Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Anul IV, Nr. 5 (33)Mai 2013

Per aspera ad astra

Rub

ens

-Sf.

Ghe

orgh

e i d

rago

nul

_n acest num#rsemneaz#:

George Popa, George Filip,Iulian Chivu, Janet Nic#,Gheorghe A. Stroia,Doina Dr#gu], Lucian Gruia,Daniel Marian, StelianGombo[, Florin M#ce[anu,Ion Pachia-Tatomirescu,George Petrovai, ViorelRoman, Costel Cristea,Cornelia Atanasiu, JulesCohn-Botea, Cezar Ciob\c#,Florin Grigoriu, MariusChelaru, Iulian D#m#cu[,{erban Codrin, Vali Iancu,Florentin Smarandache,Adrian Botez, IsabelaVasiliu-Scraba, EmilBucure[teanu, NicolaeRotaru, Marina Glodici,Ion Vasiu, Dan {alapa,Octavian Lupu, ElisabetaIosif, Octavian Mihalcea,Mihai Batog-Bujeni]#,Miruna Ocn#rescu, PeterBateman, Martin Reiner,Lyn Moir, Sandra Simpson,Nicolae B#la[a, Mihai{tirbu, Eugen Deutsch,Boris Marian, Llelu NicolaeV#l#reanu (S@rbu), ElenaAndreea Ion, RavecaVla[in, Ioana Stuparu,Adalbert Gyuris, AndreiPotcoav#, George Zarafu,Ananie Gagniuc, NeluVasile, Ilarion Boca, AlbanVoka, Leonard Ionu] Voicu,Corina Diamanta Lupu

George Popa, Fenomenologia recept riipoeziei ............................................................pp.3-6George Filip, Versuri .........................................p.7Iulian Chivu, Un roman al Rebrenilor scris deultimul lor descendent .................................pp.8,9Janet Nic , O pinie, dou pinii .....................p.10Gheorghe A. Stroia, Cristian Petru B lan - Sapropiem cerul de p mânt ......................pp.11,12Doina Dr gu , Dorin a de a sta în lumin ....p.12Lucian Gruia, Artur Silvestri - Critica criticiiliterare .............................................................. p.13Daniel Marian, Doina Dr gu - “Ochiul delumin ” ..............................................................p.14Stelian Gombo , “Parabolele lui Iisus.Adev rul ca poveste” ..............................pp.15-18Florin M ce anu,Rubens .................................p.19Ion Pachia-Tatomirescu, Poemele inimii cadou p ri într-o coaj de ou-stru ............p.20George Petrovai, Nevoia presant decivilitate ........................................................... p.21Viorel Roman, Germanizarea Europei ........p.22Costel Cristea, Versuri ...................................p.22Poe i ai Societ ii Române de Haiku ............p.23Florentin Smarandache, Cifrele au început svibreze liric .......................................................p.24Adrian Botez, Via a în democra ia Estului ...p.24Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Anton Dumitriuca interpret al “Cogito”-ului cartezian ..pp.25,26Emil Bucure teanu,Prima scrisoare ............. p.26Nicolae Rotaru, În infernul alb ..............pp.27-30Marina Glodici, Integritatea i contextulsocial ..................................................................p.30Ion Vasiu, Versuri .............................................p.31Dan alapa, Plafare de lux (versuri) ............p.32Octavian Lupu, Orice drum se parcurge pas cupas ...............................................................pp.33,34Elisabeta Iosif, Versuri ....................................p.35Octavian Mihalcea, Pece i luminoase ..........p.35M. B.-Bujeni , Fascina ia ipotezelor .. pp.36-40Miruna Ocn rescu, Versuri ...........................p.40Peter Bateman, Martin Reiner, Lyn Moir,Sandra Simpson, Versuri ................................p.41Nicolae B la a, Despre “responsabilii” -iresponsabili, onoare i demnitate ...............p.42Mihai tirbu, Cezar Petrescu i... .........pp.43-46Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.47Boris Marian, Inimi sfâ iate ..........................p.47Llelu Nicolae V reanu (Sârbu), Versuri ...p.48Elena Andreea Ion, Versuri .............................p.48Eugen Deutsch, Sonete ...................................p.49Raveca Vla in, Versuri ....................................p.49Ioana Stuparu, In memoriam Titus T.Stoika .........................................................pp.50,51Adalbert Gyuris, Acas la bunici .................p.51Andrei Potcoav , Nicolae Cruceru - preot,profesor, scriitor .......................................pp.52-55George Zarafu, Constela ii epigramatice ...p.56Ananie Gagniuc, Constela ii epigramatice ...p.57Nelu Vasile, Constela ii rebusiste ................p.58Ilarion Boca, Semnal .......................................p.58Alban Voka, Pauze poetike ...........................p.58Leonard Ionu Voicu, Versuri .........................p.59Corina Diamanta Lupu, “Musai list”... ........p.60

Sumar Constela\ii diamantineRevist de cultur universal

Fondat la Craiova,în septembrie 2010

- apare lunar -Membri de onoare ai colectivului de redac ie- Prof. univ. dr. Remus RUS- Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog- Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,critic de art

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicateîn revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului

care semneaz textul.

Adresa redac iei:Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,

România, cod: 200440

ISSN 2069 – 0657

DTP: Doina DR GU

Redac iaRedactor- ef:

DOINA DR GUSecretar general de redac ie:

JANET NICRedactori literari:

IULIAN CHIVUBAKI YMERI

Redactor artistic:FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i:- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA,

membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,

poet bilingv , critic literar, traduc tor- GEORGE FILIP, Canada, scriitor

Materialele se pot trimite la adresele:constelatiidiamantine1@gmail.com

const.diamantine@gmail.com

www.scribd.com/doina_dragut

2 Anul IV, nr. 5(33)/2013Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine

Ilustra ia revistei: Rubens

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 3Anul IV, nr. 5(33)/2013

Cititorul unei poezii nu face disec ie (niciheremeneutul). Aceasta este treaba criticului.Cititorul recepteaz o poezie cu ajutorul in-tui iei metafizice prin dou apriorisme: unapriorism înn scut - constituit de necesi-tatea armoniei i, aparent paradoxal, n zuin aeliber rii din sistemul limitelor, iar pe de altparte, un apriorism „secundar”, adic o ma-trice formativ , dobândit prin amprenta an-cestral a unei specificit i etnice, la care seadaug experien a vie ii i a culturii, privindun complex de factori: spa iul, timpul, con-tiin a valorilor.

Omul este fiin a finitudinii, adev r for-mulat de-a lungul gândirii filozofice de laHeraclit i Aristotel la Heidegger. Or, pentruca forma, finitul s nu se dizolve în infinitulcel r u, aneantizant, trebuie organizat dupo cât mai perfect ordonare intern care estearmonia. Corpurile fiin elor, florile, lumeaastral , tot ce se afl în natur constituie uncomplex universal de armonii, armonia fiindacea alc tuire a finitudinii care, excluzândinformul, dispersia, face cu putin existen-ialul i, în modul acesta, confer certitu-

dine onticit ii în ordine uman . Din acestmotiv, nevoia omului de armonie este vital :ea însemneaz nevoia de existen .

Ca atare, conform acestui apriorism sinequa non, într-o poezie, într-o oper de artîn general, omul recepteaz coeren a sau in-coeren a, armonia sau disarmonia, adic fac-torul care îi induce certitudinea vie ii sau in-certitudinea. O poezie care este un heteroclitlax, sf râmicios, cuvintele se risipesc f a

sa amprent în memoria cititorului. Ca atare,preocuparea poetului este tocmai aceastalc tuire armonioas a liricii sale: i eu, eusunt copilul nefericitei secte/ Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte”, scrie Emi-nescu.

În ce prive te apriorismul secundar, el

este, pe de o parte, cel al originilor modulândo anumit viziune despre via i lume, iar pede alt parte, experien a socio-cultural avalorilor, factorii care afirm via a - eticul,esteticul, adev rul. Aparatul receptor al apri-orismului românesc este alc tuit esen ial dinvoca ia pentru cânt, aspira ia spre estetic,spre lumin i spre în imi toate trei întrunite,de pild în balada Miori ei. Lirica unui poetse bucur de o receptare cu atât mai ideal ,cu cât poemele sale reflect amprenta apri-oric a poporului respectiv.

Factorii care converg într-un poem pen-tru a realiza armonia, „un organism viu canatura” (Kant) sunt logica intern a ideii po-etice, a discursului liric i organizarea per-fect a prozodiei.

Coeren a ideatic a unei poezii, dar i aoric rei opere de art , este decisiv pentrureceptare. Fuga, aglomerarea de idei i ima-gini care nu polarizeaz c tre un sens unitar,sens rezultat fie al unui mers linear, sau alconfrunt rii dialectice dintre tensiuni, esterefractar recept rii, tocmai pentru c unagregat confuz, disarmonic nu induce citi-torului sentimentul certitudinii ontice. Ungazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, opoezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc.,oricât de extinse ar fi, constituie un rotundindisolubil din care nu se poate scoate nimici nici i se poate ad uga ceva. Genereaz un

intens sentiment de „ordine i frumuse e”,cum se exprim autorul c ii Les fleurs dumal, de „ordine sublim ”, cum cere HölderlinDe exemplu, în vastele poeme eminescieneideatica se desf oar într-o des vâr it uni-tate, o coeren subtil care tie s creeze i

induc în elesul urm rit: în Luceaf rul -drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, istorial/anistoric, în Povestea ma-gului - incompatibilitatea dintre geniu i lu-mea str in unde a fost aruncat, în Pano-rama de ert ciunilor - evolu ia ineluctabila civiliza iilor de la m rire la dispari ie, con-

secutiv dec derii morale.Aceste poeme sunt alc tuite din nume-

roase nervuri tensionale care înscriu sinteticideea metafizic , i din care iradiaz concluzivîn elesuri perene: „Ce- i pas , ie, chip delut/ Dac’oi fi eu sau altul?// Tr ind în cerculvostru strâmt,/ Norocul v petrece/ Ci eu înlumea mea m simt/ Nemuritor i rece”,pentru c geniul este gândire pur , un str inîntr-o lume str in , idealul c utat de el seafl dincolo de t râmul uman; iar în Mementomori profe ii tulbur toare: „E apus de Zeitate’asfin ire de idei”; „ tim de nu tr im pe-o

lume, ce pe nesim ite cade?/ Poate c îni de chaos ne-am pierdut de mult... de

mult”. Poeme ca Infinite al lui Leopardi, Odeon melancholy al lui John Keats, Harmoniedu soir al lui Baudelaire, Dintre sute de ca-targe al lui Eminescu sunt cle tare m iestrit

iate cu dalta, dar din care lumina ideilor sesfrânge în universal i astfel, infinit în re-

ceptarea noastr .Poemul eminescian sau hölderlinian, na -

te dintr-o idee poetic unic i se învoaltdinl untru în afar concentric, ca un orga-nism viu, analog unei corole din mugure. To-tul serve te cu necesitate, convergent i sin-tetic acea idee germinal . i nimic nu poate fiînlocuit. De aici unitatea poemului, logica in-tern des vâr it . Poemul se afl în absolut.Vom exemplifica din muzic : Simfonia a V-a lui Beethoven, dedicat destinului, esteconstruit în jurul unui motiv menit s sem-nifice so klopft das Schiksal an die Pforte-„a a bate destinul la u ”: sol-sol-sol mi.Dac în prim parte a simfoniei, allegro conbrio, nota a patra a temei fatidice estecoborâtoare, semnificând c destinul estecel care domin , în partea a treia, Allegro,notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pen-tru ca în Scherzo învingerea destinului sfie simbolizat de în area notei finalepeste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi triole-tul devine el însu i suitor: la-si-do re. Unmotiv central este mereu reluat de FranzSchubert în compozi iile sale ca, de pild ,

George POPA

Fenomenologiarecept#rii poezieiFenomenologia

recept#rii poeziei

Armonia‚ condi iaontologic a lumii umane

Logica intern

4 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

în fascinantul trio Nocturna sau în extra-ordinarul Cvintet în do pentru dou vio-loncele. Sunt „repet rile sublime” ale luiSchubert, cum le numea Schumann.

În ce prive te experien a culturii - po-etice, artistice, filozofice - fie moduleaz actulrecept rii la prima lectur , intuind implica iiledin cele trei domenii în poemul respectiv, saula lecturi ulterioare, mai ales când poemuleste deschis polisemic, îmbog ind nuan ele,

zul interpret rii. Pentru cititorul sensibil lapoezie, primul impact r mâne îns cel al re-vela iei esen iale. Aceste revela ii reînteme-iaz unui poem o alt via de c tre fiecarecititor, o alt fa a adev rului poetic, o altperspectiv a deschiderii estetice.

În poezia ermetic , relevarea sensului în-târzie pentru a izbucni artezian odat cu de-criptarea. Dar, de pild , muzicalitatea din li-rica lui Stéphane Mallarmé, sau versuri demare frumuse e ca sunet i înalt rostire dinpoeziile lui Ion Barbu, sunt receptate nemij-locit i r mân persistente în memorie.

Dar inem s subliniem un fapt decisiv, ianume c receptarea unui poem, la fel ca ireceptarea oric rei opere de art , presupuneo afinitate electiv , o potrivire genetic spi-ritual , cultivat apoi prin lecturi din mareapoezie.

Având în vedere complexitatea acesteicomponente a poeziei, ne vom referi în primulrând la Eminescu, a c rui armonie prozodiceste rezultanta unei construc ii de rar tiini rafinament, angajând, practic, tot ceea ce

se poate înscrie în aceast sfer no ional .Vom relua unele considerente din capitolulînchinat armoniei liricii eminesciene al lucr rii„Spa iul poetic eminescian” (ed. Junimea,1983).

Armonia eminescian este efectul în pri-mul rând al incanta iei verbale, al muzica-lit ii îmbin rii unice, originale a cuvân-tului românesc. Plecând de la cuvintele în-

rcate cu poten ial eufonic, îmbinând apoicuvintele în orânduiri de asemenea cu virtu ide cântare, în adev rate linii melodice, cu omodulare a tonurilor i timbrurilor analogundelor muzicale, iar versurile i strofelemodulate i orchestrare între ele similarfrazelor muzicale, întregul poem devine opies simfonic . Pe inefabilul melodicit ii,se desf oar tensiunile spa iale, temporalei cele ideatice, intim intricate cu ritmurile

naturii, ale universului.În melodicitatea poemului, cititorul întâl-

ne te calitatea receptiv cea mai nemijlocit ,ci muzica însemneaz armonizarea interio-

rit ii noastre, a sufletului nostru „ideal” decare vorbe te Hegel, cu faptul pur de a existadus la plenitudinea sa extatic , absolutizareaidentific rii eu-existen . Grecii recitau cu-vintele înso ite de cânt. Dac nu ar emanamelodicitate, poemul ar fi perforat de cuvinte.

i, prin aceasta, i sufletul nostru ar fi sfâ iatde cuvinte. Melosul contribuie decisiv la acrea un continuum, o integralitate capabil

fie receptat nemijlocit de intui ia noastrpoetic .

Un factor armonizant indispensabil al po-emului este euritmia - complexul sistemelorde ritmicitate. Ritmul este cel care, ordo-nând haosul, capteaz posibilul: el înf ptu-ie te geometriile de arhitecturare a oric reiontologii.

Unul dintre aceste sisteme este ritmici-tatea tensional dintre sensurile compo-nentelor unui poem i tonurile fonemice.Iat poezia La steaua. În primul vers vocalarepetat - a - semneaz prezen a luminoas astelei, iar terminarea pe silab accentuatfixeaz astrul pe bolt („La steaua care-a

rit”), pentru ca vocalele stinse din finalulcelui de-al doilea vers („E-o cale-atât delung ”), precum i rima vibrant , cu silabneaccentuat , s sugereze nem rginirea spa-iilor parcurse de lumina astrului. În strofa

urm toare, alternarea silabei finale accentu-ate cu una neaccentuat , ca un ecou pierdutîn spa ii, evoc alternan a dintre elan i fugainfinit a luminii prin „dep rt rile albastre”.De remarcat de asemenea bog ia de i-uri înprimele dou strofe, m rturisind uimirea înfa a incomensurabilit ii cosmice. Aceea icaden antinomic în strofa a treia între ver-surile 1 i 3 pe de o parte, semnând deter-minarea, - i versurile 2 i 4 con inând fie-care câte o mi care cu sensuri opuse: „Icoa-

na stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; /Era pe când nu s-a z rit,/ Azi o vedem, inu e”. În primele dou versuri mi carea areloc de la nonexisten c tre existen , pecând în ultimele dou stihuri mi carea esteinvers , - dinspre ontic c tre extinc ie. Estesurprins astfel în aceste patru versuri unadin cele mai expresive i mai tulbur toare rit-micit i cu balans cosmic. Strofa final , reiaalternan a între un vers enun iativ, f con-inut mobil, i un vers cu dinamic prelungit

prin indefinitul „nop ii adânci” i rima finalîn ecou, „înc ”, aceasta amplificând i du-când în indeterminabil adâncul sufletesc -ecou al adâncului cosmic.

Exist apoi ritmarea vibra iei l un-trice cu vibra ia lucrurilor din afar : în-

ptuindu-se una din modalit ile de armo-nizare dintre suflet i univers. Într-o variantla Gloss , Eminescu afirm : „Timpul carebate-n stele / Bate pulsul i în tine”. În po-ezia O, mam ... o mi care perpetu din spa iuldin afar se preschimb în spa iu l untric, încon tiin a armoniz rii naturii cu repaosuletern: „Mereu se vor tot bate, tu vei dormimereu../ Mereu va cre te umbra-i, eu voidormi mereu…/ Mereu va plânge apa, noivom dormi mereu...”. În acest poem se re-marc de la început caracterul mobil, muzicalal orizontului material: fream tul frunzelor,cl tinarea salcâmilor, curgerea apelor. Pe dealt parte, b taia vântului de toamn , ampli-ficarea umbrei, plânsetul apei confer acestormi ri dimensiunea mutabilit ii universale,a permanentei schimb ri care ritmeazperpetuitatea somnului mor ii.

În felul acesta, are loc conversiunea spa-iului fizic în spa iu psihic bântuit de sen-

timentul comuniunii eterne, dincolo de via .Aceast convertibilitate sufleteasc este în-lesnit într-un mod ingenios: spa iul extern

Armonia prozodic .Interac iuni cu logica

intern

Rubens - Leda i leb da

5Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 5(33)/2013

i pierde caracterele reale, pentru c estescos din linearitatea desf ur rii unisensicea timpului: timpul se contract , în sensul ctrecutul („din negur de vremi”) i viitorul(„Când voi muri, iubito...”) - momente dez-voltate pe linii poten iale opuse, se confundindistinct într-un ritm monoton, adic fistorie, - somnul etern: „Mereu va plângeapa, noi vom dormi mereu”.

Caden area dintre spa iul extern i celsufletesc, cu transformarea fireasc a spa-iului senzorial în z ri suflete ti o întâlnim,

între altele, în poezia i dac ... i dac ra-muri bat în geam/ i se cutremur plopii,/E ca in minte ta am/ i-ncet s te a-propii.” Acest poem ofer astfel un para-digmatic exemplu de comuniune dintre eu ilume, comuniune urmând unei necesit i in-terne: identitatea de structur ontic i iden-titate afectiv .

Sublinierea incompatibilit ii dizarmonieicu existen ialul este viguros exprimat deEminescu printr-un alt sistem de ritmicitate,i anume acela al ritmicei antinomice.

Dac de cele mai multe ori ritmica sen-surilor în lirica eminescian este armonizant ,reflectând comuniunea universal , alteori eaeste disonant sau chiar antagonic , rele-vând latura inarmonic lucrurilor, a lumii. A ase na te „triste ea metafizic ” din poezia emi-nescian de iubire, con tiin a dureroas adenivel rii poten ialului spiritual întrerealitate i idealitate, dintre necesitatea in-tern hyperionic i iner ia teluric , refractarspiritualit ii. Acest gen de ritmic antiteticapare cu osebire în Pe lâng plopii fso ... Ce e amorul?, Adio, S-a dus amorul.

În cele patru poeme de mai sus este vorbade o ritmicitate dialectic dintre realitateaprozaic i ideal, o tensiune antitetic deordin axiologic între teluric i celest, întrezborul spiritului care nu poate respira decâtîn zonele de sus ale semnifica iilor eterne ilipsa de zbor a unor fiin e f voca ia absolu-tului: „Prea mult un înger mi-ai p rut / iprea pu in femeie”. În loc de a aprinde, prinputerea creatoare a iubirii, un astru pe cerpromis nemuririi („În calea timpilor ce vin /O stea s-ar fi aprins”), fiin a îndr git co-boar din sfera lucrurilor perene în inutulcomunului: „C ci azi le sameni tuturor/ Laumblet i la port”.

Acel cutremur muta ional („Tu trebuia te cuprinzi / De acel farmec sfânt”) care preschimbe iubirea i iubita în entit i

nepieritoare, nu a avut loc, i cele dou sfereaxiologice, ritmate o vreme armonic de c trepoet în speran a comuniunii i osmozei, au

mas tot timpul paralele i nu coincidente,iar acum se despart pentru totdeauna, ple-când fiecare pe traiectoria destinului s u:

„uman, prea uman”, pe de o parte, hyperionicpe de alt parte. Ritmicitatea este conflictual ,tragic . Este o disritmie care se na te i ex-prim o frustrare cosmic de ordin valoric.

Cu toate acestea, nu principiul dizarmo-niei este comunicat de cele patru poezii.Disonan a este chemat aici pentru a împlinio func ie bine definit : delimitarea prin con-trast a condi iei armoniei, - cosmice i spi-rituale, - în ultim instan , a condi iei hype-rionice.

Ritmul antagonic este infinit dep it decon tiin a superioar a idealului comuniuniispirituale, a armoniei universale prin iubire.

Dar armonie cosmic însemneaz nunumai ritmizarea mi rilor de flux i refluxexisten ial, comuniunea dintre eu i univers,caden area inimii noastre cu sistolele lumii.Armonie însemneaz de asemenea ascensi-unea convergent a omului, a lucrurilor, acosmosului c tre înaltele trepte ale spiri-tualiz rii.

Armonia crea iei lui Eminescu î i areastfel o alt valen în puritatea i frumu-se ea spiritual a universului s u poetic, ianume - eleva ia viziunilor sale („Ci eu înlumea mea m simt / Nemuritor i rece”), aideilor („Lume ce gândea în basme i vor-bea în poezii”), a cuvintelor („Sp i-voivisul de lumin ”). Ne este indus în felulacesta o bucurie superioar iscat de sen-timentul armoniz rii cu spa iul eteric al ide-alit ilor, al valorilor eterne, al absolutului.

Poezia lui Eminescu este un spa iu al ima-cul rii, un orizont serafic analog spa iilorpoetice ale lui Hölderlin, analog Largo-uluidin Simfonia IX a lui Beethoven, analogsurâsului personajelor lui Leonardo da Vinci.

Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duio-ie, lumin , ideal, armonie, iat simbolurile

in jurul c rora polarizeaz ideile poetice emi-nesciene, deschiderile suflete ti i ale inte-lectului. Cu ajutorul luminii - constant fi-zic , i duio ia, lumin sufleteasc , Eminescua creat o lumin integral care constituie oalt modalitate de armonizare între natur isuflet: „Odat înc -n via s m -nnec înlumin / S caut armonia a sferelor seni-

/ În inima-mi...” (Mure anu). Comuniu-nea cu universul, oficiat în haine festive,are loc sub semnul afectivului i al înalteiînsenin ri; dar emo ia suie întotdeauna, inextasis mentis, la intensa vibra ie a con ti-in ei cosmice i a con tiin ei axiologice.

Prin participarea convergent a diver ilorfactori aminti i mai sus, se ajunge finalmentela acea senza ie particular indus de poemuleminescian, la acea stare inefabil care esteperfecta armonie interioar .

Decisiv intervine în primul rând armoni-zarea sufletului cu restul lumii pe care Emi-nescu o înf ptuie te prin originala sa filo-

zofie a spa iului poetic: convertirea lumiidin afar în substan sufleteasc , folosindîn acest scop drept mediu de convertire mi -carea temporal , i anume mi ri ale naturii,mi carea muzical sau mi carea luminii. Seconstituie un continuum spa iu-timp dina-mic, vibrant care se transform astfel în modfiresc în mi care sufleteasc pur . Prin a-ceast transformare, pe de o parte, i se ofercititorului o Cas a Fiin ei, adic un spa iude locuit l untric i o mi care temporal muzi-cal care devine prezent etern (Platon), iarpe de alt parte, are loc deschiderea infini-tului psihic c tre orice spa iu imaginabil: fizici metafizic; spa iul mitului, al mor ii i al

visului; al negr itului i al transposibilului:Eminescu este marele vizionar spa ial al po-eziei universale, conferind spiritului cel mailarg orizont de respira ie.

Întreg complexul de armoniz ri relevatemai sus transform poemele eminesciene înveritabile exers ri ale armoniei cosmice, de odes vâr ire, de o inventivitate i de o incan-ta ie care semneaz acel unicat în literaturanoastr i care face imposibil transpunereaîn alt limb . .

Armonia eminescian rezult din orga-nizarea intern a poemelor într-o structurindisolubil , o impecabil integralizare. Esteîmplinit în felul acesta dezideratul de întot-deauna al operei de art de a fi imperfecti-bil , necorectabil , orice interven ie echiva-lând nu cu o simpl mutilare sau amputare,ci cu moartea operei, respectiv, cu moarteapoemului.

Revenind, dac necesitatea armoniei sa-tisface certitudinea noastr ontologic , a fi-nitudinii, totodat spiritul tinde organic c treeliberare. Poemul trebuie s ne ofere deschi-dere c tre libertatea f limite.

Eliberarea spiritului cititorului are loc,aparent paradoxal, prin f urirea i tr irea unorstructur ri i ritmicit i care s realizezeiterativ num rul de aur al armoniei, a a cumse întâmpl , de pild , în muzica lui Bach, arta ritmicei absolute i care, tocmai prin aceastordine perfect ofer cea mai larg libertatespiritului. A a are loc, de exemplu, în poeziaPeste vârfuri. Aici mi ri ale naturii i su-netul cornului dilat la indefinit spa iul dinafar - „mai departe, mai departe” i apoipreschimb acest spa iu tensionat în purmi care sufleteasc , iar aceasta cre te pânse elibereaz în moartea ini iatic a inefa-bilului „Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcindcu dor de moarte”.

În poezia lui Baudelaire Elévation are locde asemenea o larg deschidere spa ial dez-

Eliberarea metafizic

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine6 Anul IV, nr. 5(33)/2013

voltat de zborul avântat al unor ciocârlii,în ându-se din spa iul miasmelor morbidetelurice, în v zduhul eterat cu dubl natur -exterior i l untric, care îi îng duie celui cepoate efectua un asemenea zbor sufletesc

asculte vocea misterului: graiul florilor ial lucrurilor mute. Goethe, dup ce în lumeade jos, material , s-a bucurat deplin de via a

mânteasc al turi de prieteni, natur , fetefrumoase, se înal dincolo pentru a se pier-de extatic în iubirea etern .

Poemul eminescian exprim dinamismulmuzical al existen ialului uman - sim ire iintelect - îmbog it cu dinamica ritmuriloruniversale. Astfel, are loc o tr ire în continudesf urare cu inflexiuni ce se prelungesc înecouri repetate în v zduhurile profunde alesufletului, ecouri care continu i dup cepoemul s-a „încheiat”, a a cum se întâmpl ,de pild , în Peste vârfuri, O, mam ..., Trecut-au anii... Bolnav în al meu suflet etc. undeare loc eliberarea în spa iile abisale ale interio-rit ii noastre aflat ea îns i, prin esen , înpururea mi care. Un continuum spa io-tem-poral de mare mobilitate cu nesfâr it ex-tindere inducând o mi care sufleteasc iintelectiv de profund patetism desf oarpoezia Dintre sute de catarge, mi care foprire din cauza dramaticei irezolvabilit iispirituale „Nen eles r mâne gândul/ Ce- istr bate cânturile/ Zboar ve nic îngâ-nându-l/ Valurile vânturile”. Cititorul esteintens antrenat - odat cu valurile i vântu-rile, în aceast dram cosmic a geniului de anu fi în eles. Continuumul spa iu-timp dinLuceaf rul con ine una din cele mai maridesf ur ri din lirica universal , practic

infinit , culminând cu zborul lui Hyperiontre demiurg. Eliberarea spiritului cititorului

este maxim în aceast uluitoare deschiderefizic , la care se adaug mi carea ideatic dela teluric la astral, de la creat la increat, de laposibilul uman, teluric, la transposibilul me-tafizic. Citind Luceaf rul, încearc o plutire,o încântare înalt eliberatoare, una din celemai înalte i mai pure disponibiliz ri spirituale.

a încât numai pronun ând numele poe-mului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprindeelanul zborului c tre zonele eterate ale sim iriii ale min ii.

Subtil i cu deosebit rezonan asuprarecept rii cititorului este mi carea elibera-toare constituit de fenomenologia trifazic :via -moarte ini iatic -rena tere pe un plansuperior, pe care o întâlnim în mitul lui Zal-moxe (sau Zamolxe), precum i la Orfeu iDionysos, to i trei fiind de origine trac . Estevorba de poezii în care se pleac de la lumin- fizic i/sau spiritual , trece prin întunericde asemenea fizic/ i sau spiritual, pentru arena te în lumina superioar , divin . Astfel,în poezia Atât de fraged , prima hipostazeste constituit de o lumin asemenea florilorde cire emanat de o f ptur plutitoare, ozân cvasi eteric . Urmeaz întunericul che-

rii carnale în care iubita decade, din careîns poetul o înal r rind sub forma uneiicoane divine, întruchipare a Fecioarei Maria.În poezia La steaua, se pleac de la luminaunui astru, urmeaz întunericul str tut demoartea ei, dup care ea reînvie în neuitareaiubirii poetului. În Venere i Madon , în primahipostaz iubita apare un prototip al îngerilor,urmeaz dec derea bacantic , dar în finaldevine o sfânt „prin iubire”. În Cu mâinezilele- i adaogi hipostaza luminoas ini ial

este ziua de azi înve nicit , urmat de o în-treag defilare a necurmatei treceri, dar înfinal izbucnesc priveli tile sclipitoare cos-mice sub contemplarea gândului etern, pentrucare i moartea este o p rere, o luminoasvestitoare de vie i. În Luceaf rul se porne tede la lumina astrului în haine festive - galben-albastru i iluminarea sufleteasc a C linei,urmeaz întunericul fizic al nop ilor i opa-citatea psihic a fetei de împ rat refuzândiubirea de sus, pentru a se transcende în fi-nal c tre str lumina zborului spre Demiurgdin care Hyperion rena te în hipostaza sa deincreat. În peste vârfuri i Dorin a eliberareaare loc c tre inefabilul unei mor i i a unuisomn ini iatic, cu virtu i transfiguratoare.

Fenomenologia tristadial eminesciannu este de tipul formulei dialectice hegelieneexisten -via -devenire, pentru c la Emi-nescu termenul final nu este sinteza dintretez i antitez , termenul antitetic nu este in-clus în al treilea moment, acesta nefiind osintez , o sum , ci o dep ire a negativit iii o în are a primului termen. De ast dat ,

similitudinea are loc cu antiteza era necesarpentru impulsionarea celei de a treia hi-postaze, care nu mai poate fi dep it . Oaxiologie superioar care învinge antiteza,negativul, i apoteozeaz teza. De ast datsimilitudinea este îns cu triada lui Hegelra iune-materie-spirit. Aici spiritul nu mai

streaz nimic din materie; dar materia estecea care, prin contrast, a impulsionat na te-rea spiritului

Subliniem c fenomenologia zalmoxicnu constituie pentru Eminescu un joc, o gra-tuitate, nici nu este pur ontologic , ci este onecesitate ontoaxiologic .

Rezumând, armonia eminescian rezultdin organizarea intern a poemelor într-ostructur indisolubil . Fiecare componentde form i idei se intercondi ioneaz atât deperfect, încât lipsa uneia ar destr ma poemulrespectiv, care este un organism viu, cu oimpecabil integralizare. Este împlinit în felulacesta dezideratul de întotdeauna al opereide art de a fi imperfectibil , orice inter-ven ie echivalând nu cu o simpl mutilaresau amputare, ci cu moartea operei, respec-tiv, cu moartea poemului.

Poemul eminescian este model de îm-binarea organic dintre o m iastr organizareintern i deschiderea eliberatoare - un tot(Ganzheit) dezvoltând un sistem de tensiunitemporo-spa iale i elanuri ideatice de o ar-monie absolut , din care, iradiaz vectori me-tafizici de eliberare a sufletului i intelectului,Cea mai perfect finitudine impulsioneazzborul cel mai înalt i f oprire. Este poeziaideal care satisface cititorului certitudineaexisten ial i totodat îl pune în curs pentrudep irea infinit a limitelor.

Rubens - Daniel i leii

Anul III, nr. 5(21)/2012Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 7Anul IV, nr. 5(33)/2013

George FILIP (Canada)

NAVA MOR II piratului modern Mi u Oan

în seara aia - ultima pe rmproptit pe labe ca un cabestancu gândul la taverna împu itprivea departe... domnul c pitan

carnea de tun - pira ii vreau s zicerau pe punte - fiecare-n postpe carapacea noastr hodoroag

i tie fiecare - bine - propriul rost

unii purtau un ochi de sticl -n frunteiar al ii aveau lips un piciordar gaibaracul - din esen tarenu se temea de gheara m rilor

vorbeam de Mare... marea mai dormeaera mahmur chiar a a - etern

i ea mai vomit în ghiordeldac i tu te lap ii prin tavern

trânul miciman a pus sifleea latre r gu it de drum bun

i nava a scuipat p mântul searb dîn sarabanda salvelor de tun...

porneam - aveam cart bun, era r coaresam pe rmuri florile de nuf r

dar ca atunci - v jur c niciodatnu-nghesuisem atâ i draci în cuf r

compasul a proptit Steaua-Polarun felinar în prora sc raîn tain to i l tram o rug ciunesperând c mo -Neptun ne-o ap ra

...ne-au încol it sirenele nebunecu ele pr duiam de rom cambuzaeu f ceam febr i din spasm în spasmeadesea - m h duiam cu muza

trâna carapace t ia zareanoi ne-ncingeam la jocul de barbuti când credeam c via a e frumoas

ne-a molipsit... molima de scorbut

dar ne-a salvat t ticul - c pitanul ne-a tratat drept ni te obolani

i ne-ampu cat... cam asta e povestea;eu m mai num r printre c pitani...

POEM CU CO MARdup legenda lui Galileo Galilei

i dracul îl tie pe george FILIPambii sunt tartori în anecdoteîns poetul - de i mai tân rare-n carcas mai multe iote

în miezul zilei se-ntinde prânzulnoi st m grece te pe lâng vatrstridii cu perle se zbat în ciorbtaica înjur - câinele latr

vine-o iganc s ne ghiceascinem în palme câte-un p duche

exantematic - ce- i are cuibulsub coapsa dreapt pe un r runche

igara arde - fumul tu tesorbim virtute din basamaceo hoa tirb cânt pe guri- i scuip din ii printre b rdace

vine C eaua - ne linge mânane compromitem în stratagemepe-un col de clip mult mai lucidurc la tribun s spun poeme

a fost prezent i o prin esfata reginei - dac v d bineîmi ia toiagul - urc m în barci-mi url -n creier alte destine

gloata tri at îmi strânge treangulam multe nituri pe la picioare

a-i baremul - n-aveam eu bafta uit infernul - fugind spre Soare

îmi schimb z bunul cu-o oal nouazvârl n ravul de-njur turdoresc iubirea imaculathoa ca sc lâmb m trage-n ur

vin ni te chipuri cu cozi i coarnecânt balade foarte duioaserugul a teapt ofranda zileii simt c ldur rece prin oase

când totu-i gata urc pe estradvine în rob alb mireasas-aprind focul s plec la ceruri;draga mea drag a fost aleasa...

ACULTÂND SCHUBERTHarpistei Stana Bunea

în secunda sau mileniul acestapoetul indiscret a dorit s vadcine a coborât din slava sl vilor

cânte - ca un înger - pe strad

sta i i-asculta i oameni de lutcum adun el puii cele tii cum burghezia cea meloman

se plimb în simploane rege ti

în clipa în care ningea cu eterconversam cu o doamn la telefonnu era coafat i ascultând viorilei-a cerut jenat - pardon

am jurat pe palma gerului albc-am iubit i n-am s mai iubescde atunci poet-locotenent prin Vienaîn Schubert m tot travestesc

ba m fac leb da - ba vân tori strig printre str zi: o-la-ri o-la-ratiu: zeul muzicii preaiert tor

de toate f delegile m va ierta

el cânt mereu - eu culeg stelelei le a tern pe portativele povar

regretând c la intrarea în rai scrie ne l m speran ele - afar

îmi scot apca de tân r poeti-mi cioplesc o vioar din strune de vânt

poli tii m fluier pe la r scrucidar nu-mi pas : pl tesc amenda i cânt

doar cer etorii-mi arunc monedeoare i Schubert a fos tot s rac?fac -se valuri de Dun re potecile melevin din infern sau din cer - tot un drac

planet b trân - drogatlcat de r zboinice cizme

printre pauzele rare - narcoticeai uitat de divinele ime

fi i cumin i planetarii mei obosi i...globalizarea pe to i ne fr mântdar ca antidrog în mileniul murdariat : Dumnezeu prin Schubert ne cânt ...

Motto:chiar eu am fost acolo - era Soareun astru degerat i plin de bubeca un str mo din timpuri milenarece-ademene te îngerii în hrube...

8 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

În urm cu vreo 11-12 ani no-tam în România liber , cu uimi-rea unei stranii descoperiri, cultimul descendent al familieiRebreanu, cunoscut celor maimul i doar prin autorul celebrelorromane Ion (1920), dureaspânzura ilor (1922), scoala(1932) etc. i mai pu in de nuve-listica sau teatrul lui Liviu Re-breanu, s-a statornicit, probabildefinitiv, într-o comun din Te-leorman. Era vorba despre Ilde-rim, fiul lui Tiberiu Rebreanu,care î i urmase mama, p sindClujul, pentru a reintra în posesiaunei mo teniri în comuna teleor-

nean Bogdana i ducând cuel o imens bibliotec , nume-roase documente literare, scrisoriori obiecte de familie ca pentruun autentic muzeu al Rebrenilor.

i mai notam cu aceea i satis-fac ie în ziarul bistri ean su-netul (joi, 15 decembrie 2011),pentru cei care, cu justificatmândrie, se identific în literaturaromân prin George Co buc iprin Liviu Rebreanu, c Ilderimlansase în ajun „o saga a Rebre-nilor” (Spectre în labirintul ui-

rii, Ed. ZIP-MMXI, Bucure ti,2011), un roman al documentelor,dar mai ales al adev rurilordespre „micul trib” al lui VasileRebreanu (13 copii n scu i),dasc lul din Maieru, unde un îm-

timit custode, Sever Ursa, seîngrije te cu sârg de un muzeu alacestora. Cu un an înainte, tot în

sunetul, Menu Maximinian(17 august 2010) nota i el cManuscrisele lui Rebreanu suntpe drumul spre cas , venind îna-poi din Teleorman. Nu tim dacele se vor fi întors acas , dar si-gur este c Ilderim, de-a lungul a2267 de pagini, împ ite în patruvolume (vol. I, De la Alfa la Ome-ga, 462 p; vol. II, Cei mor i i

si i, 648 p; vol. III, Croniciinterbelice, 587 p; vol. IV, În-tuneric ro u, 570 p.), dup cepublicase anterior Neamul Re-brenilor - coresponden a (Ed.Academiei Române, 2008) i

râmul diavolului (Ed. Agora,2010), scrie un roman consistentinclusiv prin documente i dez-

luiri mai mult decât necesareavându-l în centrul aten iei înspecial pe marele prozator in-terbelic. Consider m ca i AndreiMoldovan (Vatra, nr. 3-4/2012)

romanul „merit întreagaaten ie a cititorului” înc din pri-mul volum, De la Alfa la Omega,unde Vasile Rebreanu, din Chiu-za, venit cu ai s i de la Rebra(Rebreanu), î i g se te cu spri-jinul unor colegi sau simpli prie-teni locuri de munc modeste,când ca ajutor de notar, când cadasc l în colile române ti (de la

pu ) sau în cele ungure ti (dela Maieru, ori Prislop), când cafunc ionar la Beclean ori N udca s i poat hr ni tot mai nu-

meroasa familie, nu de pu ine orifiind nevoit s apeleze la ajutorulunor oameni influen i sau, pur isimplu, la cel al unor cuno tin eîntâmpl toare. Ilderim, de in to-rul multor documente ale Rebre-nilor, ne propune a adar o mono-grafie roman at a acestora, unalt fel de cronic de familie, l -murind totodat multe confuziii aducând unele m rturii menite fac lumin în ceea ce risca

altfel s se re in în func ie deunele subiectivisme care, iat , nuscutesc nicio mare personalitate,niciun scriitor, niciun om de art .E drept c romanul acord o pon-dere special personalit ii luiLiviu, mai întâi un copil destulde zburdalnic, adesea un r zvr -tit, dar care se dovede te a fi des-tul de ambi ios, nu de pu ine oriîmpingând lucrurile spre un or-goliu ascuns cu dificultate. Nurelu m aici lucruri îndeob te binecunoscute din biografia scriito-rului, cum ar fi de pild afirm rileuluitoare la studii în N ud, laBistri a, mai apoi la Sopron, laBudapesta, dar i pr bu irile de-a dreptul surprinz toare, cum arfi de pild trufia de a nu fi învins,manifestat în regimentul de laGyula, în urma c reia e nevoit sabandoneze cariera militar dupce se înfruptase din banii de po-potei, cam tot a a cum f cuse iVasile, înglodat în datorii la

pu , de unde a fost nevoit sfug pe întuneric cu familia laPrislop spre a- i putea reg siechilibrul veniturilor i stabilin-du-se, în cele din urm , la N -

ud. Judecat în cauz civil ,Liviu scap de pedeapsa asprpe care ar fi dispus-o TribunalulMilitar, dar nu este scutit de a

înfrunta ru inea e ecului de ca-rier , umblând apoi, parc peurmele tat lui s u, ca ajutor denotar, dar pe la V rare (Nepos),la Nimigea, la M gura Ilvei etc.Din aceast perioad dateazprimele sale manifest ri literare,proiecte (o încercare de traduceredin Tolstoi, piese de teatru), re-nun ri, mici satisfac ii ale de-butului la revista sibian Lu-ceaf rul, c ut ri dincoace demun i, la Convorbirile critice alelui M. Dragomirescu. Îns , cumse tie, dup un scurt sejur înBucure ti, Liviu Rebreanu, abia

truns în lumea literar de aici,este deferit autorit ilor maghiareunde este încarcerat pentru fra-uda de la Gyula, ca dup isp i-rea pedepsei s se reîntoarc încapitala României. În relatarea luiIlderim, reperele biografice în ge-neral cunoscute despre mareleromancier sunt ad ugite cu am -nunte care vin s lumineze câtmai fidel imaginea acestuia, dari pe cea a lumii în care tr ia. El

insist pe unele detalii privind-ope tefania (Fanny), pe na tereaFloric i (fiica nerecunoscut alogodnicului surorii sale), unelerela ii de înrudire, apoi pe rela iileromancierului cu Mihail Drago-mirescu, cu Ion Minulescu, Cin-cinat Pavelescu, cu Mihail Sor-bul (Smolsky), dar mai ales cuNicolae Iorga, unele cunoscutedeja din presa vremii, ori cu Eu-gen Lovinescu, Octavian Goga,Emil Gârleanu etc. Iubit de unii,dezam git ori în elat de al ii, darîn general ajutat de multe cuno-tin e, inclusiv ale tat lui s u,

