste cauată de o terţă persoană răspunătoare, victima poate fi indemniată.

!e regulă, dauna corporală este dovedită prin e4pertiă medicală judiciară. 64pertia areca obiect evaluarea medicală a dunei corporale şi evaluarea juridică a prejudiciului.0isiunea e4pertului este de a emite concluii privind situaţia victimei în cele cinci medii:

'- activităţile elementare ale vieţii cotidiene;

1- activităţi socio#profesionale;

- activităţi afective sau familiale;

+- activităţi de destindere;

- activităţi şcolare şi de formaţie profesională.

64perţii utilieaă baremuri medicale de evaluare repreentate prin scări de măsură a

căror rigiditate aritmetică pare să fie foarte sc?ematică faţă de imensa comple4itate acorpului uman. 7otuşi, baremurile sunt utile pentru determinarea incapacităţii de muncă, ainvalidităţii în accidentele de muncă şi a deficitelor funcţionale în dreptul comun. !esigurcă, baremul medical nu poate fi dec>t indicativ şi nu poate dăuna victimelor.

@ltima ipoteă prevăută de art. '55 alin. )- corespunde situaţiei în care victima nuposeda nicio calificare profesională şi nu era în curs să o dob>ndească. %alcululdespăgubirii va avea la baă salariul minim net pe economie.

*rt. 139.

V%t%marea minorului

)'- !acă cel care a suferit vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii este un minor,

323



despăgubirea stabilită potrivit prevederilor art. '55 alin. )'- va fi datorată de la data c>nd, în mod normal, minorul şi#ar fi terminat pregătirea profesională ce primea.

)1- ">nă la acea dată, dacă minorul avea un c>ştig la momentul vătămării, despăgubirease va stabili pe baa c>ştigului de care a fost lipsit, iar dacă nu avea un c>ştig, potrivitdispoiţiilor art. '55, care se aplică în mod corespunător. =ceastă din urmă despăgubireva fi datorată de la data c>nd minorul a împlinit v>rsta prevăută de lege pentru a putea fiparte într#un raport de muncă.%omentariu

!espăgubirea datorată minorului care a fost vătămat corporal sau a cărui sănătate a fostleată se stabileşte cu respectarea prevederilor art. '55 alin. )'- în două perioade:

'- între data la care minorul a fost victima faptei ilicite şi data c>nd urmeaă să îşi terminepregătirea profesională pe care o primea;

1- după data terminării pregătirii profesionale. !in comparaţia te4tului alin. )'- al art.'55 cu te4tul art. '5/ reultă că unele dintre trimiterile la art. '55 se referă e4clusiv lamodul de calcul şi la baa de calcul, deoarece este e4clusă ipotea c>ştigului din muncă şiatunci c>ştigul menţionat de art. '5/alin. )1- este de altă natură dec>t venitul din muncă. =şadar, trimiterea la alin. )'- din art. '55, pe care o conţine primul alineat al art.'5/ priveşte acel c>ştig pe care minorul l#ar fi putut obţine după ce şi#a terminatpregătirea profesională. !acă în momentul vătămării minorul realia un c>ştig, calcululdespăgubirii se va face pe baa acestui c>ştig şi această despăgubire o va primi p>năc>nd împlineşte v>rsta legală de a fi parte într#un raport de muncă. Reultă astfel că, princ>ştigul de care a fost lipsit minorul, în ipotea din alin. )1- al art. '5/ nu este un c>ştigdin muncă pentru simplul motiv că minorul nu are încă v>rsta necesară pentru a fi parte într#un raport de muncă. %>ştigul în cauă este obligatoriu de altă natură dec>t c>ştig dinmuncă, cu toate că şi alin. )1- al art. '5/ face referire la art. '55, care este în întregime

consacrat c>ştigului din muncă.!eterminarea şi evaluarea prejudiciilor născute din paguba corporală se efectueaă dine4pertia medicală de specialitate dacă se realieaă cu respectarea codului de procedurăşi a deontologiei medicale. 3biectul e4pertiei medicale este verificarea realităţii dauneicorporale şi imputabilitatea daunei.

"rincipiile indemniării victimei directe sunt:

'- repararea integrală a prejudiciului )caracterul compensatoriu al indemniaţiei pentruprejudiciile economice şi caracterul de indemnitate pentru prejudiciile neeconomice-;

1- principiul indemnitar şi principiul evaluării în concret a prejudiciului.

"entru determinarea prejudiciilor suferite de victima directă se au în vedere at>tprejudiciile patrimoniale, c>t şi cele e4trapatrimoniale.

În prejudiciile patrimoniale se includ pierderea suferită )c?eltuielile cu sănătatea şi sarcinilesuplimentare pentru ?andicap, plăţi de onorarii şi alte c?eltuieli- şi c>ştigul nerealiat.

"rejudiciile e4trapatrimoniale se referă la prejudiciile neeconomice temporare şipermanente, precum şi la cele evolutive.

În cadrul prejudiciilor neeconomice temporare se încadreaă deficitul funcţional temporarşi suferinţele îndurate. "rejudiciile neeconomice permanente cuprind: deficitul funcţionalpermanent sau prejudiciul fiiologic şi prejudiciul de agrement personaliat.

324



*rt. 139/.

<ersoana &ndrept%ţit% la desp%gubire &n ca$ de deces

)'- !espăgubirea pentru prejudiciile cauate prin decesul unei persoane se cuvine numaicelor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat.

)1- %u toate acestea, instanţa, ţin>nd seama de împrejurări, poate acorda despăgubire şicelui căruia victima, fără a fi obligată de lege, îi presta întreţinere în mod curent.

)- Aa stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi deveniturile pe care, în mod normal, cel decedat le#ar fi avut pe timpul pentru care s#aacordat despăgubirea. !ispoiţiile art. '59#'5/ se aplică în mod corespunător.

%omentariu

În caul decesului unei persoane, ca urmare a faptei ilicite sunt leate interesele victimeiprin ricoşeu şi cele ale succesorilor.

=cţiunea personală a victimelor prin ricoşeu se distinge de acţiunea moştenitorilor, deşi

soţul supravieţuitor are dubla calitate de victimă prin ricoşeu şi de moştenitor.0oştenitorii dob>ndesc prin succesiune dreptul la repararea prejudiciilor economice)c?eltuieli medicale şi paramedicale-, precum şi dreptul la repararea prejudiciilorneeconomice, e4trapatrimoniale )preţul suferinţelor îndurate de autorul succesorilor,prejudiciul său estetic şi de agrement-.

%a victime prin ricoşeu, acestea urmăresc repararea unui prejudiciu provocat de deces)pierderea susţinerii financiare- sau a unui prejudiciu de afecţiune. Du este obligatoriu cavictima directă să moară pentru ca prejudiciul prin ricoşeu să se producă. !acă stareavictimei directe este mult deteriorată, cei prejudiciaţi prin ricoşeu au de îndurat şi ei oscădere serioasă a condiţiilor de e4istenţă, pentru că se reduce sau dispare total sprijinul

victimei directe. !e e4emplu, victima directă îşi pierde total capacitatea de muncă şi îşireduce e4istenţa la starea de legumă, iar soţulBsoţia victimei directă suferă un şoc careeste urmat de alienaţie mentală sau afaie, copiii celor doi soţi fiind puternic druncinaţi înnivelul lor de viaţă şi în starea lor psi?ică. =cestea sunt motivele pentru care nu numai înca de deces, ci şi în ca de supravieţuire a victimei directe se poate vorbi de un prejudiciude acompaniament.

64istă şi situaţii în care prejudiciul este indirect. "rejudiciul prin ricoşeu este întotdeaunadirect. "rejudiciul suferit de creditori prin moartea debitorului care îşi plătea datoria cuveniturile pe care le obţinea din muncă este un prejudiciu indirect. 7erţele persoane careau plătit diferite sume în virtutea legii sau a contractului )asigurările de tot felul- nu pot fi

considerate ca victime prin ricoşeu, pentru că au primit cotiaţii în contrapartida prestaţiilor. În timp ce în numeroase ţări daunele#interese sunt acordate numai victimei iniţiale, înCranţa jurisprudenţa a fost mai generoasă şi a acceptat acţiunea oricărei persoane, înrudită sau neînrudită cu victima directă, care face dovada că a fost privată de un sprijinmaterial din partea victimei directe. În plus, indemniarea prejudiciului s#a recunoscut înfavoarea victimei prin ricoşeu nu numai în caul morţii victimei directe, ci şi în caulvătămării corporale a acesteia. 0otivarea cea mai frecventă a fost contribuţia victimeidirecte la întreţinerea victimei prin ricoşeu. "rejudiciul economic prin ricoşeu nu constăneapărat în pierderea venitului, ci şi într#o c?eltuială sau activitate necesară pentrumenţinerea venitului. =cesta este caul în care, ca urmare a decesului celui cee4ploateaă un fond de comerţ sau similar, comun soţilor, supravieţuitorul trebuie săangajee un gestionar înlocuitor pentru continuarea e4ploatării sau soţul supravieţuitor săpreia şi sarcinile soţului decedat. În acest ca, prejudiciul soţului supravieţuitor sauconcubinului supravieţuitor decurge din plata salariului personalului angajat sau din

325



remuneraţia activităţii soţului )concubinului- supravieţuitor. 0ai frecvente sunt caurile încare victima prin ricoşeu primea din partea victimei directe un sprijin material. În acestesituaţii, jurisprudenţa franceă a fost foarte receptivă la cererile de despăgubiri. "roblemate?nică a rămas opţiunea între o indemniare individuală, pentru fiecare victimă prinricoşeu, şi o sumă globală acordată tuturor victimelor prin ricoşeu atunci c>nd acestevictime aparţin aceleaşi familii. 7otodată, forma indemniării impune opţiunea între

alocarea unui capital sau alocarea unei rente pentru victimele prin ricoşeu. (nstanţafranceă stabileşte suveran care dintre soluţii va fi adecvată caului concret.

"rejudiciul prin ricoşeu are caracter cert, care se apreciaă suveran de către magistratulfondului. =stfel, în caul decesului unui concubin, pentru a se recunoaşte certitudineaprejudiciului se cere dovada unui concubinaj stabil. În ce priveşte legitimitatea interesuluişi caracterul licit al prejudiciului, se distinge între concubinajul simplu )persoanenecăsătorite convieţuiesc- şi cel adulterin )convieţuiesc persoane căsătorite cu altepersoane-. !eşi adulterul nu este infracţiune, el răm>ne o culpă civilă care împiedicăindemniarea concubinului adulterin'2.

3 victimă prin ricoşeu trebuie să facă dovada realităţii pagubei suferite.

!e aceea, o despăgubire poate fi acordată numai celui care era întreţinut, în conformitatecu legea, de cel decedat. "rin e4cepţie, cel de#al doilea alineat al art. '/2 admite să seacorde despăgubiri şi acelei persoane pe care victima directă decedată o întreţinea în modcurent, fără să fie obligat legal.

!espăgubirea cuvenită victimei indirecte, prin ricoşeu, va lua în considerare nevoileacesteia, dar şi posibilităţile financiare pe care le#ar fi avut victima decedată în perioadapentru care se acordă despăgubirea.

%alculul despăgubirii victimei prin ricoşeu va avea în vedere pierderea efectivă a susţineriifinanciare din partea victimei directe în raport de veniturile acesteia )salarii sau pensii sau

alte venituri-. 0ijloacele de probă sunt cele permise de lege în asemenea situaţii. &or fiscăute acele părţi din venituri destinate întreţinerii nemijlocite a victimei directe. 7otodată,se va lua în considerare dacă victimele prin ricoşeu au avut venituri proprii''.

"revederile art. '59#'5/ pot fi aplicate corespunător, pentru stabilirea pierderii şi anerealiării c>ştigului şi în caul decesului victimei directe.

*rt. 1391.

,epararea pre=udiciului nepatrimonial

)'- În ca de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi odespăgubire pentru restr>ngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.)1- (nstanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor,descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei,precum şi oricărei alte persoane care, la r>ndul ei, ar putea dovedi e4istenţa unuiasemenea prejudiciu.

)- !reptul la despăgubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalităţii oricăruisubiect de drept va putea fi cedat numai în caul c>nd a fost stabilit printr#o tranacţie sauprintr#o ?otăr>re judecătorească definitivă.

)+- !reptul la despăgubire, recunoscut potrivit dispoiţiilor preentului articol, nu trece la

moştenitori. =ceştia îl pot, însă, e4ercita, dacă acţiunea a fost pornită de defunct.)- !ispoiţiile art. 1#1* răm>n aplicabile.

326



%omentariu

În primul alineat al art. '/' se reglementeaă posibilitatea acordării despăgubirii pentrurestr>ngerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Restr>ngerea poate fi determinatăde deficitul funcţional şi de ?andicapul corelativ. =cestea se pot măsura cantitativ at>t încaul unei singure infirmităţi, c>t şi în caul infirmităţilor multiple'1.

7ulburările neuropsi?ice )marile traumatisme craniene şi sec?elele psi?ice postraumaticesunt greu de cuantificat-, tulburările senoriale )sec?elele senoriale, cum sunt: mirosul,auul, vorbirea- şi cele se4uale sunt evaluabile procentual.

Pandicapul se poate manifesta: în actele esenţiale ale vieţii curente; în activităţile afective; în activităţile de destindere; în oboseala activităţilor profesionale, în activităţile şcolare şide formaţie profesională etc.

$uferinţele psi?ice îndurate şi traumatismele psi?ice pot evolua în depresii şi alte tulburărişi pot fi determinate şi cuantificate. Aa fel, şi prejudiciile estetice pot fi constatate şievaluate, c?iar dacă nu au legătură cu deficitul funcţional.

(ndemniarea prejudiciilor personale e4trapatrimoniale nu constituie o compensaţieeconomică a unei valori patrimoniale, ci repararea satisfăcătoare a leării unui dreptfundamental al personalităţii: integritatea persoanei. Domenclatura prejudiciilorneeconomice în principalele ţări europene este cuprinsă în %lasificarea europeană aprejudiciilor neeconomice )%6=#=R6!3%, p. ', '+-:

'. atingeri aduse integrităţii corporale;

1. dureri fiice;

. atingeri aduse calităţii şi plăcerilor vieţii )prejudiciu de agrement-;

+. atingeri aduse activităţilor specifice distracţiei )în special practicarea unor sporturi-;

. prejudiciul estetic;*. prejudiciul se4ual.

În cel de#al doilea alineat al art. '/' se recunoaşte dreptul la despăgubire pentru durerea încercată de membrii familiei )ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi soţi- de moarteavictimei. 3 astfel de despăgubire poate fi acordată şi unei persoane care nu are legăturăde rudenie cu defunctul, dar poate dovedi că a suferit un astfel de prejudiciu.

Aearea atributelor personalităţii poate justifica un drept la despăgubire şi un astfel dedrept nu va putea fi cesionat, dacă nu a fost stabilit printr#o tranacţie sau printr#o ?otăr>re judecătorească definitivă Ualin. )- al art. '/'V.

"ersoanele îndreptăţite conform art. '/' nu pot transmite moştenitorilor asemeneadrepturi, dar acţiunea pornită de defunct poate fi continuată de moştenitori.

!reptul la apărarea atributelor nepatrimoniale ale personalităţii umane este asigurat şi prindispoiţiileart. 1#1* D%%. =stfel, dacă în art. 1 sunt enumerate mijloacele deapărare, cele corespunătoare dreptului la nume sunt reglementate separat în art. 1+, iar în art. 1 sunt puse la dispoiţie victimei măsuri proviorii. %ontinuarea de cătremoştenitori a acţiunii pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat este permisăprin art. 1* '.

*rt. 139.

Celtuieli de &ngri=ire a s%n%t%ţii. Celtuieli de &nmorm7ntare

%el care a făcut c?eltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau, în ca de deces a

327



acesteia, pentru înmorm>ntare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspundepentru fapta ce a prilejuit aceste c?eltuieli.

%omentariu

!reptul de regres contra autorului faptei ilicite care a provocat moartea victimei directepentru recuperarea c?eltuielilor cu îngrijirea sănătăţii victimei înainte de a deceda, precum

şi pentru acoperirea c?eltuielilor de înmorm>ntare este recunoscut prin art. '/1 oricăreipersoane care a suportat aceste c?eltuieli.

*rt. 1393.

Desp%gubirea &n raport cu a=utorul i pensia

)'- !acă în cadrul asigurărilor sociale s#a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie,reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare sau moartedepăşeşte ajutorul ori pensia.

)1- %>t timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordată sau, după ca, refuată celuipăgubit, instanţa nu îl poate obliga pe cel c?emat să răspundă dec>t la o despăgubireproviorie, în condiţiile dispoiţiilor art. '59 alin. )-.

%omentariu

"entru ca de deces sau pentru ca de incapacitate de muncă, asigurările sociale acordăajutoare şi pensii. În caul în care efectiv s#au acordat aceste sume victimei sau urmaşilor,aceştia nu mai pot pretinde acoperirea aceloraşi c?eltuieli de autorul faptei pentru a seevita o dublă despăgubire. !acă prejudiciul are un cuantum superior sumelor acordate deasigurări, numai pentru diferenţa între sumele primite şi cuantumul pagubei se va puteaobţine obligarea la plată a autorului faptei ilicite.

În intervalul de timp între momentul cauării pagubei şi momentul acordării ajutorului saupensiei, victima mai are dreptul să pretindă o despăgubire proviorie de la persoanarăspunătoare, în condiţiile reglementate la art. '59 alin. )- numai pentru nevoi urgente.

*rt. 1394.

<rorogarea termenului prescripţiei

În toate caurile în care despăgubirea derivă dintr#un fapt supus de legea penală uneiprescripţii mai lungi dec>t cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplicăşi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.

*rt. 1392.

uspendarea prescripţiei

"rescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea prejudiciului cauat prin vătămareaintegrităţii corporale sau a sănătăţii ori prin decesul unei persoane, este suspendată p>năla stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s#ar cuveni, în cadrul asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie.

%omentariu

7ermenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi răspunderii civile pentrurepararea pagubei printr#o faptă ce intră sub incidenţa legii penale, dacă acel termen estemai lung dec>t cel prevăut de legea civilă.

328



7ermenele de prescripţie e4tinctivă în materie civilă sunt reglementate în art. 122#1*,iar termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt reglementate în art. '+ D%".

%ursul prescripţiei e4tinctive a dreptului la acţiune în această materie se suspendă p>nă lastabilirea pensiei sau a ajutorului din fondurile asigurărilor sociale, pentru a se putea faceaplicarea dispoiţiilor art. '/+.

#itlul """.

;odalit%ţile obligaţiilor

%apitolul (. # !ispoiţii generale

%apitolul ((. # %ondiţia

%apitolul (((. # 7ermenul

Capitolul ".


=rt. '/*. # %ategorii de obligaţii

=rt. '/9. # 3bligaţiile simple

=rt. '/5. # 3bligaţiile afectate de modalităţi

*rt. 1396.

Categorii de obligaţii

)'- 3bligaţiile pot fi pure şi simple, obligaţii simple sau afectate de modalităţi.

)1- 3bligaţiile pure şi simple nu sunt susceptibile de modalităţi.

*rt. 139+.

bligaţiile simple

)'- 3bligaţia simplă nu este afectată de termen sau condiţie şi poate fi e4ecutată imediat,din proprie iniţiativă sau la cererea creditorului.

)1- 3bligaţia este simplă, iar nu condiţională, dacă eficacitatea sau desfiinţarea ei depindede un eveniment care, fără ca părţile să ştie, avusese deja loc în momentul în caredebitorul s#a obligat sub condiţie.

*rt. 139.

bligaţiile aectate de modalit%ţi

3bligaţiile pot fi afectate de termen sau condiţie.

%omentariu

%ele trei articole preintă enumerarea şi clasificarea modalităţilor obligaţiilor. (mportanţaacestor clasificări se relevă în celelalte capitole ale 7itlului (((.

3bligaţiile pot fi afectate de modalităţi sau pot fi simple ori pure şi simple. %ele din ultima

329



categorie nu sunt susceptibile de a fi afectate de modalităţi.

3bligaţia simplă nu este afectată nici de termen, nici de condiţie şi, de aceea, ea se poatee4ecuta imediat, at>t din propria iniţiativă a debitorului, c>t şi la cererea creditorului.

3 varietate specială este obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare a depins de uneveniment, iar acest eveniment era deja produs atunci c>nd debitorul s#a obligat sub

condiţie. 3 astfel de obligaţie este calificată drept simplă şi nu condiţională, datorităignorării de către părţi a e4istenţei acelui eveniment şi a rolului său condiţional.

0odalităţile care pot afecta obligaţiile sunt condiţia şi termenul.

0odalităţile se referă fie la e4igibilitate )termen-, fie la e4istenţa însăşi a obligaţiei)condiţie-, fie la obiect )conjuncte, alternative, facultative-, fie la pluralitatea subiecţilor)conjuncte, solidare, indiviibile-.

Regimul legal al condiţiei ca modalitate de afectare a obligaţiei este preentat în art. '//#'+'2, iar termenul, ca modalitate de afectare a obligaţiei, este reglementat în art. '+''#'+12.

Capitolul "".

Condiţia14

=rt. '//. # 3bligaţia condiţională

=rt. '+22. # %ondiţia suspensivă

=rt. '+2'. # %ondiţia reolutorie

=rt. '+21. # %ondiţia imposibilă, ilicită sau imorală

=rt. '+2. # %ondiţia pur potestativă

=rt. '+2+. # %onstatarea îndeplinirii condiţiei

=rt. '+2. # !eterminarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei

=rt. '+2*. # Renunţarea la condiţie

=rt. '+29. # 6fectele îndeplinirii condiţiei

=rt. '+25. # 7ransmiterea obligaţiei condiţionale

=rt. '+2/. # =ctele conservatorii

=rt. '+'2. # Cructele culese înaintea îndeplinirii condiţiei

*rt. 1399.

bligaţia condiţional%

6ste afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de uneveniment viitor şi nesigur.

%%=: =rt. '22+. 3bligaţia este condiţională c>nd perfectarea ei depinde de un evenimentviitor şi necert.

%%C: =rt. ''*5. 3bligaţia este condiţională dacă depinde de un eveniment viitor şi incert

sau suspend>nd#o p>nă la producerea evenimentului sau produc>nd reilierea acesteiadupă cum evenimentul se va produce sau nu se va produce.

=rt. ''*/. %ondiţia cauală este cea care depinde de ?aard şi care nu este nicidecum în

330



puterea creditorului sau a debitorului.

%%(: =rt. '. %ontractul condiţional. "ărţile pot subordona eficienţa sau reoluţiuneacontractului de producerea unui eveniment viitor şi incert.

%omentariu

%ondiţia este un termen caracteriat prin polisemie, dar două sunt accepţiunile principale:

'- situaţia )condiţia- omului', sinonimă cu statutul legal;

1- circumstanţele indispensabile pentru e4istenţa altui fenomen )validitatea unui contract-.

În dreptul obligaţiilor, condiţia este o modalitate căreia îi este subordonată formareaobligaţiei, un eveniment viitor şi incert sau, cu alte cuvinte, un raport de dependenţă aobligaţiei de un eveniment nesigur. 3 condiţie suspensivă repreintă o abatere de laprincipiul efectului imediat al contractului, iar condiţia reolutorie provoacă dispariţiaretroactivă a convenţiei. !e e4emplu, în contractele caracteriate prin transferulproprietăţii, dacă v>narea este consimţită sub condiţie suspensivă, v>nătorul va fiproprietar sub condiţie reolutorie, iar cumpărătorul va fi titularul unui drept de proprietate

sub condiţie suspensivă.Du orice contract care conţine o condiţie este neapărat condiţional, deoarece condiţiapoate să afectee numai unul dintre efectele contractului, lăs>ndu#le pe celelalte pure şisimple. (mportant este să fie clarificat aspectul dacă acel efect este accesoriu sau esenţial.!acă, de e4emplu, claua de neconcurenţă este stipulată ca pură şi simplă, toate efectelevor fi afectate de o condiţie reolutorie. !acă această condiţie reolutorie se îndeplineşte,contractanţii răm>n ţinuţi de obligaţia de neconcurenţă.

Dumai pe terenul condiţiei pot avea un impact în sfera contractuală motivele e4terioareobiectului prestaţiei, care nu se referă la calităţile lucrului sau serviciului.

%ondiţia oferă părţilor contractului posibilitatea de a anticipa evenimentul viitor cu privire lacare speră că se va realia sau nu se va realia, fără a dob>ndi certitudinea în aceastăprivinţă. %ondiţia este, deci, legată de viitor şi viitorul este incert.

*rt. 14//.

Condiţia suspensiv%

%ondiţia este suspensivă atunci c>nd de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei.

*rt. 14/1.

Condiţia re$olutorie

)'- %ondiţia este reolutorie atunci c>nd îndeplinirea ei determină desfiinţarea obligaţiei.

)1- ">nă la proba contrară, condiţia se preumă a fi reolutorie ori de c>te ori scadenţaobligaţiilor principale precedă momentul la care condiţia s#ar putea îndeplini.

%%=: =rt. '2'9. 3bligaţia, sub condiţie suspensivă, este aceea care depinde de uneveniment viitor şi necert. 3bligaţia condiţională nu se perfecteaă dec>t după îndeplinireaevenimentului.

=rt. '2'5. )'- %>nd obligaţia este contractată sub o condiţie suspensivă, obiectul

convenţiei răm>ne în riico#pericolul debitorului care s#a obligat a#l da, în ca de îndeplinire a condiţie.

)1- !acă obiectul a pierit, în întregul său, fără greşeala debitorului, obligaţia este stinsă.

331



!acă obiectul s#a deteriorat, fără greşeala debitorului, creditorul este obligat a#l lua înstarea în care se găseşte, fără scădere de preţ.

)- !acă obiectul s#a deteriorat, prin greşeala debitorului, creditorul are dreptul să cearădesfiinţarea obligaţiei, sau să ia lucrul în starea în care se găseşte, cu daune interese.

=rt. '2'/. )'- %ondiţia reolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un

eveniment viitor şi necert.)1- 6a nu suspendă e4ecutarea obligaţiei, ci numai obligă pe creditor a restitui aceea ce aprimit, în ca de neîndeplinire a evenimentului prevăut de condiţie.

=rt. '212. %ondiţia reolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, înca c>nd una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său.

=rt. '21'. Într#acest ca, contractul nu este desfiinţat de drept. "artea în privinţa căreiaangajamentul nu s#a e4ecutat are alegerea sau să silească pe cealaltă a e4ecutaconvenţia, c>nd este posibil, sau să#i ceară desfiinţarea, cu daune#interese. !esfiinţareatrebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termenpărţii acţionate.

%%C: =rt. ''5'. 3bligaţia contractată sub condiţie suspensivă este cea care depinde de uneveniment viitor şi incert, sau de un eveniment actual, dar încă necunoscut de părţi.

În primul ca, obligaţia nu poate fi e4ecutată dec>t după eveniment.

În cel de#al doilea ca, obligaţia produce efecte din iua în care a fost contractată.

=rt. ''51. %>nd obligaţia a fost contractată sub condiţie suspensivă, debitorul suportăriscul pieirii lucrului care face obiectul contractului şi nu este obligat să livree lucrul dec>t în caul îndeplinirii condiţiei.

!acă lucrul a pierit în întregime, fără culpa debitorului, obligaţia se stinge.

!acă lucrul s#a deteriorat fără culpa debitorului, creditorul are alegerea între a reoluţionaobligaţia şi a cere lucrul în starea în care se găseşte, fără diminuarea preţului.

!acă lucrul a fost deteriorat din culpa debitorului, creditorul are dreptul de a reoluţionaobligaţia sau de a cere lucrul în starea în care se găseşte, cu daune interese.

=rt. ''5. %ondiţia reolutorie este aceea care, odată îndeplinită, determină revocareaobligaţiei şi repune lucrul în starea în care obligaţia nu ar fi e4istat.

6a nu suspendă e4ecutarea obligaţiei:obligă doar creditorul să restituie ceea ce a primit încaul în care evenimentul prevăut de condiţie s#a produs.

=rt. ''5+. %ondiţia reolutorie este întotdeauna subînţeleasă în contractele sinalagmatice,

în caul în care una dintre cele două părţi nu îşi e4ecută angajamentul. În acest ca contractul nu este reoluţionat de plin drept. "artea faţă de care angajamentulnu a fost e4ecutat are alegerea între a#l obliga pe celălalt la e4ecutarea contractului c>nd eposibil, sau de a cere reoluţiunea cu daune interese.

Reoluţiunea trebuie cerută în justiţie şi i se poate acorda p>r>tului o am>nare conformcircumstanţelor.

EE: F'5. %ondiţia suspensivă şi condiţia reolutorie. )'- =tunci c>nd un act juridic este înc?eiat sub condiţie suspensivă, efectele sale, at>ta timp c>nd sunt dependente deaceasta condiţie, se produc simultan cu realiarea condiţiei.

)1- =tunci c>nd un act este înc?eiat sub condiţie reolutorie, efectele sale înceteaă înmomentul în care se realieaă condiţia; în acest moment starea anterioară a dreptuluieste restabilită.

332



%omentariu

%ondiţia este suspensivă dacă de îndeplinirea sa depinde eficacitatea obligaţiei. !ee4emplu, v>narea este condiţionată de obţinerea unui credit.

%ondiţia este reolutorie atunci c>nd dispariţia unei obligaţii e4ecutorii depinde derealiarea unui eveniment. !e e4emplu, v>narea este supusă unei condiţii reolutorii de

neplată a preţului la o dată stabilită. =şadar, în caul condiţiei suspensive, obligaţia este provioriu ineficientă, dar eficacitateaei poate reulta retroactiv din însăşi realiarea condiţiei, pe c>nd în caul condiţieireolutorii, obligaţia este provioriu eficientă, însă poate fi retroactiv desfiinţată, dacă serealieaă condiţia.

$e preumă că este reolutorie condiţia, p>nă la proba contrară, dacă scadenţa obligaţiilorprincipale este stipulată anterior momentului la care s#ar putea îndeplini condiţia.

%ondiţia cauală depinde de ?aard şi este independentă at>t de voinţa creditorului, c>t şide voinţa debitorului.

%ondiţia potestativă este aceea care subordoneaă e4ecuţia convenţiei de un evenimentaflat în puterea uneia dintre părţi )art. '22* %%=-.

3 a treia varietate, alături de condiţia cauală şi de cea potestativă, este condiţia mi4tă,dependentă at>t de voina unei dintre părţi, c>t şi de voinţa unei terţe persoane. !ee4emplu, cumpărarea unui bun cu condiţia v>nării altui bun sau cu condiţia obţinerii unuianumit preţ din această v>nare )art. '229 %%=-. %el mai frecvent ca de condiţie mi4tăeste claua care subordoneaă o cumpărare de condiţia suspensivă ca dob>nditorul săobţină un credit într#un termen stabilit, păstr>nd dreptul de a cere realiarea v>nării, c?iardacă nu a obţinut împrumutul. În acest ca, condiţia este mi4tă pentru că cei ce cumpărăse obligă să ceară împrumutul şi, totodată, păstreaă dreptul de a realia cumpărareac?iar şi fără obţinerea împrumutului. =şadar, perfectarea v>nării depinde nu numai deopţiunea discreţionară a cumpărătorului, ci şi de condiţia obţinerii creditului care depindede cel ce a fost solicitat în acest scop'*.

%ondiţiile potestative sunt uneori licite, alte ori ilicite. !acă o obligaţie s#a contractat subcondiţie potestativă pentru partea care se obligă, obligaţia este nulă'9.

3 situaţie interesantă este interacţiunea caducităţii cu condiţia suspensivă. În litigiulsoluţionat de %urtea de %asaţie franceă, secţia (#a civilă, la 9 noiembrie 122*'5 un acords#a înc?eiat la '1 februarie '//* între o societate titulară de autoriaţie de funcţionarepentru un centru de cobaltoterapie, un medic )8-, titular al e4clusivităţii acestei activităţi înlocalurile clinicii la care era ataşat centrul şi un alt medic )T-, de asemenea interesat să

e4ercite această activitate. %onform contractului, care îl obliga pe T să asigurefuncţionarea centrului timp de doi ani, după e4pirarea acestei perioade trebuia să se înc?eie un bilanţ. $copul bilanţului era să stabilească rentabilitatea şi să constate dacăaceasta a atins un anumit nivel. În ca afirmativ, T avea un drept de preemţiune pentru adob>ndi prin cesiune autoriaţia şi materialul pentru radioterapie. 3pţiunea trebuia să fiee4primată în *2 de ile de la bilanţ. Aa 19 iulie '//5, materialul şi autoriaţia au fost cedatealtei persoane, iar T a c?emat în judecată societatea v>nătoare pentru daune#interese.%ererea lui a fost respinsă pentru că niciuna dintre părţile contractului din ' februarie'//* nu s#a preocupat să înc?eie bilanţul stipulat, astfel că nivelul de rentabilitate prevăutnu s#a putut stabili, contractul devenind astfel caduc, pier>ndu#şi valoarea de sursă aunor obligaţii juridice. =şadar, caducitatea nu a fost efectul nee4ecutării unei obligaţii, ci

nerealiarea unei condiţii suspensive odată cu e4pirarea termenului de realiare. În timp ce condiţia suspensivă îşi produce efectele din momentul formării contractului şicontinuă să producă efecte p>nă la survenirea evenimentului, condiţia reolutorie are o

333



acţiune înt>riată şi instantanee, pentru că nu îşi va produce efectul dec>t după ce seproduce evenimentul şi pentru că ea acţioneaă instantaneu.

(nteresul fundamental pentru partea contractantă este de a cristalia acordul definitivreerv>ndu#şi, concomitent, naşterea efectelor juridice ale acestui acord numai în caul încare evenimentul desemnat se va produce.

%ondiţia este o modalitate a obligaţiei şi nu a contractului şi, în consecinţă, numai obligaţiaunuia dintre contractanţi poate fi afectată de condiţie.

În caul contractului sinalagmatic, dacă părţile nu stipuleaă altfel, caua obiectivă aobligaţiei uneia este obligaţia şi, dacă aceasta din urmă se suspendă p>nă la survenireaevenimentului, obligaţia celei dint>i părţi a contractului nu dob>ndeşte natură juridică, c?iarstipulată în beneficiul unei singure părţi contractante.

Într#un contract sinalagmatic, condiţia nu răm>ne fără influenţă asupra obligaţiei celeilaltepărţi contractante.

În acest gen de contract nu se interice părţilor să considere că at>ta timp c>t obligaţiaunuia este pe deplin născută şi e4ecutorie, obligaţia celeilalte părţi îşi suspendă naştereap>nă la producerea evenimentului. În acest mod contractul dob>ndeşte un caracteraleatoriu, dar validitatea sa nu este afectată în principiu. !e e4emplu, se poate stipula cădob>nditorul va deveni imediat proprietar al lucrului v>ndut, iar obligaţia lui de a plăti preţuleste condiţionată de survenirea unui anumit eveniment. %laua de acest fel nu estenecesară dacă s#a stipulat o condiţie care decurge direct din lege'/.

În ce priveşte condiţiile baate pe o abţinere, ele preintă interes numai în măsura în carese stipuleaă un termen pentru realiare.

%ondiţia reolutorie oferă părţilor posibilitatea de a subordona menţinerea contractuluinerealiării unui eveniment determinat. !acă evenimentul distribuit în rolul de condiţie seproduce, se consideră că nu a e4istat niciodată contractul. $pre deosebire de reiliereasau de împlinirea duratei contractului, el este, în principiu, desfiinţat retroactiv în raportuldintre părţi. 6l este ine4istent nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut.

%ondiţia reolutorie se distinge de claua reolutorie, care sancţioneaă nee4ecutareaunui contract format definitiv. 6a trebuie să răm>nă un eveniment ce se va produce înviitor, independent de voinţa părţilor. $e consideră că părţile care au atribuit e4ecutăriicontractului rolul de condiţie, au înţeles să îi dea şi un caracter aleatoriu. %ontrar claueireolutorii, care nu interice e4ecutarea silită a contractului, condiţia reolutorie nu permitenici e4ecutarea silită, nici e4ecutarea prin ec?ivalent. 64istă o incompatibilitate vădită întree4istenţa unei claue reolutorii sau a unei condiţii reolutorii, pe de#o parte, şipronunţarea judiciară a reoluţiunii, pentru că realiarea condiţiei reolutorii determină

reoluţiunea automată a contractului, în timp ce forţa obligatorie a clauei reolutoriiimpune judecătorului pronunţarea reoluţiunii.

Datura însăşi a condiţiei reolutorii presupune absenţa oricărei intervenţii e4terioarecontractului. =şadar, este inutil şi c?iar nepermis să se recurgă la justiţie pentru a obţinereoluţiunea. 7otodată, preenţa condiţiei reolutorii e4clude o reoluţiune unilaterală prinvoinţa creditorului care este victima nee4ecutării contractului.

(ncompatibilitatea sus#menţionată este relativă. !acă părţile nu îşi manifestă voinţa în mode4pres, se poate înţelege că nu este obligatoriu, automat, efectul condiţiei de a faceincompatibilă reoluţiunea judiciară. !esigur că totul răm>ne la aprecierea instanţei înasemenea situaţii.

64emplu de condiţie suspensivă: "ărţile au prevăut în mod e4pres că această condiţiesuspensivă este stipulată în interesul e4clusiv al cumpărătorului. =cesta poate să renunţela ea de unul singur, în orice moment anterior datei fi4ate în preentul contract.

334



Renunţarea nu este eficientă dacă nu îndeplineşte condiţia de a fi notificată v>nătoruluiprin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, e4pediată înaintea termenuluiprevăut pentru e4ercitarea dreptului său. 6a perfecteaă contractul de la originea sa,dacă această condiţie nu a dispărut înainte de renunţare<.

=tunci c>nd un cumpărător a renunţat la beneficiul condiţiei suspensive care consta înobţinerea unei autoriaţii de construire, nerealiarea acestei condiţii nu are ca efectcaducitatea promisiunii de v>nare. În acest sens s#a pronunţat secţia a #a civilă a %urţiide %asaţie franceă la '1 ianuarie 12'2, deciia fiind comentată de 7?. enicon în R.!.%.nr. 1B12'2, p. *9.

64emplu de condiţie reolutorie: =cest contract este supus condiţiei reolutorii de refu aleliberării autoriaţiei într#un termen de NNN, încep>nd din preent. %esionarul seangajeaă să întreprindă demersurile necesare pe l>ngă autorităţile competente pentru aobţine o asemenea autoriaţie înainte de termenul convenit. 6ste e4pres menţionat încontract că părţile stipuleaă această condiţie în interesul e4clusiv al cesionarului.<

*rt. 14/.

Condiţia imposibil%' ilicit% sau imoral%

%ondiţia imposibilă, contrară legii sau bunelor moravuri este considerată nescrisă, iar dacăeste însăşi caua contractului, atrage nulitatea absolută a acestuia.

%%=: =rt. '225. %ondiţia imposibilă sau contrarie bunelor moravuri, sau pro?ibită de lege,este nulă şi desfiinţeaă convenţia ce depinde de d>nsa.

=rt. '22/. %ondiţia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligaţia contractată subaceastă condiţie să fie nulă.

%%C: =rt. ''91. 3rice condiţie a unui lucru imposibil, sau contrar bunelor moravuri, sauinteris prin lege, este nulă şi anuleaă convenţia care depinde de ea.

=rt. ''9. %ondiţia de a nu face un lucru imposibil nu face ca obligaţia contractată subaceastă condiţie să fie nulă.

%%(: =rt. '+. %ondiţiile ilicite sau imposibile. )'- 6ste nul contractul afectat de o condiţie,suspensivă sau reolutorie, contrară normelor imperative, ordinii publice sau bunului simţ.

)1- %ontractul este nul atunci c>nd condiţia imposibilă este suspensivă;...

)- =tunci c>nd condiţia ilicită sau imposibilă afecteaă o singură clauă a contractului

%omentariu

=rticolul '+21 reglementeaă trei vicii ale condiţiei şi două soluţii pentru remediereaacestor vicii.

%ondiţia suspensivă imposibilă, ilicită sau imorală se poate preenta ca afirmativă saunegativă.

$unt imposibile afirmative condiţiile privind realiarea unei împrejurări care nu se va puteaproduce.

%ondiţie negativă imposibilă este aceea care constă în absenţa realiării unui lucru ce nuse va realia niciodată.

%ondiţia de a nu face un lucru imposibil nu afecteaă validitatea obligaţiei contractate subcondiţie suspensivă sau reolutorie.

!acă evenimentul viat de o condiţie suspensivă este necesar, obligaţia este pură şi

335



simplă, pentru că evenimentul se va produce.

3bligaţia sub condiţie reolutorie necesară nu este nulă.

Dulitatea convenţiei afectată de condiţie suspensivă imposibilă este, în mod evident, nulă,pentru că este sigur că niciodată nu se va produce evenimentul imposibil şi, astfel, va durala nesf>rşit efectul suspensiv.

În ce priveşte condiţia reolutorie imposibilă, ea nu va influenţa eficienţa actului pentru căevenimentul generator de reoluţiune nu se va produce niciodată.

"rin condiţie imposibilă nu se înţelege şi condiţia care instituie o simplă dificultate derealiare.

(mposibilitatea se apreciaă în momentul înc?eierii contractului.

!acă această imposibilitate apare ulterior, nu mai poate fi calificată ca o condiţieimposibilă, ci ca o nerealiare a condiţiei valabile.

În sensul opus, dacă imposibilitatea e4istent la momentul înc?eierii contractului devine,ulterior, posibilă )de e4emplu, dacă ulterior se elibereaă o autoriaţie administrativă

nepermisă la momentul înc?eierii contractului-, nulitatea nu poate fi evitată, pentru că ea aafectat însăşi naşterea contractului.

!octrina a apreciat ca fiind prea severă o astfel de sancţiune.

3 condiţie reolutorie imposibilă are o relevanţă numai dacă e4istă în momentul înc?eieriicontractului. =pariţia ei ulterioară transformă obligaţia în pură şi simplă.

%ondiţia ilicită este marcată de un eveniment cu efect reolutoriu interis de lege )dee4emplu, înstrăinările de bunuri făcute de debitor după desc?iderea procedurii insolvenţeifără aprobarea organelor procedurii-.

=t>t condiţia reolutorie necesară, c>t şi condiţia suspensivă imposibilă sunt, deopotrivă,

ineficiente datorită certitudinii nerealiării evenimentului. =rticolul '+21 prevede două sancţiuni alternative, criteriul distincţiei fiind valoarea caualăa condiţiei. !acă această condiţie )imposibilă, ilicită sau imorală- este însăşi cauacontractului<, sancţiunea este nulitatea absolută a contractului.

Remarcăm o inconsecvenţă legislativă între art. '+21 şi art. '1, art. '15 alin. )1-. !acă în art. '+21se utilieaă e4presia caua contractului<, în art. '1 caua este motivulcare determină fiecare parte să înc?eie contractul<.

=şadar, caua aparţine obligaţiei fiecăreia dintre părţile contractante şi nu contractului, daraceastă cauă, dacă este ilicită sau imorală, poate fi comună părţilor contractante şi atunci

nulitatea contractului este absolută.!acă, însă, caracterul ilicit sau imoral aparţine numai obligaţiei uneia dintre părţi, nulitateapoate fi calificată drept absolută numai dacă partea inocentă a cunoscut#o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască Uart. '15 alin. )1- D%%V.

=şadar, pentru consecvenţă, în art. '+21 trebuie să fie cuprinsă numai o normă detrimitere la art. '1 şi art. '15.

În %odul civil france se face distincţie între liberalităţi şi actele cu titlu oneros în cepriveşte sancţiunea în situaţia pe care o analiăm. "entru actele cu titlu gratuit, art./22 %%C prevede sancţiunea considerării ca nescrise a condiţiei imposibile, imorale sauilicite, iar pentru cele cu titlu oneros, art. ''91 %%C prevede sancţiunea nulităţii.

%urtea de %asaţie franceă a decis la '/ octombrie '/'2 că nulitatea condiţiei imposibilesau ilicite antreneaă nulitatea ansamblului contractului dacă a fost caua impulsivă şi

336



determinantă nu numai în caul liberalităţilor, ci şi în caul actelor cu titlu oneros12.

3bservăm că art. '+21 D%% prevede sancţiunea nulităţii numai pentru condiţia imposibilă,ilicită şi imorală, căreia părţile i#au acordat o valoare cauală, iar în celelalte situaţiisancţiunea este considerarea ca nescrisă a condiţiei1'.

Recent, la octombrie 1225, %urtea de %asaţie franceă s#a pronunţat în sensul că

nulitatea contractului baată pe o condiţie imposibilă este o nulitate relativă şi nu poate fiinvocată dec>t de persoana care a fost protejată prin legea nesocotită11.

*rt. 14/3.

Condiţia pur potestativ%

3bligaţia contractată sub o condiţie suspensivă ce depinde e4clusiv de voinţa debitoruluinu produce niciun efect.

%%=: =rt. '2'2. 3bligaţia este nulă c>nd s#a contractat sub o condiţie potestativă dinpartea acelui ce se obligă.

%%C: =rt. ''9+. 6ste nulă orice obligaţie c>nd a fost contractată sub o condiţie potestativădin partea celui care se obligă.

%%(: =rt. '. %ondiţia pur potestativă. 6ste nulă transmiterea unui drept sau asumareaunei obligaţii subordonată unei condiţii suspensive care o face să depindă numai de voinţatransmiţătorului, respectiv a debitorului.

%omentariu

=rticolul '+2 sancţioneaă cu lipsirea de efecte obligaţia care s#a contractat sub condiţiesuspensivă, dacă realiarea condiţiei depinde e4clusiv de voinţa debitorului.

=ceastă modalitate de afectare a obligaţiei nu este, totuşi, anormală. !e e4emplu, părţilepot stipula condiţia plăţii preţului de către cumpărător.

!ificultatea apare datorită confuiei între două evenimente distincte: formarea contractuluişi e4ecutarea contractului. "ărţile au avut în vedere momentul e4ecutării şi, ca urmare,calificarea corectă nu este aceea de condiţie suspensivă, ci aceea de condiţie reolutorie. În principiu, condiţia poate fi interpretată în sensul că creditorul renunţă la e4ecuţia forţatăcontra debitorului, ca şi la e4ecutarea prin ec?ivalent bănesc, dar nu renunţă la ani?ilareacontractului pentru nee4ecutare. În acest mod, o asemenea clauă repreintă o modalitatede reoluţiune e4trajudiciară şi fără punere în înt>riere în caul nee4ecutării obligaţieidebitorului ridicată la rangul de condiţie.

!istincţia între condiţia simplu potestativă şi condiţia pur potestativă este importantăpentru că numai condiţia suspensivă pur potestativă priveaă de efecte obligaţiacontractuală.

%ondiţia reolutorie potestativă nu este pro?ibită.

$unt pro?ibite condiţiile suspensive şi condiţiile reolutorii care depind discreţionar sauarbitrar de voinţa debitorului. %elelalte, dacă depind într#o anumită proporţie şi de factorie4teriori debitorului, controlabili, sunt condiţii mi4te, pentru că se caracterieaă prin aceeacă pot fi identificate în mod obiectiv circumstanţele care sunt e4terioare debitorului.

%ondiţia potestativă nu are ca efect nulitatea contractului, dacă debitorul îşi păstreaă

facultatea de a nu e4ecuta contractul1. !impotrivă, obligaţia este pur potestativă şi nuproduce efecte dacă debitorul se poate sustrage manifest>nd e4igenţe e4cesive1+. Dunumai condiţia potestativă stipulată în clauele contractului în profitul debitorului, ci şi oricealtă obligaţie este nulă dacă a fost contractată sub condiţia potestativă din partea celui ce

337



se obligă1.

=ngajamentul de a plăti unui terţ o anumită sumă corespunătoare părţii din preţ alv>nării eventuale a unei proprietăţi nu este însoţită de o condiţie pur potestativă, obligaţianepretin>nd doar o simplă manifestare de voinţă a celui care se obligă, ci presupun>nd şi îndeplinirea unui fapt e4terior1*.

6ste pur potestativă condiţia de ac?iiţionare a unui imobil de către v>nător a căreineîndeplinire nu suprimă pentru acesta niciun avantaj stipulat în favoarea lui, în timp ceobiectul v>nării este încă proprietatea unui terţ care nu este parte în act şi al căruiconsimţăm>nt pentru transferul proprietăţii nu este însoţit de niciun termen19.

$unt claue fără caracter potestativ15:

– claua permiţ>nd furniorului să retragă în întregime sau numai parţial aparatele v>ndute în caul unei e4ploatări deficitare a acestora1/;

– claua prevă>nd că toate contractele înc?eiate de o clinică medicală cu medicii săi vor înceta fără indemniare în caul în care va înceta e4ercitarea de către clinică a activităţii înserviciul bolnavilor2;

– condiţia de decădere din termen conţinută în contractul de împrumut înc?eiat întreangajator şi salariat în caul în care acesta din urmă îşi va înceta activitatea';

– ansamblul convenţiilor înc?eiate de către un constructor de ve?icule cu o societate încadrul creaţiei unui centru mobil al automobilului, dacă data desc?iderii centrului nudepinde e4clusiv de constructor, ci de împrejurări e4terioare1.

64emple de claue potestative:

– angajamentul asumat de dob>nditor de a plăti preţul după lotiarea proprietăţii, pemăsura v>nării loturilor şi proporţional cu această v>nare+;

– condiţia care subordoneaă rambursarea unui împrumut de v>narea unui apartament al împrumutaţilor;

– propunerea de rev>nare a imobilului către nepoţii v>nătoarei fără stipularea unuipreţ*;

– claua contractului de editare prin care editorul îşi reervă dreptul de a aprecia, cuocaia remiterii manuscrisului, dacă acesta convine publicului şi scopurilor viate, condiţiecare depinde e4clusiv de voinţa editurii9.

*rt. 14/4.

Constatarea &ndeplinirii condiţiei

)'- Îndeplinirea condiţiei se apreciaă după criteriile stabilite de părţi sau pe care acesteaeste probabil să le fi avut în vedere după împrejurări.

)1- %>nd obligaţia este contractată sub condiţia producerii unui eveniment într#un anumittermen, condiţia este socotită neîndeplinită dacă termenul s#a împlinit fără ca evenimentulsă se producă. În lipsa unui termen, condiţia se consideră neîndeplinită numai atunci c>ndeste sigur că evenimentul nu se va produce.

)- =tunci c>nd obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment nu se va produce într#un anumit termen, condiţia se consideră îndeplinită dacă este sigur că evenimentul nu

se va produce. În lipsa unui termen, condiţia nu se consideră îndeplinită dec>t atunci c>ndeste sigur că evenimentul nu se va produce.

)+- "artea interesată poate cere oric>nd instanţei să constate îndeplinirea sau

338



neîndeplinirea condiţiei.

*rt. 14/2.

Determinarea &ndeplinirii sau ne&ndeplinirii condiţiei

)'- %ondiţia se consideră îndeplinită dacă debitorul obligat sub această condiţie împiedicărealiarea ei.

)1- %ondiţia se consideră neîndeplinită dacă partea interesată de îndeplinirea condiţieidetermină, cu rea#credinţă, realiarea evenimentului.

*rt. 14/6.

,enunţarea la condiţie

)'- "artea în al cărei interes e4clusiv a fost stipulată condiţia este liberă să renunţe

unilateral la aceasta at>t timp c>t condiţia nu s#a îndeplinit.)1- Renunţarea la condiţie face ca obligaţia să fie simplă.

*rt. 14/+.

:ectele &ndeplinirii condiţiei

)'- %ondiţia îndeplinită este preumată a produce efecte retroactiv, din momentul înc?eieriicontractului, dacă din voinţa părţilor, natura contractului ori dispoiţiile legale nu reultăcontrariul.

)1- În caul contractelor cu e4ecutare continuă sau succesivă afectate de o condiţiereolutorie, îndeplinirea acesteia, în lipsa unei stipulaţii contrare, nu are niciun efectasupra prestaţiilor deja e4ecutate.

)- =tunci c>nd condiţia suspensivă produce efecte retroactive, în ca de îndeplinire,debitorul este obligat la e4ecutare ca şi cum obligaţia ar fi fost simplă.

=ctele înc?eiate de proprietarul sub condiţie suspensivă sunt valabile şi, în caul îndeplinirii condiţiei, produc efecte de la data înc?eierii lor.

)+- =tunci c>nd condiţia reolutorie produce efecte retroactive, în ca de îndeplinire,fiecare dintre părţi este obligată să restituie celeilalte prestaţiile pe care le#a primit întemeiul obligaţiei ca şi cum aceasta nu ar fi e4istat niciodată. !ispoiţiile privitoare larestituirea prestaţiilor se aplică în mod corespunător.%%=: =rt. '2''. Îndeplinirea condiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să fiefăcută.

=rt. '2'1. )'- %>nd obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment oarecare se va înt>mpla într#un timp fi4at, condiţia este considerată ca neîndeplinită, dacă timpul a e4piratfără ca evenimentul să se înt>mple.

)1- %>nd timpul nu este fi4at, condiţia nu este considerată ca căută, dec>t c>nd este sigurcă evenimentul nu se va mai înt>mpla.

=rt. '2'. %>nd obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment n#are să se înt>mple, într#un timp defipt, această condiţie este îndeplinită, dacă timpul a e4pirat, fărăca evenimentul să se fi înt>mplat; este asemenea îndeplinită, dacă înaintea termenuluieste sigur că evenimentul nu se va mai înt>mpla; dacă nu este timp determinat, condiţia

339



este îndeplinită numai c>nd va fi sigur că evenimentul n#are să se mai înt>mple.

=rt. '2'+. %ondiţia este reputată ca îndeplinită, c>nd debitorul obligat, sub aceastăcondiţie, a împiedicat îndeplinirea ei.

=rt. '2'. %ondiţia îndeplinită are efect din iua în care angajamentul s#a contractat. !acăcreditorul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei, drepturile sale trec ereilor săi.

=rt. '2'*. %reditorul poate, înaintea îndeplinirii condiţiei, să e4ercite toate acteleconservatoare dreptului său.

%%C: =rt. ''9#''52.

%%(: =rt. '/. Îndeplinirea condiţiei. %ondiţia este considerată îndeplinită şi atunci c>ndeste lipsită de efecte din caue imputabile părţii care are interese contrare îndeplinirii ei.

