CURS 2 Protocol

8/19/2019 CURS 2 Protocol

1/72

Ioana Vârsta

PROTOCOL ŞI ETICHETĂ DIPLOMATICE

CURSUL 2

Protocol şi etichetă în comunicareşi la evenimentele sociale


2/72

PROTOCOL ŞI ETICHETĂ DIPLOMATICE Ioana Vârsta

COMUNICAREAAdresarea către o altă persoană

2


3/72


Adresarea către o altă persoană Adresarea iniţială către o persoană se face invocându-i corect cel mai

important titlu deţinut de aceasta şi numele de familie.

Formalismul diplomatic, în special, dar şi cel oficial instituţional sau

corporatist presupune ca niciodată să nu vă adresaţi reprezentanţilordiplomatici sau oficialilor folosindu-le prenumele, aşa cum se obişnuieşte în Statele Unite. Adresarea ar trebui să se bazeze pe titlurile deţinute,până în momentul în care sunteţi invitat să vă adresaţi altfel.

În cazul în care se face prezentarea soţului/soţiei, se poate spune

prenumele sau soţul meu (my husband) sau soţia mea (my wife), maidegrabă decât Dl./Dna. Popescu (Mr./Mrs. Smith).

3


4/72


Adresarea către o altă persoană Către ambasadori adresarea este întotdeauna Dl./Dna. Ambasador

(Mr./Madam Ambassador) sau Ambasadorul Popescu (Ambassador Jones).Numai cu ocazia invitaţiilor speciale sau în cazul în care este o veche

prietenie, vă puteţi adresa unui ambasador cu prenumele, şi asta numai încazul în care nu vă aflaţi în public. În adresarea indirectă formula esteambasadorul (the ambassador), iar în cazul în care este împreună cusoţia/soţul the ambassador and Mr./Mrs. Smith. Dacă soţia şi-a păstratnumele dinainte de căsătorie, adresarea este the ambassador and his

wife, Ms. Smith. O persoană îşi păstrează în adresare titlul de ambasador şi după ce îşi

încheie misiunea în această funcţie. În ţările francofone, soţieiambasadorului i se adresează cu formularea Madam Ambassador . În cazul în care ambasadorul este femeie, în toate ţările adresarea corectă este Ambassador Jones pentru a evita confuziile şi a o asigura de tot respectul.

4


5/72


Adresarea către o altă persoană Cei de rang inferior celui de ambasador vor fi apelaţi cu formularea Mr.,

Ms. sau Mrs., dacă statusul marital le este cunoscut.

În limba română, pentru toate persoanele de sex feminin, peste 18 ani,

indiferent de statusul marital, adresarea va fi Doamna ... (nume), regulăadoptată după normele de etichetă franceze. Bineînţeles, persoanafeminină, în cazul în care nu este căsătorită, nu va face corecturaDomnişoara ... (nume).

5


6/72


Adresarea către o altă persoană În cazul adresării către personalităţi cu înalte funcţii în stat sau către

conducători ai unor culte regilioase, se va manifesta o atenţie deosebităpentru cunoaşterea şi folosirea titulaturilor şi a formulelor corecte de

adresare, erorile în această privinţă fiind foarte prost primite. Astfel, în cazul unor monarhi, formula introductivă de adresare va fi cea

de Sire, pentru împărat sau rege, şi de Doamnă, pentru împărăteasă şiregină, iar cea de adresare completă Majestăţii Sale Elisabeta II, ReginaMarii Britanii ; în cuprinsul scrisorii se va folosi Majestatea Voastră. Pentru

prinţi se va folosi, după caz, adresarea Alteţei Sale Serenissime, dacă esteprinţ suveran al unui stat şi Alteţei Sale Imperiale sau Alteţei Sale Regale,dacă este fiul unui împărat sau rege. În cuprinsul scrisorii adresarea va fi Alteţa Voastră Serenissimă, Alteţa Voastră Imperială, Alteţa VoastrăRegală.