Liviu Rebreanu se afirm cu vi-goare i de ine func ii din cele

Iulian CHIVU

Un roman al Rebrenilorscris de ultimul lor descendent

Un roman al Rebrenilorscris de ultimul lor descendent

79Constela\ii diamantineConstela\ii diamantineAnul IV, nr. 5(33)/2013

mai variate, de la simplu gazetar,la publicist, scriitor sau directoral Teatrului Na ional. Autorul, îneconomia celor patru volume,urm re te în timp evolu ia fie-

rui membru al familiei, cel maiadesea folosind documente, scri-sori de familie, m rturisiri ale ta-

lui s u, articole din presavremii în temeiul c rora face elu-cid ri tran ante. i totu i, cumera i firesc, Ilderim insist înspecial pe numele cele mai im-portante ale familiei, un loc de-osebit de important ocupându-l,dup Liviu, Emil, Ludovica, Livia,Mi i, Tiberiu i mai pu in ceilal i.Pentru a p stra o tent memo-rialistic , autorul adopt un tonde remember, umple r stimpuldintre documente cu duio ii alememoriei, intuie te realit i, re-actualizeaz pe un ton cert aladres rii ori oscileaz dup uncontrol vag estompat al persoa-nei întâi, care î i pierde consec-ven ele în narativul u or deta atal persoanei a treia, nu numaicând se refer la Liviu. Intere-sant în arhitectonica lucr rii eintroducerea unui intermezzointitulat oglinda lumii (dou zecii trei de episoade), în care sunt

consemnate din varii surse, darpredilect din presa vremii, eve-nimente din cele mai diferite,aidoma unui jurnal în care nulipsesc nici consemn rile de faptdivers, nici mondenit i banale,nici evenimente marcante dincronica veacului. Într-un plan pa-ralel, Ilderim noteaz într-o seriede optzeci i cinci de pseudo-portrete men iuni de jurnal,coresponden , articole dinpresa vremii în care îl g sim peLiviu a a cum este el perceputde amici, de critici literari, dar iobserva ii, ori reac ii ale acestuia,cum ar fi de pild cazul lui Al.Macedonski („...lumea care nuvrea s recunoasc geniile ioperele geniilor domniei sale emai mult sau mai pu in igno-rant ”, vol. II, p. 283). Înjurat deCrainic în Gândirea (vol. II, p.301), reconsiderat tardiv de ace-la i Macedonski, solidar cu I. Al.Br tescu-Voine ti (neglijat închip jignitor de Academie ase-menea lui Caragiale, Co buc, ori

Vlahu ), critic, dar i concesivcu Al. Davilla (pricina era în fondrefuzul reînnoirii contractuluiartistei Fanny Rebreanu), înda-torat lui Agârbiceanu, drept cuTopârceanu, insultat de Arghezi(„pute ara a opinc ”, scria po-etul dup apari ia romanuluiIon), imaginea prozatorului secontureaz cu mult obiectivi-tate. Ilderim, fiindc g se te util

o fac , insist de-a lungul în-tregii lucr ri pe spa ii consistenteasupra rela iilor din „micul trib”,mai întâi pe cutumiarul drept alprimului n scut, discriminatoriu,dup cum se va vedea peste ani,ca mai apoi fra ii s se dezbinedup moartea tat lui i dup

cirile lor în lume, dar nu atâtcât s treac limitele eticii tra-di ionale; Liviu are cunoscutullui destin, trei b ie i mor pe front,fetele se m rit , iar Livia, ap satde singur tate, schimb scrisoricu Liviu nu scutite de unele sub-tilit i. Chiar i atunci când îi facur ri ceremonioase (vol. III, p.23), mama nu pierde prilejul de aface unele repro uri: „Ovidiu learat la to i ce copil de tept eTibi i i tu îl învrednice ti nicicu o carte, s tie c asta i-a tri-mis-o fratele lui mai mare, Liviu.Adev rat c tu nu-l cuno ti, niciel nu te poate pe tine cunoa te,

numai o dat a fost în casata i nu l-a l sat Fani nici spun mâna pe o carte de pebiroul t u...” Inevitabilul se vaproduce îns odat cu revenirealui Liviu la Beclean, înso it de„actri a care strica roluri” i decopilul din flori, Puia, care nuputea studia decât la Paris pebanii lui Liviu („ Las , nu te maiofensa atât, c tim noi ce hram

por i i cum l-ai învârtit pe de-gete pe Liviu ca s te ia de ne-vast ! Teatralist cu pur ce

ti!”, avea s -i repro eze Livianurorii sale; vol. III, p. 88). R -ceala se instaleaz definitiv întreRebreni i familia fratelui lor maimare pe acela i mobil al inechi-tabilit ilor. Pân când i despredeshumarea lui Emil, fra ii isurorile vor afla doar din ziarelecare notaser festivit ile de laGhime i Palanca, unde a par-ticipat doar Liviu spre a evita ialte confrunt ri. Romanul se în-so te, a a cum spuneam, de laun cap la altul de oglinda lumii,în care încep s i fac loc totmai vizibil evenimente care des-chid calea spre ultimul volum,Întuneric ro u., a estompaimaginea romancierului a a cumreiese ea din coresponden e, dinevenimentele de familie, înde-ob te cunoscute istoriei literare.Nu se face economie nici depicanterii, pân chiar i atuncicând este vorba despre unGeorge C linescu, Panait Istrati,Pamfil eicaru i al ii, îns pro-blemele familiei sunt urm rite cuconsecven , unele reveniri fiindi ele utile, iar altele, cum ar fi

cazul Puia, fiica risipitoare, sunturm rite cu o aten ie special (ase vedea epistolarul din vol. III,p. 371 i urm.). Ultimul volum alromanului, Întuneric ro u, nemen ine în lumea familiei, cufiicele lui Iulius, cu Tiberiu, cuLivia, cu Mi i, cu Ri a, dar i cuLudovica i, fire te, Liviu în ulti-mele cinci ipostaze ale treceriiStyxului (ultima doar ipotetic ,reconstituit dup unele relat ride la Valea Mare), cu exacerb riale bolii inclusiv pe fondul unor

tiri cum ar fi de pild arestarealui Antonescu, situa ia de pefront, bombardamentul din Bu-cure ti, disperarea con tient aiminentului s u sfâr it. Scenamor ii e relatat prin reconsti-tuirea unei secven e verosimilepentru invazia sovietic în totbarbarismul ei: „Doi solda i in-traser între purcei i închise-ser scroafa în cote , chinuindu-se de acum s imobilizeze ungro tei m ri or, care gui a demama focului b nuind parcsoarta ce-l a tepta (....). Asta te-a scos definitiv din s rite i, f

te mai gânde ti la consecin-ele faptei tale, ai ridicat bas-

tonul i l-ai pocnit pe «paznic»drept în moalele capului (...) Airidicat palma stâng în fa , capentru a-l lini ti pe soldatul a

rui c ut tur devenise s lba-tic . Instinctiv, degetul s u ar -

tor a ap sat pe tr gaci igloan ele te-au izbit în plin, lanivelul pieptului, doborându-te” (vol. IV, p. 272); adev ruri pecare istoria literar le-a rostitdoar în tain , pe unele, iar pealtele le-a ignorat. Ilderim Re-breanu era de altfel cel mai în

sur s fac lumin în jurul aapte decenii din via a nume-

roasei familii a lui Vasile i a Lu-dovic i, dar mai ales din jurul luiLiviu i al familiei sale. i a f cut-o cu prisosin , în prinos de d -ruire, r mânând totodat con-secvent spiritului ardelenesc alprozei marilor lui înainta i. Ro-manul a fost îndelung elaborat,dup cum ni se m rturise te înprefa , proiectul lui a fostdiscutat cu editori ai lui LiviuRebreanu, cu apropia i ai pro-zatorului i ai familiei sale, uniidintre ei sceptici ori circumspec imai ales când era vorba desprefapte de familie, re inute deIlderim cu aceea i adânc res-pingere fa de Fanny i Puia,preluat din familie, i pe care ocuno team deja din Minciuna iimpostura (Ed. Gramar, 2000), iaraltele fiind relat rile lui Tiberiusau ale fra ilor i surorilor luiLiviu ori neîndoielnice scrisorii documente aduse din N ud

sau Cluj în Bogdana de Teleor-man, unde tr ie te i scrie ultimuldescendent al Rebrenilor.Rubens - Alegorie. Binecuvântarea p cii

10 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Janet NIC~

SE SPUNE…

Se spune c multe popoare sunt cre tine. A a o fi!Dar sigur, conduc torii lor nu sunt cre tinii, de bun seam , nici popoarele.

Amintesc, în trecere, ce spunea Iisus în Evanghelia dup Ioan:DE ACUM NU V MAI ZIC SLUGI,

SLUGA NU TIECE FACE ST PÂNUL S U,CI V-AM NUMIT PE VOI PRIETENI,PENTRU C TOATE CÂTE AM AUZITDE LA TAT L MEUVI LE-AM F CUT CUNOSCUTE!Când auzi despre secrete de Stat, despre ra iunide Stat, documente secrete,servicii secrete, imunitate preziden ial i parlamentar ,despre spionaj i contraspionaj,mistere, dedesubturi, ascunzi uri, subîn elesuri,nu te sim i decât slug , victim , unealt , vânat,mân de lucru, carne de tun, gelatin , plastilin .Rezult c nu suntem cre tini, ci precre tini.Adic , barbari. Unde este secret, este i violen .Suntem vecini de timp cu Auschwitz, cu Hiroshima,cu gulagul, cu genocidul din Cambodgea.Suntem primitivi.

FLAC I INCENDIU

Mul i oameni fug, din fa a Realului,în Iluzie,înnobilându-se, zic ei.Dar Iluzia în fa a Realului esteprecum p unul în fa a tigrului.Cu cât te apropii de Real,num rul obstacolelor cre te iarrezisten a lucrurilor e din ce în ce mai mare.Pentru cel nobil, în acest sens,dezam girile sunt o form de maturitate.Privit dinspre Real,nobilitatea e infantilism i naivitate.Din punctul de vedere -sau de nevedere -al Iluzionatului,Realul este vulgaritate i profanitate.Din nou e decisiv locul observatorului.Fiecare este CUM este în func ie de UNDE este.Dintre to i oamenii lumii,poetul e cel mai dezam git,pentru c , dac pentru majoritate,Iluzia este flac , pentru el,iluzia este incendiu!

Rubens - Satul s tul

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 11Anul IV, nr. 5(33)/2013

Gheorghe A. STROIA

Dac ar fi s ne gândim la totceea ce a scris Transatlanticul înîndelungata i prodigioasa-iactivitate literar i publicistic ,am fi îndrept i s constat m cinedit este tocmai aceast abor-dare a varii genuri ori specii lite-rare, care s-a „soldat” de fiecaredat cu un succes. Indiferent cvorbim despre poezia în ritm cla-sic (sonet ori elegie) sau lirica învers alb (modern ), indiferent da-

se exprim în proz (nuvelSF ori roman), scriitorul românstabilit peste ocean manifest înorice scriere a sa o subtil emo ie,ca extensie a tr irilor i convin-gerilor sale religioase. Ba, uneori,fabulând, poate trece cu u urindincolo de limite ori ra ional, în-chipuind diferite interpel ri aleunor personalit i disp rute, re-zultând interesante fic iuni princare (pe baza unei atente studieria realit ilor istorice, cu profundrespect fa de înainta i) se fur-nizeaz cititorului avid de fan-tastic: date concrete, elemente denoutate, îmbr cate în haina unuiepos special.

În elegând voca ia sa religi-oas i afirmând, cu certitudine,despre Cristian Petru B lan ceste un spirit liber, neîncorsetatde dogme ori convingeri funda-mentaliste, un dialog/o polemicîntre doi scriitori, apar inândunor confesiuni diferite, nu esteun element surpriz , ci un lucrufiresc, într-o logic natural .

a dup cum era normal,ambii scriitori î i încep discu iiletematice legate de actul crea iei,creator, dogme i precepte religi-oase comune sau în antitez , re-alizând un inventar al c ilor cestau la baza discu iilor i anume:Cartea Sfânt în diverse tradu-ceri, cea a lui Dimitrie Cornilescu- folosit de neoprotestan i, tra-ducerea lui Gala Galaction i apreotului Vasile Radu - folositde ortodoc i, f a neglija valen-ele testamentare ale Bibliei de la

Bucure ti (1968) - a lui erbanCantacuzino sau pe cele poeticeale Bibliei în traducerea mitropo-litului Bartolomeu Valeriu Ana-nia. De i textele celor dou c isfinte sunt în mare parte acelea i,exist diferen e de traducere iopinii divergente ale teologilorsau exege ilor cre tini, legate deacurate ea interpret rii textuluibiblic.

Continuându- i insolita dis-cu ie cu celebra maxim „FiatLux”, oricare dintre întreb rileadresate sau r spunsurile oferitese caleaz pe documente de in-ventar teologic, teosofic, dog-matic, doxologic, cât i pe tran-area adev rurilor dovedite ti-

in ific, ce vin în completarea oriconfirmarea adev rurilor religi-oase. Implicate în acest cvasici-

clic inventar sunt: teorii ale astro-fizicii, cuanticii i subcuanticii,ecua ii matematice legate de te-oria relativit ii, ajungându-sepân la principiul incertitudinii,cu celebra formul de imprecizieale lui Heisenberg ( p>h/2,unde h este constanta Planck re-dus ). Acest aspect inedit al lu-cr rii în sine denot c , pe lângpreocup rile literare ori eseisticeale celor doi scriitori, asist m defapt la retorici ori dileme pro-funde, între doi oameni de tiin- cu un bogat arsenal i instru-mentar tiin ific - ce merg pânîn „pânzele albe” pentru sus i-nerea punctelor lor de vedere.

Sunt dezb tute aspectele bi-blice, pornind de la Genez i tre-când prin aproape toate capi-tolele Sfintei Scripturi, relevân-du-se teoriile teocentrice i geo-centrice ale crea iei. Interesanteste i abordarea celor ase zileîn care Dumnezeu a f cut lumea,încercându-se a se „proba” cechivalen a zi biblic - zi terestrar fi imposibil de realizat. Justi-ficând conceptul de zi, pe dife-ritele „nivele” ale sistemul solar(pornind de la semnifica ia zileila nivel planetar), Cristian Petru

lan ajunge pân la a echivalaziua crea ionist cu dou ere ge-ologic (dintr-un num r de dou -sprezece). Argumentele folosite,departe de a ne l sa indiferen i,ne atrag precum un magnet, sprea intra tot mai adânc în „miezul”lucrurilor, împ rt irile fiind extra-ordinare i pe deplin justificate.

O alt tr tur caracteristicscrierilor Transatlanticului estealternan a secven elor umoristi-ce, menite s creeze rumoare, bu-

-dispozi ie, descre ind frun ilei ab tând pentru o secund gân-

durile lectorului de la profun-zimea ori gravitatea problemelordiscutate. Întrebat de c tre IoanDan ce a f cut Dumnezeu în pe-rioada ante-crea ionist , cu sub-tilu-i umor caracteristic, CristianPetru B lan r spunde: «Se zice

întrebarea respectiv a maifost adresat de un copil unuipreot la o or de religie, iar preotuli-a r spuns astfel: „ tii ce f ceaDumnezeu înainte de a crea lu-mea?” „Ce f cea, taic p rinte?”insista copilul. „P i, uite, Dum-nezeu se urcase într-o salcie ma-re, mare” - r spunse preotul. „ ide ce S-a urcat Dumnezeu în sal-cia aceea mare, mare, taic p -rinte?” întreb pu tiul. „St teaacolo i rupea crengile mai vâ-noase f când din ele ni te ver-gelu e...” „ i ce f cea Dumnezeucu vergelu ele acelea, taic p -rinte?”, întreb copilul i mai cu-rios. „Ce f cea? Le preg tea sbat la fund pe to i copiii îndr z-ne i ca tine i care pun acesteîntreb ri nes buite! Acum te-ai

murit?”, îi r spunse taica p -rintele râzând...»

Dialogul celor doi talenta iscriitori se deruleaz pe un tonamiabil, pres rat din loc în loc cuopinii divergente, f intempes-tiva controvers for at . Fiindvorba despre puncte de vederesus inute de adep ii unor confe-siuni diferite, cititorul ar fi tentat

cread c este martorul gene-zei unei noi confesiuni, ca rezul-tant vectorial a celor dou . Uniivor crede c e vorba de o erezie,al ii vor opina c este converti-

Cristian Petru B#lan - S# apropiem cerul de p#m@ntCristian Petru B#lan -S# apropiem cerul de p#m@nt

O interesant i motivant lec ie de religie,un inedit recurs la nevoia de îndumnezeire a umanului

12 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

rea spre o nou religie. Dar, cucertitudine trebuie s în elegem

este - nu doar o simpl discu-ie - ci o polemic atent structu-

rat , constructiv , ce are în cen-trul s u dispute teologice legatede: iconoclast/iconodul, cruceaînchinat / crucea simbol, apsfin it /apa obi nuit , botez

rturisit/ botez acceptat, te-oria crea ionist /teoria evolu-ionist , apari ii teofanice/ ilu-

zii umane, purgatoriu/pedeap-, ecumenism/ preferin e cul-

tice, catolicism/ortodoxie, cult/confe-siune, unitarism/trinitate,natura divin/uman a lui Iisus,7 taine/2 sacramente, Rai/Iad,OZN-istic /unicitatea crea iei,conservatorism/reform , mi-siune/meserie, voca ie/ obliga-ie sacerdotal .

apropiem cerul de p -mânt este un dialog necesarcare, pe lâng valen ele sale re-ligioase, prezint i deosebitevalen e epice. Stilul dialoguluieste clar, concis, cu o larg des-chidere spre acceptarea valorilormoral-cre tine, înl turând ele-mentele conservatoare i oferindnoi i inedite maniere de inter-pretare asupra dogmelor accep-tate de c tre întreaga cre tin -tate. O manier original de a po-lemiza adev ruri ini iatice, de acontribui la deschiderea bisericii

tre noi orizonturi, de a ne ac-cepta - pân la urm - descenden-a uman , ridicat la rang de no-

ble e prin des vâr itul act al cre-iei divine. Maniera pozitiv de

a prezenta faptele, insolitul rela-rilor, cât i concentrarea expri-

rii, vor produce - cu certitu-dine - cititorului, regretul de a- ifi terminat lectura mai repededecât i-ar fi putut închipui oride a-i induce o puternic dorinde VA URMA... a acestui rarisimdialog. O bro ur produc toarede profund pace spiritual , înorice moment ar fi lecturat ,scris de un om d ruit de Dum-nezeu cu aleas în elepciune, înmemoria unui alt mare purt torde har divin, c rora le aducem inoi un omagiu, prin cele câtevamodeste cuvinte scrise despreHARnica lor trud .

„Celor ce-au vrut/ s m piar-,/ din infinita iubire/ aceste ne-

sperate/ clipe” - a a începe pla-cheta de versuri „Iarba iubirii”,ap rut la editura Anotimp, dinSlatina, i semnat de MarinelaPreoteasa.

Înc de la început, autoareani se înf eaz plin de dra-goste i iubire; sentimente ce lerevars , frenetic i potopitor, pre-tutindeni. Are o dorin tulbur -toare de a sta în lumin , se vreaprintre florile de câmp, printre

ri, înconjurat de un aer ve-sel, înmiresmat, avid de dragos-te uman , i, a a cum spune în„Descântec cu busuioc”, este„un blestem ca trupurile/ s isimt zilnic dep rtarea”, î i vedeîmplinirea numai în lumin , înlumina aceea înalt din putereazilei, pentru care nutre te o as-pira ie profund . Eclipsa solareste o primejdie, e clar c nu-iplace întunericul, i cu un „gestrepetitiv” d „la o parte noaptea”,

iar dac totu i nu poate faceacest lucru, în disperare, se pro-duce miracolul ca luna s -i în-tind o raz , ca un bra , i o lini -te te.

Adesea poemele sunt confe-siuni spontane, într-o gam va-riat de tr iri, emo ii, sentimente,amintiri cu întoarceri la natur , lalocurile natale. De o sinceritatedezolant i o dragoste nedisi-mulat pentru semeni, MarinelaPreoteasa se las furat de cân-tecul ciocârliei ce veste te o zifericit , de privighetorile ce selas num rate, de fream tulfrunzelor, de adierea vântului, deprospe imea i fr gezimea firelorde iarb .

Uneori, autoarea se simte o-bosit i deziluzionat în fa a

ut ilor i nedrept ilor, estedoar o grani între zile, i î i alindurerea cu amintirea „mângâie-rilor albe”; se abate, fie i pentruo clip , de la drumul luminospentru a privi cum cerul se ros-togole te sau cum zarea este cu-

Doina DR~GU}

prins într-un cerc fix. Alteori, sevrea „o pas re galban ”, care streac pe lâng moarte, dar fs-o ating , cu gândul de a do-bândi imunitate, i un zbor tainic„spre universuri paralele”.

În unele poeme, p mântul seîndurereaz de lumin , poeta iesedin „strânsoarea clipei”, purtatde dorul dragostei, se simte cuaripile t iate, desp it de lumeprintr-un „drum ne tiut”, pier-dut printre lucruri, dep it decurgerea timpului, într-o luminde culoare alb , printr-un câmpde iarb ro ie, câmpul iubirii.

Marinela Preoteasa înc nus-a reg sit; ea se caut mereu,atât printre lucruri mici, neînsem-nate, cât i printre lucruri grave,durabile, accesibile doar celorînzestra i. Oricum, poezia Mari-nelei Preoteasa este conving -toare, autentic , original i li-ric , cu sensibile vibra ii i a-duce în lumin o poet cu untimbru personal, cu o persona-litate distinct .

Rubens - Samson i Dalila

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 13Anul IV, nr. 5(33)/2013

Lucian GRUIA

Vorbind despre „critica cre-atoare”, în volumul Criticacriticii literare (Ed. Carpathia,2013), Artur Silvestri afirma cadep ii acestui demers nu co-menteaz adecvat opera scriito-rului, punându-se, înainte detoate, pe ei în i în eviden . Darlauda de sine nu miroase foartebine. Cum a în eles Artur Sil-vestri s reflecte personalitateascriitorului în critica literar pecare a practicat-o, se desprindedin citatul reprodus pe postco-perta c ii Universul lecturilorfericite (Ed. Carpathia, 2011):„Am scris mai degrab în ideeade a încuraja pe scriitor i de a-iextrage din ceea ce mi-am în-chipuit a fi materie pozitiv par-tea ce ar sluji odat cu trecereavremii la o lucrare în imperisabili, de fapt, la o salvare a numeluii a crea iei, oricât de m runt ori

grandioas ar fi fost. Esen ialnu a fost, a adar, judecata, cireazemul.”

În primul capitol (Critici lite-rari însemna i) al volumului Cri-tica criticii literare, Artur Si-lvestri comenteaz c ile ur-

torilor critici literari români:George C linescu, Mircea Mar-tin, G. Ibr ileanu, Edgar Papu,Mihai Ungheanu, Mircea Zaciu,Adrian Marino, Marian Popa i

Dumitru Micu. Autorul î i pro-pune nu numai s comenze con-tribu iile lor critice ci i s înl tureperejudec ile de în elegererostite despre criticii enumera i.

începem, a a cum faceautorul, cu George C linescu.Contemporanii s i superficiali îlcatalogau drept savant „apucat”i mizantrop agresiv, pe când el

era avea oroare de monden, fiindpreocupat de planul mare alIstoriei literaturii române de laorigini pân în prezent. Despre

ile sale se afirma c : este bal-zacian în roman, c scrie „romande critic” adic f talent; c încritica literar este impresionist,adic superficial, c nu e la cu-rent cu fenomenologia, structu-ralismul, psihanaliza; iar în po-ezie neimportant. Adev rul este

romanele sale sunt eseuriepice de profunzime psihanali-tic ; critica sa este total , prinstilul excep ional i talentul por-tretistic treze te la via epociletrecute, iar prin conceptul orga-nicist afirmat, d consisten li-teraturii române; dramaturgiaeste extraordinar ; poezia de omelancolie vitalist rar ; iarjurnalismul comparabil cu al luiEminescu, Arghezi, N. D. Cocea.„Dorin a de a- i adecva propriavibra ie i judecat la structuraverosimil cea mai adânc a scri-itorului studiat, este îns i inimacald a criticii lui George C li-nescu” Aceste a fost i idealullui Artur Silvesti, descendent alcriticii c linesciene.

Un caz aparte în critica ro-mâneasc îl constituie EdgarPapu, filolog i comparatist deexcep ie. Ini iatorul protocro-nismului românesc a fost asprucriticat de minimalizatorii specifi-cului na ional, de pe pozi iileinterna ionalismului proletar, ierii ai globalismului, ast zi. Ori,

protocronismul, considerat fexagera de a vedea peste tot pri-

orit i autohtone, este beneficdac este în eles în accep iunea

sincroniz rile nu au fost pre-luate mimetic ci asimilate specificîn literatura român .

Hiperlucidul Adrian Marinoconstituie i el un intelectual deexcep ie care, dup mult sufe-rin îndurat în epoca socialist(str mutat ase ani în B gancu domiciliu for at), a devenit te-mut pentru intransigen a cu caretrata veleitarii. Principiile saleerau juste i nu se ab tea de laele. A fost un „deschiz tor dedrumuri, un om onest, iubitor de

i, un clasicist în felul lui pen-tru care lumea e o Bibliopolis.”(Artur Silvestri - Profil de criticliterar: Adrian Marino).

Mihai Ungheanu continuideea dezvolt rii organice a lite-raturii noastre i sus ine proto-cronismul moderat. Spirit pole-mic, abordeaz curajos, scriitoriaproape indezirabili, în Interviurineconven ionale. Cele mai inte-resante sunt interviurile cu: VirgilCândea, Dan Zamfirescu, PaulAnghel i Edgar Papu.

În capitolul intitulat: Istoriii mari sinteze literare, spiritul

enciclopedist al lui Artur Silves-tri se simte acas , în comentariilepe care le face asupra lucr rilorlui: George Munteanu, NicolaeManolescu, Alexandru Piru, Mi-hai Zamfir, Ovidiu Drîmba, EugenSimion i Ion Zamfirescu.

Nu putem trece cu vedereaTemele lui Nicolae Manoles-

cu, aflat la începutul afirm riisale, au fost dezam gitoare pen-tru Artur Silvestri, întrucât subi-ectele abordate erau mai multschi ate decât dezvoltate, totu ii se recunosc meritele în ceea ceprive te ideile critice.

Capitolul al treilea, Emi-nescologia azi se opre te asupra

ilor de referin despre poetulnostru na ional, semnate de Gh.Bulg r, Zoe Dumitrescu Bu u-

lenga, Nicolae Ciobani i Theo-dor Codreanu. Problematica estemult prea vast pentru a fi pre-zentat aici. Men ion m aici cre-zul lui Theodor Codreanu careconsider c Eminescu nu e unromantic întârziat ci un modernautentic, ba chiar un precursoral transmodernismului actual. Încartea pe care Theodor Codrea-nu o dedic acestui curent(Transmodernismul - PrincepsEdit, Ia i, 2011), criticul explicmarginalizarea direc iei criticepromovate de revista „Luceaf -rul” începând cu anii ́ 60: direc iecare porne te de la organicismul

linescian i continu cu pro-tocronismul etnic ini iat de EdgarPapu, continuat de Mihai Un-gheanu, Dan Zamfirescu i ArturSilvestri, prin faptul c s-a impusla noi, dup anii ́ 80, postmoder-nismul antina ional, ateu i de-molator de mituri. Transmo-dernismul care promoveaz re-venirea la tradi ie i la valorileumane, într-o viziune transdisci-plinar , poate c va resuscitaunele teme ale direc iei luciferistede alt dat .

Capitolul final al c ii estededicat criticii contemporane.Încheiem cu considerentele luiArtur Silvesti despre demersulcritic, enun ate în acest capitol:„Raportul eu-oper este unul decunoa tere. Eul critic e dator aintroduce în obiectul opera iuni-lor sale acele structuri pe careopera le admite inând seama decriterii istorice, psihologice i delimb .(...) Abia pe urm vin larând interpretarea, care e un acthermeneutic i contempla ia ide-ilor generale întrupate sensibil,care e un act estetic.” (Artur Silves-tri – Asupra criticii creatoare).

A sosit momentul ca cineva se pronun e acum, de pe po-

zi ii cât mai pu in subiective, asu-pra c ilor de critic literar sem-nate de Artur Silvestri.

Artur Silvestri -Critica criticii literare

Artur Silvestri -Critica criticii literare

14 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Daniel MARIAN

fi: „(...) Dup formasufletului meu /... /Visul eracolorat/ i rotund (...).” (Visul).Dar nu ar mai fi nimic de zis; deci,nu; zicem altfel: „(...) Mersul meuneînceput./ Spre nic ieri alerg demult vreme (...).” (Drumurilungi). Din nou i iar, nu am aveacap t de drum, altfel spuspunctul originar i inevitabilulsfâr it - nu-s! Deci: „(...) Urmelecare nu erau// Amintirile din minestrânse/ În hait vin s m sfâ ie(...).” (Amintirile din mine - pag.8). E, ei, eh, aici o putem abordape Doina Dr gu , dup ceintrasem dinainte în ambientul,în alfabetul ei, deloc confortabildar fastuos înspre sublim.

Am început cu Ploi deamintiri, în care - nu credeam s-o spun vreodat , - Doina edoin de-adev ratelea: „Ochiimei verzi au prelungit/ Câmpia înspa ii tremurate/ i au învinsreflexele z pezii/ de teptând înmuguri timpul// Un zbor atins de

o or / Încremenit -n ceasul alb/Cutremur adânc t cerea/

sfirat -n cercuri de lumin .”(pag. 22).

întreb, într-o t cere carenu se poate îns ascunde de astpagin , cum ar fi Amintiri de ploi:singur tate, nonvalen , orieternitate?; exist eternitatecontinu ?; de ce nu, dac orepet m la infinit...; cu condi iade a avea un observator, chiarunul fin, dac e ansa de a fi - ide ast dat , este!

De Ziduri albe, probabil cne-am lovit fiecare la rândulfiec ruia. Se întâmpl de regulatunci când mergem cu înspredou sute de kilometri la or , seîngusteaz drumul i chiar ajunge

nu mai duc nic ieri. Dar, estealtceva când admiri „Nop i târziigerminate într-un pahar/ Spargîn cercuri întâmpl ri/ Dintr-unspa iu înghe at/ Ziduri albe de

ceri lunec / Subtil spre ade-r.” (pag. 26). Aceasta, în timp

ce are loc de necuprins în forme,decât în în eles, închipuirea saurealitatea cea de Cre tere: „Îna-intea mea merge drumul/ Cu un-duirea rece a arpelui/ Descol citde pe un gând./ Cu fiecare pascresc/ Tot mai mult pân la împ r-

irea/ Întunericului cu lumina.”(pag. 27). Deci, e sigur: drumul epredefinit, înainte de a ne întrebape noi cineva. E (în)datorat înssimplului fapt c noi mai i gân-dim. Iar elul, chiar dac de ne-atins, e acela al Dumnezeirii, pen-tru c numai acolo toate se potreg si într-un întreg - care dup

propria-i poft poate exista saunu...

Iar i despre gânduri, dar an-goasate dup ce au fost ag ateîn Arborele vie ii: „Gânduriledescompuse/ Se risipesc învârste/ Când un cerc se închide/Un altul se deschide./ Arborelevie ii/ Exilat în afara/ Timpuluiintangibil/ Se înal .” (pag. 18).Astfel suntem Du i de gânduri:„(...) Lumina se distribuie/ În li-bertate/ Pân la dezordine// Du ide gânduri/ Ne distan m// i-nochii no tri/ se n puste te ce-

Rubens - Diana i nimfele

rul.” ( pag. 80 ).Dac vrem s o cunoa tem

pe Doina Dr gu , atunci tehnicadedubl rii o putem prinde dinmers, pentru c nu prea avem deales: „M despart de mine/ Ca sdevin liber / i m unesc cu el/Care este independent/ De el ise recunoa te/ În mine ca într-o/Oglind .// Astfel suntem liberiamândoi.” ( unesc pentru adeveni liber - pag. 19). A mai fii eu liber din când în când, adic

poet s îi spun poetei: liberi sfim!

Din Ploi de amintiri, unduiri cu t duiri de Drumuri lungi,vin Ziduri albe, dup care suntem Du i de gânduri

Doina Dr#gu] -„Ochiul de lumin#”

Doina Dr#gu] -„Ochiul de lumin#”

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 15Anul IV, nr. 5(33)/2013

Stelian GOMBO{

„Parabolele lui Iisus.Adev#rul ca poveste”

„Parabolele lui Iisus.Adev#rul ca poveste”

**

Motto: i El le-a zis: Vou v este dat s cunoa te i tainele împ ieilui Dumnezeu, dar celor din afar toate li se fac în parabole. (Marcu)

Omul de cultur Andrei Ple us-a n scut la 23 august 1948, înmunicipiul Bucure ti. Absolvental Facult ii de Arte Plastice,Sec ia de istoria i teoria artei.Doctoratul în istoria artei la Uni-versitatea din Bucure ti, cu tezaSentimentul naturii în culturaeuropean . Lector universitar laAcademia de Arte Plastice, Bu-cure ti (cursuri de istorie i cri-tic a artei moderne române ti)(1980-1982). Profesor universitarde filozofie a religiilor, Facultateade Filozofie, Universitatea dinBucure ti (1991-1997). Fondatori director al s pt mânalului de

cultur Dilema (1993). Fondatori pre edinte al Funda iei Noua

Europ i rectorul ColegiuluiNoua Europ (1994). Membru alWorld Academy of Art and Sci-ence (1997). Membru al Acadé-mie Internationale de Philoso-phie de l’Art, Geneva, Elve ia(1999). Dr. phil. honoris causa alUniversit ii „Albert Ludwig”

din Freiburg im Breisgau, Ger-mania (2000) i al Universit ii„Humboldt” din Berlin, Germania(2001). Commandeur des Arts etdes Lettres, Paris, Fran a (1990).New Europe Prize for HigherEducation and Research la Ber-lin, acordat de Center for Advan-ced Study in the Behavioral Sci-ences, Stanford, Institute for Ad-vanced Study, Princeton, Natio-nal Humanities Center, ResearchTriangle Park, North Carolina;Netherlands Institute for Advan-ced Study in the Humanities andSocial Sciences (NIAS), Wasse-naar; Swedish Collegium for Ad-vanced Study in the Social Sci-ences (SCASSS), Uppsala iWissenschaftskolleg zu Berlin(1993). Premiul Academiei Bran-denburgice de tiin e din Berlin,Germania (1996). Ordre nationalde la Légion d’Honneur al Fran-ei (în luna martie, în gradul de

Commandeur i, în luna decem-brie, în gradul de Grand Officier)(1999) etc.

Activitatea publicistic : -torie în lumea formelor (eseuri

de istorie i teorie a artei), Meri-diane, Bucure ti, 1974; Pitoresci melancolie. O analiz a sen-

timentului naturii în culturaeuropean , Univers, Bucure ti,1980; edi ii Humanitas, 1992,2003; Francesco Guardi, Meri-diane, Bucure ti, 1981; Ochiul ilucrurile (eseuri), Meridiane,

Bucure ti, 1986; Minima mora-lia (elemente pentru o etic aintervalului), Cartea Româneas-

, Bucure ti, 1988; edi ii Hu-manitas, 1994, 2002, 2006, 2008(trad.: francez , L’Herne, Paris,1990; german , Deuticke, 1992;suedez , Dualis, Ludvika, 1995,maghiar , Tinivár, Cluj-Napoca,2000; împreun cu fragmente dinLimba p rilor, Jelenkor Kiadó,Pécs, 2000; slovac , Kalligram,Bratislava, 2001); Jurnalul de laTescani, Humanitas, Bucure ti,1993, 1996, 2003, 2005, 2007(trad.: german , Tertium, Stutt-gart, 1999; maghiar , Koinónia,Budapesta, 2000); Limba p -rilor, Humanitas, Bucure ti,1994; reeditare Humanitas, 1997;Chipuri i m ti ale tranzi iei,Humanitas, Bucure ti, 1996;Eliten - Ost und West, Walter deGruyter, Berlin-New York, 2001;Despre îngeri, Humanitas, Bu-cure ti, 2003; reeditare Huma-nitas, 2004, 2005, 2006, 2007,2008; Obscenitatea public , Hu-manitas, Bucure ti, 2004; reedi-tare Humanitas, 2005; Desprebucurie în Est i în Vest i alteeseuri, Humanitas, Bucure ti,2006, 2007, precum i numeroasestudii i articole în reviste româ-ne ti i str ine.

În alt ordine de idei, reve-nind la prezentarea i semnalareavolumului în cauz , vom remarcafaptul c exist întreb ri c rora li

se poate r spunde prompt i per-tinent. De la cele ale experien eicurente (Ce num r por i la pan-tofi?), pân la cele ale expertizeitiin ifice (Ce este legea gravita-iei?). Exist i întreb ri, cele ale

primei copil rii, care par simple,sau suprarealiste, dar al c ror

spuns solicit mai curând ta-lentul metafizic sau fantezia: Dece are mâna cinci degete?, Cinea inventat somnul? Exist , însfâr it, întreb rile „mari”, între-

rile ultimative, c rora îmi place le spun „ruse ti“, c ci fac sub-

stan a multor insomnii dosto-ievskiene: Ce este fericirea?, Dece exist r ul?, Care este sensulvie ii? Pentru astfel de întreb ri,nu po i s propui un r spuns ge-ometric, ci o analogie, o meta-for , un „ocoli ” transfigurator.E cea mai adecvat solu ie. Sin-gura. În loc s spui, savant: „uitecum stau lucrurile!”, spui: „haimai bine s i spun o poveste”.

În cartea de fa , va fi vorbadespre pove tile spuse de Iisus,în efortul Lui de a-i familiariza pecei din jur cu metabolismul împ -

iei Sale. Sarcina pe care i-oasum e imposibil , a adar e pe

sura divinit ii Sale: are devorbit despre lucruri inevidente,are de oferit ajutor, f s cadîn re et i abuz doctrinar, i arede dat nu doar materie de reflec-ie, ci i motiva ie de via , suport

existen ial, m rturise te AndreiPle u despre cartea lui. VolumulParabolele lui Iisus. Adev rulAndrei Ple u, Parabolele lui Iisus. Adev rul

ca poveste, Editura Humanitas, Bucure ti, 2012**

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine16 Anul IV, nr. 5(33)/2013

ca poveste, de Andrei Ple u, ap -rut la Editura Humanitas din Bu-cure ti, a fost desemnat CarteaAnului 2012, într-o ceremonieorganizat la sediul din Bucure tial Uniunii Scriitorilor din Româ-nia (USR). Premiul pentru CarteaAnului 2012, în valoare de 10.000de lei, a fost acordat de publica-ia România literar , cu sprijinul

financiar al Guvernului Româ-niei, i a fost decernat de juriulformat din: Nicolae Manolescu -pre edinte, Gabriel Chifu, Cos-min Ciotlo , Sorin Lavric, SimonaVasilache i Mihai Zamfir.

„Sunt, fire te, foarte bucuros aceast carte este bine primit .

A ap rut o prim cronic într-orevist din Ia i, f cut de unpreot, i asta m-a impresionat,pentru c mie cel mai fric la car-tea asta îmi este de preo i i teo-logi. i cronica era foarte ama-bil , foarte generoas . Atât degeneroas i de amabil încât, înfinal, ca s fac un complimentdecisiv, se spune: «Avem dinai-nte categoric o lucrare testamen-tar ». Chestia asta m-a deprimatoarecum i m bucur acum c amluat o nominalizare, fiindc cu onominalizare e ti mai aproape dedebut decât cu o lucrare testa-mentar ” , a spus Andrei Ple u,în râsetele celor prezen i la cere-monie, în momentul în care aufost anun ate volumele nominali-zate la premiul pentru CarteaAnului 2012.

La finalul ceremoniei, dup ceNicolae Manolescu a anun at cvolumul Parabolele lui Iisus.Adev rul ca poveste a fost de-semnat Cartea Anului 2012, An-drei Ple u a afirmat: „Mi se paretotu i miraculos pu in - dac mi-raculosul are grade - c o cartedespre Parabolele lui Iisus epremiat ast zi, când misticii seorienteaz mai curând spre po-etic , dar cu atât mai emo ionatsunt, cu atât mai mult m flateazaceast alegere, dar m flateazmai ales echipa în care am onoa-rea s fiu prezent, adic echipade nominaliza i, împreun cu caream fost în seara asta prezent idin care, întâmpl tor, am fost se-lec ionat. În spiritul textelor de

care m-am ocupat în aceast car-te, amintesc c exist formula«Mul i chema i, pu ini ale i».Aici sunt mul i ale i i unul sin-gur, întâmpl tor, este chemat sia premiul. Dar, în aceast con-junctur , alegerea e mai impor-tant decât chemarea unic , pen-tru c cei ale i au un calibru, ocalitate, o anvergur care face cacel chemat s fie pu in invidios

a ie it din rândul lor”.Pentru premiul pentru Cartea

Anului 2012 au mai fost nomi-nalizate volumele: Vântureasa deplastic, de Marius Chivu (edituraBrumar), Opere poetice. 1909-1962, de T.S. Eliot; traduceri de

erban Foar , Mircea Iv nescu,Sorin M rculescu i erbanFoar & Adriana-Carmen Raco-vi (editura Humanitas Fiction),Ce r mâne. William Faulkner imisterele inutului Yoknapa-tawpha, de Mircea Mih ie (edi-tura Polirom), I. L. Caragiale icaligrafia pl cerii, de Dan C.Mih ilescu (Editura Humanitas),La pierderea speran ei, de Nico-lae Prelipceanu (Editura Casa depariuri literare), Jurnalul ferici-

rii. Manuscrisul de la Rohia,Nicolae Steinhardt, edi ie criticde George Ardeleanu (edituraPolirom), i Infinitul din untru.ase povestiri despre om, socie-

tate, istorie, de Vlad Zografi (edi-tura Humanitas).

Nicolae Manolescu, pre e-dintele juriului, a declarat c „Pa-rabolele lui Iisus. Adev rul capoveste este o carte cu totul ie-it din comun”. „O analiz , un

eseu despre parabolele din celepatru evanghelii - mai mult des-pre primele trei, decât despre alui Ioan, nu tiu de ce, o s -l în-treb pe Andrei când l-oi prinde -care nu e f cut de un teolog iîn acela i timp nici de un libercuget tor, care s-ar folosi de eleprecum Ernest Renan când scriaVia a lui Iisus, la sfâr itul seco-lului XIX, i vedea omul f s -l vad pe Fiul Domnului (...) An-drei Ple u i-a p strat un spiritfoarte liber, cu ni te comentariifoarte interesante, bazate pe o bi-bliografie însp imânt toare. Nusute, nu mii, nu zeci de mii. Suntprobabil sute de mii de comen-tarii ale parabolelor din Biblie din

Noul Testament, pe pu in, iar ela cunoscut o bun parte, într-omare bibliotec german . Cu oasemenea bibliografie pe cap ise încurc limba în gur . Ce maipo i s spui când despre fiecarecuvânt de acolo s-au scris zecii sute de mii de pagini? Ei, a re-

it s spun i culmea este cunele din ele sunt chiar ale lui.Vorbesc de comentarii. Cu o ase-menea bibliografie, s mai ai itu o p rere, asta mi se pare extra-ordinar. În plus, este farmeculextraordinar al scrisului lui. Esteun stilist de prim mân . Carteanu are nimic dintr-un studiu despecialitate (...) Parabolele suntluate ca ni te depozite de în e-lepciune milenar i povestite cuîntreb ri. Oare ce vrea s spunaici? Dar nu spune asta, spunealtceva. Dar de ce nu spune asta?Sunt ni te pove ti, de fapt, para-bolele. El spune parabolele care,pân la urm , duc la adev r, ade-

rul care nu se spune ca la filo-sofi, în mod abstract, ci se spunni te pove ti extraordinare, cititede dou mii i atâ ia de ani detoat lumea i comentate, tot a a,de toat lumea”, a afirmat criticulliterar.

Nicolae Manolescu a maispus despre Parabolele lui Iisus.Adev rul ca poveste c este ocarte „pe care o poate citi ori-cine”, pentru c „nu are nicio di-ficultate”. „El (Andrei Ple u, n.r.)tiind foarte bine i greac , în

foarte multe cazuri, se folose tede cuvântul originar în greacsau în aramaic , în care au fostscrise unele din textele vechi (...)i care nu are neap rat sensul cu

care este tradus. Sunt foarte mul-te cuvinte din astea care aveauîn greac un sens precis i (sen-sul, n.r.) a fost tradus în fiecarelimb cu oarecare relativitate, bachiar cu sinonime. Dar cuvântulspunea un singur lucru i el, stu-diind i tiind limba greac , des-coperea sensul cuvântului res-pectiv. Din punctul sta de vede-re, cartea este chiar a unui erudit(...) Dar, dincolo de erudi ie i despecialitate, este farmecul staextraordinar al unor pove ti pecare le re-spune în limba lui”, amai comentat Nicolae Manolescu.Rubens - Coborârea de pe cruce

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 17Anul IV, nr. 5(33)/2013

La începutul ceremoniei,Nicolae Manolescu a spus cpremiul pentru Cartea Anului2012 este decernat într-o cere-monie organizat la sediul USRi nu în locul unde a fost acordat

în anii trecu i, respectiv la Fun-da ia Anonimul. „Dup expirareacontractului cu ei, ne-am mutatîn sediul nostru i banii pentruacest premiu vin de data aceastade la Guvernul României”, a spusNicolae Manolescu. Criticul a f -cut referire i la volumele care auprimit în perioada anilor 2002-2011 premiul pentru Cartea Anu-lui, spunând c acestea sunt „unindicator pentru starea literaturiiromâne”, pe aceast list a pre-mian ilor ap rând atât numefoarte mari, cât i genuri literarediferite. Printre câ tig torii edi-iilor trecute se num Gabriel

Liiceanu, cu a interzis (edi-tura Humanitas), în anul 2002,Monica Lovinescu, pentru Jur-nal III (editura Humanitas), înanul 2003, colectivul de tradu-

tori coordonat de Cristian B -dili , pentru traducerea primelordou volume din Septuaginta(editura Polirom), în anul 2004 iîn anul 2005, Florina Ilis, pentruCruciada copiilor (editura Car-tea Româneasc ), i Andrei Cor-nea, pentru Când Socrate nu aredreptate (editura Humanitas). Înanul 2006, premiul Cartea Anuluia fost decernat lui Florin urca-nu, pentru volumul Mircea Elia-de. Prizonierul istoriei (edituraHumanitas), în anul 2007 - Mircea

rt rescu, Orbitor, vol. III (edi-tura Humanitas), în anul 2008 -Eugen Negrici, Iluziile literatu-rii române (editura Cartea Ro-mâneasc ), în anul 2009 - VarujanVosganian, Cartea oaptelor(editura Polirom), în anul 2010 -Ion Vianu, Amor intellectualis(editura Polirom), iar în anul 2011- Marta Petreu, Acas , pe Câm-pia Armaghedonului (edituraPolirom).

