Embed Size (px)
Citation preview
@ Editura EIKONBucuregti, Str. Smochinului nr. 8, sector 1,
cod poqtal 031310, RominiaDifuzare / distribulie carte: tel/fax 0213481474mobil 0733 l3l 145, 0728 084 802
e-mail: [email protected]: tel: 021 3481474mobil 0728 084 802, 0733 L3l 145
e-mail: [email protected]: www.edituraeikon.ro
Editura Eikon este acreditati de consiliul Nafional al cercetlrii
$tiinfifice din Invi
,rll wffi#ffi:-
CupnrNs
Boierii mei gi Europa........ ..........................9
Capitolul l
Capitolul IIlupnrpren on vrlg.{.. .............19
I
Capitolul IIIAnrrNtrnr. ................................, 25
Capitolul IVFevrrr.ra VrcNerr (familia italiand a mamei)... .........42
CapitolulVPr,Bcennl rur Buuro prN Irnr,re gr rNsrALARre lN RoruANrA.....52
Capitolul VIlNtoancsnrl iN Irer,rl cu TRENUL tN trivrpur,
Pnruur,ur Riznor MoNDrAr,, pRrN NoRDur, Eunoprr......... 56
Capitolul VIIF.e,urr.rrr.n Tuouru sr GlNr (partea romhnd afamiliei mamei).....75
Capitolul VIIIF.e.urrr,e. BuorqrneN v (familia t atei)Feurrrrrr fnuuugeNu qr OInIELE$ANU
(din partea mamei tatdlui meu)........... .................97
Capitolul IXF.e,vrrrre Srrr.srrr (familia tatdlui solului meu).........................L57
6
CapitolulXFl.urr,rrrp MevnoconDAT gr FroNnon
(familiile mamei solului meu).......... ....................2o3
Capitolul XITrsr.q.NrsNTUL sANGELUT ............ ............2og
Capitolul XIISrAngrr..... ............2L4
Epi1og......... ......2t6
Ilustra!ii.... .............219 Dedic aceastd carte istoricului Filip-Lucian lorga, gra{ietncurajdrii edruia, realizdnd valoarea celor zece familiiboiere;ti din care ne tragem, eu si urma;ii mei, am reu;it sdvorbesc aici cititorului, urmilnd impulsul trecutului care stdla baza Romdniei de mdine.
BorBnrr MEr El Eunota
I cum gi aici ne vorbesc stribunii celor zece familii boieregti,{Lstrimoqii mei gi ai copiilor mei.
(lAnd am terminat de scris prima mea carte ,,Descenden[it'rrrrdamnati", aplruti Ia Editura Vremea in 2013, pe care amtlcclicat-o copiilor mei gi copiilor copiilor lor, dup[ ce am inchisrrltirna fili, am rcalizat ci gi strS.bunii nogtri au dreptul si le fiet'institi memoria ln fafa celor care au venit dupi ei, socotind c5"
o gcneralie se schimbl in circa 20 de ani gi realizAnd c6. ast6.ziirrtt in spatele meu patru generalii care s-au niscut dup5. mine inItomAnia.
Mi-aduc aminte cind eram copil gi locuiam intr-unirpirrtament frumos cu camere mari gi spafioase - doui dintre elecarc comunicau, fiind desp[rfite cu coloane, constituiau astfel unsiugur foarte mare salon -, c[ Tata pusese pe o coloani, ingirate desus pAn[ jos qi b[tute cu cuigoare fine, unul dupi altul, portretelebunilor gi strlbunilor familiilor noastre. Porneau de cu cdtevasecole in urml gi se opreau cu fotografia fratelui meu, $erban,irrrlmatd intr-o raml sublire de argint. Pe coloana al[turat[ erauinEirate de sus pAn[ jos icoane. Sub ele pe o consoll se afla unslbgnic de argint cu o luminare, pe care el de cAte ori termina ziuao schimba gi o aprindea. Daci venea seara tArziu, cum eu cerusemdc cind fusese doi ani departe de noi prin temni{i - ca s[ fiu sigur[cii-l vid din pat ci s-a intors acasi -, si rimAni la camera mearrqa intredeschisi, mI linigteam cind il zd,ream cum se inchinall icoane gi schimba lumAnarea. Numai aga descindea pacea insufletul meu de pe atunci lovit gi chinuit.
In timpul zilei cAnd el nu era acasi, m[ opream in fala lor dincind in cAnd, atunci cind nu eram,,gr[biti gi ocupati', cum erauintotdeauna cei mari gi tot privindu-le mai cu atenlie incepusemsi le studiez pe indelete. Icoanele nu erau frumoase toate gi miintrebam de ce s-o fi ficind atita caz de ele. Unele pictate pe lemn
10 DnsprNa Sxrrrrrr-BuDrsrEANU
erau mAncate de cari gi cu figurile cam strdmbe, dar in fine, daclcelor mari le pliceau, trebuia Ei eu si am aceeagi plrere.