%omentariu

"rimul alineat al art. '+2+ determină criteriile după care se poate stabili realiarea saunerealiarea condiţiei. =ceste criterii sunt, în principal, cele pe care le#au stabilit părţile încontract sau în afara acestuia. !acă criteriile părţilor nu pot fi identificate, instanţa va avea

în vedere probabilul criteriu pe care, după împrejurări, s#au putut g?ida părţile.6fectul conjugat al condiţiei şi al termenului este reglementat în alin. )1- şi )- din art.'+2+.

"ărţile stabilesc un termen şi condiţioneaă obligaţia de producerea evenimentului#condiţie înăuntrul acestui termen sau, după ca, stipuleaă condiţia neproduceriievenimentului în acel termen.

În primul ca, dacă s#a condiţionat obligaţia de producerea evenimentului înăuntrul aceluitermen, e4pirarea termenului fără ca evenimentul#condiţie să se producă va conduce laconcluia că nu s#a îndeplinit condiţia.

!acă obligaţia s#a contractat sub condiţia că înăuntrul termenului stipulat nu se va produceevenimentul#condiţie, se va concluiona în sensul îndeplinirii condiţiei dacă s#a dob>nditcertitudinea că evenimentul#condiţie nu se va produce.

=t>t în caul reglementat de alin. )1-, c>t şi în caul reglementat de alin. )-, absenţatermenului poate avea consecinţe asupra considerării îndeplinirii sau neîndepliniriicondiţiei numai dacă se poate stabili cu certitudine că nu se va mai produce aceleveniment.

%onstatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiei suspensive sau reolutorii este atributulsuveran al instanţei, dacă părţile nu pot realia un acord în această privinţă.

%urtea de %asaţie franceă, secţia a (((#a civilă a decis la '1 septembrie 122* şi, ulterior,la 19 septembrie, '2 octombrie şi 5 noiembrie 122* că în situaţia nerealiării unei condiţiisuspensive în termenul stipulat, se poate depăşi acest obstacol cercet>ndu#se voinţapărţilor.

$e poate, de asemenea, considera ca fiind realiată condiţia fie pentru că cel în favoareacăruia a fost stipulată a renunţat la beneficiu, fie pentru că s#a împiedicat realiareacondiţiei5.

În aceste speţe, %urtea de %asaţie franceă a reţinut că, în preent, nicio v>nare deimobile nu se poate realia fără ca diferite condiţii suspensive să subordoneepromisiunea unilaterală sau sinalagmatică. %ondiţia suspensivă devine astfel o te?nică

suplă pentru a permite părţilor să treacă de la un contract confecţionat la un contract croitpe măsură.

!acă nu se îndeplineşte condiţia, trebuie cercetată caua în vederea determinării

340



eventualei caducităţi a contractului sau în vederea stabilirii perfectării acestuia. În primadintre cele patru speţe menţionate termenul stipulat în promisiune s#a epuiat fără să se îndeplinească şi condiţia suspensivă, dar niciunul dintre contractanţi nu a cerutconstatarea caducităţii/.

Ciecare dintre părţi a lăsat desc?isă calea pentru realiarea condiţiei şi, de aici instanţa adedus prorogarea termenului de realiare a condiţiei. @lterior, c>nd condiţia s#a îndeplinitşi cumpărătorul a refuat să semnee actul autentic, s#a considerat că refuul este tardiv. =cest refu putea fi luat în considerare dacă se invoca imediat după epuiarea termenuluide realiare a condiţiilor, ca să nu mai poată fi luată în considerare ideea de prelungire atermenului.

În deciia pronunţată la '2 octombrie 122*, interpretarea prelungirii tacite a necesitat unefort considerabil datorită ambiguităţii conduitei părţilor. =ceastă carenţă a scos înevidenţă necesitatea de a se redacta cu multă atenţie claua privind durata condiţieisuspensive şi necesitatea de a precia în favoarea cui se stipuleaă pentru a se şti cinepoate renunţa la îndeplinirea ei. !e asemenea, ar fi de dorit să se prevadă modalităţileeventualei prorogări. În situaţia în care una dintre părţi este în măsură să împiedice

realiarea condiţiei, sancţiunea este considerarea condiţiei ca îndeplinită, însă răm>ne destabilit cine trebuie să îndeplinească acele formalităţi pentru realiarea efectivă a condiţiei.

Într#un alt proces, %urtea de %asaţie franceă, secţia (((#a civilă, s#a pronunţat la 11noiembrie 122* cu privire la un contract de reervare sub condiţie suspensivă. În acestproces, contractul de reervare avea ca obiect un imobil v>ndut în stare de viitoareterminare şi era stipulată o condiţie suspensivă în sensul că acest contract va fi consideratnul şi neavenit în caul neobţinerii unui împrumut de către cumpărător în termenul de douăluni de la semnarea convenţiei. =bia după patru luni de la semnare, cumpărătorul a făcutdovada obţinerii creditului, dar v>nătorul a opus e4cepţia caducităţii contractului. "entru asoluţiona litigiul în ultimă instanţă, %urtea de %asaţie franceă a evidenţiat necesitatea de

a se stabili cine a fost beneficiarul condiţiei suspensive, după cum s#a manifestat voinţapărţilor contractului. %ercet>ndu#se înscrisul constatator al contractului de reervare, s#adescoperit că stipularea condiţiei s#a făcut în beneficiul ambelor părţi. În consecinţă, s#arespins cererea promitentului#cumpărător pentru daune#interese justificate prinnerealiarea v>nării din culpa v>nătorului.

Aa 15 martie 1229, aceeaşi secţie a %urţii de %asaţie+2 francee a pronunţat o deciie încare se detecta aceeaşi condiţie suspensivă a obţinerii unui credit. "roprietarul unui imobil,intenţion>nd să îl renovee, a înc?eiat cu un ar?itect un contract preci>nd pentru fiecarefaă onorariul cuvenit ar?itectului şi adăug>nd menţiunea plata după deblocareacreditului<. %um nu s#a mai obţinut creditul şi proprietarul a renunţat la proiect, ar?itectul acerut plata pentru prestaţiile e4ecutate. %urtea de =pel Eesanon a admis cerereaar?itectului, consider>nd că menţiunea plăţii după obţinerea creditului nu este o condiţiesuspensivă de obţinere a împrumutului, pentru că onorariul ar?itectului nu a fost inclus încuantumul creditului cerut.

%urtea de %asaţie franceă a interpretat convenţia părţilor în sensul că împrumutul eradestinat să finanţee lucrările de renovare şi legislaţia protecţiei consumatorului crea ocondiţie suspensivă de obţinere a creditului pentru validitatea contractului înc?eiat cuar?itectul.

"entru a nu crea conflicte în această situaţie, ar fi recomandabil să fie stipulate condiţiiclare în contract. !e e4emplu, să se preciee că preţul va fi plătit fără a se recurge la împrumut, iar dacă se va recurge, obţinerea împrumutului nu va fi o condiţie suspensivăpentru contractul înc?eiat cu ar?itectul. =şadar, ar?itectul ar putea să înc?eie douăcontracte distincte, unul pentru prestaţiile e4ecutate înainte de începerea lucrărilor derenovare şi altul pentru realiarea materială a renovării şi, în acest de al doilea contract să

341



fie stipulată condiţia suspensivă a obţinerii împrumutului.

(ntervenţia necinstită a părţii contractante care este debitor al obligaţiei condiţionale însensul împiedicării realiării condiţiei are ca sancţiune considerarea condiţiei ca fiind îndeplinită. !impotrivă, partea care, cu rea#credinţă influenţeaă şi determină producereaevenimentului#condiţie este sancţionată cu considerarea condiţiei ca fiind neîndeplinită.!in aceste norme legale se desprinde concluia obligaţiei părţilor de a se comporta culoialitate în raporturile contractuale sancţionată, în ca de nerespectare, cu automatismulrealiării condiţiei.

6fectele condiţiilor depind, în mod firesc, de natura acestora. %ondiţia suspensivănerealiată împiedică producerea efectului principal, dar nu suprimă e4istenţamanifestărilor de voinţă şi, deci, nu afecteaă e4istenţa contractului.

!reptul afectat de condiţie e4istă în pasivul patrimoniului debitorului şi în activulpatrimoniului creditorului.

3bligaţia debitorului nu mai poate fi retractată, iar creditorul poate lua măsuri conservatoriipentru protecţia dreptului său. =stfel, în caul desc?iderii procedurii insolvenţei contra

debitorului, creditorul poate să ceară înscrierea creanţei în tabelul creanţelor.@n drept condiţional e4istă doar în germene, pentru că dreptul nu poate fi e4ercitat de omanieră poitivă de către creditor.

Realiarea condiţiei suspensive produce efecte retroactiv din iua înc?eierii contractului,iar nerealiarea condiţiei suspensive produce, de asemenea, efecte retroactive simetricopuse celei produse de realiarea condiţiei.

!acă una dintre părţi este beneficiar e4clusiv al stipulării condiţiei suspensive, ea poaterenunţa la acest beneficiu numai at>ta timp c>t nu s#a realiat acea condiţie. Reultatuleste naşterea unei obligaţii pure şi simple de la origine.

"roduce efect retroactiv îndeplinirea condiţiei, din momentul înc?eierii contractului, dacănu reultă contrariul din clauele contractului sau din dispoiţiile legii.

=tunci c>nd contractul se e4ecută în timp prin acte succesive sau în mod neîntrerupt, împlinirea condiţiei reolutorii produce efecte numai pentru viitor, lăs>nd neatinse efecteledeja consumate.

!acă s#a stipulat o condiţie suspensivă, împlinirea ei produce efecte retroactive, iardebitorul are o obligaţie pură şi simplă.

"roprietarul sub condiţie suspensivă are dreptul să îşi vadă recunoscute obligaţiileasumate, iar în caul îndeplinirii condiţiei, efectele acestor acte sunt recunoscute de ladata înc?eierii lor.

6fectele reolutorii ale condiţiei retroactiveaă în caul îndeplinirii acestei condiţii, cuconsecinţa restituirii prestaţiilor reciproce primite în temeiul obligaţiei afectate demodalitate, ca şi c>nd niciodată nu ar fi e4istat sursa obligaţiilor. În aceste cauri se aplicăprevederile 7itlului &((( din %artea a &#a din Doul %od civil, art. '*#'*+/.

%ondiţia reolutorie nu pune nicio stavilă realiării tuturor efectelor contractului, ca şi cumobligaţiile s#ar fi asumat în formă pură şi simplă.

!acă se îndeplineşte condiţia reolutorie se aplică aceeaşi logică pe care o are şirealiarea condiţiei suspensive, dar simetric inversată.

Retroactivitatea este o ficţiune şi un procedeu te?nic comod, dar nu un imperativ absolut. =şa se e4plică faptul că părţile pot evita efectele de acest fel prin claue e4plicite.

342



*rt. 14/.

#ransmiterea obligaţiei condiţionale

)'- 3bligaţia afectată de condiţie este transmisibilă, drepturile dob>nditorului fiind însăsupuse aceleiaşi condiţii.

)1- 3bligaţia afectată de condiţie se poate prelua, dispoiţiile art. '//#'*25 aplic>ndu#se în mod corespunător.

%%C: =rt. ''9/. %ondiţia îndeplinită are efecte retroactive din iua în care a fost contractatangajamentul. !acă creditorul moare înaintea îndeplinirii condiţiei, drepturile sale trec lasuccesori.

%omentariu

3 obligaţie afectată de o condiţie poate fi transmisă, cu menţinerea condiţiei şi faţă dedob>nditor, regimul juridic fiind cel reglementat de art. '//#'*25 D%%.

%esiunea obligaţiei, ca şi cesiunea contractului )art. ''#'12 D%%-, comportă dificultăţi

specifice, deosebite de cele care apar în caul cesiunii creanţei."ersoana debitorului are aspecte multiple care complică cesiunea datoriei, dar nu devineimposibilă o astfel de cesiune dacă creditorul consimte.

Întruc>t convenţiile produc efecte numai între părţile contractante şi nu pot dăuna altora,cesiunea datoriei nu poate avea efect faţă de creditorul care nu a consimţit.

"oate fi impusă debitorului sc?imbarea creditorului, dar nu şi invers, creditorului nu i sepoate impune sc?imbarea debitorului. %reditorul şi#a ales debitorul în considerareasolvabilităţii acestuia, conform principiului că datoria valoreaă e4act at>ta c>t valoreaă şidebitorul+'.

%el mai simplu procedeu este angajamentul terţei persoane faţă de debitor de a plătidatoria acestuia )art. '*2#'*25 D%%-.

3 altă soluţie este stipulaţia pentru altul )art. '15+#'155 D%%-.

*rt. 14/9.

*ctele conservatorii

%reditorul poate, c?iar înainte de îndeplinirea condiţiei, să facă orice acte de conservare adreptului său.

*rt. 141/.

8ructele culese &naintea &ndeplinirii condiţiei

În lipsă de stipulaţie sau prevedere legală contrară, fructele culese ori încasate înaintea îndeplinirii condiţiei se cuvin proprietarului sub condiţie reolutorie.

%%=: =rt. '2'*. %reditorul poate, înaintea îndeplinirii condiţiei, să e4ercite toate acteleconservatoare dreptului său.

%%C: =rt. ''52.

%%(: =rt. '*'. =cte de administrare. )'- Îndeplinirea condiţiei nu prejudiciaă validitateaactelor de administrare îndeplinite de partea care avea e4erciţiul dreptului.

343



)1- %u e4cepţia dispoiţiilor legale sau contractuale, fructele percepute sunt datorate diniua în care s#a îndeplinit condiţia.

%omentariu

%reditorul are dreptul să îşi ia măsuri de conservare a creanţei sale pentru a se apăra demanoperele dolosive ale debitorului. =ceste măsuri se pot îndrepta contra datornicilor

debitorului pentru a preveni efectele neglijenţei debitorului în valorificarea drepturilor salefaţă de proprii datornici. $ec?estrul asigurător asupra bunurilor mobile corporale sauincorporale, inclusiv asupra acţiunilor, părţilor sociale şi valorilor mobiliare ale debitoruluipot fi întreprinse de creditor cu încuviinţarea instanţei. "e calea ordonanţei preşedinţialepot fi luate şi alte măsuri conservatorii şi preventive.

"ersoana care are calitatea de proprietar afectată de o condiţie reolutorie are dreptul săpăstreefructele culese ori încasate înainte de momentul îndeplinirii condiţiei reolutorii.

Capitolul """.

#ermenul =rt. '+''. # 3bligaţia afectată de termen

=rt. '+'1. # %ategorii de termene

=rt. '+'. # Eeneficiul termenului

=rt. '+'+. # 6fectul termenului suspensiv

=rt. '+'. # $tabilirea judiciară a termenului

=rt. '+'*. # %alculul termenelor

=rt. '+'9. # !ecăderea din beneficiul termenului

=rt. '+'5. # 64igibilitatea anticipată

=rt. '+'/. # (nopoabilitatea decăderii din termen

=rt. '+12. # Derealiarea evenimentului

*rt. 1411.

bligaţia aectat% de termen

)'- 3bligaţia este afectată de termen atunci c>nd e4ecutarea sau stingerea ei depinde de

un eveniment viitor şi sigur.)1- 7ermenul poate fi stabilit de părţi sau de instanţă ori prevăut de lege.

*rt. 141.

Categorii de termene

)'- 7ermenul este suspensiv atunci c>nd, p>nă la împlinirea lui, este am>nată scadenţaobligaţiei.

)1- 7ermenul este e4tinctiv atunci c>nd, la împlinirea lui, obligaţia se stinge.

%%=: =rt. '211. 7ermenul se deosebeşte de condiţie, pentru că el nu suspendăangajamentul, ci numai am>nă e4ecutarea.

344



%%C: =rt. ''5. 7ermenul se deosebeşte de condiţie prin aceea că nu suspendăangajamentul, ci el am>nă doar e4ecutarea lui.

EE: F'*. $tabilirea unui termen. !acă a fost stabilit, pe parcursul e4ecutării unui act juridic, un termen suspensiv sau un termen e4tinctiv pentru a reglementa efectele acestuiact, dispoiţiile FF '5, '*2 şi '*' sunt aplicabile prin analogie în măsura în care elevieaă în primul ca condiţia suspensivă şi în al doilea ca condiţia reolutorie.

%omentariu

7ermenul este evenimentul viitor şi cert de care depinde e4igibilitatea sau stingereaobligaţiilor.

7ermenul este e4tinctiv atunci c>nd pune capăt obligaţiei şi este suspensiv atunci c>ndam>nă e4igibilitatea obligaţiei.

7ermenul este cert atunci c>nd a fost determinat cu preciie prin referinţă la o datăcalendaristică sau la un eveniment precis situat în timp, dar şi atunci c>nd se determinăprintr#un număr de unităţi de timp, calculat de la o dată precisă.

7ermenul este incert atunci c>nd este determinat prin descrierea evenimentului caretrebuie să se producă cu certitudine, dar fără să se poată anticipa data producerii.

7ermenul poate fi stabilit de lege, de instanţă sau de părţile contractante.

"entru a distinge termenul de condiţie, %urtea de %asaţie franceă a definit termenul caun eveniment viitor şi cert căruia îi este subordonată e4igibilitatea sau stingerea uneiobligaţii. !acă evenimentul este incert, nu numai în ce priveşte data, ci şi în ceea cepriveşte însăşi realiarea lui, suntem în preenţa unei condiţii şi nu a unui termen+1.

*rt. 1413.

0eneiciul termenului

)'- 7ermenul profită debitorului, afară de caul c>nd din lege, din voinţa părţilor sau din împrejurări reultă că a fost stipulat în favoarea creditorului sau a ambelor părţi.

)1- %el ce are beneficiul e4clusiv al termenului poate renunţa oric>nd la acesta, fărăconsimţăm>ntul celeilalte părţi.

%omentariu

Eeneficiarul termenului reultă din clauele contractului, iar dacă nu reultă e4plicit sepreumă că acest termen este stabilit în beneficiul debitorului, p>nă la proba contrară.

@neori, se preumă că s#a instituit în favoarea ambelor părţi, de e4emplu, în caulcontractului de credit, dacă nu are caracter de credit pentru consum, deoarece în acestultim ca termenul se stipuleaă în favoarea debitorului.

=tunci c>nd creditorul se împotriveşte la e4ecutarea cu anticipaţie a obligaţiei debitorului,el trebuie să facă dovada că termenul s#a stabilit în interesul său e4clusiv sau în interesulambelor părţi. $tabilirea termenului în beneficiul debitorului se poate realia şi prinmoratoriu legal. =cesta precieaă categoria de debitori sau de datorii care beneficiaă deam>nare la plată.

Eeneficiarul poate renunţa la termen, c?iar fără consimţăm>ntul celeilalte părţi.

345



*rt. 1414.

:ectul termenului suspensiv

%eea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia, dar ceeace s#a e4ecutat, de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauă înainte de împlinirea termenului nu

este supus restituirii.%omentariu

"e durata de funcţionare a termenului suspensiv nu poate fi cerută e4ecutarea obligaţiei. =ceasta e4istă, dar nu este încă e4igibilă.

%eea ce s#a plătit de către debitor înainte de termen, c?iar şi din eroare, nu este supusrestituirii.

"e aceeaşi durată, creditorul poate lua măsuri conservatoare pentru creanţa sa.

%reditorul nu poate proceda la acte de e4ecutare silită şi nici la c?emarea în judecată adebitorului, dar poate e4ercita acţiune pauliană.

%ompensarea creanţelor nu poate fi invocată de creditor.

=cordarea de către instanţă a unui termen de graţie nu are efecte asupra e4igibilităţiiobligaţiei.

Împlinirea termenului suspensiv nu scuteşte pe creditor de punerea în înt>riere adebitorului, afară de stipulaţia contrară. 7ermenul se cere a fi respectat de către creditor însensul de a se abţine să ceară e4ecutarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului. !acădebitorul a e4ecutat, de bunăvoie şi cunosc>nd termenul, o parte sau întreaga obligaţie,prestaţia nu este supusă restituirii.

*rt. 1412.

tabilirea =udiciar% a termenului

)'- =tunci c>nd părţile convin să am>ne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre elesarcina de a#l stabili şi c>nd, după o durată reonabilă de timp, termenul nu a fost încăstabilit, instanţa poate, la cererea uneia dintre părţi, să fi4ee termenul ţin>nd seama denatura obligaţiei, de situaţia părţilor şi de orice alte împrejurări.

)1- (nstanţa poate, de asemenea, să fi4ee termenul atunci c>nd, prin natura sa, obligaţiapresupune un termen şi nu e4istă nicio convenţie prin care acesta să poată fi determinat.

)- %ererea pentru stabilirea termenului se soluţioneaă potrivit regulilor aplicabileordonanţei preşedinţiale, fiind supusă prescripţiei, care începe să curgă de la data înc?eierii contractului.

%omentariu

!acă părţile nu stabilesc termenul, instanţa poate fi sesiată de către oricare dintre părţilecontractante să stabilească ea termenul.

(nstanţa va ţine seama de împrejurările cauei, de situaţia părţilor şi de natura obligaţiilor.@neori, părţile nu au stabilit un termen deşi natura obligaţiei presupunea aceastămodalitate. Ki în acest ca, partea interesată se poate adresa instanţei care va determinatermenul, prin procedura ordonanţei preşedinţiale.

!reptul la acţiune pentru obţinerea acestei ordonanţe preşedinţiale este supus prescripţieie4tinctive, iar termenul prescripţiei se calculeaă de la data înc?eierii contractului,

346



conform art. 11#1' D%%.

(ndiferent de durata şi ivorul termenului, sunt aplicabile şi prevederile art. 1'#1* D%%.

*rt. 1416.

Calculul termenelor

%alculul termenelor, indiferent de durata şi ivorul lor, se face potrivit regulilor stabilite în7itlul ((( din %artea a &(#a.

%omentariu

%artea a &(#a cuprinde art. 1'#1*, reglement>nd calculul termenelor.

7ermenul stabilit pe săptăm>ni, luni sau ani se va împlini în iua corespunătoare dinultima săptăm>nă ori lună sau din ultimul an, iar dacă luna nu are o i corespunătoarecelei de începere, termenul se împlineşte în ultima i a lunii.

0ijlocul lunii este iua a cincispreecea. !acă termenul se stabileşte în luni plus o jumătate, această jumătate se ataşeaă la sf>rşitul termenului.

@n termen stabilit pe ile nu ia în calcul nici prima, nici ultima i a termenului şi se împlineşte la ora 1+ a ultimei ile din termen. !acă, însă, actul se cere a fi e4ecutat într#unloc de muncă cu program prestabilit, termenul se împlineşte la ora încetării lucrului. Înacest ca, termenul se consideră respectat şi prin predarea corespondenţei la oficiulpoştal sau telegrafic p>nă la ora înc?iderii acelui oficiu.

7ermenul împlinit în i nelucrătoare se prelungeşte p>nă la sf>rşitul primei ile lucrătoareconsecutivă celei nelucrătoare.

7ermenul stabilit pe ore nu ia în calcul nici prima, nici ultima oră a termenului.

*rt. 141+.

Dec%derea din beneiciul termenului

)'- !ebitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau,după ca, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum şi atunci c>nd, cu intenţie saudintr#o culpă gravă, diminueaă prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea creditoruluisau nu constituie garanţiile promise.

)1- În sensul prevederilor alin. )'-, starea de insolvabilitate reultă din inferioritateaactivului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, e4ecutării silite, faţă de valoarea totalăa datoriilor e4igibile. !acă prin lege nu se prevede altfel, această stare se constată deinstanţă care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum dispariţiaintempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotrivasa a unei proceduri de e4ecutare silită şi altele asemenea.

)- !ecăderea din beneficiul termenului poate fi cerută şi atunci c>nd, din culpa sa,debitorul ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată esenţială decreditor la data înc?eierii contractului. În acest ca, este necesar să se fi stipulat e4prescaracterul esenţial al condiţiei şi posibilitatea sancţiunii decăderii, precum şi să fi e4istat uninteres legitim pentru creditor să considere condiţia respectivă drept esenţială.

%%=: =rt. '21. !ebitorul nu mai poate reclama beneficiul termenului, c>nd este căut îndeconfitură, sau c>nd, fapta sa, a micşorat siguranţele ce prin contract dăduse creditorului

347



său.

%%C: =rt. ''55. !ebitorul nu poate să mai reclame beneficiul termenului atunci c>nd prinfapta lui s#au diminuat siguranţele pe care le#a dat prin contract creditorului său.

%omentariu

Eeneficiul termenului este pierdut de debitorul insolvabil sau aflat în stare de insolvenţă, ca

urmare a desc?iderii procedurii insolvenţei reglementată de Aegea nr. 5B122*.(nsolvabilitatea este disproporţia valorică între elementele activului şi ale pasivuluipatrimoniului debitorului.

=ctivul se stabileşte prin evaluarea drepturilor debitorului care pot fi evaluate în bani şi potfi obiect al e4ecutării silite, iar pasivul se calculeaă prin însumarea datoriilor e4igibile.

=ceastă definiţie a insolvabilităţii, din alin. )1- al art. '+'9 derogă de la definiţia insolvenţeiprevăută deart. pct. ' al Aegii nr. 5B122*: insuficienţa fondurilor băneşti disponibilepentru plata datoriilor e4igibile<, prin aceea că activul patrimonial cuprinde numai fondurilebăneşti disponibile.

=ceastă definiţie se deosebeşte şi de insolvabilitatea reglementată de %odul civil anterior,denumită deconfitură< )art. '21, art. ''- sau nesolvabilitate< )art. '', art. '1, art.'1 pct. + sau art. '*9 pct. 1- sau insolvabilitatea< )art. '1 pct. - prin aceea că nuare în vedere ca pasiv dec>t datoriile e4igibile şi nu totalul datoriilor asumate.

În absenţa definiţiei legale a insolvabilităţii cuprinsă în alte acte normative dec>t Doul %odcivil, ca şi în absenţa altei proceduri speciale pentru determinarea stării de insolvabilitatese aplică dispoiţiile alin. )1- al art. '+'9.

(nstanţa învestită poate determina starea de insolvabilitate şi în raport de alte împrejurăridec>t contabilitatea patrimoniului debitorului, cum ar fi, de e4emplu, dispariţia intempestivăa debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, pornirea unei proceduri de e4ecutaresilită contra debitorului şi altele asemănătoare.@neori, la înc?eierea contractului, creditorul stipuleaă o clauă pe care o considerăesenţială. În acest ca, contractul trebuie să evidenţiee în mod e4pres caracterul esenţialal condiţiei şi sancţiunea decăderii, e4plic>nd, totodată, care este interesul legitim pentrucreditor pentru a considera ca esenţială acea condiţie.

!acă pe parcursul termenului suspensiv debitorul decade din calitatea de a garanta îndeplinirea acelei condiţii, el decade şi din beneficiul termenului.

%ategoria de condiţie esenţială nu este reglementată de Doul %od civil )art. '//#'+'2-. Înce priveşte adjectivul esenţial<, în dreptul civil este ataşat categoriei obligaţie<.

Doţiunea de obligaţie esenţială< este preentă în opera lui =ristotel )?Xpostatis<- şi seconfundă cu substanţialitate<.

3bligaţia esenţială se distinge at>t de obligaţia tipică sau de prestaţia caracteristică, c>t şide obligaţia principală. =şadar, caua esenţială ar putea fi determinată în raport de naturacontractului şi trebuie să aibă un caracter obiectiv.

!in te4tul alin. )- al art. '+'9 reultă însă că trebuie să fie esenţială acea condiţie pe carecreditorul o priveşte ca atare şi, deci, are o determinare subiectivă+.

*rt. 141.

:!igibilitatea anticipat%

Renunţarea la termen sau decăderea din beneficiul termenului face ca obligaţia să devină

348



de îndată e4igibilă.

%omentariu

Eeneficiul termenului se pierde prin renunţare sau prin decădere şi obligaţia devineimediat e4igibilă.

*rt. 1419.

"nopo$abilitatea dec%derii din termen

!ecăderea din beneficiul termenului a unui debitor, c?iar solidar, nu este opoabilăcelorlalţi codebitori.

%omentariu

!ecăderea din termen este o sancţiune individuală a acelui debitor care o merită şi nupriveşte pe ceilalţi

*rt. 14/.

Nereali$area evenimentului

!acă un eveniment pe care părţile îl consideră ca fiind un termen nu se realieaă,obligaţia devine e4igibilă în iua în care evenimentul ar fi trebuit în mod normal să seproducă. În acest ca, sunt aplicabile prevederile preentului capitol.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. '''. !ispoiţiile art. '+12 din %odul civil sunt aplicabile şi în caulcontractelor înc?eiate înainte de data intrării în vigoare a %odului civil, dacă iua în careevenimentul ar fi trebuit să se realiee este ulterioară acelei date.

%omentariu =tunci c>nd termenul este conceput ca un eveniment viitor, sortit a se produce în modnormal într#o anumită i, nerealiarea evenimentului are drept consecinţă e4igibilitateaobligaţiei în acea i.

#itlul "V.

bligaţiile comple!e

%apitolul (. # 3bligaţiile diviibile şi obligaţiile indiviibile

%apitolul ((. # 3bligaţiile solidare%apitolul (((. # 3bligaţiile alternative şi facultative

Capitolul ".

bligaţiile divi$ibile i obligaţiile indivi$ibile

=rt. '+1'. # %ategorii

=rt. '+11. # 3bligaţia diviibilă

=rt. '+1. # "reumţia de egalitate =rt. '+1+. # "reumţia de diviibilitate. 64cepţii

349



=rt. '+1. # 6fectele obligaţiei indiviibile

=rt. '+1*. # $olidaritatea şi indiviibilitatea

=rt. '+19. # !iviibilitatea obligaţiei între moştenitori

=rt. '+15. # 64ecutarea în natură

=rt. '+1/. # Restituirea prestaţiilor =rt. '+2. # !aunele#interese

=rt. '+'. # 64istenţa mai multor creditori

=rt. '+1. # 64istenţa mai multor debitori

=rt. '+. # "rescripţia

*rt. 141.

Categorii

3bligaţiile pot fi diviibile sau indiviibile.

*rt. 14.

bligaţia divi$ibil%

)'- 3bligaţia este diviibilă între mai mulţi debitori atunci c>nd aceştia sunt obligaţi faţă decreditor la aceeaşi prestaţie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constr>ns la e4ecutareaobligaţiei dec>t separat şi în limita părţii sale din datorie.

)1- 3bligaţia este diviibilă între mai mulţi creditori atunci c>nd fiecare dintre aceştia nupoate să ceară de la debitorul comun dec>t e4ecutarea părţii sale din creanţă.

*rt. 143.

<re$umţia de egalitate

!acă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligaţii diviibile suntţinuţi faţă de creditor în părţi egale. =ceastă regulă se aplică, în mod similar, şi în privinţacreditorilor.

*rt. 144.

<re$umţia de divi$ibilitate. :!cepţii

3bligaţia este diviibilă de plin drept, cu e4cepţia caului în care indiviibilitatea a foststipulată în mod e4pres ori obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil dediviare materială sau intelectuală.

%%=: =rt. '29. 3bligaţia este nediviibilă c>nd obiectul ei, fără a fi denaturat, nu se poateface în părţi nici materiale nici intelectuale.

=rt. '25. 3bligaţia este încă nediviibilă, c>nd obiectul este diviibil, dar părţile

contractante l#au privit sub un raport de nediviibilitate. =rt. '2/. $olidaritatea contractată nu dă unei obligaţii caracterul de nediviibilitate.

350



%%C: =rt. '1'9. 3bligaţia este diviibilă sau nediviibilă după cum are ca obiect un lucru,care la livrarea sa, sau un fapt, care la e4ecutarea sa, este sau nu este susceptibil dediviiune fie materială, fie intelectuală.

=rt. '1'5. 3bligaţia este indiviibilă, deşi lucrul sau faptul care fac obiectul său suntdiviibile prin natura lor, dacă raportul sub care a fost luată în considerare nu face obligaţiasusceptibilă de e4ecutare parţială.

=rt. '1'/. $olidaritatea stipulată nu dă obligaţiei caracter de indiviibilitate.

%omentariu

În mod uual, obligaţia are un singur obiect, un singur subiect activ şi un singur subiectpasiv. @neori, însă, obligaţia are mai multe obiecte, cumulative sau alternative, după cumpoate e4ista şi o obligaţie facultativă. "luralitatea de subiecţi este mai frecvent înt>lnitădec>t aceea de obiecte. 3 situaţie ?ibridă o repreintă indiviibilitatea.

În caul pluralităţii de obiecte, înt>lnim obligaţii conjuncte şi obligaţii alternative++.

3bligaţia conjunctă constă în aceea că debitorul este dator cumulativ faţă de acelaşi

creditor de mai multe prestaţii în baa unei unice obligaţii. !ebitorul este eliberat numaidacă e4ecută toate prestaţiile. =ceasta nu elimină posibilitatea unei e4ecutări numaiparţiale sau posibilitatea unei e4ecutări succesive a multiplelor obligaţii.

!acă obligaţiile sunt alternative, debitorul se poate elibera e4ecut>nd una dintre obligaţii.

"luralitatea subiecţilor se poate referi la creditori, la debitori sau la ambele categorii.

=tunci c>nd e4istă pluralitate de subiecţi, obligaţia este, în principiu, conjunctă, pentru căfiecare subiect este creditor sau debitor numai pentru o fracţiune din obligaţie. "rin voinţapărţilor, obligaţia poate fi stipulată solidar, pentru ca fiecare creditor sau debitor să aibătotalitatea obligaţiei sau creanţei. (nsuficienţa acestei alternative a generat în jurisprudenţăforma de obligare in solidum, similar în unele privinţe cu solidaritatea, fără a se confundacu aceasta.%u privire la indiviibilitatea între două contracte, unul av>nd ca obiect materialul )?ard- şicelălalt av>nd ca obiect programul )softLare- se poate deduce că părţile au avut în vedere în mod global realiarea unui sistem informatic şi că ansamblul contractual esteindisociabil+.

În principiu, at>t creanţele, c>t şi datoriile sunt diviibile, astfel înc>t un creditor poatepretinde numai partea sa din creanţă, după cum un debitor este silit să e4ecute numaipartea lui de datorie. !iferită de această situaţie este indiviibilitatea obiectului obligaţiei.(potea frecventă este transmisiunea succesorală a creanţei sau a datoriei de la undefunct la mai mulţi moştenitori.

%onsecinţele diviiunii creanţei între mai mulţi debitori sunt următoarele:

– punerea în înt>riere efectuată de un creditor al obligaţiei conjuncte către unul dintredebitorii conjuncţi ai acestei obligaţii este fără efect faţă de ceilalţi debitori;

– fiecare creditor conjunct poate cere debitorului numai partea lui din creanţă, astfel căfiecare debitor nu poate fi urmărit silit dec>t pentru partea sa din datorie;

– dacă obligaţia este nulă sau dacă a fost stinsă faţă de unul dintre debitori, ea va subistafaţă de ceilalţi, cu e4cepţia situaţiei în care caua nulităţii sau stingerii este inerentăobligaţiei şi o desfiinţeaă în întregime;

– riscul insolvabilităţii unui dintre codebitori este suportat de creditorul datoriei conjuncte; – întreruperea prescripţiei nu profită dec>t creditorului care a efectuat#o şi nu esteopoabilă dec>t codebitorului conjunct faţă de care s#a întrerupt.

351



3bligaţia este conjunctă ori de c>te ori nu reultă altă natură a acesteia. 3 obligaţieconjunctă creeaă egalitate între debitori în privinţa datoriilor acestora faţă de creditor.

3 obligaţie se divide în virtutea legii, dacă nu s#a stipulat indiviibilitatea acesteia în mode4pres, precum şi dacă obiectul obligaţiei, prin natura sa, nu este indiviibil pe planmaterial sau intelectual.

*rt. 142.

:ectele obligaţiei indivi$ibile

)'- 3bligaţia indiviibilă nu se divide între debitori, între creditori şi nici între moştenitoriiacestora.

)1- Ciecare dintre debitori sau dintre moştenitorii acestora poate fi constr>ns separat lae4ecutarea întregii obligaţii şi, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moştenitoriiacestora poate cere e4ecutarea integrală.

%%C: =rt. '112. 3bligaţiacare este susceptibilă de diviiune trebuie e4ecutată întrecreditor şi debitor ca şi cum ar fi indiviibilă. !iviibilitatea nu îşi găseşte aplicare dec>t cuprivire la moştenitorii lor, care nu pot să ceară datoria sau care nu sunt ţinuţi să plăteascădec>t pentru partea care le revine sau de care sunt ţinuţi ca repreentanţi ai creditoruluisau ai debitorului.

*rt. 146.

olidaritatea i indivi$ibilitatea

)'- $olidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea însăşi, indiviibilitatea

obligaţiilor.)1- În lipsă de stipulaţie contrară, creditorii şi debitorii unei obligaţii indiviibile nu suntlegaţi solidar.

*rt. 14+.

Divi$ibilitatea obligaţiei &ntre motenitori

3bligaţia diviibilă prin natura ei, care nu are dec>t un singur debitor şi un singur creditor,trebuie să fie e4ecutată între aceştia ca şi cum ar fi indiviibilă, însă ea răm>ne diviibilă între moştenitorii fiecăruia dintre ei.

*rt. 14.

:!ecutarea &n natur%

%>nd e4ecutarea obligaţiei indiviibile are loc în natură, fiecare creditor nu poate cere şiprimi prestaţia datorată dec>t în întregime.

%%C: =rt. '1'/. $olidaritatea stipulată nu dă obligaţiei caracter de indiviibilitate.

=rt. '11'. "rincipiul stabilit în articolul precedent comportă c>teva e4cepţii cu privire la

moştenitorii debitorului:'. în caul în care datoria este ipotecară;

1. c>nd este vorba de un bun cert;

352



. c>nd este vorba de o datorie alternativă de lucruri la alegerea creditorului, dintre care unlucru este indiviibil;

+. atunci c>nd un moştenitor este ţinut singur să e4ecute obligaţia;

. atunci c>nd reultă, fie din natura angajamentului, fie din lucrul care face obiectul său,fie din scopul propus în contract, că intenţia contractanţilor a fost ca datoria să nu se poată

ac?ita parţial. În primele trei cauri, moştenitorul care posedă lucrul datorat sau fondul ipotecat datorieipoate fi urmărit pentru tot asupra lucrului sau asupra fondului ipotecat, cu e4cepţiaorientării împotriva celorlalţi comoştenitori. În al patrulea ca, moştenitorul singur ţinut dedatorie, şi în al cincilea ca, fiecare moştenitor, poate, de asemenea, să fie urmărit pentrutot, cu e4cepţia orientării împotriva celorlalţi comoştenitori.

%omentariu

(ndiviibilitatea creanţei sau a datoriei decurge din obiect, pentru că acesta nu poate fidiviat şi îndeplinirea obligaţiei este posibilă numai în integralitatea acesteia, materială sauintelectuală. "rin aceasta, indiviibilitatea îndeplineşte şi funcţia de garanţie a e4ecutăriiobligaţiei.(ndiviibilitatea este naturală dacă obiectul este indiviibil prin natura sa din punct devedere fiic sau intelectual.

(ndiviibilitatea materială repreintă o imposibilitate de diviare fără a distruge e4istenţaacelui obiect. 64emplul clasic este obligaţia de a preda un animal viu.

(ndiviibilitatea este juridică dacă decurge din considerente intelectuale care e4clud oe4ecutare fracţionată. 64emplul cel mai frecvent este obligaţia de garanţie a v>nătorilorunuia şi aceluiaşi lucru.

3bligaţia indiviibilă poate fi e4primată şi într#o conduită pasivă, de a nu încălca un anumitconsemn, cum ar fi, de e4emplu, obligaţia de neconcurenţă.(ndiviibil este dreptul şi nu neapărat obiectul material la care se raporteaă.

!acă dreptul asupra lucrului este indiviibil, obligaţia de a transmite acest drept este şi eaindiviibilă.

În sc?imb, obligaţia de a plăti o sumă de bani este întotdeauna diviibilă. !e aceea, înlocuirea unei obligaţii indiviibilă prin obiect cu obligaţia de a plăti daune#interese înunităţi monetare presupune sc?imbarea naturii obligaţiei.

(ndiviibilitatea care nu decurge din natura obiectului obligaţiei poate să decurgă din voinţapărţilor contractante sau din voinţa legii. =stfel, părţile pot stipula prin clauele contractuluică obiectul obligaţiei este indiviibil, deşi nu este astfel prin natura sa. !e regulă, o astfelde clauă este stipulată în favoarea creditorului şi îi asigură astfel un avantaj faţă demoştenitorii debitorului.

3 asemenea stipulaţie este posibilă şi în caul în care obiectul obligaţiei este plata uneisume de bani, pentru că indiviibilitatea se referă în realitate numai la plată şi, în acest fel,indiviibilitatea este o formă de garanţie a plăţii. 6a permite creditorului să ceară plataintegrală de la oricare dintre debitori, fără să mai suporte riscul insolvabilităţii unui dintrecodebitori la care s#ar e4pune în absenţa stipulării indiviibilităţii.

În absenţa clauei, nici indiviibilitatea, nici solidaritatea nu se preumă.

!acă obiectul obligaţiei este diferit de plata unei sume, indiviibilitatea poate fi dedusă dinconsiderentele avute de părţi în vedere la înc?eierea contractului. 3 astfel deindiviibilitate intelectuală este o formă de indiviibilitate tacită.

353



6fectele obligaţiei indiviibile sunt similare principalelor efecte ale solidarităţii, cu toate căsolidaritatea pasivă sau activă nu genereaă indiviibilitatea obligaţiilor şi în absenţa uneiclaue e4prese contrare, nici creditorii, nici debitorii obligaţiei indiviibile nu sunt legaţi prinsolidaritate.

Între comoştenitorii unicului debitor sau ai unicului creditor, obligaţia diviibilă prin naturădatorită singularităţii debitorului şi a creditorului va fi diviibilă între moştenitorii oricăruiadintre subiecţi.!acă, în timpul vieţii, debitorul semneaă o clauă de angajament pentru fideiusiune cupreciarea că în ca de deces al garantului obligat solidar cu alţii, obligaţia devineindiviibilă şi solidară între comoştenitori, această clauă pune în sarcina moştenitorilor oobligaţie născută după decesul autorului lor şi face parte din actele interise asuprasuccesiunilor viitoare.

3bligaţia indiviibilă trebuie să fie e4ecutată în natură şi, în acest ca, oricare dintrecreditori nu poate primi dec>t obiectul integral al prestaţiei, iar fiecare debitor nu poate săse e4oneree de obligaţie dec>t prest>nd#o în integralitatea acesteia.

Du numai indiviibilitatea obligaţiei, ci şi indiviibilitatea contractelor aparent autonomepoate fi concepută.

%onsecinţa este aceea că la dispariţia unuia dintre contracte poate fi antrenată şi dispariţiaaltor contracte integrate în obiectul indiviibil.

%oerenţei economice a unei operaţiuni comerciale îi corespunde astfel o coerenţă juridică.3peraţiunea este concepută după principiul totul sau nimic<. =nsamblul contractualindiviibil se preintă ca av>nd o cauă unică şi ca form>nd un tot unitar.

Într#un proces soluţionat prin deciia secţiei (#a civilă a %urţii de %asaţie francee la 'iunie 122*+*, un artist compoitor a înc?eiat cu editura trei contracte: un contract deeditare muicală, un contract de adaptare audioviuală şi un contract de cumpărare debeni sonore. =utorul a cerut să se constate nulitatea ultimului contract pentru absenţacauei, aceasta reult>nd din suma deriorie de un franc pentru cesiunea materială abenilor sonore. %urtea de %asaţie franceă a criticat deciia curţii de apel pentru că nu acercetat dacă cel de#al treilea contract se integreaă într#o operaţiunea economică denatură să constituie un ansamblu contractual indiviibil şi în raport de reultatulinvestigaţiei să fie determinată e4istenţa sau ine4istenţa cauei.

Doţiunea de ansamblu contractual indiviibil implică definirea indiviibilităţii între contracte,care presupune abordarea după criteriul obiectiv.

Hurisprudenţa franceă a demonstrat e4istenţa unui ansamblu indiviibil utili>nd noţiunile

de cauă şi interdependenţă. =stfel, la + aprilie 122*, secţia (#a civilă a %urţii de %asaţie franceă a soluţionat un litigiureferitor la un contract între o societate şi un spital militar pentru e4ploatarea centraleitermice şi, totodată, un alt contract de aproviionare cu ga pentru a fi utiliat la centralaspitalului. "rimul contract a fost reiliat de spital, iar societatea menţionată a cerutfurniorului de ga să reiliee şi acest contract de aproviionare. %urtea de apel a deciscă e4istă un ansamblu contractual indiviibil şi, drept consecinţă, a rămas caduc contractulde aproviionare cu ga.

În această speţă, s#a făcut apel la noţiunea de cauă a contractului: e4ploatarea centraleitermice a spitalului a fost singura cauă a contractului de furniare a gaului.

=şadar, referirea la cauă nu este una ortodo4ă juridică pentru că nu e4istă o cauă acontractului, ci numai o cauă a obligaţiei părţii contractante. "rin cauă< se înţelege aici justificarea e4istenţei contractului. %u toate acestea, %urtea de %asaţie a acceptat

354



motivarea curţii de apel.

În opinia comentatorului %. =ubert de &incelles, este greşit să se utiliee conceptulcauă< pentru a e4plica ansamblurile contractuale. %aracteristica acestor ansambluri esteinterdependenţa contractelor.

În procesul soluţionat la ' februarie 1229 de către secţia comercială a %urţii de %asaţie

franceă+9 s#a decis că sunt interdependente contractele care urmăresc acelaşi scop şiniciunul nu are sens independent de celelalte. %a urmare, desfiinţarea unuia dintrecontracte presupune aceeaşi soartă pentru celelalte.

În unele situaţii, părţile stipuleaă indiviibilitatea clauelor contractului pentru a nupermite, în ca de proces, suprimarea unor claue şi menţinerea altor claue. =cest modde a concepe indiviibilitatea este obţinut prin ridicarea tuturor clauelor la rangul declaue impulsive şi determinante pentru consimţăm>ntul lor. %ontractul nu e4istă dec>t înintegralitatea clauelor sale şi, din nou, principiul totul sau nimic<.

%laua de integralitate, numită şi claua de acord complet sau four corner rules mergerclause, integration clause< are origine anglo#sa4onă şi este recunoscută în principiile

dreptului european al contractelor şi în "rincipiile @D(!R3(7.6ficienţa clauei are mai multe aspecte:

'- instanţa nu poate interveni în contract;

1- claua poate evita naşterea posterioară înc?eierii contractului a unor obligaţii dedusedin comportamentul părţilor.

"entru această din urmă situaţie, claua prevede necesitatea unui nou acord scris.

- claua poate face inaplicabile prevederile art. '191 D%%, conform cărora contractulvalabil înc?eiat obligă nu numai la ceea ce este e4pres stipulat, dar şi la toate urmările pecare legea, obiceiul sau ec?itatea le dă obligaţiei după natura sa.

+- claua de integralitate are ca scop să înlăture aplicarea prevederilor alin. )1- al art.'191, care ia în considerare şi clauele subînţelese, deşi nestipulate e4pres.

Hurisprudenţa franceă, care a consacrat noţiunea de ansamblu contractual, nu utilieaăe4clusiv mecanismul indiviibilităţii obligaţiei sau noţiunea indiviibilităţii ansambluluicontractual, ci alături de aceste noţiuni sau în locul lor se utilieaă conceptulde interdependenţă a contractelor ce alcătuiesc ansamblul.

64istenţa acestei interdependenţe răm>ne la aprecierea suverană a instanţei fondului,care poate face u de criteriul obiectiv pentru constatarea indiviibilităţii între contracteleansamblului sau poate cumula criteriul obiectiv cu criteriul subiectiv, const>nd în

cunoaşterea de către toţi contractanţii a legăturilor între contracte de natură a alcătui unansamblu indiviibil+5.

7ot %urtea de %asaţie franceă, secţia comercială, a decis la 1+ aprilie 1229, că atuncic>nd e4istă între contracte o indiviibilitate ce reultă din economia generală a operaţiuniipentru care s#au înc?eiat, claua care afirmă independenţa contractelor nu poate produceefecte pentru că este contrară finalităţii acestei operaţiuni+/.

$ecţia (#a civilă a %urţii de %asaţie francee a decis la ' martie 12252 că este casabilădeciia curţii de apel care a respins ideea de indiviibilitate între două contracte fără acerceta dacă această indiviibilitate este sau nu este de natură a caracteria cele douăcontracte. În speţă, s#au înc?eiat două contracte, unul de înc?iriere de material telefonic şi

altul, cu altă societate, av>nd ca obiect instalarea şi întreţinerea materialului înc?iriat.(nstalaţia nu a funcţionat niciodată corect, iar utiliatorul a obţinut reilierea contractului deabonament, însă i#a fost respinsă cererea de reiliere a contractului de înc?iriere, motivul

355



cererii de reiliere fiind indiviibilitatea dintre cele două contracte.

*rt. 149.

,estituirea prestaţiilor

3bligaţia de restituire a prestaţiilor efectuate în temeiul unei obligaţii indiviibile estediviibilă, afară de caul în care indiviibilitatea obligaţiei de restituire reultă din c?iarnatura ei.

*rt. 143/.

Daunele-interese

)'- 3bligaţia de a e4ecuta prin ec?ivalent o obligaţie indiviibilă este diviibilă.

)1- !aunele#interese suplimentare nu pot fi cerute dec>t debitorului vinovat de

nee4ecutarea obligaţiei. 6le se cuvin creditorilor numai în proporţie cu partea din creanţăce revine fiecăruia dintre ei.

%omentariu

!eşi obligaţia s#a e4ecutat ca fiind indiviibilă, în situaţia în care se ajunge la refacereasituaţiei anterioare, obligaţia de restituire a prestaţiei primite în temeiul obligaţiei indiviibilese naşte ca obligaţie diviibilă, dacă indiviibilitatea nu este de natura obligaţiei'.

=tunci c>nd obligaţia nu se e4ecută în natură, ci prin ec?ivalent bănesc, ea este diviibilă,aşa cum s#a arătat mai sus. !acă creditorul obligaţiei cere şi daune#interese suplimentare,pe l>ngă restituirea propriu#isă a prestaţiei, pretenţia poate fi formulată numai faţă deacela dintre codebitori care nu şi#a e4ecutat obligaţia. 7otodată, daunele#interese

suplimentare pot fi pretinse numai în proporţie cu partea din creanţă ce aparţine fiecăruiadintre creditori.

*rt. 1431.

:!istenţa mai multor creditori

)'- %reditorii şi debitorii unei obligaţii indiviibile nu sunt preumaţi a#şi fi încredinţatreciproc puterea de a acţiona pentru ceilalţi în privinţa creanţei.

)1- Dovaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori confuiunea consimţită sau care

opereaă faţă de un creditor nu stinge obligaţia dec>t pentru partea din creanţă ce revineacestuia. Caţă de ceilalţi creditori, debitorul răm>ne obligat pentru tot.

)- !ebitorul care a plătit celorlalţi creditori este îndreptăţit să primească de la aceştiaec?ivalentul părţii din obligaţie cuvenite creditorului care a consimţit la stingerea creanţeisau faţă de care aceasta a operat.

*rt. 143.

:!istenţa mai multor debitori

)'- Dovaţia, remiterea de datorie, compensaţia ori confuiunea consimţită sau careopereaă în privinţa unui debitor stinge obligaţia indiviibilă şi îi libereaă pe ceilalţidebitori, aceştia răm>n>nd însă ţinuţi să plătească celui dint>i ec?ivalentul părţilor lor.

356



)1- %reditorul poate să ceară oricăruia dintre debitori e4ecutarea întregii obligaţii, oricare arfi partea din obligaţie ce revine acestuia. %reditorul poate, de asemenea, să ceară ca toţidebitorii să efectuee plata în acelaşi timp.

)- !ebitorul c?emat în judecată pentru totalitatea obligaţiei, poate cere un termen pentrua introduce în cauă pe ceilalţi debitori, cu e4cepţia caului în care prestaţia nu poate firealiată dec>t de cel c?emat în judecată, care, în acest ca, poate fi obligat să e4ecutesingur întreaga prestaţie, av>nd, însă, drept de regres împotriva celorlalţi debitori.)+- "unerea în înt>riere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nuproduce efecte împotriva celorlalţi debitori.

)- Îndată ce caua indiviibilităţii înceteaă, obligaţia devine diviibilă.

*rt. 1433.

<rescripţia

)'- $uspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau debitorii unei obligaţiiindiviibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.

)1- 7ot astfel, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii sau debitorii uneiobligaţii indiviibile produce efecte şi faţă de ceilalţi.

%omentariu

=rticolul '+', împreună cu art. '++#'++1, reglementeaă regimul juridic al pluralităţii decreditori, iarart. '+1, împreună cu art. '++#'++*, reglementeaă situaţia pluralităţii dedebitori, ambele referindu#se la indiviibilitate, iar ultimul articol, art. '+, are ca obiectprescripţia e4tinctivă a drepturilor la acţiune.

3bligaţia indiviibilă nu presupune e4istenţa mandatului reciproc de repreentare întrecreditor şi debitor în ceea ce priveşte măsurile pentru realiarea drepturilor acestora.

!acă creanţa unuia dintre creditori:

'. suferă o novaţie )art. '*2/#'*'+ D%%- sau

1. dacă unul dintre creditori consimte remiterea de datorie )art. '*1/#'* D%%- ori

. se prevaleaă de compensaţie )art. '*'*#'*1 D%%- ori

+. suferă o confuiune )art. '*1+#'*15 D%%-, stingerea obligaţiei opereaă numai faţă decreditorul implicat şi numai pentru partea lui din creanţă, pentru că în raport cu ceilalţicreditori debitorul va răm>ne obligat în totalitatea obligaţiei.

!acă unul dintre debitori a plătit celorlalţi creditori toată obligaţia, are dreptul să primeascăde la aceştia acea parte din totalul obligaţiei care a aparţinut creditorului care a consimţitstingerea creanţei sau faţă de care s#a operat această stingere.

În caul e4istenţei mai multor debitori, dacă în privinţa unuia opereaă novaţia, iertarea dedatorie, compensaţia ori confuiunea calităţilor de creditor şi debitor, obligaţia indiviibilăse stinge pentru că este indiviibilă şi, astfel, sunt liberaţi toţi debitorii faţă de creditori, darşi faţă de debitor. 6i răm>n datori faţă de acel debitor care a stins obligaţia, dar fiecarenumai pentru partea sa.

@n creditor poate pretinde întreaga obligaţie de la oricare dintre debitori sau poatepretinde o plată simultană din partea tuturor.