6


7/72


Adresarea către o altă persoană Pentru străini, având funcţii de preşedinte de stat, şef de guvern, ministru,

ambasador, încă se foloseşte formula introductivă de Excelenţă, iar încuprinsul scrisorii cea de Excelenţa Voastră sau Dumneavoastră. De

remarcat este faptul că tendinţa actuală este aceea ca, în cazul înalţilordemnitari – preşedinte de stat, prim ministru – să nu se mai adauge nicioaltă formulă de adresare, tocmai pentru a sublinia greutatea funcţieideţinute. Această stilistică a impusă în relaţiile internaţionale de cătrepracticile la nivelul NATO şi apoi la nivelul UE.

În cazul demnitarilor autohtoni, în majoritatea ţărilor, nu se foloseşteformula de adresare Excelenţă, ci aceea de Domnule, Dumneavoastră.

7


8/72


Adresarea către o altă persoană În încheierea scrisorilor adresate unor înalte personalităţi de stat, se pot

folosi formule de politeţe ca: Rog pe Majestatea Voastră/Alteţa Voastră săbinevoiască a accepta expresia profundului meu respect ; Vă rog, Domnule

Preşedinte, să binevoiţi a primi expresia consideraţiei mele celei mai înalte;Vă rog să acceptaţi, Domnule Ministru/Ambasador, expresia înaltei meleconsideraţii ; Vă rog să primiţi, domnule Director, expresia distinsei meleconsideraţii .

8


9/72


Adresarea către o altă persoană Biserica Ortodoxă Română Patriarhului - Prea Fericite Părinte Patriarh, Prea Fericirea Voastră, Prea Fericirii

Sale, Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române;

Mitropoliţilor şi Arhiepiscopilor - Înalt Prea Sfinţite, Înalt Prea Sfinţiei Voastre, Înalt Prea Sfinţiei Sale, Înalt Prea Sfinţitului... (prenumele), Mitropolitul Moldovei şial Bucovinei ;

Episcop sau Arhiereu vicar - Prea Sfinţite, Prea Sfinţia Voastră, Prea Sfinţiei Sale,Prea Sfinţitului ... (prenumele), Episcop al Râmnicului ;

Arhimandrit şi Stareţ - Prea Cuvioase Părinte Arhimandrit/Stareţ , Prea Cuvioşia

Voastră, Prea Cuvioşiei Sale, Prea Cuviosului Arhimandrit Vasile; dacă acesta este şistareţ, adăugăm, în continuare, Stareţul Mănăstirii (denumirea);

Preot - Prea Cucernice Părinte, Prea Cucernicia Voastră, Prea Cucernicului Părinte(numele), paroh al bisericii (denumirea);

Călugăr/Călugăriţă - Cuvioase Părinte, Cuvioasă Maică

9


10/72


Adresarea către o altă persoană Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică foloseşte aceleaşi

formule de adresare ca şi cele din Biserica Ortodoxă. Excepţie se face încazul conducătorului acestui cult, care are rang de Arhiepiscop Major, iar

formula de adresare este Preafericirea Sa Lucian, Arhiepiscop Major alBisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Biserica Armeană şi Cultul Creştin de Rit Vechi folosesc aceleaşi formulede adresare ca şi cele pentru ierarhii Bisericii Ortodoxe. Pentru Catolicosulde la Ecimiadzin (şeful suprem al Bisericii Armene de pretutindeni) se va

folosi Sanctitatea Voastră.

10


11/72


Adresarea către o altă persoană Biserica Romano-Catolică

Papa - Sanctitatea Voastră, Prea Sfinte Părinte, Sanctităţii Sale PapaBenedict al XVI-lea;

Cardinal - Eminenţa Voastră sau Domnule Cardinal , Eminenţei SaleCardinalul (numele), la care se adaugă funcţia deţinută (Arhiepiscop de …);

Arhiepiscop/Episcop - Excelenţă, Monseniore, Domnule Arhiepiscop/Episcop, respectiv Excelenţei sale Arhiepiscopului de(denumirea diocezei) Monseniorul (numele);

Preot - Părinte Paroh, Domnule Părinte; Călugări - Cuvioase Părinte, Cuvioasă Maică.

