Boli Chirurgicale Ale Apendicelui

8/15/2019 Boli Chirurgicale Ale Apendicelui

1/15

BOLI CHIRURGICALE ALE APENDICELUIANATOMIE

Apendicele cecal este un diverticul alungit şi strâmt, de lungimevariabilă, 5 - 15 cm, inserat la 2 cm sub anastomoza ileocecală, deregulă pe marginea stângă a cecului.

Este evident că sediul său va urmării localizarea cecului care în modnormal se ală în osa iliacă dreaptă, dar va putea i găsit şi în pozi!ie "oasă, pelvică, în micul bazin sau sub#epatic. $n raport cu cecul cel mai adesea se ală laterocecal intern sau stâng

cu direc!ia "oasă dar poate avea şi o inser!ie înaltă sau dimpotrivă untraiect retrocecal.

$nlama!ia apendicelui - apendicita - reprezintă o aec!iune cu orecven!ă însemnată, care apare clinic sub aspecte oarte diverse.

% primă clasiicare care se impune în studiul său este aceea careîmparte apendicitele în& acute şi cronice.

Aec!iunea se poate observa la toate vârstele, cu un ma'im derecven!ă în copilărie şi adolescen!ă între 5 şi 2( de ani. )uerin!aeste oarte rară, dar nu e'cep!ională, la sugari. Ea poate aecta bătrânul, până la vârsta cea mai înaintată, la care perora!iagangrenoasă a organului nu este o e'cep!ie.

*in punctul de vedere al aectării pe se'e este de două ori mairecventă la bărba!i decât la emei.

$n etiologia suerin!elor inlamatorii ale apendicelui, rolul eredită!ii,al predispozi!iei amiliare legată de o dispozi!ie specială anatomică aceco-ascendentului responsabilă de dilata!ia segmentului, creândstază stercorală în “a monte”, nu a ost dovedit eectiv.

+aporturile între colitele cronice şi apendicite sunt însă evidente,unele putând declanşa pe celelalte. Alimenta!ia bazată în principal pe carne este poate responsabilă de recven!a mare a apendicitelor launele colectivită!i sau rase, în raport cu raritatea lor la altele.

1


2/15

Este cunoscut de asemeni aptul că, accidentul inlamator acutapendicular apare de obicei pe un teren pregătit de către puseeinlamatorii apendiculare anterioare.

n ceea ce priveşte apendicita acută, trei actori merită a i lua!i îndiscu!ia etiologică&

- rolul inec!iilor generale în raport cu recven!a apendicitei acute.

- raportul între apendicită şi prezen!a parazitozelor intestinaletricoceal, o'iuri, ascarizi.

- apendicita acută şi gesta!ia care oeră condi!ii prielnice de producere prin constipa!ie şi creşterea virulen!ei colibacilului.

/rintre inec!iile acute recvent responsabile de apari!iaapendicitelor pe primul loc se situează gripa şi aec!iunile pulmonare epidemice, anginele, ebrele eruptive - scarlatina, ru"eola,rubeola şi inec!iile intestinale, tioida în particular.

n inalul acestor considera!ii etiologia este de men!ionat asocia!ia

relativ recventă a apendicitei cu inlama!iile organelor dinvecinătate, colicistita, pielonerita dreaptă, salpingita dreaptă, aptuliind datorat probabil unei tulburări generale comune responsabilă -colibaciloză.

APENDICITA ACUTĂAnatomie patologică

$nteresarea apendicului în apendicita acută poate i de gradevariabile.

- Apendicita ac!tă cata"ală sau congestia apendiculară estemaniestarea cea mai benignă a unei inec!ii apendiculare acute.

2


3/15

%rganul apare congestionat, edematos, cu o reac!ie ganglionarăeventual importantă în special la copii.

El poate i liber în cavitatea peritoneală sau aderent la cec sau ileon,la epiploon sau un alt organ din vecinătate. /rezen!a unei cantită!imoderate de lic#id seros, rozat poate i descoperită la desc#idereaosei iliace drepte.