În alt ordine de idei, s -mifie iertat îndr zneala de a-mi dacu p rerea despre o carte pe careabia am reu it s o r sfoiesc. Estevorba despre o carte îndelung

teptat i îndelung dorit ,Parabolele lui Iisus. Adev rul

ca poveste. De mult vreme n-am mai primit cu o asemenea bu-curie o carte pe care, iat , nu amavut r bdarea s o citesc pân laa avea nebunia de a-mi da cu p -rerea despre ea. Fac asta, îns ,din pozi ia celui care, de multvreme, a fost preocupat de acestsubiect, parabolele lui Iisus sau,cum, inspirat, le define te AndreiPle u, „Adev rul ca poveste”.

Justificarea acestui interesine de optic , de modul în care

un laic, nu un profan, un cunos-tor profund al marilor texte ale

umanit ii, reu te s în eleag ,ceva mai eliberat de tensiuni dog-matice, mesajul parabolelor bibli-ce. Nu-mi pot ascunde p rereade r u c n-am putut fi de fa lalansarea acestei c i. Bineîn e-les, i-am urm rit lansarea pe or-bita spiritului prin intermediulinternetului, dar mi-a fi dorit ssimt publicul i reac ia acestuiala apari ia acestei c i pe care o

d i o simt cu adev rat remar-cabil .

Iisus Hristos, indiferent cumeste în eles de oameni, ca Nazari-neanul, ca Mesia i Fiul lui Dum-nezeu, Dumnezeu sau Omul, nuare biografie didactic , oricât s-ar specula în aceast direc ie.

rerile unora cu privire la even-tuale studii în Egipt sau India mise par irelevante. Evangheliile nune arat decât faptul c la vârstade 12 ani îi uimea cu în elepciu-nea pe c rturarii de la templu.Copilul Iisus, revendicându- iobâr ia divin , le spune simplui direct dreptului Iosif i Fecioa-

rei Maria: „De ce m-a i c utat?

Oare nu tia i c trebuie s fiu înCasa Tat lui Meu”. Ei bine, a-ceast Cas a fost extins deIisus, la vremea întemeierii „NoiiLegi”, a „Noului Leg mânt”, spretoat lumea. De acest fapt, credeu, a profitat i Andrei Ple u carea în eles s se apropie de Cuvântcu cuvântul. i, dup cum ampriceput din m rturia de la lan-sare i din ce am apucat, lacom,

cuprind cu privirea în pu inultimp de când am pus mâna pecarte, o face cu sfiala i respectulcuvenit apropierii de cuvântulCuvântului.

Într-o lume tot mai grabnicetichetativ (scuzat s -mi fie in-adecvarea termenului), bazat peinforma ii „second hand” i încare secularismul se insinueazcu preten ii de proprietar „ ti-in ific”, contribu ia lui AndreiPle u mi se pare salutar . Lecturaacestei c i, desigur, nu are cum

nu stârneasc i controverse.Cum spunea i autorul, cu altecuvinte, cred c va fi i piatr depoticnire, atât pentru teologii afi-lia i cât si pentru ateii frustra i.În ce m prive te în mod perso-nal, apari ia acestei c i m face

sper într-o revitalizare a inte-resului pentru subiecte de acestgen. Andrei Ple u ne ofer împre-un cu cartea sa i o cheie util ,aceea a unei priviri de dinafar ,o privire atent , competent ibinevoitoare. El ne d o cartevrednic de un loc în apropiereaBibliei. Am speran a c P rin iiBisericii, de acolo de unde sunt,o vor primi cu bun voin .

Andrei Ple u precizeaz de la

bun început c se vede nevoiti justifice demersul: „În lu-

mea de ast zi, dac scrii o cartepe teme religioase i nu e titeolog sau pop , trebuie s teexplici, fiindc e ti suspect. Dinpartea teologilor, apare o stupoa-re în fa a unui intrus care vineîntr-un teritoriu de obicei atribuit,delegat, stabilit. De partea oame-nilor de cultur curen i apareideea c un om cât de cât inteli-gent, un om al veacului nu preaare a se ocupa de o tematic de-suet .” Acestor dou categoriiAndrei Ple u a dorit s le trans-mit un mesaj, prin cartea sa. „Mis-a p rut c ar fi binevenit un me-saj c tre colegii mei din intelec-tualitatea laic . Adic ar fi binedac a putea s le transmit co-legilor mei, care sunt moderni,postmoderni, bran i, lucizi, in-teligen i, politically correct, c nupot cu dou mi ri s dea de-oparte o tradi ie i o colec ie detexte care au format mentalul eu-ropean. Este ceva de gândit aici,e ceva de în eles aici, nu v gr -bi i s evacua i aceste texte dinexperien a voastr interioar !”De asemenea, Andrei Ple u sus-ine c are un mesaj i pentru Bi-

serica ortodox : „Biserica noas-tr are, într-o anumit zon a ei,o înclina ie a spune folcloricspre invalidarea studiului, a in-telectului, a cercet rii. S-ar zice

lucrurile acestea pun în pericoltr irea. Nu stric un pic de stu-diu. Biblioteca nu e chiar iadul iinteligen a nu e neap rat un p -cat. Biserica, dac nu întreprindeun efort în a se integra i în dez-baterea academic , risc s r -mân izolat .”

Cu alte cuvinte Andrei Ple ui începe discursul prin prezen-

tarea parabolei. „Toat lumeatie c Iisus Hristos vorbea de-

seori în parabole, în pilde, adicîn povestioare. La întrebarea dece folosea acest procedeu în pre-dicile Sale, e simplu de r spuns.Parabolele erau un procedeu di-dactic i retoric la îndemân . Eleelucidau un subiect supus dez-baterii prin puterea lor de a exem-plifica. Însu i r spunde la a-ceast întrebare. De ce le vorbeaoamenilor în pilde?” „R spunsulRubens - Fecioara Maria cu pruncul pe tron

18 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

lui Iisus este de-a dreptul n u-citor, smintitor”, spune AndreiPle u. „Replica lui Iisus contra-vine parabolei care ilustra, sim-plifica, l murea un pasaj. Iisus

stoarn folosirea curent aparabolei. «Vou v este dat scunoa te i taina împ iei luiDumnezeu, dar pentru cei deafar totul se face în pilde, cauitându-se, s priveasc i s nuvad , i, auzind, s nu în eleag ,ca nu cumva s se întoarc i sfie ierta i»”. Acesta este r spun-sul Domnului la întrebarea „celordoisprezece”, a a cum apare laEvanghelistul Marcu (4, 11, 12).

„Trebuie s recunoa te i cpentru imaginea pe care o avemnoi despre predica ia hristicacesta este un r spuns tare. S-au g sit teologi care s sus inun scandal teologic; nu seama Iisus, nu seam a Evanghe-lie. Sunt mai multe argumentepentru care aceast afirma ieeste greu de acceptat. De ceIisus, predicatorul, Cel atât de iu-bit de mul imi, voia s le stopezeunora accesul la informa ie, sdiscrimineze? Discriminare,pentru c precizeaz c «vou vis-a dat s cunoa te i», nu la to i,la ceilal i nu. Avea Iisus oare in-ten ia explicit ca ceilal i s nuîn eleag ?”, se întreab retoricAndrei Ple u.„Pune i-v , un pic- dac nu vi se pare complicat -în situa ia lui Iisus: El vorbe teîn fa a unui public enorm, are de-a face cu o diversitate umanextraordinar . Pentru c nu poate

vorbeasc pe grupe - El vor-be te la toat lumea deodat -,trebuie s produc un discurs,trebuie s g seasc un procedeu,un dispozitiv care s fie auzit detoat lumea, dar care s provoaceîn fiecare sec iune a publicului oreac ie adecvat : pe cei disponi-bili s -i atrag i mai mult, pe ceiindisponibili ori s -i provoace i

le deschid gustul ori s -i laseîn pace, pe euforici s -i potoleas-

, pe nesim i s -i evite, toateastea cu un singur discurs. i LuiI S-a p rut c formula optimpentru a ataca aceast diversi-tate de audien este parabola.Pentru c parabola este o po-

veste care pe unii îi las indife-ren i, într-unii produce iluminare,pe al ii îi las nedumeri i i-iarunc pe gânduri... i fiecaredintre reac iile astea sunt posi-bile în interiorul comunic riiparabolei. Parabola este un dis-pozitiv paradoxal care în acela itimp spune i nu spune, pro-voac i las rece, mascheaz idezv luie, comunic i nu co-munic , este de o inven ie extra-ordinar . S manevrezi un ase-menea dispozitiv trebuie s ai oa-recare talente i cel mai bine este

fii chiar Fiul lui Dumne-zeu”.„Parabola este solu ia pecare o g se te Iisus pentru a ob-ine o receptivitate nuan at . (...)

Parabola este specie a discursu-lui apofatic. Ea define te un ade-

r spunând doar pe jum tate,nespunând tot, dând doar un im-puls, o pornire, o orientare vagpe care o percepi sau nu. Adicaceea i parabol este pentru uniiun punct de plecare, un stimu-lent, pentru al ii o provocare,pentru al ii o piedic , pentru al iio indica ie - pe scurt un obiectechivoc pentru a se adresa tu-turor f s -i sminteasc ”. „Amputea spune c parabola caracte-rizeaz stilul delicat al lui Dum-nezeu, atent i grijuliu la liber-tatea noastr , pe care nu o tir-be te nici chiar cu un cuvânt princare s Se autopropun .” „Pentru

unui om dac îi pui brusc olumin puternic în fa , îlorbe ti”, exemplific AndreiPle u, care precizeaz c „pa-rabola vrea s satureze toateformele posibile de comunicare.

i ar fi pentru tiin a comunic riio tem de cercetare: cum se ob-ine un tip de discurs care s

împu te trei sute de iepuri odat ,nu doi. Parabola func ioneaz întextele Mântuitorului precumploaia care cade „ i peste ceibuni, i peste cei r i...”, fdiscriminare. „Parabola nu esteîns un limbaj definitiv”, ad u-gând c „Mântuitorul o folose tecât este în lume, dar îi avertizeaz

va veni un timp când nu le vamai vorbi astfel.”

„Parabola reprezint un modde a te raporta la adev r foarteaparte, care se cultiv mai ales înOrient. Acest mod de a vorbi este

uneori mai l muritor decât oriceargument. Parabolele se adre-seaz unui public divers; ele aurostul s acopere i s dezv luieîn acela i timp. Exist ceva dinnatura parabolei în toate discur-surile lui Iisus (...) Din parabolai s vezi c nu po i s faci nici odoctrin . Exist parabole carespun c fapta este mai importantdecât vorbele, exist parabolecare spun c e mai importantcontemplativitatea decât activi-tatea, exist parabole care spun

fapta poate fi mai riscant de-cât nefapta - necugetat ”, sus-ine Andrei Ple u, care men io-

neaz c „parabola este primaîncercare reu it din istoria cul-turii europene, prin care s-aob inut o victorie împotriva ideo-logiei. La Iisus Hristos nu estenici o ideologie. Ce înseamn snu articulezi pân în detaliu odoctrin ? Înseamn s la i liberlibertatea exegetic a fiec rui ci-titor, s stimulezi aceast liber-tate, s nu-i pui de la început li-mite abstracte. Nu exist nici untext care s te instige la libertateîn asemenea m sur ca textulevanghelic i la suspendarea ori-

rei tendin e de a ideologiza.Ideologia este un fel de biro-cratizare a gândirii”. „Peste loculunde era comoara era o pictur .Cei care tiau codul cuno teau

acea pictur semnaleaz cdedesubt este o comoar . Ei bine,parabola este o prezen de acesttip. Pentru cine este gata s intre,pentru cine are demarajul, eatrimite dincolo de ea, pentru cinenu, e o pictur ”.

La finalul discursului s u,Andrei Ple u opune actualit iicotidiene, pe care o consider„proast ”, o alta substan ial :„Am vrut s m smulg eu însumii s -l provoc i pe cititor s se

smulg din ceea ce a numi actu-alitatea proast în care tr im.Actualitatea proast este o ac-tualitate care se termin mâine,fiindc mâine vine alt actuali-tate. Noi suntem intoxica i, tr imîntr-o ar intoxicat . Tr im într-o ar în care credem c actuali-tatea înseamn schimburi de re-plici, brânciuri i lupte electorale.Exist o alt actualitate, actua-litatea întreb rilor atemporale.

Întreb ri de tipul ce sens arevia a?, ce înseamn suferin a?,ce înseamn r ul?, ce înseamniubirea? Acestea sunt întreb ricare sunt valabile i mâine, careau fost valabile i acum o mie deani i vor fi valabile i peste omie de ani, dac nu câ tig întoat lumea alegerile cine nutrebuie. Am vrut s spun cu a-ceast carte c actualitatea e înalt parte. C nu exist nici CrinAntonescu, nici Traian B sescu,nici ova, nici Stâni oar , niciSurup ceanu - tia nu exist ! Înschimb întreb rile pe care le pro-pune textul sacru exist . i zic ceste mai bine s fii cuplat la actua-litatea Bibliei, a parabolelor luiIisus, decât s fii cuplat la actua-litatea jurnalelor de tiri, care de-vin în mod ilicit Biblia cotidian .”

adar, în concluzie i în în-cheiere, vom re ine i sublinia cpoate c pe unii i-ar putea intrigamodalitatea de abordare a unorprobleme de hermeneutic de

tre un filosof. Ori eu, unul, nud a fi nimic ne la locul lui. Al ii

s-ar putea împiedica de limbajulfolosit de Andrei Ple u. Pe minem-a bucurat modul în care pro-fesorul i-a încheiat prelegerea:un subtil îndemn la citirea SfinteiScripturi. Biblia a ajuns un fel derelicv pentru marea partea a ro-mânilor pravoslavnici. Ne amin-tim de Evanghelie doar cândajungem duminica la Sfânta Li-turghie. Nu mai vorbim de reflec-tarea pe marginea textelor sfinte.

i totu i, „Parabolele lui Iisusau rezistat bini or i în vremurimai grele ca ale noastre. Ni s-a

rut c trebuie s li se dea oans i acum, c în nimbul lor

respir , tenace, teme i solu ii dat i f patin muzeal .

Dac , din când în când, am reu it formul m întrebarea potrivit ,

nu ne r mâne decât s sper m încercarea noastr î i va g si,

la rândul ei, cititorul potrivit”.„C ci, altfel spus, nu uita i csuntem, de cele mai mute ori, înafara regulii, în afara propriuluinostru proiect, în afara rostuluinostru originar. În afar . Am pier-dut contactul cu interoga iaesen ial , cu interioritatea în-treb rilor ultime”... (AndreiPle u).

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 19Anul IV, nr. 5(33)/2013

Florin M~CE{ANU

La 28 iunie 1577 se na te laSiegen, în Westfalia fiul lui JanRubens - asesor la tribunalulAntwerpen. La 11 anidescoper m estria desenuluiîn coala din Antwerpencondus de eruditulRuniboldus Verdonk. În 1591începe s studieze pictura înatelierul peisagistului TobiaszVerhaecht din Antwerper. Dupun stagiu scurt în atelierul lui

Adam van Noart, Rubens esteelevul lui Otton van Veen, unpictor cu nuan ate influen eitaliene.

Rubens devine pictor inde-pendent la 21 de ani i esteprimit în breasla de pictori aora ului Antwerpen. În 1600pleac în Italia.

În Vene ia descoperpictura lui Ti ian, pe care-lcopiaz sârguincios, dar cu o

libertate suveran .La Mantua este fascinat de

decora iunile realizate de An-drea Mantegna i de fresceleexecutate de Giulio Romano.

În Floren a execut schi edup B lia de la Anghiari alui Leonardo da Vinci istudiaz sculpturile luiMichelangelo.

La Roma are posibilitatea sstudieze operele luiMichelangelo din CapelaSixtin , stampele lui Rafael dela Vatican, picturile luiCaravaggio, precum isculptura antic .

Se întoarce în Antwerpen,unde este numit pictor de curteal arhiducelui Albert. Se

tore te în 1609 cu o fatdintr-o familie burghez ,Isabelle Brandt. În 1610 i 1614

marile semnale ce-i vordeschide larg por ile faimei:Înal area crucii i îndeosebiCoborârea de pe cruce. Îndatdupa aceea produce într-unritm de necrezut tablourireligioase, scene de martiriu,scene mitologice, b lii,vân tori, ba chiar peisaje.

Construie te, la Anvers, unadevarat palat, unde î i areatelierele, galeria pentru

colec ii. În 1626 moare IsabelleBrandt, so ia sa. Îndurerat,Rubens c tore te mult înmisiuni diplomatice în Anglia,în Spania, în Olanda.

Acas duce o viacump nit , închinat picturii,pl cerilor îng duite alesim urilor. În ultimii ani, Rubensse concentreaz cu prec dereasupra temelor mitologice, cupredilec ie dionisiace.

În decembrie 1630 serec tore te cu HeleneFourment, o tân de 16 ani,vestit pentru extraordinara safrumuse e, fiica unui negustorbogat din Antwerpen. În 1630,Rubens este ridicat la rangul decavaler de c tre Carol I alAngliei, iar un an mai târziueste înnobilat de regele Filip IVal Spaniei. Continu executareaunor opere de pictur cucaracter monumental dupMetamorfozele lui Ovidiu,precum i Judecata lui Paris,

rb toarea lui Venus, Celetrei gra ii i altele.

La 30 mai 1640, Peter PaulRubens înceteaz din via .Este înmormântat în bisericaSfântul Iacob din Antwerpen,chiar sub tabloul pictat de el,Sacra Conversa ie.

RubensRubensRubens

Rubens - Autoportret

20 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Chiar dac titlul volumului dedebut în poezie, Iluzii în amba-laje de carne (2011)*, de GabrielPetru B an, îndep rteaz re-ceptorul, pentru c , la prima lic -rire de pupile, îl trimite la m celar,pentru c , la a doua fulgerare deiri i, îl pune în situa ia de a nuadmite în vreun chip c el, însu i,poate fi „pachetul” de vise / spe-ran e „în ambalaj” din mu chi devit (fie i ca semnificat ascunsîn semnificantul „vr bioare”),este bine s se tie, înc „din pri-ma faz -fraz ”, c este vorba deo existen -mezel reas , nu ceade la orice col de strad , ci unade pe calea Golgotei: «pe drumulspre Golgota / întotdeauna pri-mul pas / [...] // zilele trec dupacela i scenariu / ne am gim cuo existen / ce ne vinde iluzii / înambalaje de carne // [...] // pânîn punctul culminant al dramei /când ajungi s blestemi zeii / iie i afar din tine» (p. 22).

În prefa a Un debut convin-tor cu sclipiri de aforisme, de

Ionu Caragea, de la acest intere-sant volum de poeme semnat deGabriel Petru B an, dup ce seface o radiografie de fidelitate la

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

„starea poeziei” din Româniaultimelor anotimpuri («Poezia adevenit un compromis între azii mâine, o mic autoexcitare ver-

bal , o pilul reconfortant sauo femeie u oar pe care oricine opate ob ine în schimbul câtorvacuvinte tari. Într-o societate încare doar vulgaritatea mai reu-

te s ocheze, acest lucru afost speculat i de autorii cuexperien . [...] ...unele edituri [...]voiau s scoat profit imediat,

s in cont de degradareamoral i perversiunea la care erasupus amatorul de poezie i fru-mos», p. 5), se relev bucuria dea descoperi un veritabil talent,un poet cu str lucit viitor(«...Gabriel Petru B an [e] untân r cu poten ial vizibil, care nuse sfie te s scrie curat, explorân-du- i sentimentele cele mai pro-funde, de dragoste i triste e [...],un tân r care vrea i care crede

poate ajunge cu o treapt maisus decât genera ia sa [...], fixân-du- i repere valoroase, încer-când s în eleag ce este poezia,de unde vine ea i unde trebuie

ajung [...]», p.6; «volumul„Iluzii în ambalaje de carne“ esteun debut conving tor al unui tâ-

r ce surprinde prin curaj i sen-sibilitate...», p. 7), Ionu Carageajustificându- i sintagma „sclipiride aforisme“ din titlul generoa-sei sale prezent ri c tre distinsulreceptor de poezie, desigur, cudestule exemple, ori, mai exactspus, cu o mul ime de „citate-martori”: «...s ne oprim asupracâtorva aforisme deosebite cereu esc s ne încânte privirea isufletul prin ingeniozitatea iexpresivitatea lor: „când plou ,amintirile pe limba lor vorbescdespre sfâr it”, „pe drumul spre

Golgota, întotdeauna primul pase o femeie”, „în momente de sin-gur tate i de suferin nebun ,femeia e cea mai bun farmaciede vise”, „drumul t u spre minee pod peste umanitate”, „când azidit umanitatea, Dumnezeu a în-ceput cu locul copil riei mele”,„ridurile sunt preludiul capitu-

rii” [...] etc.» (p. 6).Eroul din poemele lui Gabriel

Petru B an simte - bacovian -nu numai «r zboiul dintre ieri iazi», ci i cum «c lcâiul ploiiapas tot mai violent» (Ultimulperon, p. 10); el « ine oameniiîntre degete» (p. 11), î i injecteaziubirea «în vene / ca pe o ap /sfin it / de singur tate» (Simfo-nie de pixeli, p. 12), are în jur«umbre cu pene de îngeri» (Într-o b taie de clopot, p. 13), este«adoptat de furtun » i cerul îi«panseaz r nile / ca o mam pri-mitoare» (p. 14 sq.); într-o oglin-

, caut «cuvintele ca un flu-ture / în genunchi» (p. 16), ori«cear aful [ce] are propriile[-i]amintiri» (p. 19), observ faptul

«Dumnezeu i-a des vâr itcrea ia / în palmele blânde alebunicii» (Facerea lumii, p. 24),surprinde prelingerea lunii «ca omân osoas », c utându- i «tru-pul / printre draperii» (p. 30), î ivede condeiul ca «o prelungirea bra ului» (Teologia cuvintelor,p. 35) i „prin poezie î i ducecrucea”, sfideaz «orice formulchimic / i fiecare element dintabelul lui Mendeleev» (p. 37),în vreme ce «cuvintele se dau josde pe cruce» (p. 44); el (eroulpoematic) i iubita-i se descope-

a fi «cuvinte încruci ate / cedezleag misterul cerului» (p. 45),de parc ar descinde din antic-egipteanul «Papirus Insinger»,

pân ce plecarea ei (a iubitei /muzei) „se iconizeaz ”, ajunge«un tablou din lemn» (p. 47), sau«cea mai frumoas sculptur / [...]/ i singurul cutremur / cu epicen-trul în inim » (p. 56), ori, în ultiminstan liric , „muz -bibliotec ”meritând Premiul Nobel pentruLiteratur , spre a putea (El / Eroul- Ea / Iubit , Muz ) s sfidezeOlimpul, dar nu în androginicformul , ci ca «dou p ri într-o coaj de ou» (p. 20): când nop-ile se l sau grele i reci peste

noi / ne înghesuiam trupurile /în apropierea unei lumân ri //convie uiam prin atingeri / sa-vurând fiecare strop de exis-ten // Dumnezeu consfin ea

cerea / i vocea fiec rui puls// alc tuiam împreun / o nousculptur de Michelangelo / ifiecare privire / era închis înpiatr / ca o metafor silen i-oas // ne înghesuiam în aceea iinim / ca dou p ri / într-ocoaj de ou...

____________________________* Gabriel Petru B an, Iluzii

în ambalaje de carne, Ia i,Editura Fides, 2011 (pagini A-5:72; ISBN 978-973-8930-73-5).

Poemele inimii ca dou# p#s#ri\ntr-o coaj# de ou-stru]

Poemele inimii ca dou# p#s#ri\ntr-o coaj# de ou-stru]

Rubens - Rubens iso ia sa Isabella

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 21Anul IV, nr. 5(33)/2013

George PETROVAI

Nic ieri în lumea asta larg nu cred c ofiin normal se poate plânge de un excesde amabilitate i polite e din partea semenilor.Dimpotriv , oricând i oriunde este loc demai bine, c doar asta-i alc tuirea paradoxala omului: binele coexist cu r ul, dragosteacu ura, adev rul cu minciuna, blânde ea cuviolen a i polite ea cu mârl nia.

Dat fiind c sufletul i inima fiec ruiadintre noi se dovedesc ad posturi trainicei primitoare deopotriv pentru îngeri i de-

moni, este de la sine în eles c neîncetat tre-buie s ne preocupe grija pentru ordinea icur enia l untric . C ci una este s te la idominat de impulsuri s lbatice, impulsuri a

ror dezl uire f frâu nu poate s nu tepun într-o postur jenant , i cu totul alt-ceva este s dovede ti în momentele explo-zive c po i s i st pâne ti nervii i s icontrolezi reac iile primitive, într-un cuvânt

e ti un om binecrescut.Este adev rat c , acum ca i alt dat ,

pentru mul i dintre semeni civilitatea în-seamn doar o masc agreabil i zâmbitoare,pe care o poart cu elegan a unor oameni delume i sub care- i dosesc cu dib cie h urileminciunii i ipocriziei, l comiei i zgârceniei,necinstei i neomeniei.

Dar la fel de adev rat este c oameniinormali dintr-o societate echilibrat nu a -teapt s li se impun o conduit civilizatprin admonest ri, amenin ri, amenzi i ins-titu ii corec ionale, i cu toate astea ei spersiste în atitudinea lor josnic-sfid toare,posibil chiar amenin toare la adresa a totce-i înconjur : familie, colegi, institu ii, legi,bunuri publice, ar .

Asemenea însu iri l udabile li se ino-culeaz sugarilor prin laptele supt de la ma-mele lor, lapte îndulcit prin bun-sim , dra-goste i duio ie matern , iar mai apoi prinac iunea conjugat a celor doi factori esen-iali pentru formarea caracterelor tinere, res-

pectiv pentru corectarea caracterelor maiva e - educa ie atent i credin înt -

ritoare!Fire te c nici o societate, oricât ar fi ea

de prosper i civilizat , nu este scutit deserioase b i de cap cu r uf torii i ne-legiui ii pe care-i z misle te. Iat , bun oar ,societ ile Apusului. Toate se l ie în osânzi comoditate, dar toate se confrunt în ace-

la i timp cu insolubile probleme datorate cru-zimii tâ nit din ambi ii i din goana dupconfort, ori suferin ei atroce n scut din lipsade în elepciune. C ci nest pânirea i ne-cump tarea ajung pân la urm s fie pl titemult mai scump decât indolen a ori nepri-ceperea, i - a a cum bine spunea Eclesiastul- prea târziu ne d m seama c totul este de-ert ciune i goan dup vânt...

Dar pân ce vom ajunge la în elepciunealui Solomon, o în elepciune impregnat cuserioase doze de plictiseal fa de bunurile

i pl cerile vie ii, ce necontenit i s-au a ter-nut la picioare, trebuie s admitem c o gu-vernare este suportabil atunci când ma-joritatea cet enilor o tolereaz , ba chiar searat mul umi i de ea, i c o societate devineprosper doar atunci când membrilor s i lise cere st ruitor s i întrebuin eze cu folostimpul i spa iul de mi care ce le revine înconformitate cu legile scrise ale acelei ri icu legile nescrise ale omeniei.

...Dar România? Aici nevoia de civilitateeste mai acut ca oricând. i asta deoarecelegile sunt nepermis de îng duitoare cu tâl-harii i r uf torii de sus i de jos (îndeosebicu cei de sus), de parc cei care le-au ela-borat s-au gândit la ei în i dup expirareaimunit ii i pierderea privilegiilor de care sebucur pe perioada mandatului.

Apoi c pu riile române ti au devenitadev rate case de odihn pentru plevu canelegiui ilor, unde ace tia se îndoap perupte i lucreaz când au chef, ba chiar î ipermit s se r zvr teasc atunci când în con-ducerea acestor a ez minte se fac schimb rineagreate de ei.

În ceea ce-i prive te pe marii rechini, eibine, cu foarte pu ine excep ii (Adrian N s-tase, de pild ) ace tia scap de deten ie, bachiar o întind din ar (vezi cazul Omar Hay-sam) atunci când - în cârd ie cu unii medicii cu anumi i reprezentan i ai autorit ilor - ei

hot sc c pre ioasa lor s tate nu lepermite s suporte regimul penitenciar, oricâtar fi acesta de blând...

Drept este c mul i dintre românii carelucreaz în str in tate nu asimileaz de-acoloceea ce-i bun, c ci vin în România i- i de-verseaz pe unde se nimere te (str zi, baruri,parcuri etc.) întreaga mizerie, de care nicivorb s se poat descotorosi în rile apu-sene a a cum le pofte te inima.

i înc ceva. Dup cum îmi m rturisea unpoli ist foarte c tr nit, spiritul civic al româ-nilor este practic egal cu zero. Din comodi-tate, ori poate de teama represaliilor, pur isimplu cet enii refuz s se constituie înmartori împotriva r uf torilor dovedi i!

Nevoia presant#de civilitate

Nevoia presant#de civilitate

Nevoia presant#de civilitate

Rubens - Cele trei gra ii

22 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Chestiunea German (1400-)i Chestiunea Oriental (1774-

1923) sunt vechi, de aceea e firesc lumea în criza se întreba: Se

germanizeaz Europa sau seeuropeizeaz Germana? Apar ingreco-ortodoc ii de Europa saude Eurasia?

În Europa / UE pia a neagre de 50% din activitatea econo-mic / PIB, la greco-ortodoc i,25% la catolici i 10% la protes-tan i. Aceste decalajele de corup-ie i moneda unic € agraveaz

criza, în care fiecare trage spuzape turta lui.

Se redeschide ChestiuneaGerman , se urm re te din noudistrugerea Europei Centrale, €?

zboaiele, de treizeci de ani,1618-1648, cele napoleoniene,1799-1815, cele mondiale, 1914-1945, au reu it mereu distrugereaGermaniei.

Integrarea RFG în UE a îm-piedicat reapari ia Reich-ului.Când, cu sprijinul Rusiei, Germa-nia s-a ref cut brusc, Anglia iFran a au fost împotriv . Numaidizolvarea armatei germane înNATO i diluarea DM în € aupotolit spiritele.

Sl biciunea PIIGS a împinsîns Germania, cu un export de1.000 de miliarde de €/an, în fa .Se va degrada Germania, va dis-ciplina ea Europa? F Rusia,Anglia, SUA nu pot prinde încle te, pe dou fronturi, Germa-nia, ca în 1914-1945.

Germania încotro? La Atenase arde drapelul german i por-tretul d-nei Merkel e împodobitcu zvastica nazist . Londra nu

renun la industria ei financiarnon-UE. Italia i Spania suntdep ite de competitivitatea ifiscalitatea german .

Românii stau cu un picior înEuropa i cu cel lalt în Eurasia.

i cum Moscova întârzie reface-rea unit ii cre tine, moldoveniisunt din ce în ce mai mult asiaticii nici Bucure ti-ul n-are nici un

proiect na ional sau europeancredibil.

Integrarea românilor în UE /NATO n-a rupt lan urile grele aleduhovniciei i soborniciei mos-covite i constantinopolitanecare blocheaza emanciparea lor.

Formularea e din perioada in-terbelic , atunci când ardeleniisperau c moldo-valahii se vorcoace. Dar Stalin lichideaz Uni-rea i îi integreaz pe to i într-osatrapie euroasiatic , ale c reiurm ri sunt i ast zi evidente.Mul i i-o doresc din nou!

Moldo-valahii au fapta uni-rii (1859, 1918), dar ideea e a coliiArdelene. De aceea încercareaPartidei ortodoxe, FRN, PMR,PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL,USL, de a- i însu i i ideea na i-onal e contraproductiv , iar fo-losirea în dialogul cu vestul a cu-rentelor culturale, a masoneriei,a dinastiei etc. este neconving -toare, nu pot înlocui imperativul:Toate drumurile duc la Roma!

Soarta românilor depinde demeandrele Chestiunii Germane iOrientale, cu eluri diferite. De a-ceea criza na ional se poate de-

i numai prin dialogul începutla Bucure ti de Fericitul papa IoanPaul II i refacerea unit ii cu Roma.

Viorel ROMAN (Germania)

Nuferi albi i nuferi galbeni

Nuferi albi i nuferi galbeniUmplu lacul din poian .Tu, cu ei de te asameni,Vei fi sfânta din icoan .

Pe petale moi ca puful,St -n cristal iubirea mea.Veveri a- i mut ciuful,Ron oind încet ghinda.ri mari i mici s-adun

Ciripind, duios, concertul,Pruncu-n poala mamei cânt ,Îngânând tot alfabetul.

Un broscoi î i drege glasul,Stând seme pe frunza tare.El ca sigur va fi basulAsta sear la cântare.

Iar eu, cu-ai mei de-acas ,M-am plimbat, g sindu-mi loculLâng lac, în umbra deas .Vis de basm la vila Plopul...

Nuferi albi i nuferi galbeni,Flori ca inimile noastre,Voi pe lume n-ave i semeni,Sta i în ale apei glastre. închide i i deschide i

De cu zori i-n prag de sear ,i în cupe vre i s prinde i

Frumuse i ce înfioar . l m cu doruri multe,

În a lacului splendoare,i-n mireasma de la munte..

Ne vedem la anul, oare?

Ninge

Ninge, ninge, iar ,Ninge peste tine,Criv ul, asear ,Te-a golit de mine.

Ai r mas sedusÎn n me i pustii...Dorul ...se amuz .Chiar ai vrut s vii?!

Ninge peste gânduri,Ninge peste noi.

Slovele din rânduriSunt cerneli în sloi.

A trecut po ta ul,N-a avut în tolbJocul, ce f ra ulÎl întoarce-n sob ,

Cu lumini i umbreSmulse din scântei.Zilele sunt sumbre,Troienind idei.

Ninge peste mine,Jaru-ncet se stinge,Ninge peste tine,Ninge, ninge, ninge...

În pas de dans

Hai s dans m iubitoPe valurile vie ii,Povestea ce-am tr it-oDin anii tinere ii.

La stânga un pas,Prin noiam de amintiri,La dreapta, în vals,

tr im din tr iri.Noi suntem înc viiÎn tangouri celebre,De ce s nu fiiO stelu -n tenebre!

La stânga doi pa i, plutim printre ani,

O pereche de a i...Ast zi cost doi bani.

Pa ii no tri de dansNu ritmeaz -n zadar,I-a pl tit, în avans,Un noroc, într-un zar.

În fa un pas,Inapoi înc doi,O solist i-un bas,Am r mas amândoi.

Hai s dans m iubitoPovestea noastr -n tango,Iubirea ce-am tr it-o,Ast zi tras -n indigo,

Hai s dans m iubito....

Costel CRISTEA

GermanizareaEuropei

GermanizareaEuropei

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 23Anul IV, nr. 5(33)/2013

Grupaj realizat de Valentin Nicoli ov, pre edintele Societ ii Române de Haiku

Poe]i ai Societ#]ii Rom@ne de Haiku/ Poeme senryu

Poe]i ai Societ#]ii Rom@ne de Haiku/ Poeme senryu

Jules COHN-BOTEA

Ce drag îmi estecel care m laud -tiu c -i obiectiv

Sear de sear uit la televizor,

dar nu-l deschid

Iulian D~M~CU{

Vechiul Trabant -umilit zilnicde câinele vecinului

colar silitor -deseneaz i m nâncacela i m r

Cornelia ATANASIU

Ce secretare!Firm de avocaturcu profituri grase

Rage un catâr -samaru-i mai greuori picioarele...

Marius CHELARU

În camera meaîntre c i eu i praful -sear de iarn

Sear de var -câinele bea din balttoate stelele

Cezar CIOB_C~

Ziua Victoriei -o conduc pe soacr -meape ultimul drum

Pan de curent -chelia buniculuipe post de lamp

{erban CODRIN

Academia scoateun post la concurs -paznic de noapte

Expozi iedintr-o sut de rame -dar nici un tablou

Florin GRIGORIU

Infanteristulvenit în permisie -ea, goal pu

So ul e trist -nevasta î i criticbluzele vechi

Vali IANCU

În pas cu vremea -bunicul pe ogornepotul pe Net

Poet pe soclu -împrejurul capuluizboar sticle ii

24 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Am compus prima poezie când eram princlasa a doua (1962). Doamna înv toare,Mi coci Elena, dup ce-a citit-o, a zis c eu

m in de... aritmetic ! F cea concursuriad-hoc cu noi în clasele primare: care rezolvmai repede o înmul ire sau o adunare, i mremarcase...

Mai târziu, la coala General (1965-1969), participam la olimpiada de literaturcu o com-punere „De la fereastra vagonului”.Acesta fusese titlul impus de organizatori.

i m-a mirat c mi-au dat i un premiu... doi.Scrisesem des-pre vacan ele mele, în care îmipl cea s merg cu trenul la munte sau la mare.Profesoar de limba român era doamnaLulu a Diaconu.

La olimpiada de matematic din clasa aaptea îns luasem premiul întâi pe comunele

limitrofe B lce tiului, i dasc lul nostru,la a Ion, m-a scos în fa a careului. Apoi,

în clasa a opta participasem la o competi iecolar între comunele B lce ti i M ciuca,

eu fiind selec ionat pentru subiectul chimie-fizic ; al i elevi erau la subiecte precum:istorie, geografie, etc. Profesoar la chimieera doamna Ioja Maria, iar la fizic domnul

duva Gheorghe.La liceu am mers numai pe olimpiade

matematice, ob inând premii sau men iuni lafazele locale, jude ene i na ionale. Profesoriimei fiind Bistriceanu Larisa, la Liceul Pe-dagogic din Craiova (1969-1972), i Vl descuNicolae la Liceul Pedagogic din Rm. Vâlcea(1972-1974). La liceul craiovean am debutatîn revista colii, „N zuin e”, în 1971, cu uncareu de rebus „P storeasc ” i cu problemepropuse de matematic plus solu ii - dar nuliteratur ! Aveam i un cerc de matematic ,îndrum toare fiind doamna profesoar C -

Cifrele au \nceputs# vibreze liric

Cifrele au \nceputs# vibreze liric

Florentin SMARANDACHE(SUA)

noiu Florica.Îmi pl cea la nebunie rebusul. Aveam

abonament la „Rebus” din clasa a cincea.De s rb tori ap rea frumos ornat i mureamde curiozitate s încruci ez cuvintele i s

d cum se îmbin în careuri ca un mozaic.Am continuat i la Facultatea din Craiova,calificându-m la Olimpiada Studen easc deMatematic „Traian Lalescu” de la Cluj-Napoca, din anul 1977, la care am fost cuprofesorul de Analiz complex Peter Ham-burg. Tot în acea perioad m înscrisesem laun cerc de Limbaje Formale, condus de prof.univ. dr. Alexandru Dinc .

Am f cut o pauz de la crea ia literarpân prin anul 1979, dup absolvirea Fa-cult ii de Informatic , când am fost încurajat

revin la poezie de c tre un fost coleg deliceu, lingvist i scriitor, Constantin Matei -reîntâlnit pe sc rile universit ii, i de c treprofesorul i criticul literar Constantin M.Popa. Prima poezie publicat s-a intitulat„Cifrele au început s vibreze” i a ap rut în„N zuin e” în 1979. Am ajuns s debutez iîn volum, într-o antologie colectiv a mem-brilor Cenaclului Literar „Elena Farago” dinCraiova, „Ora planetei”, în anul 1980.

L-am întâlnit la Craiova, mai târziu, laCenaclul „Ramuri”, pe Marin Sorescu, ori-ginar din Bulze ti - la o azvârlitur de b de

lce tiul meu. Mereu treceam cu rataaglomerat prin Bulze ti, aflat pe ruta B l-ce ti - Craiova. A urmat atunci o pauz tem-porar la matematic ; eu scriam de grabpoeme, eseuri, proz i mai ales ineam unjurnal intim. Acum am întors din nou roataspre tiin . Îns combin aceste dou domeniiprintr-un jurnal de c torii la diverse con-ferin e tiin ifice interna io-nale.

vecinul de la trei beh ie ca unap în c lduri - vecina de la doi

iar s-a îmb tat cri i cânt circumterestruimprecise manele - iar undevape la etajele superioare sauinferioare ale cl riei - unuls-a apucat de f cut cutremureartificiale - cu burghiul de sfredelitpere ii: doar e duminicasacr - nu?

pe la poalele blocului - poate chiar lasubsol - tr sne te a friptur deporc în post - i miroasecumplit i insistent - alapte de mam denaturat - ars

la noi în bloc - copii nu s-au mai n scut -de la revolu ie: ar fi fost oindecen i-o impietate fa dezidurile tot mai susridicate - avântate întruperfec ionarea ideii depu rie ambulant - ba chiar otrivialitate imprescriptibil - fa deatâta grij mondial - de a

stra echilibrele planetei - mai ales în zonamaimu elor stora cercopitece - din est

la televizor - tot timpul - dediminea pân pe sear târziu - cândîmi închid sângele în poiat - este apelatuna - de-i ziceprim var - dar m uit pe fereastr i - înfuri ata lumin subacvatic - v dcopaci încremeni i (precum unii c lug ribudi ti care se suspend singuri dinvia - momâi - reprogramându-se pentruveacuri viitoare... probabilmai bune): au uitat pân i demeseria aia cu mugurii

de altfel - e lini te de moarte - icine vrea s spun c -i prim var - are totdreptul s-o spun - doar de aia edemocra ie

Adrian BOTEZ

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 25Anul IV, nr. 5(33)/2013

Isabela VASILIU-SCRABA

Despre Anton Dumitriuca interpret

al ”Cogito”-ului cartezian

Despre Anton Dumitriuca interpret

al ”Cogito”-ului cartezianMotto: i parc -l v d spre sear gr ind o sacr lege,/ lâng izvor, subpoala p durii de stejari:/ „Ca nu cumva vreodat s r ce ti, alege,/ dintot ce vei percepe, percep iile clari!” (C. Opri an, Psihaion, 1995, p.24).

Amintindu- i de vizita pecare în tinere e i-o f cuse luiBlaga, Ion Papuc regreta pesteani (Litere i filozofie, Bucure ti,2007, p.130) c nu i-a ar tat ma-relui marginalizat caietul în carecopiase poeziile blagiene inter-zise de mercenarii ocupantuluisovietic, cum interzise îi erau ivolumele filozofice i toate ce-lelalte scrieri ale sale pe care în-su i Lucian Blaga fusese obligat

le scoat din circuitul publical bibliotecii clujene unde lucra(Luntrea lui Caron, Bucure ti,1990).

Cumva la fel am regretat ieu c nu i-am dus filozofului An-ton Dumitriu (1905-1992) vreodou -trei eseuri pe care le scri-sesem despre câteva aspecte alegândirii sale. M temusem atunci

îi va displ cea partea de a a-zis „critic ”, de i din manuscri-sul volumului meu despre Filo-zofia lui Noica între fantasmi luciditate (Slobozia, 1992), pe

care l-a citit cu surprinz toareaten ie, probabil c tocmai vio-iciunea „criticii” l-a f cut s crea-

c a poseda o „voca ie filo-zofic indiscutabil ” (documentolograf din arhiva proprie).Doamna Lidia îmi spusese c so-ului ei i-ar fi f cut pl cere s ci-

teasc în „Contemporanul - IdeeaEuropean ” i în revista „Arca”acele articolele ale mele pe care ile-am dus târziu, la câteva lunidup moartea remarcabilului fi-lozof i logician care reu ise, totatât de greu ca i Noica (1909-1987), s i publice în plin te-roare ideologic ni te c i deînalt inut ideatic . Volumelelui Noica i ale lui A. Dumitriupublicate la vremea „inchizi ieimarxiste” contrastau vizibil cuacel gen de „sec turism spiritual”descris de filozoful interzis Vasile

ncil (în art. Nae Ionescu i„Predania”, cuprins în OPERE,vol. V, 2007, p. 459) ca o practicarea „disocia iilor i punctelor devedere...” (V.B.) comuniste înacea perioad (vezi criticarea fi-lozofului Noica de c tre comu-nistul A. Ple u, Minima moralia,1988, p. 98).