!ebitorul acţionat în judecată pentru a e4ecuta întreaga obligaţie are dreptul să îiintroducă în proces pe ceilalţi codebitori. 64cepţie face numai caul în care, în

357





*rt. 1432.

"$vorul solidarit%ţii

$olidaritatea între creditori nu e4istă dec>t dacă este stipulată în mod e4pres.

*rt. 1436.

,epre$entarea reciproc% a creditorilor

)'- %reditorii solidari sunt preumaţi a#şi fi încredinţat reciproc puterea de a acţiona pentrugestionarea şi satisfacerea interesului lor comun.

)1- 3rice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimţi la reducerea sau înlăturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creanţei ori ar prejudicial în orice altmod interesele celorlalţi creditori sunt inopoabile acestora din urmă.

)- Potăr>rea judecătorească obţinută de unul din creditori împotriva debitorului comun

profită şi celorlalţi creditori.)+- Potăr>rea judecătorească pronunţată în favoarea debitorului comun nu poate fiinvocată şi împotriva creditorilor care nu au fost parte în proces.

*rt. 143+.

*legerea debitorului

!ebitorul poate plăti, la alegerea sa, oricăruia dintre creditorii solidari, liber>ndu#se, astfel,faţă de toţi, însă numai at>t timp c>t niciunul dintre creditori nu l#a urmărit în justiţie. În

acest din urmă ca, debitorul nu se poate libera dec>t plătind creditorului reclamant.*rt. 143.

Compensaţia

!ebitorul poate opune unui creditor solidar compensaţia care a operat în raport cu un altcreditor solidar, însă numai în proporţie cu partea din creanţă ce revine acestuia dinurmă 1 .

*rt. 1439.

Conu$iunea

!acă unul dintre creditorii solidari dob>ndeşte şi calitatea de debitor, confuiunea nustinge creanţa solidară dec>t în proporţie cu partea din creanţă ce revine acelui creditor.%eilalţi creditori solidari îşi păstreaă dreptul de regres împotriva creditorului în persoanacăruia a operat confuiunea, proporţional cu partea din creanţă ce revine fiecăruia dinei .

*rt. 144/.

,emiterea de datorie

Remiterea de datorie consimţită de unul dintre creditorii solidari nu îl libereaă pe debitor

359



dec>t pentru partea din creanţă ce revine acelui creditor + .

*rt. 1441.

<rescripţia

)'- $uspendarea prescripţiei în folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi decătre ceilalţi creditori solidari.

)1- Întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profit tuturorcreditorilor solidari .

*rt. 144.

Divi$ibilitatea obligaţiei &ntre motenitori

3bligaţia în favoarea unui creditor solidar se împarte de drept între moştenitorii săi.

%omentariu$olidaritatea creditorilor funcţioneaă pe principiul egalităţii drepturilor acestora de a ceree4ecutarea întregii obligaţii şi de a#l e4onera integral pe debitor în acest mod. %eilalţicreditori solidari nu mai pot pretinde nimic debitorului care a plătit întreaga datorie.

=ceastă solidaritate activă nu poate fi implicită, ci numai e4presă.

!atorită solidarităţii între creditori se preumă că fiecare dintre ei are mandat pentrugestionarea şi satisfacerea în interes comun a creanţei şi reciproc, fiecare este consideratcă a încredinţat oricăruia dintre ceilalţi creditori solidari un astfel de mandat.

$olidaritatea nu presupune ca acest mandat să cuprinsă şi o înlesnire acordată debitorului

de către unul dintre creditorii solidari fără prealabilul consimţăm>nt al celorlalţi creditorisolidari.

3rice gest prin care unul dintre creditori ar diminua în orice mod creanţa sau ar prejudicia în orice alt mod drepturile şi interesele celorlalţi creditori sunt inopoabile acestora.

În sc?imb, dacă unul dintre creditori obţine o ?otăr>re judecătorească împotriva debitoruluicomun, acest act profită şi celorlalţi creditori solidari.

!impotrivă, dacă debitorul reuşeşte să obţină în orice mod o înlesnire, o favoare sau odiminuare a sarcinii sale, această ?otăr>re este opoabilă e4clusiv acelora dintre creditoriisolidari care au participat la procesul în care s#a pronunţat sentinţa la cererea debitorului.

Înainte de a fi urmărit prin acţiune în justiţie sau pentru e4ecutarea silită a creanţei,debitorul are alegerea aceluia intre creditorii solidari căruia îi va plăti întreaga datorie. !e îndată ce unul dintre creditorii solidari porneşte acţiune în justiţie contra debitorului, acestadin urmă se poate libera numai dacă plăteşte aceluia dintre creditorii solidari care l#a dat în judecată.

$ituaţia în care printre creditorii solidari unul sau mai mulţi sunt şi datori faţă de debitorulcomun, această datorie individuală a unuia sau a mai multora dintre creditorii poate fiopusă celorlalţi creditori solidari, dar numai în proporţie cu ponderea pe care o are creanţastinsă prin compensaţie. În acest mod, practic dispare unul dintre creditorii solidari pentrucă se consideră stinsă partea lui din creanţa comună )pentru mecanismul compensaţiei a

se vedea şi dispoiţiile art. '*'*#'*1-.%onfuiunea, ca modalitate de stingere a obligaţiei )art. '*1+#'*15- este strict personalăca efecte în sensul că din creanţa solidară se stinge prin confuiune numai o fracţiune

360



corespunătoare ponderii pe care o are creanţa acelui creditor faţă de care opereaăconfuiunea.

%eilalţi creditori solidari, faţă de care nu se produce confuiunea în virtutea legii, îşi potvalorifica dreptul prin regres contra acelui creditor solidar în persoana căruia a operatconfuiunea, dar tot numai proporţional cu ponderea pe care o are dreptul fiecăruia dintrecreditorii solidari la creanţa comună. =ceastă soluţie este concordantă cu prevederile art.'+* alin. )1- şi )+-, ca şi cu prevederile art. '+5,care reglementeaă compensaţia camod de stingere a creanţei )art. '*'*#'*1-.

%ele două mecanisme, compensaţia şi confuiunea, se manifestă în acelaşi mod în cepriveşte efectele asupra stingerii creanţei comune.

În concordanţă cu dispoiţiile alin. )1- al art. '+*, te4tul art. '++2 recunoaşte efecteleiertării de datorie acordată de unul dintre creditorii solidari numai pentru partea din creanţăcare revine acelui creditor clement.

În concordanţă cu dispoiţiile alin. )'- al art. '+*, te4tul art. '++' recunoaşte beneficiulcelorlalţi creditori solidari pentru actele de suspendare sau de întrerupere a cursului

prescripţiei efectuate de unul dintre creditorii solidari. În fine, moştenitorii creditorului solidar nu pot pretinde în formă de creanţă solidară ceeace au moştenit de la antecesorul lor creditor solidar, ci fiecare dintre comoştenitori vadob>ndi o cotă parte din drepturile antecesorului asupra creanţei solidare.

ecţiunea a -a.

bligaţiile solidare &ntre debitori26

F' # !ispoiţii generale

F1 # 6fectele solidarităţii în raporturile dintre creditor şi debitorii solidariF # 6fectele solidarităţii în raporturile dintre debitori

1


=rt. '++. # $olidaritatea între debitori

=rt. '+++. # 3bligaţiile solidare afectate de modalităţi

=rt. '++. # (voarele solidarităţii =rt. '++*. # "reumţie de solidaritate

*rt. 1443.

olidaritatea &ntre debitori

3bligaţia este solidară între debitori atunci c>nd toţi sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie,astfel înc>t fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar e4ecutareaacesteia de către unul dintre codebitori îi libereaă pe ceilalţi faţă de creditor.

361



*rt. 1444.

bligaţiile solidare aectate de modalit%ţi

64istă solidaritate c?iar dacă debitorii sunt obligaţi sub modalităţi diferite.

*rt. 1442.

"$voarele solidarit%ţii

$olidaritatea între debitori nu se preumă. 6a nu e4istă dec>t atunci c>nd este stipulatăe4pres de părţi ori este prevăută de lege.

*rt. 1446.

<re$umţie de solidaritate

$olidaritatea se preumă între debitorii unei obligaţii contractate în e4erciţiul activităţii unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel.

%omentariu

$olidaritatea pasivă constă în aceea că permite creditorului care posedă mai mulţi debitoride a pretinde oricăruia dintre aceştia plata întregii datorii.

=cest mecanism este favorabil creditorului şi se aplică în materie contractuală, dar unelesolidarităţi pasive reultă din lege.

$olidaritatea codebitorilor oferă creditorilor garanţie contra insolvenţei unuia dintrecodebitori sau insolvenţei debitorului şi fideiusorului acestuia.

=stfel, conform prevederilor art. 92 al Aegii nr. 5B122*, o creanţă a unui creditor cu maimulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoareanominală, p>nă va fi complet acoperită, desigur numai dacă toţi sau mai mulţi dintrecodebitorii solidari se află în procedură de insolvenţă desc?isă.

Dicio reducere a sumei creanţei prevăute în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunuldintre tabelele de creanţe ale debitorilor, p>nă ce creditorul nu a fost pe deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri.

!acă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii va depăşi totalulsumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus şi acestesume vor fi reînscrise ca fonduri în averile debitorilor, proporţional cu sumele pe carefiecare dintre debitori le#a plătit peste ceea ce era îndatorat.

$olidaritatea se stipuleaă contractual at>t în caul pluralităţii între debitorii principali, c>tşi în caul în care alături de debitori principali e4istă şi fideiusori, precum şi în caul maimultor fideiusori pentru acelaşi debitor. $olidaritatea îndeplineşte astfel un rol de garanţie.

$olidaritatea nu se preumă, dar poate reulta din convenţia părţilor sau din dispoiţialegii. În consecinţă, cel ce se prevaleaă de solidaritate trebuie să facă dovada ivoruluiacesteia şi solidaritatea este o problemă de drept supusă controlului judiciar ierar?ic.

$olidaritatea este prevăută de lege în caul obligaţiilor comerciale. %onform art. +1 alin.)'- %.com. rom>n, în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar, dacă nu e4istă o

clauă contrară. "reumţia de solidaritate e4istă şi contra fideiusorului, c?iarnecomerciant, dacă garanteaă o obligaţie comercială Ualin. )1- al art. +1 %.com. rom>nV. =ceeaşi idee este reflectată şi în art. '++* D%%, care sugereaă ideea de obligaţie

362



comercială prin sintagma obligaţii contractate în e4erciţiul activităţii unei întreprinderi<.

$olidaritatea poate fi consecinţa comunităţii de interese între codebitori )persoane care împrumută acelaşi lucru, între mai mulţi mandanţi cu acelaşi mandatar- sau consecinţasancţiunii )coautori ai faptei cauatoare de prejudiciu, părinţi răspunători de prejudiciulcauat de copiii lor minori, salariaţi şi angajatori etc.-, precum şi în alte situaţii.

:ectele solidarit%ţii &n raporturile dintre creditor i debitorii solidari

(. # 6fectele principale în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari

((. # 6fectele secundare în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari

".

:ectele principale &n raporturile dintre creditor i debitorii solidari =rt. '++9. # !repturile creditorului

=rt. '++5. # 64cepţii şi apărări contra creditorului comun

=rt. '++/. # "rescripţia

=rt. '+2. # %ompensaţia

=rt. '+'. # Remiterea de datorie

=rt. '+1. # %onfuiunea

=rt. '+. # Renunţarea la solidaritate

*rt. 144+.

Drepturile creditorului

)'- %reditorul poate cere plata oricăruia dintre debitorii solidari, fără ca acesta să îi poatăopune beneficiul de diviiune.

)1- @rmărirea pornită contra unuia dintre debitorii solidari nu împiedică pe creditor să se îndrepte împotriva celorlalţi codebitori. !ebitorul urmărit poate însă cere introducerea încauă a celorlalţi codebitori.

*rt. 144.

:!cepţii i ap%r%ri contra creditorului comun

)'- !ebitorul solidar poate să opună creditorului toate mijloacele de apărare care îi suntpersonale, precum şi pe cele care sunt comune tuturor codebitorilor. 6l nu poate însăfolosi mijloacele de apărare care sunt pur personale altui codebitor.

)1- !ebitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garanţie sau de un dreptpe care ar fi putut să#l valorifice prin subrogaţie, este liberat de datorie p>nă la concurenţavalorii acelor garanţii sau drepturi.

363



*rt. 1449.

<rescripţia

)'- $uspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produceefecte şi faţă de ceilalţi codebitori.

)1- Întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efectefaţă de ceilalţi codebitori dec>t pentru partea acelui moştenitor, c?iar dacă este vorbadespre o creanţă ipotecară 9 .

*rt. 142/.

Compensaţia

)'- %ompensaţia nu opereaă între creditor şi un debitor solidar dec>t în limita părţii dindatorie ce revine acestuia din urmă.

)1- În acest ca, ceilalţi codebitori nu sunt ţinuţi solidar dec>t pentru partea rămasă dindatorie după ce a operat compensaţia 5 .

*rt. 1421.


)'- Remiterea de datorie consimţită unuia dintre debitorii solidari nu îi libereaă pe ceilalţicodebitori, cu e4cepţia caului în care creditorul declară aceasta în mod e4pres sau remitede bunăvoie debitorului originalul înscrisului sub semnătură privată constatator al creanţei.!acă unui codebitor îi este remis originalul înscrisului autentic constatator al creanţei,

creditorul poate dovedi că nu a consimţit remiterea de datorie dec>t în privinţa aceluidebitor.

)1- !acă remiterea de datorie s#a făcut numai în favoarea unuia dintre codebitorii solidari,ceilalţi răm>n ţinuţi solidar faţă de creditor, dar cu scăderea părţii din datorie pentru care aoperat remiterea. %u toate acestea, ei continuă să răspundă pentru tot atunci c>nd, la dataremiterii de datorie, creditorul şi#a reervat în mod e4pres această posibilitate, ca în careceilalţi codebitori îşi păstreaă dreptul de regres împotriva debitorului beneficiar al remiteriide datorie / .

*rt. 142.

Conu$iunea

%onfuiunea libereaă pe ceilalţi codebitori solidari pentru partea aceluia care reuneşte înpersoana sa calităţile de creditor şi debitor al obligaţiei solidare *2 .

*rt. 1423.

,enunţarea la solidaritate

)'- Renunţarea la solidaritate în privinţa unuia dintre codebitorii solidari nu afecteaă

e4istenţa obligaţiei solidare în raport cu ceilalţi. %odebitorul solidar care beneficiaă derenunţarea la solidaritate răm>ne ţinut pentru partea sa at>t faţă de creditor, c>t şi faţă deceilalţi codebitori în caul regresului acestora din urmă.

364



)1- Renunţarea la solidaritate trebuie să fie e4presă.

)- !e asemenea, creditorul renunţă la solidaritate atunci c>nd:

a- fără a#şi reerva beneficiul solidarităţii în raport cu debitorul solidar care a făcut plata,menţioneaă în c?itanţă că plata repreintă partea acestuia din urmă din obligaţia solidară.!acă plata are ca obiect numai o parte din dob>ni, renunţarea la solidaritate nu se întinde

şi asupra dob>nilor neplătite ori asupra capitalului dec>t dacă plata separată adob>nilor, astfel menţionată în c?itanţă, se face timp de ani;

b- c?eamă în judecată pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cerereaav>nd acest obiect este admisă.

%omentariu

"rincipalele efecte ale solidarităţii codebitorilor în raportul dintre creditor şi aceşticodebitori solidari se referă la unicitatea datoriei şi la pluralitatea debitorilor.

%aracterul unic al datoriei este esenţial pentru o obligaţie solidară. %reditorul poate cereoricăruia dintre codebitori întreaga plată, fără să poată invoca debitorul atacat beneficiul

de discuţiune sau beneficiul de diviiune. În sc?imb, debitorul poate c?ema în garanţie peceilalţi codebitori. "lata făcută de unul dintre debitori produce efecte e4oneratorii şi pentruceilalţi debitori.

@nicitatea datoriei permite codebitorului să opună creditorului e4cepţiile sale personale,dar şi compensaţia între datoria comună şi creanţa pe care el însuşi o are contracreditorului urmăritor, precum şi eventuala iertare de datorie de care a beneficiat personal.7ot datorită unicităţii datoriei, debitorul poate invoca nu numai e4cepţiile inerente datoriei,ci şi cele care sunt comune tuturor codebitorilor, cum ar fi, de e4emplu, efectul e4tinctiv alplăţii sau al împlinirii termenului de prescripţie, caracterul ilicit al obiectului sau al cauei,absenţa acestora, dispariţia fortuită a lucrului, iertarea totală de datorie, nulitatea actului juridic pentru viciu de formă, novaţia etc.

!ebitorul nu poate opune creditorului o e4cepţie personală, proprie numai unuia dintreceilalţi codebitori.

"luralitatea de persoane obligate repreintă o pluralitate de relaţii de obligaţie distincte, cue4istenţă proprie şi caractere proprii. =rticolul '+++ D%% prevede că obligaţiile solidaree4istă şi atunci c>nd debitorii s#au obligat sub diferite modalităţi.

"luralitatea de raporturi obligaţionale oferă e4plicaţie dreptului creditorului de a urmărisimultan sau succesiv doi sau mai mulţi codebitori pentru a fi sigur că va obţine de la unuldintre ei satisfacţia creanţei.

=cţiunea contra unuia dintre debitori nu valoreaă renunţare la urmărirea celorlalţicodebitori solidari, iar respingerea acţiunii contra unuia dintre codebitori nu împiedicăpromovarea acţiunii contra celorlalţi.

Reultatele acestor acţiuni şi urmăriri nu pot depăşi valoric, prin însumare, creanţa de carese prevaleaă creditorul urmăritor.

"lata parţială pe care a reuşit să o obţină de la unul dintre codebitori nu îi răpeşte dreptulde a continua urmărirea contra celorlalţi şi numai dacă reultatul depăşeşte creanţa,e4cedentul este supus restituirii.

!acă unul dintre debitorii solidari este fideiusor*' şi poate dovedi că din culpa creditoruluinu mai poate obţine subrogaţia în garanţiile acordate de debitor acelui creditor, este

eliberat de datorie prin voinţa legii p>nă la concurenţa valorii garanţiei sau dreptului pierdutdin culpa creditorului Uart. '++5 alin. )1-V.

$uspendarea şi întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari se răsfr>nge şi

365



asupra celorlalţi codebitori.

!acă întreruperea prescripţiei se efectueaă contra unui moştenitor al unuia dintredebitori, ceilalţi codebitori nu vor fi afectaţi dec>t pentru partea ce revine acelui moştenitor,nu pentru întreaga parte a defunctului. %oncluia este valabilă şi în materie de creanţegarantate prin ipotecă*1.

!acă a operat compensaţia între creditor şi unul dintre debitorii solidari, întindereaefectelor compensaţiei se limiteaă la partea din datorie ce revine acelui debitor, darceilalţi codebitori răm>n solidar obligaţi pentru partea din datorie rămasă dupăcompensaţie*.

(ertarea de datorie acordată unuia dintre debitorii solidari nu se răsfr>nge asupra celorlalţi.64cepţie face situaţia în care debitorul îşi manifestă în mod e4plicit dorinţa de a#i ierta petoţi de datorie şi această manifestare de voinţă este e4terioriată în mod e4plicit sau sededuce din remiterea originalului înscrisului constatator al creanţei către debitorul cu carea tratat. %?iar şi în aceste situaţii de iertare implicită, creditorul poate dovedi că a înţelessă îl ierte numai pe acel debitor care a primit originalul. În situaţiile de acest fel, răm>nţinuţi solidar faţă de creditor ceilalţi codebitori, dar se diminueaă datoria corespunătorpărţii ce revenea debitorului iertat. Ki în această situaţie creditorul îşi poate reerva în mode4plicit dreptul de a urmări întreaga datorie faţă de oricare dintre ceilalţi debitori rămaşineiertaţi.

!acă plătesc datoria, ceilalţi codebitori au dreptul de regres contra debitorului care abeneficiat de remitere de datorie. =ceastă soluţie este e4plicabilă datorită distincţiei nete între raporturile juridice care se stabilesc între creditor şi debitori şi raporturile juridicee4istente între debitori*+.

În caul confuiunii calităţilor de debitor şi creditor, acel debitor care se află în situaţie deconfuiune îi lasă pe ceilalţi codebitori cu o datorie diminuată corespunător părţii pentru

care a operat confuiunea*.%reditorul poate renunţa la solidaritate în privinţa unuia dintre codebitori, păstr>ndsolidaritatea faţă de ceilalţi. =ceastă renunţare nu ec?ivaleaă cu iertarea de datorie, darrestr>nge cuantumul pentru care poate fi urmărit la partea sa. =ceastă obligaţie redusărăm>ne valabilă at>t în raportul cu creditorul, c>t şi în situaţia regresului celorlalţicodebitori faţă de el.

Renunţarea la solidaritate este e4presă sau implicită. În cel de#al doilea ca, creditorulmenţioneaă pe c?itanţa dată debitorului plătitor că a primit partea acestuia din obligaţiasolidară. 7ot o renunţare tacită este dedusă din faptul că creditorul îl urmăreşte în justiţiepe unul dintre debitorii solidari pretin>ndu#i numai partea ce îi revine acestuia Uart.

'+ alin. )1- şi )-V.

"".

:ectele secundare &n raporturile dintre creditor i debitorii solidari

=rt. '++. # (mposibilitatea e4ecutării obligaţiei în natură

=rt. '+. # 6fectele ?otăr>rii judecătoreşti

*rt. 1424.

"mposibilitatea e!ecut%rii obligaţiei &n natur%

)'- =tunci c>nd e4ecutarea în natură a unei obligaţii devine imposibilă din fapta unuia sau

366



mai multor debitori solidari sau după ce aceştia au fost puşi personal în înt>riere, ceilalţicodebitori nu sunt liberaţi de obligaţia de a plăti creditorului prin ec?ivalent, însă nurăspund de daunele#interes suplimentare care i s#ar cuveni.

)1- %reditorul nu poate cere daune#interese suplimentare dec>t codebitorilor solidari din acăror culpă obligaţia a devenit imposibil de e4ecutat în natură, precum şi celor care seaflau în înt>riere atunci c>nd obligaţia a devenit imposibil de e4ecutat.

*rt. 1422.

:ectele ot%r7rii =udec%toreti

)'- Potăr>rea judecătorească pronunţată împotriva unuia dintre codebitorii solidari nu areautoritate de lucru judecat faţă de ceilalţi codebitori.

)1- Potăr>rea judecătorească pronunţată în favoarea unuia dintre codebitorii solidariprofită şi celorlalţi, cu e4cepţia caului în care s#a întemeiat pe o cauă ce putea fiinvocată numai de acel codebitor.

%omentariu

În situaţia în care e4ecutarea unei obligaţii a fost stipulată a se face în natură, se poateconstata că această modalitate a devenit imposibilă datorită culpei unuia sau mai multorcodebitori solidari sau fără culpa acestora, dar în intervalul de după punerea în înt>riereefectuată personal faţă de aceştia şi, deci, poate fi imputată celor care nu şi#au e4ecutatobligaţia la data punerii în înt>riere în natura ei specifică.

!acă ceilalţi codebitori nu sunt culpabili, pentru că nu au creat imposibilitatea e4ecutării înnatură, nici nu au fost puşi în înt>riere personal, ei nu vor fi scutiţi de plată prin ec?ivalentca alternativă la e4ecutarea în natură. %eea ce vor obţine în această situaţie debitorii

inocenţi va fi adăugarea la ec?ivalent a unor daune#interese suplimentare pretinse decreditor şi cuvenite acestuia.

%eilalţi codebitori solidari, vinovaţi de imposibilitatea e4ecutării în natură, precum şi ceicare nu au e4ecutat obligaţia în natură imediat după punerea în înt>riere, cu toate că eraposibilă această modalitate, vor plăti şi daune#interese suplimentare dacă creditorul lepretinde şi le poate dovedi.

"revederile art. '+ reglementeaă efectele ?otăr>rii judecătoreşti pronunţate în litigiicontra codebitorilor solidari.

!acă ?otăr>rea se pronunţă la cererea creditorului şi împotriva unuia dintre codebitoriisolidari, nu va avea autoritate de lucru judecat şi contra celorlalţi codebitori. !impotrivă,

dacă ?otăr>rea s#a pronunţat în favoarea unui dintre codebitori, va profita şi celorlalţi.64cepţie face situaţia în care pronunţarea s#a baat pe o cauă de care se poate prevalanumai acel codebitor.

3

:ectele solidarit%ţii &n raporturile dintre debitori

=rt. '+*. # Regresul între codebitori

=rt. '+9. # (nsolvabilitatea codebitorilor

=rt. '+5. # 0ijloacele de apărare ale debitorului urmărit =rt. '+/. # $olidaritatea contractată în interesul unui codebitor

367



=rt. '+*2. # !iviibilitatea obligaţiei solidare între moştenitori

*rt. 1426.

,egresul &ntre codebitori

)'- !ebitorul solidar care a e4ecutat obligaţia nu poate cere codebitorilor săi dec>t parteadin datorie ce revine fiecăruia dintre ei, c?iar dacă se subrogă în drepturile creditorului.

)1- "ărţile ce revin codebitorilor solidari sunt preumate ca fiind egale, dacă din convenţie,lege sau din împrejurări nu reultă contrariul.

*rt. 142+.

"nsolvabilitatea codebitorilor

)'- "ierderea ocaionată de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suportă de

către ceilalţi codebitori în proporţie cu partea din datorie ce revine fiecăruia din ei.)1- %u toate acestea, creditorul care renunţă la solidaritate sau care consimte o remiterede datorie în favoarea unuia dintre codebitori suportă partea din datorie ce ar fi revenitacestuia.

*rt. 142.

;i=loacele de ap%rare ale debitorului urm%rit

!ebitorul urmărit pentru partea sa din datoria plătită poate opune codebitorului solidar carea făcut plata toate mijloacele de apărare comună pe care acesta din urmă nu le#a opuscreditorului. =cesta poate, de asemenea, să opună codebitorului care a e4ecutat obligaţiamijloacele de apărare care îi sunt personale, însă nu şi pe acelea care sunt pur personalealtui codebitor.

*rt. 1429.

olidaritatea contractat% &n interesul unui codebitor

!acă obligaţia solidară este contractată în interesul e4clusiv al unuia dintre codebitori saureultă din fapta unuia dintre ei, acesta este ţinut singur de întreaga datorie faţă de ceilalţi

codebitori, care, în acest ca, sunt consideraţi, în raport cu acesta, fideiusori.

*rt. 146/.

Divi$ibilitatea obligaţiei solidare &ntre motenitori

3bligaţia unui debitor solidar se împarte de drept între moştenitorii acestuia, afară de caul în care obligaţia este indiviibilă.

%%C: =rt. '1'+. codebitorul unei datorii solidare, care a plătit#o în întregime, nu se poatepretinde din partea celorlalţi codebitori dec>t partea sau fracţiunea fiecăruia dintre ei.

!acă unul dintre ei este insolvabil, pierderea pe care o caueaă insolvabilitatea sa serepartieaă, prin contribuţie, între toţi ceilalţi codebitori solvabili şi cel care a făcut plata.

%omentariu

368



!acă un debitor solidar a e4ecutat întreaga obligaţie el nu poate pretinde codebitorilor săidec>t fiecăruia partea ce i se cuvine din datorie. =ceeaşi soluţie este aplicabilă şi în caulsubrogării debitorului în drepturile creditorului. În absenţa doveii contrare, se preumăegalitatea părţilor ce revin codebitorilor solidari.

În virtutea solidarităţii, pierderea ce reultă din insolvabilitatea unuia dintre codebitori osuportă toţi ceilalţi, fiecare proporţional cu parte ace îi revine din datorie.

!acă creditorul renunţă la solidaritate sau dacă iartă de datorie pe unul dintre codebitori, elva suporta prin diminuarea creanţei partea ce i#ar fi revenit celui iertat.

!acă un debitor este urmărit de alt debitor solidar pentru partea sa din datoria pe care aplătit#o urmăritorului poate opune urmăritorului toate mijloacele de apărare comună pecare acesta din urmă nu le#a utiliat contra creditorului. În plus, el mai poate opune şie4cepţiile personale proprii dar nu şi e4cepţiile pur personale ale altui codebitor.

=tunci c>nd a fost contractată în interesul e4clusiv al unuia dintre codebitori sau c>ndobligaţia solidară este consecinţa faptei unuia dintre ei, el va fi ţinut de întreaga datorie, iarceilalţi codebitori vor fi calificaţi ca fideiusori.

În caul decesului unuia dintre debitorii solidari, datoria decedatului se divide de drept întremoştenitori, dacă nu este indiviibilă.

3bligaţia in solidum se deosebeşte de obligaţia indiviibilă şi de obligaţia solidară şi este ocreaţie a jurisprudenţei, nereglementată de Doul %od civil.

!omeniul aplicării obligaţiei in solidum este cel al răspunderii civile pentru fapta ilicită saupentru fapta lucrului sau fapta altei persoane. Răspunderea in solidum se aplică nu numaiatunci c>nd fapta are mai mulţi coautori şi un prejudiciu unic, dar şi atunci c>nd culpedistincte caueaă o pagubă unică, precum şi atunci c>nd sursele diverselor răspunderisunt distincte, dar paguba este unică.

3bligaţia in solidum genereaă aceleaşi efecte principale ca şi obligaţia solidară, dar sedistinge de aceasta din urmă prin efectele secundare. Ciecare dintre persoaneleobligate in solidum poate fi urmărită pentru întreaga datorie. "lata făcută de unul dintrecoobligaţi profit tuturor, iar plătitorul are regres ca şi c>nd ar fi debitor solidar.

@neori, regresul este cu sens unic şi întreaga datorie va trebui să fie suportată de unulsingur. În ce priveşte efectele secundare, în caul obligaţiei in solidum nu produce efectefaţă de ceilalţi datornici nici punerea în înt>riere, nici întreruperea prescripţiei, nicie4ercitarea căilor de atac, nici autoritatea de lucru judecat.

=u fost avansate idei interesante şi argumentaţii savante pentru a distinge solidaritatea deobligaţia in solidum. În esenţă, solidaritatea ar fi o protecţie legislativă acordată creanţei,

iar obligaţia in solidum ar reulta din natura lucrurilor.$olidarismul contractual **este diferit şi de obligaţia solidară, şi de obligaţia indiviibilă, şide obligaţia in solidum. =plicarea acestui concept este e4emplificată de deciia %urţii de =pel DancX din 1* septembrie 1229*9. Captele sunt următoarele:

În anul '/// două societăţi au înc?eiat un contract pentru furniare de energie pe duratănedeterminată. $ocietatea D, producătoare de carbonat şi bicarbonate de sodiu s#aaproviionat cu vapori de apă la presiune înaltă şi joasă necesară producţiei de lafurnioarea societate $.

"e parcursul e4ecutării contractului au fost introduce în vigoare dispoiţii legislative deprotecţie a mediului care au instituit un sistem de sc?imb de cote de emisiune de ga cuefect de seră, care incită întreprinderile poluante să prevină şi să reducă efectele nociveale activităţii lor în sensul că pot să cedee cote de emisiune şi să obţină un beneficiu înacest mod.

369





Capitolul """.

bligaţiile alternative i acultative

$ecţiunea '. # 3bligaţiile alternative

$ecţiunea a 1#a. # 3bligaţiile facultative

ecţiunea 1.

bligaţiile alternative

=rt. '+*'. # 3bligaţia alternativă

=rt. '+*1. # =legerea prestaţiei

=rt. '+*. # Aimitele alegerii

=rt. '+*+. # =legerea prestaţiei de către debitor

=rt. '+*. # =legerea prestaţiei de către creditor =rt. '+**. # $tingerea obligaţiei

=rt. '+*9. # "luralitatea de prestaţii

*rt. 1461.

bligaţia alternativ%

)'- 3bligaţia este alternativă atunci c>nd are ca obiect două prestaţii principale, iare4ecutarea uneia dintre acestea libereaă pe debitor de întreaga obligaţie.

)1- 3bligaţia răm>ne alternativă c?iar dacă, la momentul la care se naşte, una din prestaţiiera imposibil de e4ecutat.

*rt. 146.

*legerea prestaţiei

)'- =legerea prestaţiei prin care se va stinge obligaţia revine debitorului, cu e4cepţiacaului în care este acordată în mod e4pres creditorului.

)1- !acă partea căreia îi aparţine alegerea prestaţiei nu îşi e4primă opţiunea în termenulcare îi este acordat în acest scop, alegerea prestaţiei va aparţine celeilalte părţi.

*rt. 1463.

imitele alegerii

!ebitorul nu poate e4ecuta şi nici nu poate fi constr>ns să e4ecute o parte dintr#o prestaţieşi o parte din cealaltă.

371



*rt. 1464.

*legerea prestaţiei de c%tre debitor

)'- !ebitorul care are alegerea prestaţiei este obligat, atunci c>nd una dintre prestaţii adevenit imposibil de e4ecutat c?iar din culpa sa, să e4ecute cealaltă prestaţie.

)1- !acă, în acelaşi ca, ambele prestaţii devin imposibil de e4ecutat, iar imposibilitatea cuprivire la una dintre prestaţii este cauată de culpa debitorului, acesta este ţinut săplătească valoarea prestaţiei care a devenit ultima imposibil de e4ecutat.

*rt. 1462.

*legerea prestaţiei de c%tre creditor

În caul în care alegerea prestaţiei revine creditorului:

a- dacă una din prestaţii a devenit imposibil de e4ecutat, fără culpa vreuneia dintre părţi,

creditorul este obligat să o primească pe cealaltă;b- dacă creditorului îi este imputabilă imposibilitatea de e4ecutare a uneia dintre prestaţii,el poate fie să pretindă e4ecutarea celeilalte prestaţii, despăgubindu#l pe debitor pentruprejudiciile cauate, fie să îl liberee pe acesta de e4ecutarea obligaţiei;

c- dacă debitorului îi este imputabilă imposibilitatea de a e4ecuta una dintre prestaţii,creditorul poate cere fie despăgubiri pentru prestaţia imposibil de e4ecutat, fie cealaltăprestaţie;

d- dacă debitorului îi este imputabilă imposibilitatea de a e4ecuta ambele prestaţii,creditorul poate cere despăgubiri pentru oricare dintre acestea.

*rt. 1466.

tingerea obligaţiei

3bligaţia se stinge dacă toate prestaţiile devin imposibil de e4ecutat fără culpa debitoruluişi înainte ca acesta să fi fost pus în înt>riere.

*rt. 146+.

<luralitatea de prestaţii

!ispoiţiile acestei secţiuni se aplică în mod corespunător în caul în care obligaţiaalternativă are ca obiect mai mult de două prestaţii principale.

%omentariu

3bligaţiile alternative au două sau mai multe obiecte şi permit debitorului să se libereeprin e4ecutarea uneia dintre ele.

@neori legea prevede asemenea alternative în favoarea creditorului, alteori în favoareadebitorului.

=lternativele nu trebuie să fie obligatoriu egale, nici ec?ivalente juridic.

!ebitorul se libereaă dacă e4ecută una dintre alternative şi opţiunea lui este discreţionarădacă nu se prevede în mod e4pres că această opţiune aparţine creditorului.

Du are influenţă asupra alternativelor situaţia în care la momentul naşterii obligaţiei una

372



dintre alternative era imposibilă.

%el ce are opţiunea acordată într#un termen stabilit pentru e4ercitarea ei pierde opţiunea în favoarea celeilalte părţi dacă nu se încadreaă în termen.

3pţiunea este e4clusivă în sensul că nu este posibilă e4ecutarea parţială dintr#oalternativă împreună cu e4ecutarea parţială din altă alternativă.

!acă la momentul e4ecutării una din cele două opţiuni este sau imposibilă sau ilicită,obligaţia devine pură şi simplă. !acă ambele prestaţii devin imposibile, iar una dintreimposibilităţi este imputabilă debitorului, el va datora creditorului o sumă egală cu valoareaprestaţie care a devenit ultima nee4ecutabilă datorită imposibilităţii.

=lternativele alegerii prestaţiei de către creditor dacă acestuia îi revine opţiunea suntreglementate în art. '+* care nu necesită comentarii. !acă toate prestaţiile suntimposibile şi aceasta nu se poate reproşa debitorului, care nu a fost pus în înt>riere,obligaţia se stinge în virtutea art. '+**.

"revederile din secţiunea analiată îşi găsesc aplicarea şi atunci c>nd obligaţia alternativăare ca obiect mai mult de două prestaţii principale.

ecţiunea a -a.

bligaţiile acultative

=rt. '+*5. # Regimul juridic

*rt. 146.

,egimul =uridic

)'- 3bligaţia este facultativă atunci c>nd are ca obiect o singură prestaţie principală decare debitorul se poate însă libera e4ecut>nd o altă prestaţie determinată.

)1- !ebitorul este liberat dacă, fără culpa sa, prestaţia principală devine imposibil dee4ecutat.

%omentariu

3bligaţia facultativă are un singur obiect, dar debitorul se poate libera şi prin e4ecutareaaltei prestaţii. !esigur că opţiunea aparţine numai debitorului. !e e4emplu, v>narea încondiţii leionare poate fi anulată sau desfiinţarea poate fi evitată prin plata unui suplimentde preţ.

!acă fără vina debitorului, prestaţia devine imposibil de e4ecutat, el este liberat.

#itlul V.

:!ecutarea obligaţiilor

%apitolul (. # "lata

%apitolul ((. # 64ecutarea silită a obligaţiilor

%apitolul (((. # 0ijloacele de protecţie a drepturilor creditorului

373



Capitolul ".

<lata


$ecţiunea a 1#a. # $ubiectele plăţii

$ecţiunea a #a. # %ondiţiile plăţii

$ecţiunea a +#a. # !ovada plăţii

$ecţiunea a #a. # (mputaţia plăţii

$ecţiunea a *#a. # "unerea în înt>riere a creditorului

ecţiunea 1.


=rt. '+*/. # Doţiunea =rt. '+92. # 7emeiul plăţii

=rt. '+9'. # "lata obligaţiei naturale

*rt. 1469.

Noţiunea

)'- 3bligaţia se stinge prin plată atunci c>nd prestaţia datorată este e4ecutată debunăvoie.

)1- "lata constă în remiterea unei sume de bani sau, după ca, în e4ecutarea oricărei alteprestaţii care constituie obiectul însuşi al obligaţiei.

*rt. 14+/.

#emeiul pl%ţii

3rice plată presupune o datorie.

%%=: =rt. '2/1. )'-3rice plată presupune o datorie; ceea ce s#a plătit fără să fie debit estesupus repetiţiunii.

)1- Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale, care au fost ac?itate debună voie.

%%C: =rt. '1. 3rice plată presupune o datorie: ceea ce se plăteşte fără să fie datoratface obiect al repetiţiunii.

Repetiţiunea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale care au fost ac?itate în modvoluntar.

%omentariu

64ecutarea unei datorii poate avea obiect diferit: predarea unei sume de bani, abţinerea

de a înfăptui ceva sau, dimpotrivă, obligaţia de a face, de e4emplu, de a preda un bun saude a presta un serviciu. 3rice plată presupune o datorie, conform art. '+92 D%%, dupăcum şi e4ecutarea oricărei datorii constituie o plată.

374



!acă o datorie se stinge altfel dec>t prin e4ecutare, nu a avut loc o plată. =stfel, dee4emplu, stingerea prin compensaţie a unui drept de creanţă nu este o adevărată plată.

64ecutarea prin anticipaţie a unei datorii care are termen stabilit poate fi refuată decreditor, ca şi oferta de e4ecutare a datoriei făcută de o terţă persoană care nu estedatoare.

64ecutarea întocmai a obligaţiei la scadenţă îl poate elibera pe debitor de sarcină, fără astinge datoria. !e e4emplu, creditorul refu>nd plata, debitorul recurge la oferta reală şiconsemnaţiune.

$ub aspectul îndatoririi debitorului, se poate concluiona că el s#a liberat în mod valabil,dar c>t timp plata nu a fost acceptată de creditor, ea nu a avut efect e4tinctiv.

"lata este act juridic dacă voinţa debitorului de a e4ecuta datoria este de a stinge aceastădatorie prin plată. &oinţa creditorului de a accepta plata are ca efect liberarea debitorului. În unele opinii, plata este un act juridic unilateral şi presupune două asemenea acteunilaterale: plata făcută de debitor şi renunţarea la creanţă, făcută de acceptantul plăţii.

În altă opinie, plata este fapt juridic. 3pinia în acest sens invocă dublul aspect al plăţii:mod de e4ecutare şi mod de stingere. %a mod de e4ecutare, plata are o dublă natură,variabilă după obiectul datoriei. =proape întotdeauna este un fapt material prin care serealieaă e4ecutarea obligaţiei de a face sau de a nu face. 6ste act juridic dacă priveşteobligaţia de a da.

=şadar, plata va fi c>nd act juridic, c>nd fapt juridic.

=rticolul '+*/ concepe plata ca mod de stingere a obligaţiei dacă este e4ecutată debunăvoie şi nesilit

*rt. 14+1.

<lata obligaţiei naturale

Restituirea nu este admisă în privinţa obligaţiilor naturale care au fost e4ecutate debunăvoie.

%omentariu

!in te4tul art. '+9' se poate deduce că, în principiu şi de regulă, plata poate fi restituită înanumite situaţii, dar o asemenea restituire nu este admisă dacă plata s#a făcut pentrustingerea unei obligaţii naturale şi, totodată, această plată s#a e4ecutat de bunăvoie.

%u privire la restituirea prestaţiilor, Doul %od civil conţine reguli în art. '*#'*+/. În ce

priveşte obligaţiile naturale şi restituirea plăţii acestora, Doul %od civil conţine reglementări în art. 11*+#11**.

%onform art. 11*+, pentru plata datoriei născute dintr#un joc sau pariu nu e4istă drept laacţiune şi pierătorul nu poate cere să i se restituie plata făcută de bunăvoie, cu e4cepţiileprevăute în art. 11* şiart. 11** din acelaşi cod.

ecţiunea a -a.

ubiectele pl%ţii

=rt. '+91. # "ersoanele care pot face plata =rt. '+9. # "lata făcută de un incapabil

=rt. '+9+. # "lata obligaţiei de către un terţ

375



=rt. '+9. # "ersoanele care pot primi plata

=rt. '+9*. # "lata făcută unui incapabil

=rt. '+99. # "lata făcută unui terţ

=rt. '+95. # "lata făcută unui creditor aparent

=rt. '+9/. # "lata bunurilor indisponibiliate

*rt. 14+.

<ersoanele care pot ace plata

"lata poate să fie făcută de orice persoană, c?iar dacă este un terţ în raport cu aceaobligaţie.

%%=: =rt. '2/. )'- 3bligaţia poate fi ac?itată de orice persoană interesată, precum de uncoobligat sau de un fidejusor.

)1- 3bligaţia poate fi ac?itată c?iar de o persoană neinteresată; această persoană trebuie însă să lucree în numele şi pentru ac?itarea debitorului, sau de lucreaă în numele eipropriu, să nu se subroge în drepturile creditorului.

%%C: =rt. '1*. 3 obligaţie poate fi ac?itată de orice persoană care este interesată, cumar fi un coobligat sau un fideiusor.

*rt. 14+3.

<lata %cut% de un incapabil

!ebitorul care a e4ecutat prestaţia datorată nu poate cere restituirea invoc>ndincapacitatea sa la data e4ecutării.

%omentariu

"lata este modul stingerii obligaţiei prin e4ecutarea ei. Du este necesar ca plata să fieefectuată de debitor pentru că ea poate fi valabilă şi dacă s#a făcut de către o altăpersoană îndreptăţită. 6ste, însă, obligatoriu ca plata să fie făcută de terţa persoană cuvoinţa de a stinge obligaţia şi nu din eroare.

!upă ce debitorul a e4ecutat prestaţia datorată şi obligaţia s#a stins, el nu poate să invoceulterior incapacitatea din momentul plăţii, deşi, în principiu, ar trebui să fie nulă oasemenea plată. !acă s#ar accepta nulitatea, s#ar produce renaşterea datoriei.

*rt. 14+4.

<lata obligaţiei de c%tre un terţ

)'- %reditorul este dator să refue plata oferită de terţ dacă debitorul l#a încunoştinţat înprealabil că se opune la aceasta, cu e4cepţia caului în care un asemenea refu l#arprejudicia pe creditor.

)1- În celelalte cauri, creditorul nu poate refua plata făcută de un terţ dec>t dacă naturaobligaţiei sau convenţia părţilor impune ca obligaţia să fie e4ecutată numai de debitor.

)- "lata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe seama debitorului. În acestca, terţul nu se subrogă în drepturile creditorului plătit dec>t în caurile şi condiţiileprevăute de lege.

376



)+- !ispoiţiile preentului capitol privind condiţiile plăţii se aplică în mod corespunătoratunci c>nd plata este făcută de un terţ.

%%C: =rt. '19. 3bligaţia de a face nu poate fi ac?itată de un terţ împotriva voinţeicreditorului, atunci c>nd acesta din urmă are un interes ca ea să fie făcută de însuşidebitorul.

%omentariu!acă plata s#a făcut de către o terţă persoană, ea poate avea efectul stingerii obligaţiei, cue4cepţia situaţiei în care debitorul a adus la cunoştinţa creditorului opoiţia sa şi creditorulnu ar suferi un prejudiciu refu>nd plata terţului.

În toate celelalte cauri, creditorul trebuie să accepte plata făcută de terţ, cu e4cepţiacaului în care în convenţia părţilor, care a născut obligaţia, plata este concepută ca av>ndcaracter intuitu personae şi, deci, plata nu poate fi e4ecutată de altcineva dec>t debitorul.

"lătitorul trebuie să efectuee plata cu intenţia de a stinge datoria şi nu din eroare. "lătitorpoate fi, de e4emplu, o bancă, în baa ordinului de plată emis de titularul contului sau înbaa unui cec tras de acelaşi titular asupra băncii, plata făc>ndu#se din soldul creditor alcontului curent al debitorului sau din fondurile puse la dispoiţie de bancă pe baa unuicontract de credit.

@neori, terţul plătitor este interesat să facă plata pentru că este garant al debitorului saueste cumpărător al unui imobil ipotecat.

%?iar şi fără a e4plica un interes, terţul poate plăti dacă îşi manifestă voinţa de a plăti cagerant al afacerilor debitorului ori, pur şi simplu, de a efectua o liberalitate.

!acă nu plăteşte în numele şi pentru debitor, nu poate beneficia de subrogaţie, dec>t dacăşi creditorul consimte la această subrogaţie, conform art. '/+ D%%.

"entru creditor, plata făcută de terţa persoană produce, de regulă, acelaşi efect ca şi platafăcută de debitor. În ceea ce îl priveşte pe acesta din urmă, el se vede liberat faţă decreditor, dar devine obligat faţă de plătitor, cu e4cepţia caului în care plătitorul a înţeles săfacă o liberalitate.

7erţul plătitor se va subroga legal în drepturile creditorului plătit. !acă nu a e4istat nicioobligaţie prealabilă a plătitorului faţă de debitor, plătitorul dispune de o acţiunecvasicontractuală de gestiune de afaceri sau de o acţiune baată pe îmbogăţirea fără justăcauă. 64cepţie face situaţia în care plata s#a făcut ca donaţie indirectă.

În principiu, creditorul trebuie să accepte plata oferită de terţa persoană.

"rincipiul comportă două e4cepţii:

'- atunci c>nd obligaţia este de a nu face, av>nd caracter personal evident;1- dacă creditorul justifică un interes ca plata să fie făcută neapărat şi numai de debitor,pentru că, în ca contrar, el este privat de un avantaj sau este constr>ns să sufere unprejudiciu.

=semenea situaţii apar în contractele înc?eiate intuitu personae. 64emplul didactic înacest sens este e4ecutarea comenii pentru un tablou de către un alt autor dec>t cel carea contractat e4ecutarea.

Reguli specifice se aplică în caul obligaţiei de a transfera dreptul de proprietate asupraunui lucru. !acă transferul opereaă prin simplul acord al voinţelor, plata ca act juridic

dispare şi obligaţia de livrare a lucrului subistă p>nă la e4ecutare, ca obligaţie de a face.64emple în acest sens sunt contractele av>nd ca obiect lucruri viitoare sau contractele încare s#a reervat dreptul de proprietate ori contractele în care obiectul trebuie să fie

377





*rt. 14+9.

<lata bunurilor indisponibili$ate

"lata făcută cu nesocotirea unui sec?estru, a unei popriri ori a unei opoiţii formulate, încondiţiile legii, pentru a opri efectuarea plăţii de către debitor nu îi împiedică pe creditorii

care au obţinut luarea unei asemenea măsuri să ceară din nou plata. În acest ca,debitorul păstreaă dreptul de regres împotriva creditorului care a primit plata nevalabilfăcută.

%%=: =rt. '2/. )'- "lata, ca să fie valabilă, trebuie făcută de proprietarul capabil de a înstrăina lucrul dat în plată.

)1- %u toate acestea, plata unei sume în bani, sau altor lucruri ce se consumă prin întrebuinţare, nu poate fi repetită contra creditorului ce le#a consumat de bună#credinţă,deşi plata s#a făcut de o persoană ce nu era proprietar sau care nu era capabilă de a înstrăina.

=rt. '2//. "lata făcută de debitor creditorului său în urma unui sec?estru sau opoiţii nu

este valabilă în privinţa creditorilor sec?estranţi şi oponenţi; aceştia pot, în virtuteadreptului lor, să#l silească a plăti din nou; debitorul însă, în acest ca, are recurs în contracreditorului.

%%C: =rt. '15#'1+.

%omentariu

În principal, plata trebuie să fie făcută însuşi creditorului."rin e4cepţie, dar cu acelaşi efect,plata poate fi făcută repreentantului legal sau convenţional al creditorului sau persoaneiindicate de creditor ori persoanei autoriate de instanţă să primească plata.

=stfel, de e4emplu, restituirea sumelor înscrise în contul curent bancar se poate face nu

numai direct titularului contului, care este creditor al băncii, ci plata obligaţiei de restituirepoate fi efectuată de bancă în mod valabil şi către împuternicitul desemnat de titularulcontului în contractul de cont curent bancar )art. 1'5+#1'/2 D%%- sau către persoanadesemnată de titularul contului.

&aliditatea restituirii către deponent depinde de capacitatea acestuia de a primi plata.!acă plata se face unui incapabil de a o primi, creditorul nu este liberat. 64cepţie facecaul în care plătitorul poate dovedi că plata a profitat creditorului.

"lata făcută unei terţe persoane indicate de creditor este, în caul analiat, o remitere defonduri către terţa persoană indicată de titularul contului bancar. =ceasta este cea maifrecventă ipoteă practică şi se realieaă în caul plăţilor prin cec bancar, prin viramentbancar sau factură plătită prin card bancar. 3 asemenea remitere de fonduri înfăptuieşte o împletire a două operaţiuni: obligaţia băncii de a restitui fondurile titularului contului şiremiterea aceloraşi fonduri persoanei desemnate de titularul contului.

&aliditatea operaţiunii şi liberarea băncii debitoare de obligaţia de restituire depinde pe de#o parte de valabilitatea actului prin care se desemneaă ca destinatar al plăţii terţapersoană şi, pe de altă parte de corecta identificare a acestei persoane, căreia i se remitfondurile. În consecinţă, banca trebuie să verifice ordinul titularului de cont prin care sedispune plata către altă persoană şi să identifice corect persoana care primeşte fondurile. =ceste operaţiuni presupun verificarea corectitudinii semnăturii titularului de cont sau apersoanei împuternicite să dispună de aceste fonduri.

7otodată, banca trebuie să verifice identitatea persoanei care se preintă pentru a ridicafondurile cu persoana menţionată în ordinul dat de titularul contului92.

379



%?iar dacă plata făcută de debitor nu a respectat regulile şi a ajuns în posesia uneipersoane neîndreptăţită să o primească, plata va avea efect liberator dacă a fost ratificatăde creditor sau dacă primitorul devine titular al acelei creanţe sau dacă cel ce a primit baniia predat plătitorului o c?itanţă semnată de creditor.

În orice alte situaţii de plată făcută altei persoane dec>t creditorului, plata poate fi valabilă,cu reultatul stingerii creanţei, dacă s#a putut stabili cu certitudine că plata a profitat întotalitate sau în parte creditorului.@neori, plata se face cu bună#credinţă unui creditor aparent şi, ulterior, se stabileşte căprimitorul nu era veritabilul creditor. În aceste cauri, conform art. '+95, primitorul areobligaţia de a preda suma încasată adevăratului creditor, după regulile stabilite pentrurestituirea prestaţiilor.

!acă plata era interisă temporar prin măsuri de indisponibiliare, creditorii pot cere dinnou plata făcută cu nerespectarea indisponibiliării şi debitorului i se reervă regresulcontra primitorului plăţii neregulate.

ecţiunea a 3-a.

Condiţiile pl%ţii

=rt. '+52. # !iligenţa cerută în e4ecutarea obligaţiilor

=rt. '+5'. # 3bligaţiile de mijloace şi obligaţiile de reultat

=rt. '+51. # 3bligaţia de a preda bunuri individual determinate

=rt. '+5. # 3bligaţia de a strămuta proprietatea

=rt. '+5+. # %edarea drepturilor sau acţiunilor

=rt. '+5. # 3bligaţia de a preda un bun =rt. '+5*. # 3bligaţia de a da bunuri de gen

=rt. '+59. # 3bligaţia de a constitui o garanţie

=rt. '+55. # 3bligaţia de a da o sumă de bani

=rt. '+5/. # !ob>nile sumelor de bani

=rt. '+/2. # "lata parţială

=rt. '+/'. # "lata făcută cu bunul altuia

=rt. '+/1. # !area în plată

=rt. '+/. # %esiunea de creanţă în locul e4ecutării

=rt. '+/+. # Aocul plăţii

=rt. '+/. # !ata plăţii

=rt. '+/*. # "lata anticipată

=rt. '+/9. # !ata plăţii prin virament bancar

=rt. '+/5. # %?eltuielile plăţii

380



*rt. 14/.

Diligenţa cerut% &n e!ecutarea obligaţiilor

)'- !ebitorul este ţinut să#şi e4ecute obligaţiile cu diligenţa pe care un bun proprietar odepune în administrarea bunurilor sale, afară de caul în care prin lege sau prin contract s#

ar dispune altfel.)1- În caul unor obligaţii inerente unei activităţi profesionale, diligenţa se apreciaă ţin>ndseama de natura activităţii e4ercitate.