/e sec!iune, mucoasa apare îngroşată cu ulcera!ii supericiale şi peteec#imotice în submucoasă.

Apendicita #legmonoa$ă sau supurată se trădează adesea prin prezen!a de lic#id seropurulent inodor la desc#iderea osei iliacedrepte. Apendicele este turgescent, cu diametrul mult mărit, erectil,în limbă de clopot.

0alse membrane şi depozite de ibrină se găsesc pe supraa!a sa iar mezoul este iniltrat riabil şi purtător al unei edemite importante.

Apendicul poate i liber, dar cel mai adesea aderă la o a!ă a cecului,la ileon, epiploon pe care le modiică edematos şi congestiv.

a desc#iderea piesei pot i găsi!i coproli!i în lumen - mucoasa estesediul unor largi ulcera!ii cu ocare purulente.

)e găsesc deasemeni microabcese parietale, rezultate dintransormarea oliculilor limatici.

Apendicita ac!ta nec"otico%&emo"agica reprezintă un gradîn plus de aectare inlamatorie parietală apendiculară evoluând cu perora!ia organului datorată greării inec!iei anaerobe pe ocareleisc#emice apendiculare.

ona interesată are aspect de runză veştedă, este lescă şi seînso!eşte de edem al mezoului, de adenopatie regională, de puroietid, adeseori amestecat cu gaze, abundent în marea cavitate.

Ansele intestinale sunt congestionate, aglutinate prin alse

membrane, epiploonul este iniltrat, edematos. n aara acestor tipuri de leziuni apendiculare, tipic inlamatorii, pot

e'ista şi aspecte mai rare, la care inlama!ia poate apare secundar, caîn cazul inarctului apendicular primitiv sau secundar volvulusuluiapendicular sau a inarctului izolat al mezoapendicelui.

3


4/15

'emne clinice

Aspectele clinice ale apendicitei acute sunt multiple.

Ele variază cu gradul inec!iei, sediul organului, modul de apărare peritoneală, vârsta şi rezisten!a bolnavului. $n această variabilitate este posibilă totuşi individualizarea unui

tablou simptomatic tipic, pentru apendicita acută.3oala se anun!ă prin apari!ia durerii abdominale, uneori cu

intensitate progresivă, alteori violentă de la început, care selocalizează repede la nivelul osei iliace drepte şi adeseori periombilicale cu iradieri către bazin, coapsă, sau regiunea lombarăîn unc!ie de sediul organului în raport cu cecul.

)imultan survin unul sau două vomismente, rele'e, alimentare sau bilioase în raport cu timpul scurs de la ultimul prânz sau senza!ii degrea!ă.

Acestor două simptome li se alătură tulburări intestinale maniestaterecvent prin constipa!ie, cu oprirea precoce a tranzitului pentrugaze. Apari!ia emisiilor diareice întâlnite uneori riscă să întârziediagnosticarea aec!iunii.

4emperatura creşte moderat şi pulsul devine accelerat. E'amenul bolnavului trebuie început cu inspec!ia peretelui

abdominal, urmărind participarea acestuia la mişcările respiratorii. neori tusea provoacă durere vie la nivelul osei iliace drepte,

moment în care bolnavul duce mâinile către regiune - semn deosebitde valoros în enun!area diagnosticului.

/alparea abdomenului trebuie începută din osa iliacă stângă, progresiv către dreapta. a palparea osei stângi se poate induce odurere centrolaterală, în osa dreaptă legată de împingerea gazelor către cec ). +o6sing.

4oate semnele sunt cantonate la nivelul osei iliace drepte. neori simpla atingere a tegumentului este oarte dureroasă,

#iperestezia cutanată putându-se opune e'amenului în prounzime.

4


5/15

7el mai adesea mâna descoperă la acest nivel apărarea muscularădepăşită prin blânde!ea şi insisten!a palpării în măsură să precizezeidel sediul durerii, alteori de netrecut când contractură muscularăatestând de"a o reac!ie peritoneală.