Unul din textele mele f ceareferire la Cartea întâlnirilor ad-mirabile (Bucure ti, 1981), laHomo universalis i la articolulintitulat Misticismul lui Descar-tes, publicat de Anton Dumitriuîn 1938, an în care devenise doc-tor în filozofie cu o lucrare (1)condus de P.P. Negulescu. Dinvolumele lui Anton Dumitriu m

interesase în 1990 varia ia inter-pret rii „momentului Descartes”,de obicei considerat drept impor-tant cotitur prin schimbareainteresului filozofic dinspre lu-mea creat de Dumnezeu înspresubiectul cunosc tor care „con-ceptualizeaz ” lumea asupra c -reia omul ac ioneaz prin tehnici tiin .

Anton Dumitriu acordaseacestei probleme un întreg capi-tol în ultima sa carte, Homo uni-versalis ap rut în 1990 (v. Isa-bela Vasiliu-Scraba, O întâlniremirabil , în vol. Inefabila Me-tafizic , Slobozia, 1993, p. 17-20).Dar eu începusem prin a evocainterpretarea pe care o d duse la33 de ani, într-o perioad în carepublicarea gândirii sale nu eraîmpiedicat de nici un p zitor alsclaviei intelectuale, cum avea sse întâmple în comunismul care-i interzisese toate c ile din ti-nere e - ultima fiind cursul lito-grafiat (2) de Istoria logicii, pre-dat la Universitatea din Bucu-re ti în 1947-1948 -, regim crimi-nal sub care fuseser uci i înpu rii politice sute de mii deromâni nevinova i i care, înschimb, coco ase în posturi dedecizie ni te politruci semi-anal-fabe i responsabili cu selec iainvers si cu trimiterea dupgratii a filozofilor autentici (3).

Din eseul Misticismul luiDescartes îmi pl cuse aristote-lismul pe care-l f cea vizibil sen-sul scos atunci din r sturnareafrazei: nu fiindc gândesc exist,

ci invers, numai pentru c existgândesc (Isabela Vasiliu-Scraba,La grani a dintre philosophiaperennis i philosophia garru-la, în vol. Inefabila Metafizic ,1993, p.153-160). Eram dup doiani de studiere intens a kantia-nismului i v zusem în pozi ia tâ-

rului Anton Dumitriu o replicdat formalismului kantian carenega pur i simplu percep ia ne-mijlocit pe care noi oamenii oavem asupra propriei noastreexisten e.

Iat i termenii prin care An-ton Dumitriu tratase în 1938 pro-blema tr irii mistice a unor re-vela ii de o covâr itoare limpe-zime: „Descartes se îndoie te: înaceast eliminatoare îndoial olumin se face în spiritul s u, unfulger care spintec întunericulne tiin ei ra ionale, care cuprindesufletul lui, incendiindu-i toateungherele cele mai obscure, pen-tru a sfâr i într-o luciditate divi-

: sum” (A. Dumitriu, Misticis-mul lui Descartes, 1938, p.10).

Peste ni te ani, când ajun-sese cu greu s i vad publicatmagistrala sa Istorie a logicii,pre uit mai mult în occident de-cât în ar , filozoful Anton Du-mitriu n-a mai putut aminti de„întunericul ne tiin ei ra ionale”.Singurul lucru pe care aveaîng duin a de a-l spune în co-munism despre Descartes era cra ionalismul modern al omuluide tiin pretinde a se trage dinfilozoful francez: Pentru ca ceva

26 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

fie admis în con tiin trebuie fie clar i evident, noteaz lo-

gicianul Anton Dumitriu (Istorialogicii, Bucure ti, 1969, ed. a II-a, 1975, ed. a III-a în englez ,1977, cu reedit ri dup 1992),premiat în 1940 de Academia Ro-mân (vol. Logica nou ). Dacasemenea argumentare nu estefoarte subtil , ne putem u or ima-gina c acesta trebuie s fi fostnivelul cenzorilor de care depin-dea publicarea volumului.

În închisoarea din Aiud, undeavea s treac în lumea de din-colo - ca Mircea Vulc nescu(1904-1952) i ca mul i al i românimartiriza i cu milioanele (3) prindeport rile în Siberia i prinschingiuire în sutele de locuri dedeten ie de pe teritoriul Românieiciuntite de Bucovina de Nord ide Basarabia -, Constantin Opri-an (n. 1921 la Once ti, Tecuci -

m. 1958), fost str lucit student alprofesorului Lucian Blaga i alprofesorului D.D. Ro ca avusese

car libertatea de a- i exprimaîn versuri gândirea filozofic ne-distorsionat de teama discor-dan ei acesteia cu ideologia im-pus de ocupan ii rii.

Constantin Opri an medi-teaz dup gratii asupra ra iona-lismului al c rui p rinte ar fi fostDescartes, un ra ionalism „ tiin-ific” în care adev rul îmbrac

haina legii ca raport „ce nu exist -n sine” ci este purtat de subiectulcunosc tor. Dup viziunea po-etului filozof, necuratul s-ar l uda

el ar fi necesitatea, „lan ul”, omul ar fi obiectul s u, i, ge-

neros, el (duc -se pe pustii) l-armai l sa pe om s afle câte ceva,întrucât „legea sunt eu însumi,concept obiectivat/ De cresc înspa iul cosmic sau scad în am -nunt,/ m reg sesc în mine demine proiectat,/ i m privesc nar-cisic în ceea ce nu sunt”.

Goethe consemna în Dich-tung und Wahrheit c dincolo deritm i rim , (caractere de c tâiale poeziei) el pre uie te mai cuseam ceea ce r mâne dintr-unpoet într-o traducere în proz .Aceasta ar fi latura care, „în toatpuritatea i perfec iunea ei”, arda „adev rata valoare a pl smu-irii poetice” (Goethe, Poezie i

Adev r, Bucure ti, 1967).Dac selec ia invers n-ar fi

distrus a a cum a distrus înv -mântul filozofic românesc, gân-direa lui Anton Dumitriu ar fi tre-buit s fie tema a zeci de docto-rate post-comuniste. Dup crite-riul lui Goethe, i poezia celui carei-a ajuns student lui Heideggerprin anii patruzeci s-ar fi cuvenit

se bucure de o mai mare pre-uire. Fiindc tradus în proz ,

ea v de te o gândire din cele maiinteresante.

Cu o fin trimitere la cadrulîn care i-a fost dat s i fructificesolida sa preg tire filozofic , dari la prejudec ile ce întemni eaz

gândirea, la înl uirea min ilormai slabe pe calea manipul rii i,mai ales, la înl uirea adev ruluiîntr-o lume în care minciuna adevenit atotputernic , CostacheOpri an încheie Monologul dia-volului prin urm toarele versuri:„Miraculos e lan ul, principiulmeu suprem!/ Îl aflu în gândireai inima oricui,/ E lege, ra iune,

metod i sistem,/ E îns i via alumii, iar eu sunt geniul lui” (C.Opri an, Monologul diavolului,în vol. Doi poe i damna i: Cons-tantin Opri an i tefan Vl do-ianu; versuri memorate în închi-soare de Ghe. Calciu, Iosif V. Iosifi Marcel Petri or, Bucure ti,

1995, p.54-55; edi ia a II-a în 2009la Ed. Cristiana, cu modific ricatastrofale în plan ideatic).

Note1. Dup ob inerea în 1938 a docto-ratului în filozofie cu teza Bazelefilozofice ale tiin ei, Anton Dumitriu(18martie 1905-1992) a fost întâiasistent, apoi profesor la Universi-tatea din Bucure ti.2. Cursul litografiat de Istoria logicii,predat de Anton Dumitriu la Uni-versitatea din Bucure ti în 1947-1948 a fost ultimul s u curs înaintede îndep rtarea sa din înv mântulsuperior.3. Despre controlul a a-ziselor ade-

ruri istorice privitoare la perioadaanterioar i posterioar celui de-aldoilea r zboi mondial, Antony C.Sutton (1925-2002) spunea în 1980la Radio Liberty c „never since theDark and Middle Ages have therebeen so many powerful forces orga-nized and alerted against the asser-tion and acceptance of historical„truth” as are active today”.

Eram doar doi colariDin aceea i clas ,St teai în banca-întâi,Eu, în ultima r mas .Purtai plete pe umeriCu panglic legate,Eu tuns, un cap chilug,O lun plin parc .Cu mâna sus st teaiÎn fiecare or .Cu nasu-n carte eu;Primeam i câte-o palm .Tu la sfâr it de aniErai prima la premii,Iar eu plecam pe câmpCa s p zesc cârlanii.Venit-ai tu odatLa balt s te scalzi;În apa de o chioapRâdeai i f ceai haz.Din lunc , de sub s lcii,Eu te priveam pe-ascuns.Ceva mi în mine;Târziu i-am dat r spuns.

i spun de-acele zile…De când nu te mai v d!Aflat-am din ziare:Vedet e ti, în top.

joci la Teatrul MareUn rol de primadon ,

lumea î i las treaba,La teatru ca s vin .Mi-a spus a Ileana

mult î i duce dorul,C-ar vrea s te mai vad ;S-a cam golit ulciorul.

cheam ades pe mineS-o mai ajut la treab

i-i tare sup rat :Nepo i nu sunt-n ograd .Cu fata mea se joacCând ne-ntâlnim pe drum

i-o mângâie pe bucle;Îi pare nu tiu cum.Eu-i spun c-a a e via a.

i puii î i iau zborulCând le-a venit sorocul;La om la fel e jocul.Dar nu pare a-n elegeEa rosturile vie ii.Dar parc eu le tiu!De bat ades n me ii.

Doresc ca s te v d,La fa -mbujoratMânându-m : hai cal!Copii eram o gloat .

duc adesea în lunc ,Privesc în adânc apa

i caut chipul t u;Oglind este balta.

scriu prima scrisoare,O am de mult în minte,Dar nu- i va fi trimis ,E f de cuvinte.

*La margine de sat

i are Ion casi are doi copiii-o harnic nevast .

E gospodar vestit,O tie întreg satul.Îmi are car cu boi

i mândre acareturi.O turm de oi are,

mânt vreo opt hectare,Recolt bun scoate,Munce te cât se poate.

*Un dang t se aude.Nu-i timp de rug ciune.De ce clopotele trag?

a Ileana spune:A murit Ion, s racu’,A zis c nu-i e bine

are gând de duc vad pe nu tiu cine.

*- Pe cine cau i, doamn ?O-întreab Ghi , groparul.- M uit, a a într-o doar , Dup -un coleg de coal . Se-opre te se închinLâng o trist cruce,

i-o lacrim îi curgei-o poz ea s rut .

Prive te apoi câmpia…Privirea-i departe duce.Pe cer s-aprinde luna

i-o candel la cruce.

Emil BUCURE{TEANU

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 27Anul IV, nr. 5(33)/2013

De la o anumit vârst încolo (s zicem60 de ani!) medicii î i recomand (c nu-idoare gura), chiar î i prescriu (c nu-i doarepixul) tot felul de activit i pentru ameliorareast rii de s tate. i mie (trecut de aceavârst ... critic !) mi-au recomandat s renunla tutun i alcool (de i renun asem cu dou ,trei decenii înainte din proprie ini iativ ), sfac mi care trei kilometri i treizeci de minutepe zi (de i fac zilnic de trei ori mai mult i-ntimp, i-n spa iu!) i s -mi petrec vacan ele(m car 15 zile) într-o sta iune montan unde

fac ni te proceduri precum gimnastic ,diadinamice, magnetodiaflux, ultrasunete, b icu du sub acval i b i termale, dac se poatesulfuroase, la bazin.

Am inut cont i de ultima recomandarei am ajuns într-o asemenea sta iune. Dup

trei zile cine murea i învia? Eu, c ruia „proce-durile” i-au r scolit reumatismul i i-au blocatarticula iile. Doar în bazinul cu ap termalmai puteam s stau. Intram gol-pu dupun du cu ap fierbinte, m prindeam cu mânade bara de inox de la marginea acelui para-lelipiped cu adâncime cresc toare i exersampozi ia de broscoi: cu ochii beli i i obrajiiumfla i. De pe... malul lacului o doamn înhalat alb ne-ndemna s mi m picioarele,bra ele, capul i, de i nu ne-ndemna dum-neaei, s or im.

Dup b ceal în acea ap cu miros depucioas , ie eam sim indu-mi trupul, maiales burta cu coad bearc (cine în elege,bine, cine nu, s întrebe ce-am vrut s spun!)îngreunate, intram iar i sub du , ie eamro u ca racul op rit, m tergeam i m -mbr -cam, dup care, ontâc- ontâc, luam sc rilela rând i m ... depozitam, lac de n du eal ,în patul din camera de la etajul cinci. Odihna

era, de fapt, pauza dintre proceduri. Conformprogram rii, niciodat respectat , care setransforma în a teptare la u i, în acumularede nervi i pierdere de timp, mergeam i lagimnastic sau proceduri electrice. Cea maigrea prob o constituia împachetarea cu pa-rafin .

„Asta scoate romantismul din încheie-turi”, ziceau asistentele, dup care ne l sau

clocotim în propria transpira ie pre de-ojum tate de ceas, timp în care ele, pe hol,

ceau politic gastronomic i bârf social .Am avut noroc c-am venit aici, în sta i-

unea recomandat , înso it de Tela, consoartamea. F înso itor a fi fost o legum . Nici lamas n-a fi putut s m mai deplasez. S-aumirat to i:

- N-am pomenit a a ceva: s vii la b i s -i deblochezi încheieturile, s i alungi du-

rerile reumatice, dar s se întâmple invers! s-a mirat i medicul balneolog.

Încet, încet m-am obi nuit. Mi-am cum-rat baston i am învins suferin ele locali-

zate la genunchi, la glezne, la ale i mai alesla ceaf .

Am descoperit poteci i c ri neumblate,drumuri croite de viet ile muntelui, am b -

torit acele spa ii de lini te i ozon, m-amîntremat spiritualice te i dup vreo zece zileeram iar i apt i s conduc ma ina i s m-

ez la masa de scris. vine s crede i ce spun? Dar în ele-

ge i? Ne în elegem? Dac suntem sub pogo-rârea Duhului Sfânt de la Rusalii. Dac sun-tem rezonan i la glossolalia apostolilor, adicla cunoa terea sensurilor rostirilor i scrie-rilor. De-a ti c nu sunt în eles, mi-a retezalimba cu din ii ca Zenon din Eleea i a scui-pa-o netrebuincioas . Ca orice ins delabratcare ar trebui s procedeze la fel. Ca Van Goghcare i-a deta at pavilionul urechii în urmaunei certe cu amicul lui Gauguin. Un clan deromâna i a parlit dintr-un muzeu din Rotter-dam ni te tablouri, între care i un Gauguin!

mi to! Cu o lun înainte de a se produceapocalipsa din 12.12.2012 care s-a amânat iapoi s-a reportat! S-a reportat fiindc n-apu-casem noi - eu i Catelu a mea - s vizit m

rile de Jos. Cum va fi primirea noastr la

Rotterdam ca i-n toat Olanda din pricinaacestor parlitori pe care nu reu im s -i stâr-pim, v închipui i!

Unde-or fi vremurile când, pentru mine,monsieur Gauguin era monsieur Gauguin, numusiu Goghén, cum se pronun numeleacestui domn dup ce cape i haba de limbafrancez ? Aud? E cineva care strâmb dinnas? Nu ti i pedeapsa cu t iatul acestui or-gan vârât uneori acolo unde nu-i fierbe oalaposesorului? Pentru sup cio i scurtatulalalizatorului olfactiv e proverbial . Pu in îmipas . i a a eu sunt certat cu nasul. Mi se-nfund ca mai ieri jiclerul de ralanti din car-buratorul trânei carapace, cum îmi pore-clisem automobilul Dacia 1300. Din cauza luisfor i a a de zgomotos, c m trezesc singurdin somn. Tot e bine, c ci bietul Mota st cuspray-ul la pând mereu...

În schimb, v rog s nu-mi scoate i ochii...a pândi i de cataract , îmi fac treaba cu ei.

Mai cu ochelari, mai cu lup , mai cu ajutorulaproapelui.

Sta i lini ti i: nu, nu voi invoca toate celecinci sim uri. Cu toate c i organul pip itului,pielea poate fi obiect de pedeaps , existândexemple ale jupuirii de viu! (Recent, ni tecercet tori care au investigat abajururile l m-pilor din birourile criminalilor de la lag relenaziste au constatat c sunt confec ionatedin piele de om. De evreu, desigur! Vorbaunei televiziuni de consum, când închis ,când deschis , când amendat de CNA, cândiertat de guvern: Senza ional! Ieftin.)

Repet, nu-mi scoate i ochii: asta v d, astascriu. tiu i avertismentul „vezi ce scrii”,dar nu-mi mai pas . Pot fi spânzurat, orbit,jupuit, decapitat. Nu mai am ce pierde. Celmult, perdan i pute i fi tot dumneavoastrcare, astfel, ve i fi lipsi i de c ile pe care le-

mai putea n scoci. „Bunicule, e ti un N s-cocil -f -vil !” mi-a zis, recent, Matei. „F -

mil , dar cu sil , ca i zerul din sedil , cândafar , Mo Geril , cite te fil cu fil , o povesteinfantil , c-un copil i o copil , ce se joaccu o bil ...” am turuit eu cerându-i apoi,potrivit regulei, s -mi spun o... rim . „P i le-ai spus tu pe toate...” s-a bosumflat el, dar

Nicolae ROTARU

_n infernul alb_n infernul alb

28 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

nu pentru mult timp, fiindc i-a venit în ajutorBunica: „A a e el, Morm il , Bramburil ,Scormonil , Fometil i Setil , fiindc n-arenici o pil la vecinul lui Din il !” „Ba are! i ebunicul meu...” „... Burtil !” „...Ba nu, tu e ti... o ... Somnoril !” Infantil , am dat s zic,dar mai bine c-am t cut, fiindc anfantul eprea mic s în eleag .

zboiul rimelor i al gafelor educa ionale.Cred c e cazul s -l sist m aici. Time out.

Bun: pauz , pauz , dar cu ce o umplem?Trag cu ochiul la cartea din imediate ea pla-nului de lectur . Dante, Infernul. Deschid laîntâmplare Pagina 87. Citesc versurile 100-106:

„De-a lungul undei ro -clocotitoarepornir m dar i-ntreg cuprinsul Luniise-nfioar de-a fier ilor strigare.Pân la ochi edeau în sânge uniii Nes gr i: „Ace tia sunt tiranii”

care-au ucis i-au tâlh rit ca huniii-a lor cruzime- i tânguie-n jelanii” (...)

Dac l-am început, continui jocul. Dante,Purgatoriul. Deschid. Am emo ii. E pagina211. Versurile 82-87 sun astfel:

„P catul nostru-a fost hermafrodit;i fiindc -n pofte-am întrecut m surai n-am urmat ce-n lume-i legiuit,

strig m pe nume cât ne ine gurape-aceea care-n vac s-a ascunsi-a ijderi ei spurcatu- i-a f ptur .”

În fine, a treia carte (Editura Minerva,Colec ia B.P.T., nr. 1119, Bucure ti, 1982, înromâne te de Eta Boeriu, cu note i comen-tarii de Alexandru Balaci) Dante, Paradisul,Pagina 246. Citesc de la versul 46 la 58:

Noi n-am l sat ca papii-n Vaticande-a dreapta i de-a stânga lor s-a ezepe cei ce vor s-ajung la liman;i nici ca semn pe flamuri s cuteze

a- i pune-a noastre chei i-apoi cu setecre tinii-n lupte crunte s -i reteze;nici ca s-ajung chipul meu pecetepe bule mincinoase i vândute,de care ru ine pat i-n rai, poete.

ci pretutindeni oile-s p scutede lupi fl mânzi în straie de p stori:unde-i, P rinte, mila ta s-ajute?Am citit (a i citit), m-am crucit (poate i

dumneavoastr ) i nu tiu cum s scap depielea g inii ridicat pe trup. Sunt n ucit. M -nfioreaz actualitatea descrierilor, curajul dis-cursului i profunzimea analizei. Bine c nu-s Dante, c-ar fi trebuit ca Tela s se identificecu Beatrice, iar eu, amorezatul, s-o caut prinInfern. Nici n-a fi g sit-o c Doamna K arereparti ie special intermediat de protoiereuli so al Chivei, care, amândoi, ne-au i n it.

Rea ez c ile pe raft ca pe ni te arme pe-riculoase stocate într-un depozit. Nu preaam chef. Parc-a evada din nou în decembri-ada alb-rece de afar . Infernul alb. Tela sfo-

ie u or. Ce bine. Nu m va sim i i o s-o re-sesc, când vine din escapad , mai frumoa-. Somnul de dup amiaz înfrumuse eaz .

Pe mine m urâ te i mi-l alung i pe celde sear i de noapte.

Calc ca pe ou . Pe jos e sticl . Polei, lu-necu . Cultur de fracturi. O doamn i-a în-

urat ciorapi de nailon peste bombeuri ilpi. Merge inându-se de ziduri.

În fa a Prim riei e dezafectat totul, iarghea a e topit cu sare. Aici m opre te dinmersul precaut un tip b rbos. E fostul meucaporal de la Câmpina actualul mecanic demetrou. De mult nu ne-am mai v zut. Vevei-a l sat barb . Abia când s -l critic pentru m-a copiat constat c poart doliu.

„Ce-ai p it, Vulpa inule?”„Nenorocire. Întâmplare incredibil , ca-

n c ile dumneavoastr ...” zice.„Cum a a?!”„Da. Poate-a i citit de un accident de-

acum o lun , produs în sta ia Bucur-Obor”.„Da, cu o femeie c reia i-a f cut vânt o

feti ori a alunecat singur în fa a garniturii... nu spui c tu...”„Da, eu conduceam rama aceea, dar nu

asta e drama...”„Dar care?”„Victima este îns i mama mea. A tepta

chiar trenul condus de mine...”„Nu se poate!”„Asta e. Scuza i-m , m gr besc”...

i „caporalul” Vulpe a disp rut înghi itde pasajul pietonal. Nici „Dumnezeu s-o ierte!”sau „Condolean e!” pentru mama lui cu careschimbasem câteva vorbe în ziua nefast , înparcul Plumbuita, n-am apucat s -i zic.

Plec ame it, reluând acroba ia pe ghea .Pe meninge îmi patineaz buc i de cuvintebocn , idei ce refuz s se nasc . O darabana t cerii dureroase îmi r te creierul greui-nr it ca un urs silit cu lan ul vârât în nas joace spre uimirea pl cut a gurilor-casc

dispu i s-asculte textul stupid al ursarului:Joac bine,Mo Martine,

i dau pâinei m sline.

Joac , fii mereu în prizC-o s i dau i ceva brânz ,Chiar dac acum e criz .Brânz nu rimeaz cu criz . Poate doar

dac zicem ca ungurii care vorbesc române -te: brinz . Rânza, brânza i osânza! Calit ileidentificate, odinioar , de M reanu lacurva Adâncatei, domni oara Gica-Virginicazis i Mangica, preferata oferilor de curslung i cu bani la pung .

La Bravus, odiseea z pezii continu . Ampredat cheia, am privit cele trei turnuri dinPisa constituite, la sos (subofi erul ofi er deserviciu, cum zic studentele de anul întâi!)

din legitima iile înv ceilor celor trei ani destudiu. Acele acte mi-au amintit de carto-na ele noastre de la Sibiul cu epole i: unualbastru, care d dea dreptul la învoire în orai sâmb i duminic , dac aveai note de 9i 10, i altul ro u, care acorda acest drept

numai pentru ultima zi a week-end-ului, cândmarea majoritate a posesorilor, care reu eau

treac de filtrul de la poart (tuns, ras,dung la pantaloni, nasturi lustrui i) mergeau

i înece amarul de a fi luat doar note de 7i 8 la bodegi i zahanale. Cei cu calificative

sub mediocre nu plecau în învoire, decât dac -i asumau riscul i s reau gardul caz rmii.

Am l sat cheia, am piuit, Albena în înghi-it cei 17 kilometri de aglomera ie urban i

am ajuns acas mergând ca un tolomac r -it, ca un boschetar icanat de copii. Bine c

n-am fost lapidat cu bulg ri i buc i de ghea-. Doamne, ce aglomera ie. Iad. Se zice c

ne-am împu inat, iar mie mi se pare c ne-amînmul it. Cum i cu s cia asta mi se pare ce vorba doar de un basm. ara e o tarab , iarforfota cump turilor nu mai contene te.Bani, bi tari, lovele, verzi ori, rozalii curg dinbuzunare în buzunare, din cont în cont, de lanegustor la negustor. Banul, ochiul dracului.Dracul, locatarul infernului.

ania fostului subordonat care i-a ucismama terciuind-o pe ina de metrou m-a bul-versat pentru mult timp. Mai ales când, dupacel mult timp, am aflat c feti cana Fernandacare a icanat-o astfel încât femeia, ce se du-sese prea în fa , pe peron ca s -l vad pemecanic i s -i spun ori s -i predea ei tiauce, a alunecat, s-a dezechilibrat i... Camerade luat vederi n-a surprins un brânci, a acum s-a comentat, a a încât dr coaica n-aputut fi acuzat . Nici nu putea fi, c ci nicicarte de identitate nu are. Plus c este fiicadoamnei deputat proasp t alese în parlament.Doamna ce ne-a zâmbit o lun de pe banne-rele din Colentina. i ea i tat l lui Mugurel,prietenul minorei sale fiice, adic nimeni altuldecât domnul primar i politician traseistErmolai Ho anu!

Simt din nou c devin moar de vânt caremacin . M macin . M macin. i m mistui.Îmi simt c rnurile i oasele i nervii i sângelecum intr în malaxorul care sunt i cum î ipierd - îmi pierd! - forma, rolul, viul.

Nodul cravatei m strânge. E una dintrezecile de cravate primite i redate cadou. Msc lâmb la mine i transpir neputincios. Nicide intui ii nu mai sunt în stare. A draculuirealitate! Îmi vine s pun mâna pe-o arm deasalt (eu militarul cu drept de port-arm n-am asemenea scul a mor ii decât pentru ure-chile lui Garoy!), cum a f cut un elev (tot mi-nor) dintr-o coal american , care i-a c -pit câ iva colegi cu o asemenea arm letal

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 29Anul IV, nr. 5(33)/2013

din colec ia ... mamei lui. Sau s m încing cuo înc rc tur de grenade ori calupuri de TNTi s ... m detonez într-un mall ori într-o pia

public , la fel ca „eroii” pakistanezi ori tali-banii afgani, dornici s intre, astfel, în gra iilelui Alah pentru a-i recruta ca sfin i.

De bine ce tocmai scrisesem c nu maisunt capabil de intui ii. Dar de fantezii, fic iunii închipuiri sunt în stare! Marele gr san care

face pe gânditorul, asta sunt. Colprofdringullui pe te. Ma ina de creat idei i cuvinte sor-tite uit rii. „Uit tor” profesionist. Alzheimer-ist! Sp lat pe mâini dup ce am dat mâna cupatru efi de stat i pe creier dup ce am fostajutat de MCSUP s supravie uiesc unui ac-cident de circula ie în care c u mi-a fost unspahiu de azi, m strecor printre murd riilehabitatului. Prietenul Lilian Dinea mi-a trimiso fi uic pe care sunt trecute 13 puncte nu-mite „remedii pentru tulbur ri de memorie irevigor ri pentru inere de minte”. Tabelulcon ine o în iruire de imperative, menite s -l descurajeze pe domnul Alzheimer: 1. Dan-sa i! 2. Mi ca i-v ! 3. Mânca i! (ou , fructe,legume), 4. Lucra i! 5. Hidrata i-v ! 6. Râde i!7. Dormi i! (7 ore), 8. Nu televizorului! 9. Damirodeniilor! (rozmarin, ofran, scor oar ,busuioc, cimbru), 10. Înv i o limb str in !11. Sp la i-v din ii! 12. Be i ceai verde! 13.Sex, sex, sex! Cred c ultimul punct l-a trecutdinadins: s fie 13 i s m sus in în prefe-rin ele mele des invocate i rar practicate.

Halucinez. Mintea - cât mai e - merge pevârfuri. Pe poante, ca balerinii, fac pirueteideile i gândurile, i când mai deschid icomputerul i citesc e-mail-urile din care aflu

dac nu trimit nu tiu ce mesaj primit dinnu tiu ce zon inca , aztec , maya oritibetan , la zece prieteni voi avea parte de onenorocire la fel cum, dac trimit, voi aveaparte de noroc i saci cu bani, m-apuc pan-daliile. Poate de aceea am avut accidentulcare m-a inut la reanimare în spitalul Frun-zeasca! Cu toate c eu îmi amintesc c , laînceput, chiar am trimis acele scrisori de lavraci i prezic tori la colegi i amici care m-au persiflat, dar n-am primit nici o pungucu bani, nu m-a p scut nici un cine tie cenoroc.

„Cherry, whisky, brandy”, îmi vine s re-produc felul Scriitorincului de a zice 666.ispitele sextile ale diavolului. Nu zic fiindc -s antialcoolic. Nici uic (tzuic !) fiart cupiper sau vin fiert cu scor oar nu servesc,chiar dac am r cit.

„What age are you?” îl întreb pe Mateicare îmi face o vizit inopinat s m întrebece i-au l sat mo ii: Nicolae, în cizmuli e iCr ciun, sub brad. În loc s -mi r spund mia la trei p ze te mai abitir decât taic -su, cnu pronun corect. „O.K. dear kinde chil-

dren!” m schimonosesc s -i fac pe plac.„B i, bunicule, pune i tu mâna pe carte orivin-o la englez cu mine c e ti pra tie!” Ei,poftim, cum poate un bor os libidinos ele-fantos, rinoceros i hipopotamos s-ajung... zgârcios. Adic pra tie. Deci elastic...

Ce-o fi cu marele suprem i acceptat Dineade nu m mai sun ? M-a emailit i atât. Eceva, fiindc nu-mi miroase a bine ce se-ntâmpl în zona de sorginte a efului nostrusuprem, Al Kamer, din ACSUP. Dac aia ezona de sorginte. Nu-mi miroase a bine, nicice se-ntâmpl aici, cu noii guvernan i ai pre-mierului Lescu poreclit chiar de prezidentul

snescu Dottore. Dar, s -mi v d de t cereai adormirea mea din ACSUP, s m bucur-s pe-aici cu Vanda Pri ache, nu pe dincolo

ca tat l ei drag i brunet, fost, i el, un link,la fel ca mine, în MCSUP, înc din perioadaFBI, când pl nuiam Ac iunea Romida, de-clan at în 1989 i, iat , la dou decenii ijum tate de atunci, înc neîncheiat . Suntpe-aci spurcat la americanisme. Tomorrow o

fie i mai r u, ’tu-i good luck-ul m -si! Im-portant e c acum înot în love you, ca un cu-plu de amorezi care n-a mai fost trezit în zoride nightingale, pentru simplul motiv c hul-pava de mâ cat a prins privighetorul i laîngurgitat ca pe un rat. Bine c nu-s nevoit

pronun ceea ce scriu i c nici nu trebuie-i citesc lui Matei acest text. Mai ales când

e vorba de fete i feti e, fufe i pipi e, ca fos-tele studente harnico-darnice de teapa proas-petei consoarte a ex-securistului Panfil Z prea,membru al Parlamentului de la Bucure ti.

Pe ea, fata lui Pricopie zis Pric mi ma istul,înainte de a afla chiar de la el c suntem ca-marazi i c i-am devenit ef, în MCSUP, adicpe fosta mea student de la Venus, RaisaFiereanu, actualmente doamna Z prea, fostaef plin de vino-ncoace blond, a localului

Maxy-Sexy din Poiana cu Platani, am inut-ode mai multe ori cu capul în tavan, mai ales laea acas , în vila din Dobroe tii în care taic -su a f cut bani grei din afacerile imobiliarederulate în acest sat din... buricul Bucure -tilor. Recunosc c mai întâi ea m-a inut pemine cu ochii în soare, dup care mi i-a puspe jar, dar m-am r zbunat. i pe ea, i pe prie-tena ei Vanda Pri ache, fost Neagu, fiica de-functului coleg sibian i camarad în ConfrerieMi u pri , tot student eminent la cursulde amor focos, r mas credincioas tân ruluimagistru de mai mult vreme care sunt, darpurtându-le o oarecare pic i invidie L cus-ti ei i Buburuzei, practicantele de la zisullocal de turbulen e i n i i foste, i ele,studente la Venus cândva, ce- i mai asumatunci când m-a tept mai pu in rol de viagraîn carne i oase, f obliga ii i la domiciliulclientului.

Toate astea îmi vin în minte atunci când

dau cu ochii de Omar Khayyam i de Ruba-yatele sale afla i între copertele unei c uliidragi a ezate la vedere, din care am re inutcare este trinitatea existen ial a renumituluipoet persan: vinul, femeile i muzica. Eu maflu în perioada renun rilor: am început culicoarea bahic , m tem c e la rând ofertaedenic i, când voi i surzi, voi renun a i lason. Atunci, în calitate de legum , voi fi deacord cu Oscar Wilde care spunea: „Ce binee s nu faci nimic, i asta foarte încet, i dacse poate i pe bani”. Ei, da, pe bani! Aici eaici. Vor mai fi destui angaja i pl titori de im-pozite care s poat sus ine f torii de um-br p mântului, adic pensionari care refuz

dea col ul, cum jinduiesc s-ajung eu, ma-gistrul tefan Trucal post-bravusianul? Zicbravusian sau bravusianist ori chiar bravu-sianolog, de parc-a spune oxfordist, harva-dolog, cambridgian. Ba nu, westpointist isaintcyrian, ca s invoc celebrele citadeleale Almei Mater cu epole i.

Tot stând cu gândul la Ti a i Ruza ori laVanda i Raisa, mi-au ie it coarne-n frunte.Chiar i-n nas mi-a ap rut un co pe care-lfrec i-l storc, la fel ca puberii. Liloac Dineacu memorandumul lui e de vin !

Amorez obez i bordelez care dorm, visezi delirez. Parc-a fi un copoi a teptând ciri-

poiul care-a zburat speriate de rafalele traseîn cele mai iubite trupuri de c tre ochitoriicelei mai aeriene trupe. În timpul execu ieipreziden iale de la Târgovi te cic s-ar fi spartgeamurile pu riei muzeu de la Doftana. Maiales cele ale celulei H, unde au fost întemni iGheorghiu Dej i succesorul s . Cic ...

Un admirat al meu, autor de texte umo-ristice pentru marii autori de scheciuri cuopârle din perioada executatului, s-a luptat

cu cancerul ce s-a luptat, dup care i-a pusmâinile pe piept i i-a dictat unui amic un felde epitaf: „Umoristul Mih escu vrea s de-cedeze, / Lung prilej de bârfe i de ipoteze!”Apud Topârceanu, dar de râsu-plânsu. Cume via a îns i, i cea curv i cea roman icea pies de teatru pus -n scen ! Via de-pendent de a ele trase de sforarii unor or-ganiza ii ce- i iau ori li se atribuie nume desalvatori, guvernatori, globalizatori genIlluminati, Masoneria, Opus Dei, GuMo iACSUP. Care sforari s-ar putea s nici nuexiste, s fie la fel ca terori tii str ini din revo-lu ia autohton anticeau ist i antina ionalarmat din decembrie, rodul unei metafizici ajocului de interese i al tr rii, al agenturilori spionajului, dac nu cumva materializarea

unui scenariu al preg tirii speciali tilorintelligencelui interna ional, de la FSB iMossad la CIA i MI6.

Câteodat mi se pare c sunt pe un pla-tou de filmare, actor, figurant, unul c ruia re-

30 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

gizorul (de platou) îi cere s i mi te fiziculprin cadru. „Mut i târti a de acolo, acolo!”ar zice Tela de-ar fi sau nu regizor de platou.Dar ea, acum, înglodat i ap sat de povara

rb torilor, e preocupat de alte platouri...cu salat á la beuf, cu pl cinte, cu sarmale...Acum sunt de-a dreptul buimac. Am a ipitdezvelit i am visat c un grup de mame jig-nite i furioase m-alergau hot râte s m ju-

neasc fiindc le-am l sat fiicele bor oase.„Porc b trân i janghinos!” zicea una. „Ba-ragladina dracului, o s i d m s i m nâncifuduliile! Spunea alta. „Cordaci împu it i li-bidinos, nu ne scapi cu una cu dou !” ame-nin a o a treia. „Mi-ai l sat-o bor oas la 13ani, pramatie bo oroag . Nu te las pân nute spânzur, derbedeu afurisit!” striga o mam

de-a dreptul furioas . „Scapi doar dac nereci i ceva din Florile r ului de Baudelaire!”striga i o gâjâit b trân care sem na cu r -posata mea soacr Dora Tindeche. N-am statmult pe gânduri, am început s transpir i srostesc o strof din poetul francez:Femeia, sclav proast i plin de trufie,Sl vindu- i f scârb un farmec ma inal;

rbatul, despot hulpav i spornic la curvie,El însu i sclav al sclavei, mocirl în canal!”

„Aha, a i auzit, doamenelor? Pe el! S -lm f b rb ie!”Am s rit din pat direct în pozi ie drep i,

în fa a Telei care m mângâiase peste tot ca m trezesc c-a sunat ceasul. N-auzeam ni-

mic din pricina dopurilor antifonice vârâte înurechi ca s atenuez zgomotul ig nesc venitdin apartamentul de deasupra, p rticic de

iad un de dr cu orii de Lindap, Pexal iPlexiglas se r zboiesc de se zguduie tavanulmai ceva ca la un cutremur.

„Parc spuneai c te-ntâlne ti cu LilianDinea, care te-a convocat, te-a amânat, te-atracasat ca orice ef ... La urma urmei nu mintereseaz decât dac i-a dat banii promi i...Parc v d c i pentru sta lucrezi tot pebogdaproste” turui Tela.

„Parc ... De ce te bagi tu? Ce eu te-ntrebcând te-ntâlne ti cu stare ul de la Ghintuita,unde la i b rbo ilor vii pentru sufletul mor-ilor sume frumu ele?” o pi cai eu neinspirat,

fiindc discu ia putea e ua într-o gâlceavcu subiect religios. N-a e uat. Preocupat

se mire ce ude sunt pijamalele în care m-am zb tut ca-n c ma a de for , probabil cnici n-a auzit. Mul umescu- i ie, Doamne!

Auzim mereu, spunându-se c e tot mai greu s r mâi principialîn condi iile în care, psihologia efemerit ii i-a pus amprenta întoate domeniile vie ii social-economice ale societ ii. Integritateauman are de suferit, deoarece mul i dintre semenii no tri î i vânddreptul de „întâi n scut” pentru un „blid de linte”. Potrivitdic ionarului explicativ al limbii române, integritatea se define teastfel: „caracter integru, sentiment al demnit ii, drept ii icon tiinciozit ii, care serve te drept c uz în conduita omului,onestitate; cinste, probitate”.

Mai exist un aspect al lucrurilor. Acela în care un om integrutrebuie s r mân a a într-un context social împotrivitor, s fie debun credin , i s lucreze cu con tiinciozitate i cu iubire, s facbine, tocmai celor care în incon tien a i în ne tiin a lor, se manifestcu ur i dispre .

Chiar dac a fi c utat în toate scrierile lumii nu a fi putut aflaun exemplu mai elocvent decât cel al Domnului nostru Isus Hristos.În umblarea Lui prin lume a fost chemat de un frunta al sinagogii penume Iair s o învie pe fiica sa, care tocmai murise. „Când a ajunsIsus în casa frunta ului sinagogii i când a v zut pe cei ce cântaudin fluier i gloata bocind, le-a zis: «Da i-v la o parte, c ci feti an-a murit, ci doarme!». Ei î i b teau joc de El. Dar dup ce a fostscoas gloata afar , Isus a intrat înl untru, a luat-o pe feti demân i feti a s-a sculat. i s-a dus vestea despre aceast minuneîn tot inutul acela” (Matei: cap. 9, versetele 23-26).

adar, observa i un context destul de jenant. Domnul Isus afost chemat acolo. El, Domnul Domnilor, s le fac bine. În sfin eniaSa, le-a fost mil de ei i voia s le transmit c totul va fi bine. Ei,îns ... „î i b teau joc de el”. În situa iile limit , unii sunt cople i,

nicio n dejde, iar al ii, în r utatea lor, devin sarcastici, vanito i

i necredincio i.. i totu i, Domnul Isus Hristos a r mas integru. i-a dus la îndeplinire scopul pentru care venise în acel moment în casarespectiv . Ce bine ar fi ca to i s -i lu m exemplul! Ce conteazoamenii sarcastici f Dumnezeu?! Trebuie s ne facem datoria deoameni cinsti i, s ap m valorile umane, s avem acea putere carene-o d providen a (dac suntem hot râ i), chiar dac sufletul nostruse înfioar la reac ia negativ a unora... E greu? Nu. Trebuie s tiidoar c Cineva a fost hot rât, onest i a dus pân la cap t lupta dea- i îndeplini dezideratul pentru care a tr it i a murit. Adic mântuireai c tarea demnit ii noastre umane. A-L urma pe El e cea mai mare

onoare. S nu uit m de imanen a lui Dumnezeu (no iune de prezenimediat a lui Dumnezeu care umple totul). i cum sus ine A. W.Tozer, trebuie s ne revendic m din nou „vechea zestre a eternit ii”,

lucr m pentru permanen i nu dup aparen , deoareceentuziasmul zilelor noastre confund mi carea cu progresul. Timpulnu e robul calendarului i nu are nicio leg tur cu schimb rile dinsocietate, privind principiile de via . Caracterul trebuie s fie cristici nu anticristic... S iubim oamenii i s le facem bine. S nu ne

descurajeze batjocoritorii. De obicei, ace tia sunt oameni care tr iescîn afara realit ii care cred c lumea este un teren de joac i nu delupt . Societatea are nevoie de oameni integrii, echilibra i care spoat duce „povara timpurilor” cu toate curentele lor nefolositoarei ingrate.

adar, s scoatem afar din sufletul nostru „gloata” de gândurifrivole, de mândrie, i pesimism. S ne d m mâna în mâna providen ei.Atunci ne vom putea ridica la rangul de Om i nu vom mai dormi înne tiin i prostie. S ne „încingem coapsele min ii” a a cum spuneBiblia, pentru c „Nimic nu e mai sacru decât integritatea min ii tale”(Ralph Waldo Emerson).

Integritatea [icontextul social

Integritatea [icontextul social

Marina GLODICI

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 31Anul IV, nr. 5(33)/2013

Ion Vasiu

Recuno tin

rut mâna, mam , ca-ntr-un vers frumoscând se coc sub pleoape boabe mari de rou

întorc acas pururea pe jostu, în prag, te bucuri ca glia când plou

rut mâna, mam , azi când se audcum plesnesc pe ramuri mugurii de setede se-mbr eaz -n lanuri grâul crudi-ncol esc devreme noi iubiri în fete

rut mâna, mam , anotimp etern,istm ce toat via a de p mânt m leagîn poemu-acesta a dori s-a terncalm, recuno tin a ce i-o port, întreag ...

Hold cu cercei de maci

când plângi i râzi cu fa a spre apusti ca o ap care curge-n sus

când m s ru i cu p ru- i despletitti ca un fulger care m-a tr snit

când tandr i timid te dezbraciti ca o hold cu cercei de maci

Anotimp de jar

nisipuri mi toaresunt spulberate-ncet

cerea ne-nvele teîn tain grijulievorbe te iar în versuriun vis tor poeti- i d ruie te-n noapte

un ghem de poezie

bat clopote în cerurie s rb toare iarpeste câmpii curg râuride grâne i de rounoi alerg m iubitospre-un anotimp de jarsperând c în iubireadeseori mai plou

Vei regreta

vei regreta-ntr-o zi sau într-o noapte m-ai vândut pe dou mere coapte

vei regreta i poate-o s te doarcerea-mi scurs într-o c limar

vei regreta târziu ori mai devremeiubirea ce se-ascunde în poeme

vei regreta într-o var cumintecând steaua-n care crezi acum te minte

vei regreta târziu ori mai devremecând gura mea nu o s te mai cheme

Zvon de prim var

dac ner bdarea sevei fierbe-n muguri pân crapdac mieii sar pe esuri ca i boabele pe plitdac -ascuns -n mun i z pada trece-n starea ei de apdac ghioceii-n pie e duc privirile-n ispitdac oamenii pe strad ies s -ntâmpine luminadac porumbeii-n stoluri norii parc îi alungdac primii fluturi zburd i br zdeaz -n zbor gr dinadac mi se pare calea înspre cas mult mai lungdac pentru bucurie tot mai mult timp ne r mânedac -n pace se-mpline te i se rotunje te aradac -n verde crud, f loase, râd p durile de grânenu sunt semne, dragi prieteni, c sose te prim var ?!?...

