1.DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN AMIBIAZA.

Agentul etiologic: Entamoeba histolytica (Entamoeba dysenteriae).

-amiba intestinala obligatoriu patogena, hematofaga, capabila sa invadeze tesuturi intestinale

si extraintestinale, cu raspandire hematogena pluriviscerala.

Morfologie: se prezintă sub 3 forme:

1.Forma vegetativă hematofagă (forma magna), patogenă:

o măsoara 20–40μm;

o este foarte mobilă (prin emiterea a numeroase pseudopode);

o histolitică (enzimele proteolitice, se înfundă în grosimea peretelui colic,

provocând microabcese ce pot conflua);

o nu se închistează;

o endoplasma conţine hematii.

2.Forma vegetativă (forma minuta), nepatogenă:

măsoară 10 – 15 μm;

mobilitate redusă;

citoplasma este diferenţiată în două zone: ectoplasma hialină şi endoplasma granulară,

în care se găseşte nucleul şi produse ingerate (bacterii);

nucleul este sferic, situat excentric, are un cariozom central şi cromatina periferică

dispusă regulat de-a lungul peretelui nucleului;

trăieşte comensal în lumenul colonului;

dă naştere la forma chistică, însă, se poate transforma în formă histolitică.

3.Forma chistică, nepatogenă:

măsoara 10-15 μm diametru;

este sferic, înconjurat de un perete gros şi rezistent;

chistul matur (infectant) are 4 nuclei;

se elimină prin materiile fecale;

este forma de rezistenţă şi de diseminare în mediul extern.

Clinic: amibiaza intestinala (dizenterie amibiana) sau extraintestinala

1.Amibiaza intestinală acută (dizenterie amibiană): se caracterizează prin scaune frecvente (5

– 20/zi), afecale, constituite din mucus şi sânge, „scuipat rectal”, însoţite de tenesme;

evoluează, în mod obişnuit, spre cronicizare, caracterizată prin perioade de remisie de

durată variabilă, atunci când prevalează forma minuta; alternând cu perioade de

acutizare, când prevalează forma histolitică.

2.Amibiaza extraintestinală (amibiaza viscerală)

Amibiaza hepatică – se manifestă prin dureri în hipocondrul drept, hepatomegalie,

febră (38 - 39ºC).

Amibiaza pleuropulmonară este secundară unei atingeri hepatice.

Diagnosticul parazitologic:

-sunt necesare 4-6 probe de scaun, recoltate la interval de 7-10 zile

1.Examenul microscopic

Preparat nativ cu ser fiziologic sau lugol:

examinarea imediata a mucozitatilor sanguinolente sau a puroiului evidentiaza

numeroase eozinofile, putine polimorfonucleare si amibe vii care au miscari lente;

citoplasma contine numeroase vacuole si hematii care o diferentiaza de amibele

nepatogene.

Frotiu colorat Giemsa - evidentiaza:

Forma magna: se intalneste numai in dizenteria acuta;

o Citoplasma este diferentiata in doua zone : ectoplasma hialina colorata in

albastru si endoplasma granulata, care contine vacuole si hematii in diferite

stadii de digestie, colorate portocaliu;

o Nucleul este rotund, situat excentric, cromatina nucleara este dispusa regulat,

sub forma de granule fine, pe marginea interna a membranei nucleare.

Forma minuta: se intalneste la cronici si purtatori

o citoplasma diferentiata

o ectoplsma contine levuri si bacterii, niciodata hematii.

Preparate directe Kato-Miura sau preparate de concentrare (Bailanger): in faza

cronica si la purtatori, chistul constituie elementul de diagnostic.

2,Rectosigmoidoscopia si examenul histopatologic: evidentiaza “abcesul in buton de

camasa”- un ulcer cu margini neregulate, bine dezvoltat in profunzime si ingust spre

suprafata, plin cu exudat galben-negricios.

3.Imunodiagnostic: este indicat in amibiaza extraintestinala;

detectarea serologica a anticorpilor si/sau a antigenelor specifice E.histolytica cu teste

immune: ELISA, Latex-aglutinare, PCR.