E'amenul nu va i complet, decât după practicarea tuşeului rectalsau a celui vaginal în stare să descopere durerea pelvină asociatăcelei iliace precizând astel orma iliopelviană a aec!iunii.

Pa"aclinic7ontrolul de urgen!ă a leucocitozei este întotdeauna un ad"uvant

pre!ios al diagnozei, ea oscilând între 1( şi 18.((( în ormele tipicecu 8(9 polinucleozare.

7ombina!ia doza"ului proteinei 7 reactive cu leucocitoza şi :.).;.

permit diagnosticul apendicitei în u e'istă un singur semn care să ie în măsură să ateste gradul e'act

al inlama!iei apendiculare - evolu!ia stării clinice a bolnavuluitrebuie minu!ios urmărită şi în acelaşi timp trebuie să se aibă învedere aptul că nu e'istă un paralelism între intensitatea semnelor clinice şi leziunile anatomice ale organului.

Evolu!ia unei apendicite acute are o evolu!ie imprevizibilă, dogmainterven!iei c#irurgicale sistemice rămânând intangibilă.

E(ol!)ia

7riza apendiculară acută evoluează variabil. neori ără tratamentsau sub inluen!a pungii cu g#ia!ă, a dietei, criza poate ceda încâteva ore sau câteva zile, situa!ie în care vorbim de colicaapendiculară.

7el mai adesea însă criza se agravează şi evoluează în două moduri,

ie către apari!ia unei peritonite progresive, ie către ormarea unui plastron.

Peritonita progresivă poate apare la oricare bolnav în crizăapendiculară. >ici un semn docmatic nu o anun!ă. 7ătre a treia sau a patra zi de evolu!ie, posibil c#iar liniştită în urma unor măsuri de

5


6/15

temporizare, durerile reapar, înso!ite de vomismente, temperaturacreşte progresiv, pulsul se accelerează şi apare contracturamusculară.

*ouglasul devine dureros la tuseul rectal iar în e'amenul sângelui

leucocitoza este constant crescută.nele peritonite se instalează în doi timpi. 7riza este urmată de o

perioadă de linişte care se poate întinde pe durata a câtorva zile, caapoi să reapară, în orma ei dureroasă ie cu prile"ul unei purga!iiintespetive, ie la reluarea alimenta!iei.

n marea ma"oritate a cazurilor de peritonită apendiculară cuevolu!ie în doi timpi la interven!ia c#irurgicală apendiculul esteaproape întotdeauna găsit cu perora!ie.

n situa!iile în care criza acută nu este urmată de peritonităgenerală dar nici nu cedează, ci se agravează continuându-se lanivelul osei iliace drepte pla$t"on!l apendic!la" poate apare.

/lastronul apendicular este, în apt, o varietate de peritonită plastică şi ibrinoasă, cu aspect tumoral, la constituirea orma!iunii participând peritoneul perietal, epiploonul, ileonul terminal, cecul,toate unite prin aderen!e la început la'e apoi solide greu de disecat

pentru a a"unge la apendic. $nstalarea plastronului apendicular este anun!ată de dureri,

vomismentele se calmează dar sunt înlocuite de o constipa!ie rebelăşi anore'ie. 4emperatura se ridică între ?8 şi ?


7/15

se normalizează astel în câteva zile, bolnavul putând i consideratvindecat, trebuind însă să suere apendicectomie secundar sauînainte de la ? luni de la vindecare

Evolu!ia către abces este anun!ată teoretic de creşterea înintensitate a durerii care devine vie, şi care se poate înso!i de apari!iaunor pusee diareice indicând adesea migrarea colec!iei cătreintestinul gros.

)emnele cele mai constante ale abcedării sunt anore'ia absolută,limba saburală, oscila!iile curbei termice înso!ite de risoane şitranspira!ii prouse. eucoritoza cu polinucleoză atinge şi uneoridepăşeşte 2(.(((@mm?.

ocal, plastronul devine viu dureros în centrul sau în marginea sainerioară, zonă în care se ramoleşte, semn al constituirii abcesului.