Acas

nic ieri în lumea asta nu-i mai bine ca acasunde pruncii de o chioap pot visa mereu în paceunde-n prag ne-a teapt mama nins -n p r dar tot frumoasi-unde lini tea bogat pe sub grind loc î i face

bate aprilie la u prevestind sosirea noastrpânza dorului se ese din lumin , tot mai deas ,se-ntorc p rile-n ar br zdând iar bolta albastrnic ieri în lumea asta nu-i mai bine ca acas !

ldura ultimului vers

Creionu-i obosit de-atâta ters.Scriu la c ldura ultimului vers.

Mereu dator, dar nicidecum s rac,Scriu tot ce îi e inimii pe plac.

Chiar dac -n visul meu e-a a târziuEu tot mai sper, iubito, i mai scriu.

Te vreau

te vreau vesel nu tristarip s -mi fii mereudragoste care rezisttu e ti Dumnezeul meu

te vreau ciutur -nsetatdin fântân sco ând dorstea nestins vreodatlun pândind dup nor

te vreau fagure de mierestors pe buza mea de suscând iubirea ta m cere

stignit precum Iisus

Apogeu sub ire

acum, când anormalul e normalîn ara care geme i suspinte-a tept iubito coco at pe-un valcu inima de dezn dejde plin

îmi sufl vântu-n buzunarul goldistrac iile-au r mas o amintiretrec zile-n iruite ca-ntr-un stolspre-un apogeu fantastic de sub ire

Rubens - Judecata lui Paris

32 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

C#r]i primitela redac]ie

Dan {ALAPA

GREVA MISTERELOR

Misterele danseaz singure pe str zi,S-au s turat s stea dup u i!Nu mai sperie pe nimeni misterele lumii,E parc o grev a misterelor pe strada mea,Autobuzele nu le mai ocolesc,Curge sânge-nnegrit pe str zi,Misterele râd, se dezumfl ca ni te baloanede paie,O, ce spectacol grandios,Strig trec torii aplaudând,Mâine nu vom mai avea niciun secret,Ce lume minunat vom tr i...!Singur,Un copil plânge la fereastr ,Basmul spus de bunicaS-a desprins din vis

i alunec sfiosPe geamul ferestrei –Os de copil rieDesc rnat de mirare...

ORIGINALITATE

Diminea a,Acoperi urile sunt triste,Degaj un sentimentDe inutil,De b lie pierdut pe nedrept...Norocul lorCu insomniaciiDe la ultimele etaje,Care- i cl tesc imaginea nop ii -Timbru pe fe ele lor buh ite -Cu luciul lor moroc nos.- i mâine va fi noapte,

i zic ei,Ce bine, poate vom reu i,În sfâr it,

evad m de sub pleoape!O fi, cuget sisifele acoperi uri,Dar ce lips de originalitate...

BIS

Minutele curg invers,Starea de visDevor visul,Co marele sânger vid,

Iar viorile rezoneazA t ceri dezacordateÎnghi ite de strunele oarbe...Iar în rest,Absolutul,Stingher,Intr în scenPentru un nou bis.

BRACONAJ

Nici nu tiuCui fac bineAtâtea poezii citite pe minut.

simtCa un Ginko BilobaSolitar,Îmbuteliat i expusPrin plafare de lux,Prin care nu intr decâtAventurieri cu detectoareDe iluzii la brâu,

braconezeFrunze b nuite în versuri.

GEATA

Locuiam pân mai ieriÎntr-un vârf de s geat .Singur.Lumea trecea pe lâng mine,Ori eu treceam pe lâng ea,Nu tiu,Nu aveam timp s m m sor în vitezCu lumina,Nici cu gândurile lumii,De prisos astfel de filozof ri,Eram prea gr bitOri lumea prea înceat ,Consumam energiaArca ului -Asta-i cert,Chiar dac pare absurd -Ca o floare de plasticOxigen veritabil.De-asta m -ntreb:Cum ar ar ta lumea,

ezat toat ,Cu c el, cu purcel,Pe un vârf de s geat ?

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 33Anul IV, nr. 5(33)/2013

Octavian LUPU

Drumul pr fuit se întindea erpuindprintre dealuri pân departe în zare. Mergeamde mult vreme i totul p rea lipsit de sens.Încercam s îmi coordonez fiecare pas pe careîl f ceam. M sileam s nu dau aten ie de-taliilor i s m concentrez strict asupra tra-seului pe care îl urmam aproape instinctiv.Harta o consultam din când în când cu scopulde a consemna pozi ia mea ce se schimba dela o or la alta.

„Ce se întâmpl cu tine?” m-a întrebat cumirare Sebastian. „Înc pu in i vom ajungeîn vreun sat sau vreo comun din împrejurimi.Nu ai de ce s te îngrijorezi. Ai încredere înmine. Am mai trecut prin situa ii similare.Crede-m !”

În sinea mea nu îmi venea s îi dau cre-zare. De multe ori am auzit cuvinte de în-curajare bazate pe a a numita „gândire po-zitiv ” i menite s î i ofere suport moral cândtreci prin momentele dificile. Realitatea este

de multe ori am încercat astfel de tehnici,îns rezultatul nu a fost niciodat pe m suranevoii pe care o aveam.

„De unde s tiu c nu îmi oferi din nouni te încuraj ri f suport real?” i-am r s-puns direct. „Mai degrab a dori s îmi spuicare este p rerea ta i mai pu in m inte-reseaz s îmi adresezi cuvinte de încurajare

suport real.”

„Ar trebui s m crezi,” se limit s îmispun Sebastian. „Uneori încrederea î i r -mâne singurul lucru de care te mai po i prindecu n dejde,” continu enigmatic. „Nu tiudac m-ai în eles, dar faptul c am parcursdou zeci de kilometri pe jos nu înseamnmare lucru, dac nu ai ales i direc ia ceabun . În ceea ce ne prive te, te asigur c neîndrept m spre o localitate care în curând vaap rea la orizont.”

„Dar harta pare s spun altceva. Prive tepunctele pe care le-am marcat. Nu este nicio

ezare uman pe o raz de aptezeci de kilo-metri, cel pu in conform estim rilor mele

cute pân în clipa de fa .”

Nu îl în elegeam deloc pe Sebastian. El ainsistat s plec m la drum numai cu o hartturistic de uz general, f busol , GPS sauceva asem tor. De diminea totul p reaîn regul , dar dup ce am parcurs o anumitdistan am început s sesizez o discrepantot mai mare dintre hart i ceea ce observampe teren.

Mereu am c utat s ocolesc, atât cât esteposibil, situa iile de incertitudine. Nimic nueste mai sup tor decât s nu tii unde teafli i încotro te îndrep i. Pierderea direc ieiare un impact direct asupra moralului indi-ferent de ac iunea pe care o întreprinzi. Îmiaduc aminte cum în timpul efectu rii stagiuluimilitar am trecut prin multe situa ii neclarecauzate de ordine confuze i lipsite de logic .Nu doream s mai repet astfel de experien e.

„Nu este vorba de o aplicare a tehnicilorde gândire pozitiv ,” continu Sebastian cai cum mi-ar fi ghicit p rerea pe care o aveam.

„Eram convins c drumul va dura mai multdecât am estimat ini ial. Tocmai de aceea,dup cum poate ai observat, am luat o can-titate mai mare de hran i ap decât ar fi fostnormal pentru o distan de dou zeci dekilometri, cât p rea ini ial pân la destina ieprivind doar pe hart . Îns marja de eroarepe care mi-am asumat-o conducea la o dis-tan de treizeci de kilometri! De aceea, cred

am parcurs dou treimi din drum i pânla asfin itul soarelui vom ajunge cu bine undene-am propus.”

M-am limitat s -l ascult f a mai da vreunspuns. Cumva, prins de jocul „mersului au-

tomat”, adic f s m mai gândesc la pa iipe care îi f ceam, începusem s m deta ezde situa ia prezent i s privesc la detaliiledin jurul meu. Mun ii se întindeau cât vedeaicu ochii la dreapta i la stânga mea. Dealurileînverzite veneau în întâmpinarea privirii su-gerând calm i odihn prin forme unduitoarece se pierdeau în zare. Vântul b tea cu rafalescurte schimbându- i direc ia la fiecare sfertde or , luându-m de fiecare dat prin sur-prindere.

„Îmi place mult acest peisaj,” am schimbatbrusc subiectul discu iei. „Formele de reliefau o simplitate nobil indiferent de unghiuldin care le prive ti. Când le contempli, ai im-presia a ceva provizoriu i în acela i timpfinalizat. Este ca i cum temporarul i defi-nitivul s-ar fi unit pentru totdeauna în struc-tura unor obiecte pline de m re ie.”

„M bucur faptul c ai început s numai prive ti atât de mult c tre tine i ai ob-servat minunata realitate din jurul nostru,”îmi r spunse zâmbind Sebastian. „Interiorulpoate fi cel mai serios obstacol în a discerneexteriorul!” continu f s ofere alte am -nunte.

Orice drum se parcurgepas cu pas

Orice drum se parcurgepas cu pas

Încrederea ca Reperal Speran ei

Rubens - Peisaj de toamn cu vedere din Het Steen

Interiorul ca Obstacolîn Cunoa terea Realit ii

34 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Da, avea dreptate! Cople it de ceea cesim eam, îmi fusese imposibil s observ lu-crurile din jurul meu. Concentrat pe urm rireaatent a traseului, pierdusem din vederefrumuse ea naturii ce m înconjura cubun voin . M aflam în mijlocul unui spec-tacol grandios, dar cu toate acestea acordamaten ie exclusiv tr irilor interioare, fiind in-capabil s primesc lec iile de valoare pe careuniversul mi le oferea cu mare generozitate.

„Credeam c lucrurile stau invers. Maiprecis, exteriorul te împiedic s vezi inte-riorul,” i-am r spuns la rândul meu. „Nu a-ceasta este regula de baz a în elepciunii?

discerni ce se afl dincolo de aparen ereprezint un demers plin de curaj i dificilde realizat!”

„Depinde la ce anume aplici aceast afir-ma ie,” încerc s m l mureasc Sebastian.„Când este vorba despre un obiect pe care îlobservi, exteriorul se interpune între tine iceea ce se afl în interiorul s u. Este ca icum ai avea în mân o conserv etichetatatractiv, s zicem înf ând o mâncare de-licioas , îns realitatea ce se afl în interiorse va dezv lui privirii doar dup ce îi vei des-chide capacul.”

i spunând aceste cuvinte, îmi întinse oconserv din rucsacul pe care îl purta. Eti-cheta p rea s indice un file de hering de ceamai bun calitate. Dar tiam din experien

de multe ori con inutul era diferit ca aspect,fiind inferior din toate punctele de vedere„pozei” din reclam .

„Pe de alt parte,” continu el, „când estevorba despre cel care contempl un anumitlucru, interiorul s u reprezint cel mai mareobstacol în cunoa terea a ceea ce se afl înexteriorul s u. Astfel, întregul s u bagaj detr iri, emo ii i gânduri se va interpune zgo-motos încerc rii de a discerne corect reali-tatea înconjur toare.”

„Cu alte cuvinte, o astfel de persoan înloc s realizeze o observare obiectiv a re-alit ii, de fapt va ajunge s emit opinii su-biective, superficiale i limitate de preju-dec ile pe care le are. Corect?” am întrebatplin de entuziasm.

Sebastian, la vârsta sa onorabil de ap-tezeci de ani, avea o experien de via multmai bogat decât a mea. Îl admiram foartemult. Era o persoan ce reunea armonios cal-

mul i cutezan a. De regul , oamenii de ac i-une nu tiu s aib suficient r bdare, fiindmereu în c utarea unor noi provoc ri. Dar încazul lui Sebastian, lucrurile st teau diferit.Mai precis, chiar în mijlocul celei mai tumul-toase ac iuni, lini tea sa interioar nu p rea

fie tulburat în vreun fel, asemenea uneistânci de neclintit în mijlocul furtunii.

„Ai în eles ideea!” se bucur el privindu- cu bun voin . „Zgomotul interior al gân-

durilor, planurilor de tot felul i amintirilor teva distrage mereu de la cunoa terea auten-tic a ceea ce se afl în jurul t u. Vei ignoraoameni de valoare. Î i vei pune încrederea înpersoane lipsite de caracter. Nu vei da aten-ie p ii frumoase a lucrurilor. În schimb te

vei hr ni cu tot ce este r u, cu minciuni izvonuri lipsite de fundament,” continu Se-bastian plin de patos. „ i tii de ce?”

Am ridicat din umeri cu nedumerire. Însfâr it discu ia dintre noi devenise cu ade-

rat interesant . De mult a teptam o astfelde ocazie s îl v d pe Sebastian spunândlucrurilor pe nume, f s mai afi eze aceapolite e distant , ce îl caracteriza cea mai mareparte a timpului.

„Fiindc ignoran a se na te mereu dinexcesiva concentrare pe sine,” continu el.„De aceea, toate religiile autentice ale lumiiau adus mereu în aten ie nevoia renun riide sine pentru a putea cunoa te deopotrivpe Dumnezeu i pe semeni. F o în eleaptrenun are la sine, nu ar fi posibil existen afamiliei, comunit ii i societ ii. Îns cândegoismul pune st pânire pe inimi, atunci or-dinea adev rat se pr bu te, valorile seinverseaz , r ul se întinde, iar societatea de-vine crud i lipsit de inim , fundamenteleei fiind puse în pericol. A a au pierit na iunii popoare puternice. Istoria consemneaz

multe situa ii de acest gen, îns din nefericire,ele se repet periodic la intervale de timp cenu pot fi niciodat estimate cu precizie.”

Dialogul nostru s-a încheiat la fel debrusc cum i începuse. Am privit din nou înjurul meu. La orizont soarele se preg tea sapun . Stelele începeau s se vad pe cer cani te mici lumini e aprinse în dep rtare scân-teind intermitent. Vântul b tea acum dintr-osingur direc ie, temperatura lui fiind într-ocontinu sc dere. Îmi era tot mai somn i mîntrebam dac vom mai ajunge la destina ie.Din rutin am privit de-a lungul drumului, s

d dac se z re te ceva la orizont. Nu micmi-a fost mirarea când am început s distingluminile aprinse de pe str zile unei localit ice fusese ignorat pe harta de uz general pecare o aveam la îndemân . M-am întors c treSebastian s îl întreb dac el tia acest lucru,dar din privirea sa mi-am dat seama imediat

de la început el tiuse acest „am nunt”pe care l-a l sat, ca de obicei, s îl descop rde unul singur.

Valoarea Experien eiPersonale

Exteriorul iAparen ele În el toare

„CETATEA LUI BUCUR” -important reper cultural-artistic

La cinci ani de la apari ie, cu num rul 50,revista „Cetatea lui Bucur” aduce în prim-plan prilejul fericit al unei ochiri retrospectivecând, ca într-o metaforic „toamn ”, se potnum ra „bobocii” unei bogate activit iintelectuale i artistice.

Colectivul redac ional, redactor- ef -Elisabeta Iosif, redactor- ef adjunct -George Roca, editor on-line - ConstantinVlaicu, precum i Colegiul director redac-ional, Eugen Dorcescu, Cristina tefan,

Lucian t. Mure anu, Adrian Botez, ElenaBuic din Canada, Gabriela Sonnenberg -Spania, Lucian Marina - Serbia, Dorina

u - Irlanda, i num caratele trudei prinmiile de cititori, dornici de minte, inim i li-teratur , care s-au aplecat, cu interes i cu-riozitate, pe paginile revistei. Sus inut decolaboratori de marc în domeniul crea ieiliterare, precum Cezarina Adamescu, ElenaArmenescu, Constan a Donos , Ioana Stu-paru, Raluca Tudor, revista a crescut de lanum r la num r, reu ind s fie ast zi unadintre cele mai importante reviste editate subegida Ligii Scriitorilor Români, i nu numai,un loc binecuvântat, în timp i spa iu, undemarile spirite se întâlnesc i stau la aleasvoroav . Aici i-au dat mâna, cu un firesc deinvidiat, poezia i eseul, cântecul i cronicaliterar , filosofia i istoria, arta i religia, iar,deasupra tuturora, bunul sim i tran antaapreciere a valorilor. De la început pân azi,revista „Cetatea lui Bucur” a stat sub zodiaseriozit ii, militând, pas cu pas, pentru peda-gogia actului de cultur .

Num rul 50 al revistei i-a prins în hor ,într-o hor a românilor de pretutindeni, peElisabeta Iosif, Ion Untaru, Cristina tefan,Al. Florin ene, Lucian Gruia, Eugen Dor-cescu, Iustinian Gr. Zegreanu, Adrian Botez,George Roca, Constan a Ab la ei-Donos ,Maria Oprea, Magdalena Albu, Ionu Cara-gea, Elena Buic , Octavian Lupu, Paula-DianaHandra, Marin Voican-Ghioroiu, Elena Arme-nescu, Dorina u, Viorel Ploe teanu, IoanaStuparu, Delia St niloiu, Gabriela C lu iuSonnenberg, Georgeta Resteman, Viorel Gon-gu, Magda Simionescu, Octavian D. Curpa ,Veronica Ivanov i Elena Trifan.

Precizând c în revista „Constela ii dia-mantine” revista „Cetatea lui Bucur” are unprieten de n dejde i un admirator necondi i-onat, îi ur m via lung , plin de realiz ri deexcep ie, întru binele i mândria na iei noastre.

Janet NIC

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 35Anul IV, nr. 5(33)/2013

Iar este toamn –Rostogolit în fl riCopacul arde

Ilegal în adolescen a cuvântului

Ne reg sim în cuvânt, ca într-o scoicMereu, c utând perla primei iubirii t cute,Enigm a Adolescen ei. La grani a ParadisuluiCuvântul nescris. Doar noi facem pasul…dincolo,Prin vreme. Ca s ne reg sim în el, ca într-o scoic .Suntem lunaticii adolescen i din f urarul Timpului.Mereu, culeg torii de perle sparg carapacea

cerii lui. Trecem linia prin iubire, doar tu i eu.De câte ori am fost ilegal în adolescen a Cuvântului ?!

De-ar fi…

De-ar fi s bei mereu, din laptele lunarNu te-a opri. E visul t u. Nimic nu-i în zadar.Gustând din cosmos, eu n-a mai plânge.Iubind pe-acoperi ul lumii lumini a strânge

i-am fi sorbit din ele ve nic, împreun -n noapte…De-abia atunci, ar fi iubirea noastr scris -n Carte!

În oglind

Femeia prive te prin unghi de oglindUn ochi e mai limpede, altu-i str lucitorCad pleoape peste luciul din visNud încovoiat prin magia eiAtins de revelarea cuvântului iluminat.Când cerc, când ploaie aplecat prin versÎn formele multiple ale luminii cu axa iluzorieInvocând-o în cioburi de oglind curb .La orizont, femeia. Cer vertical asupra p mântuluiOrizontal. Atlas e stâlpul cosmic, sprijinind oglinda.

Era Poetului

te singur printre versurile – pulbere de stele,Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelorDe la r scruci din piatr . Ad postind verbele grele,Ale izvoarelor. În noaptea – mireas din pridvorulcuvintelor.

i-a legat visul de cifra opt, la ad post de stâncPrin limbajul str mo ilor. În s la ul luniiPoezia i-a r mas speran , c torind înc .Are cheia secretelor - formula filozofal a culturii.

Elisabeta IOSIF

Poemele lui Dumitru Ichim fundamenteaz perpetua c utare a Adev rului,apropierea de cele sacre, inexpugnabile. Astfel ne afl m pe drumul ce are cafinalitate contopirea cu Fiin a, cu Numele Focului mereu invocat. Asist m laintegrarea în fecunda atmosfer care înv luie esen iala problematic proprieacestor maximale p trunderi în lumea Esen ei. Decriptând mai întâi misterelecontingen ei, putem accede în arealul subtil unde primeaz criteriul diferen eide nivel ontologic. Aici, sacrul nu mai poart aparen a unui misterium tre-mendum ci se înf eaz eclatant, conform regulilor Transcenden ei: i mieîmi este dor de zborul pur/ f de aer, f arip ,/ f de umbr din nou ca

fiu,/ numai luminii spunându-i numele,/ f ieri, f mâine, f târziu/totul atât de rotund, îns pe muche de clip . În lumina acestor adev ruriputem în elege mai u or traseele existen iale p mântene.

Chiar i negativitatea are rolul ei bine integrat în cadrul logicii supra-mundane, greu de p truns în stadiul nostru de fiin e aflate considerabil subinfluen a unei durate relative: ... i deodat cele v zute i nev zute/ s-au trans-format în ceasuri:/ ceasuri de foc, de aer, de ap / ceasuri de jder, ceasuri defrasin/ Pove tile se strâmbau în ceasuri de faian / i toate p rile d deauocol unui imens cadran./ pretutindeni ceasuri, ceasuri, ceasuri...// Nu mpreschimba i în orologiu,/ rogu-m vou cu izvoare i biserici de lemn!/Bra ele mele nu le pot îndrepta spre orele nop ii. Pentru elevare, se impuneevadarea din universul opacit ii i c utarea neîntrerupt , aflarea pe Cale,reamintirea.

Versurile propuse de Dumitru Ichim oglindesc înaltele precepte religioase,sublimarea artistic invitându-ne la ample introspect ri soteriologice. E vizatrefacerea metafizicelor leg turi primordiale i treptata reamintire a bazelorfiin rii. Natura perisabil ce caracterizeaz materia contribuie la complexitateaprocesului de p trundere a tainelor, suferin a uman purtând o misterioaspecete în tot acest demers ini iatic: Crezi tu?/ Cred, Doamne ajut necredin eimele/ i dac po i,/ s nu m mai pândeasc / nici iarba i nici steaua,/ iarpeste florile-mi de ghea ,/ ce vor s Te cunoasc ,/ trage la noapte, când mrog,/ ca pe-un amin - perdeaua. Fiorul divin, consubstan ial omenescului, vatrebui s primeze în raport cu atât de cronicizatele drame ce compun imprevizibilacondi ie uman . Cu toate c uneori seam cu o vale a scurtei plângeri,parafrazându-l pe Teodor Pâc , semnele imaculatei spiritualit i sunt peste tot.

Oamenii trebuie doar s aib puterea de a le recunoa te. Urm rim idealulredemp iunii, integrator. Nelogodirea invocat de Dumitru Ichim e starea de lacare trebuie s plec m pe calea dobândirii darului Christic: Veni i de lua ilumin !/ toat lumea se închin ./ Inimi - clopotele bat/ c Hristos a înviat./

Îngerii în ceruri cânt / c tre N sc toareaSfânt / bucuria ce-au aflat/ c Hristos aînviat./ Ziua Pa telui v fie/ s tate, bu-curie/ i cu noi cânta i frumos/ Azi a înviatHristos! Toat aceast c utare a fundamen-telor e înv luit de Dumitru Ichim cu adiereapregnant a verbului poetic. Acesta poateilustra i dureroase fr mânt ri existen ialeaflate neab tut pe drumul afl rii Adev rului:Mi s-a r cit inima/ atât de departe/ ctare mi-e fric / dar nu de pr pastie -/ c am

zut destul,/ i nici de moarte -/ c i-amdormit destul în p tul -/ ci de Tine. Prin re-întemeierea sacramental , omul î i afl Ros-tul, bucuria comuniunii întru Logos.

Octavian MIHALCEA

36 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

În esen , putem considera tiin ele cafiind o sum de ipoteze, unele dintre acesteavalidate, într-o m sur mai mare, sau maimic , de experiment, sau prin fenomene ob-servabile, având un înalt grad de credibilitate.Desigur, în procesul definitiv rii unei ipotezei celelalte, adiacentele, î i au factoriilor lor

augmentativi îns , la un moment dat, din variira iuni, sau chiar prin aducerea unor probeindubitabile, una din ipoteze se impune, însnici celelalte nu dispar. Uneori, a a cum înistoria cunoa terii s-a mai întâmplat, ipo-tezele se schimb sub presiunea noilor des-coperiri i una uitat , sau temporar abando-nat , ia locul celei oficiale, urmând a fi pre-zentat inclusiv în procesul didactic dreptcea valabil , cu gradul de cuprindere cel maiamplu i cu cele mai bune capacit i de aexplica fenomenul la care se refer . Nu depu ine ori, factorul politic intervine, cel maiadesea aleatoriu i, din fericire, pentru peri-oade de timp limitate, impunând o anumitipotez , de cele mai multe ori neconform cuacea admis oficial pân la data respectiv .

Istoria, o tiin , prin defini ie politic dari puternic politizat , manifest , de-a lungul

timpului, cele mai accentuate abateri de laadev r i nu de pu ine ori acesta nu poate fiaflat niciodat . În studiul acestei tiin e, nu-mit pe bun dreptate de c tâi, întâmpin mmai multe genuri de obstacole, dificil de oco-lit i uneori chiar de interpretat, deoarece,dup cum tim, înc de la elaborarea unuidocument referitor la un eveniment acestaeste lipsit de obiectivitate, inten ionat defor-mat, de regul în sensul laudativ pentru celcare, sau despre care, se scrie. Asta în cazulfericit în care avem posibilitatea de a consultaun document într-o limb oarecum cunos-cut . Mult mai dificil este s descifr m eve-nimente de mult petrecute analizând frag-mente de obiecte asupra c rora proiect mpropriul nostru sistem de gândire, propriilenorme morale, sau, de ce nu, propriile noastrelimite în cunoa tere. În celebra sa lucrare:Istoria religiilor, Mircea Eliade spune catunci când avem în fa a ochilor probele ma-

teriale ale unui rit funerar, putem face oriceconsidera iuni i ne putem imagina orice des-pre acel eveniment, îns nu vom ti niciodatce vorbe a rostit, sau ce gesturi a f cut sacer-dotul care a executat ritualul, în consecin ,adev rul despre acesta ne va r mâne ne-cunoscut, iar cuno tin ele i interpret rilenoastre ar putea mai mult s ne derutezedecât s ne apropie adev rul.

În concluzie, uria ele dificult i de in-terpretare ale istoriei, cu atât mai mari i maimulte cu cât subiectul este mai îndep rtat întimp, fac din aceasta, nu de pu ine ori, unvehicul perfect pentru manipul ri de oricefel, iar dictaturile sunt, cu prec dere, întot-deauna, foarte dispuse la acest gen de ac-iune. Se poate considera îns ca fiind bene-

fic aceast nevoie de interpretare a eve-nimentelor istorice, întrucât, exact prin su-biectivismul con inut, prin ceea ce ascundeevenimentul mai mult decât limpeze te, prindoza de incertitudine i uneori chiar deenigm , aceast tiin devine subiect pre-dilect de conversa ie sau dezbatere cu ocuprindere aflat mult peste ariile academicesau didactice. Exist în context i mult dile-tantism, sau exalt ri de diferite genuri (a sevedea vechimea diferitelor popoare, ori pri-mordialitatea unor inven ii!) dar asta nu tir-be te cu nimic farmecul istoriei, nevoia de ao cunoa te f s o confund m cu un irnesfâr it de date plictisitoare pentru memo-rat, ci un ir incitant de evenimente cu ade-

rat memorabile. Aici desigur, profesorii î iau rolul lor în formarea gândirii uceniculuiascult tor.

În acest context, tirea care, în vara anului2011 a inut capul de afi al presei de oricefel, timp de mai multe zile, apare ca o nece-sitate cultural fireasc , dup un sezon plinde informa ii obsedante despre nunta unuifotbalist, noua ma in a unui rocker, saumostrele de în elepciune ale unei starlete.Rezumat , tirea respectiv sun destul debanal: a fost descoperit , în România, loca-litatea Coliboaia din mun ii Apuseni, o pe -ter care are picturi parietale. Vechimea esti-

mat 23.000-35.000 ani. Pentru mai multcredibilitate îns este bine s citim prezen-tarea acestui eveniment într-un cotidian:

Pe tera i gravurile au fost descoperitede speologii de la Clubul Speodava Stei idin cadrul Picturile Asocia iei SpeowestArad, a declarat Viorel Lascu, pre edinteleFedera iei Romane de Speologie. „Pe teraColiboaia este str tut de un râu sub-teran, care formeaz mai multe sifoane, f c-ând astfel excep ional , dar i dificil par-curgerea ei. Pân acum, nu i s-a acordatimportan acestei pe teri. Nu a fost inclusnici m car pe lista pe terilor protejate, de ise afla pe raza Parcului Natural Apuseni.Au fost mai multe expedi ii aici, îns ceicinci speologi au intrat în interior i austr tut trei zone complet inundate, dupcare au dat peste o galerie înalt , pe pere ii

reia au g sit picturile, ceea ce lor li s-arut a fi arta rupestr ”, a explicat Lascu.

Potrivit sursei citate, picturile sunt negrei reprezint animale, printre care un bizon,

un cal, posibil o felin , unul sau dou capetede urs i doi rinoceri. S-a g sit, de aseme-nea, o gravur reprezentând un tors de fe-meie, probabil un simbol. „Pe sol, se aflauoase de urs. O parte a picturilor a fostdistrus de ap , iar o alta de ur ii care austat în pe ter i se vede c au zgâriat i aulustruit pere ii”, a spus speologul. (Eveni-ment 09.12.20)

Mihai BATOG-BUJENI}~

Fascina]ia ipotezelorFascina]ia ipotezelor

Pas re, pe tera Chindiei

Imagina ia este mai important decât cunoa terea, cunoa tereaeste limitat , imagina ia înconjoar lume. (Albert Einstein)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 37Anul IV, nr. 5(33)/2013

La fel de important , vom vedea din cecauz , pentru abordarea ulterioar i dez-voltarea temei propuse, este i prezen a unorspeciali ti francezi în cadrul echipei despeologi români:

Picturile au fost verificate de o echipcondus de Jean Clottes, unul din cei maicunoscu i speciali ti în art de pe ter dinlume, echip din care a mai f cut parte Ber-nard Gély, i el specialist în arta de pe ter ,speologii Marcel Meyssonnier i ValériePlichon, Michel Philippe - paleontolog spe-cializat pe ursul de pe ter , respectiv Fran-çoise Prudhomme, specialist în preistorie ge-neral . În urma analizelor, exper ii au con-firmat autenticitatea picturilor i a gravurii.„Dup factura acestora, picturile pot fiîncadrate ca apar inând unei perioadevechi a artei parietale, Gravettian sauAurignacian (între 23.000 i 35.000 deani). Este pentru prima dat când în Eu-ropa Central se atest arta parietal a ade veche”, a ar tat pre edintele Federa ieiRomane de Speologie. „Acest sit arheologiceste deosebit de valoros, comparabil cuSar-misegetusa sau Cucuteni, de pild ”, aconchis Lascu. (dup site-ul lovendal.net)

Prin urmare, o descoperire speologic ,având un poten ial uria în evaluarea istorica existen ei i a nivelului de dezvoltare asociet ii umane pe aceste teritorii. Prezen aspeologilor francezi, benefic sub toateaspectele, avându-se în vedere experien alor în acest domeniu, dar i acela, devenit iel istoric, acum poate amuzant dar atunci nu,al reac iei mediului academic fa de acestgen de descoperiri. Dac ar fi s lu m în con-sidera ie numai modul penibil în care uni-versitarii au încercat s mistifice adev rul lamomentul descoperii picturilor din pe teraLascaux i s acopere de ridicol pe descope-ritori, atitudine despre care nu avem nici unindiciu c s-ar fi schimbat cu trecerea anilori tot am fi avut nevoie de participarea unor

speciali ti francezi la aceste verific ri i au-tentific ri. Evenimentul în sine, nu este unulde excep ie. În România mai sunt picturirupestre în pe tera Chindiei, pe tera Cuciu-lat, poate i în altele, precum acea din mun iiBuz ului, destul de contestat de altfel icare nu va intra în aceast abordare.

Pas rea din pe tera Chindiei, consideratde unii anali ti i ca o reprezentare a uneizeit i, este policrom , cu o puternic su-gestie i bine p strat . Vechimea este apre-ciat cam la 12-15.000 de ani, adic asem -

toare cu mult mai cunoscutele picturi dinpe tera Altamira (Spania), iar amprentele pal-mare, unele semne mai pu in descifrate, saureprezentarea solar , picturi monocrome, deculoare ocru, par a fi elemente inedite, spe-cifice acestei pe teri.

Amintesc desigur i faptul c exist in-terpret ri care plaseaz aceste picturi (am-prentele i discul solar) în aceea i perioadcu celelalte de la Chindia, dar i unele careafirm c este vorba de interven ii ceva maitârzii, datând cam de prin evul mediu, fspecificarea unei perioade mai explicite.

îndoial , aceast trecere rapid prinproblematic , inten ionat lipsit de comen-tarii, are rolul doar de a ar ta c pictura ru-pestr este prezent în mun ii din arealulromânesc, mai ales în mun ii Apuseni, dove-dind existen a unei societ i umane care ma-nifest interes i chiar o anumit preocuparefa de cultur , indiferent de motiva ie.

Putem deci s ne putem pune întrebarea,destul de fireasc , prin ce se deosebe tepictura recent descoperit din Coliboaia decelelalte, unele dintre acestea prezentatechiar mai sus? În primul rând prin natura cro-matic a desenului. Acesta este executat nu-mai cu c rbune vegetal prin urmare, uneledesene sunt executate în negru, doar pe con-tur, ceea ce le diferen iaz ferm de ante-rioarele, iar altele respect „tradi ia” i suntpolicrome. Dar nu aceasta ar fi principaladeosebire. Analizele cu carbon 14 (sau poate

prin metoda bazat pe spectrometria de mascu ioni accelera i, care este mult mai sensibili permite o datare mai precis a picturilor

rupestre, dar i coroborarea datelor ob inute

cu informa iile furnizate de alte vestigii des-coperite în zona de interes: oase, r elemnoase, etc...) posibil a fi f cute în bunecondi ii,datorit materialului folosit (c rbunevegetal) au relevat o vechime de aproximativ32-35.000 de ani, comparabil deci cu picturiledin Lascaux, sau Altamira (aprox. 25-30.000de ani), dar i cu unele desene rupestre dinTassili i mult peste vechimea celor din Yuca-tan (5-7.000 ani), Siberia (10.000), sau celedin pe tera La Sarga, provincia Alicante(Spania, aprox 8000 de ani). Dar i mai inte-resant este reprezentarea interpretat ca fi-ind a unui rinocer, animal totu i necunoscutîn acest habitat, cel pu in în istoria didactica locurilor. Chiar dac interpretarea poate

rea discutabil (reprezentarea unui probos-cidian ar fi mult mai rezonabil i ar fi chiarmult mai credibil , întrucât existau totu i ma-mu i!), pentru noi aceia care privim doarfotografia este cert c un asemenea animalpoate fi considerat straniu pentru un privitorcare nu a mai v zut un asemenea specimen,niciodat în via . În rest picturile reprezint

Amprente palmare (un scris?)i reprezentare (posibil)

solar , pe tera Chindiei

Felin , pe tera Cuciulat

Rinocerul, pe tera Coliboaia

38 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

alte animale dar i unele scene din via a de zicu zi a comunit ii fiind la fel de expresiveprecum toate celelalte mai sus men ionate.Ba chiar, se remarc aceea i tehnic de „ba-sorelief”, arti tii din str vechime folosinddenivel rile peretelui stâncos pentru a dasenza ia de volum reprezent rilor. Am puteavorbi, înfruntând toate riscurile, despre ocultur care, de i r spândit pe un teritoriuextrem de vast, are un fel de r cin co-mun , dând o ciudat senza ie de unitateconceptual i de execu ie. Mai putem vorbiîns i de o alt caracteristic comun tuturoracestor pe teri. Ele au fost descoperit, terme-nul corect ar fi: redescoperite, începând camcu secolul al XVIII-lea i au fost tratate multvreme, mai ales de lumea academic , dar ide biseric , în general, dar din motive diferite,ca fiind simple escrocherii, sau, în cel maibun caz, nefericite încerc ri de fals cu scopautolaudativ .

Îns noi, acum, am putea s ne punemîntrebarea dac aceste picturi, indiferentunde s-ar afla ele, reprezint forme pri-mordiale de art , indiferent de motiva ie, saudac o civiliza ie str veche are o nevoie pro-fund de a reprezenta scene din via a coti-dian , în condi ii destul de greu de realizat,hr nind un timp destul de îndelungat arti tiiepocii, într-o vreme când hrana nu era deloc

or de procurat? Sau care era motiva ia unorasemenea atitudini?

Studiile istorice ne demonstreaz c ,întotdeauna, motiva iile de tip religios suntcele care duc la asemenea mobiliz ri de for ei au ca final adev rate opere de art . Iar

aceste reprezent ri, specifice unei activit iumane foarte riscante, vân toarea, dar i cuun grad înalt de responsabilitate (este vorbade uciderea unor fiin e!), necesit un anumitgen de ini iere sau poate chiar de isp ire,de purificare, dup s vâr irea unui omor. Snu uit m c i în timpurile noastre sacrific rile

animalelor au unele ritualuri care ne duc cugândul la o rug ciune pentru iertarea p ca-tului uciderii. Prin urmare, întreaga graficrupestr are ca fundal o societate uman afla-

preponderent în ciclul de dezvoltare în carevân toarea era principala surs de hran .

O alt întrebare pe care ne-o putem puneeste dac loca iile respectivelor pe teri erau,la fel de greu de accesat i atunci ca i în vre-murile când ele au fost descoperite. R spun-sul ar fi mai degrab nu, deoarece, în r s-timpul imens care desparte redescoperireade perioada de func ionalitate a respectivelelocuri a dus, inevitabil, prin mi rile scoar eila importante modific ri ale locului dar i atopografiei acestuia. Exist chiar unele in-terpret ri, corelate cu lipsa afum rii pere ilor,inerent unei activit i de pictare într-unspa iu mai degrab întunecat. Se presupune

, la vremea decor rii lor pe terile erau altfelluminat, ba chiar o anumit dispunere a de-senelor pe o traiectorie circular relev unfapt surprinz tor. i anume, posibilitatea ca,la anumite intervale de timp, atunci cândsoarele se afla într-unul din punctele salevernale, cel mai probabil, echinoc iul de pri-

var , sau poate un solsti iu, evenimenteoricum remarcabile în via a unei comunit ii,razele de soare revelau scenele într-o anu-mit ordine, f îndoial cu mare semni-fica ie, ducând la o puternic impresia asupracelor prezen i, a a cum, mult mai târziu,cinematograful a f cut-o cu spectatorii lui.

Dar pentru a nu r ci prea mult printrepresupuneri diletantiste s facem apel la une-le clarific ri ale perioadelor istorice, a a cumsunt prezentate în mediul tiin ific, precumi a etapelor de dezvoltare a societ ii umane

în aceste perioade. Pentru o mai bun echi-distan , recursul la informa iile Wikipedia,enciclopedia liber , se impune de la sine.

Paleoliticul românesc este divizat încinci faze: Protopaleolitic, Paleoliticul infe-rior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul supe-rior i Epipaleolitic.

Protopaleolitic: Protopaleoliticul româ-nesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcatde apari ia uneltelor rupestre, a a-numitelePebble culture (Cultura de prund din Ro-mânia). Aceste unelte i-au fost atribuite luiHomo erectus, tipul hominid.

PALEOLITIC INFERIORPaleoliticul românesc inferior (circa

700.000 - 120.000) este caracterizat prinapari ia a dou unelte rupestre distincte: bi-facialul, toporul din piatr . Aceste unelte aufost atribuite lui Pithecantropus erectus spe-ciilor hominid. De o importan major estedescoperirea unui num r de vetre de foc.Aceasta este prima dovada a abilit ii ho-minidului de a st pânii focul pe teritoriul ceast zi se nume te România.

PALEOLITICUL DE MIJLOCPaleoliticul de mijloc în România (circa

120.000 - 35.000) este caracterizat prin per-sisten a culturii Mousterian. De-a lungulacestei perioade, uneltele din piatr au în-ceput s se diferen ieze în func ie defunc ionalitatea acestora, i apare primaunealt din os. Aceste produse au fost atri-buite Neanderthalilor.

PALEOLITIC SUPERIORÎn 2002, cel mai în vârst om modern

(Homo sapiens sapiens) r mas în Europa, afost descoperit în Pe tera cu Oase de lângAnina. Numit Ion din Anina, r ele sale(maxilarul inferior) sunt datate cu aproxima ieca având cca 42.000 de ani.

ECONOMI ACaracteristica epocii paleolitice este

totala dependen a hominizilor de natur .Comunit ile umane se hr neau cu ceea cele oferea natura: plante, muguri, alge marine,fructe, r cini, semin e, bulbi, ciuperci,melci, insecte, ou , opârle, pe ti i alte ani-male mici. Deci, economia avea un caracter„pr dalnic”. Sursa principal de alimenta ieo oferea vân toarea realizat în colectiv. Înpleistocenul inferior apar primele uneltepentru vân toare i cules: unelte rudimentaredin a chii i bolovani de râu cu o muchie

ioas pentru cioplit, t iat i r zuit atribuite„culturii de prund” (sud-vestul Europei pânîn sud-vestul Asiei i Sudul Africii). Acesteunelte evolueaz c tre „topora ele de mân ”în forma sâmburelui de migdal , lucrate prinlovituri date pe ambele fe e (Africa de Nord,zona central i de r rit). Apare folosireafocului, schimbându-se astfel regimul ali-mentar, ceea ce va determina modific ri i înstructura anatomic . În paleoliticul mijlociu,Neanderthalul folosea arme de silex, r zu-itoare (racloare) pentru cur area pieilor deanimale i cojitul lemnului, vârfuri din silexpentru împuns i t iat, folosite probabil i cavârfuri de lance pentru vân toare, vârfuribicefale, mai reduse numeric: burine i gra-toare întrebuin ate pentru râcâit i t iat. Înaceast perioad se ajunge la o diviziune na-tural a muncii: vânatul - îndeletnicire a b r-ba ilor, iar culesul - practicat de femei. O altîndeletnicire era aceea a pescuitului.

În paleoliticul superior, Homo sapiensfosilis produce cu ite, str pung toare, r zui-toare i d i lucrate prin tehnica a chierii,având ambele margini ascu ite. Sunt realizateîn mare cantitate vârfurile de silex pentrusuli e de aruncat, sau pentru s ge ile lansatecu propulsorul. Apare tehnica prelucr riiosului, filde ului i cornului (pentru suli e,harpoane, ace de cusut). În paleoliticul su-perior, vân toarea se realiza i cu ajutorularcului (descoperiri în nordul Europei).

Activit i domestice (?),Coliboaia

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 39Anul IV, nr. 5(33)/2013

EZ RI I LOCUIN ELa început, str mo ii oamenilor tr iau în

ez rile în aer liber, dar c utau s se ad -posteasc i în pe teri, pentru ca, în paleo-liticul mijlociu, Neanderthalienii s i cons-truiasc colibe prev zute chiar i cu vetre,spa iu pentru dormit, activit i domestice,sau evacuare. Se constat o cre tere a densi-

ii i o oarecare stabilitate într-un anumitloc. În aceea i vreme, în continuare, erau fo-losite i ad posturi sub stânci. Apare, toto-dat , tendin a de concentrare a grupurilorumane i de revenire periodic în acela i loc.

RELA IILE SOCIALEPentru paleoliticul inferior, dovezile arhe-

ologice care pot aduce elemente în aceastproblem sunt s race. Desigur, o societatebazat economic pe cules, pescuit i vân -toare cu ajutorul unor arme i unelte primi-tive, în strâns leg tur cu o munc pu inproductiv avea un caracter egalitar, bazatpe solidaritatea grupurilor sociale. În pa-leoliticul superior, femeia ob ine în cadrulsociet ii o pozi ie deosebit (dovad : des-coperirea unor figurine antropomorfe i aunor înmormânt ri cu ocru ro u, precum i aunor morminte cu podoabe ce au apar inutunor femei).