In schimb, strimogii m[ fascinau toli gi nu aveam niciodatitimp destul si-i privesc. Porturile lor, hainele gi in special fesul luiDrlghici erau o incintare. Regretam c[ nu se pun acolo lngirate ginigte femei pe care le vizusem prin albumele cu fotografii vechi curochii gi pll5rii superbe. Aga era pe-atunci, birbafii reprezentanliifamiliei... Uf! Fotografiile vechi, ingllbenite de vreme, birba{i saufemei parci mi priveau ele pe mine cu ochi cercetitori gi unelechiar cu dragoste.
inainte de a incepe si scriu, discutXnd cu cineva tema cir{ii,i-a plicut gi mi-a dat sfatul si scriu cite ceva din cele pe care mile povesteau bunicile cind eram mici. Da, asta m-a amuzat gi pemine ca idee, aq fi acoperit astfel inci cel pu{in jumitate de secolinapoi, dar m-am lovit de faptul c[ n-am avut nicio bunicl apti cuadevlrat de a spune povegti nepotilor, una era luptltoare feministi,preocupati numai de aceste teme, care pe mine cind eram miclnu mi interesau deloc, cealalti era viduva bunicului (tatil mamei- italian) care turnase peste ea o fire foarte serioasi gi aplicatiin a face numai ce se face - qi in Italia nu se ficea nici asta, niciaia - greu s-o transformi dintr-o rominci visitoare gi romanticl,intr-o italianci.
Cind mi-a venit rAndul si fiu bunic6, dAndu-mi seama ci am qi
eu doi nepofi cirora nu le-ar prinde riu daci le-ag istorisi gi eu nigtepoveqti cu Fit-frumos gi alli viteji romAni, am dat si deschid guragi si incep s[ povestesc Ei am realizat brusc gi chiar m-a surprinsc[ eram o bunic[ nemloaici. Ei, ce te faci? Le-am citit superbelepoveqti ale Fralilor Grimm, in schimb ei nu au auzit nici, mlcar odatl dulcele nostru ,,a fost odati ca niciodatl..." Deci, nici eu, niciei n-am avut parte de povegti in copilirie...
Aga ci, cititorule, daci nu spui nu, ia-m[ de mdni si intri cumine in sfera cir{ii mele.
Curaj, gi vei vedea c[ nu-!i vapdrearlu, ci, dimpotrivi, cAnd os[ ieqim tot pe unde am intrat, destul de repede, pentru ci nu vomfi impiedicali sau finufi pe loc, vei fi cunoscut qi aflat multe pe carenu le gtii, unele chiar te vor distra, altele te vor interesa Ei cred cinimic nu !i se va pirea lung gi plicticos, ori inutil.
lloierii mei;i Europa
Stai, nu inchide cartea. O clipi, doui gi te va captiva. Nu teuita la sfirqit, clci nu vei mai gisi pe nimeni dintre boierii mei, cinumai pe mine, pe fiul meu gi pe copiii lui. Ceilalli au murit to{i.Incerc si redau, cit mai pot gi eu si grliesc, ceea ce mai gtiu de iabltrAnii mei.
Ludndu-i pe rind gi numirind fiecare familie din care eu gicopiii mei ne tragem, nu mi-a venit si cred: sunt zece familii delroieri romAni. M-am decis s[ caut s[ vid ce pot scrie despre fiecarein parte gi numai despre una - cea a stribunicii mele Elena, nlscutiGrecianu, sofia lui Constantin Budiqteanu - nu am reugit si amsiguran[a c[ ceea ce ag putea scrie despre ascendenta ei este exact,aga ci am preferat s[ o citez numai ca pe solia strlbunicului gimami a $ase copii, dintre care unul a fost tatll tatilui meu, adicibunicul Cicerone, ciruia ii spuneam Tata-Mare.
Dintre cele doui str5,bunici, paternl gi materni, am cunoscut-o,clin plcate, doar pe una, cea materni. Pe str[bunica ElenaBudigteanu am ,stdzut-o" prima oarl cAnd eram micl-mici qibunica mea, Mama Tanli (mama tatllui meu), m-a luat cu easI cur6
t2 Dnsptxe Sxsrrrrr-BuDrsrEANU
Mavrocordat gi Flondor - veli putea citi ce mi-a fost posibil si,,adun", constatand de asemenea ci singele lor s-a amestecat lncursul catorva secole de cind am reuqit s[ le urmiresc, cu singelealtor cinci familii de boieri din alte cinci tiri europene diferite,adici: Italia, Grecia, Germania, Austria qi Fran{a.