*e la acest nivel, în absen!a oricărei măsuri terapeutice abcesul se poate desc#ide la piele modiicând tegumentul cu edem, congestie,circula!ie colaterală mai rar în cec şi uneori către rect cu apari!iaunui debaclu purulent urmat de o scădere a temperaturii.

+uptura abcesului în peritoneu este e'cep!ională, realizând o peritonită zisă în trei timpi de gravitate e'tremă.

n urmărirea evolu!iei unui plastron e'amenul cel mai instructivrămâne acela al sângelui - scăderea leucocitozei iind întotdeaunamartorul unei evolu!ii clinice avorabile.

n aara acestor tipuri evolutive, practica întâlneşte şi alte ormeclinice de apendicită acută, grave de la început cu prognoticrezervat.

Peritonita purulentă primitivă de origină apendicularădebutează cu durere vie în lovitură de pumnal la început în osailiacă dreaptă rapid răspândită în întreg abdomenul. Ea este înso!ităîn primele ore de vomismente repetate, temperatura atingând uşor ?


8/15

perora!ie ulceroasă. /ulsul este rapid, respira!ia accelerată, aciesulan'ios ără a i vorba de o veritabilă stare de şoc.

a inspec!ie abdomenul este imobil, nu participă la mişcărilerespiratorii. /alparea descoperă contractura sub orma “abdomenului

de lemn” e'agerată în osa iliacă dreaptă unde se întâlneşte#iperestezia cutanată.

4uşeul rectal este oarte dureros în special către osa iliacădreaptă .

+ealizarea unui astel de tablou clinic impune interven!ia imediată,conuziile diagnostice cele mai recvente ăcându-se cu perora!iaulceroasă, veziculară sau salpingiană.

Peritonita septică diuză de origine apendiculară are un alt aspect. n această situa!ie into'ica!ia depăşeşte reac!ia peritoneală,

apendicele gangrenat neantrenând decât reac!ii locale discrete.

7eea ce rapează este aciesul cu aspect de into'icat, accelerarea pulsului disociat de temperatură care la scurt timp de la debut numai depăşeşte ?87.

%prirea tranzitului este incompletă, apărând adeseori diaree pe

ondul unei balonări abdominale. 4actul rectal nu mai este semniicativ descoperă un sediu decis al

durerii. /rognosticul acestor orme este deosebit de sever, abcesul putând

surveni c#iar în condi!iile unui tratament c#irurgical bine condus. n situa!ia unei suerin!e abdominale acute lipsa unor semne

speciice suerin!ei apendiculare la nivelul osei iliace drepte nu esteîntotdeauna sugestivă pentru inirmarea diagnosticului de apendicită

acută.)itua!ii topograice ectopice ale organului trebuiesc căutate şisemnele clinice interpretate în avoarea emiterii unui diagnostic pozitiv de apendicită acută cu sediu pelvin, retro-cecal, sub#epaticsau mezoceliac.

8


9/15

n apendicitele acute cu sediu pelvin simptomatologia poateîmbrăca orme de suerin!ă minoră, rectală sau genitală la emeie.

4uşeul rectal sau vaginal descoperind o vie sensibilitate la vâruldegetului înserat către dreapta şi o zonă iniltrata la acest niveldevine în această situa!ie e'amenul cel mai evecator.

$nterven!ia de urgen!ă se impune. Apendicita acută dezvoltată pe un apendice retrocecal va avea un

sediu al maniestărilor clinice care va trebui căutat către zonalombară, durerea şi contractura apărând deasupra crestei iliace la bolnavul în decubit lateral stâng. % alsă interpretare a acestor simptome poate lăsa spre abcedare evolu!ia unei apendicite acute şiconuzia diagnostică cu abcesul perineretic.