VIA A SPIRITUALDin paleoliticul mijlociu exist dovezi

materiale privind grija fa de cei mor i: de-puneri rituale, dar concomitent se practicaui unele sacrificii rituale umane. Al turi de

cel înmormântat se depuneau ofrande:unelte din piatr , din i de ren sau de cerb,coarne de capr de munte. Corpul era pre-

rat cu ocru ro u.ARTAApar: capacitatea de a percepe realitatea

în culori, reproducerea artistic a activit iiproductive, a omului primitiv. Exist repre-zent ri fantastice despre om i realitatea în-conjur toare (magia, totemismul .a.). Artaplastic se manifest prin decorarea cu mo-tive geometrice a obiectelor de uz casnic (ariegeografic larg : Anglia, Rusia, Africa). Suntspecifice numeroasele statuete antropomor-fe din argil , piatr , os sau filde cu o sem-nifica ie i func ie magic . În paleoliticul su-perior se remarc pictura i gravura rupestr(sudul Fran ei, nordul, estul i sudul pe-ninsulei Iberice, regiunea Saharei, mun iiTassili). Sunt redate figuri de animale în mi -care (urs, bizon, cal, cerb, ap de munte) com-binate cu motive geometrice. Rar apar figuriumane; mai rar apar p ri, iar plante deloc.Arta paleoliticului superior avea o func iepreponderent magic - La Ferrasse, Niaux,Lascaux (Fran a), Altamira (Spania) . a.

Prin urmare, se verific în timp toateafirma iile anterioare i, foarte important, se

delimiteaz temporal activit ile care duc lareprezent ri rupestre precum i motiva iileprofunde ale nevoilor de tip cultural. R mâneîns o nel murire! De la apari ia lor i pân laie irea din func ionalitate picturile rupestre

i îndeplinesc rolul pentru care au fost cre-ate, apoi, prin nefolosire intr în uitare, iarmi rile telurice le scot chiar dintr-o even-tual posibilitate de a fi v zute în mod curent.Spre binele tuturor deoarece numai a a elese pot p stra în forma, oarecum, ini ial .Exist îns alte indicii despre aceste locuri,pentru c , în mod normal, o asemenea re-alizare cu impact emo ional i cultural pu-ternic, pe o perioad destul de îndelungat ,mii de ani, ar fi normal s dea na tere altorforme de cultur prin care s le fie men ionatexisten a sau, de ce nu, func ionalitatea...

Folclorul din spa iul carpatic, unul dintreacelea destul de pu in afectate de influen elereligioase sau de alte culturi de contact pare

aib r spuns la aceast întrebare. Exist olegend , cea a lui Grui-Sânger, care aminte tedespre o asemenea pe ter pictat , dar i,metaforic, despre menirea ei în raport cu acti-vitatea uman preponderent în paleolitic,vân toarea.

Aceast legend , destul de pu in cunos-cut în original, dar prelucrat de VasileAlecsandri i adaptat cerin elor poetice inormativelor romantismului târziu, este apa-rent simpl :

Un vân tor, Grui-Sânger, personaj pre-zentat într-o sumbr m re ie, tr ie te într-uncodru întunecat ca i firea sa dar îngroze tepe cei din jur, care nu mai sunt vân tori, ci

stori sau agricultori, cu firea sa sânge-roas , cu nest vilita sa dorin de a ucide.La un moment dat tat l s u vine în codrupentru a-l dojeni îns confundat fiind demintea r cit a fiului este ucis. Apoi, plinde remu ri acesta se retrage într-o pe terunde aprinde un foc. La lumina fl rilor vedepictate pe pere i animalele pe care le ucisese,dar i altele, considerat de Sânger ca fiindnemaiv zute. Destul de ciudat pentru un vâ-

tor care, putem presupune c tia faunape care o vâna. Sau poate tigrii de pe ter(felina de la Cuciulat) sau „rinocerul” de laColiboaia îi erau necunoscute? Fl rile ichinurile suflete ti ale personajului dau ociudat impresie de mi care a fiin elor de pepere ii pe terii. În nebunia sa, Sânger arunc

ge i spre ele, în timp ce, însufle ite parcde fl ri, reprezent rile se materializeaz iîl sfâ ie cu ghearele i col ii, iar altele, cu co-pitele, îi amestec trupul în solul pietros alpe terii. Mai târziu, ca o etern aducereaminte a acestei osânde divine, dreapt inecru toare, din sângele s u cre te un ar-bore cu frunze ro iatice numit sânger. Acestarbore intr i el în legende, f nici o leg -

tur aparent cu prima, fiind, la un momentdat, considerat lemnul din care a fost cioplitcrucea Mântuitorului. Este vorba desigur deinterpret ri târzii, influen ate evident decre tinism i care au o importan deosebit ,precum vom vedea, chiar i în abordarea defa . A a cum am mai ar tat, poetul VasileAlecsandri pune în versuri aceast legendi îi modific sfâr itul, îns problematica de

baz r mâne. Cum tim îns din defini ie c olegend con ine un sâmbure de adev r (Po-vestire tradi ional în proz sau în versuri,transmis , de obicei, pe cale oral , în carefaptele fantastice sau miraculoase pot aveaun suport istoric real), cred c este foarteimportant s ne str duim a ajunge la acestsâmbure.

1. Este cert c legenda certific existen aunor pe teri care au pe pere i reprezent ri deanimale dar cu referire, s-ar p rea destul destrict , la activitatea de vân toare, dar su-gereaz i o func ie ritualic a ansamblului,fie ea i de pedepsire a abuzurilor. Este po-sibil ca aceast func ie s fi fost determinati de o nevoie asem toare celor din zilele

noastre, respectiv, împu inarea sau dispari iafondului cinegetic, incluzând toate conse-cin ele acesteia, pân chiar la înfometareacomunit ii umane, deci posibila dispari ieia acesteia.

2. Figura vân torului Grui-Sânger esteprezentat cu o evident admira ie de i eanu exprim de fel încredere sau simpatie:„Ivindu-se pe munte o nalt ar tare/ Ce stîn dreptul lunei c-o bard groas -n mân ...

i pân -n ziu url dul ii de la stân ”... Grui-Sânger, uciga ul, e regele p durei! (VasileAlecsandri; Grui-Sânger, Poezii alese; ed.Minerva, Buc-1990).

Iar cei impresiona i de spectrala apari iesunt: „Atunci p storii sarbezi z resc din de-

rtare”... Iat deci cum poetul folosind for ametaforei subliniaz folosindu-se de con-textul legendei unul din conflictele ap ruteîn societ ile umane odat cu noile diviziuniale muncii. A a cum biblicul conflict întreCain i Abel pune în discu ie starea de încor-dare dintre popula iile de p stori i cele deagricultori, acum este prezent fascina ia, dari groaza, pe care vân torul ancestral o exer-

cit asupra popula iilor de p stori. Figura saeste, într-un fel, tragic , marcat de un fel deblestem sanguinar, cumva nefireasc într-untimp în care hrana poate fi procurat f sucizi fiarele p durii sau ale câmpiilor, o si-tua ie v zut ca fiind a a cum am mai spusi înfrico toare dar i plin de o sumbr m -

re ie. Nu se poate elimina discu ia asupraactivit ii omului-vân tor întrucât de-alungul întregii sale existen e societateauman a fost depozitara tuturor activit ilor

40 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

chiar dac cea de baz era agricultura, p s-toritul sau, mult mai târziu, produc ia in-dustrial . Constat m c , în timp, a fi vân toreste un privilegiu, condi ionat îns de res-pectarea unor reguli foarte stricte. Precumtim, în întregul Ev Mediu, dar i mai târziu,

dreptul de a vâna îl aveau, exclusiv nobilii,iar practicarea acestui gen de activitate de

tre rani era pedepsit cu moartea. Chiar iîn contemporaneitate vedem cum pentru avâna î i trebuie nu numai documente care

i ateste acest drept ci i unelte scumpe,o anumit uniform i, mai presus de orice,un comportament bazat pe un cod deonto-logic. Nu lipsesc nici insignele specifice, ogastronomie rafinat i laborioas , literaturadedicat acestei pasiuni (de multe ori cuputernice accente dramatice!), întâlnirile depreg tire, sau comuniunile având un foartebine conturat caracter exclusivist: baluri cutematic , întreceri sportive (arc, tir, etc...). Cualte cuvinte, un segment social cu specificul

u bine delimitat, înso it i acum de un gende mistic admirativ , chiar dac , uneori, cuaccente satirice (pove tile vân tore ti!).Putem spune deci, c lucrurile nu s-auschimbat fundamental ci doar formal,adaptându-se nevoilor sociale.

3. Pe terile cu picturi, redescoperite întimpurile noastre au îns o caracteristic . Paruitate de timp i de oameni, în a a m sur ,încât acum readuse în lumina cunoa terii,sunt considerate falsuri, imposturi sau cinetie ce altceva i abia dup decenii de dez-

bateri tiin a le g se te un loc în cultura uma-nit ii, încercând s le stabileasc i rolul.Legenda vân torului Sânger ne spuen îns

el tie despre pe ter , iar accesul în eanu-i ridic nici o problem . Spre deosebirede prezent când în pe tera Coliboiaia, spreexemplu, nu se poate ajunge decât printraversarea unui curs de ap subteran, im-posibil de f cut f echipamente adecvate.Numai c pere ii cavernei pictate poart urmede gheare ale ur ilor de pe ter , o speciedisp rut din fauna arealului cu mii de ani înurm (aprox 30.000). Prin urmare, se poateconcluziona c , probabil în perioada marilorfr mânt ri tectonice datorate marelui dezghepetrecut cam între 20.000 i 10.000 de ani înurm intr rile în pe teri s-au modificat, defapt întreaga orografie a locurilor a suferittransform ri severe. Cu toate acestea amin-tirea lor r mâne în tradi iile culturale str vechiale umanit ii i se verific acum prin dat rilecu mijloace moderne. Coincid deci, atât da-

rile, cât i ipotezele istorice ale vremurilorcând omenirea trece de la stadiul de vân torla cel de agricultor (p stor), r mânând a fi deacord c i vechimea acestei legende ar fi,logic vorbind, cam aceea i.

Nu tim desigur cât de bine delimitat înarealul considerat acum românesc este le-genda lui Sânger, îns racordarea ei la mi-tologia cre tin , demonstreaz c aceast le-gend era cunoscut înainte de evenimentelecare au f cut posibil r spândirea cre ti-ni smului pe continentul Europa, iar adu-cerea în discu ie a blestemului cu carearborele numit sânger traverseaz mileniile,este edificatoare pentru impactul emo ionaldeosebit de puternic al acestei crea ii cul-turale.

Privind îns astfel lucrurile, prin prismaunor ipoteze, chiar dac racordate logic, apareo problem ! Istoriografia didactic sus ineexisten a comunit ilor umane în urm cu maibine de 10.000 de ani, numai c acestea nesunt prezentate ca fiind în stadii incipientede dezvoltare, preocupate exclusiv de su-pravie uire, f nici un fel de preocup ri detip cultural. De i, dac lu m în considerarevechimea de 2,2 milioane de ani a frag-mentelor de schelet de Homo Habilisdescoperite la Bugiule ti, dar i unele re-prezent ri antropomorfice mai vechi de500.000 de ani ( Venus din Berechat Ram,Israel sau Venus din Tan-Tan, Maroc!) istoriaar mai putea ascunde unele surprize, nutocmai mici, referitoare la nivelul de dez-voltare al societ ii omene ti la nivelulcontinentului.

a cum am spus îns toate aceste suntdoar ipoteze. Oricând discutabile sau inter-pretabile, dar s nu uit c , p strând, cusfin enie, propor iile, tot ipoteze au fost iacelea ale lui Heinrich Schliemann, un vis torcare a avut curajul s cread c scrierile luiHomer con in informa ii istorice. Iar deatunci, istoria nu a mai fost la fel!

Rubens - Adam i Eva

NOAPTE DE PA TE

se-aude nunta-n cer, se-aude,se-nal psalmi din Sfânta Cartepeste întinderi, clopotele rudevestsc c moartea a c lcat pre moarte.

din cer lumina Învierii strângeun strop de raze care lasprin cus tura lumii, mir - nu sânge

picure în fiecare cas

aprinse-s lumân rile pe masprinos de miel, g teli, bucate,pe pânza alb -atât de r coroase-un cuib de ou -ncondeiate

Tu, mam , - acuma roag -te i iart din str ini m -ntorc atît de rar.

tu flori de Pa te-ai pus la poarti ladcrima- i brodat pe-un tergar.

NU MAI PLÂNGE , TAT , CALUL

Nu mai plânge, tat , calulCare-a teapt trist în poartCu copita-i care iartC-ai iubit precum hamalul.

i-ai strâns riduri de ocarZiua tot b tând uluca,Noaptea, ascunzând poruncaPe obraz s nu te doar .

Pune-n cui biciu ca, tat ,Dup u , ca pe-o oal .Ast zi lacrima-mi din poalPragul casei nu- i mai cat .

Cump i din târg o viai ascunde-o în p tul,

Fiindc -a ta s-a rupt destuli-i cârpit doar cu a .

Pe-un cojoc mai d parale-nvele ti calul din poart ,

Cu c ldura din covatCoama-i, Domnul s -i esale.

Miruna OCN~RESCU (Canada)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 41Anul IV, nr. 5(33)/2013

Peter BATEMAN, Martin REINER, Lyn MOIR, Sandra SIMPSON (Anglia)

Imagini

Din PragaÎnainte de Revolu ia de catifea.Sunt spoite cu maron, asemenifustei de catifea pe care aipurtat-o ziua aceea.Poate c nuan a cafeniu-sepia,ori mai degrabMiasma, înv luie ora ul.Prive te cl dirile baroc, istovite,Mînjite, tencuiala fa adelorscorojit anume parc pentrua le elibera duhurile, asemeniunor mâini b torite eliberânddin prinsoare porumbei.pavând sufletul cu prundi .

Era august, greu de crezutcât de pu ini oameni se plimbaupe Podul Carol în timpul verii.Acum este ticsit de oamenii aparatele lor hulpave,

colec ionând Praga,Recoltând palate splendide -porumbare stinghere a teptând

rile din dep rt ri.Atâ ia privesc, iar nu v d.Nicio pietricic nu va fiîn ochii lor o perl .Mâine, urm toare oprire:Viena.

Orlojul

Mul imea de turi ti se umflîn apropierea fiec rei ore,

teptând ceasul împodobit bat , mecanismul ancestral zbârn ie, scheletul s bat

clopotul, coco ul s cânte,figurinele apostolice

înainteze cu smucituride-a lungul cadranului pictatîntr-o procesiune solemn .Fiecare or începe cu posturaritual .La baza orologiuluifo netele i murmureleîncremenesc. Privitoriner bd tori se oprescla jum tatea frazei, privindint în t cere.

Înghesui ila poalele peretelui livid,

s vrem, ne lipim unulde cel lalt, ne-ncrunt mi ne foim pentru a urm ri

bufoneriile scheletului,parodia noastra dragostei.

Praga

E periculos s comanzi pe teîntr-o ar f ie ire la maredar ora ul acesta e un vârtejhaotic, a a c înot mîn direc ia curentului.

îndr gostesc de unghiurii culori, pierdut din fericire

pe str du e galbene, albastre,verzi.

Ferestrele saloanelor muzicalesunt larg deschise,iar susurul apeiacompaniaz muzican ii.Nicio vietate nu zboar printransluciditatea nocturn .

Cânt o singur melodie,i pe aceea stâlcit, necontenit,

din ce în ce mai beat .O roman dedicat solda ilorîntr-o englez stricat .

Ei beau i fumeaz , fumeazi beau, iar ea cânt , ve nic

uitând ultimul vers, pân cecapul lui e pe mas

în vreme ce inima meae tot acolo.Îmi aduc aminte s m uitîn direc ia care trebuie duptramvaie

spunsul

Îl întrebasempe b rbatulcare ascultaseîn barul Chansontrilul ciocârliei sure.

Într-o dimineade duminicse ruga, îngenunchindîntr-un tramvai din Praga.

Tot ce am nevoie,ne spuse el la o sta ie,vine la timpul potrivit.

oferul puse frân :Raiul scrâ nisea încuviin are

Aceste poeme sunttraduse în cadrul

ProiectuluiInterna ional Poetry

PRO, coordonatde Lidia Vianu,

Directoral Masteratului pentruTraducerea Textului

Literar Contemporan -Universitatea din

Bucure ti,http://mttlc.ro

Peter Bateman (n. 1962) sedescrie ca fiind „un absolventOxford, cu o so ie polonez , iun mâzg litor de versuri dinLancashire, Anglia”. Poezia sa,Imagini, a fost publicat învolumul Povestiri din Praga.

Martin Reiner (n. Brno, 1964) ascris cinci volume de poezii,eseuri, dar i un roman. Din 1992,conduce clubul Petrov, unuldintre primele cluburi literare dinRepublica Ceh . Poezia sa,

spunsul, a fost publicat învolumul Povestiri din Praga.

Lyn Moir: „Poezia mea esteinspirat de c torii - atât celedin copil rie, când traversamAtlanticul în vreme de r zboi,odat chiar într-un portavion, câti cele din v duvie, petrecut o

perioad îndelungat , între 1984i 1998, în Europa R ritean ,

cum se numea pe atunci. De cu-rând, sursa mea de inspira ie adevenit o veche poveste de dra-goste redescoperit . M maiinspir , de asemenea, orice alt-ceva îmi stârne te interesul.”

Sandra Simpson (n. Noua Zee-land ) este poet , jurnalist ieditoarea fondatoare a paginiiweb pentru poezie haiku dinNoua Zeeland .

Traducere deAlexandra Munteanu,masterand MTTLC

42 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Dragii mei,În urm cu ceva ani, întrebat fiind, la des-

chiderea unui simpozion la care am participat,ce m deranjeaz în vremurile de acum, am

spuns scurt i sec: „lipsa de onoare”. AlinaMungiu-Pippidi, unul dintre organizatorii în-tâlnirii, a f cut o pauz , a reflectat, undeva,în sine, apoi a aprobat cu un: „da” bâlbâit,nesigur. Dup ani, la acea lips , personal, amai ad uga, în m sura în care nu comit,cumva, la nivel semantic, o tautologie, i lip-sa de demnitate. Cu alte cuvinte, cele dou ,adic lipsa de demnitate i lipsa de onoaresunt tot ce nu-mi dau pace zi i noapte, însociet ile contemporane, în aceast lume t -

lug, ce se vântur dintr-o parte în alta, înjurul gogoloiului numit „Planeta P mânt”,gogoloi, din toate punctele de vedere, nicipe departe rotund. Am f cut aceast ultimprecizare, având în vedere frumosul (ca untot) la nivelul sferei, perfec iune întruchipat ,imposibil de detronat în lumea noastr , amuritorilor, lume din care, de dragul concep-tualiz rilor (existen ialiste, în special), îl scoa-tem pe Dumnezeu, ignorând echilibrul. Ei,de ce? Din egocentrism, din narcisism, dinimposibilitatea accept rii limitelor, din im-poten mental (ca s nu-i spun boal detip schizoidal), din te miri ce alte aiureli uma-ne, la care a ad uga „responsabilitatea asu-mat ” cu valen e puse în mi care imediat un-gerii individului într-o oarecare func ie, evi-dent, vremelnic , goal de con inut (oricâts-ar screme nu poate mi ca dou paie) i, decele mai multe ori, doar prilej de „a- i da aramape fa ”. i i-o d mai ceva decât M ria n -road , în bâlci, (personaj deja în folclor), câtvreme are ridicolul pe m duva spin rii, pânspre cre tetul capului. S nu crede i c mautoexclud involuntar, necondi ionat, din co-munitatea deja creionat ! Nu, i nici nu vreau

fac pe lupul moralist la stâna guvern rii!Nu, îns cât vreme nu am dat buzna, pe vre-muri, în rândurile pcr-ului, doar pentru a mise publica odele închinate conduc toruluiiubit (nu mi-am permis s scriu!), cât vreme,la timpurile de acum, oportunismul (dac l-afi avut, aveam, ehe, i titluri, i avere!) îmi esteîn limite, cât vreme mai cred în a fi Om pentruomenire, mai cred înc într-o normalitate atuturor, îmi permit (moralice te vorbind),

car din când în când, puncte de vedere.Fra ilor, nu a fi pus pe hârtie aceste rân-

duri (presimt c deranjeaz ), dac nu a fizut, în zilele trecute, de 1 Mai, fel i fel de

manifest ri i nu a fi auzit, contextual, fle-reli care mai de care. Toate la un loc m-au

purtat în anii de dinainte de ‘89, ani în careîndoctrinarea unora (din nou m ab in sfolosesc cuvinte dure, de i mai potrivit ar fitermenul de „fanatizarea unora”), î i avea istructur , i form manifest . Structura? Lanivelul adep ilor patologiza i (mul i ipro ti!!!), pe când, forma sa manifest , doarîn creierul cât aluna ( i aia râncezit ) din t r-

cu a fanaticului. i ca s nu-mi repro ilipsa de bun sim i de documentare (de iam tr it i v zut cu ochii mei), am s v re-amintesc defil rile (de 1 mai, de 23 august,de ziua lui, a ei, a lui Stalin... Doamne, cât decretin trebuie s fii încât s po i pune poporul

strige: „Stalin i poporul rus fericirea ne-aadus!” De parc ea, fericirea, ar fi fost un felde marmelad bun de întins pe coaja de

lig , c pâinea se ducea desp gubiride r zboi, în r rit), organizate doar pentrua- i pune în valoare „adeziunea i d ruirea”fa de mai marii puterii i fa de conduc tor.Pe bulevarde, pe stadioane, în pie e, zi inoapte, în preajma zilei... (cutare), la comand ,se striga în gura mare, se b tea pas de defi-lare, se b tea din palme... Printre din i, însmuritorii de rând, sistematic înfometa i,strân i cu arcanul, ca pe vremea lui Creang ,urau urale. Ce mai conta dac la final, dupîndemnuri la întreceri socialiste, organizatoriiprimeau decora ii, un fel de tinichele, ast zibune de ag at la spate?! E, ace ti „scena-ri ti”, ace ti „regizori”, ace ti cânt tori ladud , lui dud împ rat, odat decora i, deve-neau „responsabilii” sociali. În mintea lorubred , „cu responsabilit i” chiar foarte

mari. Poporul, de ei i prin ei, musai trebuia fie educat! Un astfel de individ (bolnav

de toate) am reîntâlnit i acum, dup ani, între03 i 17.04. 2013, cât timp am fost internat laSpitalul Floreasca. Nu-i dau numele... Nu dealta, dar nici nu merit ! În plus, am un soi delehamite pentru astfel de sfoiegi i ai istoriei.Re ine i îns faptul c momâia avea peste 86de ani, c se mândrea cu Ordinul muncii clasaa treia, oferit de sulic-man, la acea vreme ef

de stat, ordin primit pentru c b gase toatsuflarea de prin B gan (localnicii i de-porta ii din Banat), la propriu, cu nasul înrahat. Vai de mama lui! Cum l-o fi r bdat p -mântul?! Cu alte cuvinte, alde sulic -v taf,

cut (evident, f a ti carte), peste noapte,„responsabil la stat”, arestase, t iase, spân-zurase tot ce îi ie ise în cale, doar ca s ieseel p duche în frunte i la na ionalizare, i lacolectivizare. Apoi „trai, nineac ” (pensio-nat), pe banul boborului, de el i cei aseme-nea, zeci de ani, boborizat. „Responsabili”au fost i cu culturalizarea satelor, cu, cu...Au fost! Experimentul uman de dup cel de-al Doilea R zboi Mondial, în aceast partede lume, se vede i se simte peste tot, ori-unde, pe fa a p mântului, chiar i în ziua deast zi. Nu degeaba suferim!

Problema îns , e alta, de alt factur .„Responsabilii” de tot ce se poate numi în-genunchere uman , nu au con tiin a r ului

cut împotriva omului, împotriva fiin ei,cut chiar i a lui. Nu! Ei sunt, oricând, gata o ia de la început. Cu acelea i tâmpenii,

cu acelea i închin ri, cu acelea i urale, cuacelea i cuvânt ri! (Îmi aduc aminte cât depenibile au fost lu rile de cuvânt televizate,de dup 89, la omagierea lui Adrian P unescu,omagiere organizat la Teatrul Marin Sorescudin Craiova). De ce ei a a i nu în rând cuceilal i? Nu tiu! Probabil, doar pentru a fi iarburicul p mântului! Ori tocmai aici, dincolode explica ia din dic ionar, st chestiuneade onoare, demnitate. În puterea de a te recu-noa te (în m sura în care i-ai v zut, cât decât, cândva, c altfel nu se mai pune pro-blema), de a- i ti caren ele, p catele, de acere iertare semenilor, lui Dumnezeu i a teda la o parte, mai ales când faci, fie i numaiprin prezen a ta, r u altora. Dar dac la man-sard , creiera ul, cât aluna, de unde onoarei, evident, de unde, la propriu, responsa-

bilitate? Mde?! F s tragem concluzii: res-ponsabilii-iresponsabili vor sfoiegi, oricum,prin istorii, pân ce iar vreun bezmetic le vaface din nou parte. Asta doar în condi ii deneadaptabilitate, c invers, oportuni ti, cumsunt, i în democra ie, cum simt c e vreuncur de lins, cum se pun pe roate. Avea drep-tate I.D. Sîrbu: „doar cururile se schimb ,limbile sunt profesionalizate!”

Despre„responsabilii” - iresponsabili,

onoare [i demnitate

Despre„responsabilii” - iresponsabili,

onoare [i demnitate

Nicolae B~LA{A

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 43Anul IV, nr. 5(33)/2013

Cezar Petrescu, scriitorul prolific al c ruitat î i doarme somnul de veci în cimitirulora ului Roman, s-a n scut la 1 decembrie1892 la Hodora-Cotnari - jude ul Ia i, înconacul bunicilor s i, Iordache i SmarandaComoni .

Acum, Hodora este un sat adormit desoare, cu uli e pr fuite, cu soarta de multtimp hot rât . Casele joase au prispe umbrite.

trânele, câte mai sunt în sat, stau pironiteîn poart , privindu-i pe cei care vin de lacoas , pe lâng caii care trag alene c ru elecu fân. Conacul Comoni a disp rut în timpulprimului r zboi mondial. Pu ine amintesc însat de Cezar Petrescu: un bust, pentru a mar-ca totu i locul în care el s-a n scut, câteva

rturii de familie l sate colii în anul 1980,de Silvia, tefania, Aurelia, Smaranda i Co-rina, surorile scriitorului.

Era primul dintre cei apte copii ai so ilorOlga (descendent a unei vechi familii bo-iere ti din Moldova) i Dimitrie Petrescu -oltean, fecior de cl ca , copil fugit în lumedescul , s înve e carte. A ajuns inginer, (pro-fesor de horticultur , doctor în tiin e agri-cole la Paris), care s-a pr dit în 1907, cândcea mai mic sor a scriitorului avea doar 2ani i jum tate. Când a r mas v duv , mama

le repeta copiilor: „Ave i grij , eu nu o s pot dau nici averi b ie ilor, nici zestre fetelor,

dar am s m str duiesc s v dau un singurlucru: o diplom universitar .” To i copiiifamiliei Petrescu au urmat studii superioare.Dup pierderea so ului, Olga Petrescu s-amutat într-o comun de lâng Roman, la Ave-re ti. Olga era fiica senatorului liberal Ior-dache Comoni , mo ier i arenda . Despre

rin i, însu i Cezar avea s spun : „Spiritulde clas al tatei, care nu uita c e fecior decl ca , i spiritul de clas al mamei, care fu-sese crescut în toate bunele i relele uneicategorii sociale privilegiate, î i disputau,alternativ, în forma ia mea spiritual , sen-timente i judeca i contradictorii. M sim eamcând revoltat social, când «reac ionar odi-os», dup linia sângelui patern ori matern”.Poate întrev zându- i destinul, la 15 ani,Cezar Petrescu îi scria unui coleg c datorit„unui imbold particular de a scrie, am începuta aduna impresii zilnice, a a încât manuscri-sele s-au ridicat pân la 3.500 de pagini”.Jurnalul a fost p strat par ial de mama sa.

Cezar Petrscu a urmat primele dou claseprimare acas (1899-1901), apoi dou la Ro-man (1901-1903). A început gimnaziul laLiceul Internat din Ia i (1903-1904), con-tinuându-l la Roman (1904-1907), apoi iar ila Ia i, la Liceul Na ional (1907-1910), cuultima clas în particular. A urmat Facultateade Drept la Universitatea din Ia i (1911-1914).

Personalitate complex , romancier, nu-velist i traduc tor, Cezar Petrescu a fostunul dintre gazetarii de prim m rime din primajum tate a secolului trecut. i-a început ac-tivitatea gazet reasc la ziarele Ia ului anului1912, fiind dezinvolt i critic. Considera „zia-ristica un pre ios i strategic punct de obser-va ie”, m rturisind c „reg se te în redac iiefervescen a celei mai acute actualit i, fre-nezia celor mai nes buite pasiuni, abjec ii,tr ri i vânz ri”. S-a stabilit la Bucure ti la1 decembrie 1918, unde împreun cu Pamfil

eicaru a publicat o revist polemic , Hiena.

Din 1919 a fost secretar de redac ie, al turide Gib Mih escu, la revista ar nou , ofici-osul Partidului nesc al lui Ion Mihalache.

În mai 1921, a ap rut la Cluj primul num ral revistei Gândirea, cea mai prestigioas imai ar toas , din punct de vedere grafic, re-vist de literatur din Transilvania interbe-lic , datorit unui grup de intelectuali clujeni,grupa i în jurul ziarelor Voin a (Cezar Pe-trescu, Gib I. Mih escu, Adrian Maniu, Lu-cian Blaga) i Patria (Ion Agârbiceanu, D. I.Cucu). Din 10 august 1920 ei au înfiin at So-cietatea Anonim „Literatura”, pentru a tip ri

i i a edita o revist literar . La 1 mai 1921a ap rut primul num r, sub conducerea luiCezar Petrescu. Unul dintre colaboratori eraLucian Blaga, cu care Cezar Petrescu avea

poarte o bogat coresponden . Cei doise cunoscuser în redac ia ziarului Voin a.Cezar Petrescu a semnalat i comentat pentrupublic apari ia celui de al doilea volum depoezii al lui Blaga, Pa ii profetului. Blaga, larândul s u, a sus inut prozele semnate de C.Robul, alias Cezar Petrescu, publicate în re-vista Gândirea.

Ca tân r scriitor, a debutat, la 30 de ani,în 1923, iar în 1931 a primit Premiul Na ionalpentru Literatur . Cezar Petrescu era bibliofil,citea mult, scria enorm, dar fuma i bea cafeaîn exces. S-a afirmat ca romancier cu „Întu-necare” (1927-1928). Despre acest romanavea s scrie Mircea Eliade: „Oglinda pe caremi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi,am spune, ve tede, putrede, descompusedac nu am întâlni atâtea cuno tin e pure,torturate de tragicul cotidian f a fi r puse.«Întunecare» nu e numai romanul r zboiuluinostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cusuferin ele i dezgustul lui. E i o viziune pealocuri dureros de plastic a societ ii con-temporane române ti, pe care r zboiul a rupt-o în dou , a însângerat-o f a o schimba. Ofresc str tut de impulsuri epice ale bur-gheziei. Pentru cea dintâi oar , în proza ro-

Mihai {TIRBU

Cezar Petrescu este tipul scriitorului profesionist în în elesulconsacrat mai ales în literaturile europene cu o mare tradi ie. Pentru el,scrisul nu este un exerci iu de vacan i o preocupare a a-zicând de luxca, de exemplu, pentru Ionel Teodoreanu, ci un travaliu continuu, o meseriede fiecare zi i aproape de fiecare noapte. (Constantin Coroiu)

Cezar Petrescu [i...Cezar Petrescu [i...

44 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

mâneasc , burghezia se v de te complet iautentic”. Elaborarea romanului «Întune-care», între 1926 i 1928, când se construiape Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291m, Crucea Eroilor Neamului, n-a fost întâm-pl toare. Atunci, monumentul era cea maiînalt construc ie din lume, iar legenda spune

s-ar fi construit în urma unui vis pe care l-ar fi avut regina Maria, dup ce Mun ii Bucegifuseser stropi i de sânge, în Primul R zboiMondial. Casa memorial din Bu teni, undeCezar Petrescu a scris romanul «Întunecare»,se afla chiar la poalele Caraimanului. Au ur-mat: „Aurul negru”, „Comoara regelui Dro-michet”, „La Paradis general”, „Calea Victo-riei”, „Duminica orbului”, „Baletul mecanic”,„Fram, ursul polar”, „Simfonia fantastic ”.„Fram, ursul polar” (1932) a fost cea maicunoscut carte a lui pentru copii, un romanrealizat în linia lui Jack London, o adev ratcapodoper , ce a cunoscut i o nea teptatcircula ie în afara rii, mai mult decât oricaredintre scrierile sale. Se tie mai pu in despreaceast lucrare, c a fost scris în doar dou

pt mâni.Sub influen a ideologiei s toriste,

a ideii c înv torul de sat era lumin tor alcon tiin ei rurale, tr ind i murind în vatrasatului, a conturat profilul acestuia. Modelula fost Nicolae Apostol, unul dintre profesorii

i din perioada gimnaziului la Roman, carea devenit personajul principal al romanuluiApostol, ap rut în 1933. „Apostol” este sin-gura carte din opera lui, care are o dedica ie.Pe bun dreptate, fiindc profesorul NicolaeApostol îi intuise talentul i-l îndemnase sscrie.

În „Ora patriarhal” i „Drumul cu plopi”a descris ambian a ora ului românesc de pro-vincie, marcat de triste ea dramei dezr ci-

rii. De altfel, prin cele dou romane sepoate p trunde în vatra „târgurilor unde semoare”.

Pentru c a tr it momentul instaur rii re-gimului comunist, dar era iubit de publicullarg, era privit cu neîncredere de criticii lite-rari. George C linescu, iritat de popularitateasa, îl descalificase drastic, printr-o compa-ra ie cu Camil Petrescu, în „Istoria literaturiiromâne de la origini pân în prezent”, în 1941.Este drept, avea un „dosar curat”, pentru cscrisese necontenit, toat via a (câte zece-paisprezece ore pe zi), i nu avusese timp smai fac i politic , asemenea altor scriitori.Drept urmare, a fost inclus în lista celor carear fi putut sluji partidului comunist prin scris.S-a adaptat din mers exigen elor „realismuluisocialist”, f prea multe probleme de con-tiin , f când ce tia: s scrie. Totu i i s-au

impus colabor ri cu activi ti ai partidului,fiind obligat s semneze, împreun cu ei, tot

ce a publicat în ultimii zece ani de via .Pentru a-l constrânge, i-a fost h uit familia,iar fratele, dou dintre surori (a avut ase:Silvia, tefania, Aurelia, Smaranda, Chehata,Corina) i un cumnat au fost ancheta i i în-carcera i.

Pentru c a a erau vremurile, ca mul i al ii,a fost cooptat, cu un rol mai mult decorativ,în Comitetul na ional de preg tire a Festi-valurilor mondiale ale tineretului i studen-ilor, pentru pace i prietenie, în Consiliul

Na ional al P cii din R.P.R., dar i în Comitetulde conducere al Uniunii Scriitorilor. În 1956a fost ales membru al Academiei RepubliciiPopulare Române. A primit ordine i medalii,a fost laureat al Premiului de Stat, f a fifost vreodat demnitar al regimului comunist.A acceptat postul de secretar general al Mi-nisterului Cultelor i Artelor, temporar, prindelega ie. Îns , a refuzat s fie director alTeatrului Na ional, pentru c avea senti-mentul predestin rii pentru literatur . Un rolimportant în orientarea c tre scrieri care snu deranjeze oficialit ile momentului, l-aavut Mihai Gafi a, care, datorit prerogati-velor de editor i de critic literar, i-a devenitun fel de sf tuitor. Mihai Gafi a, care era ex-pert în doctrina estetic promovat departidul comunist, o doctrin caricatural ,dar care era luat în serios i studiat în colii facult i, l-a sf tuit pe Cezar Petrescu s -i rescrie opera dinainte de r zboi, modifi-

când-o dup normele „realismului critic”, iarnoile c i s i le scrie în conformitate cuexigen ele „realismului socialist”. Dar, re-scrierea operei „dinainte” s-a realizat în mic

sur , pentru c scriitorul, prin tempera-ment, nu avea r bdare s revin asupra celorscrise anterior (aceasta ar fi fost îns , ansade a- i fi corectat multe neglijen e de ordinstilistic, i un anumit caracterul gazet rescal operei sale).

S-a spus despre el c a fost primul scriitor

profesionist, pentru c toat via a n-a avutalt surs de venit decât scrisul. Pentru el,scrisul nu era doar un exerci iu de vacan ,ci un travaliu continuu, o meserie de fiecarezi i aproape de fiecare noapte. Impresio-nanta sa oper , inegal valoric, este rodulunui mare talent i al unui mare efort.

În 1937 s-a stabilit la Bu teni pentru totrestul vie ii, dup ce pân la 45 de ani publi-case peste 20 volume i depusese o vastactivitate în pres .

Tinere ea lui Cezar Petrescu a fost pro-fund marcat de boal i depresii. Avea toateviciile: b utura, era cartofor, era amator defemei i boem incorigibil, dar r scump raorice defect prin farmec. Cezar Petrescu era„un causeur i un intelectual rafinat”. „Eracarismatic i curtat de femei, iubea vinul bun,o carte pl cut , femeile frumoase, dac seputea s fie blonde, un ceas de taclale cu unprieten i un joc nebun de c i”, scria ValeriuBârn .

Conform amintirilor arhitectului-sculptorIon Mure an (stabilit în Brazilia, la Rio), mamalui ar fi fost prima iubire a scriitorului. Ca-terina Bonaky tr ise scurt timp cu CezarPetrescu: „Ei au fost c tori i foarte pu in,poate nici un an. Pentru c nu-mi aduc aminte

fi locuit cu el decât la Bu teni, dar nu i laBucure ti. Aveam 6 sau 7 ani, 7 mai degrab .Îmi amintesc c odat am fugit la munte, pen-tru c venea poli ia s ne caute acas . Amfugit printr’o poart din spatele casei. Nutiu de ce, dar Cezar Petrescu nu era prost

zut de comuni ti. Vreau s spun c am im-presia c mama i tat l meu, care p straserrela ii bune, se sim eau proteja i de faptul cea era so ia lui Cezar Petrescu.”

Caterina Bonaky studiase biologia înElve ia, înainte de r zboi. Se n scuse într-ofamilie boiereasc la Boto ani, se pare, ne-fiind nevoit s lucreze. Doar în timpul r z-boiului fusese infirmier o vreme. În 1948 areu it s plece din ar , împreun cu fiul Ion,la Roma. Dup doi ani, a încercat, f anse,

emigreze în Statele Unite. Dorindu- i unloc stabil, a solicitat s plece în Uruguay,Argentina sau Brazilia. Acceptul a sosit dinUruguay, unde a devenit înv toare, pro-fesoar , a i c rit, ajungând campioan la

rituri c lare. Acolo a f cut i comer , a avutun restaurant, apoi o fabric de bomboanei de ciocolat , plecând de la zero. În dou -

zeci de ani i-a crescut copilul, sprijinindu-lpân a ajuns arhitect. În 1970, când a ajunsla Rio, avea deja 60 ani i l sase în Uruguaydou restaurante i un atelier de confec ii.De i fiul îi propusese s se odihneasc , aurmat un curs de artizanat. Când a v zut unanun : „C ut m figuran i pentru cutare rol”s-a prezentat în fa a comisiei i a fost ac-

Rubens - Cele trei gra ii

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 45Anul IV, nr. 5(33)/2013

ceptat . A urmat un curs de actorie, apoi altul,dându- i i „bacalaureatul”. La 68-70 ani aurmat facultatea de teatru. To i colegii eraucu cel pu in 30 ani mai tineri ca ea! i pe urma devenit actri . A început s fac cinema,publicitate, televiziune. Din cauza vârstei, n-a ajuns o mare actri , dar a jucat Maia-kovski, a jucat chiar i Ionesco, „Cânt rea acheal ”. În urma unei opera ii, la care se uti-lizase un anestezic incompatibil cu Alz-heimer-ul incipient de care nu se tia, s-asfâr it urât, la 90 de ani, la finele anului 2002.

Pe aceea i Caterina Bonaky o cunoscusei Iorgu Iordan în tinere e, prin 1911, când

ajunsese la Gala i, ca profesor secundar.Peste ani, când a vizitat-o la Montevideo, i-au amintit de cuno tin ele comune, dar idespre faptul c -n tinere e, la Gala i, el ie easeara pe Corso s o vad „fiindc era i foartefrumoas ”. Doamna a în eles, i poate firesc,l-a întrebat cu o voce trist , dar parc i ve-sel : „De ce nu mi-a i spus niciun cuvânt?”

spunsul: „Era i prea frumoas .” De faera i mama doamnei.

Dac nu lu m în seam spusele lui IonMure an, prima so ie a lui Cezar Petrescu afost Marcella Petrea, o tân care proveneadintr-o familie modest i abia ie ise din ado-lescen . În 1912, când scriitorul era studentîn anul al doilea la Facultatea Juridic dinIa i, s-a afirmat ca gazetar i publicist prinarticole semnate în Facla lui N.D. Cocea, sauCronica lui Tudor Arghezi. În 1913 a cunos-cut-o pe Marcella Petrea, tân ra care i-a de-venit so ie i i-a d ruit o feti . Marcellei,scriitorul i-a purtat, tot restul vie ii, o tandraducere aminte. Î i sacrificase rela iile cumama pentru a se c tori cu acea iubit

rac . Cezar Petrescu, tr ind groaza i ne-putin a în fa a destinului, a suportat cu greupierderea, pe rând, a copilei i so iei. A tr itacut boala singur ii, care l-a îmbrâncit vio-lent spre patima jocului de c i, care l-a îm-pins s piard sume considerabile de bani.Dezn jduit de sentimentul dezonoarei, aîncercat s î i pun cap t zilelor. Tr irile dra-matice, cumplite, dintre anii 1912 i 1918, subsemnul pustiului i dezn dejdii, s-au reg sitîn for a scrisului s u de mai târziu. Arderileinterioare suflete ti, ritmul alert al vie ii, îldeterminau s i spulbere trista solitudineprin rec toriri, chiar dac se declara celi-batar convins, tocmai pentru a se dedica înîntregime scrisului.

Cezar Petrescu, r mas v duv de primaso ie, chiar dac i dorea singur tatea crea-toare de pagini scrise, a fost sedus de armulunei fete de 16 ani care, prin „inocen a ei,puerilitatea ei, mi-a dat impresia de ceva nou,proasp t”. C toria a durat doar o lun , timpdup care nu mai tia cum s i recâ tige li-

bertatea, motiv al unei crize acute, dezv luitsurorii sale Aurelia în coresponden a din1931. Se pare c este vorba de Eugenia Cos-mi a, care a fost eroina unei nepl cute în-tâmpl ri. În ziarul Universul, din 20 martie1941, este relatat pasiunea amoroas a unuiavocat, Ernest Iliu , fa de Eugenia. O cu-noscuse în vara anului 1935, la Mangalia i-o reîntâlnise peste un an tot acolo, dar ea îlignora. De i î i d dea seama c nu era iubit,a c utat-o i-n Bucure ti. Doamna Cosmi ai-a spus hot rât c nu-l mai dorea în casa ei.Disperat din cauza refuzului, Iliu a încercatde trei ori s se sinucid , o dat cu revolverul,de dou ori cu otrav . În ziua de 25 octombrie1940, a vizitat-o ultima dat , cu inten ia de ase sinucide în fa a ei. Întrucât ea i-a întorsspatele, înfuriat i-a implantat arma între omo-pla i, apoi s-a predat poli iei.

Cezar Petrescu a fost c torit de maimulte ori. De a treia so ie, Georgetta Ciocâl-teu, care era o mic i fragil copil , cu doudecenii mai tân decât el, s-a îndr gostitpe când ea era elev de pension, în vârst de19 ani. C toria lor a durat vreo zece ani,dar a n scut între 1932 i 1960, o corespon-den cu iz de epistole literare, în care însu iautorul era personajul principal. Era con tientde diferen a de vârst , în raport cu tân racare-i fusese secretar , iubit , logodnic iapoi so ie. „Mereu, mereu, în acest sentimenta stat de-a curmezi ul, mereu persist dispro-por ia noastr de vârst i de via . Nu râde!Odat , când vorbeam, i s-a p rut un fel decochet rie de femeie b trân , care a teapt ,provocând, un fel de retractare, un compli-ment. Nu era aceasta, mic Georgetta. Vai,nu! Era altceva. Era con tiin a anilor mei, acelor pe care i-am tr it, a vie ii mele uzate, ameseriei mele care face adesea s nu-miapar in. Ia gânde te, mic Georgetta, i terog fii atent ! Gânde te c eu am aproape 40

de ani. Ani tr i. Tr i atât de intens, încâttoat literatura mea e numai un palid fleac pelâng dramele, comediile, farsele, peripe iilepe care le-am tr it”.