Iati cum, gi in casa noastri, ln familiile noastre, s-a niscutpe nesimlite de-a lungul secolelor, Europa comun5., UniuneaEuropeani, cum se numegte astlzi, cea pe care Bruxelles-ul qiStrassbourg-ul se stri.duiesc s-o conduci unitar gi flri niciodiferenfiere. Ea s-a inchegat de la sine in figura boierului romin -strimogul meu, plimadl fiind dragostea, cinstea, corectitudinea,puterea de munci, abnegafia, dirnicia, vitejia. Deci, gAndesc eu, lncasa noastri din Rominia s-au contopit de-a lungul timpului gasefamilii europene, dupi cum veli vedea mai departe, dintre cele careau constituit de Ia lnceput oficial Europa Comunl, care mai tdrziua devenit Uniunea Europeanl de azi.
Vom vedea impreun[ ci boierii mei au fost militari, jurigti,ingineri, arhitecfi Ei ctitori de biserici, senatori gi deputafi, medici,scriitori gi poeli de vaz\, pictori, compozitori 9i chiar Domni aifirilor RomineEti.
Am cdutat mereu s[ valorific frumosul qi chiar cAnd m-amintAlnit cu urd'tul, cum a fost uneori cazul - din picate -, tot ammai gisit o diri de luminl care, intotdeauna, venea de la iubire.Hai, credeli-mi! Citi(i singuri!
Clprtorur r
Cum am pornit la drum
i n t97Zam plecat din RomAnia pentru totdeauna, luAnd sub brafIcele patru blazoane, cel al familiei Budigteanu, cel al familieiVignali, cel al familiei Skeletti qi cel al familiei Mavrocordat,lirtografii gi o valizi cu strictul necesar, in cap mai mult amintirileunei vieli de 42 de ani, educa(ia (cei gapte ani de-acasi, putinul carea mai fost de la qcoall, resturi ingurgitate de prin clr!i), pilaniimulte (gi ele mai mult negative), o inflligare pllcuti - nici frumoasicum era Mama, dar nici ur6.t[ (cam micl, dar flcusem fafi pin[atunci bine aga cum eram, in primul rAnd sini.toasl, plinl de for!6,cu un curaj de care se mira lumea) -, cultura, principiile, valorile,memoria gi experienfele, in general proaste.
Nu, blazoanele nu le-am putut lua cu mine (afirmafia de maisus a fost o figurl de stil!), pentru ci nu aveam voie si luim niciohArtie, nicio fotografie, ce si mai vorbim de document, dar amtrimis prin pogti, oficial, in plicuri mici, incetul cu incetul, tot felulde amintiri scrise solului meu, care pirlsise tara cu doi ani inainteanoastrl. Aga am putut s[ expediez gi bruma de hirtii qi fotografii defamilie care rezistaserl rdzboiului, bombardamentului, refugierilor,lipsei unui acoperiq stabil, gi mai ales durabil, gi pe care le tirisemcu mine de-a lungul anilor de colo, colo, in diferite genfi sport pecare mi Ie trinteam pe un umir qi plecam cu ele dintr-o aqezareprovizorie intr-alta. Aga se face c5, astdzi, cAnd scriu, mi pot bazape cAte ceva. Mi-am ficut de-a lungul timpului qi note pe carnetegi carnetele, pe colluri de hArtie, pe unde nimeream gi ln inimi giin creier, repetindu-mi-le din cind in cAnd, ca s[ nu le uit qi s[ lepot duce totuqi cu mine qi reda mai tirziu. Sunt mai mult de 40de ani de cAnd suntem departe de !ari. Vid acum c[ m-a ajutat gimemoria din care izbucnesc imaginile, dind peste mine oricind,oriunde, aga deodat[ si, ,,inghiontindu-mi", mi indeamni si. scriu
t4 DssprNe Sxnrnru-BUDISTEANU
Ei s[ nu le iau cu mine pe lumea cealalti, ci si Ie las cititorilorpentru mai tdrziu.