*rt. 141.

bligaţiile de mi=loace i obligaţiile de re$ultat

)'- În caul obligaţiei de reultat, debitorul este ţinut să procure creditorului reultatulpromis.

)1- În caul obligaţiilor de mijloace, debitorul este ţinut să folosească toate mijloacelenecesare pentru atingerea reultatului promis.

)- "entru a stabili dacă o obligaţie este de mijloace sau de reultat, se va ţine seama îndeosebi de:

a- modul în care obligaţia este stipulată în contract;

b- e4istenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului;

c- gradul de risc pe care îl presupune atingerea reultatului;

d- influenţa pe care cealaltă parte o are asupra e4ecutării obligaţiei.

%%C: =rt. ''+9. !ebitorul este condamnat, dacă este caul, la plata de daune interese fiepentru nee4ecutarea obligaţiei, fie pe motiv de înt>riere în e4ecutare de fiecare dată c>ndnu face dovada că nee4ecutarea provine dintr#o cauă străină care nu#i poate fi imputată,c?iar dacă nu e4istă rea#credinţă din partea sa.

%omentariu

!atorită varietăţii mari a plăţilor, care decurge din varietatea obiectului obligaţiei, regulafundamentală este ca plata să fie făcută cu diligenţa bunului proprietar, iar aceastădiligenţă se apreciaă după natura activităţii e4ercitate. =stfel, de e4emplu, obligaţiamedicului ivor>tă din contractul de îngrijiri medicale este aceea de a acorda îngrijiriconştiincioase, atente şi conforme datelor ştiinţei. 0ijlocul este inoperant dacă se

raporteaă la datele actuale ale ştiinţei şi nu la datele pe care ştiinţa le poseda înmomentul acordării îngrijirilor de către medic9'.

%ulpa medicului nu se poate deduce din simpla absenţă a reuşitei actului medical şi dinapariţia prejudiciului. =cest prejudiciu poate să se afle în legătură cu actul medicalpracticat şi, cu toate acestea, să nu repreinte o culpă )greşeală-91.

3 eroare de diagnostic nu este în sine o culpă medicală, mai ales atunci c>nd este împărtăşită de mai mulţi medici, dar un diagnostic e4agerat de optimist ar putea angajarăspunderea medicului9.

3bligaţia de informare a pacientului poate fi limitată din iniţiativa medicului dacă acestaposedă o raţiune legitimă şi dacă aceasta este în interesul pacientului.

3bligaţia debitorului poate fi de reultat sau de mijloace. În primul ca, debitorul e4ecutăplata prin predarea către creditor a reultatului promis.

381



În caul obligaţiilor de mijloace, debitorul plăteşte folosind toate mijloacele pentruatingerea reultatului promis.

!istincţia dintre prima şi cea de#a doua categorie de obligaţii poate fi realiată cu diferitemijloace printre care şi următoarele:

a- modul în care este descrisă obligaţia în contract;

b- e4istenţa şi natura contraprestaţiei şi celelalte elemente ale contractului;c- gradul de risc pe care îl presupune atingerea reultatului;

d- influenţa pe care o are cealaltă parte asupra e4ecutării obligaţiei. =stfel, de e4emplu,acţiunea medicului se compune din diagnostic şi recomandare urmate de gestul medicalde îngrijire. 3bligaţia medicului este de mijloace pentru că obligaţia de reultat esteinadecvată e4erciţiului medical. Ciind ţinut de obligaţia de mijloace, medicul va face totceea ce trebuie să facă, dar nu va promite vindecarea sau alt reultat dorit, însă, pentruatingerea acestui reultat va acţiona cu competenţă, diligenţă şi conştiincioitateprofesională.

%?iar şi cel mai bun medic, posed>nd ultimele informaţii ştiinţifice în domeniu şi aplic>ndte?nici de investigaţie şi tratament perfecţionate nu va fi capabil să evite absolut întotdeauna decesul pacientului, tot aşa cum un avocat nu va putea să garanteec>ştigarea procesului.

"entru un medic, obligaţia de mijloace este neîndeplinită ori de c>te ori procedeele şite?nicile utiliate nu au fost cele mai adecvate sau nu au fost aplicate corect. Revinepacientului sarcina de a dovedi nee4ecutarea obligaţiei medicului sau nepriceperea,neglijenţa acestuia.

*rt. 14.

bligaţia de a preda bunuri individual determinate

)'- !ebitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia în starea încare se afla la momentul naşterii obligaţiei.

)1- !acă însă, la data e4ecutării, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis oricedat sau, după ca, nu poate dispune de acesta în mod liber, obligaţia debitorului nu sestinge, dispoiţiile art. '12 aplic>ndu#se în mod corespunător.

%omentariu

!in regula conform căreia creditorul nu poate fi silit să primească alt lucru dec>t cel care îi

este datorat reultă concluia că debitorul nu se poate libera dec>t prest>nd obiectulobligaţiei sale. =tunci c>nd obiectul este un lucru, opereaă distincţia între lucrul individualdeterminat sau un lucru generic determinat.

În caul obiectului desemnat printr#un lucru generic determinat, se cere a se indica ocantitate, dar poate fi indicată şi calitatea.

3bligaţia de a preda un obiect cert nu poate fi îndeplinită prin predarea unui lucruasemănător. Aucrul cert determinat se predă în starea în care se află, cu e4cepţia caului în care bunul a suferit deteriorări imputabile debitorului sau deteriorări produse dupăpunerea în înt>riere a debitorului.

=tunci c>nd la data prevăută pentru e4ecutare, debitorul nu a dob>ndit încă dreptulasupra lucrului, obligaţia de plată nu se stinge, urm>nd ca debitorul să procure şi săpredea obiectul conform art. '12.

382



*rt. 143.

bligaţia de a str%muta proprietatea

)'- 3bligaţia de a strămuta proprietatea implică şi obligaţiile de a preda lucrul şi de a#lconserva p>nă la predare.

)1- În ceea ce priveşte imobilele înscrise în cartea funciară, obligaţia de a strămutaproprietatea cuprinde şi pe aceea de a preda înscrisurile necesare pentru efectuarea înscrierii.

%%C: =rt. ''*. 3bligaţia de a da o cuprinde şi pe cea de livrare a bunului şi deconservare a lui p>nă la momentul livrării, sub pedeapsa de daune interese faţă decreditor.

%omentariu

!acă obligaţia debitorului este de a#i transmite creditorului dreptul de proprietate asupralucrului care constituie obiectul obligaţiei sale, at>t obligaţia de predare, c>t şi obligaţia de

conservare p>nă la predare revin deopotrivă debitorului. "entru imobilele înscrise în carteafunciară, predarea imobilului este însoţită de obligaţia de a preda înscrisurile necesarepentru a se efectua înscrierea noului proprietar în cartea funciară.

*rt. 144.

Cedarea drepturilor sau acţiunilor

!acă bunul a pierit, s#a pierdut sau a fost scos din circuitul civil, fără culpa debitorului,acesta este dator să cedee creditorului drepturile sau acţiunile în despăgubire pe care leare cu privire la bunul respectiv.

%omentariu!acă, înainte de e4ecutarea obligaţiei de plată const>nd în predarea unui lucru, acesta apierit ori s#a pierdut şi nu se mai poate găsi ori a fost scos din circuitul civil, toate acesteevenimente fiind înt>mplate fără culpa debitorului, în locul bunului debitorul va fi dator săpredea creditorului drepturile cu privire la lucru sau acţiunile pentru obţinerea dedespăgubiri cu privire la acelaşi lucru pe care le posedă.

*rt. 142.

bligaţia de a preda un bun3bligaţia de a preda un bun individual determinat cuprinde şi pe aceea de a#l conservap>nă la predare.

*rt. 146.

bligaţia de a da bunuri de gen

!acă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul să aleagă bunurile ce vorfi predate. 6l nu este, însă, liberat dec>t prin predarea unor bunuri de calitate cel puţinmedie.

%omentariu

%>nd obligaţia de plată este concretiată în predarea unui bun individual determinat, ea

383



este însoţită obligatoriu şi de sarcina conservării bunului p>nă la predare.

"entru bunurile determinate generic, debitorul este îndreptăţit să facă alegerea acelore4emplare care vor fi predate, respect>nd criteriile cantitative cu privire la bunuri,menţionate în convenţia părţilor, dar av>nd în vedere şi criteriul calitativ, care este acela alcalităţii mijlocii.

*rt. 14+.

bligaţia de a constitui o garanţie

%el care este ţinut să constituie o garanţie, fără ca modalitatea şi forma acesteia să fiedeterminate, poate oferi, la alegerea sa, o garanţie reală sau personală ori o altă garanţiesuficientă.

%omentariu

!acă o persoană s#a obligat să constituie o garanţie care să îl reconfortee pe creditor înprivinţa e4ecutării obligaţiei garantate, e4istă două posibilităţi:

a- să fie individualiată garanţia;

b- să nu fie determinate calităţile garanţiei.

În cea de#a doua eventualitate, răm>ne la latitudinea debitorului selecţionarea garanţiei, înprimul r>nd opţiunea între o garanţie reală sau una personală.

*rt. 14.

bligaţia de a da o sum% de bani

)'- !ebitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominaledatorate.

)1- "lata se poate face prin orice mijloc folosit în mod obişnuit în locul unde aceastatrebuie efectuată.

)- %u toate acestea, creditorul care acceptă în condiţiile alin. )1- un cec ori un altinstrument de plată este preumat că o face numai cu condiţia ca acesta să fie onorat.

*rt. 149.

Dob7n$ile sumelor de bani)'- !ob>nda este cea convenită de părţi sau, în lipsă, cea stabilită de lege.

)1- !ob>nile scadente produc ele însele dob>ni numai atunci c>nd legea sau contractul, în limitele permise de lege, o prevede ori, în lipsă, atunci c>nd sunt cerute în instanţă. Înacest din urmă ca, dob>nile curg numai de la data cererii de c?emare în judecată.

%omentariu

%ea mai simplă modalitate de plată este referitoare la o sumă de bani. !ebitorul selibereaă prin remiterea către creditor a unui număr de unităţi monetare din valuta stabilită. În ce priveşte instrumentul plăţii şi forma materialiată sau dematerialiată a monedei,

toate alternativele recunoscute de legislaţie sunt utiliabile, dar în alegerea modalităţii sepoate ţine seama şi de obiceiul locului. =ceastă regulă prevăută de art. '+55 alin. )1- esteuna dintre puţinele care trimit la obiceiul locului.

384



!acă plata se face prin cec sau prin ordin de plată sau prin cambie ori bilet la ordin, eaeste de natură să liberee pe debitor numai după ce instrumentul de plată a fost onorat şie4ecutat întocmai de către cel indicat să efectuee plata.

=stfel, de e4emplu, plata prin cec bancar pe suport de ?>rtie este o operaţiune comple4ăcare parcurge două etape.

În prima etapă, emitentul completeaă formularul de cec şi îl predă beneficiarului. În cea de#a doua etapă, posesorul cecului îl gireaă în favoarea băncii sale prin menţiunepe verso. irul poate fi numai un mandat pentru încasare sau poate fi gir de plată, dacă seintenţioneaă să se rambursee un credit acordat de bancă. Eanca receptoare, primindimprimatul de cec, transpune conţinutul acestuia în imprimare electromagnetică şi remite în format electronic cecul băncii emitente )trasă-. =ceasta debiteaă contul emitentuluicecului şi transferă suma băncii beneficiarului, care va credita contul acestui beneficiar.Dumai în acest moment se poate considera plata ca fiind efectuată cu reultatul stingeriicreanţei.

3 altă modalitate de utiliare a cecului este încasarea lui la banca emitentului de către

beneficiar sau împuternicitul acestuia ori de către persoana în favoarea căreia a fost giratacest cec9+.

%ondiţia ca instrumentul de plată să fie onorat, prevăută de art. '+55 D%% este deosebitde importantă datorită numeroaselor cecuri fără acoperire sau false.

Eanca refuă plata cecului emis fără acoperire sau cu acoperire insuficientă.

3 situaţie particulară o au cecurile emise în alb, care cuprind numai semnătura trăgătoruluişi unele din menţiunile enumerate în art. ' al Aegii nr. /B'/+, dar nu cuprind toatemenţiunile esenţiale, printre care suma.

Dormele E.D.R. nr. 9B'//+ menţioneaă la art. */ alin. )'- următoarele: pentru ca

posesorul cecului emis în alb să nu depăşească înţelegerile iniţiale dintre semnatari, se vaadăuga pe formularul de cec una dintre următoarele menţiuni:

a- înaintea plăţii, posesorul va completa cecul< sau

b- înaintea plăţii, posesorul va completa cecul fără a depăşi N..<

"rima variantă se aplică situaţiei în care, potrivit înţelegerii părţilor, dreptul posesorului dea completa suma este nelimitat, în sensul că va răm>ne la latitudinea posesorului cecului.

În cea de#a doua variantă, convenţia părţilor a prevăut un plafon ma4im al sumei care seva înscrie pe cec de către posesorul acesteia.

=celaşi regulament prevede că limitarea dreptului de completare a cecului se poate referila una sau la mai multe dintre menţiunile obligatorii.Derespectarea voită a înţelegerii atrage refuul băncii de a e4ecuta plata. $ancţiuneaemiterii cecului în alb cu completarea neconformă înţelegerii este nulitatea cecului.

%u privire la plata prin card bancar sunt, de asemenea aplicabile prevederile art. '+55 alin.)- D%%.%omerciantul care acceptă plata prin card are obligaţia să verifice identitateautiliatorului prin introducerea codului "(D şi compararea semnăturii de pe c?itanţă cuaceea de pe spatele cardului.

"rimul alineat al art. '+5/ distinge dob>nda convenţională, negociată de părţi de dob>ndalegală, care se aplică în absenţa dob>nii convenţionale.

Aibertatea stabilirii procentului dob>nii este ţărmurită numai de plafonul ma4im prevăutde 3.. nr. 'B12'', sub sancţiunea nulităţii în caul depăşirii plafonului.

385



!ob>nda legală este reglementată de acelaşi act normativ.

Rata dob>nii este aceea situată la nivelul dob>nii de referinţă a E.D.R. "entru celelaltecategorii de creanţe nivelul de referinţă al E.D.R. se diminueaă cu 12.

În raporturile juridice de drept civil, dob>nda convenţională nu poate depăşi cu mai mult de2 pe an dob>nda legală. =ceastă convenţie asupra procentului dob>nii trebuie să fie

consemnată într#un înscris. În absenţa înscrisului şi în ca de divergenţă între părţi cuprivire la dob>nda convenită, se va lua în calcul dob>nda legală.

!ob>nda poate fi plătită anticipat, dar calculul nu trebuie să depăMşească o perioadă deşase luni. !ob>nda convenită astfel nu mai depinde de fluctuaţiile dob>nii legale înperioada stabilită.

6ste nul acordul părţilor privind o dob>ndă superioară celei menMţionate mai sus. Dulitateaeste absolută pentru că normele care stabilesc dob>nda sunt de ordine publică.

%el de#al doilea alineat al art. '+5/ reglementeaă capitaliarea dob>nii. =ceastăconsecinţă trebuie să fie baată pe îndrituirea legală sau pe convenţia părţilor, dar curespectarea limitelor legale.

3 altă posibilitate de a pretinde capitaliarea o constituie c?emarea în judecată pentrudob>nile aferente perioadei consumate şi pentru viitor p>nă la plata efectivă.

%apitaliarea va produce efecte numai pentru perioada de după înregistrarea cererii dec?emare în judecată.

3rice capitaliare a dob>nilor presupune că acestea au devenit e4igibile.

%reditele bancare utilieaă dob>nda fluctuantă cu raportare la dob>nda băncii E.D.R. şiacest mod de calcul, acceptat şi de debitor, prin semnarea contractului de credit, estelegal9.

!ob>nda legală sau cea convenţională nu poate fi cumulată cu penalităţi de înt>riere9*."entru produsele livrate în baa contractului, beneficiarul datoreaă dob>ni aferentepreţului, care se calculeaă de la data recepţiei produsului de către beneficiar şi nu de ladata sentinţei pronunţată în litigiul dintre părţi99.

!acă s#au pretins daune#interese pentru neplata produselor livrate, nu mai pot fi pretinseşi dob>ni plătite de furniori pentru creditele bancare pe care le#a contractat în vedereaproducerii bunurilor livrate, deoarece aceste dob>ni bancare nu sunt o consecinţă directăşi necesară a raportului de obligaţii dintre părţi95.

Înt>rierea în plata preţului fiind sancţionată cu penalităţi, nu se justifică acordarea în plusa dob>nilor pentru înt>rierea plăţii, c>t timp nu s#a făcut dovada că prin plata penalităţilornu a fost integral reparat prejudiciul cauat reclamantei9/."entru a obţine acordarea dob>nilor comerciale, în caul litigiilor de drept comercial,creditorul nu trebuie să facă dovada că i#a fost cauat un prejudiciu, deoarece art.+ %.com. prevede că datoriile comerciale, lic?ide şi plătibile în bani produc dob>ndă dedrept din iua c>nd devin e4igibile52.

%urgerea de drept a dob>nilor, conform art. + %.com., se produce indiferent de moneda în care este stipulat preţul5'.

Întruc>t dob>nda Eubor< este proprie numai pieţei interbancare, pentru depoitedeplasate, ea nu se aplică în raporturile băncilor cu clienţii nebancari51.

!acă plata, ca modalitate de stingere a obligaţiei, este datorată, în condiţiile unei creanţee4igibile, înainte ca datoria să devină e4igibilă, debitorul nu poate fi constr>ns lae4ecutare. %u at>t mai mult, nu pot curge dob>ni pentru datoria nee4igibilă, conform art.

386



+ %.com.5 %lauele contractului trebuie să reflecte cu fidelitate şi claritate obligaţiilepărţilor. 3rice clauă obscură se va interpreta în favoarea celui care se obligă. !acă încontract suma ce va fi restituită este diferită de suma împrumutată, nu se poate interpretacă această diferenţă ar fi o dob>ndă, pentru că o asemenea interpretare ar fi defavorabilădebitorului5+.

=ctualiarea debitului cu rata inflaţiei nu este nici penalitate, nici dob>ndă pentru înt>rierea plăţii, ci are numai rolul de a restabili ec?ilibrul contractual5.

*rt. 149/.

<lata parţial%

)'- %reditorul poate refua să primească o e4ecutare parţială, c?iar dacă prestaţia ar fidiviibilă.

)1- %?eltuielile suplimentare cauate creditorului de faptul e4ecutării parţiale sunt însarcina debitorului, c?iar şi atunci c>nd creditorul acceptă o asemenea e4ecutare.

%omentariu

%reditorul nu poate fi silit să plătească fracţionat sau parţial pentru că în convenţia părţilorplata a avut un caracter indiviibil. 64plicaţia este că o plată parţială sau fracţionatăpreintă o utilitate mai redusă pentru creditor, atunci c>nd el a stabilit, de acord cudebitorul, că se va plăti într#o singură tranşă, la data stabilită. !acă, totuşi, acceptă plataparţială, creditorul nu se va despărţi de originalul titlului de creanţă şi, în c?itanţă, vamenţiona caracterul parţial al plăţii încasate. Regula de mai sus are unele derogări atuncic>nd s#a pretins plata unui acont sau atunci c>nd creditorul a renunţat în mod e4plicit săse prevalee de caracterul indiviibil al plăţii.

3 altă situaţie de fracţionare a plăţii o preintă compensaţia creanţelor reciproce )art.'*'*#'*1 D%%-.

"rincipiul indiviibilităţii nu se aplică faţă de moştenitorii debitorului, creanţa divi>ndu#sede drept între aceştia.

!acă plata parţială are drept consecinţă c?eltuieli suplimentare pentru creditor, acesteaurmeaă să fie suportate tot de debitor, şi în situaţia în care a acceptat creditorul plataparţială.

*rt. 1491.

<lata %cut% cu bunul altuia)'- =tunci c>nd, în e4ecutarea obligaţiei sale, debitorul predă un bun care nu#i aparţine saude care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat dec>tdacă se angajeaă să e4ecute prestaţia datorată cu un alt bun de care acesta poatedispune.

)1- %reditorul de bună#credinţă poate, însă, restitui bunul primit şi solicita, dacă este caul,daune#interese pentru repararea prejudiciului suferit.

%omentariu

!acă debitorul dă în plată un lucru care nu îi aparţine, acest mod de plată este nul, însensul că nu stinge datoria. %reditorul este îndreptăţit să suspectee o posibilitate deevicţiune pentru a putea invoca nulitatea. Aa r>ndul său, adevăratul proprietar poateinvoca nulitatea şi poate revendica bunul. 64cepţie face situaţia în care plata s#a făcut în

387



bani sau în alte lucruri generic determinate )fungibile- şi şi#au pierdut individualitatea înacest mod.

!ebitorul care a efectuat plata cu un bun ce nu#i aparţine sau pentru care nu are drept dedispoiţie, nu va putea obţine restituirea bunului predat creditorului dacă nu e4ecutăprestaţia cu alt bun care îi aparţine sau de care poate dispune.

Regula de mai sus nu se opune ca cel ce a primit bunul în calitate de creditor de bună#credinţă să restituie voluntar lucrul primit şi poate cere acoperirea prin daune#interese aprejudiciului suferit din caua plăţii nelegale.

*rt. 149.

Darea &n plat%

)'- !ebitorul nu se poate libera e4ecut>nd o altă prestaţie dec>t cea datorată, c?iar dacăvaloarea prestaţiei oferite ar fi egală sau mai mare, dec>t dacă creditorul consimte laaceasta. În acest din urmă ca, obligaţia se stinge atunci c>nd noua prestaţie este

efectuată.)1- !acă prestaţia oferită în sc?imb constă în transferul proprietăţii sau al unui alt drept,debitorul este ţinut de garanţia contra evicţiunii şi de garanţia contra viciilor lucrului, potrivitregulilor aplicabile în materia v>nării, cu e4cepţia caului în care creditorul preferă săceară prestaţia iniţială şi repararea prejudiciului. În aceste cauri, garanţiile oferite de terţinu renasc.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''1. !ispoiţiile art. '+/1 alin. )1- şi ale art. '+/ din %odul civil seaplică şi în caul în care obligaţia s#a născut înainte de data intrării în vigoare a acestuia,dacă darea în plată are loc ulterior acestei date.

%omentariu%reditorul nu poate fi obligat să accepte o plată diferită de cea convenită, după cum nicidebitorul nu se poate libera e4ecut>nd altă prestaţie dec>t cea datorată. $oluţia esteaplicabilă şi atunci c>nd darea în plată ar avea o valoare superioară plăţii. Regula esteaplicabilă numai dacă creditorul se opune la darea în plată.

!acă dreptul asupra bunului dat în plată ar fi transferat în patrimoniul creditorului, debitorulva fi ţinut să garantee pe creditor at>t contra evicţiunii, c>t şi contra viciilor, după regulilev>nării )art. '*91 D%%-. 64cepţie face situaţia în care creditorul preferă să obţinăprestaţia convenită în locul celei date în plată, la care se adaugă repararea prejudiciuluieventual suferit de darea în plată.

Cinalul alin. )1- prevede că garanţiile oferite de terţi în condiţiile prevăute de alin. )1-contra evicţiunii şi contra viciilor nu renasc, în condiţiile prevăute de art. '*5 D%%.

7e4tul menţionat recunoaşte valabilitatea contractului prin care v>nătorul se obligă sătransmită dreptul de proprietate asupra lucrului care în acel moment se află în proprietateaunei terţe persoane, iar obligaţia se consideră e4ecutată în condiţiile prevăute de alin. )1-şi )- din acest articol.

aranţiile contra evicţiunii din partea unei terţe persoane nu#şi mai au aplicare dacă s#apredat creditorului un alt bun, care aparţine debitorului sau de care acesta poate sădispună.

!acă terţe persoane au oferit garanţii în favoarea debitorului pentru a#l reconforta pecreditor în caul evicţiunilor sau în caul viciilor lucrului, predarea prestaţiei iniţiale în loculdării în plată libereaă pe garanţii implicaţi în darea în plată.

388



*rt. 1493.

Cesiunea de creanţ% &n locul e!ecut%rii

)'- =tunci c>nd, în locul prestaţiei iniţiale, este cedată o creanţă, obligaţia se stinge înmomentul satisfacerii creanţei cedate. !ispoiţiile art. '*5#'5+ răm>n aplicabile.

)1- !acă, potrivit înţelegerii părţilor, obligaţia în locul căreia debitorul îşi cedeaă propriacreanţă se stinge încă de la data cesiunii, dispoiţiile art. '5* răm>n aplicabile, cue4cepţia caului în care creditorul preferă să ceară prestaţia iniţială.

%omentariu

%esiunea de creanţă este reglementată în art. '**#'5* D%% şi repreintă o modalitatede transmitere a obligaţiilor. $tingerea creanţei debitorului opereaă numai în momentulsatisfacerii depline a creanţei cedate. "ărţile pot deroga de la această regulă princonvenţie. 3 astfel de cesiune nu este opoabilă fideiusorului obligaţiei debitorului înaintede a fi îndeplinite formalităţile opoabilităţii cesiunii şi faţă de fideiusor )art. '5' D%%-.

*rt. 1494.

ocul pl%ţii

)'- În lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturiiprestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor stabilite între părţi ori al uanţelor:

a- obligaţiile băneşti trebuie e4ecutate la domiciliul sau, după ca, sediul creditorului de ladata plăţii;

b- obligaţia de a preda un lucru individual determinat trebuie e4ecutată în locul în carebunul se afla la data înc?eierii contractului;

c- celelalte obligaţii se e4ecută la domiciliul sau, după ca, sediul debitorului la data înc?eierii contractului.

)1- "artea care, după înc?eierea contractului, îşi sc?imbă domiciliul sau, după ca, sediuldeterminat, potrivit prevederilor alin. )'-, ca loc al plăţii, suportă c?eltuielile suplimentarepe care această sc?imbare le caueaă.

*rt. 1492.

Data pl%ţii

)'- În lipsa unui termen stipulat de părţi sau determinat în temeiul contractului, al practicilorstabilite între acestea ori al uanţelor, obligaţia trebuie e4ecutată de îndată.

)1- (nstanţa poate stabili un termen atunci c>nd natura prestaţiei sau locul unde urmeaăsă se facă plata o impune.

*rt. 1496.

<lata anticipat%

)'- !ebitorul este liber să e4ecute obligaţia c?iar înaintea scadenţei dacă părţile nu au

convenit contrariul ori dacă aceasta nu reultă din natura contractului sau din împrejurările în care a fost înc?eiat.

)1- %u toate acestea, creditorul poate refua e4ecutarea anticipată dacă are un interes

389



legitim ca plata să fie făcută la scadenţă.

)- În toate caurile, c?eltuielile suplimentare cauate creditorului de faptul e4ecutăriianticipate a obligaţiei sunt în sarcina debitorului.

%omentariu

Aocul plăţii se stabileşte prin convenţia părţilor şi în absenţa acesteia se poate stabili

potrivit naturii prestaţiei sau conform practicilor stabilite între părţi, ori conform uanţelor,ţin>nd seama de obiectul plăţii.

=stfel, dacă obligaţia constă în plata unei sume, ea se e4ecută la domiciliul sau sediulcreditorului de la data plăţii.

"redarea unui lucru individual determinat se e4ecută în locul în care bunul se află la data înc?eierii contractului.

7oate celelalte obligaţii se e4ecută la domiciliul sau sediul debitorului de la data înc?eieriicontractului.

În caul în care creditorul şi#a sc?imbat domiciliul între data înc?eierii contractului şi data

e4ecutării plăţii, debitorul poate cere creditorului să e4ecute prestaţia la domiciliul său, cucondiţia să îl notifice în prealabil pe creditor.

!eterminarea locului prestaţiei are consecinţe practice privind suportarea c?eltuielilorocaionate de transportarea lucrului şi asupra determinării instanţei competente în ca delitigiu.

!in dispoiţiile art. '+/+ reultă că, de regulă, obligaţia se e4ecută la domiciliul debitorului,iar, prin e4cepţie, obligaţia de plată a unei sume se e4ecută la domiciliul creditorului, iarobligaţia de a preda un lucru individual determinat se e4ecută la locul unde se află bunul,la data înc?eierii contractului.

%u privire la data plăţii, art. '+/ stabileşte regula determinării datei prin convenţia părţilorşi, în absenţa acesteia, data plăţii se stabileşte conform cu uanţele sau cu practicilestabilite între aceleaşi părţi şi, în ultimă instanţă, dacă niciuna dintre ipoteele precedentenu funcţioneaă, obligaţia se e4ecută de îndată ce a fost asumată.

=lineatul )1- al art. '+/ reglementeaă ipotea în care datorită naturii prestaţiei sau alocului unde urmeaă a se face plata, termenul se va stabili de către instanţă, la cerereauneia dintre părţi.

(mportanţa determinării datei plăţii decurge din posibilitatea stipulării unor penalităţi de înt>riere sau din obligaţia de a efectua anumite formalităţi de punere în înt>riere. !easemenea, importanţa datei plăţii se relevă în caul instrumentelor de plată comerciale,

%6%, virament, bilet la ordin, cambie. !e data stabilirii plăţii depinde e4igibilitatea obligaţieidebitorului.

"rincipiul este plata la scadenţă, decurg>nd din acesta consecinţa pentru debitor de arespecta această dată şi pentru creditor de a pretinde respectarea ei, în sensul de a nu fiobligat să primească o plată anticipată sau tardivă.

$tabilirea unei date a plăţii interice creditorului să pretindă o plată anticipată, după cuminterice debitorului să plătească cu înt>riere.

"lata anticipată, conform art. '+/*, nu este eficientă împotriva voinţei creditorului, cue4cepţia situaţiei în care termenul s#a stipulat în favoarea debitorului. =ceasta presupuneşi facultatea debitorului de a renunţa la termen şi de a plăti anticipat.

3 plată tardivă presupune punerea în înt>riere.

%reditorul poate avea un interes legitim să primească plata numai la scadenţă. 64emple în

390



acest sens sunt: livrările de produse de seon )cum sunt livrările de brai pentru %răciunsau livrările anticipate care e4ced capacităţii de recepţie în depoitele creditorului-.%?eltuielile suplimentare pe care le provoacă creditorului plata anticipată trebuie să fiesuportate de plătitor.

*rt. 149+.

Data pl%ţii prin virament bancar

!acă plata se face prin virament bancar, data plăţii este aceea la care contul creditorului afost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plăţii.

%omentariu

"lata prin virament bancar se consideră efectuată numai la data la care a fost creditatcontul creditorului cu suma datorată. =ceastă dispoiţie este concordantă cu te4tul art.'2+, din acelaşi cod, care prevede două alternative:

a- ordinul de plată semnat de debitor şi semnat de banca plătitoare genereaă numai opreumţie simplă de efectuare a plăţii, deoarece nu face şi dovada e4ecutării ordinului deplată, ci face numai dovada primirii ordinului de către banca receptoare.

b- alin. )1- al art. '2+ recunoaşte efectuarea plăţii numai prin confirmarea în scris acreditării contului beneficiarului plăţii de către banca creditorului.

*rt. 149.

Celtuielile pl%ţii

%?eltuielile plăţii sunt în sarcina debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară.

%omentariu

!acă plata efectuată de debitor a ocaionat anumite c?eltuieli, părţile pot stipulamodalitatea suportării acestora. În absenţa unei claue de acest fel, c?eltuielile se suportăde către debitor.

ecţiunea a 4-a.

Dovada pl%ţii

=rt. '+//. # 0ijloace de dovadă

=rt. '22. # %?itanţa liberatorie

=rt. '2'. # "reumţia e4ecutării prestaţiei accesorii

=rt. '21. # "reumţia e4ecutării prestaţilor periodice

=rt. '2. # Remiterea înscrisului original al creanţei

=rt. '2+. # "lata prin virament bancar

=rt. '2. # Aiberarea garanţiilor

391



*rt. 1499.

;i=loace de dovad%

!acă prin lege nu se prevede altfel, dovada plăţii se face cu orice mijloc de probă

*rt. 12//.

Citanţa liberatorie

)'- %el care plăteşte are dreptul la o c?itanţă liberatorie precum şi, dacă este caul, laremiterea înscrisului original al creanţei.

)1- %?eltuielile întocmirii c?itanţei sunt în sarcina debitorului, în lipsă de stipulaţie contrară.

)- În caul în care creditorul refuă, în mod nejustificat, să eliberee c?itanţa, debitorulare dreptul să suspende plata.

*rt. 12/1.

<re$umţia e!ecut%rii prestaţiei accesorii

%?itanţa în care se consemneaă primirea prestaţiei principale face să se preume, p>năla proba contrară, e4ecutarea prestaţiilor accesorii.

*rt. 12/.

<re$umţia e!ecut%rii prestaţilor periodice

%?itanţa dată pentru primirea uneia dintre prestaţiile periodice care fac obiectul obligaţieiface să se preume, p>nă la proba contrară, e4ecutarea prestaţiilor devenite scadenteanterior.

%omentariu

7e4tul art. '+// consacră principiul libertăţii probaţiunii în materie de plată, deoarece sebaeaă pe calificarea juridică a plăţii ca fapt material. Răm>ne la aprecierea suverană ainstanţei forţa probantă a fiecărui mijloc de probă.

"rincipiul libertăţii probaţiunii, care califică plata ca fapt juridic, se referă la toate plăţilecare nu se fac în bani sau prin transferul proprietăţii unui lucru. =stfel, s#a admis proba cu

martori pentru a dovedi faptul prestării îngrijirilor medicale de către un medic în favoareaunui pacient, precum şi faptul că pacientul a fost informat în prealabil, conform prevederilorlegislaţiei în vigoare.

Du este uual să se ceară c?itanţă pentru prestaţii care nu sunt efectuate în bani şi, astfel,se justifică o imposibilitate morală de procurare a înscrisului doveditor. (mposibilitatea sededuce în mod abstract, din însăşi natura obligaţiei, independent de împrejurările de faptale cauei.

=tunci c>nd prestaţia constă în plata unei sume, principiul este e4igenţa înscrisului.

=cest înscris poate să constea într#o c?itanţă liberatorie şi, dacă este caul, în remiterea înscrisului original al creanţei.

!ebitorul suportă eventualele c?eltuieli pentru întocmirea c?itanţei dacă ea are o formăautentică.

392



Refuul nejustificat al creditorului de a elibera c?itanţa justifică am>narea plăţii de cătredebitor.

"rogresul te?nic a condus la dematerialiarea c?itanţei prin adoptarea formei electronice.

">nă la proba contrară, c?itanţa face dovada e4ecutării at>t a prestaţiei principale, c>t şi acelor accesorii, iar c?itanţa care atestă primirea unei prestaţii periodice naşte preumţia

e4ecutării anterioarelor prestaţii p>nă la proba contrară.3 c?itanţă în formă autentică prin care se atestă plata efectuată în preenţa notarului, facedovadă p>nă la înscrierea în fals. Caţă de terţele persoane este opoabilă data certă ac?itanţei.

*rt. 12/3.

,emiterea &nscrisului original al creanţei

)'- Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanţei, făcută de creditorcătre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naşte preumţia stingerii obligaţiei prinplată. "roba contrară revine celui interesat să dovedească stingerea obligaţiei pe altă cale.

)1- !acă înscrisul original remis voluntar este întocmit în formă autentică, creditorul aredreptul să probee că remiterea s#a făcut pentru un alt motiv dec>t stingerea obligaţiei.

)- $e preumă, p>nă la proba contrară, că intrarea persoanelor menţionate la alin. )'- înposesia înscrisului original al creanţei s#a făcut printr#o remitere voluntară din parteacreditorului.

%omentariu

!acă creditorul a predat de bunăvoie debitorului originalul înscrisului constatator alcreanţei, se naşte preumţia stingerii obligaţiei prin plată, p>nă la proba contrară, carepoate fi făcută cu privire la stingerea obligaţiei pe altă cale. !ovada plăţii în acest modeste opoabilă şi atunci c>nd plata s#a efectuat de un codebitor sau de un fideiusor.

%?iar şi atunci c>nd s#a remis debitorului sau celui care l#a primit înscrisul originalconstatator al creanţei, se permite creditorului să facă dovada, cu orice mijloc de probă, căaltul a fost motivul predării şi nu stingerea obligaţiei.

"ersoanele care au primit înscrisul original al creanţei se bucură de preumţia că înscrisulle#a fost predat voluntar de către creditor, ceea ce presupune că şi creditorului i se oferăşansa de a dovedi deposedarea involuntară sau predarea viciată de eroare.

*rt. 12/4.

<lata prin virament bancar

)'- !acă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi viat deinstituţia de credit plătitoare preumă efectuarea plăţii, p>nă la proba contrară.

)1- !ebitorul are oric>nd dreptul să solicite instituţiei de credit a creditorului o confirMmare, în scris, a efectuării plăţii prin virament. =ceastă confirmare face dovada plăţii.

%omentariu

%u privire la plata prin virament a se vedea comentariul la art. '+/9.

393



*rt. 12/2.

iberarea garanţiilor

!acă părţile nu au convenit că garanţiile vor asigura e4ecutarea unei alte obligaţii,creditorul care a primit plata trebuie să consimtă la liberarea bunurilor afectate de

garanţiile reale constituite pentru satisfacerea creanţei sale, precum şi să restituie bunuriledeţinute în garanţie, dacă este caul.

%omentariu

!upă ce a primit plata, creditorul este dator să ridice sarcinile asupra bunurilor afectate degaranţii reale în e4clusivitate pentru satisfacţia propriei sale creanţe şi, totodată, să remitămaterial debitorului acele bunuri pe care acestea i le#a predat ca garanţii reale cudeposedare.

ecţiunea a 2-a.

"mputaţia pl%ţii =rt. '2*. # (mputaţia plăţii. (mputaţia plăţii făcută prin acordul părţilor

=rt. '29. # (mputaţia făcută de debitor

=rt. '25. # (mputaţia făcută de creditor

=rt. '2/. # (mputaţia legală

*rt. 12/6.

"mputaţia pl%ţii. "mputaţia pl%ţii %cut% prin acordul p%rţilor )'- "lata efectuată de debitorul mai multor datorii faţă de acelaşi creditor, care au acelaşiobiect, se impută asupra acestora conform acordului părţilor.

)1- În lipsa acordului părţilor, se aplică dispoiţiile preentei secţiuni.

*rt. 12/+.

"mputaţia %cut% de debitor

)'- !ebitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelaşi fel are dreptul să indice,

atunci c>nd plăteşte, datoria pe care înţelege să o e4ecute. "lata se impută mai înt>iasupra c?eltuielilor, apoi asupra dob>nilor şi, la urmă, asupra capitalului.

)1- !ebitorul nu poate, fără consimţăm>ntul creditorului, să impute plata asupra uneidatorii care nu este încă e4igibilă cu preferinţă faţă de o datorie scadentă, cu e4cepţiacaului în care s#a prevăut că debitorul poate plăti anticipat.

)- În caul plăţii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputaţia prin menţiunilecorespunătoare consemnate de el pe ordinul de plată.

*rt. 12/.

"mputaţia %cut% de creditor

)'- În lipsa unei indicaţii din partea debitorului, creditorul poate, într#un termen reonabil

394





!ebitorul poate fi cel care determină datoria pe care înţelege să o plătească şi, dinaceastă datorie plata va fi imputată mai înt>i asupra c?eltuielilor, după c?eltuieli asupradob>nilor şi, în cele din urmă asupra capitalului producător de dob>ni.

3bligaţia debitorului care îşi asumă imputaţia plăţii este de a avea în vedere în primul r>nddatoria e4igibilă faţă de cea care nu este încă scadenţă. %onvenţia părţilor poate prevedeaşi o altă ordine.

!acă plata se face prin ordin de plată introdus în bancă, în rubrica corespunătoare se vamenţiona ce înţelege debitorul să plătească. 6l trebuie să respecte şi în acest ca regulileprevăute în art. '29.

!acă nu a indicat debitorul ce datorii înţelege să plătească, creditorul poate să indice el ceobligaţie a înţeles să stingă după primirea plăţii, într#un termen reonabil. Dici el nu poateimputa plata asupra unei datorii nee4igibile sau litigioase.

(mputarea se poate face şi prin menţiune pe c?itanţa remisă de creditor debitorului.

%ea de#a treia posibilitate de imputaţie a plăţii prevăută de art. '2/ se aplică numai însituaţia în care niciuna dintre părţi nu a înţeles să preciee cum înţelege să impute plata.

3rdinea imputaţiei este următoarea:

a- datoriile ajunse la scadenţă se impută cu prioritate faţă de cele nee4igibile;

b- datoriile negarantate sau insuficient garantate vor fi stinse cu prioritate faţă de celegarantate;

c- se va imputa plata cu prioritate asupra celor mai oneroase dintre datorii, din punctul devedere al debitorului;

d- c>nd toate datoriile sunt deopotrivă scadente, în egală măsură garantate şi la fel deoneroase, imputaţia se va face în ordinea vec?imii, încep>nd cu cele mai vec?i datorii;

e- dacă niciuna dintre regulile prevăute la a-#d- de mai sus nu se aplică, imputaţia va fiproporţională cu valoarea datoriilor, sting>nd toate datoriile în aceeaşi proporţie )dee4emplu '2-.

Ki în acest ca, la fiecare datorie stinsă parţial plata se va imputa în următoarea ordine:

– mai înt>i asupra c?eltuielilor de judecată şi de e4ecutare;

– asupra ratelor dob>nilor şi penalităţilor, încep>nd cu cele care au scadenţa mai vec?e;

– în final, asupra capitalului fiecăreia dintre datorii.

Regulile de mai sus nu se aplică dacă părţile convin altfel.

ecţiunea a 6-a.

<unerea &n &nt7r$iere a creditorului

=rt. ''2. # %auri de punere în înt>riere a creditorului

=rt. '''. # 6fectele punerii în înt>riere a creditorului

=rt. ''1. # !repturile debitorului

=rt. ''. # "rocedură

=rt. ''+. # &>narea publică =rt. ''. # Retragerea bunului consemnat

396



*rt. 121/.

Ca$uri de punere &n &nt7r$iere a creditorului

%reditorul poate fi pus în înt>riere atunci c>nd refuă, în mod nejustificat, plata oferită înmod corespunător sau c>nd refuă să îndeplinească actele pregătitoare fără de care

debitorul nu îşi poate e4ecuta obligaţia.

*rt. 1211.

:ectele punerii &n &nt7r$iere a creditorului

)'- %reditorul pus în înt>riere preia riscul imposibilităţii de e4ecutare a obligaţiei, iardebitorul nu este ţinut să restituie fructele culese după punerea în înt>riere.

)1- %reditorul este ţinut la repararea prejudiciilor cauate prin înt>riere şi la acoperireac?eltuielilor de conservare a bunului datorat.

%%C: =rt. '19. =tunci c>nd creditorul refuă să primească plata, debitorul poate să îi facăoferte reale şi la refuul creditorului de a le accepta să consemnee suma sau bunul oferit.

3ferta reală urmată de consemnare îl libereaă pe debitor; ele ţin loc, în ceea ce îlpriveşte, de plată, at>ta timp c>t sunt realiate în mod valabil, şi bunul astfel consemnatrăm>ne în riscul creditorului.

=rt. '15. "entru ca ofertele reale să fie valabile trebuie:

'. să fie făcute creditorului av>nd capacitatea de a primi, sau celui care are dreptul de aprimi pentru el;

1. să fie făcute de o persoană capabilă de a plăti;

. să fie făcute pentru suma totală e4igibilă, pentru arieratele sau dob>nile datorate,c?eltuielile lic?ide şi o sumă pentru c?eltuielile care nu sunt lic?ide, cu e4cepţia celor încurs;

+. ca termenul să fie scadent, dacă a fost stipulat în favoarea creditorului;

. să fie îndeplinită condiţia sub care s#a contractat datoria;

*. ca ofertele reale să fie făcute la locul care s#a convenit pentru plată şi, dacă nu e4istăconvenţie specială pentru locul plăţii, ele să fie făcute fie creditorului, fie la domiciliul săuori la domiciliul ales pentru e4ecutarea convenţiei;

9. ca ofertele să fie făcute de un oficial ministerial împuternicit pentru acest tip de acte.

%omentariu

Du numai debitorul, ci şi creditorul poate fi pus în înt>riere', deşi asemenea situaţii suntrarisime, dacă refuă în mod nejustificat plata corect oferită de debitor sau nu îndeplineşteacele acte pregătitoare fără de care nu şi#ar putea e4ecuta datoria debitorul.

!acă creditorul este pus în înt>riere îşi asumă riscul imposibilităţii ulterioare de e4ecutarea obligaţiei de către debitor. 7otodată, după punerea în înt>riere a creditorului, debitorulpoate să îşi însuşească fructele culese, p>nă la predarea efectivă creditorului.

!acă opunerea creditorului la primirea prestaţiei a cauat debitorului un prejudiciu, inclusivc?eltuieli cu conservarea bunului, creditorul este obligat să repare aceste prejudicii.

397



*rt. 121.

Drepturile debitorului

!ebitorul poate consemna bunul pe c?eltuiala şi riscurile creditorului, liber>ndu#se astfelde obligaţia sa.

*rt. 1213.

<rocedur%

"rocedura ofertei de plată şi a consemnaţiunii este prevăută de %odul de procedurăcivilă.

*rt. 1214.

V7n$area public%)'- !acă natura bunului face imposibilă consemnarea, dacă bunul este perisabil sau dacădepoitarea lui necesită costuri de întreţinere ori c?eltuieli considerabile, debitorul poateporniv>narea publică a bunului şi poate consemna preţul, notific>nd în prealabilcreditorului şi primind încuviinţarea instanţei judecătoreşti.

)1- !acă bunul este cotat la bursă sau pe o altă piaţă reglementată, dacă are un preţcurent sau are o valoare prea mică faţă de c?eltuielile unei v>nări publice, instanţa poate încuviinţa v>narea bunului fără notificarea creditorului.

*rt. 1212.

,etragerea bunului consemnat

!ebitorul are dreptul să retragă bunul consemnat c>t timp creditorul nu a declarat căacceptă consemnarea sau aceasta nu a fost validată de instanţă. %reanţa renaşte cu toategaranţiile şi toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.

%omentariu

"osibilităţile debitorului pus în situaţia de înt>riere a creditorului sunt următoarele:

a- utiliarea procedurii ofertei de plată şi a consemnaţiunii prevăute de Doul %od deprocedură civilă în art. //'#//5;

b- v>narea publică, atunci c>nd natura bunului face imposibilă consemnarea, ori dacăbunul este perisabil sau necesită costuri disproporţionate de întreţinere.

Doul %od de procedură civilă reglementeaă v>narea la licitaţie publică a bunurilormobile în art. 9+9#9*9.

"reţul obţinut prin v>narea publică a bunului mobil se finalieaă cu consemnareapreţului, dar este precedată de notificarea creditorului şi de încuviinţarea instanţei judecătoreşti.

În unele situaţii, instanţa poate încuviinţa v>narea bunului înainte de notificareacreditorului, dacă în împrejurările concrete valoarea bunului este prea mică faţă de

c?eltuielile pricinuite de v>narea publică, precum şi dacă bunul are un preţ curent saueste cotat la bursă ori pe altă piaţă reglementată.

În procedura ofertei reale şi a consemnaţiunii, debitorul poate retrage bunul consemnat

398



numai dacă creditorul nu a acceptat consemnarea sau consemnarea nu a fost încăvalidată de instanţă. În această situaţie, nu se mai poate vorbi despre liberarea debitoruluipentru că el s#a repus în situaţia anterioară înt>rierii creditorului. %onsecinţa prevăutăde art. '' este renaşterea creanţei împreună cu toate accesoriile sale pe data retrageriibunului.

Capitolul "".

:!ecutarea silit% a obligaţiilor


$ecţiunea a 1#a. # "unerea în înt>riere a debitorului

$ecţiunea a #a. # 64ecutarea silită în natură

$ecţiunea a +#a. # 64ecutarea prin ec?ivalent

$ecţiunea a #a. # Reoluţiunea, reilierea şi reducerea prestaţiilor

$ecţiunea a *#a. # %aue justificate de nee4ecutare a obligaţiilor contractuale

ecţiunea 1.


=rt. ''*. # !repturile creditorului

=rt. ''9. # Dee4ecutarea imputabilă creditorului

=rt. ''5. # Răspunderea debitorului

=rt. ''/. # Răspunderea pentru fapta terţilor =rt. '12. # Răspunderea terţilor

*rt. 1216.

Drepturile creditorului

)'- %reditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, e4actă şi la timp a obligaţiei.

)1- =tunci c>nd, fără justificare, debitorul nu#şi e4ecută obligaţia şi se află în înt>riere,creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune#interese, dacă i se cuvin:

'. să ceară sau, după ca, să treacă la e4ecutarea silită a obligaţiei;

1. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, reoluţiunea sau reilierea contractului ori,după ca, reducerea propriei obligaţii corelative;

. să folosească, atunci c>nd este caul, orice alt mijloc prevăut de lege pentru realiareadreptului său.

*rt. 121+.

Nee!ecutarea imputabil% creditorului

3 parte nu poate invoca nee4ecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în carenee4ecutarea este cauată de propria sa acţiune sau omisiune.

399



%omentariu

3ricare dintre părţile raportului juridic de obligaţie poate ceree4ecutareasarcinii celeilaltepărţi şi, totodată, nu poate reproşa nee4ecutarea obligaţiei celeilalte părţi dacă nu şi#ae4ecutat propria obligaţie şi aceasta a fost piedica pe care a înt>mpinat#o partenerulcontractual. =şadar, părţile trebuie să cooperee, cu bună#credinţă, la e4ecutareaobligaţiilor reciproce.

%onform art. ''*, creditorul este îndreptăţit să primească prestaţia debitorului înintegralitatea ei, în deplina fidelitate şi la timpul stabilit.

=tunci c>nd înt>mpină nee4ecutarea de către debitor, pus în înt>riere, fără justificare, aobligaţiei asumate, creditorul are trei posibilităţi la care se ataşeaă dreptul de a primidaune#interese pentru prejudiciul suferit datorită nee4ecutării de către debitor a obligaţieisale:

'- să e4ecute silit obligaţia debitorului;

1- să reoluţionee sau să reiliee contractul ori să obţină reducerea propriei obligaţiicorelative;

- să întrebuinţee orice alt mijloc legal pentru realiarea dreptului său.

%u privire la cea de#a treia posibilitate, creditorul trebuie să aibă în vedere că realiareaunei creanţe înseamnă determinarea miei, măsurarea riscurilor pe care le comportă căilelegale şi evaluarea proviorie a costurilor.

@tilitatea recurgerii la căile de realiare a creanţei este reultatul evaluării raportului întremiă şi motive. 0ia este comple4ă, at>t economică, în principal, c>t şi e4tra#economică)afectivă, intelectuală, morală-.

!e cele mai multe ori, satisfacţia în e4presie bănească este consolidată de orgoliu şiambiţia de a c>ştiga un proces are o mare conotaţie pasională.

Raţional, se cere a c>ntări dacă cuantumul creanţei justifică declanşarea unei urmăriricare se poate dovedi a fi costisitoare, stresantă şi mare consumatoare de timp.

Riscul judiciar trebuie pus şi el în balanţă, av>nd o conotaţie aleatorie. 6l este preent şi înfaa de e4ecutare silită pentru că meandrele şi cotloanele etapelor şi formalităţilore4ecutării silite ne pot reerva multe surprie. %osturile căii alese pentru realiareadreptului creditorului, între cele enumerate în art. ''*, trebuie să fie anticipate la luareaunei ?otăr>ri, la fel ca şi pierderea de timp, de energie şi de linişte sufletească.

$e cer a fi luate în considerare numeroase aspecte cum sunt solvabilitatea debitorului,cuantumul creanţei sau valoarea morală a miei, factorii aleatorii ai procesului şi ai măsurii

de e4ecutare silită, anticiparea costurilor, riscurilor şi a timpului previibil. =rticolul ''9 invită părţile să se comporte cu bună#credinţă în e4ecutarea obligaţiilorasumate şi să nu facă u prete4tul nee4ecutării obligaţiei celeilalte părţi în măsura în careaceastă nee4ecutare se datoreaă propriei acţiuni sau omisiuni.

Euna#credinţă este un principiu care funcţioneaă at>t în ordinea etică, c>t şi în cea juridică.

Euna#credinţă juridică se baeaă pe şi, totodată, se distinge de buna#credinţă etică prine4igenţele unei intensităţi sporite şi a unei imputabilităţi comportamentale, în numelesecurităţii raporturilor juridice.

"rincipiul general de bună#credinţă aplicabil în domeniul e4tracontractual e4primărespectul reciproc al drepturilor )în adagiul străvec?i să nu faci altuia ceea ce nu vrei să ţise facă<-.

400



Euna#credinţă a fost comparată cu o entitate bicefală, una dintre acestea fiind de aligator,cealaltă de cameleon, pentru că, pe de#o parte, trăieşte în orice mediu şi, pe de altă parte,se adapteaă la toate împrejurările.

%ontrariul bunei#credinţe este rea#credinţa, abuul şi frauda.

*rt. 121.

,%spunderea debitorului

)'- !acă prin lege nu se dispune altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinireaobligaţiilor sale.

)1- Răspunderea debitorului poate fi limitată numai în caurile şi condiţiile prevăute delege.

*rt. 1219.

,%spunderea pentru apta terţilor

!acă părţile nu convin altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauate din culpapersoanei de care se foloseşte pentru e4ecutarea obligaţiilor contractuale.

*rt. 12/.

,%spunderea terţilor

%reditorul poate urmări şi bunurile care aparţin terţilor, dacă acestea sunt afectate pentruplata datoriilor debitorului ori au făcut obiectul unor acte juridice care au fost revocate cafiind înc?eiate în frauda creditorului.%omentariu

"rincipiul bunei#credinţe, în domeniul obligaţiilor, presupune ca fiecare parte a raportului juridic obligaţional să îşi e4ecute cu bună#credinţă obligaţiile asumate1.

!ebitorul răspunde personal şi integral pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

Dumai în cauri şi condiţii prevăute de lege răspunderea lui poate avea o limită inferioarădaunei pricinuite creditorului prin nee4ecutare.

!acă debitorul se foloseşte, pentru e4ecutarea obligaţiilor contractuale, de o altă

persoană, îşi asumă răspunderea pentru consecinţele nee4ecutării sau e4ecutării greşitede către acea persoană, ca şi c>nd el însuşi ar fi fost e4ecutantul.