La noi în ţară, în corespondenţa oficială se folosesc, şi în cazul ierarhilorromano-catolici, formule de adresare similare celor folosite către ierarhiiortodocşi. Doar pentru cardinali se foloseşte adresarea Eminenţa Voastră.

11


12/72


COMUNICAREASalutul

12


13/72


Salutul Întotdeauna va fi salutată persoana căreia i se cuvine mai multă

deferenţă.

Salutul este o manifestare de curtoazie faţă de o altă persoană sau de un

grup de persoane. El comportă, în mimică şi în ţinută, o serie de nuanţecare pot să-i modifice sau să-i completeze sensul, să constituie o expresiede stimă sau o simplă obligaţie formală.

13


14/72


Salutul Va fi salutat primul cel căruia i se cuvine mai multă deferenţă

Cei tineri îi vor saluta pe cei mai în vârstă;

Bărbaţii salută primii femeile;

Cei cu funcţii mai mici îi salută pe cei superiori în grad; Cei nou veniţi îi salută pe cei aflaţi, deja, într-o încăpere sau loc de

întâlnire. Odată adresat salutul faţă de un grup, nu mai esteobligatoriu să se dea bună ziua fiecărei persoane, individual. Dacătotuşi acest lucru se face, se va începe cu cei cărora li se cuvine mai

multă deferenţă. Indiferent de vârstă sau de funcţie, curtoazia cere ca bărbatul să fie cel

care salută mai întâi femeia, această regulă fiind valabilă atât în viaţapublică, în activităţi desfăşurate în instituţii sau firme, cât şi în relaţiile cucaracter privat.

14


15/72


Salutul Între persoane de acelaşi sex, întâietatea dată funcţiei în raporturile de

serviciu cedează locul criteriului de vârstă în viaţa particulară.

În cazul unor persoane între care nu există nici o deosebire, conform

criteriilor evocate, se vor avea în vedere următoarele criterii: Cel care este în mişcare îl va saluta primul pe cel care stă pe loc;

Când ambii sunt în mişcare, cel care taie drumul celuilalt va salutaprimul;

Dacă se deplasează în aceeaşi direcţie, cel care circulă mai repede va

saluta primul; Cel care se află într-o maşină îl salută primul pe cel care merge pe

jos, în cazul în care a fost văzut;

Când persoanele sunt egale ca poziţii în societate sau când nu se cunoaşteexact statutul celui întâlnit, cel care este mai politicos va saluta primul. Nu

este un semn de demnitate a aştepta să fii salutat primul.

15


16/72


Salutul Cineva salutat trebuie să răspundă imediat la salut, a proceda altfel este o

mare impoliteţe. Excepţie fac femeile, dacă sunt singure şi au fost salutatede un necunoscut. Bărbaţii trebuie să răspundă la salut, chiar şi

necunoscuţilor. Pentru ambele sexe sunt valabile, în plus, câteva recomandări, şi anume:

O persoană care pare cunoscută, fără a o putea totuşi identifica, estepreferabil să fie salutată;

În cazul întâlnirii cu o persoană cunoscută pe care nu doriţi, totuşi, s-o

salutaţi, eschivarea trebuie făcută cu tact. Se salută primul la intrarea într-un birou, într-un restaurant, într-un lift,

într-un compartiment de tren sau sală de aşteptare, într-un magazinmic. Nu se salută persoane necunoscute la urcarea într-un mijloc detransport în comun, la intrarea într-un magazin mare, într-o gară sau

oficiu poştal, însă este bine să fie salutate persoanele care servesc laghişeele acestor instituţii, atunci când ne adresăm lor.

16

17


17/72


Salutul Atât bărbaţii, cât şi femeile salută, prin ridicarea în picioare (bărbaţii, în

plus, descoperindu-şi capul), la intonarea imnului naţional al României şi aimnurilor străine, cu prilejul unor manifestări publice, precum şi la

trecerea drapelului de stat în cadrul unei parade sau la ridicarea acestuia,când este vorba de o ceremonie oficială.