7riza de apendicită acută sub#epatică poate simula o colecistităacută sau un abces sub#epatic în timp ce apendicita mezoceliacăîmbracă orme oclusive în primul rând datorate aglutinării anselor sub!iri în "urul ocarului apendicular

Apendicita ac!tă *n #!nc)ie de (+"$tă ,i te"en

a sugar apendicita acută este rară. Apărută, dă naştere unui tablou

clinic caracterizat prin dureri abdominale colicative, înso!ite devărsături şi ascensiune ebrilă ?87. /alparea digitală a regiuniiosei iliace drepte este urmată de le'ia imediată a coapsei drepte.

/rognosticul este rezervat căci evolu!ia spre peritonită esterecventă.

La copil în special la cel depăşind 2 ani suerin!a începe să devinămai recventă.

Bodul de maniestare capătă orma clinică cu colici abdominale,

ascensiune termică şi #iperleucocitoză. >u de pu!ine ori suerin!a înso!eşte unele aec!iuni microbiene sau

virale cu maniestări intestinale care ac diicil diagnosticul.0ormele grave de la început realizând tabloul unor into'ica!ii gravecu vărsături repetate cu aspect negricios vomito nigricaus cu#ipotermie şi oligurie nu sunt rare.

9


10/15

Ci în aceste situa!ii actul c#irurgical reprezintă singura solu!ieterapeutică.

La -ăt"+ni apendicita acută nu este o aec!iune rară şi îmbracăaspecte cel mai ades înşelătoare.

*atorită reactivită!ii mai slabe, tabloul clinic al bolii la debut esteatenuat, boala rămânând neidentiicată până la complicarea ei,maniestată prin orme pseudo-ocluzive sau tumorale.

*iagnosticul dieren!ial cu cancerul de ceco-ascendent rămânediicil 5% din cazurile de apendicită acută îmbrăcând acest aspect.

Apendicita ac!tă la #emeia *n$ă"cinată merită o men!iunespecială.

n primele luni de sarcină, pe ondul unui sindrom clinic, mai pu!intipic, suerin!a poate i interpretată ie ca o sarcină e'trauterină, ieca o amenin!are de avort sau o pielonerită.

n ultimele luni de sarcină, tabloul clinic este şi mai derutantcontractura musculară putând lipsi, înlocuită de o contractură uterinădureroasă de partea dreaptă.

Erorile diagnostice în aceste situa!ii sunt oarte grave împiedicânddecizia operatorie salvatoare.

T"atament

4ratamentul apendicitei acute este c#irurgical. tilizarea antibioterapiei şi a pungii cu g#ea!ă în apendicita acută

diagnosticată nu poate opri evolu!ia procesului peritoneal acut.+ecunoaşterea suerin!ei în primele D8 de ore de evolu!ie trebuieurmată de sanc!iune c#irurgicală de urgen!ă indierenr că apare la

sugar, copil, bătrân sau emeia însărcinată, unica sanc!iunereprezentând o apendicectomia şi drena"ul cavită!ii peritoneale. n plastronul apendicular constituit terapeutica încă este discutată,

de la interven!ionismul c#irurgical imediat la temporizare şitratament medical sub continuă urmărire clinico-paraclinicăconduitele sunt şi azi discutate.

10


11/15

n plastronul apendicular este admisă însă ca cea mai veriicatăconduită, evitarea interven!iei c#irurgicale imediate, urmărirea permanentă a bolnavului internat şi tratament medical cu antibioticecu spectru larg, pungă cu g#ea!ă, dietă.

Apendicectomia va i indicată în caz de evolu!ie avorabilă după ?luni.

rmărirea clinico-paraclinică a acestor bolnavi va putea sesizaeventuala abcedare a plastronului care impune incizia şi drena"ulcolec!iei, în decursul căruia apendicele va i e'cizat doar dacă seoeră spontan orice menevră practică în scopul decoperirii lui iindcomple'ă şi periculoasă.

n aceste sita!ii apendicectomia va i tentată după = luni, în cursulinterven!iei e'istând posibilitatea găsirii doar a unui rest apendicular urmare a amputa!iei spontane prin abcedare a organului.