Chiar i moartea timpurie a primei saleso ii, Marcela Petrea, este evocat în epis-tole: „Pe aceasta am iubit-o într-adev r. Deumbra ei po i fi înc geloas , mic i dragGeorgetta. Poate, vezi, e crud ce- i spun, întine o caut pe dânsa”.

Pericolul declinului s u, ca om, era ampli-ficat în primul rând de boal , dar i pentru cnu evitase abuzurile, îns f pierderea spe-ran ei unei spectaculoase redres ri. Slab, ifoarte palid, la întrunirile publice înghi eatablete la intervaluri scurte de timp, i- itergea mereu fruntea cu batista, fiindc

transpira abundent. Se tie, Bucure tiul ace-lor vremuri însemna cale ti, limuzine, tram-vaie, fla netari, gr dini de var , cafenele, viade noapte. Dar i întâlniri, solicit ri, prieteni,telefoane, termene scadente, care se ad ugaupustiitului suflet al lui Cezar Petrescu.

În 1940, singurul fiu al scriitorului, AurelTeodor Petrescu, i-a ucis iubita, dup cares-a sinucis, la 23 de ani, dezn jduit pentru

tat l s u nu fusese de acord cu c torialui înainte de a- i fi terminat studiile. Po-vestea a fost trecut cu vederea de presavremii, din dorin a lui Cezar Petrescu. Soartanemiloas i-a mai dat o lovitur : cea mai apro-piat dintre surori (Smaranda Chehata) a fostcondamnat politic la închisoare pe via ,iar cea de-a patra so ie a fugit peste grani .Cu sinceritate, se confesa dup „obsedantuldeceniu”, fostei so ii, Georgetta, rec toriti stabilit în Fran a: „Eu lucrez, dar f

sporul de odinioar , fiindc pe lâng infarctulmiocardic, care m face s suf r la orice efortfizic ori intelectual, s-a instalat ex abruptoun reumatism teribil de acut la mâna dreapt .

a, înc bolnav i sl bit, m in i eu deru , pân ce-mi vor reveni for ele, s încep

a da drumul la c i, câte 2-3 pe an”. În amin-tirea vremurilor trecute, din perioada în careformau o familie, o ruga pe Georgette s -i tri-mit ni te medicamente, de care, din p catese pare c n-a avut parte: „Te rog s m ier ipentru toate necazurile tale cu faimoaselemedicamente, care fac mereu drumul dus-întors, încât trebuie s tie calea singure”.Pentru a- i hr ni sufletul cu bucuria probabilde a p trunde fizic în cultura european , ipentru a- i ostoi dorul de fiin a odat iubit ,îi mai scria optimist, bravând pentru c nu- ipierduse sim ul umorului: „Deci, sper c nevom vedea, drag Georgetta, înainte de a albichiar cu totul i cu totul, urmând s m repedla Luvru, ca s rev d Victoria de la Samo-thrace, care ca orice victorie, i-a pierdutcapul”. La 22 martie 1953, la 61 de ani, i se

Rubens - Hercule

46 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

confesa Georgettei: „De abia in condeiul,obosesc de m ia naiba dup 3-4 pagini - oridup cum tii, eu abia dup 10 ceasuri delucru i dup 10 ig ri i 11 ce ti mari de cafeaneagr , m sim eam în adev rata form i gata

bat normele celorlal i scriitori.”La conacul ultimei so ii, din comuna Ave-

re ti, jude ul Roman (Florica din familia doc-torului Amza Jianu), s-a retras asemeni altorconfra i în ale scrisului, pentru a- i reg silini tea necesar crea iei.

Lini tea, pe care-o c uta, i-a g sit-o din1937 la Bu teni, unde a r mas pentru tot res-tul vie ii, dup ce publicase peste 20 volumei depusese o vast activitate în pres . Do-

vada c acolo se reg sea, este mesajul din 6februarie 1961, trimis din spital, sf tuitorului,editorului i exegetului s u, Mihai Gafi a:„Sper c peste o lun , când medicii m vorînvoi, s m întorc la Bu teni s reiau lucrulla «Înseninare» - chestie, sper, de vreo 7-8

pt mâni.” Vara, când era suficient de cald,scriitorul se muta pe verand s scrie, inspiratpoate i de cele peste 10.000 de volume dinbibliotecile aflate în aproape fiecare înc perea casei. În cabinetul de pres adunase colec iide ziare i reviste, o alt surs de inspira iei de informa ie în cariera de publicist i de

romancier.Dar a murit în diminea a zilei de 9 martie

1961, r mânându-i neterminat, în manuscris,un roman de aproape 3.000 de pagini, „Vladimsau drumul pierdut”. Mai târziu, Mihai Gafi aa f cut un roman de cinci sute i ceva de pa-gini, purificat de orice triste e demobiliza-toare. Dup dispari ia sa, casa i-a r mas so-iei, Florica Petrescu, fratelui i surorilor sale.

Mo tenitorii au donat-o statului în 1964, iarla 17 decembrie 1967 a devenit muzeu memo-rial. La festivitatea ocazionat de inaugurareamuzeului, au participat membrii familiei, ofi-cialit ile locale i jude ene, reprezentan i aiMinisterului Culturii i Uniunii Scriitorilor,prieteni ai scriitorului. Prin dona ia familieidin 1982, muzeul s-a îmbog it cu obiectecare-i apar inuser . Cl direa fusese cons-truit în 1918 de familia avoca ilor Elena iDionisie Hobilescu.

Cezar Petrescu voia s realizeze o ade-rat cronic româneasc . Despre inten ia

lui de a- i grupa romanele într-o „Cronicromâneasc a veacului XX”, criticul i isto-ricul literar Ovid. S. Crohm lniceanu i-aexprimat o p rere în volumul „Literatura ro-mân între cele dou r zboaie mondiale”:„Pentru întâia oar , îns , un prozator romândescria mediul rural i urban, satul, ora ulde provincie i metropola, aducea în scen

rani, muncitori, func ionari am râ i, po-tenta i politici, ziari ti, escroci, c pitani de

industrie, vedete cinematografice, scriitori,pictori, savan i. demimondene, aristocra i de-

zu i, profesori, sportivi, anarhi ti. Nu lip-sesc nici câteva personaje, care, ca la Balzac,revin în romane diverse, spre a sugera i oanumit desf urare temporal a întregiiconstruc ii epice”. Personalitate complex ,romancier, nuvelist i traduc tor, autor apeste 50 de volume, Cezar Petrescu a fostunul dintre gazetarii de prim m rime din primajum tate a secolului trecut.

Chiar dac George C linescu l-a tratat,sau nu, pe autorul «Întunec rii» drept unpoten ial „rival”, ni se pare limpede c „vor-bim despre opera unuia dintre cei mai cul-tiva i scriitori români, comparabil cu aceeaa modelului francez, atât prin explorareasistematic (autentic balzacian ) a societ ii,bizuit pe varietatea tematico-tipologic aunui num r impresionant de volume, cât iprin îmbinarea prospec iunii realiste cu în-dr zneala imagina iei romantice”. De fapt,însu i Divinul (George C linescu), admitea

Cezar Petrescu „a adus literaturii româneun element ce-i lipsea: inven ia”.

BIBLIOGRAFIE- România literar , nr. 38, 1999, Cezar Petrescu,îndr gostit, de Gheorghe Grigurcu;- Studentie.ro - Casa memorial Cezar Petrescu;- Cultura - Funda ia Cultural Român - nr. 51,23.01.2012 (405) Scrierile lui Cezar Petrescu -autor: Constantin Coroiu;- România literar , nr. 5, 2003, Cezar Petrescu,de Alex. tef nescu;- jurnalul.ro, 25 iul. 2009, Cezar Petrescu: Cro-nicar al realit ii interbelice - autor: Simina Stan;- jurnalul.ro, 24 nov. 2009, Când „Calea Vic-toriei” e lipsit de glorie… Cezar Petrescu, subrobia peni ei - autor: Simina Stan;- Alter Media România, 12 febr. 12, 2005: Via aîncepe la 70 de ani!, Adrian Irvin Rozei;- Apostrof, anul XXIII, nr. 12 (271), O prietenie:Lucian Blaga - Cezar Petrescu, Mircea Popa;- crispedia.ro, Cezar Petrescu;- România literar , nr. 5 / 8-14 ianuarie 2006,Cei doi stâlpi al în elepciunii (I), Marius Sala;- ART.LINE, 21.04.2007, Muzeul Cezar Pe-trescu din Bu teni;- Tribuna româneasc , Ed. 221 (anul 10, nr. 7),Literatura: din i despre Capodopere ale lite-raturii române - Întunecare - de Cezar Pe-trescu, Alina Vance;- jurnalul.ro, Baron cu trei amante, autor:Traian Tandin;- Convorbiri literare, Istoria Junimii postbelice,Constantin Parascan;- history-cluj.ro, Pentru o istorie a cuplurilor înmediul intelectual românesc, Lucian Nastas ;- obiective-turistice, Casa memorial CezarPetrescu;- Funda ia Cultural Român , nr. 51 /23.01.2012 (405), autor: Constantin Coroiu;- procesulcomunismului.com, Femeia românîn închisorile comuniste.

O NOU APARI IE LITERARÎN COLEC IA EXEGESIS

A EDITURII ARMONIICULTURALE: ”POETUL I

PROZATORULMIHAI LEONTEDUITOR DE SUFLETE”

DE LUDMILA BOLBOCEANU-GRAMA

În colec ia EXEGESIS a editurii ARMONIICULTURALE a ap rut, de curând, ”POETUL

I PROZATORUL MIHAI LEONTEDUITOR DE SUFLETE” de prof. dr.

LUDMILA BOLBOCEANU-GRAMA(Chi in u).

Cu mult sârguin i efort, tact didac-tic i con tiin civic , paginile jurnaluluiepistolar al Ludmilei BOLBOCEANU-GRAMA sunt parte ale unei istorii încontinu ad ugire, despre contemporanivaloro i, despre destine literare, despreoameni de înalt inut artistic , moral icet eneasc .

Prezent rile i modul de concepere alii poart amprenta unui didacticist, ce

picur peste toate aceste subsidiare o notpersonal , care confer valoare jurnaluluicomentariilor critice „colec ionate”. Sepoate spune c acest trio inedit poet-exeget-cititor este unul productiv, sinergic, demnde luat în seam i, de ce nu, de urmat, pildvie spre cre terea i îmbog irea limbiiromâne cu m rturii despre oameni, eroi,fapte, ctitorii, creatori de bine i de frumosi, în completare, despre p reri ale

cititorilor ce m soar pulsul excursuluiliterar. În aceast minunat trud , sefortific voin a, caracterul, se definitiveazportretul moral al creatorului, se înva –pân la urm , nevoia de a deveni OAMENI!

Gheorghe A. STROIA

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 47Anul IV, nr. 5(33)/2013

Janet NIC~Eugen DEUTSCH

SONET ZODIACAL

Privesc la CONSTELA IILE-ZODII;Un zoo-n care se r sfa LEUL,BERBECUL ca i RACUL duc, dârzi, greulIar CAPRICORNUL, grav, vorbe te-n dodii,

Un SCORPION se crede corifeul,Zdrobind BALAN A (pentru aschimodii!)Seme ul TAUR îi ofer rodiiFECIOAREI, ce viseaz apogeul,

Bravi, PE TII-noat -ntr-un acvariu mitic,Creat din cel potop de V RS TORULCuprins, se pare, de-un elan artisticDe i… îl în epa S GET TORUL!

Cum seam ca... GEMENII, a ineS-apar ZODII NOI,...DIAMANTINE!

SONET PENTRU CONTRA

Aveam un zeu, p-onoarea mea, parol! fiu al dracu’ dac -ncerc s mint,ci n-am b ut o cea de absint!

De apte zile am stomacul gol.

Eu n-am în vene „bahicul ocol” -a îmi place mie s -l alint -

i nu m pierd în pulberea de-argintA ceea ce se cheam „protocol”.

Aveam un zeu, era aici, fudul -Îi v d i-acuma nev zutu-i chip! -

i m -nv a cerescul s u cirip.

A disp rut... i l-am c tat în beci,În iesle-n arc, în consecin , deci,Oficial, de azi, declar c -i... nul!

SONET ZODIA-CAL

Maestre, tu vorbe ti de CONSTELA IItrâne - cum ar zice azi formula -

De când era în scutec moleculai nimeni nu gândea la reclama ii.

Era pe când Materia, credula,Avea cu Cronos lirice rela ii.Nici versuri nu erau i nici ova ii,Doar Timpul da în stele cu pendula.

pui, a a, pe luncile astrale,O turm de terestre animaleChitite-n zodii - constelate cu ti -

Eu nu-s de-acord, maestre, s m -mpu ti!i-am pl smuit, din dorul de mai bine,

Tot CONSTELA II, dar... DIAMANTINE!

SONET CONTRA HAOTIC

De-aveai un zeu pe-acolo unde-i zeul?!S-a r cit prin haosul din lume,Creat de versul-greier, cel ce-anumeDore te s ob in caduceul?!

Încerc oare s î i fac glumeci e desigur mecher, derbedeul (!),

Sau i s-a dereglat cumva releulCe-l racorda cu fanteziste spume?!

Ori, ca mielu ii-n arc râvne te-o iarbMai fraged decât un vers haoticPe când zâmbe te de at în barb ?!

Mai caut -l pe-acolo prin EladaSau printr-un alt t râm, ni el exoticDe po i lansa, cu iscusin , nada!

Inmmi sfâ iate atârnde-a lungul drumului,

Aman i p si i se plângde un r u tratament,

Voiau s s rute locul tainic,Pe epu e se preling

stropii de sânge,Vlad epe trece c lare,

e mândru,un Don Quijote pervers,

Auzi aerul cum geme?Cum roste te sacadatNumele celui iubit?Se pricep bohemieniiLa cânt i la dragoste.Punctul sensibil i erogen, poetul -

extrem i ambigen,Acolo androginul se simte bine.Un gângurit de copil rupe vraja.La ii caut mereu pretexte,

soarele se r ce te,Copil rie - penurie - penumbr ,Papilele gustative au fost depuse

la morgPentru anchet , o papil a luat-o

pe coridor,Apoi în curte, caut un gur -casc .Hrana este c rbunele alb.Adic , spune canibalul, m duva

oaselor e foarte gustoas ,Asasinii au aceea i p rere,

au renun at la fudulii,Bar grille, asta vrea tineretul,

loup a l’acaille,O mic revela ie este pâinea

din f in de oase,Pl cint din palme t iate cu toporul,Tu, iubito, m-ai f cut antropofag,Bras i troisbras, ei sunt ajutorii mei.Firile sensibile se tem

de pericole ne tiute,Vibreaz ca firele

de telegraf.

Boris MARIAN

Llelu Nicolae V~L~REANU (S^RBU)

Urme pe z pad

Îmi p strez moartea ca pe o barc la rmplute te ancorat ,nu m recunoa te dar m a teapt .

Trecem unul prin altul s ne obosim,

tu te bucuri c nu te schimb,eu m bucur c nu te împotrive ti.

Caut s îndep rtez obloanele,ferestrele se deschid pe ascuns.La tine-n ochi se vede dupcol ul unui gând,la mine doar un schematic visprintre care treci fericiti eu privesc de pe zid

urme pe z pad .

Ipostaz cu natur static

Pa ii pe p mânt au înv at oamenii s merg ,aspira ia în rii s-a ascuns în sufletul gol,ca o lacrim între cuvânt i plânsîntr-o limb de necuvinte.Nu tiu niciun vânz tor de cai care s nu-i laudei s nu- i plâng de mil c r mâne s rac,

niciun b rbat care s nu- i doreasc o femeiepe noapte i s fac din asta o iluzorierealitate de laud .Femeia care a crescut copiii în casa mease plimb prin suflet ca prin gr din ,uneori îmi consum cu foame carneai eu îi stimulez l comia pân o satur .

Ea de ine sensul tuturor lucrurilorcare au înflorit în mâinile ei.

Seara târziu adun cerul pe acoperi uricu lumina stelelor peste suflet,îmi transpun neputin ele în alte gânduri,privesc bra ele-i molatice pe lâng trupi-mi apare imaginea cu obrazul obosit

într-o ipostazcu natur staticcu hârtie, toc i c limar ,

poetul din mine-i bolnav.

elul p mântului

Rugine te într-un s la închisel, c elul p mântuluinu mai latr la steleplânge de singur tate.

Admir pe furi pulpele femeii,nu-i crede cuvintele,urm re te cum se îmbraccu haine roase de invidii.

Când timpu-i fuge de sub picioarede-l face s mârâiese umple cu masca preaplinuluide golul tot mai întins.

Ascuns de lumina din care muscap i nimeni nu-l vede,

teapt ploile i cea a plece odat cu el.

Când se plimb prin p mântla pas cu nev zutulruginesc z brelele timpuluii afar tot nu iese.

Reverbera ie

Doruri strânse-n cerc, ispite,Umbra deghizat -n trupTot mereu îmi poart urma,Din înalt s nu m rup.

Se dezl uie mirajul,Sparg z gazuri i încerc

prind stelele cu mâna -Care au sc pat din cerc.

Doar luceaf rul de sear(Mult mai dornic de-o idil )Vine pân' la tine-n cas -

te mângâie, copil !

Noaptea st în echilibrui pe-o parte i pe alta;

Se opresc în spa iul curbCavalerii de la Malta.

Turnurile se înclin ,De pe ziduri cad r ni i,Dar nu va pieri vreodatUn popor de r stigni i.

Toate ale lumii trec,Umbra deghizat -n trupVa str bate nesfâr itul -Din înalt s nu m rup.

Elena Andreea ION

AMOR IRE

Mi un gândul printre reziduri adânci,visul geme înecat, în cea ,e frig afar i bolta de vatse teme de timpul amor it.De când n-a mai venit t cerea s ucid ,suflarea bolnav s-a îmbr catîn visul cucernic dintre lespezi i a plecat.

Gândul îmb trâne te a eptând-i cad ultima gean ,

visul se teme c a muriti nu mai poate învia a treia oar .

Doar ulise, prea calm, se freac la ochi.

SCOALA

Pasul adânc se-neac în lini tea b trân ,stoarn înc o dat p mântul, o frântur

neagr , ca bobul de mu tar,cinat de vremuri.

Se-ndoaie c lcâiul lui Achile,vântul url firesc, gândul se spalcu Ap Sfin it i- i poart visuldincolo de mun i.

Doar îngerul mai ip , dar gândul meuse duce spre pasul care calc drumulaceluia i p cat!

SPRE SOARELE P GÂN...

S-a scuturat întâia floaredin via a unui gând n tângcând boarea de aer cald a sfâ iat p mântuli muntele a aprins spre Soarele p gân.

Nu m-a întrebat nimeni de plâng,norocul s-a încecat în ploaia albdin floarea de cirei a împr tiat parfumul peste mun i.

Din spatele colinei,Ulise a cules o floare,dintr-un gândînvins!

48 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Eugen DEUTSCH

AUTOGRAF (1)

Eu sunt un bob neostenit de hum ,Un fir dansând pe creste de talazuri,Gonind spre-a înfrunta mai vechi z gazuri:Eratic strop ce nu se pierde-n spum .

N scut în lumea plin de z plazuridar cu nem rginirea-n chip de mumvisez s-adun în opera-mi antumDorin e simple, ubrede extazuri…

Eu sunt un ciob dintr-o comet spartUitat de Creator prin galaxie,Târât de-un vânt solar ce nu te iart

Spre un t râm sculptat în fantezieCe poate fi-ntâlnit trecând de-o poartHimeric , pierdut -n ve nicie…

ILUSTRATE CU FLORI DE... STIL

Iubit-am flori i poeziePrins suplu-n joc cu non alan ;Curtam cu foc o-agil tanCu capu-n nori i voio ie…

Porneam din zori cu nostalgieSpre-un tainic loc plin de speran ;Muiam un toc, în cutezan ,În jar, culori i-n fantezie...

Într-un buchet legam aleneC-un strop de vis, iluzii, drumuriPrin Paradis sau Iad, parfumuri,

Câte-un sonet, i, sirene,Un funigel, un dor de fat ,Un ghiocel i... lumea toat !

EXEGI MONUMENTUM

Spre-a-mi în a, din via , monumentulAm vrut din piatr s -mi ridic statuie,Dar dalta mi s-a frânt pe-o c ruieCe încerca s-ating firmamentul.

Am vrut s îmi durez o cet uie,Spre-a-ncercui, cu ziduri largi, prezentul,Dar timpul dur a demolat cimentul

i m-am ales c-un mald r de cucuie.

Am vrut s prind eternitatea-n inte,-mi fac din URSA MARE evalet

Spre a picta o muz mai fierbinte

Dar, pentru COSMOS, n-am primit bilet...i-atunci, turnând din bronz topit cuvinte,

mul umesc s -ncerc doar c-un sonet.

AUTOGRAF (2)

Eu sunt arca ul ce-a lansat s ge iU oare înspre inte mi toare,G bit s-ob in , cât mai e-n vigoare,Ecouri limpezi de la exege i.

Noian de texte, poate vis toare,am oferit, sfidând cei albi n me i,Dispu i s-atace, vajnici, s lt re i,Eroul ce prive te-n sus, spre soare.

Un drum ciudat, ca o sinusoidTrasat de-un electro-inginer,Se-apropie de tainica absid ,

C tând în z ri suprema piramid ,Himera ce un vrednic l nciern-o poate crede doar... efemerid !

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 49Anul IV, nr. 5(33)/2013

Ne este dat

De ne este dat s purt m ve tejireaComplex s ruguie-n fapte menirea,Pierzând frumuse ea fragil de floarePurta-vom i crucea ce-apas i doare.

inând ochii strân i, mic ora i sau m ri iVii oglinzi ce tr deaz în adânc ce tr i.Bucuria iubirii smerit visa

pârguie fructul din ramura sa.Înainte s-ajung pe a vântului oapteBrume reci dijmuind bucuria-ntr-o noapteFurând fr gezimile-flori i aromele fructePe c rile vie ii de noi str tute

i toate acestea cu vremea ne-or duceSpre taina adânc , spre marea r scruceSpre taina adânc din care solieDoar visul prin gânduri mirabil învieCa vechea s mân din care a-ncol itAcea tain-a vie ii ce ne-a z mislit.

Ploaia de nelini ti

Iubesc adânc, a vie ii armonie,Dar duelez cu-nstr inarea mea.Când ploaia de nelini ti m -nspumaPrin vâlvorarea-n care m pre-num r.

De unde vin ?... Eternitatea tie !Iar unde plec, va ti desigur ea,Când Domnul Sfânt de-aici m va chemaCu tot bagajul vie ii, strâns pe um r.

Un dor târziu se-nver una s suiePrin miezul cântului ce m ardea,

i-un semn nelini tit m îmboldeaSpre-a vie ii cercetare f num r...

Prin nelini ti

Prin nelini ti de vânt, se cerne o umbr ,Fr mântând z pada c ilor lume ti.Prin tumultul vie ii ast zi m g se ti,Dând un loc speran ei de sub haina-misumbr .

Nesupuse gânduri treier fierbinteÎnflorind pe spinii negrelor angoase,Dezmor ite p ri, gl suiesc duioaseVraj cu-n elesuri f de cuvinte.

Din subîn elesul gândului sublim,Con tiin a lumii când se-nsenineazMiere-i picurat -n cupe de venin,Plânsul viu al iernii... desprim reaz .

Raveca VLA{IN

50 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Evenimentul istoric i de suflet „In me-moriam Titus T. Stoika”, organizat pe 11aprilie 2013, la Muzeul Municipiului Bu-cure ti - Palatul u, de c tre dl. FlorianLauren iu Stoica, Pre edintele Funda iei Li-terar-lstorice „STOIKA”, a însemnat un bunprilej de întâlnire pentru cei care p streaz laloc de cinste numele i faptele eroilor nea-mului românesc. Au fost prezen i scriitori,arti ti, jurnali ti sau, pur i simplu, oamenicare- i iubesc ara i valorile ei. În semn derespect i mul umire, dl. Florian Lauren iuStoica a rostit câteva nume ale invita ilor:Geo C lug ru, Adela M rculescu, Eusebiu

tef nescu, Ion Dodu B lan, Radu Cârneci,Marian Dumitru, Paula Romanescu, VictorCr ciun, Florentin Popescu, Doina Ghi escu,Crina Decusar -Boc an, Rodica Sub irelu,Petru Solonaru, Gheorghe Grosu, Andana

linescu, Gheorghe Zarafu, Valentina Pitu ,Ioan Curtean de Hondol, Doina Barc , Florin

andru, Corina Diaconescu, Ioana Stuparu,Ion Arcudeanu, Monica Mure an i al ii. Seanun a un program complex, ceea ce s-a iadeverit, patru ore scurgându-se cât ai clipi.

Pe afi ul care anun a programul desf u-rii evenimentului, portretul eroului Titus

T. Stoika rea s cuprind cu privirea publi-cul, iar lâng portret, ca un testament, st teau

rturie cuvintele scrise cu majuscule: „AMIUBIT DEVOTAT PATRIA”.

Pornind de câ iva ani pe drumul aduceriila lumin a înainta ilor, dl. Florian Lauren iuStoica a înfiin at Funda ia Literar-lstoric„STOIKA”, iar anul acesta (2013), când seîmplinesc 120 de ani de la na terea unchiului

u Titus T. Stoika (n. 14.10.1893) i 30 deani de la trecerea lui în nefiin (d. 10.04.1983),a inut s -i aduc un pios omagiu prin evoc riale momentelor eroice i culturale, precum iprintr-o slujb de pomenire, s vâr it depreotul Moise Petre, împreun cu un grupde preo i din corul Patriarhiei.

Meritele deosebite ale celui elogiat aureie it din eseul prezentat de dl. Florian Lau-ren iu Stoica, precum i dintr-un amplu expo-zeu sus inut de scriitorul Geo C lug ru, care

se consider privilegiat fiindc l-a cunoscutpersonal. Diferen a de vârst nu a fost unimpediment în rela ia de apropiere dintre ei(Titus T. Stoika aflându-se la vârsta de 80 deani, iar Geo C lug ru la 31 de ani). Cit m dinspusele d-lui Geo C lug ru: „Mai pu in poet,dar un om de cultur de marc (scriitor, pu-blicist, istoric, jurist), Titus T. Stoika s-a

scut la Buz u i descinde dintr-un arboregenealogic de o rar noble e”. În materialuldocumentar pus la dispozi ia de so ia sa su-pravie uitoare, d-na Marietta Stoika, intitulat„Str bunii-bunicii-p rin ii-copiii-nepo ii”, cusublinierea „Date istorico-genealogice i bio-grafice privitoare la familia Stoika”, se g sesc67 ilustra ii i se descoper un tulbur tor textomagial: „Vou , iubi i p rin i i fra i, v dedicaceast modest întocmire de date genealo-gice ale familiei noastre, cu pioas recuno-tin i iubire etern ”. Semnat Titus.

„Licen iat în Drept i inginer, Titus T. Stoikaa continuat s i des vâr easc preg tireaintelectual , în func ie de o carier pe care oconsidera c i s-ar potrivi cel mai bine. Spiritordonat, profund, riguros, s-a orientat spreo carier militar , f cându- i preg tireaadecvat . Astfel a absolvit „ coalele Militarede Artilerie, Geniu i Marin ” din Bucure ti.La doar 20 de ani, Titus T. Stoika, în calitatede elev-plutonier a trebuit s ia parte în 1913,cu Reg. 14 Artilerie-Slatina Olt la Campaniadin Bulgaria. A trecut Dun rea în Balcani,ajungând pân la Sofia. Apreciat pentru te-nacitate i curaj, Titus T. Stoika a fost avansatla gradul de c pitan i i s-a încredin at co-manda Bateriei a ll-a de Elevi, la coala Mi-litar de Artilerie la i. Destinul a vrut ca în

seria elevilor de a c ror preg tire militar seocupa c pitanul Titus T. Stoika s se aflenume ilustre, viitoare mari personalit i aleculturii na ionale: Mihai Ralea, Ionel Teo-doreanu, Tudor Vianu, Vintil Rusu- irianu,George Br tianu, I.D. Suchianu .a. A lucratla inspectoratul tehnic al Artileriei i profesorla coala de Tragere a Artileriei din Chi in u.Comandant al Bateriilor a II-a i a IV-a deelevi la coala Militar de Ofi eri de rezerv -Ia i i Boto ani - oct. 1918 - mai 1919. Re-partizat pentru r zboi în func ia de comandatal Bateriei a VI-a din Reg. 23 Artilerie înCampania de la Tisa în mai 1919. A fost r nitîn luptele de la Szente în 16 iulie 1919, fiindorbit, temporar, de suflul unei explozii pu-ternice. La 20 august 1919, a intrat triumf torîn Budapesta. A fost numit Comisar Regal alBasarabiei între 1920 - iulie 1923; Pre edinteal Asocia iei „Vitejii neamului” din Basarabia;Regent al Agen iei Consulare a Italiei în Chi-in u: 1927-1930. A fost Consilier jude ean

pu na - 1937; Membru de onoare al So-ciet ii „Eroii Neamului” 1942; Veteran de

zboi i membru al „Fo tilor Combatan idecora i de r zboi” - Brevet Nr. 32-1919 imulte, multe altele.

Pe lâng faptul c a fost un ap torneînfricat al democra iei, Titus T. Stoika s-adovedit a fi un mare iubitor fa de familie icultur , tr tur incontestabil mo tenit dela înainta i, de remarcat Irena Canella Cio-rogârleanu (mama), Titus tefan Stoika (tat l),Constantin Canella Ciorogârleanu (bunic dinpartea mamei) .a. Aceasta o dovede te dinplin coresponden a dintre membrii familieiStoika, în special dintre fra ii poe i eroi: Cezar,Constantin, Titus i Nicolae, care chiar i înscrisorile pe care i le scriau de pe front, nulipsea acurate ea frazei, iar informa iile peplan cultural ocupau un loc important”.

Iubindu- i pân la uitarea de sine fra ii,îndeosebi pe Constantin T. Stoika, Titus T.Stoika i-a sacrificat o bun parte din viaadunând operele fra ilor s i, Cezar i Costel,

Ioana STUPARU

IN MEMORIAM TITUS T. STOIKAIN MEMORIAM TITUS T. STOIKA(14-10-1893 -10-04-1983)(14-10-1893 -10-04-1983)

51Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 51Anul IV, nr. 5(33)/2013

pe care le-a tip rit, fiind convins de valoarealor i c scrierile acestora merit a figura înistoria literaturii române, iar ei, ca scriitori.Astfel, referitor la evenimentele pe plan fa-milial, cultural sau na ional, Titus T. Stoika adonat documente importante Academiei Ro-mâne i Muzeului Literaturii Române, de carese ocupa în acea perioad Perpessicius.

Apelând la sintagma „Cine are trecut, arei viitor”, un gest sensibil, merituos, în cadrul

„Elogierii înainta ilor”, a venit din partea dis-tinsului scriitor - mare iubitor de sonete -,Radu Cârneci, care a d ruit Funda iei Literar-Istorice „STOIKA”, cele trei volume ale „An-tologiei Sonetului Românesc”, realizare a sala Editura Muzeului Literaturii Române, în2009. i aceasta, fiindc în cuprinsul volu-mului III, pp. 246 i 248, se afl sonetecompuse de fra ii: Alexandru Cezar-TitusStoika i Constantin-Titus Stoika.

Evoc rile rostite de scriitorul Marian Du-mitru, au subliniat înc o dat eroismul idevotamentul patriotic al lui Titus T. Stoikaplecat dintre cei vii la vârsta de 90 de ani.Luptând în ambele r zboaie, fie în ar fiepeste grani , a fost r spl tit cu numeroaseordine i medalii, între care cele mai de preau fost „Steaua României” i „Coroana Ro-mâniei cu spade”, pentru eroismul i spiritulde sacrificiu dovedite în cele mai dificilemomente ale r zboiului.

Evenimentul „In memoriam Titus T.Stoika” a fost eviden iat de prezen a acto-rilor: Adela M rculescu, Eusebiu tef nescu,Doina Ghi escu i Ion Arcudeanu, care auprezentat poeme cu dedica ie eroului elogiat.

De asemenea, remarcabile au fost evo-rile eroice, culturale, patriotice, amintirile

i impresiile pe care le-au rostit cu sufletelepline de recuno tin i admira ie, scriitorii:Paula Romanescu, Gheorghe Zarafu, Florin

andru, Florentin Popescu, Ioana Stuparu.Dl. Florian Lauren iu Stoica a prezentat

proiectele Funda iei Literar-Istorice„STOIKA”, pe anul 2013. Unul dintre obiec-tive const în sponsorizarea public rii unuinum r de c i, începutul fiind deja f cut,romanul-trilogie Oameni de Nisip, autoareIoana Stuparu, aflându-se sub tipar la EdituraSemne, Bucure ti.

Evenimentul elogierii înainta ilor s-a în-cheiat cu un deosebit program artistic sus-inut de: Andrei P unescu, voce i chitar ,

versuri - poetul Adrian P unescu. Referitorla inscrip ia de pe tricoul cu care era îmbr cat:1-12-1918, Andrei P unescu a specificat:„Este o zi care trebuie inut minte i trans-format în ideal”; Forma ia „Celest”, FeliciaPopescu i Nicu andru; Vladimir Catan -contratenor la Opera Român i al ii.

Soarele s-a ridicat de mult peste vârfurilenucilor uria i din spatele casei, strecurândacum fuioare de raze printre ramurile de unverde crud cu frunzele neîmplinite înc ,înc lzind cu h rnicie totul. În aceast lini te,cântecul p relelor, zumzetul albinelor carese-ngr desc la urdini ul câtorva stupi afla iîn gr din , covorul crud al ierburilor, mireasmaflorilor de salcâm, fac un col de lume în carear fi bine ca timpul s se opreasc în loc...

Porti a gr dinii se deschide cu un scâr âitscurt, l sând s intre doi copii inându-se demân i un b trân ducând pe um r o sap .Deodat feti a las mâna fr iorului s u maimic, se opre te pe loc, plecându- i ochii spre

mânt.- Bunicule, bunicu ule...- Ce este Casiana? S-a întâmplat ceva?- Bunicu ule, a vrea s -mi dai i mie o

sap , eu tiu s lucrez...- Bine Casiana, dar copii mici-mici nu

trebuie s lucreze înc .- Eu nu sunt chiar mic -mic , doar C lin

este. Eu sunt în clasa a doua i la coal amînv at...

Ochii b trânului sunt inunda i de lacrimi,toat dragostea lui, bucuria anilor s i mul i eaici în fa a sa. Se întoarce spre curte, de underevine curând cu o s lig micu , pe careo întinde cu fa a luminat de acela i zâmbetbun, feti ei.

- Poftim Casiana vei „lucra” la straturilede ceap .

Casiana apuc s liga cu seriozitate i-ncepe munca, privind cu aten ie spre tul-pinile ierburilor ar tate de bunic. Foarte cu-rând, îns , feti a se opre te, prive te spremicu ul C lin care se juca cu ni te insectevaca-domnului prin troscotul de pe c rare,apoi ridic ochii spre soarele ce-i înfierbân-tase cre tetul, îmbrobodindu-i fruntea cu câ-teva pic turi curate ce str luceau în lumin .Prive te apoi spre bunicul care lucreaz cevamai departe, mai taie câteva buruieni, dup careîntorcându-se din nou spre bunic întreab :

- Bunicule, o s lucr m mult?

- Desigur, Casiana, vom lucra mai mult.Mâinile mici apuc cu greutate unealta,

soarele amiezii e fierbinte, necru tor. Bobi-ele de sudoare sunt tot mai multe ca i gestu-

rile feti ei de a terge cu dosul mâinii. În iarbarii C lin a adormit, sprijinindu- i c p-

orul pe palma mâinii stângi, a a cum dormcopii mici. Bunicul se-ndreapt spre el, îl iaîn bra e, ia mânu a Casianei care a l sat s -liga f nici un protest m car, îndreptându-se cu ei spre curtea casei. Copilul din bra edeschide ochii.

- Nu mai lucr m, bunicu ule?- Nu, puiul bunicului, am lucrat îndeajuns.Sub m rul din curtea casei, la m su a cu

trei picioare st bunica având o tav pe carese afl o farfurie plin cu c uni, dou lingu-ri e, zah r i lâng ei Rexi, câinele ce seamcu o vulpe, dând din coad neîncetat, uitân-du-se pe rând la fiecare...

- Cine a muncit în gr din , va primi...uita i-v !, se aude glasul cald al bunicii.

- Eu, eu, se aud glasurile copiilor, iar pri-virile lor îmbr eaz lacom bun ile dinmâna bunicii.

O clip doar dup ce bunica a pres ratzah rul peste c uni, linguri ele copiilor vorîncepe cu regularitate un dute-vino de la far-furie spre gur . Uneori o uvi sub ire dezeam de fructe se prelinge din col ul guriispre b rbie, îns nu prea este timp pentru ao terge... Farfuria se gole te curând. Apoi

lin se-ndreapt cu pa i lene i spre buni-cul, ce-i urm rise cu lacrimi în ochi, mai tottimpul. Palmele mari i puternice îl ridic pegenunchi. Casiana a ales dinainte poala bu-nicii. Bunicul poveste te cu glas sc zut oîntâmplare de demult, cu ni te cai i ni tecopii ce trebuiau s -i p zeasc , dar caii ausc pat în porumb i rupeau cu gurile lor pu-ternice tiule ii... rap, rap, rap... parc se au-zeau... i apoi, apoi...

Cei doi b trâni se duc spre cas , purtândpe bra ele ostenite, trupurile micu e ale celordoi nepo ei comori nepre uite câ tigate acumla apusul vremii lor.

Adalbert GYURIS(Germania)

52 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

A venit pe lume la 3 decembrie 1893, cafiu al unei familii modeste din satul M nicea,apar inând comunei Z treni, din jude ulVâlcea. D ruit de Dumnezeu cu iste imeamin ii i pasiunea înv turii, la împlinireavârstei de apte ani intr în coala primardin comuna natal , dup absolvirea c reiava urma cursul gimnazial în aceea i localitate.Remarcându-se prin sârguin la înv tur ,bazat cu preponderen pe o inteligenremarcabil , în conexiune cu d ruirea de spiriti credin , va urma cursurile Seminarului

Teologic din Craiova i ulterior Facultateade Teologie din Bucure ti.

Evenimentele derulate la începutul se-colului XX, componente ale primei confla-gra ii mondiale, îl vor determina s i între-rup studiile teologice i s se înroleze cavoluntar în armat plecând pe front în calitatede sanitar. Urmeaz , apoi, cursurile colii mi-litare de cavalerie. Implicarea sa ca militarcombatant este recompensat , la încheiereaostilit ilor, prin acordarea medaliei „Cruceacomemorativ ”.

În anul 1919 î i începe activitatea pro-fesional în calitate de înv tor provizoriula coala primar din P ani, comuna Ple oiudin jude ul Vâlcea. Ulterior este hirotonit capreot i în intervalul 1919-1926 va sluji caparoh în parohia B ti i Budele-S scioaradin jude ul Vâlcea.

Atras de activitatea didactic , revine înînv mânt. Prin Ordinul Ministrului nr. 977/1926 este numit profesor provizoriu la Liceuli coala Normal de fete din Caracal, dar

este deta at la Gimnaziul Unic din Z treni,unde va activa pân la finele anului colar1926/1927, dup care va reveni în Caracal,desf urându- i activitatea pân la data de1 septembrie 1929, când vine la Craiova, fiindnumit profesor definitiv la Liceul „Fra ii Bu-ze ti”, pentru a preda limba român i religia- principal - i istoria - secundar -, pozi ie încare va func iona pân la 31 august 1933. Înintervalul 1 septembrie 1933 - 31 august 1939

Andrei POTCOAV~

Nicolae Cruceru -preot, profesor, scriitor

Nicolae Cruceru -preot, profesor, scriitor

este trecut la coala Superioar de meserii imenaj, revenind la Liceul „Fra ii Buze ti”pentru anul colar 1939-1940 . Între anii 1940-1945 î i va desf ura activitatea didactic încalitate de profesor definitiv la catedra delimba i literatura român a Liceului teoretic„Mihail Kog lniceanu” din Vaslui, unde com-plementar cu munca la catedr se va pre-ocupa de redactarea i publicarea unor ma-nuale colare („Limba italian pentru anul Ial liceelor teoretice i comerciale”).

În anul 1945 se reîntoarce la Craiova, laLiceul „Fra ii Buze ti”, de unde, dup o pe-rioad de apte luni, va fi deta at la GimnaziulUnic din Z treni, pân la data de 1 Octombrie1946, când va veni din nou la Craiova.

Între 1 decembrie 1946 i 31 August 1947va func iona în calitate de profesor la Liceul„Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea,dup care se va retrage din înv mânt.

Din prestigioasa monografie „Contribu iila cunoa terea istoriei Colegiului Na ional«Fra ii Buze ti», 120 ani, 1882-2002”, realizatde Adrian Butoi i Nicu or Stanciu, avemposibilitatea s cunoa tem bogata i diver-sificata activitate desf urat de Nicolae Cru-ceru în calitate de dasc l, dar i implicarea saîn via a tiin ific , cultural i social a colii,a Craiovei i chiar la nivel na ional.

N. Cruceru se implic în activitatea presti-gioasei societ i tiin ifice craiovene „Prie-tenii tiin ei”, sus inând conferin e pe di-verse teme de interes major ale momentului.Exemplific m conferin a cu titlul „Problemaasan rii generale a datoriilor”, inut în salaTeatrului Na ional din Craiova în ziua deduminec 30 noiembrie 1932, sub auspiciilesociet ii culturale „Prietenii tiin ei” itip rit ulterior sub form de bro ur la tipo-grafia din Craiova a societ ii anterior nomi-nalizat . În expunere sunt prezentate analitic,cu pertinen , de pe pozi ie critic , spinoasachestiune a datoriilor dintre particulari ca ia celor dintre stat i particulari, care a devenitfoarte grav , servind în epoc ca arm de

lupt între partidele politice i element deagita ie periculoas în masele populare, da-torit fa etelor pe care le implic , fa etele po-litice, sociale i economice în contextul crizeidin „anii ’30”. Parcurgerea textului ne creeazposibilitatea s apreciem atât percep ia câti analiza corect de c tre autor a situa iei

social-politice a momentului respectiv dinRomânia, cu implica iile pe termen scurt, me-diu i lung în societatea româneasc , inclusivsolu iile pe care le propune în scopul reveniriila normalitate.

În vara anului 1937, la Universitateapopular de la V lenii de Munte, organizatde Nicolae Iorga, sus ine conferin a, cu titlulcu valoare de premoni ie, „Despre hotarelede ieri, hotarele de azi, hotarele de mâine”.

Activitatea sa tiin ific s-a materializatîn cercet rile efectuate în domeniul lingvis-ticii comparate indo-europene, stabilind eti-mologii la o serie de vocabule ale c ror origininu erau elucidate pân la acea vreme, sau arectificat unele definiri incorect stabilite.

Recunoscându-i-se valoarea în domeniilede cercetare abordate, a fost admis ca mem-bru al Societ ilor de lingvistic , istorie inumismatic (în intervalul 15-20.04.1968 aparticipat la lucr rile celui de al XII-lea Con-gres de lingvistic i filologie).

Referitor la activitatea sa editorial - îndeceniile 3 i 4 ale secolului al XX-lea - tre-buie s preciz m c a înfiin at i condus oeditur craiovean purtând numele s u -lacare remarc m în mod deosebit publicarealucr rilor „Vasile Alecsandri ca prozator”(1939) i manualul „Limba italian pentru anulI al liceelor teoretice i comerciale” (1942),volume utilizabile în activitatea didactic ,precum i lucr ri de interes general, cu cono-ta ii social-politice ca „Statul conglomerat istatul oraganic” (1938).

La Nicolae Cruceru este obligatoriu srelev m apetitul pentru activitatea publi-cistic , noi având posibilitatea s -l identi-

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 53Anul IV, nr. 5(33)/2013

fic m cu lucr ri în sumarul publica iilor vre-mii, inclusiv prestigioasa revist craiovean„Ramuri”. Este cel care s-a preocupat, în cali-tate de director, de apari ia revistei colare,tiin ifice i literare, „Fra ii Buze ti”, publi-

ca ie în care semneaz materiale atât profesoricât i elevi ai liceului cu omonima denumire.Revista, cu efemer apari ie (ian. 1940 - mai1941), este men ionat în lucrarea „Popasuriîn trecutul Colegiului Na ional «Fra ii Bu-ze ti», în care sunt redate xeroxat ase nu-mere, lipsind exemplarul din aprilie 1940 iprimul num r din 1941. Trebuie s preciz mfaptul c odat cu transferul profesoruluiNicolae Cruceru la Bârlad, num rul din ia-nuarie 1941 va ap rea în aceast localitate,cu men iune c , de i se men ine denumireapublica iei, lipsesc din acesta materialeleapar inând elevilor liceului craiovean - poezii,proz , matematic , jocuri distractive etc.