În caul în care, alte persoane dec>t debitorul oferă bunuri determinate individual sau întregul lor patrimoniu pentru a garanta că debitorul îşi e4ecută întocmai obligaţiilecontractuale asumate, creditorul poate urmări silit şi aceste bunuri, conform afectaţiuniideterminate.

În procedurile în care se utilieaă acţiunea revocatorie )art. '*1#'* D%%- sau în celede insolvenţă, legea permite creditorului sau organului care e4ecută procedura deinsolvenţă să ceară instanţei desfiinţarea actelor de înstrăinare prin revocarea acestora şireaducerea lor în patrimoniul debitorului, pentru a servi la e4ecutarea silită a obligaţiilor

debitorului )art. 9/#5 din Aegea nr. 5B122*-.

401





cererea de c?emare în judecată.

Dotificarea se comunică prin e4ecutorul judecătoresc sau prin alt mijloc care asigurădovada comunicării, de e4emplu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În caul utiliării notificării, creditorul trebuie să mai consimtă un sacrificiu în sensul de aacorda debitorului un termen de e4ecutare adecvat împrejurărilor cauei şi naturii

obligaţiei. În situaţia în care creditorul apreciaă că debitorul a abuat suficient înt>riind e4ecutareapropriei obligaţii, nemaifiind justificată o nouă am>nare sau ştie că debitorul nuintenţioneaă să îşi îndeplinească obligaţia şi apreciaă ca fiind fără sens stabilirea unuitermen de e4ecutare, legea este clementă încă o dată faţă de debitor şi prin dispoiţiilealin. )- fraa a doua din art. '11 oferă debitorului şansa de a#şi e4ecuta obligaţia într#untermen reonabil, calculat de la data comunicării notificării.

"e durata stabilită a termenului de e4ecutare acordat de creditor debitorului prin notificare,ca primă măsură asigurătorie, creditorul poate suspenda e4ecutarea propriei sale obligaţii,poate cere daune#interese pentru prejudiciul cauat de înt>rierea e4ecutării de către

debitor a obligaţiei, dar nu poate ua de drepturile prevăute în art. ''*, cu e4cepţiasituaţiei în care legea prevede o altă reglementare. !e e4emplu, în situaţia în caredebitorul îl informeaă pe creditor că nu va e4ecuta obligaţia sa în termenul stabilit princontract sau prin notificare ori dacă, la e4pirarea termenului acordat prin notificareobligaţia nu a fost e4ecutată, creditorul este autoriat de te4tul fraei a doua din alin. )+-al art. '11 să facă u de prevederile art. ''*.

!acă creditorul a înregistrat cerere de c?emare în judecată fără a#l pune în înt>riere înprealabil pe debitor, se oferă, încă o dată debitorului şansa de a e4ecuta obligaţia într#untermen reonabil, care se calculeaă de această dată de la comunicarea cererii dec?emare în judecată. "entru a încorona politica de toleranţă faţă de debitor, c?eltuielile de

judecată ocaionate creditorului p>nă în acest moment se suportă de creditor.Recapitul>nd, debitorul care nu îşi îndeplineşte obligaţia întocmai şi la timp beneficiaă deurmătoarele favoruri:

'- trebuie să fie pus în înt>riere prin notificare, alternativ prin cerere în c?emare în judecată;

1- primeşte un termen de e4ecutare reonabil, calculat din iua comunicării notificări saucererii de c?emare în judecată;

- nu suportă c?eltuielile de judecată pricinuite creditorului, dacă acesta nu l#a pus în înt>riere prin notificare.

*rt. 123.

5nt7r$ierea de drept &n e!ecutarea obligaţiei

)'- !ebitorul se află de drept în înt>riere atunci c>nd s#a stipulat că simpla împlinire atermenului stabilit pentru e4ecutare produce un asemenea efect.

)1- !e asemenea, debitorul se află de drept în înt>riere în caurile anume prevăute delege, precum şi atunci c>nd:

a- obligaţia nu putea fi e4ecutată în mod util dec>t într#un anumit timp, ce debitorul a lăsat

să treacă sau c>nd nu a e4ecutat#o imediat, deşi e4ista urgenţă;b- prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă e4ecutarea în natură a obligaţiei sau c>nd a încălcat o obligaţie de a nu face;

403



c- debitorul şi#a manifestat în mod neîndoielnic faţă de creditor intenţia de a nu e4ecutaobligaţia sau c>nd, fiind vorba de o obligaţie cu e4ecutare succesivă, refuă ori neglijeaăsă#şi e4ecute obligaţia în mod repetat;

d- nu a fost e4ecutată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în e4erciţiul activităţiiunei întreprinderi;

e- obligaţia se naşte din săv>rşirea unei fapte ilicite e4tracontractuale.)- În caurile prevăute la alin. )'- şi )1-, dacă obligaţia devine scadentă după decesuldebitorului, moştenitorii acestuia nu sunt în înt>riere dec>t după trecerea a ' ile de ladata la care creditorul i#a notificat sau, după ca, de la data notificării curatorului desemnat în condiţiileart. ''*.

)+- %aurile în care debitorul se află de drept în înt>riere trebuie dovedite de creditor.3rice declaraţie sau stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

%omentariu

0ultiplele avantaje şi favoruri acordate debitorului prin art. '11 dispar atunci c>nd

creditorul a avut precauţiunea să stipulee înt>rierea de drept sau atunci c>nd legea îlconsideră înt>riat de drept pe debitor. =ceste efecte se produc numai dacă creditorului nui se poate reproşa o culpă personală.

Înt>rierea de drept stipulată de părţi în contract se materialieaă în claua care prevedecă simpla împlinire a termenului stabilit pentru e4ecutare are ca efect înt>rierea de drepta debitorului.

$ituaţiile în care, fără o astfel de clauă, debitorul se află prin voinţa legii în înt>riere suntcele cinci ipotee prevăute limitativ de alin. )1- al art. '1, la care se adaugă situaţiile de înt>riere de drept prevăute în alte acte normative.

=stfel, se află de drept în înt>riere debitorul atunci c>nd:

– nu mai preintă utilitate e4ecutarea obligaţiei sale după ce s#a scurs un anumit timp saudacă debitorul nu a e4ecutat#o imediat după asumare, această e4ecutare fiind impusă deurgenţă, conform împrejurărilor concrete ale cauei;

– debitorul a comis o faptă care a făcut imposibilă e4ecutarea în natură a obligaţiei sale oricare a încălcat obligaţia de abţinere;

– debitorul şi#a manifestat de o manieră univocă intenţia de a nu e4ecuta obligaţia sauatunci c>nd nu şi#a e4ecutat, în mod succesiv, obligaţiile stipulate prin contract sauprevăute de lege ca fiind obligaţii cu e4ecutare succesivă;

– obligaţia de a plăti o sumă de bani asumată în e4erciţiul activităţii unei întreprinderi< )înraporturile juridice de drept comercial-. 6vitarea e4presiei de drept comercial< estee4plicabilă prin tendinţa generală a Doului %od civil de a absorbi într#o proporţie c>t maimare posibilă raporturile juridice de drept comercial;

– obligaţia debitorului s#a născut din săv>rşirea unei fapte ilicite e4tracontractuale )art.'+/, art. '2#'/ D%%-.

!acă obligaţia devine scadentă după decesul debitorului şi acesta este de drept în înt>riere, moştenitorii lui sunt protejaţi prin acordarea unui termen legal de opt ile de ladata notificării primite de la creditor. Dumai după împlinirea termenului de opt ile,moştenitorii sunt de drept în înt>riere.

%reditorul care se prevaleaă de înt>rierea de drept a debitorului trebuie să facă dovadacă se încadreaă în una dintre ipoteele de art. '1.

404



*rt. 124.

erta de e!ecutare

!ebitorul nu este în înt>riere dacă a oferit, c>nd se cuvenea, prestaţia datorată, c?iar fărăa respecta formalităţile prevăute la art. ''2#'', însă creditorul a refuat, fără temei

legitim, să o primească.%omentariu

%ulpa creditorului care, fără un temei legitim, refuă să primească prestaţia datorată dedebitor, oferită de acesta în termenul datorat şi în deplină conformitate cu obligaţiaasumată, c?iar fără respectarea formalităţilor prevăute de art. '2*#''' D%% înlăturăcalificarea de înt>riere a obligaţiei debitorului. $oluţia este firească, deoarece art.''9 nu permite creditorului să invoce nee4ecutarea obligaţiilor debitorului dacă aceastănee4ecutare a fost propria sa acţiune sau omisiune. În locul te4tului art. '1+ erasuficientă o trimitere la art. ''9.

*rt. 122.

:ectele &nt7r$ierii debitorului

!ebitorul răspunde, de la data la care se află în înt>riere, pentru orice pierdere cauatăde un ca fortuit, cu e4cepţia situaţiei în care caul fortuit îl libereaă pe debitor de însăşie4ecutarea obligaţiei.

%omentariu

!e la data la care se află de drept în înt>riere sau de la data de la care a fost pus în înt>riere, debitorul îşi vede impusă prin te4tul art. '1 răspunderea pentru soarta

prestaţiei sale, precum şi pentru orice altă pierdere cauată creditorului, în ideea că dacăşi#ar fi e4ecutat obligaţia la timp, această pierdere nu ar fi fost pricinuită în patrimoniulcreditorului. !impotrivă, dacă în împrejurările date, caul fortuit care a intervenit dupăpunerea în înt>riere sau după înt>rierea de drept este de natură să îl liberee pe debitornu numai de răspunderea pentru prejudiciul pricinuit de înt>riere, ci şi pentru e4ecutareobligaţiei sale principale faţă de creditor, debitorul este liberat at>t de e4ecutarea obligaţiei,c>t şi de răspunderea pentru prejudiciul suferit de creditor prin nee4ecutarea la timp aobligaţiei debitorului.

*rt. 126.

Ca$ul obligaţiilor solidare

)'- Dotificarea prin care creditorul pune în înt>riere pe unul dintre codebitorii solidariproduce efecte şi în privinţa celorlalţi.

)1- Dotificarea făcută de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte şi înprivinţa celorlalţi creditori.

%omentariu

$olidaritatea codebitorilor )art. '++#'++* D%%- are ca efect şi e4tinderea punerii în înt>riere faţă de toţi codebitorii solidari prin formalitatea de pune în înt>riere a oricăruia

dintre ei.$olidaritatea activă reglementată de art. '++#'++1 are ca efect şi e4tinderea punerii în înt>riere în favoarea tuturor creditorilor solidari prin notificarea efectuată de unul dintre

405



creditorii solidari.

ecţiunea a 3-a.

:!ecutarea silit% &n natur%

=rt. '19. # !reptul la e4ecutarea în natură =rt. '15. # 64ecutarea obligaţiei de a face

=rt. '1/. # 64ecutarea obligaţiei de a nu face

*rt. 12+.

Dreptul la e!ecutarea &n natur%

)'- %reditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constr>ns să e4ecute obligaţia înnatură, cu e4cepţia caului în care o asemenea e4ecutare este imposibilă.

)1- !reptul la e4ecutare în natură cuprinde, dacă este caul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o e4ecutare defectuoasă.

*rt. 12.

:!ecutarea obligaţiei de a ace

)'- În caul nee4ecutării unei obligaţii de a face, creditorul poate, pe c?eltuiala debitorului,să e4ecute el însuşi ori să facă să fie e4ecutată obligaţia.

)1- %u e4cepţia caului în care debitorul este de drept în înt>riere, creditorul poate săe4ercite acest drept numai dacă îl înştiinţeaă pe debitor fie odată cu punerea în înt>riere, fie ulterior acesteia.

*rt. 129.

:!ecutarea obligaţiei de a nu ace

În caul nee4ecutării obligaţiei de a nu face, creditorul poate cere instanţei încuviinţarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligaţiei, pe c?eltuialadebitorului, în limita stabilită prin ?otăr>re judecătorească.

%omentariu64ecutarea silită în natură este regula în materie pentru că această modalitate a fost avută în vedere de părţi atunci c>nd au contractat. 6a se poate realia prin fapta debitorului sauprin fapta altei persoane.

%reditorul are dreptul să pretindă, dacă este posibilă, e4ecutarea în natură a obligaţiei decătre debitor. Dumai astfel se poate garanta securitatea contractuală şi respectulangajamentelor asumate.

!acă debitorul răm>ne recalcitrant, creditorul poate obţine autoriarea de a e4ecuta elanumite obligaţii, cum ar fi, de e4emplu, distrugerea unei construcţii, pe c?eltuialadebitorului.

3 alternativă este e4ecutarea prin terţa persoană autoriată în acelaşi mod, careacţioneaă în numele debitorului. "entru a face u de această posibilitate, creditorul

406



trebuie să îl înştiinţee pe debitor, deodată cu punerea în înt>riere sau ulterior, dacădebitorul nu este în înt>riere de drept.

3 situaţie aparte o repreintă nee4ecutarea unei obligaţii de a nu face, în sensul cădebitorul, în loc să se abţină, a avut o conduită activă şi a e4ecutat o activitate care trebuiesă fie sancţionată prin înlăturarea a ceea ce a făcut debitorul. !acă obţine încuviinţareainstanţei, creditorul poate el însuşi să desfiinţee reultatele faptei debitorului sau săfinanţee e4ecutarea acestei măsuri de către o altă persoană.

ecţiunea a 4-a.

:!ecutarea prin ecivalent

F' # !ispoiţii generale

F1 # "rejudiciul

F # &inovăţia debitorului

1


=rt. '2. # !reptul la daune#interese

*rt. 123/.

Dreptul la daune-interese

%reditorul are dreptul la daune#interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l#a cauat şi care este consecinţa directă şi necesară a nee4ecutării fără justificare sau,după ca, culpabile a obligaţiei.

%omentariu

Dee4ecutarea obligaţiei de către debitor unită cu imposibilitatea constr>ngerii debitoruluisă e4ecute în natură obligaţia, dă dreptul creditorului la repararea prejudiciului suferit înacest mod, dacă face dovada că a suferit un prejudiciu şi că acest prejudiciu este efectulneîndeplinirii obligaţiei debitorului. =şadar, daunele#interese cuvenite creditorului selimiteaă la ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a nee4ecutării obligaţiei+.

<re=udiciul

(. # 6valuarea prejudiciului

((. # %laua penală şi arvuna

".

:valuarea pre=udiciului

=rt. ''. # Repararea integrală

=rt. '1. # %aracterul cert al prejudiciului

407



=rt. '. # "reviibilitatea prejudiciului

=rt. '+. # "rejudiciul imputabil creditorului

=rt. '. # !aunele moratorii în caul obligaţiilor băneşti

=rt. '*. # !aunele moratorii în caul obligaţiilor de a face

=rt. '9. # !ovada prejudiciului

*rt. 1231.

,epararea integral%

)'- %reditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l#a suferit din faptulnee4ecutării.

)1- "rejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acestaeste lipsit. Aa stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de c?eltuielile pe carecreditorul le#a făcut, într#o limită reonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

)- %reditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

*rt. 123.

Caracterul cert al pre=udiciului

)'- Aa stabilirea daunelor#interese se ţine seama de prejudiciile viitoare, atunci c>ndacestea sunt certe.

)1- "rejudiciul ce ar fi cauat prin pierderea unei şanse de a obţine un avantaj poate fi

reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului, ţin>nd cont de împrejurări şi desituaţia concretă a creditorului.

)- "rejudiciul al cărui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determină de instanţade judecată.

*rt. 1233.

<revi$ibilitatea pre=udiciului

!ebitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le#a prevăut sau pe care putea să leprevadă ca urmare a nee4ecutării la momentul înc?eierii contractului, afară de caul în

care nee4ecutarea este intenţionată ori se datoreaă culpei grave a acestuia. %?iar şi înacest din urmă ca, daunele#interese nu cuprind dec>t ceea ce este consecinţa directă şinecesară a nee4ecutării obligaţiei.

*rt. 1234.

<re=udiciul imputabil creditorului

)'- !acă, prin acţiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producereaprejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunător. =ceastă dispoiţie se aplică şi atunci c>nd prejudiciul este cauat în parte de uneveniment al cărui risc a fost asumat de creditor.

)1- !ebitorul nu datoreaă despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le#ar fi putut

408



evita cu o minimă diligenţă.

%omentariu

"entru a beneficia de dreptul la reparaţia integrală a prejudiciului suferit din faptulnee4ecutării obligaţiei debitorului, creditorul trebuie să obţină în prealabil o evaluare aprejudiciului.

%uantumul daunelor#interese va trebui să corespundă întinderii prejudiciului şi acestprejudiciu va fi conceput at>t sub aspect material, c>t şi sub aspect nepatrimonial. "e dealtă parte, prejudiciul material va include at>t pierderea efectiv suferită de creditor, c>t şibeneficiul de care acesta a fost privat. !e e4emplu, preţul mai mare pe care l#a plătitcreditorul pentru a#şi procura de la un alt furnior bunul nelivrat de debitor.

În calculul prejudiciului nu se vor include acele c?eltuieli care nu au mai fost efectuate decreditor datorită nee4ecutării obligaţiei debitorului, precum nici acele pierderi pe carecreditorul a reuşit să le evite ca urmare a nee4ecutării obligaţiei sale.

"rejudiciul va cuprinde în evaluarea sa at>t paguba actuală, c>t şi cea viitoare, cu condiţiacertitudinii şi cu e4cluderea prejudiciilor pur eventuale.

7otodată, prejudiciul va fi calculat ţin>ndu#se seama de eventuala responsabilitate aambelor părţi pentru nee4ecutarea în natură a obligaţiei.

3piniile sunt divergente în privinţa prejudiciului corporal*. =cest prejudiciu suscitădificultăţi specifice de evaluare şi se tinde la consacrarea normativă oficială a unorbaremuri.

"entru prejudiciile viitoare, regula este că acestea vor fi incluse în calcul numai dacăe4istă certitudinea producerii lor.

%onform alin. )1- al art. '1, prejudiciul ce ar fi cauat prin pierderea unei şanse poate fireparat în măsura probabilităţii sale de realiare. =stfel, uneori, medicul care nu îşi îndeplineşte obligaţia de informare a pacientului, îl priveaă pe acesta de o şansă careconstă în evitarea, printr#o altă deciie mai judicioasă, a riscului care s#a realiat."ierderea acestei şanse constituie o pagubă distinctă de vătămările corporale suferite dincaua intervenţiei medicale9.

Ki în domeniul activităţii bancare, nu numai în domeniul sănătăţii, s#a reţinut răspundereapentru pierderea unei şanse. =stfel, s#a decis că pentru clientul băncii neîndeplinirea decătre instituţia de credit a obligaţiei de punere în gardă şi avertiare a avut dreptconsecinţă pierderea şansei de a nu contracta5.

@na dintre condiţiile pentru obligarea la daune#interese a debitorului este previibilitateaprejudiciului de către acesta. !ebitorul va răspunde numai pentru prejudiciul pe care l#aprevăut sau putea să#l prevadă la momentul înc?eierii contractului ca efect alneîndeplinirii obligaţiei sale. =şadar, previibilitatea este concepută în acest ca dupăcriteriul subiectiv.

!acă, însă, nee4ecutarea obligaţiei debitorului este intenţionată sau dacă se poate stabilică este urmare a unei culpe grave a debitorului, el va fi răspunător şi pentru reparareaacelui prejudiciu pe care nu l#a prevăut sau pe care debitorul nu putea să#l prevadă.

Regulile de mai sus sunt subordonate limitei despăgubirilor cuvenite creditorului pentruacel prejudiciu care este o consecinţă directă şi necesară a nee4ecutării obligaţieidebitorului.

%ondiţia conform căreia daunele#interese includ numai prejudiciul care este o consecinţădirectă şi necesară a nee4ecutării obligaţiei este repetată şi în art. ', după ce a fostenunţată în art. '2.=şadar, debitorul nu va răspunde pentru repararea consecinţelor

409



indirecte care în mod normal s#ar fi produs şi fără fapta sa culpabilă. 64emplul clasic estecel al v>nării unui animal care a avut drept consecinţă contaminarea şi pieirea altoranimale ale cumpărătorului. "rejudiciul va include dauna suferită prin pieirea tuturoracestor animale. În sc?imb, prejudiciul nu va include dauna pretinsă pentru că cel care acumpărat animalul bolnav nu a reuşit să îşi cultive terenul, nici dauna suferită de acelaşicreditor pentru că nu şi#a putut îndeplini obligaţiile de livrare a produselor agricole etc.

64plicaţia este aceea că asemenea prejudicii indirecte puteau fi consecinţa altor factori şinu, în mod necesar, consecinţa cumpărării animalului bolnav. 3ricum, includerea înprejudiciu a unor pretenţii este lăsată la aprecierea suverană a instanţei fondului. Îndomeniul răspunderii medicale se remarcă o tendinţă de e4tindere a elementelor de calculal prejudiciului/.

!espăgubirile datorate de debitor se diminueaă cu acele componente ale prejudiciuluicare pot fi imputate creditorului, inclusiv în situaţia în care prejudiciul se datoreaă, înparte, şi unui risc asumat de creditor.

@n aspect particular şi deosebit de delicat îl repreintă evaluarea prejudiciului pe carecreditorul l#ar fi putut evita cu o minimă diligenţă<.

Hurisprudenţa %urţii de %asaţie francee a decis că autorul răspunător de prejudiciulcauat printr#un accident are obligaţia să repare toate consecinţele păgubitoaredecurg>nd, prin caualitate direct din fapta autorului, iar victima nu este nicidecum obligatăsă limitee prejudiciul în interesul autorului faptei. În acest sens, la ' iulie 122, secţia (#acivilă a %urţii de %asaţie francee a decis că nu poate fi diminuată despăgubirea cuvenităvictimei pentru motivul că a refuat să se supună unor tratamente medical psi?iatrice,neav>nd această obligaţie, c?iar dacă tratamentele erau benefice.

$tarea victimei poate evolua şi odată cu ea şi prejudiciul suferit. 7otodată, paguba poateevolua şi independent de agravarea sănătăţii victimei. !acă se amelioreaă această stare

faţă de cea avută în vedere la pronunţarea ?otăr>rii judecătoreşti, nu se poate reducedespăgubirea. 64cepţie face cuantumul unei rente periodice care poate fi tot periodicreviuit, aşa cum a dispus instanţa. $imetric, indemniaţia poate fi majorată în caulagravării stării sănătăţii victimei, fără a putea fi opusă autoritatea lucrului judecat.

$ecţia a ((#a civilă a %urţii de casaţie francee a decis la '/ februarie 122+ că agravareaprejudiciului corporal suferit de victimă antreneaă obligaţia de a#l repara integral, c?iar şi în absenţa agravării stării sănătăţii victimei. În speţă, instanţa a avut în vedere că victimaunui prejudiciu obstetrical a mai avut nevoie de asistenţa unei persoane ca ajutor menajer,pentru că, ulterior accidentului, a mai născut doi copii.

%urtea de %asaţie a avut în vedere că prejudiciul economic nou este independent de

evoluţia stării sec?elelor victimei şi nu a fost avut în vedere la pronunţarea ?otăr>riianterior naşterii copiilor, fiind suficient să se constate acum că noul prejudiciu nu a fostreparat. =utoritatea lucrului judecat nu poate fi opusă nici pretenţiei pentru repararea unuielement al prejudiciului neinclus în cererea iniţială şi cu alt obiect.

Într#o astfel de situaţie se găseşte victima care doreşte să contractee un credit sau oasigurare de viaţă şi este obligată ă suporte un cost mai ridicat din caua sănătăţiiprejudiciate de fapta autorului.

*rt. 1232.

Daunele moratorii &n ca$ul obligaţiilor b%neti)'- În caul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul ladaune moratorii, de la scadenţă p>nă în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi

410



sau, în lipsă, în cel prevăut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Înacest ca, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor caurmare a înt>rierii plăţii ar fi mai mic.

)1- !acă, înainte de scadenţă, debitorul datora dob>ni mai mari dec>t dob>nda legală,daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

)- !acă nu sunt datorate dob>ni moratorii mai mari dec>t dob>nda legală creditorul aredreptul, în afara dob>nii legale, la daune#interese pentru repararea integrală aprejudiciului suferit.

*rt. 1236.

Daunele moratorii &n ca$ul obligaţiilor de a ace

În caul altor obligaţii dec>t cele av>nd ca obiect plata unei sume de bani, e4ecutarea cu înt>riere dă întotdeauna dreptul la daune#interese egale cu dob>nda legală, calculată dela data la care debitorul este în înt>riere asupra ec?ivalentului în bani al obligaţiei, cu

e4cepţia caului în care s#a stipulat o clauă penală ori creditorul poate dovedi unprejudiciu mai mare cauat de înt>rierea în e4ecutarea obligaţiei.

*rt. 123+.

Dovada pre=udiciului

!ovada nee4ecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, cu e4cepţiacaului în care prin lege sau prin convenţia părţilor se prevede altfel.

%omentariu

!aunele moratorii se acordă at>t în caul obligaţiilor băneştii, c>t şi în caul obligaţiilor dea face, altele dec>t cele const>nd în plata unei sume de bani.

!acă obligaţia de a plăti o sumă de bani nu se e4ecută la data stabilită, pentru perioadacuprinsă între scadenţă şi momentul plăţii efective, prejudiciul creditorului se acoperă prinobligarea debitorului la plata unei sume. %reditorul nu este obligat să facă dovadaprejudiciului, iar debitorului nu i se permite să facă dovada că prejudiciul suferit de creditorca urmare a înt>rierii plăţii ar fi inferior celui pretins.

=şadar, dacă dreptul creditorului este de a primi o sumă de bani, despăgubirea nu poateconsta în altceva dec>t în daune#interese moratorii, care pot fi stabilite forfetar, dupăprocentul dob>nii legale sau creditorul poate obţine, în materie de obligaţii comerciale, unprocent superior celui aferent obligaţiilor civile. În consecinţă, dacă înainte de scadenţă convenţia părţilor prevedea o dob>ndă superioarăcelei legale, aceste daune moratorii vor funcţiona şi după scadenţă.

!acă creditorul face dovada că în acest mod nu i s#a acoperit în întregime prejudiciul careeste consecinţa directă şi necesară a nee4ecutării obligaţiei, debitorul poate fi obligat şi laacoperirea acestui prejudiciu suplimentar.

În caul obligaţiilor de a face, care nu constau în plata unei sume de bani, înt>riereae4ecutării conferă creditorului dreptul la daune#interese egale cu dob>nda legală calculatede la data la care debitorul este în înt>riere cu privire la ec?ivalentul bănesc al obligaţiei.

64cepţie face situaţia în care c?iar în acest scop, pentru acoperirea prejudiciului suferit decreditor a fost stipulată o clauă penală. În absenţa unei astfel de claue, se permitecreditorului dovada unui prejudiciu superior celui reultat din calculul dob>nii legale.

411



$impla dovadă că debitorul nu şi#a e4ecutat obligaţia nu poate constitui o probă suficientăa prejudiciului suferit de creditor. =cesta din urmă este obligat să justifice at>t e4istenţaprejudiciului, c>t şi întinderea acestuia. %ontractul părţilor sau dispoiţia legii pot să derogede la această regulă, stabilind scutirea creditorului de proba prejudiciului.

"".

Clau$a penal% i arvuna

=rt. '5. # %laua penală

=rt. '/. # %umulul penalităţii cu e4ecutarea în natură

=rt. '+2. # Dulitatea clauei penale

=rt. '+'. # Reducerea cuantumului penalităţii

=rt. '+1. # 3bligaţia principală indiviibilă

=rt. '+. # 3bligaţia principală diviibilă

=rt. '++. # =rvuna confirmatorie

=rt. '+. # =rvuna penaliatoare

=rt. '+*. # Restituirea arvunei

*rt. 123.

Clau$a penal%

)'- %laua penală este aceea prin care părţile stipuleaă că debitorul se obligă la o

anumită prestaţie în caul nee4ecutării obligaţiei principale.)1- În ca de nee4ecutare, creditorul poate cere fie e4ecutarea silită în natură a obligaţieiprincipale, fie claua penală.

)- !ebitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.

)+- %reditorul poate cere e4ecutarea clauei penale fără a fi ţinut să dovedească vreunprejudiciu.

)- !ispoiţiile privitoare la claua penală sunt aplicabile convenţiei prin care creditoruleste îndreptăţit ca, în caul reoluţiunii sau reilierii contractului din culpa debitorului, săpăstree plata parţială făcută de acesta din urmă. $unt e4ceptate dispoiţiile privitoare la

arvună.

*rt. 1239.

Cumulul penalit%ţii cu e!ecutarea &n natur%

%reditorul nu poate cere at>t e4ecutarea în natură a obligaţiei principale, c>t şi platapenalităţii, afară de caul în care penalitatea a fost stipulată pentru nee4ecutareaobligaţiilor la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă ca, creditorul poate cere at>te4ecutarea obligaţiei principale, c>t şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept saudacă nu acceptă, fără reerve, e4ecutarea obligaţiei.

412



*rt. 124/.

Nulitatea clau$ei penale

)'- Dulitatea obligaţiei principale atrage pe aceea a clauei penale.

Dulitatea clauei penale nu atrage pe aceea a obligaţiei principale.

)1- "enalitatea nu poate fi cerută atunci c>nd e4ecutarea obligaţiei a devenit imposibilă dincaue neimputabile debitorului.

*rt. 1241.

,educerea cuantumului penalit%ţii

)'- (nstanţa nu poate reduce penalitatea dec>t atunci c>nd:

a- obligaţia principală a fost e4ecutată în parte şi această e4ecutare a profitat creditorului;

b- penalitatea este vădit e4cesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăut de părţi la înc?eierea contractului.

)1- În caul prevăut la alin. )'- lit. b-, penalitatea astfel redusă trebuie, însă, să răm>năsuperioară obligaţiei principale.

)- 3rice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''. %laua penală convenită după intrarea în vigoare a %oduluicivil produce efectele prevăute de acesta, indiferent de data naşterii obligaţiei principale

%omentariu

"ărţile pot stipula prin contract prestaţia la care este obligat debitorul în caul în care nu va

e4ecuta voluntar obligaţia principală. =ceastă clauă oferă creditorului opţiunea întree4ecutarea silită în natură a principalei obligaţii şi e4ecutarea silită a clauei penale.Cacultatea opţiunii stă la dispoiţia creditorului nu şi la libera alegere a debitorului.

%reditorul care beneficiaă de claua penală este scutit de obligaţia de a face dovadaprejudiciului suferit din faptul nee4ecutării voluntare a obligaţiei principale.

"rin convenţia care conţine claue penale se poate stipula că, în caul reoluţiunii saureilierii din culpa debitorului a convenţiei părţilor, o plată parţială efectuată voluntar dedebitor să nu fie supusă restituirii.

În caul arvunei penaliatoare, nu mai este necesară o astfel de stipulaţie.

"revederea din alin. )1- al art. '5, conform căreia creditorul care nu a obţinute4ecutarea voluntară a obligaţiei debitorului are opţiunea între e4ecutarea silită aprincipalei obligaţii şi e4ecutarea silită a clauei penale, este completată în art. '/ cuinterdicţia cumulului celor două alternative, e4ecutarea în natură şi penalitatea. =şadar,regula este că nu i se permite cumulul creditorului, în sensul de a e4ecuta silit obligaţiaprincipală în natură şi penalitatea în forma plăţii unei sume.

7otuşi, dacă părţile au stabilit un loc şi un timp pentru e4ecutarea obligaţiei principale, iarpenalitatea s#a stipulat pentru nee4ecutarea obligaţiei principale la timpul sau la loculstabilit, se permite creditorului să cumulee e4ecutarea silită a obligaţiei principale şie4ecutarea silită a penalităţii, dacă creditorul nu renunţă voluntar la dreptul de a cumula

e4ecutările sau dacă nu acceptă, fără reerve, e4ecutarea obligaţiei principale.!acă obligaţia principală este sancţionată cu nulitatea, va fi lipsită de efecte şi obligaţiacare cuprinde claua penală, dar dacă nulitatea priveşte numai claua penală, răm>ne

413



obligaţia principală neatinsă. !e asemenea, dacă principala obligaţie a devenit imposibilădin motive neimputabile debitorului, nu poate fi cerută penalitatea, deoarece lipseştevinovăţia debitorului, care justifică penalitatea.

=tunci c>nd contractul conţine o clauă penală e4cesivă, draconică, aşa cum se înt>lneşteuneori în contractele de leasing, jurisprudenţa belgiană a intervenit sancţion>nd cunulitatea asemenea claue şi justific>nd nulitatea cu argumente de clauă ilicită sau deordine publică.Hurisprudenţa franceă a procedat în acelaşi mod numai după reforma din iulie '/9.7e4tul art. ''1%%C a primit un al doilea alineat, care permite instanţei, c?iar şi din oficiu,să modelee sau să accentuee penalitatea atunci c>nd ea este, după ca, sau e4cesivăsau deriorie.

7e4tul art. '+' permite numai reducerea penalităţii în două situaţii:

a- obligaţia principală a fost parţial e4ecutată, voluntar sau silit, şi această e4ecutare aprofitat creditorului;

b- penalitatea este vădit e4cesivă în comparaţie cu prejudiciul previibil pentru părţi la data înc?eierii contractului, reult>nd din nee4ecutarea obligaţiei debitorului. =rticolul '+', în alineatul final, sancţioneaă clauele contractuale care nu respectăaceste reguli cu considerarea acestor claue ca nefiind scrise'2.

*rt. 124.

bligaţia principal% indivi$ibil%

=tunci c>nd obligaţia principală este indiviibilă, fără a fi solidară, iar nee4ecutareaacesteia reultă din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi cerută fie în totalitate

celui care nu a e4ecutat, fie celorlalţi codebitori, fiecăruia pentru partea sa. =ceştiapăstreaă dreptul de regres în contra celui care a provocat nee4ecutarea.

*rt. 1243.

bligaţia principal% divi$ibil%

)'- =tunci c>nd obligaţia principală este diviibilă, penalitatea este, de asemenea,diviibilă, fiind suportată numai de codebitorul care este vinovat de nee4ecutare şi numaipentru partea de care acesta este ţinut.

)1- !ispoiţiile alin. )'- nu se aplică atunci c>nd claua penală a fost stipulată pentru a împiedica o plată parţială, iar unul dintre codebitori a împiedicat e4ecutarea obligaţiei întotalitate. În acest ca, întreaga penalitate poate fi cerută acestuia din urmă, iar de laceilalţi codebitori numai proporţional cu partea fiecăruia din datorie, fără a limita regresulacestora împotriva celui care nu a e4ecutat obligaţia.

%omentariu

=rticolele '+1 şi '+ reglementeaă consecinţele nee4ecutării obligaţiei principale îndouă ipotee: ipotea obligaţiei principale indiviibile şi ipotea obligaţiei principalediviibile.

=tunci c>nd nu s#a e4ecutat obligaţia principală indiviibilă şi fapta de nee4ecutare poate fiatribuită unuia dintre codebitori, acestuia i se poate stabili obligaţia de a plăti în întregimepenalitatea sau, creditorul îşi poate fracţiona penalitatea cer>nd fiecăruia dintre codebitorisă plătească partea lui din penalitatea totală. %odebitorii plătitori au dreptul de regres

414



contra aceluia care nu a e4ecutat obligaţia indiviibilă.

!iviibilitatea obligaţiei atrage şi diviibilitatea penalităţii. =ceastă penalitate va fi suportatănumai de debitorul vinovat de nee4ecutare şi numai pentru partea ce îi revine acestuia dinansamblul e4ecutării. %?iar şi în acest ca, dacă motivul pentru care s#a stipulat clauapenală a fost de a împiedica fracţionarea e4ecutării plăţii, iar unul dintre codebitori a împiedicat e4ecutarea în totalitate a principalei obligaţii, el va putea fi obligat să plătească întreaga penalitate şi numai el va putea fi obligat în acest mod, adică la plata întregiipenalităţi. %eilalţi codebitori care nu au împiedicat e4ecutarea în totalitate a obligaţieiprincipale vor putea fi siliţi să suporte numai o parte din penalitate, proporţională cu parteadin datoria principală şi, totodată, vor beneficia de acţiune în regres contra codebitoruluicare a împiedicat e4ecutarea obligaţiei în totalitate.

*rt. 1244.

*rvuna conirmatorie

)'- !acă, la momentul înc?eierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, osumă de bani sau alte bunuri fungibile, în ca de e4ecutare arvuna trebuie imputatăasupra prestaţiei datorate sau, după ca, restituită.

)1- !acă partea care a dat arvuna nu e4ecută obligaţia fără justificare, cealaltă parte poatedeclara reoluţiunea contractului, reţin>nd arvuna. =tunci c>nd nee4ecutarea provine de lapartea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara reoluţiunea contractului şi poatecere dublul acesteia.

)- %reditorul obligaţiei nee4ecutate poate, însă, opta pentru e4ecutare sau pentrureoluţiunea contractului şi repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.

*rt. 1242.

*rvuna penali$atoare

!acă în contract este stipulat e4pres dreptul uneia dintre părţi sau dreptul ambelor părţi dea se deice de contract, cel care denunţă contractul pierde arvuna dată sau, după ca,trebuie să restituie dublul celei primite.

*rt. 1246.

,estituirea arvunei =rvuna se restituie c>nd contractul înceteaă din caue ce nu atrag răspunderea vreuneiadintre părţi.

%omentariu

=rvuna este reglementată în Doul %od civil în două variante, în raport de funcţia pe care o îndeplineşte.

=rticolul '++ reglementeaă arvuna confirmatorie, const>nd în predarea de către unadintre părţi celeilalte părţi contractante, la momentul înc?eierii contractului, cu titlu dearvună, a unei sume de bani sau a unei cantităţi de bunuri fungibile pentru ca odată cu

e4ecutarea obligaţiei sale, arvuna să fie imputată asupra prestaţiei datorate. !acăprestaţia datorată se e4ecută integral, arvuna este o suprasolvire şi se restituie părţii carea predat#o la înc?eierea contractului.

415



În alternativa nee4ecutării obligaţiei de către plătitorul arvunei, cealaltă parte contractantăpoate cere reoluţiunea contractului şi poate reţine arvuna. !impotrivă, dacă cel ce aprimit arvuna nu îşi e4ecută obligaţia, plătitorul arvunei poate cere reoluţiuneacontractului şi obligarea celeilalte părţi contractante să îi restituie dublul arvunei.

"artea contractantă căreia nu îi este imputată nee4ecutarea voluntară a contractului poatecere fie e4ecutarea silită în natură a obligaţiei contractuale, fie reoluţiunea, renunţ>nd laposibilităţile oferite de art. '++ şi cer>nd ca prejudiciul să fie reparat în conformitate cudispoiţiile aplicabile în caul nestipulării arvunei.

=rvuna penaliatoare presupune e4istenţa unei claue în contractul părţilor, prin care seacordă fiecăreia dintre părţi sau uneia dintre părţi dreptul de a se deice de contract."artea contractantă care renunţă la contract pierde arvuna pe care a dat#o celeilalte părţisau îi plăteşte celeilalte părţi dublul sumei primite, după ca.

!acă niciuna dintre părţi nu este răspunătoare pentru încetarea contractului, arvunaprimită, în forma confirmatorie sau în forma penaliatoare se restituie plătitorului.

3

Vinov%ţia debitorului

=rt. '+9. # &inovăţia debitorului

=rt. '+5. # "reumţia de culpă

*rt. 124+.

Vinov%ţia debitorului

!ebitorul este ţinut să repare prejudiciul cauat cu intenţie sau din culpă.

*rt. 124.

<re$umţia de culp%

%ulpa debitorului unei obligaţii contractuale se preumă prin simplul fapt al nee4ecutării.

%omentariu

=v>nd forţă obligatorie, contractul trebuie să fie e4ecutat, în mod normal, iar nee4ecutareatrebuie să fie sancţionată. !acă debitorul nu#şi e4ecută obligaţia în mod spontan,creditorul trebuie să#l pună în înt>riere pentru a obţine e4ecutarea în natură şi dacă nuobţine reultatul, trebuie să procedee la e4ecutare forţată, deşi nu întotdeauna o poaterealia. Răm>ne să se mulţumească cu o e4ecutare prin ec?ivalent pentru a reparaprejudiciul suferit din caua nee4ecutării în natură.

%oncepţia dreptului privat este că, în ca de nee4ecutare a contractului, creditorulare dreptul la daune#interese ec?ivalente cu avantajul pe care trebuia să îl primească încaul e4ecutării contractului.

!reptul la repararea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a nee4ecutării contractuluipresupune îndeplinirea a trei condiţii:

'- un prejudiciu suferit de creditor;1- o culpă contractuală;

416



- un raport de caualitate între culpă şi prejudiciu.

%ulpa contractuală constă în însăşi nee4ecutarea culpabilă a obligaţiei contractuale.

7e4tul art. '+5 utilieaă e4presia simplul fapt al nee4ecutării<, dar realităţiledemonstreaă că nu este deloc simplu<. Hurisprudenţa tinde să adauge la obligaţiilecontractate alte obligaţii str>ns legate de acestea, cum sunt obligaţia de informare şi de

sfătuire. 7otodată, au fost integrate obligaţiei contractuale unele îndatoriri care s#au grupatsub denumirea de obligaţie de securitate. =stfel, contractul de muncă presupunesecuritatea corporală a salariatului, iar contractul de transport presupune deplasareacălătorului fără nicio vătămare la destinaţie. Du toate situaţiile nasc obligaţii de securitate.!e e4emplu, contractul de v>nare a mărfurilor din magain nu comportă obligaţia deprotecţie în magain, dar o astfel de obligaţie e4istă pentru viciile ascunse ale lucruluicumpărat. !acă, de regulă, obligaţia de informare şi de sfătuire e4istă în faa prealabilă înc?eierii contractului, o astfel de obligaţie poate fi continuată şi în faa de e4ecutare acontractului.

În ce priveşte obligaţia de informare, în faa de e4ecutare a contractului, ea se raporteaăla obligaţia cooperării părţilor prin furniarea de informaţii, prin punerea în gardă şi datoriade consiliere.

Aucrurile nu sunt simple nici în ceea ce priveşte calificarea obligaţiilor pe care şi le#auasumat părţile prin contract. @nele dintre acestea sunt obligaţii de mijloace, iar altele suntobligaţii de reultat. În caul obligaţiilor de mijloace, creditorul nu se poate mulţumi, ca şi încaul celor de reultat cu dovada neîndeplinirii obligaţiei, ci trebuie să facă dovada cănee4ecutarea s#a datorat neîndeplinirii unei obligaţii concrete pe care o avea debitorul. Înaceastă situaţie se află contractul de îngrijiri medicale şi cel de asistenţă juridică.

7rec>nd peste aceste complicaţii, te4tul art. '5+ reumă stabilind că se preumă culpadebitorului din simplul fapt al nee4ecutării obligaţiei contractuale.

ecţiunea a 2-a.

,e$oluţiunea' re$ilierea i reducerea prestaţiilor

=rt. '+/. # !reptul la reoluţiune sau reiliere

=rt. '2. # 0odul de operare

=rt. ''. # Reducerea prestaţiilor

=rt. '1. # Reoluţiunea unilaterală

=rt. '. # "actul comisoriu =rt. '+. # 6fectele reoluţiunii şi ale reilierii

*rt. 1249.

Dreptul la re$oluţiune sau re$iliere

)'- !acă nu cere e4ecutarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul lareoluţiunea sau după ca, reilierea contractului, precum şi la daune#interese, dacă i secuvin.

)1- Reoluţiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci c>nde4ecutarea sa este diviibilă. !e asemenea, în caul contractului plurilateral,neîndeplinirea de către una dintre părţi a obligaţiei nu atrage reo# luţiunea contractului

417



faţă de celelalte părţi, cu e4cepţia caului în care prestaţia nee4ecutată trebuia, dupăcircumstanţe, să fie considerată esenţială.

)- !acă nu se prevede altfel, dispoiţiile referitoare la reoluţiune se aplică şi în caulreilierii.

%omentariu

7e4tul art. '+/ reumă posibilităţile creditorului în caul nee4ecutării obligaţiilordebitorului: a- e4ecutarea silită în natură; b- e4ecutarea silită prin ec?ivalent; c-reoluţiunea sau reilierea contractului şi daune#interese.

%el de#al doilea alineat prevede că se poate pronunţa o reoluţiune pentru numai o parte acontractului, dacă este diviibilă e4ecutarea obligaţiei debitorului.

%el de#al treilea alineat precieaă că normele %odului privind reoluţiunea sunt aplicabileşi reilierii.

Reoluţiunea'' sancţioneaă forţa obligatorie a contractului, distrug>ndu#l, aşa cumremarcă autorul 7. enicon'1. Reoluţiunea pentru nee4ecutare este o te?nică originală

de desfiinţare a contractului, care se distinge de instituţiile apropiate, cum sunt nulitatea,caducitatea, ruperea contractului, decăderea, deicerea etc.

Reoluţiunea pentru nee4ecutare, c?iar şi atunci c>nd nu produce efecte dec>t pentruviitor, conform convenţiei părţilor, nu se confundă cu reilierea pentru nee4ecutare, pentrucă aceasta din urmă este, în principiu judiciară.

*rt. 122/.

;odul de operare

)'- Reoluţiunea poate fi dispusă de instanţă, la cerere, sau, după ca, poate fi declaratăunilateral de către partea îndreptăţită.

)1- !e asemenea, în caurile anume prevăute de lege sau dacă părţile au convenit astfel,reoluţiunea poate opera de plin drept.

%omentariu

Reoluţiunea poate fi reultatul acordului părţilor sau poate fi dispusă de instanţă orideclarată unilateral de partea contractantă îndreptăţită.

=cordul părţilor pentru reoluţiunea contractului este inversul acordului pentru înc?eiereacontractului. =cest acord se supune regulilor privind condiţiile de validitate a contractelor îngeneral. 6l presupune un acord e4pres sau tacit al tuturor persoanelor care au avutcalitatea de părţi în contract. "rincipiul consensualismului se aplică şi acestui acord.Revocarea prin acord produce aceleaşi efecte ca şi realiarea condiţiei reolutorii. !acă s#a conceput realiarea contractului în etape succesive, revocarea produce efecte numaipentru viitor. =ni?ilarea retroactivă a contractului este înlesnită de împrejurarea că p>nă înacel moment nu s#a produs niciun efect.

0anifestarea unilaterală de voinţă produce efectele reoluţiunii în condiţiile reglementatela art. '1.

Reoluţiunea pentru nee4ecutare a obligaţiilor asumate prin contract poate fi e4plicată şiprin mecanismul condiţiei reolutorii )art. '+2' D%%-.

În primul r>nd, producerea evenimentului care a fost calificat drept condiţie reolutoriedesfiinţeaă contractul prin voinţa legii. 7e4tul art. '2 are o altă soluţie, reoluţiunea estefacultativă şi ea poate fi dispusă de instanţă, la cerere sau poate fi, după ca, declarată

418



unilateral de către partea îndreptăţită.

În concluie:

'- reoluţiunea nu opereaă de plin drept în concepţia te4telor art. '+/ şi următoarele. =cest mod de operare este, deci, incompatibil cu mecanismul condiţiei reolutorii.

1- reoluţiunea baată pe îndeplinirea condiţiei reolutorii poate fi invocată de oricare

dintre părţi şi c?iar de o terţă persoană, în timp ce reoluţiunea reglementată de art.'2 opereaă numai prin ?otăr>rea instanţei, la cererea părţii îndreptăţite sau, după ca,poate fi declarată unilateral de către parte îndreptăţită.

- evenimentul calificat drept condiţie reolutorie trebuie să fie e4terior raportului juridicgenerat de contract, pe c>nd e4ecutarea prestaţiei este intrinsecă raportului juridiccontractual şi, deci, nu poate fi o condiţie reolutorie.

+- condiţia reolutorie este un element al contractului, generat de voinţa părţilor şi dacă oconsiderăm ca temei al reoluţiunii contractului pentru nee4ecutare, se poate concluionacă părţile însele au provocat desfiinţarea contractului.

- intericerea clauelor de renunţare la reoluţiune ar fi ine4plicabilă pentru că nu arcorespunde dorinţei suverane a părţilor.

=nalia voluntaristă a reoluţiunii pentru nee4ecutare a avut o durată îndelungată îndoctrina franceă, deoarece nu s#a luat în considerare că reoluţiunea pentru nee4ecutarese produce în temeiul legii şi nu este un mecanism intern al contractului. "entru a înţelegecorect mecanismul contractului sinalagmatic şi reoluţiunea pentru nee4ecutare, nutrebuie să se cercetee motivaţia părţii care a contractat. 6ste mult mai realist să seconsidere că legea şi nu părţile contractante este la originea reoluţiunii pentrunee4ecutare.

%onform art. '2, reoluţiunea pentru nee4ecutare este o deciie a instanţei sau a

creditorului. Du este niciodată o urmare directă a nee4ecutării, ci este o măsură care seaplică şi nicidecum o situaţie care se constată. %oncepută ca remediu, reoluţiuneaproduce efecte specifice, care nu pot fi obţinute c>t timp nu a fost decisă reoluţiunea şicare nu sunt niciodată dob>ndite de la sine.

În contractele sinalagmatice, obligaţia uneia dintre părţi are drept cauă obligaţia celeilaltepărţi şi reciproc, astfel înc>t dacă obligaţia uneia nu este îndeplinită, indiferent de motiv,obligaţia celeilalte părţi devine lipsită de cauă.

!acă un contract nu conţine nicio clauă e4presă de reoluţiune, aparţine instanţei săverifice, în termenii contractului şi în intenţia părţilor, care este întinderea angajamentuluiasumat de aceea dintre părţi care nu şi#a îndeplinit în totalitate sarcinile, iar în ca de

parţială nee4ecutare să apreciee, după împrejurările cauei, dacă această nee4ecutare esuficient de importantă pentru a antrena reoluţiunea ori dacă nu ar fi suficientă reparaţia,prin obligarea la daune interese.

$ub aceste aspecte, judecătorul fondului deţine o putere suverană de apreciere'.

$e consideră că voinţa legii nu a fost niciodată de a impune desfiinţarea contractuluipentru nee4ecutare şi niciodată nu a fost propusă contractanţilor, în special creditoruluiinocent.

Diciodată nu e4istă un element obiectiv care declanşeaă reoluţiunea pentrunee4ecutare, ci ea răm>ne o apreciere subiectivă.

Reoluţiunea judiciară a contractului genereaă o situaţie juridică nouă, fiind astfelconstitutivă de drepturi şi, totodată, declarativă. 6ste constitutivă pentru că instanţa estecea care genereaă reoluţiunea contractului şi p>nă în momentul pronunţării ?otăr>rii

419



judecătoreşti, părţile continuă să fie legate de contract, deoarece simpla nee4ecutare nudistruge contractul'+.

*rt. 1221.

,educerea prestaţiilor )'- %reditorul nu are dreptul la reoluţiune atunci c>nd nee4ecutarea este de mică însemnătate. În caul contractelor cu e4ecutare succesivă, creditorul are dreptul lareiliere, c?iar dacă nee4ecutarea este de mică însemnătate, însă are un caracter repetat.3rice stipulaţie contrară este considerată nescrisă.

)1- 6l are însă dreptul la reducerea proporţională a prestaţiei sale dacă, după împrejurări,aceasta este posibilă.

)- !acă reducerea prestaţiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul dec>t la daune#interese.

%omentariu

Reoluţiunea este o sancţiune e4cesivă atunci c>nd nee4ecutarea priveşte numai o partede mică însemnătate a obligaţiei debitorului. "rin e4presia creditorul nu are drept lareoluţiune<, te4tul se referă la reoluţiunea unilaterală, în primul r>nd, dar şi la dreptulcreditorului de a cere instanţei să pronunţe reoluţiunea.

=ceste concluii sunt valabile pentru reoluţiunea contractelor cu e4ecutare instantanee.!acă prestaţia debitorului a fost stipulată în sensul de a fi e4ecutată succesiv, pentru aacea parte neînsemnată din obligaţia debitorului care nu s#a e4ecutat, creditorul aredreptul la reiliere, dacă actele de nee4ecutare a obligaţiilor debitorului au avut un caracterrepetat şi riscă să aibă şi în viitor un caracter identic, ceea ce ar repreenta un

inconvenient major pentru creditorul inocent.7e4tul fraei finale din alin. )'- al art. '' sancţioneaă clauele contractuale contrareprincipiilor de mai sus cu considerarea lor ca fiind nescrisă.

=tunci c>nd creditorul nu poate cere instanţei reoluţiunea contractului şi nu poate declarael însuşi reoluţiunea unilaterală, el are dreptul să ceară instanţei o reducere proporţionalăa propriei prestaţii.

!acă şi#a e4ecutat integral prestaţia, va cere restituirea unei părţi, în formă de ec?ivalentbănesc, iar dacă nu şi#a e4ecutat prestaţia integral, va cere instanţei să determinereducerea proporţională a prestaţiei. =ceastă reducere va opera în mod diferenţiat, după împrejurări, numai atunci c>nd este posibilă.

!acă nu este posibilă reducerea prestaţiilor, creditorul căruia i se interice accesul lareoluţiune sau la reiliere va avea, totuşi, dreptul la daune#interese în cuantumulcorespunător prestaţiei debitorului nee4ecutate.

*rt. 122.

,e$oluţiunea unilateral%

)'- Reoluţiunea sau reilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisă adebitorului atunci c>nd părţile au convenit astfel, c>nd debitorul se află de drept în

înt>riere ori c>nd acesta nu a e4ecutat obligaţia în termenul fi4at prin punerea în înt>riere.

)1- !eclaraţia de reoluţiune sau de reiliere trebuie făcută în termenul de prescripţie

420



prevăut de lege pentru acţiunea corespunătoare acestora.

)- În toate caurile, declaraţia de reoluţiune sau de reiliere se înscrie în cartea funciarăsau, după ca, în alte registre publice, pentru a fi opoabilă terţilor.

)+- !eclaraţia de reoluţiune este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor sau,după ca, de la data e4pirării termenului prevăut la alin. )'-.

%omentariu!acă, în principiu, nu se permite părţilor contractante să se degajee unilateral de legăturacontractuală, e4istă situaţii de e4cepţie, c>nd legea autorieaă sau c>nd parteacontractantă îşi reervă acest drept.

Reoluţiunea unilaterală sau reilierea unilaterală a contractului se poate produce prinnotificarea scrisă a debitorului în trei situaţii:

'- c>nd părţile au convenit în acest mod prin clauă contractuală e4plicită;

1- c>nd debitorul se află de drept în înt>riere;

- c>nd debitorul nu a e4ecutat obligaţia sa nici în termenul fi4at în punerea în înt>riere.%ontractele cu durată nedeterminată şi cu e4ecutări succesive implică, în principiu, dreptulde a se deangaja unilateral, pentru că intericerea unui astfel de drept ar ec?ivala cu unangajament veşnic şi ar lea libertatea individuală.