Se salută, de asemenea, cortegiile mortuare, bărbaţii şi femeile oprindu-se pentru aceasta, un moment, când cortegiul trece în dreptul lor, primiidescoperindu-şi capul, pentru câteva clipe.

17

18


18/72


Strângerea de mână Iniţiativa strângerii mâinii, spre

deosebire de salut, aparţine persoaneicăreia i se datorează deferenţă.

Strângerea de mână este un gest carepoate urma salutului. El poate intervenifie când persoanele care s-au salutat seopresc pentru a sta de vorbă sau acontinua drumul împreună, fie cu ocazia

prezentărilor. Schimbul de strângeri de mână se face cu

o uşoară înclinare a capului, avândcontact vizual cu interlocutorul.

18

19


19/72


Strângerea de mână Bărbatul nu va da niciodată mâna şezând, nici unei femei, nici altui bărbat.

Femeile, de regulă, nu se ridică în picioare când dau mâna cu bărbaţii saucu alte femei. Pot face excepţie doar faţă de cineva mult mai în vârstă sau

faţă de personalităţi de rang înalt, cărora ţin să le arate o consideraţiedeosebită. În cazul femeilor gazde, în mod firesc, acestea se ridică pentrua-şi întâmpina oaspeţii, indiferent de sexul şi vârsta acestora.

De reţinut că, la reuniuni sau întâlniri în grup, strângerile de mână seschimbă mai întâi între femei, apoi ele dau mâna cu bărbaţii şi la urmă

bărbaţii dau mâna între ei. Pe măsură ce grupul devine mai numeros, ceice i se alătură mai târziu nu trebuie să dea mâna cu toţi cei prezenţi,putându-i saluta prin înclinarea capului şi rostirea unei formule de salut.

19

20


20/72


Sărutatul mâinii Unei doamne i se va săruta mâna numai

dacă aparţine unei culturi în care acestgest este acceptat şi doar într-un cadrulmonden.

Sărutatul mâinii este un alt gest legat deschimbul de saluturi, în anumite împrejurări, între un bărbat şi o femeie.

La întinderea mâinii de către o femeie,bărbatul se apleacă pentru a o săruta uşor

sau doar a o apropia de buze. În niciun caznu va rămâne cu spatele drept, trăgândspre buzele sale mâna femeii, dar nici,aplecat fiind, să o sărute zgomotos;

20

Denis Thatcher, soţul lui Margaret Thacher,o salută pe Prima Doamnă a SUA, Nancy

Reagan, sărutându-i mâna, 1988

21


21/72


Sărutatul mâinii Sărutul mâinii se face când vă aflaţi în interior, nefiind recomandabil să

faceţi acest gest pe stradă sau în locuri publice;

Uzanţa este ca la reuniuni de lucru ale oficialităţilor şi ale oamenilor de

afaceri să nu se mai sărute mâna femeilor, acest gest făcându-se doar laevenimentele mondene;

Nu se sărută mâna înmănuşată;

Nu se sărută mâna tinerelor fete.

21

22


22/72


COMUNICAREAPrezentarea unei persoane

22

23


23/72


Prezentarea unei persoane Când se face prezentarea a două persoane,

primul nume pronunţat va fi al persoaneicăreia i se datorează mai multă deferenţă.

Obiectivul pentru care persoanele suntintroduse (prezentate) este acela de a-şicunoaşte numele între ele şi de a puteapurta în continuare o conversaţie. Este, deasemenea, o manifestare a relaţiilor

interumane, în legătură cu care trebuierespectate anumite norme de etichetă.

23

24


24/72


Prezentarea unei persoane Ca şi în cazul salutului, vom aplica principiul priorităţii persoanelor cărora

li se datorează mai multă deferenţă. Astfel, bărbaţii sunt prezentaţifemeilor, persoanele cu grade mai mici sunt prezentate celor de rang

superior, iar tinerii celor mai în vârstă. Se face excepţie în cazul tinerelorfete, care vor fi prezentate ele unui bărbat mai în vârstă, nu invers.