M-am infiorat cAnd am realizat ce mulli sunt stribunii boierirlmagi in urma mea gi care cu tolii ar mai avea ceva de spus...Pentru c[ nu gtiam daci voi reugi prin scrisul meu, cAt de cit, s[-imullumesc in ce priveqte efectul pe care ceea ce voi scrie il va avea
asupra urmagilor nogtri.Azi sunt inci (mirare!) aici pentru voi, cititorii mei, gi scriu
nu numai pentru descendenlii mei, ci pentru toli cunosculii gi
necunosculii, pentru toli care au tr[it in Rominia, trliesc acolo sausunt numai interesali de RomAnia epocii 1930-1972, a$a cum amcunoscut-o eu. Sufletul meu a fost oglinda acelei epoci in Rominia,reflectind mai apoi intre strlinii intre care m[ aflu, numai umbrelegi luminile vielii mele dinainte de a ajunge printre ei, pe care le-amconsiderat a fi pe inlelesul acestei lumi noi. Cei din genera(ia meagi cei care ne-au urmat imediat am fost sortili si trlim in timpuritulburi, de rlsturnare gi tranzit, timpuri urite, dar am supraviefuit,iar eu mai sper, cu ajutorul lui Dumnezeu gi drept mullumire c[am ajuns ziua de azi, si reugesc si afirm gi in scris ceea ce am insuflet qi in minte.
Plecind de la principiul c[ intregul proces de formare a omuluiprin educa[ie, atit educalia zilnicd,legati strict de inceputuloriclrei existenfe omenegti, cAt qi cea care se dobindegte inc[ gi
mai apoi, incetul cu incetul, pe parcursul viefii, sunt legate inprincipal de nucleul familial, de la acesta plecind grija cu care suntrespectate gi transmise mai departe regulile ancestrale $i tradiliile,realizez ci aceasti transmitere despre care vorbesc nu se poate facein momente de uri gi vrajbi. De aceea, aq dori pentru voi, cititoriimei, nu numai momente, ci perioade intregi de linigte, dar qi deechilibru in felul vostru de a trii, ca si ajunge{i si puteli discernein mod obiectiv adevlrul.
Ajuns6 spre sfirgitul unei vie[i zbuciumate, am acumposibilitatea s[ mi reculeg lntr-unul dintre cele mai frumoasecolpri l[sate pe acest pimint de Dumnezeu. Percepdnd mireliagi splendoarea pe care le desf[goarl zilnic in fafa ochilor meiintinderea firl hotar a mirii, care aduce cu ea toate nuanlele deculoare pe care le zlresc cum se revarsi, jucindu-se cu razele
lloierii mei;i Europq
soarelui, consider ci este necesar gi sper ci voi reugi s[ fiu in acestrnoment, cAt mai pot da ceva, alituri de cei care simt nevoia siafle atltea gi atAtea din cele ce au fost gi pe care nu le-au cunoscut(foto 1).
N-am nicio pretenfie c[ voi umple goluri multe, dar poatescrierea aceasta a mea va sta labazaunui nou inceput gi va constitui- cine gtie? - un,exemplu gi pentru allii care ar avea qi ei atAtea despus.
Timpul insi este cel mai mare dugman al omului, au mai.spus-o gi al1ii. Nu-i pasi de nimic qi trece, dup[ cum ii este voia,inaintea noastr[. Am vrea, deseori, s[-1 oprim.
Nimeni nu e, desigua obligat si gAndeasci la fel ca mine sau silie in acord total cu gindurile expuse aici, finAnd seama ci oameniirlc azi au atit de pulin timp pentru lecturl gi refleclie, dar dac[ igiiau numai un moment pentru a trece fie gi cu un singur ochi pesteunele rinduri scrise ln aceasti carte gi ajung eventual cu cititulundeva unde vor fi tot mai interesali, vor zlriun pic din adevirulttteu, cel pe care doresc si-l transmit.
Am fost, de fapt, minati Ei de pura realitate, care nu mi-a datpace, ci fiecare dintre noi avem doi pdrinfi gi fiecare dintre ei atvut doi pirin{i, care Ia rindul lor au avut doi pirinli qi aga maicleparte, despre aceqtia toli negtiind niciodati destule, iar de celernai multe ori ceea ce ajungem si cunoagtem, din cauzavremurilorln continul schimbare (de multe ori involufie s,i mai rar evolulie)se transmite mai departe eronat sau tenden{ios, deformat cu voiesau firi voie, de unii gi de al1ii.
Dupi fuga timpului, mai vine gi uitarea, un alt dugman, gi deaceea mi poartl gi dorinla de a face cunoscut generatiilor tinere,care, dupi cum am constatat, nu qtiu nici m[car bruma de istoriea rominilor pe care credeam cilar fi,trebuit s-o invele la qcoall. Agvrea si le spun acestora, ci vechile familii boieregti nu au huzuritpe spinarea celor slabi gi nevoiaqi, aga cum a fost expusi istoria decitre comunigti ci, dimpotrivi, ci boierii au gi luptat, v[rsindu-rpi s6ngele pentru lara romineascl qi gi-au consumat intreagaviafi gi energie, de cele mai multe ori gi mare parte din averi,pentru a construi, a reforma gi a aduce progres gi modernizarein aceasti lard a 1or, care a fost odatl qi a mea. Afirmafiile mele
t5