Regula se aplică în diverse situaţii, cum sunt: contractul de muncă, contractul de înc?irierepe durată nedeterminată şi altor contracte similare. Cacultatea de reiliere nu poate ficoncepută ca o prerogativă discreţionară şi reilierea nu poate fi e4ercitată ca un abu dedrept.

7otuşi, buna#credinţă a celui care ueaă de mecanismul reilierii nu presupune obligaţiade a justifica întotdeauna un motiv legitim. !e e4emplu, în contractul de muncă,

nerespectarea termenului de preavi poate fi sancţionată sau cu nulitatea măsuriiconcedierii sau alocarea de daune#interese, în raport de politica legislativă a momentului.3ricum, salariatul nu trebuie să îşi motivee demisia.

"ot fi reiliate unilateral, în virtutea specificului contractului, mandatul, depoitul, înc?irierea etc., după cum unele contracte în care legiuitorul intervine pentru protecţiaconsumatorului sau pentru protecţia pacientului, se reglementeaă prin voinţa legii dreptulpărţii mai slabe la răg>ndire.

Retractarea unilaterală atunci c>nd părţile au convenit astfel< este mecanismul prin carese oferă părţii contractante sau ambelor părţi facultatea de a se delega de angajamenteleasumate prin contract. În contractul cu e4ecutare instantanee, retractarea intervine înaintede e4ecutare şi este, în mod frecvent, subordonată obligaţiei de a plăti o indemniaţie'. În contractele cu e4ecutare succesivă, părţile pot stipula claue de reiliere, care permituneia sau alteia dintre părţi să pună capăt, unilateral şi discreţionar, e4ecutării contractului.

În cele cu durată determinată, acest drept se e4ercită înaintea scadenţei e4ecutării.

În ambele situaţii, claua contractuală permite încetarea contractului printr#o manifestarede voinţă unilaterală, făc>ndu#se abstracţie de comportamentul contractanţilor.

În cea de#a doua ipoteă, partea care se pl>nge de nee4ecutarea obligaţiei celeilalte părţicare se află de drept în înt>riere, este autoriată de te4tul art. '1 alin. )'- să reilieecontractul sau să îl reoluţionee prin notificare scrisă adresată debitorului, cu alte cuvinte,

prin manifestarea unilaterală de voinţă. Reultă că în cea de#a doua ipoteă nu esteindiferent comportamentul contractanţilor, ci este culpabil de nee4ecutare unul dintrecontractanţi. =cest drept se va e4ercita cu bună#credinţă, abuul fiind sancţionat cu

421



ineficienţa actului unilateral. Hurisprudenţa franceă a recunoscut efectele reoluţiuniiunilaterale în situaţiile în care interesul părţii care o declară este imperios.

!acă relaţiile contractuale implică o doă specifică de încredere, culpa deosebit de gravăa uneia dintre părţile contractante poate justifica sau cel puţin poate e4plica rupereaunilaterală a contractului. În aceeaşi situaţie se află creditorul care se vede ameninţat deun prejudiciu ireparabil în caul în care nu se deangajeaă de contract.

Ruperea unilaterală a contractului este o anticipare a deciiei instanţei. Recurgerea laaceastă soluţie are întotdeauna o justificare concretă, cm ar fi urgenţa, imposibilitateae4ecutării, trădarea încrederii, comportamentul agresiv etc. 0ăsura trebuie să fieproporţională cu gravitatea nee4ecutării pe care o suportă creditorul. 7e4tul art. '1 nuprevede un termen de preavi acordat debitorului în afară de cea de#a treia ipoteă c>ndpunerea în înt>riere s#a efectuat prin notificare şi nu în virtutea legii.

%eea ce este pretins creditorului, care face u de declaraţia de reoluţiune sau de reiliereeste respectarea termenului de prescripţie prevăut de lege pentru acţiuneacorespunătoare'*.

@ltimul alineat al art. '1 reglementeaă înscrierea în cartea funciară, sau, după ca, înalte registre publice a declaraţiei de reoluţiune sau de reiliere, pentru opoabilitate faţăde terţi.

eneralitatea admiterii reoluţiunii prin denunţare unilaterală cunoaşte restricţii în caulunor contracte pentru stabilitatea acestora. Hurisprudenţa franceă recentă tinde săutiliee acest mod de reoluţiune ca ec?ivalent al reoluţiunii judiciare, care permitesancţionarea nee4ecutării pentru privarea părţii inocente de contraprestaţia cuvenită.7endinţa se manifestă şi prin atenuarea rigorii condiţiilor de fond a reoluţiunii prindenunţare unilaterală.

eneraliarea acestui mod de reoluţiune are ca efect secundar creşterea riscului de

rupere unilaterală nejustificată, datorită lăsării la aprecierea creditorului a oportunităţiireoluţiunii. 64ecutarea în natură răm>ne principiul de baă al e4ecutării contractului.

Reoluţiunea unilaterală e4ercită funcţii pe care o reoluţiune judiciară nu şi le poateasuma în mod eficient: rapiditatea delegării contractuale în cauri de urgenţă, limitareaprejudiciului consecutiv nee4ecutării şi sancţionarea promptă a comportamentului culpabilal debitorului. Reoluţiunea unilaterală apare astfel ca un mod original de reoluţiunecomparabil cu reoluţiunea judiciar şi cu efectele clauei reolutorii.

%ontractul se înc?eie pentru că are o justificare economică precisă şi concretă. "ărţile îşistabilesc obiective şi doresc îndeplinirea lor. Reoluţiunea unilaterală permite creditoruluisă rupă rapid un contract devenit inutil, pentru că au fost înşelate aşteptările şi speranţele

legate de acesta.Ruperea contractului este, de cele mai multe ori, urmată de înc?eierea unui alt contract cuun alt partener.

%reditorul inocent nu trebuie să aştepte pronunţarea ?otăr>rii instanţei pentru reoluţiuneacontractului.

=ceastă nevoie de celeritate nu este cantonată la raporturile juridice de drept comercial, cise regăseşte şi la cele de drept civil.

"rincipalul avantaj al reoluţiunii unilaterale este rapiditatea, evitarea inconvenientuluilentorii justiţiei şi, concomitent, oferirea unei compensaţii la nee4ecutarea obligaţiilor

debitorului."rincipiile comune contractuale redactate de =sociaţia Penri %apitant'9 prevăd la art.5:'2': 0oXens dont dispose le crIancier principiul conform căruia, întotdeauna c>nd o

422



parte nu e4ecută o obligaţie ce reultă din contract şi nu beneficiaă de e4onerareaprevăută la art. 5:'25, creditorul este îndreptăţit să recurgă la unul dintre mijloaceleprevăute la capitolul (8, iar art. /:2': prevede că o parte poate reoluţiona contractul înca de nee4ecutare esenţială din partea cocontractantului. Reoluţiunea opereaă prinnotificarea către debitor )art. /:2:-.

În caul reoluţiunii baată pe clauele contractului, nerespectarea condiţiilor stipulatepoate fi sancţionată judiciar, inclusiv prin ordonanţă preşedinţială.!acă partea care rupe contractul pe durată nedeterminată, respect>nd modalităţilestipulate, nu trebuie să justifice măsura, cu toate acestea, instanţa, e4amin>nd împrejurările cauei, poate reţine abuul părţii contractante în e4ercitarea dreptului de apune capăt contractului. În preenţa unei claue reolutorii, instanţa nu poate refua săconstate reoluţiunea intervenită, nici atunci c>nd ar putea să califice ca nefiind suficientde grav nee4ecutarea şi nu poate acorda debitorului termene de graţie pentru a#şi e4ecutaobligaţia şi pentru a evita reoluţiunea.

%laua reolutorie îşi pierde interesul în acele situaţii în care legea sau jurisprudenţapermite o reoluţiune e4trajudiciară a contractului în caul nee4ecutării de către debitor aobligaţiilor sale: v>nare de alimente pentru consum uman, asigurări, proprietateintelectuală etc.

7otodată, creditorul poate rupe contractul unilateral în ca de urgenţă )evacuarea din salăa unui spectator turbulent care îi împiedică pe ceilalţi să urmărească repreentaţia-'5.

*rt. 1223.

<actul comisoriu

)'- "actul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod e4pres, obligaţiile a căror

nee4ecutare atrage reoluţiunea sau reilierea de drept a contractului.)1- În caul prevăut la alin. )'-, reoluţiunea sau reilierea este subordonată punerii în înt>riere a debitorului, afară de caul în care s#a convenit că ea va reulta din simplul faptal nee4ecutării.

)- "unerea în înt>riere nu produce efecte dec>t dacă indică în mod e4pres condiţiile încare pactul comisoriu opereaă.

%omentariu

"entru a produce reultatul urmărit, reoluţiunea sau reilierea contractului, pactulcomisoriu trebuie să prevadă în mod e4plicit care sunt acele obligaţii a căror nee4ecutare

atrage de drept reoluţiunea sau reilierea contractului, la această e4igenţă adăug>ndu#sepunerea în înt>riere a debitorului, dacă nu s#a stipulat că va reulta din simplul fapt alnee4ecutării. Ki în acest ca, punerea în înt>riere va avea efect numai dacă va indica înmod e4plicit ce obligaţie nu s#a e4ecutat.

%lauele reolutorii denumite şi pacte comisorii e4prese prevăd că, în preenţaneîndeplinirii obligaţiilor contractuale asumate, reoluţiunea se va produce de plin drept,fără ca instanţa să poată aprecia gravitatea neîndeplinirii obligaţiilor sau dacă aceasta justifică reoluţiunea. (nstanţa va constata, în ca de opunere, împrejurarea că a operatautomat claua reolutorie şi sunt întrunite condiţiile stipulate de părţi în contract. Dumaicreditorul inocent poate invoca claua. 6l poate opta între e4ecutarea forţată şi

reoluţiunea contractuală. =vantajele pentru creditor sunt evidente, dar şi pericolul de abuprin impunerea voinţei părţii dominante este demn de luat în considerare. !e aceea, înunele sectoare, legea interice clauele de reoluţiune )asigurări, înc?irieri de locuinţe,

423



arendări de ferme agricole, construcţii imobiliare etc.-. !reptul de control al justiţieicuprinde şi posibilitatea de a considera ca nefiind scrise unele dintre aceste claue. Înaceastă situaţie se regăsesc unele dintre reglementările cuprinse în legislaţia protecţieiconsumatorilor'/.

%lauele reolutorii cunosc mai multe varietăţi. @nele stipuleaă cu preciie circumstanţelesau modalităţile măsurii. Hurisprudenţa este e4igentă în ceea ce priveşte e4primareaneec?ivocă a acestor claue. %ea mai benignă dintre claue prevede că reoluţiunea va ficonsecinţa unui fapt precis, de e4emplu, nelivrarea mărfii la o dată stabilită. %apacitateainstanţei de a aprecia nu mai funcţioneaă. %lauele de reoluţiune de plin drept pentrunee4ecutare funcţioneaă automat. %ea mai energică variantă o repreintă claua dereoluţiune de plin drept şi fără punere în înt>riere.

3 clauă reolutorie conferă beneficiarului un drept potestativ dacă s#a produs faptulnee4ecutării obligaţiei celeilalte părţi. !reptul se e4ercită prin notificarea debitorului.

În concluie, dacă părţile au stipulat prin pact comisoriu reoluţiunea contractului de plindrept, instanţa este limitată la verificarea îndeplinirii unor condiţii cum sunt:

'- reoluţiunea să fie cerută de creditorul obligaţiei nee4ecutate;1- acest creditor nu este obligat să facă u de clauă şi poate cere e4ecutarea silită înnatură;

- creditorul trebuie să fie de bună#credinţă;

+- instanţa nu poate împiedica reoluţiunea care îndeplineşte condiţiile prevăute înclauă;

- instanţa nu poate modera claua reolutorie pentru că nu este clauă penală şi buna#credinţă a debitorului este indiferentă.

%?iar dacă reoluţiunea se produce de plin drept la iniţiativa creditorului care seprevaleaă de claua reolutorie, punerea în înt>riere este pretinsă, după cum semenţioneaă în alin. )- al art. '.

*rt. 1224.

:ectele re$oluţiunii i ale re$ilierii

)'- %ontractul desfiinţat prin reoluţiune se consideră că nu a fost niciodată înc?eiat. !acăprin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest ca, să restituie celeilaltepărţi prestaţiile primite.

)1- Reoluţiunea nu produce efecte asupra clauelor referitoare la soluţionareadiferendelor ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte c?iar în ca dereoluţiune.

)- %ontractul reiliat înceteaă doar pentru viitor.

%omentariu

%ontractul desfiinţat prin reoluţiune este considerat ine4istent şi pentru trecut, ca şi pentruviitor, e4cept>nd acele claue care se referă la soluţionarea diferendelor şi care vorfuncţiona c?iar pentru această soluţionare. !e asemenea, reoluţiunea menţine uneleclaue dacă acestea sunt destinate să producă efecte inclusiv în ca de reoluţiune. $pre

deosebire de contractul reoluţionat, cel reiliat înceteaă să producă efecte numai pentruviitor, de la data reoluţiunii judiciare sau unilaterale.

Reoluţiunea obligă la restituirea prestaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.

424



Restituirea prestaţiilor se produce în mod diferit, în raport de specificul contractului. încaul contractului cu utilitate globală, se desfiinţeaă ansamblul efectelor juridice produseşi se reface status Suo#ul anterior. !e e4emplu, în caul v>nării se consideră căv>nătorul nu a pierdut nicio clipă dreptul său de proprietate şi cumpărătorul nu a plătitniciodată preţul. Reoluţiunea dă naştere obligaţiei de plată în sarcina v>nătorului şi aobligaţiei de predare în sarcina cumpărătorului.

În caul contractului de asistenţă juridică, reoluţiunea produce obligaţia avocatului derestituire a onorariului primit şi obligaţia clientului de a#l indemnia pe avocat pentrusfaturile deja primite de la acesta.

!acă este de utilitate continuă contractul reoluţionat, reoluţiunea este susceptibilă săproducă efect retroactiv.

!acă una dintre părţi şi#a neglijat grav obligaţiile c?iar de la origine, reoluţiunea vaproduce aceleaşi efecte retroactive ca şi în situaţia contractului de utilitate globală.Hustificarea este aceea că, în acest ca, nimic bun nu s#a realiat cu contractul.

!acă neîndeplinirea obligaţiilor s#a produs mai t>riu, după ce e4ecutarea a cunoscut şi o

perioadă bună, restituirile se vor deduce pentru perioada viată, în sensul că fiecare varestitui ceea ce a primit.

Restituirea este un efect necesar şi legal al reoluţiunii.

!ata naşterii dreptului la restituire coincide cu data reoluţiunii.

ecţiunea a 6-a.

Cau$e =ustiicate de nee!ecutare a obligaţiilor contractuale

=rt. '. # 3rdinea e4ecutării obligaţiilor

=rt. '*. # 64cepţia de nee4ecutare

=rt. '9. # (mposibilitatea de e4ecutare

*rt. 1222.

rdinea e!ecut%rii obligaţiilor

)'- !acă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu reultă contrariul, în măsura în careobligaţiile pot fi e4ecutate simultan, părţile sunt ţinute să le e4ecute în acest fel.

)1- În măsura în care e4ecutarea obligaţiei unei părţi necesită o perioadă de timp, aceaparte este ţinută să e4ecute contractul prima, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu reultă altfel.

%omentariu

Referitor la ordinea prestării obligaţiilor, te4tul art. ' instituie regula simultaneităţii, darpermite o stipulaţie diferită prin clauele contractului. pe de altă parte, aplicarea reguliieste e4clusă atunci c>nd, în mod obiectiv, obligaţiile nu pot fi e4ecutate în mod simultan.Reultă astfel că e4ecutarea simultană răm>ne regula, dar numai atunci c>ndsimultaneitatea este de natura contractului. o altă ordine poate reulta nu numai dinstipularea e4plicită, ci şi din interpretarea clauelor contractului atunci c>nd este

neîndoielnică soluţia diferită implicită.%eea ce creeaă probleme de aplicare a te4tului este e4presia în măsura în care din împrejurări< nu reultă contrariul. 0enţinerea acestei sintagme va putea crea numeroase

425



interpretări divergente şi credem că era mai corespunător te4tul dacă nu conţineae4presia menţionată.

!e asemenea, credem că ar fi fost preferabilă evitarea e4presiei pot fi< referitoare lae4ecutarea obligaţiilor pentru că oferă posibilităţi prea largi de interpretare.

În concluie, considerăm că te4tul ar fi fost mai bine formulat în următoarea redactare:

e4ecutarea simultană a prestaţiilor este regula aplicabilă în toate caurile în care ea estede natura contractului, dacă în contract nu se prevede tacit sau implicit o ordine diferită<.

%el de#al doilea alineat al art. ' are în vedere situaţia în care una dintre prestaţiinecesită o perioadă de timp şi astfel se e4clude simultaneitatea e4ecutării celor douăobligaţii reciproce. !e e4emplu, una dintre părţi se obligă să construiască o clădire, iarcealaltă să plătească preţul cuvenit.

"rima obligaţie necesită o perioadă de timp importantă, pe c>nd plata preţului este oobligaţie care, prin natura ei, nu presupune curgerea unui timp mai îndelungat.

În aceste situaţii, ordinea e4ecutării prestaţiilor este prevăută la alin. )1- al art. '.

"artea a cărei obligaţie necesită o perioadă de timp este prima care trebuie să facădovada că şi#a e4ecutat prestaţia.

%onvenţia părţilor poate deroga de la această regulă şi astfel finanţarea e4ecutăriiconstrucţiei o face cumpărătorul. Ki în acest ca, formula din împrejurări< este preentă şicomportă aceleaşi observaţii ca şi în caul primului alineat.

*rt. 1226.

:!cepţia de nee!ecutare

)'- =tunci c>nd obligaţiile născute dintr#un contract sinalagmatic sunt e4igibile, iar unadintre părţi nu e4ecută sau nu oferă e4ecutarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într#omăsură corespunătoare, să refue e4ecutarea propriei obligaţii, afară de caul în care dinlege, din voinţa părţilor sau din uanţe reultă că cealaltă parte este obligată să e4ecutemai înt>i.

)1- 64ecutarea nu poate fi refuată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţin>nd seama de mica însemnătate a prestaţiei nee4ecutate, acest refu ar fi contrar bunei#credinţe.

%omentariu

64cepţia de nee4ecutare )de non adimpleti contractus- preintă utilitate pentrususpendarea e4ecutării propriei obligaţii de către partea care o invocă.

%el ce invocă se pune la adăpost de măsurile de e4ecutare silită contra lui, c?iar dacăobligaţia sa este e4igibilă. 64cepţia dispare, în virtutea legii, de îndată ce debitorul îşie4ecută obligaţia.

$ituaţia de incertitudine care se creeaă în acest fel poate fi clarificată prin utiliarea decătre creditor a formulei de reoluţiune a contractului dispusă de instanţă sau notificată decreditor.

7otodată, e4cepţia este un mod de presiune contra debitorului pentru a#l determina să îşi îndeplinească obligaţia.

În al treilea r>nd, e4cepţia are şi rol de garanţie, pentru că funcţioneaă împreună cu

dreptul de retenţie.64cepţia este utiliabilă în contractele sinalagmatice, după ce obligaţiile au devenite4igibile. 7e4tul sugereaă e4istenţa unei corespondenţe între obligaţiile nee4ecutate

426



cealaltă parte poate, într#o măsură corespunătoare, să refue e4ecutarea proprieiobligaţii<.

!in formularea termenilor reultă că e4cepţia se poate invoca şi în caul parţialeineîndepliniri a obligaţiei celeilalte părţi şi, în aceste situaţi, partea care se prevaleaă dee4cepţie trebuie să îşi fi e4ecutat ea însăşi, cel puţin în aceeaşi măsură propria obligaţie.

%el căruia i se opune e4cepţia trebuie să se afle în situaţia de a nu fi e4ecutat total sau într#o măsură substanţială obligaţia, dar să nici nu fi oferit e4ecutarea, dovedind că este înmăsură să îşi îndeplinească obligaţia.

!acă din convenţia părţilor reultă e4plicit sau implicit ori din lege sau uanţe reultă că s#a convenit o altă ordine de e4ecutare, regula din alin. )'- al art. '* nu îşi găseşteaplicarea. =şadar, părţile pot stipula în contract în formă e4plicită sau implicită ordinea încare se vor e4ecuta prestaţiile şi această ordine va prevala astfel înc>t nu se putea face ude e4cepţie. În caul în care clauele contractului nu reglementeaă ordinea, ea poate fidedusă din prevederile unei norme legale sau din uanţele relaţiilor dintre aceste părţi. Kiaceastă e4cepţie trebuie să fie invocată cu bună#credinţă, după cum pretind dispoiţiile art.'* alin. )1-. (nvocarea e4cepţiei cu rea#credinţă ar putea fi dedusă din împrejurări)e4presie nefericită, în opinia noastră-, dar şi din caracterul nesemnificativ al părţii dinprestaţie care a rămas nee4ecutată.

*rt. 122+.

"mposibilitatea de e!ecutare

)'- =tunci c>nd imposibilitatea de e4ecutare este totală şi definitivă şi priveşte o obligaţiecontractuală importantă, contractul este desfiinţat de plin drept şi fără vreo notificare, c?iardin momentul producerii evenimentului fortuit. !ispoiţiile art. '19+ alin. )1- răm>n

aplicabile.)1- !acă imposibilitatea de e4ecutare a obligaţiei este temporară, creditorul poatesuspenda e4ecutarea propriilor obligaţii ori poate obţine desfiinţarea contractului. În acestdin urmă ca, regulile din materia reoluţiunii sunt aplicabile în mod corespunător.

%omentariu

=plicarea te4tului art. '9 presupune întrunirea a cel puţin două condiţii:

'- e4ecutarea obligaţiei uneia dintre părţi are caracter absolut )se sugereaă astfel naturaobiectivă a impedimentului- şi permanent )nefiind previibilă o perspectivă de încetare a împiedicării-;

1- obligaţia contractuală la care se referă imposibilitatea de e4ecutare trebuie să fieimportantă )importanţa decurg>nd at>t din criterii obiective, c>t şi din criterii subiective, dinimportanţa pe care o acordă părţile e4ecutării acestei obligaţii-.

7rimiterea din alin. )'- la dispoiţiile art. '19+ alin. )1-, care conţine reglementarea pieiriifortuite a bunului sugereaă că evenimentul fortuit< este pieirea fortuită şi imposibilitateade e4ecutare a prestaţiei ca efect al evenimentului fortuit.

Du întotdeauna împiedicarea e4ecutării este insurmontabilă şi permanentă şi, de aceea, încelelalte ipotee dec>t situaţia reglementată de alin. )'- se poate recurge la alte măsuripentru a preveni păgubirea creditorului. 7e4tul alin. )1- indică alternativa suspendăriie4ecutării propriilor obligaţii ale creditorului şi alternativa reoluţiunii.

În concluie, creditorul care nu obţine prestaţia celeilalte părţi, pentru că a intervenit forţamajoră sau caul fortuit, poate să nu#şi e4ecute propria obligaţie, dar, totodată, poate să

427





*rt. 122.

;%surile conservatorii

%reditorul poate să ia toate măsurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilorsale, precum asigurarea doveilor, îndeplinirea unor formalităţi de publicitate şi informare

pe contul debitorului, e4ercitarea acţiunii oblice ori luarea unor măsuri asigurătorii.

*rt. 1229.

;%surile asigur%torii

"rincipalele măsuri asigurătorii sunt sec?estrul şi poprirea asigurătorie. 0ăsurileasigurătorii se iau în conformitate cu dispoiţiile %odului de procedură civilă.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''*. !ispoiţiile art. '5–'* din %odul civil se aplică şicreditorilor ale căror creanţe s#au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacăscadenţa se situeaă după această dată.

%omentariu

%reditorul nu este obligat să asiste pasiv la deteriorarea situaţiei financiare a debitoruluisău. 7e4tele Doului %od civil îi oferă mijloace pentru a evita prejudicierea intereselor sale.

0ijloacele de protecţie a drepturilor creditorului sunt: măsurile conservatorii, măsurileasigurătorii, acţiunea oblică şi acţiunea revocatorie.

0ăsurile conservatorii sunt enumerate cu titlu e4emplificativ în art. '5: asigurareadoveilor, îndeplinirea unor formalităţi de publicitate şi informare pe contul debitorului,e4ercitarea acţiunii oblice ori luarea unor măsuri asigurătorii.

Aa r>ndul lor, măsurile asigurătorii prevăute de art. '/ sunt sec?estrul asigurătoriu şipoprirea asigurătorie, care se duc la îndeplinire conform prevederilor Doului %od deprocedură civilă. =cţiunea oblică şi acţiunea revocatorie sunt reglementate de art.'*2, art. '*' şi respectiv de art. '*1#'*D%%.

=sigurarea doveilor este o procedură reglementată de art. #/ D%"% sub titlul=sigurarea probelor<.

3rice persoană interesată în constatarea de urgenţă a unei mărturii sau a părerii unuie4pert, a stării unor bunuri, mobile sau imobile, sau să obţină recunoaşterea unui înscris, aunui fapt sau a unui drept, dacă e4istă pericol ca proba să dispară sau administrarea ei săfie îngreunată în viitor, poate cere, at>t înainte, c>t şi în timpul procesului, administrarea

acestor probe prin derogare de la regulile prevăute în subsecţiunea a #a "robele< dinsecţiunea a 1#a a capitolului ( din 7itlul (. "rocedura contencioasă<.

%ondiţia urgenţei nu este pretinsă dacă partea adversă este de acord cu asigurareaprobelor. %onţinutul cererii şi procedura de soluţionare a acesteia sunt sumarreglementate în art. +. Înc?eierea de admitere a cererii este e4ecutorie şi nu estesupusă niciunei căi de atac, în timp ce înc?eierea de respingere poate fi atacată separatenumai cu apel, în termenul prevăut de art. alin. )1-. =dministrarea probelor asigurateşi puterea doveditoare a acestor probe sunt prevăute de art. * şiart. 9 D%"%.

În ce priveşte procedura constatării de urgenţă a unei stări de fapt de către e4ecutorul judecătoresc este reglementată în art. 5, art. 9/ D%"%.

$ec?estrul asigurătoriu este reglementat în art. //#/* D%"%.

$ec?estrul asigurătoriu constă în indisponibiliarea bunurilor mobile sau imobile ale

429



debitorului aflate în posesia acestuia sau în posesia unui terţ, în scopul valorificării lor înmomentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu.

%ondiţiile de înfiinţare reglementate de art. /+2 D%"% îngăduie creditorului lipsit de titlue4ecutoriu utiliarea sec?estrului asigurătoriu dacă posedă o constatare prin înscris a uneicreanţe e4igibile şi dacă face dovada că a înregistrat cererea de c?emare în judecată cuacelaşi obiect. %reditorul care nu posedă nici înscrisul constatator al creanţei, dar facedovada înregistrării acţiunii, va putea obţine accesul la procedură dacă va consemna ocauţiune de jumătate din valoarea reclamată. $ec?estrul asigurătoriu poate fi încuviinţat şifără condiţia e4igibilităţii creanţei, dacă sunt întrunite condiţiile prevăute în art. /+2 alin.)- D%"%.

"rocedura de soluţionare a cererii şi de e4ecutare a măsurii este reglementată în art./+', art. /+1, iar desfiinţarea de drept şi ridicarea sec?estrului asigurătoriu suntreglementate prin art. /+, art. /++. Înart. /+ se prevede interdicţia valorificării bunurilorsec?estrate înainte de obţinerea titlului e4ecutoriu.

Dorme speciale sunt prevăute cu privire la sec?estrul asigurătoriu al navelor maritime şifluviale în art. /+9#/* D%"%.

Doul %od de procedură penală reglementeaă măsurile asigurătorii const>nd înindisponibiliarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sec?estru asupraacestora, în vederea recuperării unor pagube produse prin infracţiune în art. 1+/#1*.

"oprirea aigurătorie este reglementată în art. /9 şi art. /5 D%"% şi constă înindisponibiliarea sumelor de bani, titlurilor de valoare sa altor bunuri mobile incorporaleurmăribile, datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora înviitor în temeiul unor raporturi juridice e4istente, în condiţiile stabilite la art. /+2 privind înfiinţarea sec?estrului asigurătoriu.

ecţiunea a -a.

*cţiunea oblic%

=rt. '*2. # Doţiunea

=rt. '*'. # 6fectele admiterii acţiunii oblice

*rt. 126/.

Noţiunea

)'- %reditorul a cărui creanţă este certă şi e4igibilă poate să e4ercite drepturile şi acţiuniledebitorului atunci c>nd acesta, în prejudiciul creditorului, refuă sau neglijeaă să lee4ercite.

)1- %reditorul nu va putea e4ercita drepturile şi acţiunile care sunt str>ns legate depersoana debitorului.

)- %el împotriva căruia se e4ercită acţiunea oblică poate opune creditorului toatemijloacele de apărare pe care le#ar fi putut opune debitorului.

*rt. 1261.

:ectele admiterii acţiunii oblice

Potăr>rea judecătorească de admitere a acţiunii oblice profită tuturor creditorilor, fără nicio

430



preferinţă în favoarea creditorului care a e4ercitat acţiunea.

%omentariu

=cţiunea oblică reglementată de art. '*2 şi art. '*' repreintă un mijloc procedural pusla dispoiţia creditorului pentru protecţia creanţei sale. %ondiţia admisibilităţii acţiunii obliceeste ca acesta să posede o creanţă certă şi e4igibilă, iar referitor la debitor condiţia de

admisibilitate este ca el să refue intenţionat sau să neglijee să îşi e4ercite drepturile şiacţiunile faţă de proprii datornici. Du este necesar ca titularul acţiunii să facă dovadainsolvabilităţii debitorului, ci trebuie să probee numai că această conduită a debitoruluipoate să prejudiciee interesele creditorului.

Reglementarea acestei acţiuni repreintă o derogare de la caracterul relativ al convenţiilorşi, la r>ndul ei, e4cepţia cunoaşte o derogare, în sensul că nu este aplicabilă acţiuneaoblică şi acelor drepturi şi acţiuni care sunt str>ns legate de persoana debitorului.

Aa o analiă riguroasă, acţiunea oblică nu este nici măsură conservatorie, nici măsurăe4ecutorie, cu toate că ea este considerată ca atare de art. '5 D%%.

În opinia noastră, este mai mult dec>t o măsură conservatorie pentru că producemodificări în patrimoniul debitorului ca urmare a reintegrării anumitor valori, dar nu estenicio o măsură de e4ecutare, pentru că nu are ca efect stingerea creanţei titularuluiacţiunii, ci numai pregăteşte terenul pentru valorificarea acesteia.

=cţiunea poate avea ca obiect numai drepturi patrimoniale aparţin>nd debitorului,susceptibile de reintegrare în patrimoniul acestuia şi totodată apte de a fi urmărite silit decreditor. %u e4cepţia drepturilor strict personale şi nepatrimoniale, celelalte drepturi aledebitorului pot fi e4ercitate prin acţiune oblică: acţiuni în anulare sau constatarea nulităţii,acţiuni pentru reoluţiunea contractului, acţiuni pentru revendicare, acţiuni pentrudespăgubiri, proceduri de e4ecutare silită, partaje etc.

!e asemenea, prin acţiune oblică pot fi luate măsuri de întrerupere a prescripţiei, deaplicare de sigilii, de înscriere a creanţei în procedura insolvenţei etc. !repturiledebitorului, de natură patrimonială, trebuie să fie născute pentru a putea fi e4ercitate peaceastă cale. 6ste controversată problema includerii sau e4cluderii simplelor facultăţi carepresupun opţiunea debitorului, de e4emplu cele aparţin>nd materiei succesorale.

Du sunt susceptibile de e4ercitare prin acţiune oblică drepturile patrimoniale insesiabile,ataşate persoanei, cum ar fi, de e4emplu, revocarea unei donaţii pentru ingratitudine,repararea prejudiciului moral, recalcularea unei pensii de întreţinere ş.a.

$unt controversate drepturile care privesc repararea prejudiciului corporal sau constituireade parte civilă în procesul penal.

Hurisprudenţa franceă a încuviinţat e4ercitarea acţiunii oblice în caul unor drepturi cuaparenţă personală, dar cu preponderent aspect patrimonial, cum sunt: nulitatea actelor înc?eiate de un incapabil, raportul liberalităţilor sau reducerea lor pentru vătămareareervei, acţiunea în resciiune a partajului pentru leiune ş.a.12 %el împotriva căruia see4ercită acţiunea oblică este îndreptăţit prin alin. )- al art. '*2 să opună creditoruluitoate mijloacele de apărare pe care le#ar putea opune debitorului. !e efectele emiteriiacţiunii oblice beneficiaă ansamblul creditorilor, fără discriminare în favoarea celui care ae4ercitat acţiunea, fiind astfel justificată posibilitatea de a pretinde datornicului debitoruluişi o valoare superioară creanţei reclamantului creditor. 7otodată, reclamantul nu esteobligat să pretindă datornicului debitorului mai mult dec>t propria creanţă.

În ce priveşte pe debitor,acţiuneaoblică poate fi introdusă dacă debitorul nu acţioneaă el însuşi faţă de datornici. În caul debitorului aflat în procedură de insolvenţă, căruia i s#aridicat dreptul de a#şi administra averea, inacţiunea administratorului judiciar sau alic?idatorului judiciar nu permite accesul la acţiunea oblică, ci numai la înscrierea creanţei

431



în tabelul reglementate de legea specială.

=cţiunea oblică va fi respinsă dacă instanţa va aprecia că este prematură, deoareceneglijenţa sau reaua intenţie a debitorului nu sunt bine caracteriate şi cu at>t mai cert vorfi respinse acţiunile în caul în care debitorul însuşi a început anterior intentării acţiuniipropriile demersuri contra debitorului său. 64cepţie face situaţia în care se poate dovedi cădemersurile debitorului sunt înşelătoare şi e4istă riscul unei înţelegeri frauduloase întredebitor şi propriul datornic sau se face dovada că după intentarea acţiunii de către debitora urmat o inacţiune prelungită şi nejustificată.

"entru admiterea acţiunii oblice nu se cere nici prealabila punere în înt>riere, nici oprealabilă autoriare din partea instanţei, nici introducerea în proces a debitorului.

(ntentarea acţiunii oblice nu produce modificări în situaţia juridică a debitorului neglijent şi, în consecinţă, el îşi păstreaă dreptul de a tranacţiona cu propriul datornic şi aceastătranacţie este opoabilă reclamantului creditor cu e4cepţia situaţiei în care se fraudeaădrepturile lui.

În unele situaţii nu este e4clusă privarea creditorului reclamant de orice avantaj personal

ca urmare a promovării acţiunii oblice, pentru că alţi creditori pot avea ranguri superioarede prioritate şi prin satisfacerea creanţelor acestora să fie epuiat activul reintegrat prinacţiunea oblică în patrimoniul debitorului.

ecţiunea a 3-a.

*cţiunea revocatorie

=rt. '*1. # Doţiunea

=rt. '*. # %ondiţii privitoare la creanţă

=rt. '*+. # 7ermen de prescripţie =rt. '*. # 6fectele admiterii acţiunii

*rt. 126.

Noţiunea

)'- !acă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopoabile, faţăde el, actele juridice înc?eiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin caredebitorul îşi creeaă sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate.

)1- @n contract cu titlu oneros sau o plată făcută în e4ecutarea unui asemenea contractpoate fi declarată inopoabilă numai atunci c>nd terţul contractant ori cel care a primitplata cunoştea faptul că debitorul îşi creeaă sau îşi măreşte starea de insolvabilitate.

*rt. 1263.

Condiţii privitoare la creanţ%

%reanţa trebuie să fie certă la data introducerii acţiunii.

432



*rt. 1264.

#ermen de prescripţie

!acă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de ladata la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce reultă din actul

atacat.

*rt. 1262.

:ectele admiterii acţiunii

)'- =ctul atacat va fi declarat inopoabil at>t faţă de creditorul care a introdus acţiunea, c>tşi faţă de toţi ceilalţi creditori care, put>nd introduce acţiunea, au intervenit în cauă. =ceştia vor avea dreptul de a fi plătiţi din preţul bunului urmărit, cu respectarea cauelorde preferinţă e4istente între ei.

)1- 7erţul dob>nditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profit admiterea acţiuniio sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin înc?eierea actului. Înca contrar, ?otăr>rea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii indisponibilieaăbunul p>nă la încetarea e4ecutării silite a creanţei pe care s#a întemeiat acţiunea,dispoiţiile privitoare la publicitatea şi efectele clauei de inalienabilitate aplic>ndu#se înmod corespunător.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. '*2. )'- În caul ipotecii asupra unei universalităţi de bunuri, înmomentul în care un bun părăseşte universalitatea, acesta nu mai este grevat de ipotecă.)1- !ispoiţiile art. '*1#'* din%odul civil răm>n aplicabile.

%omentariu

%u privire la creditorul care poate ua de acţiunea revocatorie, te4tul art. '*1 pretindenumai dovada cauării unui prejudiciu prin actul juridic înc?eiat de debitor în fraudadrepturilor sale. %u titlu e4emplificativ, prejudiciul poate consta în producerea sauagravarea insolvabilităţii1'.

În ce priveşte contractele debitorului cu titlu oneros, precum şi plăţile datoriilor efectuate îne4ecutarea unui astfel de contract, acţiunea revocatorie este admisibilă numai cu condiţiaca cealaltă parte contractantă ori persoana care a primit plata să cunoască efectul acestoracte în sensul de a provoca sau de a agrava starea de insolvabilitate a debitorului.

%u privire la creanţă, creditorul trebuie să facă dovada certitudinii acesteia la dataintroducerii acţiunii, nu şi dovada e4igibilităţii.

"entru promovarea acţiunii revocatorii se prevede un termen de prescripţie mai scurt, deun an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul cereultă din actul atacat.

6fectul admiterii acţiunii este inopoabilitatea actului atacat faţă de reclamantul creditor şifaţă de ceilalţi creditori care au intervenit în proces. =t>t reclamantul, c>t şi intervenienţiivor avea dreptul de a fi plătiţi din valoarea restituită averii debitorului cu sumele carecorespunde creanţelor fiecăruia şi cu respectarea rangului preferenţial al creanţeloracestora.

În ce priveşte pe terţul dob>nditor faţă de care se intenteaă acţiunea revocatorie,

te4tul art. '* alin. )1- permite acestuia să păstree bunul dacă acoperă prejudiciul pecare reclamantul îl dovedeşte plătind suma corespunătoare. !acă nu utilieaă acestmijloc pentru a păstra bunul, prin ?otăr>rea asupra acţiunii revocatorii, instanţa dispune şiindisponibiliarea bunului p>nă la încetarea e4ecutării silite a creanţei de care s#a prevalat

433



reclamantul în acţiunea revocatorie.

=cţiunea revocatorie, denumită şi acţiune pauliană, are o natură controversată în doctrinafranceă, fiind uneori calificată ca o ipoteă particulare de nulitate, iar alteori ca acţiunerevocatorie. !omeniul acesteia se limiteaă la actele juridice ale debitorului cu titlu gratuitsau cu titlu oneros, cu e4cluderea drepturilor nepatrimoniale. Du se e4cepteaă partajelecare s#au efectuat în frauda creditorilor. =cţiunea revocatorie reglementată de art. '*1#'* D%% nu este identică cu acţiunea revocatorie prevăută deart. 9/#5 din Aegea nr.5B122*, cu toate că e4istă şi trăsături comune.

6ste comună promovarea acţiunii în scopul reprimării fraudei debitorului.

!eosebirile constau în efecte şi în condiţiile de e4ercitare.

În caul Aegii nr. 5B122* scopul acţiunii este nu numai sancţionarea fraudei, ci şirestabilirea ec?ilibrului legal al şanselor creditorilor. =ceastă acţiune se introduce numai la judecătorul#sindic, indiferent de valoare. 6a este facultativă pentru administratorul judiciarşi pentru lic?idator şi poate fi introdusă numai în termen de un an de la data e4pirăriitermenului pentru întocmirea raportului prevăut la art. 12 alin. )'- lit. b-, dar nu mai t>riu

de '* luni de la data desc?iderii procedurii. %omitetul creditorilor poate promova acţiuneadacă răm>ne pasiv administratorul judiciar sau lic?idatorul. "ot fi anulate pe această caleactele debitorului de transfer cu titlu gratuit efectuate în cei trei ani anteriori desc?ideriiprocedurii; operaţiunile comerciale deec?ilibrate efectuate în aceeaşi perioadă; actele încare debitorul şi celelalte părţi au acţionat cu intenţia de a lea drepturile creditorilor,precum şi celelalte acte enumerate în alin. )'- şi )1- din art. 52 al Aegii nr. 5B122*.

În caul desc?iderii procedurii insolvenţei faţă de debitor, acţiunea revocatorie pe care oreglementeaă Doul %od civil nu poate fi aplicată, deoarece devină aplicabilă e4clusivacţiunea pentru anularea actelor debitorului reglementată de Aegea privind procedurainsolvenţei.

În caul acţiunii pauliene, frauda reultă din simpla cunoaştere pe care a avut#o debitorulcă provoacă un prejudiciu creditorului devenind insolvabil sau mărindu#şiinsolvabilitatea11.

6fectul acţiunii revocatorii înregistrată de creditor contra unui act înc?eiat de debitor înfrauda drepturilor sale este restr>ns ca şi efectul oricărei alte ?otăr>ri judecătoreşti lapărţile în cauă. !rept consecinţă, ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor, care nu au figurat înproces, nu pot să se prevalee de efectele acelei ?otăr>ri1.

#itlul V".

#ransmisiunea i transormarea obligaţiilor %apitolul (. # %esiunea de creanţă

%apitolul ((. # $ubrogaţia

%apitolul (((. # "reluarea datoriei

%apitolul (&. # Dovaţia

Capitolul ".

Cesiunea de creanţ%$ecţiunea '. # %esiunea de creanţă în general

434



$ecţiunea a 1#a. # %esiunea unei creanţe constatate printr#un titlu nominativ, la ordin saula purtător

ecţiunea 1.

Cesiunea de creanţ% &n general%omentariu

"rin transmisiunea creanţei se înţelege convenţia prin care o persoană, cedent, transmitealtei persoane, cesionar, creanţa pe care o deţine faţă de o altă persoană denumită debitorcedat.

=vantajele economice ale acestei operaţiuni sunt certe. !e e4emplu, antreprenorul careconstruieşte un bloc cu apartamente cu destinaţia de locuinţă va putea ceda băncii salecreanţa faţă de cumpărătorii apartamentelor pentru ca astfel să obţină credit din parteabăncii pentru a finanţa lucrările de construire. 7ransmiterea creanţei reclamă mai multecalităţi ale acesteia: un anumit grad de certitudine şi o anumită situaţie a creditorului

cedent.Dumai creanţele pentru sume de bani pot fi transmise pe această cale a cesiunii pure şisimple. 3biectul creanţei trebuie să se refere la o sumă de bani precisă, nefiind suficientca obiectul să fie evaluabil în bani.

Du toate creanţele în bani sunt transmisibile. Hurisprudenţa a e4ceptat creanţele pentruonorariul avocaţial sau onorariul cuvenit medicului datorită confidenţialităţii contractului între el şi liber profesionist.

Aibertatea înc?eierii convenţiilor prevăută de art. ''*/ D%% permite stipulareainalienabilităţii unei creanţe cu consecinţa netransmisibilităţii sale. =semenea claue nu

pot fi stipulate în contractele înc?eiate de comercianţi pentru că aceştia au reală şipresantă nevoie de credit bancar şi pot să îl obţină prin acest mecanism.

%ertitudinea creanţei transmise nu este uniformă în toate situaţiile. @nele creanţe suntdeja e4igibile, altele au termen de scadenţă, altele sunt viitoare şi eventuale sau afectatede condiţii.

3 creanţă viitoare nu este suficient de certă pentru a fi transmisă, afară de convenţiecontrară. !ificultatea transmiterii creanţelor viitoare decurge din probabilitatea e4istenţeiacestora, iar transmisibilitatea creanţei afectate de condiţie reolutorie este deneconceput.

%reanţele litigioase sunt în principiu cesibile, dar cesiunea poate fi împiedicată să producă

efect speculativ prin retractul litigios.!ebitorul nu trebuie să consimtă la cesiune, fiind terţ faţă de această operaţie.

%esionarul devine creditor al debitorului, fără a deveni şi parte în actul din care s#a născutcreanţa; el poate cere plata debitorului, fără a putea să se prevalee de mai multe drepturidec>t avea cedentul, dar nici nu poate fi restr>ns la mai puţine drepturi. !ebitorul aceleicreanţe poate opune cesionarului toate e4cepţiile inerente creanţei anterioare cesiunii, darpoate ua şi de e4cepţii care sunt posterioare cesiunii. !ata la care transmiterea creanţeiproduce efecte între părţi este data înt>lnirii consimţămintelor acestora, dacă legea nuprevede altfel. În funcţie de te?nica transmiterii, aceasta poate fi opusă debitorului şi altorterţi din momentul perfectării transmiterii sau după îndeplinirea anumitor formalităţi, între

care notificarea debitorului. Defiind de ordine publică, formalitatea de opoabilitate,debitorul poate renunţa la această formalitate.

435



%esionarul căruia i s#a transmis creanţa o primeşte împreună cu toate accesoriile şigaranţiile acestora, inclusiv acţiunile contra terţilor, care aparţineau primului creditor1+.

%esionarul poate înregistra acţiune în nulitatea unei claue specifice din contractul care adat naştere creanţei sale, dacă nulitatea sporeşte şansele de a fi plătit. În principiu, cel ceprimeşte creanţa, dob>ndeşte în transmiterea acesteia toate acţiunile care aparţineautransmiţătorului, cu e4cepţia celor strict personale.

=rt. '**. # Doţiunea

=rt. '*9. # Celurile cesiunii

=rt. '*5. # 7ransferul drepturilor

=rt. '*/. # %reanţe care nu pot fi cedate

=rt. '92. # %laua de inalienabilitate

=rt. '9'. # %esiunea parţială

=rt. '91. # %reanţe viitoare

=rt. '9. # Corma cesiunii =rt. '9+. # "redarea înscrisului constatator al creanţei

=rt. '9. # 6fectele cesiunii înainte de notificare

=rt. '9*. # !ob>nile scadente şi neîncasate

=rt. '99. # %osturi suplimentare

=rt. '95. # %omunicarea şi acceptarea cesiunii

=rt. '9/. # 3poabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţe

=rt. '52. # %omunicarea odată cu cererea de c?emare în judecată

=rt. '5'. # 3poabilitatea cesiunii faţă de fideiusor

=rt. '51. # 6fectele cesiunii între cesionar şi debitorul cedat

=rt. '5. # %esiuni succesive

=rt. '5+. # 6fectele cesiunii parţiale între cesionarii creanţei

=rt. '5. # 3bligaţia de garanţie

=rt. '5*. # Răspunderea cedentului pentru evicţiune

*rt. 1266.

Noţiunea

)'- %esiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul cedent transmite cesionarului ocreanţă împotriva unui terţ.

)1- !ispoiţiile preentului capitol nu se aplică:

a- transferului creanţelor în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal;

b- transferului titlurilor de valoare şi altor instrumente financiare, cu e4cepţia dispoiţiilorsecţiunii a 1#a din preentul capitol.

436



*rt. 126+.

8elurile cesiunii

)'- %esiunea de creanţă poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

)1- !acă cesiunea este cu titlu gratuit, dispoiţiile preentei secţiuni se completeaă în

mod corespunător cu cele din materia contractului de donaţie.)- !acă cesiunea este cu titlu oneros, dispoiţiile preentului capitol se completeaă înmod corespunător cu cele din materia contractului de v>nare#cumpărare sau, după ca,cu cele care reglementeaă orice altă operaţiune juridică în cadrul căreia părţile auconvenit să se e4ecute prestaţia const>nd în transmiterea unei creanţe.

*rt. 126.

#ranserul drepturilor

)'- %esiunea de creanţă transferă cesionarului:a- toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată;

b- drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate.

)1- %u toate acestea, cedentul nu poate să predea cesionarului, fără acordulconstituitorului, posesia bunului luat în gaj. În caul în care constituitorul se opune, bunulgajat răm>ne în custodia cedentului.

*rt. 1269.

Creanţe care nu pot i cedate)'- Du pot face obiectul unei cesiuni creanţele care sunt declarate netransmisibile de lege.

)1- %reanţa ce are ca obiect o altă prestaţie dec>t plata unei sume de bani poate fi cedatănumai dacă cesiunea nu face ca obligaţia să fie, în mod substanţial, mai oneroasă.

*rt. 12+/.

Clau$a de inalienabilitate

)'- %esiunea care este interisă sau limitată prin convenţia cedentului cu debitorul nu

produce efecte în privinţa debitorului dec>t dacă:a- debitorul a consimţit la cesiune;

b- interdicţia nu este e4pres menţionată în înscrisul constatator al creanţei, iar cesionarulnu a cunoscut şi nu trebuia să cunoască e4istenţa interdicţiei la momentul cesiunii;

c- cesiunea priveşte o creanţă ce are ca obiect o sumă de bani.

)1- !ispoiţiile alin. )'- nu limiteaă răspunderea cedentului faţă de debitor pentru încălcarea interdicţiei de a ceda creanţa.

437



*rt. 12+1.

Cesiunea parţial%

)'- %reanţa privitoare la o sumă de bani poate fi cedată în parte.

)1- %reanţa ce are ca obiect o altă prestaţie nu poate fi cedată în parte dec>t dacă

obligaţia este diviibilă, iar cesiunea nu face ca aceasta să devină, în mod substanţial, maioneroasă pentru debitor.

*rt. 12+.

Creanţe viitoare

)'- În ca de cesiune a unei creanţe viitoare, actul trebuie să cuprindă elementele carepermit identificarea creanţei cedate.

)1- %reanţa se consideră transferată din momentul înc?eierii contractului de cesiune.

*rt. 12+3.

8orma cesiunii

)'- %reanţa este cedată prin simpla convenţie a cedentului şi a cesionarului, fărănotificarea debitorului.

)1- %onsimţăm>ntul debitorului nu este cerut dec>t atunci c>nd, după împrejurări, creanţaeste legată în mod esenţial de persoana creditorului.

*rt. 12+4.

<redarea &nscrisului constatator al creanţei

)'- %edentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanţei aflat în posesiasa, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.

)1- În ca de cesiune parţială a creanţei, cesionarul are dreptul la o copie legaliată a înscrisului constatator al creanţei, precum şi la menţionarea cesiunii, cu semnătura părţilor,pe înscrisul original. !acă cesionarul dob>ndeşte şi restul creanţei, devin aplicabiledispoiţiile alin. )'-.

%omentariu%esiunea de creanţă, în general, este o modalitate de transmisiune a creanţei aparţin>ndcedentului către cesionar contra unui preţ. 0ecanismul cesiunii de creanţă nu se aplicăatunci c>nd urmeaă a se efectua în cadrul unei transmisiuni universale sau cu titluuniversal, nici atunci c>nd ar avea ca obiect instrumente financiare, un titlu de credit sauun titlu repreentativ asupra mărfurilor, cu e4cepţia cesiunii reglementate de art. '59#'/1 D%%.

7ransmisiunea universală opereaă la moartea persoanei fiice sau la diolvareapersoanei juridice. %ontinuarea patrimoniului persoanei fiice defuncte opereaă prinpatrimoniul succesorului, fără ca personalitatea defunctului să supravieţuiască în persoana

moştenitorului. %reanţele deja născute la data decesului pot fi transmise dacă moştenitorulacceptă succesiunea.

În caul persoanelor juridice, diolvarea poate fi cu sau fără lic?idare şi transmisiunea

438



universală a patrimoniului este mai greu de justificat în ideea continuării întreprinderii prinreorganiare.

În ce priveşte cesiunea creanţei constatată prin titlu nominativ, la ordin sau la purtător,regimul juridic este stabilit prin lege specială şi în completare prin principiile e4puse în art.'59#'/1 D%%.

%esiunea creanţei presupune respectarea unor condiţii în care se poate efectua şi din carevor decurge anumite efecte.

7oate creanţele, indiferent de natura lor sau de obiect ori de modalităţi, pot fi, în principiu,cesionate, în totalitate sau în parte, c?iar dacă sunt litigioase. 64cepţie fac creanţelealimentare, salariale, alocaţiile familiale, pensiile şi altele.

(ncesibilitatea poate fi şi convenţională.

%esiunea poate fi cu titlu oneros sau gratuit. %ea de#a doua variantă trebuie să satisfacă şie4igenţele contractului de donaţie, iar cea cu titlu oneros va îndeplini şi condiţiile prevăute în materia contractului de v>nare#cumpărare sau a altui contract pe acelaşi profil.

3dată cu creanţa se transferă cesionarului drepturile legate de aceasta, inclusiv garanţiileşi accesoriile.

"rintre garanţii pot fi şi gajul cu deposedare. =ceste bunuri nu pot fi predate cesionaruluifără acordul persoanei care constituit gajul şi, în acest ca, bunul răm>ne la cedent.

%reanţele pe care legea le declară netransmisibile )e4emplele de mai sus- nu pot faceobiectul cesiunii, iar creanţa cu alt obiect al prestaţiei dec>t plata unei sume de bani poatefi decată numai dacă prin cesiune nu sporeşte substanţial caracterul oneros al creanţei.

!acă cesiunea unei creanţe este interisă sau limitată numai prin convenţia cedentului cudebitorul, această convenţie va fi fără efect dacă ulterior debitorul consimte la cesiune oridacă interdicţia nu a fost e4pres menţionată în înscrisul constatator al creanţei şi, totodată,cesionarul a ignorat şi nu era dator să cunoască interdicţia, la momentul cesiunii. Du poatefi afectată de o clauă de inalienabilitate cesiunea unei creanţe în bani.

!acă nu sunt aplicabile e4cepţiile enumerate în primul alineat al art. '92 lit. a-#c-, încălcarea interdicţiei de a cesiona atrage răspunderea faţă de debitor, nu numai acedentului, ci şi a cesionarului.

"oate fi cedată parţial numai o creanţă în bani sau dacă are ca obiect o prestaţie numaidacă obligaţia este diviibilă şi prin cesiune nu devine mai oneroasă pentru debitor.