Prezentarea, de obicei, este făcută de o a treia persoană, în cele mai multecazuri de către gazda casei în care are loc întâlnirea sau altcineva carecunoaşte cele două persoane, care urmează a fi recomandate una alteia.

24

25


25/72


Prezentarea unei persoane Formularea prezentărilor trebuie să ţină cont şi ea de o anumită etichetă.

Conform acesteia, se pronunţă întâi numele persoanei căreia i se faceprezentarea, însoţindu-l de o formulă de politeţe, şi apoi numele celui

care este prezentat. Ex. „Domnule Popescu, daţi-mi voie să vi-l prezint pedomnul Ionescu“ sau în engleză „Mrs. Smith, may I present Mr. Jones?”.Dacă cel căruia urmează să i se prezinte cineva este o personalitate deseamă, se va menţiona doar funcţia sau titlul acestuia, fără a i se maiadăuga numele: „Domnule ministru, vă rog să-mi permiteţi să vi-l prezintpe domnul Popescu“. Este o formă de politeţe prin care se subliniazănotorietatea persoanei care ocupă funcţia mai importantă.

25

26


26/72


Prezentarea unei persoane Este uzual ca ambele persoane astfel recomandate să se încline uşor, cea

prezentată, fireşte, dând expresie unui sentiment de consideraţie. Imediatdupă aceasta, cel către care a fost făcută prezentarea întinde mâna celui

care i-a fost recomandat şi acesta i-o strânge. Întinderea mâinii este binesă fie însoţită de expresii ca: „Încântat“, „Bucuros să vă cunosc“ sau altelecare să exprime satisfacţia că această întâlnire a avut loc. Dacăprezentarea este urmată de un schimb de cărţi de vizită, cel mai mic îngrad sau bărbatul este primul care oferă cartea sa de vizită şi nu celierarhic superior sau femeia.

26

27


27/72


Prezentarea unei persoane Când este vorba de persoane de acelaşi grad şi aproximativ de aceeaşi

vârstă, deci fără probleme de precădere, se poate folosi o formulăsimplificată: „Îmi permiteţi să vă prezint: Domnul (doamna) Popescu,

domnul (doamna) Ionescu“, nemaicontând ordinea în care se pronunţănumele celor două persoane. În engleză formula "Mrs. Smith, Mr. Jones,"este de acceptată.

Pentru a face prezentarea mai plăcută, în momentul în care prezentaţidouă persoane, este recomandat să spuneţi câte o frază despre fiecare.Acest fapt face posibilă începerea unei conversaţii între cei doi, acestafiind scopul pentru care i-aţi prezentat unul altuia.

27

28


28/72


Prezentarea unei persoane În cazul unei reuniuni, gazda va pronunţa mai întâi numele persoanei care intră şi

apoi ale celor aflaţi, deja, la faţa locului;

La prezentarea unui cuplu, nu se va începe cu soţia, ci cu soţul, spunându -seDomnul şi doamna Popescu sau Domnul profesor Ionescu şi doamna. În engleză, înfuncţie de faptul că soţia a adoptat numele de familie al soţului sau nu, adresareava fi Mr. and Mrs. Smith (au acelaşi nume de familie) sau Mr. Smith and his wife,Ms. Jones (soţia şi-a păstrat numele de familie de dinainte de căsătorie).

Persoanele singure sunt prezentate cuplurilor;

Când cineva îşi prezintă soţul/soţia sau un alt membru al familiei, nu va spune

Daţi -mi voie să vă prezint pe domnul Popescu, respectiv doamna Angelescu, ci, înmod simplu Soţul meu, Soţia mea, Vărul meu, Fiica mea;

Atunci când îi este prezentată o persoană, indiferent de vârstă, un bărbat se ridică în picioare. Femeia va rămâne aşezată, cu excepţia situaţiilor când cei care îi suntprezentaţi sunt fie o femeie mai în vârstă, fie o femeie faţă de care doreşte să îşiexprime respectul, cum ar fi gazda, fie un bărbat cunoscut ca personalitate

marcantă sau un bărbat mult mai în vârstă.