E'cizia lui este beneică deoarece lăsat pe loc poate i punctul de plecare a unor noi accidente acute grave. /rognosticul global al apendicitei acute este bun, dar mortalitatea

nu este nulă. E'ecutarea corectă a apendicectomiei, drena"ul adecvat, a

medica!iei antimicrobiene, sunt măsuri care au ameliorat în decursultimpului prognosticul bolnavului.

7u toate acestea, este încă recunoscută azi e'isten!a uneimortalită!i de (,?-29 şi o morbiditate prin complica!iileapendicectomiei de până la 2(9.

Apendicita c"onică

Apendicita poate evolua sub orma ei cronică de la început

oerind un teren propice pentru dezvoltarea unei crize apendiculareacute. /e de altă parte, criza apendiculară acută care se vindecărapid, ără interven!ie c#irurgicală, poate creea condi!iile remanen!eiunor inlama!ii mai mult sau mai pu!in atenuate la nivelul organului- apendicita cronică secundară unei apendicite acute.

11


12/15

eziunile apendicitei cronice sunt oarte variate şi nu întotdeaunacantonate la nivelul organului.

n unele situa!ii apendicul este aderent în parte sau în totalitate lanivelul cecului - în pozi!ia retrocecală, putând adera prin vârul săula regiunea renală sau #epato-veziculară în cea latero-cecal internăla iloon, mezenter, epiploon, ane'ă la emeie adesea având un traiectcontorsionat, cudat.

Alteori apendicul este liber cu caractere patologice dierite. )e poate prezenta sub orma unui apendice voluminos, cu

seroasă vascula rizată şi mezou iniltrat în care se găsesc ganglionisau sub orma unui apendic mic, scleros, iliorm.

$n alte situa!ii aspectul e'terior poate i normal şi numai e'amenul

#istopatologic poate conirma suerin!a apendiculară. 4alia organului oarte mare sau oarte mică este în orice caz mai

semniicativă în sens patologic decât sediul său. egat de acest aspect este de interes a sublinia posibilitatea

e'isten!ei megaapendicelui prin dilata!ii c#istice - mucocelul apendicular, legat de cec prin bază largă de implantare saudimpotrivă printr-un segment îngust, neinteresat de dilata!ii.

7on!inutul acestui pseudoc#ist este o masă mucoidă, gelatinoasă,

mai mult sau mai pu!in omogenă, vizibilă prin peretele apendiculuiredus la o membrană sub!ire.

$n caz de ruptură, con!inutul gelatinos se poate răspândi încavitatea peritoneală dând naştere maladiei gelatinoasă a peritoneului asemănătoare celei secundare rupturii c#istului mucoidde ovar.

7auza apari!iei mucoidului este încă controversată discutând-se în aara obstruc!iei mecanice a bazei şi inlama!iei consecutive,

actori paralitici şi #iperscenitor apăru!i sub inluen!aneurovegetative.

E'amenul #istopatologic în apendicitele cronice este dominat de procesul atroic, proces care atinge atât mucoasa cât şi submucoasa

12


13/15

şi musculara. *e acelaşi proces sunt atinşi şi oliculii limaticiapendiculari.

7linica apendicitei cronice este dominată de durerile spontane lanivelul osei iliace drepte înso!ite de tulburări dispeptice diverse.

neori simptomatologia dureroasă se deplasează în sus către zona#epatoveziculară - în "os către #ipogastru sau recvent periombilical.

*urerile apar şi sunt e'agerate de către digestie la 5 - = ore îngeneral după prânz, de eort, de ciclu menstrual, înso!indu-se deindigestie cu vărsături şi stare de astenie.

7ăutarea durerii prin palpare în osa iliacă dreaptă este esen!ială pentru diagnostic. /alparea proundă a osei iliace stângi poate produce durere în dreapta - semnul lui +o6sing. a nivelul osei iliace drepte au ost descrise unele puncte

dureroase ca& Bc 3urne la mi"locul unei linii unind Borrisiliacă antero superioară cu ombilicul sau anz la unirea treimiidrepte cu cea medie a liniei biliace.