$impla convenţie, între cedent şi cesionar, fără notificarea debitorului este suficientăpentru cesiune. !acă, însă creanţa este esenţial legată de persoana debitorului,

consimţăm>ntul acestuia este necesar.3bligaţia cedentului este de a preda cesionarului titlul constatator al creanţei şi orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis, iar în ca de cesiune parţială, trebuie săpredea o copie legaliată a înscrisului doveditor al creanţei. În acest ca, şi pe original semenţioneaă cesiunea.

*rt. 12+2.

:ectele cesiunii &nainte de notiicare

)'- %esiunea de creanţă produce efecte între cedent şi cesionar, iar acesta din urmă poatepretinde tot ceea ce primeşte cedentul de la debitor, c?iar dacă cesiunea nu a fost făcutăopoabilă debitorului.

439



)1- %esionarul poate, în aceleaşi împrejurări, să facă acte de conservare cu privire ladreptul cedat.

*rt. 12+6.

Dob7n$ile scadente i ne&ncasate!acă nu s#a convenit altfel, dob>nile şi orice alte venituri aferente creanţei, devenitescadente, dar neîncasate încă de cedent, se cuvin cesionarului, cu începere de la datacesiunii.

*rt. 12++.

Costuri suplimentare

!ebitorul are dreptul să fie despăgubit de cedent şi de cesionar pentru orice c?eltuielisuplimentare cauate de cesiune.

*rt. 12+.

Comunicarea i acceptarea cesiunii

)'- !ebitorul este ţinut să plătească cesionarului din momentul în care:

a- acceptă cesiunea printr#un înscris cu dată certă;

b- primeşte o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport de ?>rtie sau în format electronic, încare se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod reonabil creanţa cedată şi sesolicită debitorului să plătească cesionarului. În caul unei cesiuni parţiale, trebuie indicatăşi întinderea cesiunii.)1- Înainte de acceptare sau de primire a comunicării, debitorul nu se poate libera dec>tplătind cedentului.

)- =tunci c>nd comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul poate cereacestuia să#i preinte dovada scrisă a cesiunii.

)+- ">nă la primirea unei asemenea dovei, debitorul poate să suspende plata.

)- %omunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu estecomunicată debitorului.

*rt. 12+9.

po$abilitatea cesiunii unei universalit%ţi de creanţe

%esiunea unei universalităţi de creanţe, actuale sau viitoare, nu este opoabilă terţilordec>t prin înscrierea cesiunii în ar?ivă. %u toate acestea, cesiunea nu este opoabilădebitorilor dec>t din momentul comunicării ei.

*rt. 12/.

Comunicarea odat% cu cererea de cemare &n =udecat% =tunci c>nd cesiunea se comunică odată cu acţiunea intentată împotriva debitorului,

440



acesta nu poate fi obligat la c?eltuieli de judecată dacă plăteşte p>nă la primul termen,afară de caul în care, la momentul comunicării cesiunii, debitorul se afla deja în înt>riere.

*rt. 121.

po$abilitatea cesiunii aţ% de ideiusor

%esiunea nu este opoabilă fideiusorului dec>t dacă formalităţile prevăute pentruopoabilitatea cesiunii faţă de debitor au fost îndeplinite şi în privinţa fideiusorului însuşi.

%omentariu

Înainte ca cesiunea să fie notificată debitorului ea produce efecte în relaţia dintre cedent şicesionar, inclusiv pentru prestaţiile pe care, anterior notificării, debitorul le#a remiscedentului. 7otodată, cesionarul este îndreptăţit să ia măsurile conservatorii prevăutede art. '5 şi art. '/ şi să e4ercite, cu privire la dreptul cedat, acţiunea oblică şiacţiunea revocatorie, conform dispoiţiilor art. '9 alin. )1-.

7oate dob>nile şi produsele aferente creanţei neîncasate de cedent, dar e4igibile pentrudebitor, se cuvin cesionarului de la data cesiunii.

!acă cesiunea a provocat debitorului cedat c?eltuieli suplimentare, el poate cere să fiedespăgubit de cedent şi de cesionar inclusiv prin invocarea compensaţiei.

!ebitorul dob>ndeşte calitatea de îndatorat faţă de cesionar de la data acceptării cesiuniiprintr#un înscris care emană de la debitor şi are dată certă ori din momentul în careprimeşte o comunicare scrisă cu privire la cesiune pe suport de ?>rtie sau dematerialiată, în format electronic, şi care conţine datele de identificare a părţilor cesiunii şi al obiectuluiacesteia, cu solicitarea ca debitorul să plătească cesionarului datoria. ">nă la primirea

acestei comunicări, singura modalitate prin care debitorul se poate libera de datorierăm>ne plata către cedent. %?iar dacă cesionarul îl someaă să#i plătească lui, debitorulpoate suspenda plata p>nă c>nd primeşte dovada scrisă a cesiunii.

"entru opoabilitatea cesiunii unei universalităţi de creanţă actuală sau viitoare, se cere înscrierea cesiunii în =r?iva 6lectronică de aranţii Reale 0obiliare, reglementatăde Aegea nr. //B'///, 7itlul &(, art. 1 lit. a-, şi ea devine opoabilă debitorilor dupăcomunicarea cesiunii către aceştia.

%omunicarea cesiunii poate fi efectuată şi împreună cu acţiunea cesionarului contradebitorului şi, în acest ca, plata efectuată de debitor p>nă la primul termen îl scuteşte peacesta de c?eltuielile de judecată, cu condiţia să nu fi fost pus în înt>riere anterior.

Caţă de fideiusorul debitorului trebuie să fie efectuate aceleaşi formalităţi de notificare acesiunii, pe l>ngă cele efectuate către debitor.

%esionarul dob>ndeşte creanţa cu toate accesoriile financiare ale acesteia şi cu toateaccesoriile care garanteaă plata, precum şi toate acţiunile pentru stabilirea răspunderiiterţelor persoane, care aparţineau cedentului. !e asemenea, cesionarul poate acţionapentru constatarea nulităţii unei claue din contactul care a dat naştere creanţei atuncic>nd prin nulitate se pot mări şansele lui de a fi plătit. În general, cesionarul dob>ndeştetoate acţiunile cedentului, cu e4cepţia celor strict personale.

441



*rt. 12.

:ectele cesiunii &ntre cesionar i debitorul cedat

)'- !ebitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le#ar fi pututinvoca împotriva cedentului. =stfel, el poate să opună plata făcută cedentului înainte ca

cesiunea să îi fi devenit opoabilă, indiferent dacă are sau nu cunoştinţă de e4istenţa altorcesiuni, precum şi orice altă cauă de stingere a obligaţiilor survenită înainte de acelmoment.

)1- !ebitorul poate, de asemenea, să opună cesionarului plata pe care el însuşi orifideiusorul său a făcut#o cu bună#credinţă unui creditor aparent, c?iar dacă au fost îndeplinite formalităţile cerute pentru a face opoabilă cesiunea debitorului şi terţilor.

)- În caul în care cesiunea i#a devenit opoabilă prin acceptare, debitorul cedat nu maipoate opune cesionarului compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul.

%omentariu

"rivit în finalitatea sa, actul de cesiune este o v>nare a unui bun mai special, care includeraportul juridic de obligaţie comple4ă, transferul şi garanţia.

"rin transfer se realieaă dob>ndirea creanţei de către cesionar împreună cu accesoriilesale, garanţii, privilegii sau ipoteci, acţiuni în justiţie sau titlu e4ecutoriu. Deput>nd dob>ndimai mult dec>t poseda cedentul, cesionarul poate să se confrunte cu e4cepţiile debitoruluiopoabile cedentului: condiţii şi termene de plată, e4cepţii de nulitate sau de nee4ecutare,e4cepţii reolutorii, compensări de creanţe etc. dacă toate acestea s#au născut anteriorcesiunii şi notificării debitorului. %u privire la celelalte e4cepţii apărute între momentulcesiunii şi formalitatea notificării se are în vedere că debitorului nu îi este opoabilăcesiunea anterior notificării. !ebitorul poate să nu facă u de aceste e4cepţii şi c?iar poaterenunţa în avans la invocarea lor. =stfel de claue sunt curente în caul cesiunilor decreanţe profesionale."lata făcută de debitor cedentului înainte de notificarea cesiunii către debitor esteopoabilă cesionarului, c?iar dacă debitorul a avut cunoştinţă de cesiune pe altă cale. Kiplata făcută de fideiusor sau de debitor, cu bună#credinţă, către un aparent creditor poatefi opusă cesionarului, indiferent de îndeplinirea formalităţii pentru a face opoabilăcesiunea debitorilor şi terţilor Ualin. )1- al art. '51V.

!upă ce a acceptat cesiunea ca urmare a notificării, debitorul nu mai poate opunecesionarului compensaţia pe care o putea invoca în raporturile cu cedentul. =ceastăinterdicţie nu leeaă drepturile debitorului pentru că se conservă creanţa în patrimoniulacestuia şi poate fi valorificată faţă de cedent.

%edentul garanteaă cesionarului numai e4istenţa creanţei, nu şi solvabilitatea debitorului.

%?iar dacă notificarea nu a fost comunicată debitorului sau dacă el nu a acceptat#o,aceasta nu împiedică pe cesionar să notifice cu efecte depline cesiunea altor terţepersoane

*rt. 123.

Cesiuni succesive

)'- =tunci c>nd cedentul a transmis aceeaşi creanţă mai multor cesionari succesivi,debitorul se libereaă plătind în temeiul cesiunii care i#a fost comunicată mai înt>i sau pecare a acceptat#o mai înt>i printr#un înscris cu dată certă.

442



)1- În raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiaşi creanţe este preferat cel care şi#a înscris mai înt>i cesiunea la ar?ivă, indiferent de data cesiunii sau a comunicării acesteiacătre debitor.

%omentariu

"lata efectuată primului dintre cesionarii succesivi este liberatorie pentru debitor, pentru că

el s#a conformat primei solicitări, cu condiţia datei certe. În relaţia dintre cesionariisuccesivi, preferinţa primirii plăţii de la debitor este determinată de prioritatea înscrieriicesiunii în =r?iva 6lectronică de aranţii Reale 0obiliare, neav>nd relevanţă nici datacesiunii, nici data comunicării acesteia către debitor. 7otuşi, aplic>ndu#se regulile v>nării,primul cesionar dispune de acţiunea în nulitate a cesiunii la care a participa

*rt. 124.

:ectele cesiunii parţiale &ntre cesionarii creanţei

În caul unei cesiuni parţiale, cedentul şi cesionarul sunt plătiţi proporţional cu valoarea

creanţei fiecăruia dintre ei. =ceastă regulă se aplică în mod corespunător cesionarilorcare dob>ndesc împreună aceeaşi creanţă.

%omentariu

!acă numai o parte din creanţă a fost cedată, debitorul va plăti fiecăruia dintre participanţiila actul de cesiune suma proporţională cu fiecare creanţă, creanţa cesionată şi creanţanecesionată. Regula pro#porţionalităţii funcţioneaă şi în situaţia în care creanţa sefracţioneaă şi se cedeaă diferiţilor cesionari.

*rt. 122.

bligaţia de garanţie

)'- !acă cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept, obligaţia de garanţie faţă decesionar.

)1- =stfel, cedentul garanteaă e4istenţa creanţei în raport cu data cesiunii, fără arăspunde şi de solvabilitatea debitorului cedat. !acă cedentul s#a obligat e4pres săgarantee pentru solvabilitatea debitorului cedat se preumă, în lipsa unei stipulaţiicontrare, că s#a avut în vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii.

)- Răspunderea pentru solvabilitatea debitorului cedat se întinde p>nă la concurenţapreţului cesiunii, la care se adaugă c?eltuielile suportate de cesionar în legătură cucesiunea.)+- !e asemenea, dacă cedentul cunoştea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate adebitorului cedat, sunt aplicabile, în mod corespunător dispoiţiile legale privindrăspunderea v>nătorului de rea#credinţă pentru viciile ascunse ale bunului v>ndut.

)- În lipsă de stipulaţie contrară, cedentul cu titlu gratuit nu garanteaă nici măcare4istenţa creanţei la data cesiunii.

%omentariu

%esiunea cu titlu oneros, obligă pe cedent să garantee e4istenţa creanţei în raport cudata cesiunii, dar nu şi solvabilitatea debitorului cedat. Du se interice, însă o astfel degaranţie a solvabilităţii, dar ea trebuie stipulată e4pres şi, întotdeauna, se raporteaănumai la data cesiunii. =ceastă răspundere conţine preţul cesiunii şi c?eltuielile suportatede cesionar în legătură cu cesiunea. %unoaşterea de către cedent a insolvabilităţii

443



debitorului cedat, la data cesiunii, oferă posibilitatea cesionarului de a acţiona utili>ndmecanismul de răspundere a v>nătorului de rea#credinţă pentru viciile ascunse alelucrului v>ndut.

!acă cesiunea este cu titlu gratuit, cedentul nu trebuie să garantee nici măcar e4istenţacreanţei.

*rt. 126.

,%spunderea cedentului pentru evicţiune

)'- În toate caurile, cedentul răspunde dacă, prin fapta sa proprie, singură ori concurentăcu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dob>ndeşte creanţa în patrimoniul său ori nupoate să o facă opoabilă terţilor.

)1- Într#un asemenea ca, întinderea răspunderii cedentului se determină potrivitdispoiţiilor art. '5 alin. )+-.

%omentariu

3ricare ar fi motivul pentru care cedentul singur sau împreună cu altă persoană împiedicădob>ndirea creanţei de către cesionar sau nu poate să o facă opoabilă terţilor, atragerăspunderea cedentului în condiţiile reglementate de art. '5 alin. )+-, Răspundereav>nătorului pentru viciile ascunse ale bunului v>ndut<.

ecţiunea a -a.

Cesiunea unei creanţe constatate printr-un titlu nominativ' la ordin sau la purt%tor2

=rt. '59. # Doţiune şi feluri

=rt. '55. # 0odalităţi de transmitere

=rt. '5/. # 0ijloace de apărare

=rt. '/2. # "lata creanţei

=rt. '/'. # "unerea în circulaţie fără voia emitentului

=rt. '/1. # =cţiunea deţinătorului deposedat în mod nelegitim

*rt. 12+.

Noţiune i eluri)'- %reanţele încorporate în titluri nominative, la ordin ori la purtător nu se pot transmiteprin simplul acord de voinţă al părţilor.

)1- Regimul titlurilor menţionate la alin. )'-, precum şi al altor titluri de valoare se stabileşteprin lege specială.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''9. )'- %reanţa transmisă prin cesiune sau subrogaţie, intervenitădupă data intrării în vigoare a %odului civil, îşi păstreaă regimul stabilit de normele învigoare la data naşterii creanţei.

%omentariu

Încorporarea creanţelor în titlu supune creanţele unui regim diferit al circulaţiei juridice.

"rin titlu de creanţă, dreptul civil înţelege înscrisul dovedit al datoriei debitorului faţă de

444



creditor necesar acestuia din urmă pentru a#l constr>nge pe debitor să îşi e4ecuteprestaţia. !atorită specificului raporturilor juridice de drept comercial, baate, printre alte,şi pe creditul comercial, titlul de credit comercial are o altă menire, pe l>ngă constatareae4istenţei obligaţiei, e4igibilitatea creanţei după trecerea unui termen. %irculaţia titlului decreanţă civil presupune respectarea formalităţilor prevăute deart. '**#'5* D%%, debitorul cedat răm>n>nd înarmat cu e4cepţiile opoabile cedentului şi faţă de

cesionar. =cesta este un inconvenient major care pare incompatibil cu celeritatea specificăraporturilor de drept comercial. "entru eliminarea inconvenientelor de acest fel, în caultitlurilor de credit comerciale se realieaă încorporarea drepturilor în titluri, transmitereasimplificată a acestora şi inopoabilitatea faţă de posesorul actual al titlului a e4cepţiilorpersonale pe care le#ar fi putut opune primului titular.

Încorporarea dreptului în titlu este reultatul unei evoluţii. În raporturile juridice de dreptcivil, înscrisul şi creanţa pot fi disociate.

=ceastă disociere se e4primă pe trei planuri:

a- în virtutea principiului consensualismului )art. ''95, art. ''9/ D%%- simplul acord alvoinţelor dă naştere raportului juridic de obligaţie, fără a fi necesar înscrisul;

b- în anumite situaţii, numai pentru a dovedi e4istenţa şi conţinutul, precum şi naturaanumitor raporturi juridice, poate fi prevăută şi e4igenţa înscrisului, dar şi în acest ca,raportul juridic de obligaţie are o e4istenţă autonomă faţă de înscris;

c- pentru anumite acte juridice solemne, înscrisul este indispensabil naşterii raportului juridic de obligaţie, dar, cu toate acestea, cone4iunea necesară între înscris şi raportul juridic de obligaţie este pretinsă numai la momentul originar pentru că după acest moment,raportul juridic de obligaţie va avea o e4istenţă independentă, supravieţuind distrugerii saupierderii înscrisului.

În caul titlurilor de credit comerciale, cone4iunea raportului juridic de obligaţie cu înscrisul

constatator este indisolubilă şi persistă nu numai la momentul originar, al naşterii raportului juridic de obligaţii, ci şi ulterior, pentru că dreptul de creanţă se consideră a fi încorporat întitlu. !reptul de proprietate asupra titlului şi dreptul de creanţă pe care acesta îl constatăse confundă, dreptul de creanţă nee4ist>nd fără titlu şi neput>nd fi realiat de altcinevadec>t posesorul legal al titlului1*.

"e l>ngă încorporarea dreptului de creanţă în titlu, acesta conferă şi certitudinea dreptuluide creanţă, în sensul că nu va putea suferi nicio influenţă din partea raportului juridicoriginar, care a dat naştere creanţei şi nu poate fi combătut sau completat ori interpretat cualte înscrisuri sau cu împrejurări de fapt. =ceastă însuşirea a titlului de credit comercial,decurg>nd din formalismul său, este denumită literalitate.

7itlul de credit comercial conferă autonomia creanţei faţă de raportul juridic fundamental,care a dat naştere acestei creanţe. =utonomia se e4primă pe două planuri:

a- emitentul titlului este obligat nu în temeiul raportului juridic originar )v>nare, credit etc.-,ci e4clusiv pentru că a semnat titlul;

b- în circuitul titlului, fiecare nou posesor este considerat ca av>nd un drept de creanţăoriginar, propriu, autonom, şi nu un drept cedat. !e aceea, noului dob>nditor nu îi pot fiopuse e4cepţiile care, eventual, puteau fi opune vreunuia dintre posesorii precedenţi.

7itlurile de credit au întrebuinţări diferite: pot servi la stingerea unei obligaţii băneşti saupot fi cedate, fie în gaj, fie în deplină proprietate, fie cu titlu de mandat pentru încasare.

!upă criteriul conţinutului, titlurile de credit se pot grupa în trei categorii:'- titluri care conferă dreptul la o sumă de bani )cambia, biletul la ordin, cecul, titlurile de împrumut de stat şi poliţele de asigurare pe viaţă la ordin-;

445



1- titluri care conferă dreptul la o cantitate de mărfuri aflate în depoite, magaii, docurisau pe nave spre a fi transportate )conosamente, recipise de depoit şi Larante-. %el ceposedă titlul este titularul dreptului de proprietate asupra mărfurilor. În locul mărfurilor,circulă titlurile, care pot fi înstrăinate sau gajate;

- titluri care conferă drepturi comple4e, patrimoniale şi nepatrimoniale )acţiunilenominative ale societăţilor comerciale, care conferă dreptul la dividende, dreptul la o partedin patrimoniu în ca de lic?idare, dreptul la vot în adunarea generală etc.-.!upă modul circulaţiei juridice, titlurile de credit sunt:

'- nominative, menţion>nd numele posesorului legitim şi transmisibile prin cesiune înscrisăpe titlu şi în registrul emitentului sau înscrieri în cont, în caul celor dematerialiate;

1- titluri de credit la ordin, transmisibile prin gir, concomitent cu predarea titlului )cambia şibiletul la ordin-;

- titlurile la purtător, care se transmit prin simpla predare şi nu menţioneaă posesorul)acţiunile la purtător ale societăţilor comerciale-19.

Regimul juridic al creanţelor încorporate în titluri de credit comerciale se stabileşte prin legispeciale.

=stfel, regimul juridic al acţiunilor societăţilor comerciale, nominative sau la purtător, estestabilit prinAegea nr. 'B'//2, art. /'#/5 )nominative- şi art. // )la purtător-; regimul juridical acţiunilor tranacţionate pe piaţa de capital este stabilit prin Aegea nr. 1/9B122+, şinumeroase alte acte normative15.

%ambia şi biletul la ordin sunt reglementate de Aegea nr. 5B'/+. %ecul este reglementatde Aegea nr. /B'/+. %odul comercial, în art. *#92, reglementeaă conosamentul)poliţa de încărcare-.

Aegile abrogate nr. '55B'/2 şi nr. 'B'/9 au reglementat recipisele Larant.

*rt. 12.

;odalit%ţi de transmitere

)'- În caul titlurilor nominative, transmisiunea se menţioneaă at>t pe înscrisul respectiv,c>t şi în registrul ţinut pentru evidenţa acestora.

)1- "entru transmiterea titlurilor la ordin, este necesar girul, efectuat potrivit dispoiţiiloraplicabile în materia cambiilor.

)- %reanţa încorporată într#un titlu la purtător se transmite prin remiterea materială atitlului. 3rice stipulaţie contrară se consideră nescrisă.

%omentariu

0odalităţile de transmitere diferă după natura titlului:

– titlurile nominative se transmit prin menţiunea înscrisă pe titlul materialiat şi în registrulemitentului )acţiunile nominative ale societăţilor comerciale-;

– titlurile la ordin se transmit prin gir )cambia şi biletul la ordin-;

– titlurile la purtător se transmit prin remitere materială.

!ematerialiarea acţiunilor nominative permite transmiterea numai prin înscrierea în contsau prin virament. Dormele de mai sus sunt de ordine publică şi orice stipulaţie contrară seconsideră nescrisă1/.

446



*rt. 129.

;i=loace de ap%rare

)'- !ebitorul nu poate opune deţinătorului titlului alte e4cepţii dec>t cele care privescnulitatea titlului, cele care reies neîndoielnic din cuprinsul acestuia, precum şi cele care pot

fi invocate personal împotriva deţinătorului.)1- %u toate acestea, deţinătorul care a dob>ndit titlul în frauda debitorului nu se poateprevala de dispoiţiile alin. )'-.

%omentariu

"osibilităţile debitorului de a se opune e4ecutării titlului de către deţinător sunt limitate la:

– e4cepţii de nulitatea titlului, de e4emplu pentru lipsa unei menţiuni esenţiale;

– e4cepţii deduse neîndoielnic şi suficient din cuprinsul titlului, fără a fi nevoie să secompletee e4cepţiile cu invocarea altor înscrisuri sau altor mijloace de probă;

– e4cepţiile care pot fi invocate personal împotriva deţinătorului şi referindu#se la persoanaacestuia, de e4emplu, obţinerea titlului de către creditor prin fraudă comisă faţă de debitor. =ceastă fraudă desc?ide debitorului posibilitatea de a utilia şi alte mijloace de probăpentru a se opune creditorului.

*rt. 129/.

<lata creanţei

!ebitorul care a emis titlul la purtător este ţinut să plătească creanţa constatată prin aceltitlu oricărui deţinător care îi remite titlul, cu e4cepţia caului în care i s#a comunicat o

?otăr>re judecătorească prin care este obligat să refue plata.

*rt. 1291.

<unerea &n circulaţie %r% voia emitentului

!ebitorul care a emis titlul la purtător răm>ne ţinut faţă de orice deţinător de bună#credinţă,c?iar dacă demonstreaă că titlul a fost pus în circulaţie împotriva voinţei sale.

*rt. 129.

*cţiunea deţin%torului deposedat &n mod nelegitim

%el care a fost deposedat în mod nelegitim de un titlu la purtător nu poate împiedica pedebitor să plătească creanţa celui care îi preintă titlul dec>t prin comunicarea unei?otăr>ri judecătoreşti. În acest ca, instanţa se va pronunţa pe cale de ordonanţăpreşedinţială.

%omentariu

6mitentul titlului la purtător are obligaţia de a plăti creanţa oricărui deţinător care îi preintătitlul. 64cepţie face situaţia în care este obligat să refue plata, ca urmare a comunicăriiunei ?otăr>ri judecătoreşti e4ecutorii în acest sens.

6mitentul titlului la purtător nu se poate opune deţinătorului de bună#credinţă al titlului, nicidacă titlul a fost pus în circulaţie împotriva voinţei emitentului şi legea îi permite sădetermine acest moment al punerii în circulaţie.

447



7itlul la purtător este plătibil posesorului de către debitorul căruia i se preintă c?iar dacăposesorul legitim a fost deposedat în mod nelegal. 64cepţie face caul în care debitoruleste înştiinţat prin ?otăr>re judecătorească, în modalitatea ordonanţei preşedinţiale să nuefectuee plata.

Regimul juridic al creanţelor încorporate în cambie este reglementat de Aegea nr.5B'/+ asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările ulterioare şi cu completările cereultă din Dormele EDR.%ambia este înscrisul purt>nd această denumire, prin care o persoană )trăgător- dămandat sau ordonă altei persoane )tras- să plătească unei a treia persoane )beneficiar-sau la ordinul acesteia o sumă de bani determinată, la o dată precisă şi în locul arătat.%reanţa beneficiarului faţă de trăgător se numeşte valoare furniată, iar dacă beneficiarulvrea să utiliee cambia pentru a stinge propriile datorii, va înscrie girul pe spatele cambieişi va preda cambia noului beneficiar )giratar-. 3 altă opţiune ar fi valorificarea imediată acambiei prin procedeul scontului în favoarea unei bănci. =stfel, cambia îndeplineştefuncţiile de instrument de sc?imb, de plată şi de credit.

&aliditatea cambiei depinde de calitatea de comerciant a emitentului, trasului şibeneficiarului, de forma scrisă pe imprimatul tipiat )cu e4cepţia cambiei informatiate,dematerialiate- şi prin preenţa tuturor menţiunilor obligatorii.

%ambia în alb omite unele menţiuni obligatorii, specific>ndu#le e4plicit pentru a nu ficonsiderate ca involuntare, deoarece în acest ca se aplică sancţiunea nulităţii pentuabsenţa unei menţiuni obligatorii.

irul cambiei îndeplineşte funcţiile de transmitere a creanţei, de garanţie a acceptării şiplăţii cambiei şi de legitimare a titularului. irul se înscrie pe spatele cambiei şi absenţanumelui giratarului nu afecteaă validitatea girului în alb.

!acă şirul girurilor este neîntrerupt, ultimul giratar fiind posesorul cambiei, acesta este

unicul proprietar al creanţei.Eiletul la ordin circulă prin gir la fel ca şi cambia, însă are numai două personaje: emitentulşi beneficiarul. !ispoiţiile privind cambia care reglementeaă girul, scadenţa, plata,protestul şi celelalte enumerate în art. '2* se aplică şi biletului la ordin.

%el mai frecvent u comercial al biletului la ordin este practica bancară. 3dată cusemnarea contractului de credit, a contractelor de cauţiune, de gaj şi de ipotecă, precum şia contractelor de cesiune de creanţă, debitorul băncii semneaă şi biletele la ordin în alb lasumă, la ordinul băncii, av>nd scadenţele corelate cu termenele de rambursare a tranşelorcreditului. Înainte de a#l preenta la plată creditorului, banca înscrie suma pe biletul laordin, în concordanţă cu datele contractului de credit.

%ecul este reglementat de Aegea nr. /B'/+ cu modificările ulterioare şi completările cereultă din Regulamentele E.D.R. %ecul este prioritar un mijloc de plată ca utiliare actualăşi aproape niciodată titlu de credit, datorită rapidităţii cu care se cere a fi întrebuinţat.6miterea unui cec pe suport de ?>rtie se realieaă prin completarea cecului pe formularuleliberat de bancă şi predarea lui către beneficiar.

"entru a fi emis legal, cecul trebuie să fie dotat cu acoperire în contul bancar alemitentului. =ceastă acoperire trebuie să fie constituită înainte de emiterea cecului, săaibă un cuantum cel puţin egal cu suma de pe cec şi să fie disponibilă. =ceastădisponibilitate constă în e4istenţa în contul emitentului a unei valori cel puţin egale cusuma înscrisă pe cec şi acest sold creditor să fie e4igibil în raporturile emitentului cu banca

şi, totodată, să nu fie indisponibiliată suma, bloc>ndu#se astfel contul. 7otodată,acoperirea cecului trebuie să fie irevocabilă, în sensul că emitentul este obligat să seabţină de a retrage acoperirea sau de a#l împiedica pe posesorul cecului să îl încasee

448



prin orice mijloace. 64cepţie fac situaţiile în care legea îl autorieaă pe emitent săprocedee în mod diferit.

%ecul poate fi transmis prin gir, la fel ca şi biletul la ordin, dar şi cu titlu de mandat pentru încasare, procedeu uual în relaţiile beneficiarului cu banca sa. %ecul la purtător, fărămenţiunea beneficiarului se transmite prin simpla tradiţie, cu gir irevocabil. irul în albpoate fi completat cu numele persoanei sau poate fi girat tot în alb ori predat printradiţiune.%ecul este plătibil la vedere. "reentarea cecului se face în Rom>nia, potrivit normelorE.D.R., la banca emitentului, pentru a simplifica munca băncii posesorului. În alte ţări,cecul se predă băncii beneficiarului cu gir mandat de încasare şi aceasta se însărcineaăsă încasee suma de la banca trasă.

%ecul poate fi preentat la plată, iar banca trasă trebuie să verifice dacă emană de laclientul său şi dacă nu preintă anomalii, precum şi dacă are acoperire.

=specte legate de înşelăciunile cu cecuri de cecurile fără acoperire, de utiliare a ceculuica proviiune sau ca garanţie prin cesiunea creanţei, utiliarea cecului de garanţie şi a

cecului în alb necesită devoltări ample, care depăşesc cadrul acestui te4t2.

Capitolul "".

ubrogaţia

=rt. '/. # Celurile subrogaţiei

=rt. '/+. # $ubrogaţia consimţită de creditor

=rt. '/. # $ubrogaţia consimţită de debitor

=rt. '/*. # $ubrogaţia legală

=rt. '/9. # 6fectele subrogaţiei

=rt. '/5. # $ubrogaţia parţială

*rt. 1293.

8elurile subrogaţiei

)'- 3ricine plăteşte în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără aputea însă dob>ndi mai multe drepturi dec>t acesta.

)1- $ubrogaţia poate fi convenţională sau legală.)- $ubrogaţia convenţională poate fi consimţită de debitor sau de creditor. 6a trebuie săfie e4presă şi, pentru a fi opusă terţilor, trebuie constatată prin înscris.

*rt. 1294.

ubrogaţia consimţit% de creditor

)'- $ubrogaţia este consimţită de creditor atunci c>nd, primind plata de la un terţ, îitransmite acestuia, la momentul plăţii, toate drepturile pe care le avea împotriva

debitorului.)1- $ubrogaţia opereaă fără consimţăm>ntul debitorului. 3rice stipulaţie contrară seconsideră nescrisă.

449



*rt. 1292.

ubrogaţia consimţit% de debitor

)'- $ubrogaţia este consimţită de debitor atunci c>nd acesta se împrumută spre a#şi plătidatoria şi, pe această cale, transmite împrumutătorului drepturile creditorului faţă de care

avea datoria respectivă.)1- $ubrogaţia este valabilă numai dacă actul de împrumut şi c?itanţa de plată a datorieiau dată certă, în actul de împrumut se declară că suma a fost împrumutată spre a se plătidatoria, iar în c?itanţă se menţioneaă că plata a fost făcută cu banii împrumutaţi de noulcreditor.

)- $ubrogaţia consimţită de debitor are loc fără consimţăm>ntul creditorului iniţial, în lipsăde stipulaţie contrară.

*rt. 1296.

ubrogaţia legal% În afară de alte cauri prevăute de lege, subrogaţia se produce de drept:

a- în folosul creditorului, c?iar c?irografar, care plăteşte unui creditor care are un drept depreferinţă, potrivit legii;

b- în folosul dob>nditorului unui bun care îl plăteşte pe titularul creanţei însoţite de ogaranţie asupra bunului respectiv;

c- în folosul celui care, fiind obligat împreună cu alţii sau pentru alţii, are interes să stingădatoria;

d- în folosul moştenitorului care plăteşte din bunurile sale datoriile succesiunii;e- în alte cauri stabilite de lege.

*rt. 129+.

:ectele subrogaţiei

)'- $ubrogaţia îşi produce efectele din momentul plăţii pe care terţul o face în folosulcreditorului.

)1- $ubrogaţia produce efecte împotriva debitorului principal şi a celor care au garantat

obligaţia. =ceştia pot opune noului creditor mijloacele de apărare pe care le aveau împotriva creditorului iniţial.

*rt. 129.

ubrogaţia parţial%

)'- În ca de subrogaţie parţială, creditorul iniţial, titular al unei garanţii, poate e4ercitadrepturile sale pentru partea neplătită din creanţă cu preferinţă faţă de noul creditor.

)1- %u toate acestea, în caul în care creditorul iniţial s#a obligat faţă de noul creditor să

garantee suma pentru care a operat subrogaţia, cel din urmă este preferat.Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''9. )'- %reanţa transmisă prin cesiune sau subrogaţie, intervenitădupă data intrării în vigoare a %odului civil, îşi păstreaă regimul stabilit de normele în

450



vigoare la data naşterii creanţei.

%omentariu

"lata efectuată de o terţă persoană în locul şi pe seama debitorului poate avea ca efectsubstituirea plătitorului )subrogaţia- în drepturile creditorului şi numai în limita acestordrepturi. $ubrogaţia convenţională poate fi realiată prin consimţăm>ntul creditorului sau

prin acordul debitorului cu plătitorul. =cordul de subrogaţie trebuie să fie e4plicit şiconstatat în scris pentru a fi opoabil terţelor persoane.

%reditorul poate consimţi la subrogaţie şi, în acest ca, primeşte plata de la terţul plătitor,pred>ndu#i drepturile pe care le avea faţă de debitor.

Du este necesar să fie de acord şi debitorul pentru a opera subrogaţia.

!ebitorul îşi poate da acordul la subrogaţie tot prin înscris, împrumut>ndu#se de la plătitorşi transmiţ>ndu#i acestuia drepturile pe care le avea creditorul, cu condiţia ca împrumutulşi plata să aibă dată certă şi să specifice că plata datoriei faţă de creditor s#a efectuat dinbanii împrumutaţi de noul creditor debitorului. Du este necesar, de această dată,consimţăm>ntul creditorului, dacă nu se stipuleaă altfel în convenţia iniţială dintre debitorşi creditor din care s#a născut creanţa sau în convenţia dintre împrumutător şi debitor.6fectele subrogaţiei se pot produce de drept, fără consimţăm>ntul debitorului sau alcreditorului în cele cinci situaţii enumerate de art. '/*, consacrat subrogaţiei legale:

a- %reditorul c?irografar plăteşte unui creditor concurent, cu rang legal preferenţial alcreanţei. =ceastă situaţie se poate înt>lni în procedurile colective, c>nd un creditorc?irografar, fără speranţe de a fi plătit, se subrogă în drepturile unui creditor cu rangprioritar, privilegiat. %reanţa fiind cea privilegiată, şi nu persoana creditorului, plătitorul seva putea folosi de avantajul rangului prioritar numai pentru creanţa în care s#a subrogat,nu şi pentru cea c?irografară. %u toate acestea, dacă creditorul iniţial acceptă săprimească o sumă inferioară cuantumului creanţei sale privilegiate, iar pentru creditorulc?irografar plătitor nu sunt speranţe de încasare, operaţiunea ar putea fi profitabilă. În moddeosebit este realist să se spere într#un avantaj atunci c>nd creanţa în care se subrogăplătitorul are garanţii reale. Dumai rangul privilegiat sau garanţiile creanţei pot justifica oasemenea plată şi pot avea o consecinţă subrogatorie, nu şi alte drepturi legate decreanţă, cum ar fi dreptul de retenţie sau acţiunea în reoluţiune ori în revocare.

"lata parţială dubleaă numărul creditorilor la aceeaşi creanţă, lăs>ndu#i primului creditordrepturile reduse la partea pe care nu a cedat#o. !acă creditorul iniţial a garantatplătitorului subrogaţia, în momentul încasărilor din urmărirea creanţei, primul servit va fiplătitorul, conform art. '/5 alin. )1-.

6fectele subrogaţiei se produc şi faţă de garanţii fideiusori sau garanţii prin cauţiune reală. =ceştia pot opune şi plătitorului e4cepţiile opoabile creditorului iniţial.

b- "lata efectuată de către cel care a dob>ndit un bun grevat de o garanţie )gaj, ipotecăsau altă garanţie reală mobiliară-.

c- "lata efectuată de cel obligat cu alţii sau pentru alţii, interesat să stingă datoria.

d- "lata efectuată de moştenitorul care foloseşte propriile fonduri pentru a stinge datoriamoştenirii.

e- În alte cauri prevăute de lege.

"lătitorul poate utilia acest mecanism în contractul de factoring pentru creanţele

comerciale.%ompar>nd subrogaţia personală cu cesiunea de creanţă, apar între ele multe asemănări,dar şi diferenţe importante, şi anume:

451



'- cesiunea este o v>nare, uneori speculativă. $ubrogaţia este o plată. Între ele e4istă odeosebire de spirit şi finalitate, mai ales atunci c>nd plătitorul este el însuşi un plătitor. =tunci c>nd este practicată profesional )factoring-, subrogaţia este alternativa la cesiune,preferabilă pentru simplitate;

1- cesiunea intervine la iniţiativa creditorului şi presupune acordul său, pe c>nd subrogaţiase realieaă fără el, atunci c>nd este un efect legal al plăţii şi c?iar contra lui, c>nd esteconsimţită de debitor. 6ste scutită subrogaţia de notificare debitorului sau de acceptarealui şi, astfel mai apare un motiv pentru a fi preferată cesiunea;

- efectele celor două operaţiuni sunt diferite:

– cesiunea permite cesionarului să ceară întreaga creanţă cedată, orice preţ ar fi plătitpentru ea, în timp ce subrogaţia transmite plătitorului numai suma plătită. =ceastă limitareeste cunoscută numai în caul subrogaţiei legale, nu şi în caul celei convenţionale, pentrucă dacă nu ar fi aşa, ar pierde orice interes pentru factoring;

– în caul cesiunii parţiale, cesionarul dob>ndeşte acelaşi rang cu creditorul iniţial. În caulsubrogaţiei parţiale este plătitorul este cel care are preferinţă;

– subrogaţia este opoabilă de plin drept terţelor persoane, astfel că un conflict întresubrogat şi cesionar dă prioritate primului. Du poate opera nicio compensaţie între creditorşi debitor după subrogaţie, după cum nu este posibilă nici aplicarea unei măsuriconservatorii de către creditorul creditorului. "e de altă parte, plata făcută de debitorcreditorului după subrogaţie, va fi inopoabilă subrogatului, c?iar dacă răm>ne străin desubrogaţie.

7e4tul art. '/ e4primă ideea că cel ce se ac?ită de o datorie proprie poate beneficia şide o subrogaţie convenţională dacă prin plata făcută şi prin această subrogaţie elelibereaă faţă de creditor şi pe un alt debitor asupra căruia urma să fie suportată, în celedin urmă, datoria'.

(nstituţia subrogaţiei poate opera şi în legătură cu instituţia compensaţiei datoriilor camodalitate de stingere a creanţelor. =stfel, în legislaţia franceă )art. '15/ %%C-cone4itatea creanţelor permite inclusiv derogarea de la e4igenţa reciprocităţii în caul încare această reciprocitate şi#a încetat e4istenţa ca efect al unui transfer de creanţă prinsubrogaţie. %ondiţia este ca reciprocitatea să fi e4istat înainte de subrogaţie1.

Capitolul """.

<reluarea datoriei

$ecţiunea '. # !ispoiţii generale$ecţiunea a 1#a. # "reluarea datoriei prin contract înc?eiat cu debitorul

ecţiunea 1.


=rt. '//. # %ondiţii

=rt. '*22. # 6fecte

=rt. '*2'. # (nsolvabilitatea noului debitor

=rt. '*21. # =ccesoriile creanţei

=rt. '*2. # 0ijloacele de apărare

452



=rt. '*2+. # (neficacitatea preluării datoriei

*rt. 1299.

Condiţii

3bligaţia de a plăti o sumă de bani ori de a e4ecuta o altă prestaţie poate fi transmisă dedebitor unei alte persoane:

a- fie printr#un contract înc?eiat între debitorul iniţial şi noul debitor, sub reervadispoiţiilor art. '*2;

b- fie printr#un contract înc?eiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă îşiasumă obligaţia.

*rt. 16//.

:ecte"rin înc?eierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor îl înlocuieşte pe cel vec?i,care, dacă nu s#a stipulat altfel şi sub reerva art. '*2', este liberat.

*rt. 16/1.

"nsolvabilitatea noului debitor

!ebitorul iniţial nu este liberat prin preluarea datoriei, dacă se dovedeşte că noul debitorera insolvabil la data c>nd a preluat datoria, iar creditorul a consimţit la preluare, fără acunoaşte această împrejurare.

*rt. 16/.

*ccesoriile creanţei

)'- %reditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe care le are înlegătură cu datoria preluată.

)1- "reluarea datoriei nu are niciun efect asupra e4istenţei garanţiilor creanţei, afară decaul c>nd acestea nu pot fi despărţite de persoana debitorului.

)- %u toate acestea, obligaţia fideiusorului sau a terţului care a constituit o garanţie pentrurealiarea creanţei se va stinge dacă aceste persoane nu şi#au dat acordul la preluare.

*rt. 16/3.

;i=loacele de ap%rare

)'- !acă din contract nu reultă altfel, noul debitor poate opune creditorului toatemijloacele de apărare pe care le#ar fi putut opune debitorul iniţial, în afară de compensaţiesau orice altă e4cepţie personală a acestuia din urmă.

)1- Doul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe raportul

juridic dintre noul debitor şi debitorul iniţial, c?iar dacă acest raport a fost motivuldeterminant al preluării.

453



*rt. 16/4.

"neicacitatea prelu%rii datoriei

)'- %>nd contractul de preluare este desfiinţat, obligaţia debitorului iniţial renaşte, cu toateaccesoriile sale, sub reerva drepturilor dob>ndite de terţii de bună#credinţă.

)1- %reditorul poate, de asemenea, cere daune#interese celui ce a preluat datoria, afarănumai dacă acesta din urmă dovedeşte că nu poartă răspunderea desfiinţării contractuluişi a prejudiciilor suferite de creditor.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''9. )1- 3bligaţia transmisă prin preluare de datorie îşi păstreaăregimul stabilit de normele în vigoare la data naşterii obligaţiei

ecţiunea a -a.

<reluarea datoriei prin contract &nceiat cu debitorul

=rt. '*2. # =cordul creditorului =rt. '*2*. # %omunicarea preluării

=rt. '*29. # 7ermenul de acceptare

=rt. '*25. # 3bligaţiile terţului

*rt. 16/2.

*cordul creditorului

"reluarea datoriei convenită cu debitorul îşi va produce efectele numai dacă creditorul îşidă acordul.

*rt. 16/6.

Comunicarea prelu%rii

)'- 3ricare dintre contractanţi poate comunica creditorului contractul de preluare, cer>ndu#i să îşi dea acordul.

)1- %reditorului nu i se poate cere acordul c>t timp nu a primit comunicarea.

)- %>t timp creditorul nu şi#a dat acordul, contractanţii pot modifica sau denunţacontractul.

*rt. 16/+.

#ermenul de acceptare

)'- %ontractantul care comunică preluarea datoriei creditorului îi poate stabili un termenreonabil pentru răspuns.

)1- !acă ambii contractanţi au comunicat creditorului preluarea datoriei, stabilind termenediferite, răspunsul urmeaă să fie dat în termenul care se împlineşte cel din urmă.

)- "reluarea datoriei este considerată refuată dacă creditorul nu a răspuns în termen.

454



*rt. 16/.

bligaţiile terţului

)'- %>t timp creditorul nu şi#a dat acordul sau dacă a refuat preluarea, cel care a preluatdatoria este obligat să liberee pe debitor, e4ecut>nd la timp obligaţia.

)1- %reditorul nu dob>ndeşte un drept propriu împotriva celui obligat să liberee pe debitor,cu e4cepţia caului în care se face dovada că părţile contractante au voit altfel.

%omentariu

3 terţă persoană, cu acordul debitorului şi al creditorului, poate să se oblige să sesubstituie debitorului deleg>ndu#l de obligaţii.

%reditorul poate consimţi şi la o viitoare substituire. $ubstituirea produce efecte atuncic>nd noul debitor notifică creditorului acordul pe care l#a înc?eiat cu creditorul originar.

Doul debitor nu poate invoca faţă de creditor nici un mijloc de apărare care ar reulta dinraporturile sale cu originarul debitor, dar va putea opune creditorului mijloacele de apărare

şi e4cepţiile pe care debitorul originar le putea opune creditorului.Aiberarea debitorului originar se e4tinde şi asupra garanţiilor pe care le#a acordatcreditorului pentru creanţa sa, e4cept>nd garanţiile care se referă la un bun transferatnoului debitor în vederea unui act pe care creditorul l#a înc?eiat cu debitorul originar.

6liberarea debitorului originar are efecte şi asupra garanţiilor pe care alte persoane le#auoferit pentru asigurarea creanţei, afară de cele puse la dispoiţia creditorului de nouldebitor, cu condiţia ca această persoană să îşi menţină garanţia în favoarea creditorului.

"rincipiile contractuale comune redactate de =sociaţia Penri %apitant reglementeaă şicesiunea contractului. "artea contractantă poate conveni cu o terţă persoană pentru ca

aceasta să i se substituie ca parte contractantă. %esiunea produce efecte faţă decocontractantul cedat în momentul în care o acceptă, dar acceptarea poate fi acordată şipentru o cesiune viitoare, care îi va fi opoabilă după notificare.

=cceptarea are ca efect eliberarea celui cedat. =cceptarea cesiunii de cătrecocontractantul cedat are ca efect liberarea cedentului. 7otuşi, cedatul poate limitaacceptarea sa şi poate conserva şi pe cedent ca debitor în ca de nee4ecutare aobligaţiilor contractului de către cesionar.

!acă cocontractantul cedat nu este de acord, iar contractul nu are caracter intuitupersonae, cesiunea produce efecte între cedent şi cesionar. %ocontractantul cedat poatecere e4ecutarea at>t contra cedentului, c>t şi contra cesionarului, ţinuţi solidar pentru

consecinţele unei nee4ecutări.

Capitolul "V.

Novaţia

=rt. '*2/. # Doţiune şi feluri

=rt. '*'2. # "roba novaţiei

=rt. '*''. # aranţiile creanţei novate

=rt. '*'1. # 0ijloacele de apărare

=rt. '*'. # 6fectele novaţiei asupra debitorilor solidari şi fideiusorilor

=rt. '*'+. # 6fectele novaţiei asupra creditorilor solidari

455



*rt. 16/9.

Noţiune i eluri

)'- Dovaţia are loc atunci c>nd debitorul contracteaă faţă de creditor o obligaţie nouă,care înlocuieşte şi stinge obligaţia iniţială.

)1- !e asemenea, novaţia se produce atunci c>nd un debitor nou îl înlocuieşte pe celiniţial, care este liberat de creditor, sting>ndu#se astfel obligaţia iniţială. În acest ca,novaţia poate opera fără consimţăm>ntul debitorului iniţial.

)- Dovaţia are loc şi atunci c>nd, ca efect al unui contract nou, un alt creditor estesubstituit celui iniţial, faţă de care debitorul este liberat, sting>ndu#se astfel obligaţia vec?e.

%omentariu

7eoria novaţiei face deliciul profesorilor, dar, de multe ori, nu se înt>lneşte în practică nici în decursul unei întregi cariere juridice.

Dovaţia este operaţiunea juridică prin care părţile unui contract se ?otărăsc să înlocuiască

o obligaţie valabilă pree4istentă, care se stinge, cu o obligaţie nouă. $tingerea vec?iiobligaţii este numai un efect secundar al operaţiunii, pentru că, în principal, părţileurmăresc creaţia unei noi obligaţii. %u toate acestea, specificul novaţiunii faţă de alteoperaţiuni similar constă c?iar în efectul e4tinctive sau, mai e4act, în str>nsa şi indisolubilarelaţie între noua obligaţie şi stingerea celei iniţiale.

Du orice sc?imbare este novaţie, dacă nu înlocuieşte o obligaţie e4istentă cu alta nouă.

3peraţiunea denumită novaţie este alcătuită din trei elemente: '- creanţa unei noi obligaţiivalabile; 1- stingerea obligaţiei pree4istente valabilă; - intenţia de înnoire )animusnovandi-.

%a orice convenţie, şi novaţia presupune capacitatea părţilor care o realieaă.Dumai binomul: obligaţie nou născută – obligaţie vec?e stinsă poate constitui o novaţie.!acă noua obligaţie este nulă, novaţia nu opereaă.

3bligaţia nouă este afectată de termen şi prin aceasta se deosebeşte de darea în plată,unde obligaţia nouă se e4ecută în momentul convenit.

6lementul nou trebuie să fie cu adevărat nou, pentru că o simplă recunoaştere a uneivec?i obligaţii nu înseamnă novaţie, nici atunci c>nd tinde să creee un mijloc de dovadă aobligaţiei. Dici simplele modificări ale unei obligaţii pree4istente nu pot fi calificate dreptnovaţie.

Dovaţia prin sc?imbarea creditorului şi#a pierdut din utilitate odată cu creaţia cesiuniicreanţei.

7otuşi, cele două operaţiuni se disting.

%esiunea de creanţă este convenţia între cedent şi cesionar, fără participarea debitorului,pe c>nd sc?imbarea de creditor prin novaţie presupune acordul debitorului şi voinţae4plicită a creditorului cedent de a#l descărca pe debitor faţă de el. %esionarului, debitorul îi poate opune e4cepţiile opoabile cedentului, dar în caul novaţiei, nu are aceastăposibilitate. %esionarul dob>ndeşte creanţa cedată, cu accesorii şi garanţii, pe c>nd încaul novaţiei acestea se sting.

=ceste diferenţe denotă caracterul coercitiv şi c?iar, uneori, periculos al novaţiei prin

sc?imbare de creditor, comparativ cu cesiunea de creanţă: creditorul pierde garanţiile, iardebitorul pierde e4cepţiile.

Dovaţia prin sc?imbare de debitor constă în substituirea unui nou datornic faţă de cel

456



anterior, care este descărcat. "osibilitatea cesiunii fără acordul debitorului a diminuatconsiderabil utilitatea acestei novaţii, dar imposibilitatea cesiunii de datorie fără acorduldebitorului a redat novaţiei prin sc?imbare de debitor o importanţă esenţială.

Dovaţia prin sc?imbare de creditor este un înlocuitor al cesiunii de creanţă, tot astfel cumnovaţia prin sc?imbare de debitor este un înlocuitor al cesiunii de datorie.

$c?imbarea debitorului prin novaţie presupune o manifestare neec?ivocă a creditorului dea#l descărca pe debitorul iniţial. !e aceea, jurisprudenţa a decis că nu e4istă novaţie dacăcreditorul s#a limitat la acceptarea unui al doilea debitor fără a#l descărca pe primul; dacă aacceptat doar o plată parţială făcută de o terţă persoană; dacă a acceptat să factureeunei terţe persoane, la cererea debitorului pentru plata prestaţiilor primite de acesta dinurmă; dacă terţa persoană s#a angajat să plătească datoria debitorului.

Dovaţia prin sc?imbare de obligaţie oferă posibilitatea oricărei modificări a obligaţiei iniţialecu condiţia ca aceasta din urmă să fie stinsă şi înlocuită de noua obligaţie valabilă. "eaceastă cale se poate sc?imba obiectul, caua şi modalităţile obligaţiei iniţiale. Du esteconstitutivă de novaţie sc?imbarea cuantumului datoriei sau a monedei plăţii sauadăugarea unei garanţii, sc?imbarea naturii datoriei din civilă în comercială, tranacţiapentru stingerea unui litigiu, modificarea creanţei prin planul de reorganiare etc.

3bligaţia iniţială trebuie să fie validă şi să se stingă prin novaţie.

$tingerea voluntară a obligaţiei iniţiale şi creaţia unei noi obligaţii necesită acordulvoinţelor cu intenţia de a crea o obligaţie nouă şi de a o stinge pe cea pree4istentă. Cărăsă e4iste succesiunea celor două obligaţii nu e4istă novaţie.

(ntenţia de a nova trebuie să fie neec?ivocă, c?iar dacă se deduce din conte4t şi din fapteşi acte intervenite între părţi. În ca de dubiu, nu funcţioneaă preumţia de novaţie. !eaceea, o atitudine pur pasivă a creditorului, care acceptă e4ecutarea obligaţiei de către oaltă persoană sau în alte modalităţi nu este novaţie. !e asemenea, succesivele

angajamente ale aceluiaşi debitor faţă de creditorul său nu sunt novaţie, ci se adiţioneaă.(ntenţia de a nova este, aşadar, o condiţie necesară şi suficientă pentru realiareanovaţiei. 6a nu se pretinde să fie e4presă, dar trebuie să fie lipsită de ec?ivoc+.

*rt. 161/.

<roba novaţiei

Dovaţia nu se preumă. (ntenţia de a nova trebuie să fie neîndoielnică.

*rt. 1611.

?aranţiile creanţei novate

)'- (potecile care garanteaă creanţa iniţială nu vor însoţi noua creanţă dec>t dacăaceasta s#a prevăut în mod e4pres.

)1- În caul novaţiei prin sc?imbarea debitorului, ipotecile legate de creanţa iniţială nusubistă asupra bunurilor debitorului iniţial fără consimţăm>ntul acestuia din urmă şi nicinu se strămută asupra bunurilor noului debitor fără acordul său.

)- =tunci c>nd novaţia opereaă între creditor şi unul dintre debitorii solidari, ipotecilelegate de vec?ea creanţă nu pot fi transferate dec>t asupra bunurilor codebitorului carecontracteaă noua datorie.

457



*rt. 161.

;i=loacele de ap%rare

=tunci c>nd novaţia are loc prin sc?imbarea debitorului, noul debitor nu poate opunecreditorului mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului iniţial şi nici cele pe

care acesta din urmă le avea împotriva creditorului, cu e4cepţia situaţiei în care, în acestultim ca, debitorul poate invoca nulitatea absolută a actului din care s#a născut obligaţiainiţială.