28

29


29/72


Prezentarea unei persoane O altă formă de prezentare este autoprezentarea. Se recurge la

autoprezentare atunci când, aflându-ne la o reuniune oficială sau privată,gazda este absentă sau, în activitatea profesională când nu îi cunoaştem

pe toţi cei prezenţi la o anumită întâlnire de lucru. De asemenea, aceastăformă de prezentare este perfect acceptabilă şi chiar încurajată ca gest încadrul evenimentelor sociale, al căror obiectiv principal este tocmaipunerea în contact a cât mai multor persoane în vederea dezvoltării unorrelaţii viitoare. Este preferabil ca în momentul acestui tip de prezentare săfie adăugate şi alte detalii referitoare la dumneavoastră (ex. Bună ziua, permiteţi -mi să mă prezint, Ion Popescu, consilier la Ambasada României sau Hello, I'm Jane Smith, Vice Consul at the United States Embassy .).Răspunsul formal la acest tip de prezentare este Încântat, Liviu Ionescu,consilier la Ministerul Afacerilor Externe sau How do you do? Bill Jones,manager director at Steel Company . Informal, trebuie să zâmbiţi şi să

răspundeţi Hello sau It's nice to meet you.

29

30


30/72


Prezentarea unei persoane Cel mai bun şi politicos mod de a discuta din nou cu o persoană al cărui

nume nu îl mai ţineţi minte este menţionarea numelui tău din nou (Bunăziua, sunt Ion Popescu, ne-am întâlnit la ultima conferinţă organizată de

minister. Mă bucur să vă revăd. sau Good evening, I'm Jim Smith. We metrecently at the ambassador's home. I'm pleased to see you again.) . Dupăaceastă formulare este foarte probabil ca şi cealaltă persoană să seprezinte din nou, ceea ce poate salva o situaţie stânjenitoare în care v-aţiputea afla amândoi.

30

31


31/72


COMUNICAREASchimbul de cărţi de vizită

31

32


32/72


Schimbul de cărţi de vizită O altă modalitate de comunicare scrisă este cea realizată prin cărţi de

vizită. Acestea pot fi de format standard, având dimensiunea de 90x50mm, sau de format A6 – 148x105 mm.

Cărţile de vizită oficiale cuprind sigla şi numele companiei sau instituţiei,prenumele, numele, titlul şi funcţia persoanei în cauză, contacteleinstituţiei sau companiei – adresa poştală, felefon, fax, adresa de web – şicontactele instituţionale ale persoanei – telefon mobil de serviciu, adresade e-mail profesională. Pe cărţile de vizită oficiale nu vor fi trecute adresade acasă, telefonul de acasă, telefonul mobil personal sau adresa de e-mail personală.

32

33


33/72


Schimbul de cărţi de vizită De asemenea, cărţile de vizită oficiale vor respecta elementele grafice

prevăzute în manualul de identitate grafică al instituţiei, respectivcompaniei. Nimic nu este mai de neînţeles pentru un oficial străin în

momentul în care intră în contact cu o delegaţie a unei instituţii, iarfiecare membru al acesteia prezintă câte o carte de vizită cu graficădiferită. De la primul contact acea instituţie transmite mesajul că încoerenţa ei internă există o problemă, iar acest fapt nu are cum să ajutediscuţiilor ulterioare.

Cărţile de vizită oficiale, pentru cei care au contacte frecvente cu persoanestrăine pot fi bilingve – o faţă în română şi una în engleză – sau, pentrucontacte în zonele Asia sau Orientul Mijlociu – o faţă în engleză şi una închineză, arabă etc.