E'amenul radiologic poate oeri dovezi asupra organuluiresponsabil de suerin!ă clinică prin urmărirea tranzitului unui prânz baritat de la cec. Apendicele apare in"ectat la 5-= ore de la administrarea bazinului

putându-se urmări aspectul morologic proba 7zeppa. 4ratamentul apendicitei cronice este e'clisiv c#irurgical,

apendicectomia punând capăt tulburărilor clinice. 7ontrolul ultimelor anse iliale în cursul apendicectomiei este

beneic întru-cât poate depista modiicări morologice ale acestuie'isten!a eventuală a unui divertical BecFel, starea mezenterului şiepiploonului.

T!mo"ile apendicel!i 4umorile apendicelui sunt rare şi pot i benigne sau maligne. T!mo"ile -enigne ale apendicelui sunt oarte rare iind vorba de

seminoame, endometrioame sau tumori viloase, ără maniestări

13


14/15

clinice speciice, iind în general diagnosticate #istopatologic înurma apendicectomiei.

T!mo"ile maligne pot i epitelioame sau limosarcoame. $ntreaceste două tipuri se plasează tumorile carcinoide cu localizare

apendiculară varietate întâlnită mai recvent la nivelul intestinuluisub!ire.

7ancerele coloide apendiculare sunt rare dar pot sta la origineaunui pseudomi'om peritoneal cu masă gelatinoasă. 7u aceeaşirecven!ă se înscriu în patologia malignă a apendicelui tumorileviloase maligne.

4umorile neoplazice ale apendicului pot i întâlnite la orice vârstădar predominen!a este a vârstei înaintate.

Epitelioamele apendiculare sunt epitelioane cilindrice tipiceasemănătoare celor dezvoltate pe întreg intestinul. *ezvoltarea lor poate căpăta propor!ii apreciabile, sunt situate de obicei la bazaorganului şi invadează rapid cecul.

0aptul obligă la e'ereze largi de tipul #emicolectomiei drepte.)arcoamele de tipul ibroblastroamelor, limocitoamelor,

limoblastroamelor, aectează de regulă vârul apendicelui,e'tinzându-se e'cep!ional la cec sau ileon.

7arcinoidul se prezintă sub aspectul unei tumori mici - o placăindurată rotundă sau ovală de culoare brun-gălbuie putând treceneobservată de operator, e'amenul #istologic iind acela ce-odescoperă.

*in punct de vedere clinic, atât timp cât nu sunt palpabile tumorilemaligne apendiculare nu se maniestă decât sub orma banaleiapendicite cronice, uneori neiind necunoscute nici în timpulapendicectomiei, devenind veritabile surprize #istopatologice.

n prezen!a unei tumori palpabile diagnosticul cel mai recvent estede tuberculoză ileo-cecală, tumoră de cec sau tumoră inlamatorie -interven!ia c#irurgicală impunându-se în absen!a unui răspuns pozitiv la tratamentul antiinlamator. Evolu!ia în aara oricărui tratament conduce la moarte. )unt citate

perora!ii de tumori inectate în peritoneu în marea cavitate, apari!ia

14


15/15

de ocluzii prin obstruc!ii tumorale a valvulei lui 3auc#in sauinvaginări tumorale în ceco-ascendent.

4ardiv apare ascita neoplazică şi pot i găsite metastaze pulmonare,#epatice, ovariene sau uterine.

4ratamentul tumorilor maligne ale apendicelui trebuie privitdieren!iat.

7ancerul apendicular nerecunoscut intraoperator - la care s-ae'ecutat doar apendicectomia, va obliga din pruden!ă în unc!ie devârstă şi teren, la reinterven!ie şi practicarea unei #emicolectomiidrepte cu e'cizia ganglionilor tributari.

/entru ormele patente de neoplazii, în care, uneori este greu derecunoscut originea apendiculară a tumorii, #emicolectomia dreaptă

se impune, evident în unc!ie de teren şi e'tensia locală a bolii.

Documents

Boli Chirurgicale Ale Apendicelui