*rt. 1613.

:ectele novaţiei asupra debitorilor solidari i ideiusorilor

)'- Dovaţia care opereaă între creditor şi unul dintre debitorii solidari îi libereaă peceilalţi codebitori cu privire la creditor. Dovaţia care opereaă cu privire la debitorulprincipal îi libereaă pe fideiusori.

)1- %u toate acestea, atunci c>nd creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, după ca, alfideiusorilor ca aceştia să fie ţinuţi de noua obligaţie, creanţa iniţială subistă în caul încare debitorii sau fideiusorii nu#şi e4primă acordul.

*rt. 1614.

:ectele novaţiei asupra creditorilor solidari

Dovaţia consimţită de un creditor solidar nu este opoabilă celorlalţi creditori dec>t pentrupartea din creanţă ce revine acelui creditor.

%omentariu6fectele novaţiei se produc simultan, vec?ea obligaţie valabilă se stinge şi noua obligaţiese naşte valabil, înlocuind#o pe prima.

64cepţiile aparţin>nd obligaţiei stinse nu mai pot fi opuse în noul raport de obligaţie, afarăde caul în care se stipuleaă contrariul

Dici privilegiile, nici ipotecile creanţei iniţiale nu se preiau de către noua obligaţie. !acăcreditorul intenţioneaă să conserve aceste garanţii sau privilegii, ele pot fi menţinute prinstipulaţie e4plicit. aranţiile reale nu preintă dificultăţi de menţinere, dacă debitorul leaccept e4pres.

!acă se sc?imbă debitorul nu se mai pot menţine garanţiile, dar noul debitor poate oferipropriile bunuri ca garanţie. !acă nu posedă asemenea bunuri susceptibile de a ficonstituite ca garanţii reale, debitorul descărcat poate consimţi să lase în continuaregaranţiile reale pe care le#a constituit pentru a fi utiliate de creditor. În felul acesta, vec?iuldebitor dob>ndeşte calitatea de garant cu cauţiune reală.

În caul codebitorilor solidari, novaţia operată între unul dintre aceştia şi creditor îilibereaă şi pe ceilalţi codebitori faţă de creditor. !acă novaţia opereaă în privinţadebitorului principal, fideiusorul este şi el liberat. 64cepţie face situaţia în care codebitorii şifideiusorul şi#au dat acordul de a fi ţinuţi de noua obligaţie. !acă nu îşi manifestă acestacord, subistă creanţa iniţială.

În caul creditorilor solidari, novaţia consimţită de unul singur dintre aceştia esteinopoabilă celorlalţi şi produce efecte numai pentru partea din creanţă ce revinecreditorului care a consimţit novaţia.

458



#itlul V"".

tingerea obligaţiilor

%apitolul (. # !ispoiţii generale

%apitolul ((. # %ompensaţia

%apitolul (((. # %onfuiunea

%apitolul (&. # Remiterea de datorie

%apitolul &. # (mposibilitatea fortuită de e4ecutare

Capitolul ".


=rt. '*'. # 0oduri de stingere a obligaţiilor

*rt. 1612.

;oduri de stingere a obligaţiilor

3bligaţiile se sting prin plată, compensaţie, confuiune, remitere de datorie, imposibilitatefortuită de e4ecutare, precum şi prin alte moduri e4pres prevăute de lege.

Aegea nr. 9'B12'': =rt. ''5. 3bligaţiile e4tracontractuale născute înainte de intrarea învigoare a %odului civilsunt supuse modurilor de stingere prevăute de acesta.

%omentariu

7e4tul art. '*' preintă modurile de stingere a obligaţiilor şi dintre cele şase modurienumerate patru sunt reglementate în articolele următoare.

Capitolul "".

Compensaţia32

=rt. '*'*. # Doţiune

=rt. '*'9. # %ondiţii

=rt. '*'5. # %auri în care compensaţia este e4clusă

=rt. '*'/. # 7ermenul de graţie

=rt. '*12. # (mputaţia

=rt. '*1'. # Cideiusiunea

=rt. '*11. # 6fectele compensaţiei faţă de terţi

=rt. '*1. # %esiunea sau ipoteca asupra unei creanţe

*rt. 1616.

Noţiune

!atoriile reciproce se sting prin compensaţie p>nă la concurenţa celei mai mici dintre ele.

459



*rt. 161+.

Condiţii

)'- %ompensaţia opereaă de plin drept de îndată ce e4istă două datorii certe, lic?ide şie4igibile, oricare ar fi ivorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită

cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.)1- 3 parte poate cere lic?idarea judiciară a unei datorii pentru a putea opunecompensaţia.

)- 3ricare dintre părţi poate renunţa, în mod e4pres ori tacit, la compensaţie.

*rt. 161.

Ca$uri &n care compensaţia este e!clus%

%ompensaţia nu are loc atunci c>nd:

a- creanţa reultă dintr#un act făcut cu intenţia de a păgubi;b- datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depoit sau cu titlu de comodat;

c- are ca obiect un bun insesiabil.

*rt. 1619.

#ermenul de graţie

7ermenul de graţie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realiareacompensaţiei.

*rt. 16/.

"mputaţia

=tunci c>nd mai multe obligaţii susceptibile de compensaţie sunt datorate de acelaşidebitor, regulile stabilite pentru imputaţia plăţii se aplică în mod corespunător.

*rt. 161.

8ideiusiunea)'- Cideiusorul poate opune în compensaţie creanţa pe care debitorul principal odob>ndeşte împotriva creditorului obligaţiei garantate.

)1- !ebitorul principal nu poate, pentru a se libera faţă de creditorul său, să opunăcompensaţia pentru ceea ce acesta din urmă datoreaă fideiusorului.

*rt. 16.

:ectele compensaţiei aţ% de terţi

)'- %ompensaţia nu are loc şi nici nu se poate renunţa la ea în detrimentul drepturilordob>ndite de un terţ.

460





b- atunci c>nd datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depoit sau cu titlu decomodat şi partea datornică este interesată să facă u de dreptul de retenţie;

c- c>nd bunul este insesiabil. !e e4emplu, sunt insesiabile creanţele privind dreptul de întreţinere şi creanţele salariale şi fiscale.

%ompensaţia opereaă prin voinţa legii şi, de aceea, nu este împiedicată de acordarea de

către una dintre părţi celeilalte a unui termen de graţie sau acordarea acestui termen degraţie de către instanţă. Ki compensaţia stinge datoria respect>nd regulile imputaţiei plăţiidin art. '2*#'2/.

!acă una dintre creanţe nu îndeplineşte condiţia de a fi lic?idă şi certă, datoritădeacordului între creditor şi debitor, cu privire la cuantumul creanţei, creditorul interesatpoate cere instanţei să determine lic?iditatea creanţei cu scopul de a opune compensaţiaUart. '*'9 alin. )1-V.

. %ompensaţia este de ordine publicăG

@n te4t interesant este cel cuprins în alin. )- al art. '*'9: 3ricare dintre părţi poaterenunţa, în mod e4pres ori tacit, la compensaţie.< !in acest te4t reultă cu claritate şi fărăputinţă de interpretare diferită că instituţia compensaţiei nu este de ordine publică,deoarece depinde de voinţa uneia sau alteia dintre părţile raportului de compensaţie sărenunţe la efectele compensaţiei, care s#ar produce de plin drept< şi această renunţarepoate fi nu numai e4presă, ci şi tacită.

=ceastă normă, din alin. )- al art. '*'9, are o importanţă capitală în procedurainsolvenţei.

!reptul de a opune compensaţia îl are şi garantul fideiusor al uneia dintre obligaţii, dardebitorul principal nu poate opune compensaţia creditorului cu creanţa pe care fideiusorulo are faţă de creditor, nee4ist>nd identitatea de calităţi.

!repturile dob>ndite de o terţă persoană nu pot fi prejudiciate de compensaţie. !ebitorulterţ poprit, care dob>ndeşte o creanţă faţă de creditorul popritor nu poate opunecompensaţia faţă de acest creditor. !ebitorul care a plătit datoria nu mai poate opunecompensaţia şi nu se mai poate prevala, în dauna terţelor persoane, de garanţiile creanţeisale.

!e asemenea, nu mai poate fi opusă terţei persoane compensaţia pe care debitorul puteasă o invoce înainte de a accepta pur şi simplu cesiunea sau ipoteca asupra creanţeiconsimţită de creditorul său unui terţ.

!acă debitorul nu a acceptat cesiunea sau ipoteca, dar aceasta i#a devenit opoabilă, este împiedicată numai compensaţia datoriilor creditorului iniţial născute ulterior opoabilităţii

cesiunii sau ipotecii. În procedura insolvenţei, te4tul art. 1 din Aegea nr. 5B122* recunoaşte efectelecompensaţiei legale, în conformitate cu Regulamentul )%6- nr. '+*B1222, "reambul pct.1* şi te4tul art. *, a impus această recunoaştere.

=rticolul 1 al Aegii nr. 5B122* prevede că desc?iderea procedurii de insolvenţă nuafecteaă dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea debitoruluiasupra sa, atunci c>nd condiţiile prevăute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data desc?iderii procedurii<.

+. &orba ardeleanului: =re minte multă... daJ nu#i tătă bună<

În opinia noastră, introducerea acestui te4t în Aegea nr. 5B122* este o gravă eroare,provocată de preluarea necritică a literei regulamentului menţionat, deoarece compensaţiaeste incompatibilă cu procedura insolvenţei.

462



=stfel, conform prevederilor art. '+/ din Aegea nr. 5B122* dispoiţiile preentei legi secompleteaă, în măsura compatibilităţii lor cu cele ale %odului de procedură civilă, %oduluicivil, %odului comercialrom>n şi ale Regulamentului )%6- nr. '+*B1222 referitor laprocedurile de insolvenţă<.

=rticolul 1 se referă la compensarea creanţei creditorului cu creanţa debitorului faţă de elatunci c>nd condiţiile prevăute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinitela data desc?iderii procedurii<. "rin condiţiile prevăute de lege în materie de compensarelegală se înţeleg dispoiţiile art. ''++ %%= %ompensaţia opereaă de drept, în puterealegii, şi c?iar c>nd debitorii n#ar şti nimic despre aceasta; cele două datorii se stingreciproc în momentul c>nd ele se găsesc e4ist>nd deodată şi p>nă la concurenţa cotităţiilor respective<. =ceste dispoiţii ale %odului civil sunt, însă, incompatibile cu principiilefundamentale, de ordine publică, ale procedurii insolvenţei, reglementate de Aegea nr.5B122*, pentru următoarele motive:

'- această compensare legală încalcă flagrant ordinea de prioritate a creanţelor prevăutăca normă de ordine publică la art. '1 din Aegea nr. 5B122* şi această încălcare a ordiniieste deosebit de flagrantă în ce priveşte creanţele de la pct. 5 şi / ale art. '1;

1- prin această compensare sunt favoriaţi, contrar însuşi scopului legii, prevăut la art.1 din Aegea nr. 5B122*, acei creditori care au şi calitatea de datornici faţă de debitorul înprocedură, în prejudiciul inevitabil ai celor care sunt numai creditori )iar unii c?iar creditoriprivilegiaţi- din cauă că în averea debitorului nu mai intră acele fonduri cu care sunt datoricreditorii ce se prevaleaă de compensaţie, diminu>ndu#se astfel, în mod corespunătorsumele ce vor putea fi plătite creditorilor cu rang prioritar faţă de cei care invocă ocompensaţie legală;

- compensaţia legală opereaă contra principiului enunţat în art. '1 al Aegii nr.5B122*, conform căruia creditorii dintr#o categorie pot primi suma numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierar?ic superioară potrivit ordinii

prevăute de art. '1<;+- conform principiilor specifice Aegii insolvenţei, singura soluţie corectă este ca fiecarecreditor cu dublă calitate, at>t creditor, c>t şi datornic faţă de debitor, mai înt>i săplătească ceea ce datoreaă debitorului şi apoi să îşi înscrie creanţa în table la rangulcuvenit de prioritate;

- norma prevăută în Regulamentul )%6- nr. '+*B1222, art. *, nu era obligatoriu să fiepreluată pentru că nici !anemarca nu a preluat#o, după cum reultă din pct. al"reambulului şi precedentul era deja creat şi în legislaţia noastră prin 3.@.. nr.'2B122+, care a refuat să preia întregul capitol ce reglementeaă reorganiarea din!irectiva !=A6%.

Hurisprudenţa Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie s#a pronunţat în sensul că este posibilăcompensaţia legală pentru că este prevăută de art. 1 din Aegea nr. 5B122*, care trimitela condiţiile prevăute de lege în materie de compensaţie, art. ''++ %%=.

=stfel, prin deciia nr. '*2+ din ' mai 1225, pronunţată de secţia comercială a Înaltei%urţi de %asaţie şi Hustiţie*, se reţine că, în speţă, recurenta, prin cererereconvenţională, a solicitat să se constate stingerea reciprocă a obligaţiilor de plată, princompensaţie legală, intervenită anterior desc?iderii procedurii insolvenţei asuprareclamantei. (nstanţa de apel, în mod greşit, a concluionat că p>r>ta nu are calitate decreditor întruc>t nu s#a înscris la masa credală şi greşit a dispus suspendarea judecăriicererii în temeiul art. * din Aegea nr. 5B122*. =ceastă concluie este greşită pentru căpoate fi invocată pe calea dreptului comun stingerea obligaţiei prin compensaţie, eaconstituind o e4cepţie de la regula prevăută la art. * privind suspendarea de drept atuturor acţiunilor judiciare şi e4trajudiciare pentru realiarea creanţelor asupra debitorului

463



sau bunurilor sale.

%u amară decepţie trebuie să constatăm că deciia Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie,secţia comercială, este nelegală sub toate aspectele motivării sale.

. %ompetenţa generală aparţine judecătoriei şi nu Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie

În primul r>nd, eroarea prealabilă pe care a comis#o Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie este

aceea că nu a sesiat că nu posedă competenţa materială pentru a soluţiona recursuldeclarat de p>r>ta societate comercială care a invocat stingerea creanţelor reciproce întreea şi reclamanta aflată în insolvenţă, astfel cum a cerut prin acţiunea reconvenţională.

7e4tul publicat al deciiei Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie, secţia comercială, din ' mai1225 reţine în primul alineat că prin sentinţa nr. *++ din '/ aprilie 1229, 7ribunalul Eacău,secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei $% R.$RA prin lic?idator judiciar, în contradictoriu cu p>r>ta $% =.7. $RA prin lic?idator judiciar şia admis cererea reconvenţională a p>r>tei $% =.7. $RA, astfel cum a fost preciată,constat>nd stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce ale părţilor. "entru a ?otărîastfel, sentinţa tribunalului a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile compensării legale

prevăute de art. ''+#''++ %%=. =pelul declarat de reclamantă prin lic?idatorul judiciar afost admis de %urtea de =pel Eacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şifiscal, care a sc?imbat în tot sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat#ope p>r>tă să plătească suma datorată şi prin acea deciie a suspendat judecarea cereriireconvenţionale în temeiul art. * dinAegea nr. 5B122*.

!in aceste informaţii reultă cu certitudine că sentinţa s#a pronunţat în cadrul procedurii deinsolvenţă, la cererea lic?idatorului judiciar al debitorului. %ompetenţa de a soluţionaaceastă cerere aparţine e4clusiv judecătorului#sindic învestit cu soluţionarea procedurii alecărui atribuţii sunt enumerate în art. '' al Aegii nr. 5B122*, numai e4emplificativ, dupăcum reultă din fraa iniţială a te4tului art. '': principalele atribuţii ale judecătorului#sindic,

în cadrul preentei legi, sunt: N.<. =ceastă concluie este consolidată şi de te4tul art. * al Aegii nr. 5B122*, conform căroratoate procedurile prevăute de preenta lege, cu e4cepţia recursului prevăut la art.5, sunt de competenţa secţiei de insolvenţă a tribunalului în a cărei raă teritorială îşi aresediul debitorul N<.

Potăr>rile judecătorului#sindic sunt definitive şi e4ecutorii şi pot fi atacate separat curecurs, conform dispoiţiilor clare ale art. '1. =rticolul 5 prevede că recursul împotriva?otăr>rilor pronunţate de judecătorul#sindic se judecă de curtea de apel.

%oncluia ce se desprinde din te4tele invocate mai sus este în sensul că cerereaadministratorului judiciar trebuia să fie judecată de judecătorul#sindic, ?otăr>rea acestuia

put>nd fi cenurată numai de curtea de apel, în ultimă instanţă, un nou recurs neput>nd fipromovat la Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie pentru că şi curtea de apel judecase tot unrecurs.

=ceasta, în ce priveşte cererea lic?idatorului judiciar.

În ce priveşte cererea reconvenţională, este limpede că are cone4itate cu cererealic?idatorului judiciar şi s#a promovat de către p>r>tă numai pentru că reclamanta oc?emase în judecată pentru plata unei creanţe. %ompetenţa de a soluţiona cerereareconvenţională aparţine aceleiaşi instanţe care este învestită cu cererea de c?emare în judecată. În consecinţă, tribunalul a judecat ambele cereri şi s#a pronunţat asupra ambelor,aşa cum s#a arătat mai sus, iar prin tribunal trebuie să înţelegem obligatoriu judecătorul#

sindic pentru că aşa ne impune te4tul primului alineat al art. * din Aegea nr. 5B122*.%oncluia este că Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie nu avea nicio competenţă să se învestească pentru a judeca recursul p>r>tei, e4cept>nd obligaţia legală de a#l respinge ca

464



inadmisibil.

7e4tul art. * din Aegea nr. 5B122* prevede că de la data desc?iderii procedurii sesuspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de e4ecutare silită pentrurealiarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale<.

7e4tul a fost înţeles greşit de Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie. =plicarea lui se face numai

atunci c>nd, la data desc?iderii procedurii, pe rolul altor instanţe sau c?iar pe rolultribunalului competent să aplice procedura insolvenţei se află în curs procese contra averiidebitorului. "artea referitoare la e4ecutarea silită nu are relevanţă în acest ca concret.

0enirea te4tul art. * este să concentree la judecătorul#sindic toate pretenţiile creditoriloracestuia.

"rin urmare, art. * nu se aplică în sensul dirijării dosarelor de către instanţa de control judiciar, aşa cum dintr#o regretabilă eroare de interpretare a înţeles să o facă Înalta %urtede %asaţie şi Hustiţie, secţia comercială. $uspendarea se pronunţă de fiecare instanţă învestit în parte, fără a trimite dosarul la judecătorul#sindic. =ceasta este sarcinareclamantului din acel dosar, care va îl învesti cu cerere de înscriere a creanţei pe

judecătorul#sindic. Înalta %urte de %asaţie şi Hustiţie a trimis caua instanţei de apel pentrua se pronunţa pe fondul cererii reconvenţionale, demonstr>nd în acest fel că nu a înţelessensul dispoiţiilor din art. *.

6ste semnificativă absenţa oricărei referiri la art. '+/ din Aegea nr. 5B122* în cuprinsulacestei deciii.

În concluie, această deciie de speţă a Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie poate fi reţinutăca fiind e4emplară, dar numai pentru a ilustra erorile de care este capabilă o instanţă carecreeaă jurisprudenţă îndrumătoare pentru instanţele inferioare.

"ersonal, recomand evitarea repetării acestei erori din respect pentru lege.

*. Aogica matematică"entru a înţelege corect mecanismul care se opune compensaţiei, trebuie mai înt>i să înţelegem şi să fim de acord că ' ' nu este doar egal cu 1, ci şi cu relaţia între ' şi 1,acel plus )- fiind un element care se adaugă cifrei 1. 7ot astfel, relaţia între creditor şidebitor este una în situaţia de normalitate a comerţului şi alta în situaţia de criă pe care ogenereaă insolvenţa. 0ulte lucruri se sc?imbă odată cu starea de insolvenţă şi toateaceste sc?imbări se află sub genea unei însuşiri specifice a acestei proceduri: caracterulcolectiv. !acă p>nă la insolvenţă raporturile se stabileau între debitor şi un creditor, odatăcu desc?iderea procedurii insolvenţiei, relaţiile se stabilesc între debitor şi toţi creditorii laun loc şi fiecare în parte, precum şi între creditori aceluiaşi debitor. =ceastă ţesătură

complicată nu repreintă doar o cantitate suplimentară, diferită, ci şi o calitate cu totulsc?imbată a raporturilor între debitor şi creditorii săi pentru că procedura insolvenţei nueste doar colectivă, ci este şi concursuală )concurenţială-. "recaritatea averii debitoruluinaşte spaima creditorilor că nu vor fi plătiţi. %ei precauţi sunt mai calmi, cei creduli suntdisperaţi, legea îi potoleşte pe toţi, instituind o ordine necruţătoare şi un sistem dedistribuire riguros. 0ai înt>i se îndestuleaă practicianul în insolvenţă pentru integralitateadrepturilor sale băneşti şi apoi vine r>ndul, pentru ceea ce a mai rămas numai, creditorilorprivilegiaţi sau cu creanţe garantate. 0area masă a creditorilor este, în modul cel maifiresc, c?irografari şi pentru această categorie, realitatea demonstreaă că aproape întotdeauna nu ajung banii rămaşi sau că nu răm>ne nimic.

În această ordine militărească, cel ce încearcă să se strecoare neplătindu#şi datoria faţă

de debitor şi valorific>ndu#şi propria creanţă de rang inferior înaintea creditorilor careposedă creanţe cu rang prioritar nu are nicio şansă legală, dar poate avea o şansănesperată în eroarea judiciară.

465



%u toată fermitatea ne opunem acestor tendinţe şi, în sprijinul opoiţiei avem solideargumente de te4t. Regretabil este că aceleaşi te4te pot genera concluii diametral opuse.

Hurisprudenţa franceă în domeniu recunoaşte efectele compensaţiei care s#au produs,prin efectul legii, p>nă în momentul desc?iderii procedurii, dar nu şi cele produse ulterioracestui moment, pentru că ar ec?ivala compensaţia cu o plată şi asemenea plăţi suntinterise debitorului după desc?iderea procedurii. %ompensaţia ar mai putea fi sancţionatăcu nulitatea prevăută pentru actele debitorului în perioada suspectă. %oncluia jurisprudenţei francee şi a doctrinei care o aprobă este că în orice domeniu al relaţiilor deafaceri, inclusiv în domeniul insolvenţei, compensaţia opereaă de plin drept ca modalitatede plată pentru stingerea obligaţiilor. În ce priveşte perioada de după desc?idereaprocedurii, jurisprudenţa franceă nuanţeaă soluţia şi admite ipotea compensaţie încaul cone4ităţii creanţelor reciproce9. $unt cone4e, în această accepţiune, creanţelenăscute din acelaşi raport contractual sau din contracte distincte, dar legate economic între ele şi p>nă la urmă c?iar dintr#o relaţie a unei obligaţii contractuale cu o obligaţiedelictuală.

!acă toată pledoaria de mai sus va fi ignorată, în stilul bine cunoscut al reviuirii<

caragialeşti )să se reviuiască, primesc, dar să nu se sc?imbe nimic<-, viitorul apropiat măva răbuna, pentru că te4tul art. '*'9 este substanţial diferit de te4tele %oduluicivil anterior )art. ''+#''-.

Doutatea revoluţionară constă în proclamarea principiului conform căruia compensaţia nueste un efect de ordine publică, ci ea poate fi înlăturată în sensul că oricare dintre părţipoate renunţa, în mod e4pres sau tacit, la compensaţie< Ualin. )- al art. '*'9V.

!acă primul alineat al acestui articol repreintă un vestigiu al %odului anterior, princonservarea e4presiei compensaţia opereaă de plin drept< )art. ''++ %%=:%ompensaţia se opereaă de drept, în puterea legii<-, în sc?imb, te4tul celui de#al treileaalineat ne avertieaă cu claritate că oric>t de automat ar acţiona, efectul compensaţiei

poate fi înlăturat prin renunţare la compensaţie, de către oricare dintre părţi<. 6stelimpede că administratorul judiciar sau lic?idatorul judiciar desemnat în procedurainsolvenţei este dator, în virtutea celor două principii menţionate anterior )principiulordonării rangului creanţelor şi principiul ma4imiării averii debitorului- să renunţe e4pressau implicit la compensare, refu>nd să înscrie creanţa şi oblig>ndu#l pe acel creditor să îşi îndeplinească mai înt>i datoria de a plăti datoria sa faţă de averea debitorului.

3 importantă lacună a te4tului Aegii nr. 5B122*, rămasă în afara obiectului 3.@.. nr.'9B1225 şi aAegii nr. 199B122/, este conturarea imprecisă a atribuţiilor judecătorului#sindic, referitor la soluţionarea cererilor prin care se tinde la valorificarea unui drept aldebitorului faţă de alte persoane.

În absenţa unei prevederi legale clare, e4plicite şi neinterpretabile, s#a format o opiniemajoritară în sensul că aceste cereri nu intră în competenţa judecătorului#sindic, urm>ndsă fie promovate şi soluţionate la alte instanţe, în conformitate cu regulile de competenţăinstituite de %odul de procedură civilă. 5

%olegiul de conducere al %urţii de =pel %luj a sesiat $ecţiile @nite ale Înaltei %urţi de%asaţie şi Hustiţie cu un recurs în interesul legii, semnal>nd că instanţele din circumscripţiaacestei curţi interpreteaă şi aplică diferit prevederile art. '' alin. )1- tea ( din Aegea nr.5B122*.

=ceastă sesiare a fost respinsă prin deciia nr. & din '/ ianuarie 122/, fără a fie4aminată în fond, deoarece s#a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de învestire a Înaltei %urţi de %asaţie şi Hustiţie, întruc>t nu e4istă practică judiciară neuniformă la nivelulţării, ci numai la nivelul %urţii de =pel %luj. În concluie, deciia Înaltei %urţi de %asaţie şiHustiţie este irelevantă, această instanţă neput>ndu#se pronunţa asupra fondului

466



problemei, deoarece a fost constr>nsă la constatarea că problema nu e4istă, pentru cătoată jurisprudenţa are aceeaşi orientare.

(mplic>ndu#se în procedura de recurs în interesul legii, 0inisterul "ublic a menţionat căe4istă o opinie majoritară care interpreteaă restrictiv te4tul, în sensul că atribuţiile judecătorului#sindic se limiteaă la controlul judecătoresc al activităţii administratoruluişiBsau al activităţii lic?idatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferenteprocedurii insolvenţei. Hudecătorul#sindic soluţioneaă contestaţiile privind activitateaadministratorului sau lic?idatorului judiciar şi procesele şi cererile prevăute în Aegeaprocedurii insolvenţei. 3rice alte cereri, indiferent dacă debitorul din procedură arecalitatea de reclamant sau de p>r>t, e4ced competenţei judecătorului#sindic. 3pinia0inisterului "ublic a fost argumentată prin: caracterul limitat al atribuţiilor judecătorului#sindic )'-, prin riscul antrenării în procedura insolvenţei a unor părţi care nu au niciun astfelde interes şi obligarea lor să se supună rigorilor Aegii nr. 5B122* )1-, prin riscul încălcăriiunor norme de competenţă pentru caue date în competenţa e4presă a unei anumiteinstanţe )-, precum şi prin privarea părţilor de dublul )un- grad de jurisdicţie pentrucauele în care ?otăr>rile sunt susceptibile de apel şi nu numai de recurs )+-/.

=rgumentele de mai sus, care, pe alocuri, trădeaă o cunoaştere superficială a Aegii nr.5B122*, nu sunt imbatabile.

=firmaţia conform căreia orice alte cereri indiferent dacă debitoarea din procedură arecalitatea de reclamant sau p>r>t< contraice flagrant te4tul art. * al Aegii nr.5B122*. %onform acestei norme, de la data desc?iderii procedurii se suspendă de drepttoate acţiunile judiciare sau e4trajudiciare pentru realiarea creanţelor asupra debitoruluisau bunurilor sale<. Raţiunea suspendării este concentrarea acestor acţiuni, indiferentdacă se află la un organ judiciar sau se află la un organ arbitral, la unica instanţă devenităcompetentă, judecătorul#sindic. =şadar, te4tul menţionat e4clude o categorie de acţiuni dela competenţa altor instanţe dec>t judecătorul#sindic, acţiunile prevăute de art. *. %ele

care au fost înregistrate anterior desc?iderii procedurii se suspendă, reclamanţii put>nd să îşi înregistree creanţele în procedura de insolvenţă alături de ceilalţi creditori care nu seaflau în situaţia de promovare a unei acţiuni judiciare sau e4trajudiciare în momentulpronunţării desc?iderii procedurii. "rin referirea la băncile unde debitorul are desc?iseconturi, se sugereaă şi suspendarea procedurilor de e4ecutare silită prin poprire bancară.7e4tul impune, în această situaţie, o interpretare e4tensivă care să se răsfr>ngă şi asupraaltor urmăriri silite prin care se tinde la realiarea creanţelor asupra bunurilor de altănatură ale debitorului )pentru realiarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale<-.

=rgumentul care afirmă caracterul limitat al atribuţiilor judecătorului#sindic este în opoiţieireconciliabilă cu te4tul art. '' al Aegii nr. 5B122*, care, în enumerarea din alin. )'-,utilieaă sintagma principalele atribuţii<. "entru orice interpret imparţial, aceastăsintagmă sugereaă că enumerarea de la lit. a-#n- este e4emplificativă şi nu limitativă)e4?austivă-.

!upă opinia noastră, două argumente contrare legii şubreesc considerabil credibilitatea întregii argumentări. %u toate acestea, vom continua e4aminarea argumentelor, pentru averifica dacă reistă unei abordări critice. Riscul încălcării unor norme de competenţăpentru caue date în e4clusiva atribuţie a unei anumite instanţe este, teoretic şi abstractvorbind, demn de a fi luat în calcul, dar numai dacă este preentat cu argumente de te4t. =ceste e4emple lipsesc cu desăv>rşire din opinia 0inisterului "ublic şi după ce amconstatat că primele două argumente sunt în vădită contraicere cu legea, nu putemcredita cu încrederea oarbă temeinicia argumentului al treilea.

%el de al patrulea argument este fragil şi uşor de înlăturat tot prin referire la art.* din Aegea nr. 5B122*. =nalia te4tului art. * )împreună cu art. 9- ne permiteconcluia că nu se opereaă nicio distincţie între categoriile posibile de acţiuni, a căror

467



diversitate ar fi putut cuprinde şi unele pricini pentru care se prevăd trei grade de jurisdicţie, adică şi apelul, nu numai recursul.

În concluie, toate argumentele 0inisterului "ublic sunt neconvingătoare, atunci c>nd nusunt nelegale, ceea ce este surprinător pentru misiunea constituţională a acestui organ.

"roblema pe care o e4aminăm are o importanţă majoră at>t pentru soluţionarea corectă a

fiecărui dosar, c>t şi pentru ansamblul procedurilor de insolvenţă cu care este învestită justiţia. %redem că judecătorul#sindic care se priveaă de capacitatea şi de prerogativa sade a soluţiona cererile care privesc pretenţii ale debitorului faţă de alte persoane şi răm>nedearmat, pasiv şi neputincios în faţa fenomenului, necontrolabil pentru judecătorul#sindic,al judecăţii pe care o efectueaă alţi magistraţi în alte instanţe şi alte grade de jurisdicţienu se regăseşte în cadrul normalităţii. %a simplu spectator al manevrelor de tergiversarepe care le pot practica at>t datornicii debitorului, c>t şi debitorul însuşi sauasociaţiiBacţionarii acestuia, el îşi vede succesul misiunii cu care a fost învestit condiţionatde factori incontrolabili, pentru că înainte de terminarea proceselor la care ne referim, el nupoate înc?eia configurarea averii debitorului şi nu poate aproba distribuirea finală. @neoricreanţele debitorului şi procesele sale pentru realiarea acestor creanţe se numără cu

ecile sau c?iar cu sutele şi, în raport de situaţia concretă, unele pot parcurge trei gradede jurisdicţie, la care se pot adăuga contestaţii şi alte căi de atac, posibilităţile detergiversare cu arme legale fiind aparent infinite. %reditorii debitorului se văd şi ei privaţi deinstrumentele necesare pentru a disciplina comportamentul judiciar al debitorului sau aldatornicilor acestuia în procedurile desfăşurate la alte instanţe. $oluţionarea acestorprocese pune la grea încercare posibilitatea administratorului judiciar de a participa ladebateri pentru a influenţa soluţionarea pricinilor cu celeritate şi cu deplină legalitate.

!acă argumentele de mai sus lasă impresia că aparţin oportunităţii, în continuare vome4pune argumente de te4t care pledeaă în favoarea opiniei pe care o susţinem.

7e4tul art. '' alin. )'- este categoric susceptibil de interpretare e4tensivă, datorită

caracterului e4emplificativ al enumerării. 3 astfel de interpretare permisă de te4t conducela concluia că aparţin tot competenţei judecătorului#sindic şi alte procese şi cereri denatură judiciară aferente procedurii insolvenţei<, ca şi cererile şi procesele a cărorfinalitate este întregirea averii debitorului. $copul procedurii este ma4imiarea recuperăriicreanţelor prin ma4imiarea valorii averii debitorului. "rocesele prin care se valorifică undrept al debitorului faţă de alte persoane au finalitatea menţionată mai sus şi, în modfiresc, aparţin tot judecătorului#sindic. !atorită poiţiei sale, judecătorul#sindic, asistat deadministratorul judiciarBlic?idator, este cel mai competent să realiee valorificareaeficientă a drepturilor debitorului.

!acă toate procesele contra averii debitorului se suspendă conform art. * pentru a se

concentra la dosarul de insolvenţă, identitatea de scop pledeaă pentru concluia că şiprocesele în care debitorul îşi promoveaă propriile drepturi faţă de terţe persoane trebuiesă fie concentrate la aceeaşi instanţă, pentru că şi aceste valori se cer a fi integrate c>tmai rapid în averea debitorului, aşa cum o defineşte pct. 1 al art. )inclusiv bunuriledob>ndite în cursul procedurii<-.

%el de al doilea alineat al art. '' nu poate fi interpretat ca o limitare a primului alineat,pentru că ar fi absurd să se contraică în alin. )1- afirmaţia din alin. )'- al aceluiaşi articol. =bsurd nu înseamnă imposibil, după cum a dovedit#o 0inisterul "ublic. 64presia suntlimitate< din alin. )1- se cere a fi înţeleasă în legătură cu cea de a doua fraă din acestalineat, adică în scopul de a e4plica de ce judecătorul#sindic nu mai deţine atribuţiimanageriale.

În concluie, tea care justifică atribuţia judecătorului#sindic de a soluţiona procesele şicererile debitorului faţă de terţe persoane şi care privesc tot averea debitorului, este nu

468



numai compatibilă, ci c?iar este impusă de principiile celerităţii ma4imiării recuperăriicreanţelor şi concentrării tuturor litigiilor referitoare la reconstituirea şi lic?idarea averiidebitorului la instanţa pe care o repreintă judecătorul#sindic. %redem cu toatăconvingerea că jurisprudenţa contrară acestei concluii este nelegală şi se poate e4plicanumai prin scăparea totală din vedere a acestor aspecte la redactarea legii.

=firmaţia conform căreia ne aflăm în preenţa unei scăpări din vedere se sprijină şi peine4istenţa unui te4t care să dispună cu claritate că aceste procese vor fi iniţiate sau vor ficontinuate la alte instanţe, precum şi că judecătorul#sindic, termin>ndu#şi misiunea cuobiective restr>nse, în sensul pe care unii comentatori vor să îl acreditee, va aşteptapasiv ca diferiţi magistraţi din felurite jurisdicţii să ajungă la ?otăr>ri irevocabile. %>t timp arputea dura o astfel de aşteptare nu se poate prevedea, dar ceea ce nu se poate nega estecă o asemenea aşteptare fatalistă nu se conciliaă nicidecum cu obligaţia de celeritateprevăută în art. alin. )1- al Aegii nr. 5B122*.

=rgumente de te4t în favoarea teei pe care o susţinem pot fi şi dispoiţiile art. 99#5, careindică e4plicit competenţa judecătorului#sindic pentru judecarea cererilor vi>nd anulareaunor acte ale debitorului. În art. /2 se reglementeaă posibilitatea ca proprietarii unor

bunuri aflate cu titlu precar în averea debitorului să revendice aceste bunuri. 7e4tul nuprevede în mod e4plicit competenţa judecătorului#sindic, dar în această privinţă jurisprudenţa este unanimă în recunoaşterea competenţei acestuia.

În concluie finală, apreciem că jurisprudenţa actuală este greşit orientată sub aspectul pecare l#am analiat şi îndreptarea se poate realia numai pe căile legale.

Capitolul """.

Conu$iunea

=rt. '*1+. # Doţiunea =rt. '*1. # %onfuiunea şi ipoteca

=rt. '*1*. # Cideiusiunea

=rt. '*19. # 6fectele confuiunii faţă de terţi

=rt. '*15. # !esfiinţarea confuiunii

*rt. 164.

Noţiunea

)'- =tunci c>nd, în cadrul aceluiaşi raport obligaţional, calităţile de creditor şi debitor se întrunesc în aceeaşi persoană, obligaţia se stinge de drept prin confuiune.

)1- %onfuiunea nu opereaă dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite.

*rt. 162.

Conu$iunea i ipoteca

)'- (poteca se stinge prin confuiunea calităţilor de creditor ipotecar şi de proprietar albunului ipotecat.

)1- 6a renaşte dacă creditorul este evins din orice cauă independentă de el.

469



*rt. 166.

8ideiusiunea

%onfuiunea ce opereaă prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor profită fideiusorilor.%ea care opereaă prin reunirea calităţilor de fideiusor şi creditor ori de fideiusor şi debitor

principal nu stinge obligaţia principală.

*rt. 16+.

:ectele conu$iunii aţ% de terţi

%onfuiunea nu aduce atingere drepturilor dob>ndite anterior de terţi în legătură cucreanţa stinsă pe această cale.

*rt. 16.

Desiinţarea conu$iunii

!ispariţia cauei care a determinat confuiunea face să renască obligaţia cu efectretroactiv.

%omentariu

%onfuiunea este întrunirea în aceeaşi persoană a calităţilor de creditor şi debitor cuprivire la aceeaşi obligaţie. "rin această contopire de calităţi, creanţa se stinge datorităincompatibilităţii calităţilor.

(potea didactică este aceea referitoare la moştenitor, care este debitor şi prin moştenire

devine şi creditor al datoriei pe care o avea faţă de succesiune.3 altă ipoteă este cesiunea creanţei către debitor prin retract litigios. În domeniulsocietăţilor comerciale se înt>lneşte frecvent răscumpărarea propriilor acţiuni sauobligaţiuni.

3dată cu stingerea obligaţiei prin confuiune se sting şi garanţiile creanţei, inclusivcauţiunile.

$tingerea prin confuiune poate fi şi numai parţială )în caul comoştenitorilor-.

!repturile dob>ndite de terţele persoane cu privire la creanţă nu sunt atinse princonfuiune. !acă dispare caua care a provocat confuiunea, renaşte obligaţia+2.

Capitolul "V.


=rt. '*1/. # Doţiunea

=rt. '*2. # Celuri

=rt. '*'. # !ovada

=rt. '*1. # aranţii

=rt. '*. # Cideiusiunea

470



*rt. 169.

Noţiunea

)'- Remiterea de datorie are loc atunci c>nd creditorul îl libereaă pe debitor de obligaţiasa.

)1- Remiterea de datorie este totală, dacă nu se stipuleaă contrariul.

*rt. 163/.

8eluri

)'- Remiterea de datorie poate fi e4presă sau tacită.

)1- 6a poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta serealieaă.

*rt. 1631.

Dovada

!ovada remiterii de datorie se face în condiţiile art. '+//.

*rt. 163.

?aranţii

Renunţarea e4presă la un privilegiu sau la o ipotecă făcută de creditor nu preumă

remiterea de datorie în privinţa creanţei garantate.

*rt. 1633.

8ideiusiunea

)'- Remiterea de datorie făcută debitorului principal libereaă pe fideiusor, ca şi pe oricarealte persoane ţinute pentru el.

)1- Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu libereaă pe debitorulprincipal.

)- !acă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalţi răm>nobligaţi să garantee pentru totalitate, cu includerea părţii garantate de acesta, numaidacă au consimţit e4pres la e4onerarea lui.

)+- "restaţia pe care a primit#o creditorul de la un fideiusor pentru a#l e4onera de obligaţiade garanţie se impută asupra datoriei, profit>nd, în proporţia valorii acelei prestaţii, at>tdebitorului principal, c>t şi celorlalţi fideiusori.

%omentariu

=ctul prin care creditorul îl descarcă de obligaţie pe debitor stinge obligaţia în totul sau înparte. (ertarea poate fi e4presă sau tacită, gratuită sau cu titlu oneros. !ovada stingerii se

poate face cu orice mijloc de probă.6ste posibilă renunţarea la o garanţie reală fără să se renunţe la creanţă.

471



!acă se acordă iertarea de datorie unuia dintre fideiusori, ceilalţi sunt şi ei liberaţi, darnumai în limita dreptului de a regresa contra celui iertat.

!acă creditorul a primit o valoare de la fideiusor pentru a#l libera, suma nu se scade dindatoria debitorului, nici din obligaţia celorlalţi fideiusori, dar suma sau prestaţiafideiusorului se scade din datoria celorlalţi fideiusori, însă numai în limita dreptului deregres pe care aceştia l#ar fi avut contra fideiusorului liberat.

Capitolul V.

"mposibilitatea ortuit% de e!ecutare

=rt. '*+. # Doţiune. %ondiţii

*rt. 1634.

Noţiune. Condiţii

)'- !ebitorul este liberat atunci c>nd obligaţia sa nu mai poate fi e4ecutată din caua uneiforţe majore, a unui ca fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul să fie pus în înt>riere.

)1- !ebitorul este, de asemenea, liberat, c?iar dacă se află în înt>riere, atunci c>ndcreditorul nu ar fi putut, oricum, să beneficiee de e4ecutarea obligaţiei din caua împrejurărilor prevăute la alin. )'-, afară de caul în care debitorul a luat asupra sa risculproducerii acestora.

)- =tunci c>nd imposibilitatea este temporară, e4ecutarea obligaţiei se suspendă pentruun termen reonabil, apreciat în funcţie de durata şi urmările evenimentului care a

provocat imposibilitatea de e4ecutare.)+- !ovada imposibilităţii de e4ecutare revine debitorului.

)- !ebitorul trebuie să notifice creditorului e4istenţa evenimentului care provoacăimposibilitatea de e4ecutare a obligaţiilor. !acă notificarea nu ajunge la creditor într#untermen reonabil din momentul în care debitorul a cunoscut sau trebuia să cunoascăimposibilitatea de e4ecutare, debitorul răspunde pentru prejudiciul cauat, prin aceasta,creditorului.

)*- !acă obligaţia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitateafortuită de e4ecutare.

%omentariu!ebitorul răspunde faţă de creditor pentru nee4ecutarea obligaţiei numai atunci c>ndaceastă nee4ecutare îi este imputabilă. !acă nee4ecutarea nu este imputabilă debitorului,nu poate fi antrenată răspunderea lui.

Du este imputabilă debitorului obligaţia dacă această nee4ecutare are o cauă străină dedebitor.

În caul obligaţiilor de mijloace, debitorul trebuie să justifice caua străină. !acă debitoruldovedeşte că nu a comis o culpă, va fi e4onerat de răspundere. !acă el face dovadacauei străine, va fi e4onerat de răspundere. !e e4emplu, dacă este învinuit un medic cănu a efectuat intervenţia c?irurgicală după regulile artei medicale, el nu va fi răspunătordacă decesul pacientului a avut drept cauă un stop cardiac, fără legătură cu greşealamedicului, astfel că pacientul ar fi murit şi fără greşeala reproşată medicului.

472



%auele străine la care se referă te4tele de mai sus sunt: forţa majoră, caul fortuit sau alteveniment similar, cu condiţia ca ele să fi fost produse înainte de punerea în înt>riere adebitorului. Corţa majoră şi caul fortuit sunt descrise în art. ''. =mbele sunt ireistibile,e4terioare debitorului şi impreviibile.

!acă debitorul se află în înt>riere, el poate, totuşi, să beneficiee de scua imposibilităţii,dacă demonstreaă că nici creditorul nu ar fi putut beneficia de e4ecutare datorită acestorpiedici. 64cepţie face caul în care debitorul şi#a asumat riscul nee4ecutării şi pentru forţămajoră sau ca fortuit.

3bligaţiile debitorului cu privire la notificarea creditorului şi cu privire la dovadaimposibilităţii sunt prevăute în alin. )-#)- din art. '*+.

În caul bunurilor de gen, nu poate fi invocată imposibilitatea fortuită datorită fungibilităţiiacestor bunuri.

#itlul V""".

,estituirea prestaţiilor %apitolul (. # !ispoiţii generale

%apitolul ((. # 0odalităţile de restituire

%apitolul (((. # 6fectele restituirii faţă de terţi

Capitolul ".


=rt. '*. # %auele restituirii =rt. '**. # "ersoana îndreptăţită la restituire

=rt. '*9. # Cormele restituirii

=rt. '*5. # Restituirea pentru cauă ilicită

*rt. 1632.

Cau$ele restituirii

)'- Restituirea prestaţiilor are loc ori de c>te ori cineva este ţinut, în virtutea legii, să

înapoiee bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desfiinţatulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligaţii au devenit imposibil de e4ecutat din cauaunui eveniment de forţă majoră, a unui ca fortuit ori a unui alt eveniment asimilatacestora.

)1- %eea ce a fost prestat în temeiul unei caue viitoare, care nu s#a înfăptuit, este deasemenea supus restituirii, afară numai dacă cel care a prestat a făcut#o ştiind că înfăptuirea cauei este cu neputinţă sau, după ca, a împiedicat cu ştiinţă realiarea ei.

)- 3bligaţia de restituire beneficiaă de garanţiile constituite pentru plata obligaţiei iniţiale.

473



*rt. 1636.

<ersoana &ndrept%ţit% la restituire

!reptul de restituire aparţine celui care a efectuat prestaţia supusă restituirii sau, dupăca, unei alte persoane îndreptăţite, potrivit legii.

*rt. 163+.

8ormele restituirii

)'- Restituirea se face în natură sau prin ec?ivalent.

)1- Restituirea prestaţiilor are loc c?iar dacă, potrivit legii, nu sunt datorate daune#interese.

*rt. 163.

,estituirea pentru cau$% ilicit%"restaţia primită sau e4ecutată în temeiul unei caue ilicite sau imorale răm>ne întotdeauna supusă restituirii.

%omentariu

Restituirea este o obligaţie justificată prin caracterul necuvenit al folosului primit. 6a estefundamentată peprincipiul îmbogăţirii fără justă cauă. !omeniul obligaţiei de restituirecuprinde o arie vastă în care se includ toate situaţiile de primire fără drept sau din eroare aunui folos sau ca urmare a desfiinţării cu efect retroactiv a unui act juridic sau pentru că adevenit imposibilă e4ecutarea unei obligaţii. @neori, restituirea este justificată prin

nerealiarea cauei în vederea căreia s#a efectuat prestaţia.6ste îndreptăţită să solicite restituirea at>t partea care a efectuat prestaţia, c>t şi o altăpersoană îndreptăţită.

Regula este restituirea în natură cu sau fără daune#interese prevăute de lege. !acătemeiul restituirii este caua ilicită sau imorală a prestaţiei, restituirea este obligatorie

Capitolul "".

;odalit%ţile de restituire

=rt. '*/. # Restituirea în natură =rt. '*+2. # Restituirea prin ec?ivalent

=rt. '*+'. # "ieirea sau înstrăinarea bunului

=rt. '*+1. # "ieirea fortuită a bunului

=rt. '*+. # "ierderea parţială

=rt. '*++. # %?eltuielile privitoare la bun

=rt. '*+. # Restituirea fructelor şi a contravalorii folosinţei bunului

=rt. '*+*. # %?eltuielile restituirii

=rt. '*+9. # Restituirea prestaţiilor de către incapabili

474



*rt. 1639.

,estituirea &n natur%

Restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit.

*rt. 164/.

,estituirea prin ecivalent

)'- !acă restituirea nu poate avea loc în natură din caua imposibilităţii sau a unuiimpediment serios ori dacă restituirea priveşte prestarea unor servicii deja efectuate,restituirea se face prin ec?ivalent.

)1- În caurile prevăute la alin. )'-, valoarea prestaţiilor se apreciaă la momentul în caredebitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.

*rt. 1641.

<ieirea sau &nstr%inarea bunului

În caul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituireeste ţinut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie laacela al pierderii ori al înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori. !acădebitorul este de rea#credinţă ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, atuncirestituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare.

*rt. 164.

<ieirea ortuit% a bunului

!acă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligaţiei de restituire este liberat deaceastă obligaţie, însă el trebuie să cedee creditorului, după ca, fie indemniaţia încasată pentru această pieire, fie, atunci c>nd nu a încasat#o încă, dreptul de a primiaceastă indemniaţie. !acă debitorul este de rea#credinţă ori obligaţia de restituire provinedin culpa sa, el nu este liberat de restituire dec>t dacă dovedeşte că bunul ar fi pierit şi încaul în care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului.

*rt. 1643.

<ierderea parţial%

)'- !acă bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere parţială, cum este odeteriorare sau o altă scădere de valoare, cel obligat la restituire este ţinut să îlindemniee pe creditor, cu e4cepţia caului în care pierderea reultă din folosinţanormală a bunului sau dintr#o împrejurare neimputabilă debitorului.

)1- =tunci c>nd caua restituirii este imputabilă creditorului, bunul ce face obiectul restituiriitrebuie înapoiat în starea în care se găseşte la momentul introducerii acţiunii, fărădespăgubiri, afară de caul c>nd această stare este cauată din culpa debitorului restituirii.

475



*rt. 1644.

Celtuielile privitoare la bun

!reptul la rambursarea c?eltuielilor făcute cu bunul ce face obiectul restituirii este supusregulilor prevăute în materia accesiunii pentru posesorul de bună#credinţă sau, dacă cel

obligat la restituire este de rea#credinţă ori caua restituirii îi este imputabilă, regulilorprevăute în materia accesiunii pentru posesorul de rea#credinţă.

*rt. 1642.

,estituirea ructelor i a contravalorii olosinţei bunului

)'- !acă a fost de bună#credinţă, cel obligat la restituire dob>ndeşte fructele produse debunul supus restituirii şi suportă c?eltuielile angajate cu producerea lor. 6l nu datoreaănicio indemniaţie pentru folosinţa bunului, cu e4cepţia caului în care această folosinţă afost obiectul principal al prestaţiei şi a caului în care bunul era, prin natura lui, supus unei

deprecieri rapide.)1- =tunci c>nd cel obligat la restituire a fost de rea#credinţă ori c>nd caua restituirii îi esteimputabilă, el este ţinut, după compensarea c?eltuielilor angajate cu producerea lor, sărestituie fructele pe care le#a dob>ndit sau putea să le dob>ndească şi să#l indemnieepe creditor pentru folosinţa pe care bunul i#a putut#o procura.

*rt. 1646.

Celtuielile restituirii

)'- %?eltuielile restituirii sunt suportate de părţi proporţional cu valoarea prestaţiilor care serestituie.

)1- %?eltuielile restituirii se suportă integral de cel care este de rea#credinţă ori din a căruiculpă contractul a fost desfiinţat.

*rt. 164+.

,estituirea prestaţiilor de c%tre incapabili

)'- "ersoana care nu are capacitate de e4erciţiu deplină nu este ţinută la restituireaprestaţiilor dec>t în limita folosului realiat, apreciat la data cererii de restituire. $arcinaprobei acestei îmbogăţiri incumbă celui care solicită restituirea.)1- 6a poate fi ţinută la restituirea integrală atunci c>nd, cu intenţie sau din culpă gravă, afăcut ca restituirea să fie imposibilă.

%omentariu

Dumai în caul imposibilităţii sau serioităţii impedimentului restituirea nu se produce înnatură, ci prin ec?ivalent. 6c?ivalentul se calculeaă raportat la momentul primirii prestaţieice trebuie să fie restituită.

"ieirea bunului fără vinovăţia debitorului de bună#credinţă obligă la restituirea celei maimici valori de la data primirii bunului sau de la data pierii bunului sau de la data înstrăinării."ieirea bunului fără culpa debitorului obligaţiei de restituire stinge această obligaţie, dardebitorul poate fi obligat să cedee creanţa asupra societăţii de asigurare a bunului.

476



Colosinţa bunului poate fi supusă restituirii dacă a fost principalul obiect al prestaţiei, saudacă, prin natura sa, bunul este susceptibil de deteriorare rapidă.

!ebitorul restituirii, dacă a fost de rea#credinţă şi a înstrăinat ori a distrus bunul, va restituicea mai mare dintre valorile bunului la data primirii, data pieirii sau data înstrăinării.

!ebitorul plăteşte valoarea bunului c?iar dacă a pierit fără culpa sa atunci c>nd nu poate

dovedi că şi la creditor ar fi pierit. !ebitorul restituirii are şi obligaţia de a plăti creditoruluicontravaloarea folosinţei bunului, pe l>ngă restituire.

!acă bunul a suferit o pierdere parţială, fiică sau valorică, debitorul restituirii este dator să îl despăgubească pe creditor. =ceastă obligaţie nu mai e4istă atunci c>nd pierdereaparţială a fost reultatul unei normale folosinţe a bunului.

Eunul se restituie aşa cum se află la momentul cererii de restituire. 64cepţie face caul încare starea bunului este depreciată din culpa debitorului restituirii. !upă cum cel obligat larestituire este de bună sau de rea credinţă, debitorul restituirii va avea dreptul să fiededăunat pentru c?eltuielile făcute cu bunul.

Cructele pot fi păstrate de debitorul de bună#credinţă, dar nu şi de cel de rea#credinţă, careva trebui să le restituie odată cu bunul frugifer."roporţional cu valoarea restituirii, fiecare parte suportă costurile acestei restituiri, dardacă numai unul este rea#credinţă, acesta le suportă integral.

(ncapabilul restituie numai ce se cuprinde în limita îmbogăţirii sale, apreciată la data cereriide restituire. 64cepţie face persoana fără capacitate de e4erciţiu deplină care din intenţiesau culpă gravă a ădărnicit restituirea în natură.

%a şi în caul art. '*, propunerea de modificare a te4tului alin. )'- din art. '*+2 esteinutilă.

Documents

Obligatii NCC