33

34


34/72


Schimbul de cărţi de vizită Cărţile de vizită pot fi folosite atât în

momentul în care faceţi cunoştinţă cucineva şi doriţi să vă prezentaţi, dar şi

pentru a transmite mesaje foarte scurte,scrise de mână, sau pentru a însoţitrimiterea unui document sau obiect.

În activitatea diplomatică, dar şi în ceade afaceri, sunt o serie de abreviaţii carese scriu pe cărţile de vizită şi care ausemnificaţie foarte precisă. Aceste regulisunt de origine franceză şi se păstreazăpână astăzi, utilizându-se în toată lumea.

35


35/72


Schimbul de cărţi de vizită Comunicările care pot fi transmise prin cărţile de vizită sunt următoarele:

p.p. ( pour la présentation) - pentru prezentare, când venit nou într-o localitate doriţi săvă prezentaţi unor oficialităţi, vecinilor şi altora care consideraţi că e bine să cunoascăacest fapt

p.f.c. ( pour faire connaisances) - pentru a face cunoştinţă, deci exprimarea dorinţeiexprese de a intra în relaţii

p.f. (pour féliciter) - pentru a felicita cu un anumit prilej

p.f.N.A. ( pour féliciter à l’occasion de la Nouvelle Année) - pentru a felicita cu ocaziaAnului Nou

p.f.f.n ( pour féliciter à l’occasion de la fête nationale) - pentru a felicita de ziua naţională

p.s. ( pour saluer ) - pentru a transmite salutări p.c. ( pour condoléances) - pentru a transmite condoleanţe

p.r. ( pour remercier ) - pentru a mulţumi pentru ceva

p.p.c. ( pour prendre congé) - pentru a-şi lua rămas bunLa ultimele două mesaje nu se răspunde.

36


36/72


Schimbul de cărţi de vizită Dacă pe o carte de vizită care însoţeşte trimiterea unui document sau a

unui obiect este scrisă abrevierea R.S.V.P. (retournez s’il vous plait ), înseamnă că expeditorul aşteaptă să-i fie returnată trimiterea în cauză. (A

nu se confunda cu R.S.V.P. înscris pe invitaţii, care înseamnă répondez, s'ilvous plaît, adică se aşteaptă confirmarea sau infirmarea prezenţeipersoanei invitate).

Cărţile de vizită de format mare sunt destinate anume pentrucorespondenţă, bineînţeles scurtă, scrisă de obicei de mână şi semnată deexpeditor. Ele se folosesc pentru transmiterea de mulţumiri pentru unserviciu făcut de cineva, pentru un dejun sau un dineu la care s-aparticipat, pentru transmiterea de felicitări cu ocazia unui evenimentdeosebit etc.

37


37/72


Schimbul de cărţi de vizită Schimbul de cărţi de vizită se face în momentul prezentării, persoana mai

importantă fiind cea care oferă prima propria carte de vizită.

Cărţile de vizită vor fi ţinute într-un loc la îndemână (tot timpul acelaşi

buzunar al hainei sau al genţii) pentru a avea acces imediat la ele. Ocăutare prelungită a cărţilor de vizită în momentul în care doriţi să leoferiţi crează un moment stânjenitor.

Într-o întâlnire cu mai multe persoane vom oferi tuturor câte o carte devizită, dacă numărul acestora nu este mai mare de şase. Înainte de a o

oferi trebuie să ne asigurăm de faptul că informaţiile tipărite sunt corecteşi actuale, eventualele corecturi şi adăugiri ulterioare nefăcând o bunăimpresie.

Totdeauna va trebui să aveţi suficiente cărţi de vizită la dumneavoastră,nimic nefiind mai stânjenitor decât faptul că aţi rămas fără cărţi de vizită în momentul în care sunteţi prezentat.

38


38/72


Schimbul de cărţi de vizită De asemenea, este un gest lipsit total de politeţe să oferiţi cărţi de vizită

doar omologilor dumneavoastră, în cadrul unei întâlniri mai largi, la careparticipă şi colaboratori ai acestuia, inferiori ierarhic.