Este important de remarcat faptul c , atâtîn presa timpului cât i în revista colar«Fra ii Buze ti», Nicolae Cruceru este prezentcu numeroase epigrame, ce demonstreaz cumult pregnan inten ia sa de a realiza prinintermediul acestora corec ia caren elor pecare le percepea cu mult acurate e în socie-tatea sa contemporan . De altfel, în perioadaanilor 1938-1945, pe Nicolae Cruceru îl iden-tific m ca autor a 12 volume de epigrame,publicate în editura i tipografia sa sau alteinstitu ii de profil (fiecare volum cuprinzândcâte un num r de 64 catrene).

Nicolae Cruceru este prezent în via a Cra-iovei atât în calitate de profesor, publicist ieditor (a fondat i condus editura „prof. N.Cruceru”), bancher (a înfiin at i condus ban-ca „Rena terea”) i om politic (a activat încadrul Partidului Social Democrat Indepen-dent, având calitatea de secretar al comite-tului jude ean Vâlcea, inând o strâns le-

tur cu familia Titel Petrescu).

Datorit bogatei sale activit i publicis-tice i politice a fost obiectul unor multipleac iuni judiciare, care au culminat cu proce-sul din anul 1958, în urma c ruia, prin sentin anr. 320/13 august 1958 a Tribunalului MilitarCraiova, semnat în calitate de pre edinte alcompletului de judecat de cpt. de justi ieMunteanu Viorel, a fost condamnat la 25 deani de temni grea i degradare civic , pen-tru crima de uneltire contra ordinii sociale i12 ani de închisoare corec ional pentrudelictul de r spândire de informa ii interzise(prin aceea i sentin i se confisc întreagaavere în care se include i un însemnat fondde carte i documente).

În domeniul „epigramei”, Nicolae Cruceruse reg se te cu produc ii reu ite publicateîn presa vremii în anii „30” i „40”, i cele 12volume ce au v zut lumina tiparului începândcu anul 1938.

Cu surpriz , remarc lipsa prestigiosuluiautor în antologiile de profil ap rute în Ro-mânia, în zona Olteniei. Dac absen a sa dinvolumul „Un cenaclu de râs”, al profesoruluiMiltiade Ionescu (ed. Sitech Craiova,1995),este justificat prin faptul c autorul a incluscuricular în volumul s u persoanele care auactivat în cadrul cenaclului „Satiricon”, ce s-a înfiin at în Craiova în anul 1975, i ulteriordup sciziunea din 1980, în cenaclul „C. S.Nicol escu Plop or”, motivând prezen a lorprin faptul c ace tia „au activat cu multasiduitate la eradicarea metehnelor omene tice nu se las u or învinse i la propagareadestinderii i bunei dispozi ii în rândurileascult torilor i cititorilor de satir i umor”,situa ia se modific în cazul volumului anto-logic cu titlul „Printre epigrami tii olteni”,ap rut în anul 2008, la editura funda iei „Scri-sul Românesc” din Craiova (lucrare semnatîn calitate de autor de Petre Gigea Gorun), încare nu se reg se te N. Cruceru. Omisiuneatrebuie s o consider m c a fost generat

fie de insuficienta documentare a realizato-rului, fie din alte motive... inând cont deprofesia, locul în societate i activitatea luiN. Cruceru în anii „30” - „60” ai secolului alXX-lea... deoarece sub semn tura d-lui ing.Nicolae Petre, din Tetoiu (Vâlcea) a ap rut înperiodicul na ional „Ra iunea” (nr.101-103 din2.09.2005), o pagin cu genericul „NicolaeCruceru, preot, profesor, scriitor i epigra-mist”, de care noi nu credem c dl. Gigea nua avut cuno tin !..

În calitate de „produc tor de epigrame”,pe Nicolae Cruceru îl identific m adesea înpresa craiovean a vremii.

În „Presa Olteniei”, an VIII, din 21.04.1937, se poate g si „ecoul” epigramelor reali-zate de N. Cruceru, referitor la care „confra iiautori” îi adreseaz , sub forma unor „petarderimate” versurile: „Epigramelor tale noui/ Hai

le d m nota doi./ Dar sunt proaste ca iprima/ N ‘au în ele decât rima/ ...Prost la una,doi la alta/ Domn profesor fii atent,/ S nucazi în recidiv / C’o s r mâi corigent!”.

În „Ramuri”, an 32, nr.2 din februarie 1940,identific m o epigram „adresat unui criticliterar care confunda literatura cu agricul-tura” precizând c acesta este preocupat de„num rul patrupedelor existente pe mo iasa”: „La mo ie-n inventar/ Bine tiu/ Avemlips un m gar.../ Ce zici, vii?”, la care, A. C.Calotescu Neicu riposteaz deoarece, „dupcâ iva ani, un domn profesor - N. Cruceru-a

sit cu cale hodoronc-tronc, s fac domniasa controlul inventarului ... i administra iamo iei ne comunic rezultatul demersului...”:„Azi e complet inventarul/ Nu mai e lips

garul/ C ci milostivitu-s’a Ceru/ i ne-atrimis pe N. Cruceru” .

Trebuie s preciz m c în paginile revistei„Fra ii Buze tri” apar cu consecven epi-grame atât ale lui N. Cruceru cât i ale altorrealizatori, inclusiv „dueluri epigramatice” (deexemplu cu Al. Calotescu Neicu, D. Paul, I.Papadopol, Nic. Grecu. În aceea i revist ,an.1, nr.2-3 din februarie 1940, în completareasumarului este înserat un anun referitor laapari ia a trei volume de epigrame, având caautor pe N. Cruceru; pe pagina 2 a „Gazetei

ilor”, an IX, nr.15-16 din 15 i 31 martie1940, publica ie din Ploie ti, de informa iebibliografic literar i cultur general(ap rut sub direc ia prof. D. MunteanuRâmnic), în corela ie cu informa iile pentrucititori referitoare la apari ia revistei „Fra iiBuze ti”, este înserat informa ia referitoarela apari ia volumului de „epigrame” realizatde N. Cruceru, din care reproduce trei catre-ne: „Cititorilor” „Cui îi par pu in s rate/ Asteepigrame ale mele/ Nu-l opresc, sare-i destu-

/ Puie cât o vrea în ele”; „Palatului justi-iei”: „Justi ia nu e nedreapt / C e sensibilRubens - lia de la Amazons

54 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

de moarte/ De aceea... orice adiere/ Îi pleacdoar cump na’ntr-o parte”; „lui C.R.”: „Curude la Ierusalim/ Dorim cu to ii ca s fim/Dar tu modest, te mul ume ti/ S ai doaruna’n Bucure ti”.

Volumele cu epigrame tip rite de N. Cru-ceru apar dup anul 1938, primul fiind impri-mat la tipografia „Lupta cooperativ ”, dinCraiova, în anul 1938. Paginile, în num r de64, au format A5 i au incluse pe fiecare câteun catren, având o dedica ie adecvat ...

Dup lecturarea volumelor, avem posi-bilitatea s afirm m c autorul are o remar-cabil capacitate de identificare a racilelorsociet ii contemporane lui i cu deosebitde abil realizare le „înfiereaz ” în catrenereu ite, cu ritm i rim adecvate. Subiecteleabordate i persoanele cu metehnele lor suntdintre apropia ii s i din coal , din societate- personalit i politice, ale administra iei destat, justi iei, ale lumii literelor i culturii etc.Citind cu aten ie catrenele, cu mult sinceri-tate trebuie s remarc m faptul c ceea ce aobservat N. Cruceru în societatea sa contem-poran se reg se te de mute ori i în zilelenoastre... de unde se poate concluziona c„zilele trec dar mentalitatea i caracteruloamenilor r mân neschimbate”... Vom exem-plifica în sus inerea afirma iilor noastre câte-va epigrame pe care le consider m deosebitde edificatoare:

„Unui inspector colar care spre a- iplasa manualele i-a trecut soacra dreptautor”: Soacra este-o „poam acr ”/ Ori iunde te vei duce,/ Numai pentru acest in-spector/ Soacra este-o „poam bun ”.

„Unui ofi er avansat”: „C i mai pusero tres / Nu e nici un echivoc;/ i-avansardoar tunica/ C ci prostia- i st pe loc .

„Colegului I. Argetoaia, directorul li-ceului Fra ii Buze ti, care a vorbit la «S r-

toarea mamei i copilului»”: „Ai fostbine... i copiii/ Fur gata s te-aclame/ C ci

zur mititeii/ Cât de mult iube ti pe mame”.„Amicului N. Plop or, care editeaz

«P mânt i suflet oltenesc»”: „Citind cesco i în editur / Constat c nu e ti de cu-vânt!/ C -n titlu spui c’ai i suflet/ Dar nune-ar i decât... p mânt”.

„So ul unei inspectoare a fost inspec-tor colar”: „La înv mânt, partidul /Te

cu’n sfâr it inspector/ Dar acas , spunesincer,/ Ai ajuns, m car director?”

„Celor de la «Uniunea scriitorilorolteni»”: „USO-ul l-înfn ar i.../ Ba ave i i-un prezident, / Mai r mâne-un fleac acuma/

v procura i ...talent”.„D-lui I. P. Polyclet care a f cut o epi-

gram reu it «Gând i slov olteneasc »”:„Gându-i bun, dar slova-i proast ?/ E ti gre-it, c ci în Craiova/ Este singura revist / Ce-

are bun numai slova”„Profesorului Eug. M. care a tip rit un

manual didactic”: „E bine tip rit cartea/ Unsingur sfat i-oi da b die/ S i iei pe un elevca dasc l/ Ca s te-nve e... ortografie”.

„Aleg torilor”: „Votant de ce mai staipe gânduri,/ C to i promit s fac bine./ Î ispun: voteaz pe-oricare/ C’aceea i fericirevine!”

„Profesorului E. Melinescu, care aobligat elevii s cumpere un caiet «metodic»alc tuit din file albe (volum realizat îneditura proprie)”: „De tep i, elevii t i te-admir !/ Dar i ofteaz greu s rmanii/ C-aupriceput de ce e vorba/ „Metoda” e s le ieibanii!”

„Dup mutarea mea de la Buze ti lacoala de meserii”: „Ca s intru-acum în

clas / E nevoie s m ’ndemne/ Fiindc-amrolul s scot spirit/ Din metale i din lemne”.

Remarc m includerea în volumul II de„Epigrame”, ap rut în 1938, a unor reu itecatrene, sub forma unor „dueluri epigra-mistice”:

N. Cruceru constat c , în Craiova, So-cietatea literar „Gând i slov olteneasc ”are în componen multe persoane cu valoa-

re redus în ceea ce prive te talentul... i afirm :„Grup rii «Gând i slov olteneasc »,

care s-a constituit în societate literar ”:„Ave i, cum v d, societate,/ i totu i e sur-prinz tor,/ C-ave i i membri... pre edinte/ Darnu v d nici-un scriitor!”,

La care replica vine neîntârziat: „Ar fi unremediu/ Ajut -ne cerul/ S vin -n grupare/Domnul N. Cruceru/ i „La un ir ca noi dezerouri/ Unu degeaba’n coad pui/ Dac vre is-ave i valoare/ Pune i-l în fruntea lui” .

Are loc un „duel” între N. Cruceru i N.Plop or :

„Amicului N. Plop or care poart orespectabil barb ”: „C ci chiar voind -nicieu nici tu/ Poe i n-am fi... socot posibil./ Darharul meu i barba ta/ Ar da un pop admirabil.

La care replica lui N. Plop or vine imediat:„D-lui N. Cruceru care a inut o conferinla Universitatea din V lenii de Munte”:„Stra nic se mai umfl ’n pene/ Profesorulsecundar;/ De când inut-a conferin a/ Secrede „Universitar”

i în final N. Cruceru afirm senten ios:„Socot c n-ar fi imposibil/ S-ajung chiar„universitar”/ Dar eu te-ntreb v zându- iscrisul/ Ai terminat cursul primar?” .

Un savuros schimb de replici are loc întreN. Cruceru i t. Ciurezu, directorul libr rieicraiovene „Lumina”, c ruia epigramistul i seadreseaz :

„Domnului t. Ciurezu, directorullibr riei Craiovene”: „R u de-o mergelibr ria/ Pe Ciurezu-l v d de vin / C ci a i mai

zut vreodat / Ciuhurez s stea-n lumin ?”.La care replica librarului vine imediat:

„Decât s faci o epigram / i-n ne tiin ste-ncurci/ Mai bine- i vedeai Crucere/ Maideparte tot de cruci.”. i în acest context N.Cruceru nu ezit s -i precizeze: „Dar tr ie tide mult prin lume/ Curios r mâi oriund’ teduci/ C ci gându- i e doar la clopotni e/ Lacimitire i la cruci” i „Aceluia i”: „Probabilnu vezi la lumin / Sunt tot crucer, deci... totce-am fost/ C ci ce-am f cut prin epigram ?/O cruce, dar marcând ...un prost”.

Torentul catrenelor continu odat cuapari ia, în anul 1940, a volumului III de„Epigrame”, din care red m câteva:

„Epigramei de calitate a amicului b rbosN. Plop or”: „Bun b iat ar fi Plop or/ Darprea-i gura spurcat / i pe strad - c teodat-/Iese cu barba... cealalt ”

„Unui ef « nist» care nu vrea sdefineasc «Statul nesc»”: „Ce e „Statul

nesc”,/ S’a’n eles perfect la noi:/ rii vrei-i zici „Joiana”/ Ca s’o mulge i numai voi.”

„Apropo de eftin tate la restaurante cuprilejul «Lunii Bucure tilor»”: „Drept e,carne-am consumat,/ Totu i taina n’o în e-leg/ C ci la plat v d mirat/ C’am mâncat unR

uben

s -

Jupi

ter

i Cal

listo

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 55Anul IV, nr. 5(33)/2013

bou întreg”.„Unui critic literar care afirm c «epi-

grama e un str nut»”: Când spune-un criticadversar/ C -i un str nut... el drastic nu-i/

ci chiar e-un fleac când o compui/ Cu tuseareasc’a lui”.

„Domnului Virgil St nescu, a proposde concursul epigramistic pe tema «Româ-nul e n scut poet»”: „Î i spun ceva - dar fiidiscret -/ S nu consta i un lucru trist:/ C poate,e n scut poet/ Dar nu-i n scut... epigramist”.

„A propos de epigramele pe tema «PeDun re de-ar curge vin...»”: „Pe Dun reace lin coboar / Chiar vin de-a curs odinioar /Cu-atât potop de epigrame/ De-acum vacurge ap chioar ”.

„Unei directoare de internat, profesoarde contabilitate, care are popot ”: „Vivatcontabilitatea/ De minune f toare;/ C

nânc-o coal ’ntreag / Dar se îngra ...directoarea”.

„La un examen, (gura lumii) ar c deanumai candidatele urâte”: „Ori urâte, orifrumoase/ Toate cad, o spun eu ori icui;/Primele cad la examen/ Celelalte’n timpul lui”.

„Me terilor cu câteva clase secundare(de tipul M. Gelep) din care legiuitorii dup

zboi au f cut profesori”: „V dau un sfat;cere i urgent/ S completeze ce f cur ;/ Printr-o alt lege s v dea/ Inteligen i cultur ”.

„Profesorului I. Georgescu, care seplânge c inspectorul Botez i-a plagiatsistemul de a preda muzica”: „C Botez i-aluat sistemul/ Nu g sesc c -i lucru grav/ Multmai r u era desigur/ Dac i lua vre-un ...n rav!”

„D-lui profesor Papa Gheorghe, dupcontopirea celor dou licee comerciale subdirec ia lui Iancu Civic ”: „De-ai p pat cum-va vre-un Gheorghe,/ Vezi, asta n’o tim bine;/Dar e sigur c Civic / Te pap acum pe tine!”

„Apropos de nereu ita mea de a mtransfera de la Bucure ti la Cluj”: „Nuob in cu ministerul/ Transferare niciodat ;/Poate-acum epigrami tii/ Din Craiova s mscoat ”.

i în acest volum, spre final, sunt înserate„dueluri epigramistice”, de unde rezult cumult claritate c erau „la mod ”, în acea peri-oad , „alterca iile verbale” ale epigrami tilor.Edificatoare din acest punct de vedere suntcele dintre „colegi de breasl ” i N. Cruceru,pe care le red m în continuare:

Saptinus afirm : „ i-am citit volumul,/Mon ami Crucero!/ i i l-am notat/ Indul-gent, c’un ...zero”, la care N. Cruceru replic :„Fiindc te-am servit cu spirit/ Mi-ai dat zero...cât o clae;/ Mi-ai fi dat desigur, zece/ Dac teserveam cu pae...”

N. Plop or, dup lecturarea a dou vol-ume de epigrame apar inând lui N. Cruceru,

precizeaz : „Le-am citit pe amândou / le-amcitit i le-am luat seama/ Î i v d poza i-al t unume/ Dar n-am v zut epigrama”. Ca r s-puns, N. Cruceru scrie: „De ce doar poza i-al meu nume/ În carte vezi... vor ti urma ii/Tu n-ai citit decât coperta/ i-ai adormit capapua ii... (N. Plop or purta o barb mare,neagr i stufoas ).

La apari ia volumului III de epigrame allui N. Cruceru se realizeaz „un duel” foarteantrenant între doi confra i, epigrami tii IonGender i Pamfil:

„Lui N. Cruceru”: „Volumul t u de epi-grame/ Lui Pamfil, l-ai citit/ S -l fi v zut, de imozaic/ Cum a r mas i el crucit” (Ion Gen-der), la care Pamfil replic : „De i mozaic n-am voit/ - Cum sunt i dezinteresat -/ S -mifac p cate; i deci volumul/ Te-asigur... cnu l-am t iat!”. În aceast situa ie N. Cruceruafirm : „C ci nici nu i-a t iat volumul/ Eufaptul nu-l socot ciudat - C ci dup ce-ai

it-o-n leag n/ Grozav îi e fric de ...t iat”.i tot a a sunt posibile red rile din vo-

lumele ce se succed în anii urm tori, pân lacel purtând num rul 12, context ce ne permite

afirm m c în activitatea epigramisticmodern N. Cruceru este necesar s i re-capete un loc binemeritat, trebuind s fietransferat de la capitolul „omi i” sau „uita i”la cel al „antemerg torilor” de realiz ri no-tabile, ce se impun a fi inclu i într-o viitoareantologie... chiar na ional !

Bibliografie1. Lumin tori de destine în primul an deexisten a Liceului „Fa ii Buze ti”, cu am-bele cicluri (inferior i superior), 1922-1923;2. Al. Dinu, M. Barbu, Liceul „Fra iiBuze ti”, 115 ani, Ed. Aius, Craiova, 1997;3. Al. Butoi, N. Stanciu, Contribu ii la cu-

noa terea istoriei Colegiului „Fra ii Bu-ze ti”, vol. II, III, Ed. MJM, Craiova, 2001,20024. Rev. „Fra ii Buze ti”, colec ie, (1940, 1941)5. Fl. Firan, Presa literar craiovean , Ed.Scrisul românesc, Craiova, 19766. ing. Nicolae Petre, Nicolae Cruceru, preot,profesor, scriitor, epigramist, în Ra iunea,an VIII, nr.101-103/29.IX -29.X. 2005.

Note referitoare la opera lui N. Cruceru:1. Problema asan rii datoriei,Ed. Prietenii tiin ei, Craiova, 1932;2. Statul conglomerat i statul organic,Ed. N. Cruceru, 1938;3. V. Alecsandri ca prozator, ed. autorului,1939;4. Despre neamul nostru românesc, 1940(în colaborare cu gen. I. R canu);5. Civiliza ia i criza economic ;6. Transnistria, 1941;7. Carte de rug ciuni, 1941;8. Limba italian pentru anul I al liceelorteoretice i comerciale, Ed. autorului, 1942;9. Adev r i dogm ;10. Rolul colii dup r zboi;11. Când au ap rut slavii în Dacia;12. Cre terea tineretului;13. Monografia comunei Segarcea;14. Monografia comunei Fr ila;15. Ileana Cosânzeana, cuvinte, sensuri,etimologii etc.),Craiova, 1945;16. Epigrame, 12 volume- vol. I - Tipografia „Lupta cooperativ ”,Craiova, 1938;- vol. II - Tipografia „Unirea”, R. Vâlcea,1938;- vol. III - Tipografia „Lupta cooperativ ”,Craiova, 1940;- vol. IV-XII, în anii urm tori.

Rubens - Cele patru continente

56 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

George ZARAFU (n. 05.05.1933)scut în com. Oarja, jud. Arge , cu numele Gheorghe Zarafu. A absolvit Liceul de B ie i, la Pite ti, i Facultatea de Filologie,

la Univ. Bucure ti i a lucrat ca redactor la edituri din Bucure ti (ESPLA, „Ion Creang ” .a.), îngrijind tip rirea a peste 700 c i.Este autorul a cel pu in 40 de c i, din sfera literaturii pentru copii i tineret, epigramei, antologiilor (personale, în colaborare sauîngrijite de el). Iat câteva titluri din crea ia sa: Bolduri cu imbolduri (1975), Epigrami ti români de azi (1979), Umor pe ogor(1986), storel Teodoreanu. Bahice i politice (1996), Antologia umorului românesc (1998), Ace la purt tor (2000), Antologiaepigramei române ti (2007), Zarafisme (2008), Lumea prin care am trecut (2012). Este membru fondator al Clubului Epigrami tilor„Cincinat Pavelescu” Bucure ti ( i vicepre edinte) i al Uniunii Epigrami tilor din România, precum i membru al Uniunii Scriitorilordin România. Inclus în aproape toate culegerile colective de epigram de dup 1980, a primit zeci de premii la concursurile de gen,a fost membru i uneori pre edinte de juriu la concursurile de epigram . Iat cum îl caracterizam în 2003, la împlinirea vârstei de 70de ani: …Este supranumit, pe bun dreptate, ‘enciclopedia vie’ a umorului românesc, însufle ind ca nimeni altul în România,manifest rile la care particip , fiind capabil s recite din memorie peste dou mii de crea ii (epigrame, poezii) ale multor umori tiromâni. Om însemnat la propriu (are o pat pe frunte), hâtrul George Zarafu va fi greu de egalat vreodat …

rturisireSincera prietenieCare-n via -i un tezaur,Ca „zaraf” de meserieEu o pre uiesc cu AUR!

Explica ieMi s-a dat un nume sfântDe agricultor!Ca s trag pe-acest P mântBrazd în umor!

Sfânta Treime a epigrami tilorEu mi-am ales spiritual modelPe marele, latinul Mar ial,Pe Cincinat - juristul jovial

i pe degust torul P storel.

Defini ie (1)De se-ncinge bine fierul,Ca o spad -i epigrama:Cu trei versuri faci mânerul,Într-al patrulea pui lama!

Defini ie (2)Frumoas -i epigrama! Ca un nuf r!Când fluturi i albine-i dau ocol!Dar nu uita i! O scriu fiindc suf r

poanta- i trage seva din n mol!

Dentist i epigramistMeserii destul de varii,Se aseam -n esen e:Un dentist trateaz carii,Un epigramist... caren e!

Poe iiPe pia a literar -nalt ,Poe ii sunt un soi ciudatCe se consum laolalt ,Dar se m nânc separat.

i i c iCu poe ii - mai ales -Se destram câte-un mit:Unii sunt de ne-n eles,Al ii sunt de necitit!

MontanE i-aici, vecine,Ca-n literatur :Eu - pe drumul drept,El - pe scurt tur .

Moldovenilor de peste PrutAzi cu moldovenii-i dram

i e foarte greu s -i schimbi:Unii cred c-aceea i mamCre te fii în dou limbi.

Unei traduc toareMi-a dori aceast fat

m duc -mbujoratSub a c sniciei cruce...Dar m tem c m traduce.

Din concediuPaji tea, ce-i drept, m -ncânt ,Îns mie tare-mi place,Lâng -o pas re ce cânt ...O nevast care tace!

EvaEva tim c s-a-ntrupatÎntr-o zi cu zvon de harpe,Dintr-o coast de b rbat...Dar cu limb de la arpe.

AntiminijupMinijupa este-n floare!Cred c nu e rea ideea,Dar, cu ochii la picioare,Nu mai pot s v d femeia...

Unui poet cu prefa solid la volumOb inând prefa a tare,A mai scos o carte bardul.Dar acum propteaua pareMai solid decât gardul!

Unui plagiatorCiudat -i soarta, dragi confra i,În cartea vie ii, de privim,Cu versuri de la consacra iEl a r mas tot anonim!

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

Unui mamoMi-a cerut - c-a a-i e stilul,Cinci sutare... i i-am dat!Dar acum m -ntreb: copilulE n scut, sau cump rat?

Unui revizor necinstitCând a prins în deficitUn gestionar odat ,Într-atât l-a s punit...

l-a scos basma curat !

Unui muzicant vitezomanLa volan când a urcat,Soarta-i fu ironic :La Ploie ti avea Fiat...La Bu teni - armonic !

Unui lingu itori-a g sit la noi fieful

Pentru c ar fi aflat, de- i perie des eful,

N-o s fie m turat.

Bucure ti - ora ul cu dou circuriCapitala noastr areDou circuri, permanent:Unul pe tefan cel Mare,Cel lalt... în Parlament.

MotivareCu olteni acel BanatE atâta de-n esat...C-ar putea s se numeasc :Colonie „olteneasc ”.

Epitaful (defini ie)E un fel de poezieCu puteri nem surate:De-ai f cut chiar i-o prostie...Po i intra-n eternitate.

AutoepitafEu, ce-am trudit s las o carte,

las acuma tuturorDoar groapa asta ce desparteTrecutul meu de viitor.

Ananie GAGNIUC (08.01.1955)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 57Anul IV, nr. 5(33)/2013

scut în Com ne ti, jud. Suceava. A absolvit Liceul Militar Câmpulung Moldovenesc i Institutul de MarinMilitar Constan a. A lucrat ca ofi er de marin militar (1978-2003), ef al Cercului Militar Constan a (1995-2001),director al Editurii Militare (2001-2003), actualmente în rezerv i retragere (dup propria-i m rturisire). Este membrufondator i pre edinte de onoare al Clubului Umori tilor Const eni „Pr lia cu umor”.

Iat câteva fragmente dintr-o autobiografie satiric : „Scriitor de satir i umor: 10 c i publicate, 5 piese deteatru de revist (jucate), peste 5.000 de articole publicate (pe num rate!) în presa central i local , militari civil , interviuri, emisiuni radio-tv. Autor a nenum rate anonime, sugestii i reclama ii, care vor intra în

istoria literaturii române ve nic nepublicate. Membru al unor cercuri, cenacluri i cluburi de umor, cluburi dezi i de noapte etc. Despre antologii, culegeri, volume colective în care a ap rut, juriz ri, premii, diplome,medalii, trofee etc., nu este cazul / locul / timpul / rostul a fi, acum i aici, men ionate. Toate acestea... au fost.Pentru ceea ce va fi, viziunea mea de umorist realist este: Va veni i ziua care, pentru mine, nu va mai veni!”

Voltaire, despre un biet condeierAcest Gagniuc e genial -Talentu-i înn scut -Exprim regretul meu total

nu l-am cunoscut!

Gic Petrescu, lui P storel„Ia mai bea un p rel!”I-a cântat lui P storel,Care s-a r stit urât:„Cum a a, numai atât?!”

Dup c torieCu obrajii ca de focEa mireas i el mireStau pe un divan „ad-hoc”Spre-a lupta... pentru unire!

Cu so ia la magazin„Dragul meu, m mai iube ti,

i mai sunt eu mot nelul?”„Vezi nevast , vezi cum e ti?”

i î i scoase portofelul...

Familie de „muzican i”Soa a lui, de gur bun ,Bate toba în pridvor

rb elu-i cânt -n strunIar copiii plâng în cor...

Tat l c tre fiuNu m leg de bani, de plete

i-s de-acord s fii ateuDar nici chiar a a, b iete

n-ai... nici un Dumnezeu!

Opera ii aritmeticeN-a tiut ceva s-adunePe copii i-a înmul itÎi scad zilele i-apuneCu nimic de... împ it.

Tenta iiMâna de s-ar numi fric

încearc-un gând p gân:Mul i b rba i, la o adic ,Ar umbla... cu frica-n sân!

Paradox (între vorb i fapt )Sunt unii care vorbescPrin edin e, cu avânt,Îns eu, culmea, muncesc

i... nu m in de cuvânt!

Injec iaNicidecum nu pot pricepeDe ce sora, totu i, calm ,Înainte s m -n epeÎmi mai arde i o palm !?

Beat cuiA inut chefuri în lan

i-l z ri-i pe-un drum de ar ;Nu l-am ridicat din an ,Era... prea din calea-afar !

Scuz (dar nu scutire) medicalCând i-am v zut trupul golDe i-mi tiam bine rolulI-am f cut fetei controlApoi, mi-am pierdut controlul...

„Compensa ie” to i banii din chenzin

La osp ri -n poalSticla-i goal i-o vrea plin ,Fata-i plin i-o vrea goal !

Gelosuli-a luat o garderob

Dup ce s-a însurati-a intrat s fac -o prob ...

(Dac -ncape un b rbat!)

Invita ie la o expozi ieFoarte-amabil i atentLa pictur o invit :„Haide, e un nou curent...”„Nu m duc. i-a a-s r cit !”

Unui avocat, care m-a tr datCând a-nceput judecareaAvocatul (o lichea!)Mi-a tot luat ap rareaPân’-am r mas f ea!

Generalul iarnNorii-ncep din nou s cearnEste frig, înghe , ninsoare,Gerul - i-n aceast iarn -E-o problem ... arz toare!

Între folos i ponosPlanuri i iluziiVorbe în edin eUnii trag concluziiAl ii... consecin e.

Fata i armataTe v d cam des cu militari

i-i schimbi de fiecare dat ,a încât ajungi s pari ai avea corp... de armat !

Ordin de retragereÎn câteva cuvinteOrdon la r zboi:„Solda i, de-acu-nainteVom merge înapoi!”

Constatare„Cine-a pus cârciuma-n drum

la n-a fost om nebun!”Dar cu mintea cam n tâng

putea s-o pun ... lâng !

O vit nemul umit („Nu eu, lumea-i nebun !”)Ca s pasc pe toloacNici c i mai d ghes,

, din laptele-i de vacPraful s-a ales!

Întâlnirea fo tilor celibatari„Pe unde mai umbli, dragul meu Ilie?”„Eu? Tot dup fuste, dar pentru so ie!”

Ultima ordonan pentru guvernRos os,Hai, jos!

Epitaf unui actor ratatSe-odihne te-aici, sub tei,Escu, fost actor de teatru,Decedat în ‘63

i-ngropat în ‘74...

Grup

aj re

aliz

at d

e Ne

lu V

asile

-NEV

A

58 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Nelu VASILE

În colec ia LIRIK a editurii ARMONII CULTURALEa ap rut, de curând, volumul de versuri DINCOLO DECOLINE ALBASTRE al poetului foc nean IONELMARIN.

Poetul vrâncean, desprins parc din piatramun ilor s i, de i î i declam cu dârzenie crezul morali artistic, nu impune reguli, ci se m rgine te cu

modestie doar s le arate. El arat calea i finalitateaei. Preocuparea pentru revelarea adev rului s u esteatât de vie, încât el subordoneaz eticului întregul

u demers poetic.Pentru el, adev rul ultim este reperul absolut.tre acest reper î i cheam el semenii, la lumina

liturghiei cinei celei f de tain .adar, volumul de poezii Dincolo de coline

albastre, al poetului Ionel Marin, trebuie citit cusmerenia cititorului de psalmi, dar i cu râvna c ut torilor de aur sau de perle, pentru

poemele î i vor dezv lui frumuse ea i adev rurile lor doar acelora care vor ti scaute dincolo de cuvinte, lumina f de sfâr it a celei mai mari uimiri: con tientizareapropriei noastre fiin e i fiin ri, într-un Univers bulversat de tr iri, de aspira ii spre unpunct final, în ve nicie, elibera i definitiv de povara misterului în care ne tr im clipa cearepede trec toare.

Ilarion BOCA

PAUZË POETIKE

Când p mântulSe acoperCu mireasmaFlorilor de liliacUn poet,doi nebuniNi te igani

i o turm de boschetariAu uitat s se duc dup luminÎn Noaptea Învierii

Poetul înc nu a-nebunitFiindc ultimul leu îl d cer etorilor

i Cel de Sus îl ajutFiindc îl hr ne te pe Ursul(Un câine bagabond)În toiul nop ii

i iat a aDup pauza poeticÎncepe anotimpul iubiriiCând savan ii Domnului scriuDespre p mântulCare se ridicDin jocul frunzelor

Alban VOKA

Dezlegare: GEORGEPOPAS – A – REA – RP – LC – TRANSPORTOR – RAS – TU – IR – I– AC – SILITORI – E – SP – SNOP – T – DATAT – AR – SO – CM – NEOM – BIR –INTERMITENT – TAU – MACI – OR – IRCROTACUDA. (GEORGE POPA; SCRIITOR;TRADUC TOR; CRITIC DE ART ).

ORIZONTAL: 1) … 2) Deosebit de bun - Jum tate dincorp! - Loc gol! 3) Vehicul militar. 4) T iat cu lama la fa -

tur mijlocie! - Crema Virginiei! 5) epu a dracului! - Sestr duiesc cât pot. 6) Sport f plat ! - Strânge spiceledin lan. 7) Fixat în timp - Suprafa a soarelui! - Asmutecâinii la Or ova! 8) Crom din afara României! - Ie it dintresemeni - Vechea tax . 9) Se manifest din când în când.10) ine apa la munte - Coloreaz lanul - Înghi ite de porc!11) …VERTICAL: 1) … 2) Înainteaz cu spatele - A fost cândvasc tor. 3) E pus peste sat - Cere lini te - Un s rut...scurt. 4) Angajatul lui Mo Cr ciun - N-au fir de p r (fem.).5) Ceat din cartier (pl.) - Începe c ldura. 6) Tic itul inimii- A ternut pentru iarn . 7) Este pentru totdeauna - Du -manc de moarte. 8) Pune stavil - Pierdut de sub control.9) Figur de stil... parizian - Lubeni din pubel ! 10)Stabile te leg tura - E primul la biseric . 11) …

P.S.: La o dezlegare corect , pe man eta careului ve idescoperi prenumele i numele unui membru de onoare alcolectivului de redac ie i trei dintre ipostazele în careeste cunoscut de cititorii revistei Constela ii diamantine.

Nelu VASILEneva194987@yahoo.com

Constela\ii rebusiste(fantezie)

Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine 59Anul IV, nr. 5(33)/2013

Leonard Ionu] VOICU(Canada)

Poetul, i de-acum prozatorul Leonard Ionu Voicu, adibuit zorii publicisticii cu volumul de versuri Zori de zi,publicat la Editura subsemnatului - DESTINE, dinMontreal. Versurile proaspete ale proasp tului debutants-au r spândit printre cititori ca pâinea cald . Trufandalelesunt întotdeauna tentante, a mai ad uga.

Cu al doilea volum, tot de poeme - Singur i departe -,l-am trimis pe autor departe... tocmai la Editura SINGUR,din Târgovi te, unde trude te scriitorul i trubadurul te-fan Doru D ncu . Dup care poetul nostru hoinar s-areîntors la Montreal, unde a publicat tot la Ed. DESTINEvolumul de nuvele Drumul.

Scriitoarea Livia Nem eanu Chiriacescu - în prefa aii - afirm : „Cartea cuprinde dou nuvele - Funia ro ie

i Trenul. Fiecare om are ambi ia de a l sa ceva în urmalui, însp imântat s nu trudeasc degeaba, ca Sisif în

„Drumul” lui Leonard Ionu VOICUInfern, i totul s se n ruie, i arvrea s-o g seasc pe Ana Me -terului Manole pentru a o zidi în opera sa, dar nu se poatezidi decât pe sine-însu i spre a l sa o urm de str lucire,o amprent . Leonard I. Voicu a s pat pagin cu pagin latemelia lui pân ce a ajuns la liman. Cartea aceasta esteamprenta sa.”

i are dreptate remarcabila scriitoare, completez eu,care-i sunt inculpatului o incontestabil moa literar .Dac ve i citi cartea, nu lesne de procurat, ve i observa ctân rul prozator i-a conturat bine un „moromete” al lui,prin omniprezentul personaj Dan Vardan. Îns , din cert

rtinire, revista Constela ii Diamantine, i de dataaceasta, pe Leonard Ionu VOICU vi-l ofer spre lecturca poet.

George FILIP

MERG IUBITO

prin umbra deasa codrilorîntuneca ipe umerii

uria ilor carpatiza imerg iubito...cu gâtul uscat

de viperi atacat.Prin de ert ciunea

lui azi i mâineîmpotmolitîn spirala

unor serpentinemerg iubito...

cu pumnii încle ta icu ochii inunda i.

Prin ar ade ertului social

i dictaturaconsiliului familial

privindspre orizonturi

morganicei promisiunimesianice

merg iubito...i nu tiu

dac m apropiinu tiu

dac î i aminte tinu tiu de vrei

îmi vorbe ti.

DILEM ÎN VACAN

Lumina dimine iibate la storurile

coborâte.insistentOmlet ...

ori somon fumé,suc de portocale...

sau de ananas,la plaj ...

ori la piscin ,o cafea...

sau un mojito,i a a... ajung

la prânz,la cin ,apoi...

la vin alb...ro u,

steak...filet mignon,ce conteaz ?

Dintre o blond ,o brunet , o aten ,

o alb , galben ,i a a mai departe,

te-am ales pe tine.Sosesc!

i m întreb: intru pe u adin fa ...ori pe ceadin spate?

DE CE...

Sunt calmîn nervozitatea

aglomera ieide posibilit i,

graba... r stoarnlenea matinal .

Este bine!un gând opte te

Nu!Tu... cea mai frumoas

dintre celelaltecele mai frumoase

întrebi de ce?nu ne iubim...

de ce? ne detest m...de ce s fie altfel

când... tr im... ne otr vim.

MAGIA S RUTULUI

Nu mai este zi,nici noapte.

nici grijii iar griji

nu mai sunt,nu msup

vecinul, vecina,eful...

dobânda de labanc ce

tocmai a crescut,nici m carpoliticieniitrec tori

de ieri i azi,amenda de

vitez ,i în niciun cazvârsta,

genunchii ikilogramele,în timp ce

buzelenoastrecalde

amestecalchimice te...

iubirea.Tu mojar,Eu pistil.

CANICULA PLEAC

Globul oculargraviteaz în orbit ,

un nisipatopic deranjeaz .

Aerul sufocantde beton,

de carburan i,de ora , polueazdorin a noastr

de libertate.Asfaltul încins

tope te urm torul pas.Lichefiat,

lav ro ie fumegând ,str bat p mântul

coros, cleios, argilos,devin ramifica iile

unui corpcu r cini vânjoase.

Traversez litosferai înmuguresc

la voi în gr din .arbore crengifrunze umbr

oxigenmanta de ozon.

Ploaie. V sp l

praful, prafurile,îndoiala i frica,

s rut obrazul, alung necazul.

60 Constela\ii diamantineConstela\ii diamantine Anul IV, nr. 5(33)/2013

Corina Diamanta LUPU

Am citit cu interes MusaiList, volumul scris de OctavianPanti , în care autorul explic peîn eles „cum s î i organizezitimpul în a a fel încât s mun-ce ti eficient, s faci loc pentruce- i place i s te bucuri de fie-care zi”. Musai List este o carteinformativ , un manual con i-nând tehnici u or de urmat, cese adreseaz oricui dore te sdescopere mijlocul de a- i re-organiza via a astfel încât s aibmai mult timp liber i s mun-ceasc mai eficient.

Bine structurat în trei p i -„Ce vrei”, „Cum s munce ti” i„E ti mai mult decât munca ta” -volumul lui Octavian Panti neprezint , pe parcursul a 17 ca-pitole, între care este inclus i un„Intersti iu”, idei i trucuri pri-vind modul în care stilul nostrupersonal are impact asupra tim-pului. Cu un condei clar i con-cis, Octavian Panti define te maiîntâi ce înseamn serviciu, carieri voca ie, pentru ca apoi, punân-

du-ne fa în fa cu cele mai pro-

funde motiva ii ale noastre, s neîntrebe direct i deschis: „Pentruce munce ti, de fapt?” În conti-nuare, autorul ne înva cum sne organiz m mediul de lucru ine explic importan a determi-

rii unui scop în via , ceea cepresupune metode i obiceiuricare s ne ajute s diminu mstresul provocat de lipsa de timp.

Urmeaz „cele apte planuriale vie ii extraprofesionale”, pecare suntem invita i s le îmbo-

im, iar dup ce ne atrage aten-ia c „momentul cel mai potrivit

nu exist ”, Octavian Panti neofer în final, „cinci solu ii deimpact.”

Solu iile sunt necesare pen-tru c e ecul, nemul umirea, ab-sen a productivit ii la locul demunc , îndep rtarea de scopuri,amânarea treburilor importante,toate acestea înseamn o zi deco mar la serviciu, adic stresdatorat în primul rând lipsei detimp i de organizare.

Solu iile expuse în cartea luiOctavian Panti vizeaz un setde reguli de eficientizare a tim-pului ce trebuie respectate, dari stabilirea obiectivelor într-o

list de priorit i. Dac vom avea,a cum spune autorul, un musai

list, deci „o singur list , nu maimulte”, nu numai c nu vom uitace avem de f cut, dar vom de inei o imagine de ansamblu asupra

a ceea avem de f cut.

„Musai List-ul e un fel de a

defini acele lucruri care sunt im-portante i urgente în acela itimp, dar al c ror impact estemare”, spune Octavian Panti .Cele dou criterii în func ie decare se aleg sarcinile ce alc tu-iesc un „musai list” sunt urm -toarele: pe de o parte, sarcinastabilit trebuie „s ne apropiede scopuri, s fie parte din cevaimportant, s fie o c mid maimare sau mai mic din construc ianoastr profesional ”, iar pe dealt parte, acea sarcin „trebuie

aib un impact imediat, s adu- ni te roade.”

Cele dou surse de sarcinisunt ceilal i i scopurile noastreprofesionale, de aceea „nu estedeloc acela i lucru în ce ordinefaci sarcinile.” Exist tenta ia salegi s începi cu ceea ce estemai u or, mai simplu, l sând lu-crurile mai grele, sarcinile de tipelefant, pentru mai târziu. Nimicmai gre it, c ci „sarcinile mici autendin a de a se comporta pre-cum gazul: umplu tot spa iul dis-ponibil. A a c umple în primulrând spa iul cu treburile consis-tente i rezolv apoi cât mai mul-te sarcini mai m runte”, ne sf tu-ie te autorul.

Organizarea este necesar isubstan ial , dar nu este sufici-ent . Pe lâng organizare maieste nevoie i de dezvoltare pro-fesional i personal , adic dearta de a investi în propria per-

„Musai list” - Idei simple [ipractice de \mbun#t#]ire amanagementului timpului

„Musai list” - Idei simple [ipractice de \mbun#t#]ire amanagementului timpului

soan . Octavian Panti ne reco-mand s ne trecem în revistmarile realiz ri i s investimexact în lucrurile care ne aducrezultatele cele mai bune. În plus,ar trebui s renun m la încerca-rea de a ne transforma puncteleslabe în puncte tari. S nu negli-

m de asemenea, s ne dezvol-m abilit ile de comunicare.

Iat un îndemn dat de autor:„...Caut experien e prin care sdevii mai calm, mai relaxat, maipriceput, mai conving tor, maipu in agresiv sau defensiv.”Acest lucru devine posibil doardac tim s fim st pânul pro-priului timp, având o rela ie uni-

, special cu timpul nostru.Doar astfel vom avea satisfac ieîn munc , reu ind s ne p str mcalmul în toiul provoc rilor ide inând controlul în situa iileimportante i urgente, al c rorimpact este mare.

Timpul este relativ. E = mc2,de aceea eficien a noastr , prio-rit ile, dar i non-priorit ile înjurul c rora ne ducem existen ai ne desf ur m activitatea, re-

sursele pe care le avem la înde-mân , toate acestea graviteaz înjurul ceasului.

Planific m, ne preg tim, neclarific m i ne stabilim obiectivezilnice sau pe termen lung, re-nun m la obiceiurile nefolosi-toare i care deci, ne m nâncdin timp i astfel reu im s fimorganiza i, s ne control m im-pulsurile, s înv m din expe-rien , s g sim solu ii, s stabi-lim un plan, mai simplu spus, sîntocmim un „MUSAI LIST”.

Musai List - pe scurt

O singur list ,nu mai multe

Important, urgenti cu impact

Mai calm, mai re-laxat, mai priceput,

mai conving tor,mai pu in agresiv

sau defensiv

E = mc2