ÎNVĂŢAREA PRIN CONDIŢIONARECONDIŢIONAREA CLASICĂ

“De la secreţia psihică la reflexul condiţionat.”

Experimentul lui Pavlov:

Câinele începe să saliveze şi atunci când auzea zgomotul produs de paşii îngrijitorului

Realizarea unei conexiuni noi între stimul (zgomotul paşilor) şi un răspuns comportamental (salivaţia).

Schema reflexului necondiţionat

ÎNVĂŢAREA PRIN CONDIŢIONARECONDIŢIONAREA CLASICĂFormarea reflexelor necondiţionate

SNc- carnea

RNc- salivaţia

Răspunsurile sunt necondiţionate, nu depind de controlul conştient şi se produc de câte ori apare un stimul necondiţionat.

ÎNVĂŢAREA PRIN CONDIŢIONARECONDIŢIONAREA CLASICĂFormarea reflexelor condiţionate:Etapele condiţionării pavloviene

Stimulul necondiţionat produce un reflex condiţionat;

Se prezintă un stimul neutru care nu produce iniţial o reacţie;

Stimulul necondiţionat este asociat de mai multe ori cu un stimul neutru şi produce reflexul necondiţionat;

Stimulul condiţionat (la început neutru) produce reflexul necondiţionat.

Procesele specifice învăţării prin condiţionare:

Generalizarea reacţiei:reacţia apărută la stimul condiţionat se transferă şi la alţi stimuli asemănători.

Discriminarea: la stimuli aparent asemănători se învaţă răspunsuri diferite.

Stingerea unei reacţii:când stimulul necondiţionat este inactiv pentru mai mult timp, reacţia condiţionată se stinge.

Implicaţii în psihoterapie

Terapia comportamentala

Cele mai multe tulburari psihologice isi datoreaza existenta unei invatari gresite.

Fie persoanele persoanele implicate nu au dobandit abilitatile si comportamentele necesare pentru a face fata problemelor vietii, fie au dobandit niste abilitati si comportamente inadecvate.

Implicaţii în psihoterapie

Condiţionarea clasică se foloseşte în tratarea alergiei, a guturaiului, în terapia anxietăţii.

Terapia comportamentală=învăţarea unor comportamente noi.

Condiţionarea aversivă

Condiţionarea aversivă = aplicarea unui stimul nociv la un comportament nedorit.

Practica negativă = producerea voluntară de către subiect a răspunsului incorect.

Inhibiţia reciprocă = învăţarea unor stări afective şi comportamente noi.

Decondiţionarea = utilizată în cazul fobiei…

Desensibilizarea

Prin tehnica ”flooding” /imersie:

- Se identifică situaţiile puternic anxiogene pentru pacient;

- Pacientul este expus direct stimulului cel mai intens anxiogen.

Prin implozie:

- Pacientul este convins sa îşi imagineze scenariile cele mai îngrozitoare din punct de vedere al intensitatii anxietatii produse astfel.

Ierarhizarea unei situaţii anxiogene (de exemplu: tratarea unei injecţii)

100p: situaţia în care pacientului i se face injecţie;

80p: priveşte cum se face o injecţie;

70p: priveşte la TV cum se face o injecţie;

50p: merge la dentist;

40p: priveşte o seringă/un ac;

30p: face o vizită la spital.

Implicaţii în consilierea şcolară

Teoria condiţionării s-a folosit pentru explicarea fobiei şcolare.

Unele atitudini negative faţă de şcoală şi profesori sunt explicabile prin mecanismul de condiţionare.

Profesorii trebuie să evite declanşarea unor emoţii negative la elevi, care, asociate cu învăţarea pot contribui la apariţia unor reacţii de teamă sau la abandonarea şcolii.

Modelul învăţării prin contiguitate (Ray Guthrie)

Contiguitate=vecinătate spaţială sau temporală.

Principiul asociaţiei = percepţia sau reprezentarea unui obiect determină aminitirea unor obiecte sau fenomene apropiate...

Aplicaţii ale modelului învăţării prin contiguitate

Memorarea mecanică, învăţarea limbii materne sau a limbilor străine prin procedeul “ascultă şi repetă”;

Învăţarea baschetului, a dactilografierii.

Modelul învăţării prin contiguitate – Controlul învăţării (Guthrie)

- A identifica stimulii care incită acţiunea defavorabilă şi luarea unei decizii asupra unui răspuns diferit la aceştia;

- A schimba ordinea lucrurilor sau acţiunilor pentru a provoca o altă reacţie;

- A crea o situaţie particulară care determină un răspuns dorit.

Modelul învăţării prin contiguitate – Controlul învăţării şi implicaţii psihopedagogice:

- În formarea deprinderilor: să se descopere semnalele care incită deprinderea respectivă.

De exemplu: teatrul de amatori unde ar exista mai puţine greşeli dacă repetiţiile ar fi făcute în costume şi pe scenă, costumul şi scena fiind semnale ale situaţiei.

ÎNVĂŢAREA PRIN ÎNCERCARE-EROARE=conexionism(Thorndike)

Succesul întâmplător consolidează comportamentul prin care a fost obţinut răspunsul corect.

Animalele şi oamenii învaţă prin încercare şi eroare.

Satisfacţia poate să modifice comportamentul.

ÎNVĂŢAREA PRIN ÎNCERCARE-EROARE(Thorndike) – Legile învăţării

Legea pregătirii =şcoala îi poate determina pe elevi să înveţe doar să înveţe doar dacă ei sunt pregătiţi biologic şi psihologic pentru această acţiune.

Legea exerciţiului = consolidarea conexiunii este produsă de o o “exersare controlată”, urmată de recompensă.O singură repetare urmtă de recompensă întăreste conexiunea de 6 ori mai mult decât o întăreşte simpla repetare.

Legea efectului = când o conexiune este urmată de o stare de satisfacţie, trăinicia ei creşte;influenţele pozitive ale recompensei sunt mai mari decât ale pedepsei.

Implicaţii asupra învăţării în şcoală

Profesorul şi cel care învaţă trebuie să cunoască proprietăţile unei bune perfomanţe pentru ca exerciţiul să fie eficient;

Pentru a obţine rezultate bune sunt importante: interesul pentru muncă, semnificaţia activităţii, atenţia şi problematizarea, rolul activ a celui care învaţă.

Transferul cunoştinţelor depinde de prezenţa elementelor identice, care pot fi elemente de conţinut/de procedură;

Mecanismul transferului între deprinderi care au elemente asemănătoare se realizează cu mai mare uşurinţă.

Răspunsuri ………

…Trebuie studiat comportamentul uman, deoarece conştiinţa nu este accesibilă cercetării.

…Cercetarea învăţării prin metoda experimentală

…Viziunea asupra fiinţei umane este una deterministă – mediul având un rol predominant.