În momentul în care primiţi o carte de vizită, aceasta este citită întâi (sevor citi numele instituţiei, al persoanei şi funcţia acesteia) şi apoi esteintrodusă într-un buzunar. În cazul în care schimbul de cărţi de vizită seface în cadrul unei discuţii care are loc stând la masă, cărţile de vizită vor fipăstrate pe masă, pentru a pronunţa corect numele fiecărei persoaneprezentă în întâlnire şi pentru a invoca corect funcţia pe care o deţine.

O carte de vizită pe care o primim ne este destinată exclusiv. Nu putemoferi altora decât cartea noastră de vizită, nu şi pe cele primite. Estealegerea fiecăruia dintre noi unde ajunge propria noastră carte de vizită.

39


39/72


COMUNICAREAConvorbirea telefonică

40


40/72


Convorbirea telefonică Telefonul este un mijloc de comunicare devenit

indispensabil în rezolvarea activităţilorprofesionale curente, dar şi în menţinerearelaţiilor cu cunoscuţi sau prieteni. Din acest

motiv, convorbirile telefonice trebuie să sedesfăşoare după o anumită etichetă.

Întotdeauna când sunaţi pe cineva trebuie să văprezentaţi. Veţi indica numai numele, fărăapelativul domnul ..., iar în cazul în care apelaţi opersoană care nu vă este foarte apropiată, veţimenţiona şi instituţia sau compania din carefaceţi parte. Dacă este necesar, veţi menţiona şifuncţia pentru ca cel apelat să înţeleagă calitatea

în care purtaţi discuţia respectivă. Preşedintele american John F. Kennedy(1917 - 1963) vorbind la telefon de pescaunul său din Biroul Oval, în timpul crizeioţelului, Washington DC, 1962

41


41/72


Convorbirea telefonică În situaţia în care legătura telefonică este făcută prin secretariat, apelantul

este cel care trebuie să aştepte la telefon legătura cu persoana apelată.Mai precis, în situaţia în care solicitaţi secretarei dumneavoastră să vă facă

o legătură telefonică, aceasta va suna secretara celui apelat, apoi vă vaface legătura dumneavoastră cu secretara celui apelat şi veţi aştepta pânăvi se va face legătura cu persoană căutată.

De asemenea, în cazul în care legătura telefonică se face prin secretariate, înainte ca apelantului să i se facă legătura cu secretara apelatului, se vacere de către aceasta asentimentul celui apelat pentru a purta respectivaconvorbire. Raţiuni diverse pot face imposibilă purtarea respectiveiconvorbiri în acel moment, iar lămurirea acestei situaţii trebuie să se facăla nivel de secretariate.

Orice convorbire telefonică se va termina cu un mesaj de salut.

42


42/72


COMUNICAREAEticheta în corespondenţă

43


43/72


Eticheta în corespondenţă Din cele mai vechi timpuri, spre deosebire de comunicarea orală,

comunicarea în scris a fost un mijloc la dispoziţia persoanelor educate,motiv pentru care tot timpul a avut un anume formalism, o anume

etichetă. Toate aceste reguli ale comunicării în scris, respectiv alecorespondenţei, au suferit o continuă evoluţie, dar totdeauna au păstrat oanume rigoare ceea ce a făcut ca mulţi ligvişti să susţină că despre oricelimbă se poate spune că are două componente distincte – limba vorbită şilimba scrisă.

Comunicarea scrisă presupune o atenţie specială atât în ceea ce priveşteexprimarea şi conţinutul, cât şi aspectul documentului respectiv. Pentru cămodul în care ne exprimăm în scris în primul rând ne reprezintă, iar în aldoilea rând arată respectul pe care îl purtăm destinatarului. Acest fapteste valabil atât pentru persoane, cât şi pentru instituţii.

44


44/72


Eticheta în corespondenţă În particular, corespondenţa oficială este supusă unei rigori suplimentare rezultată

din cutumă şi din convenţiile adoptate pentru ca raporturile interpersonaleexprimate în scris să reflecte total raporturile sociale sau instituţionale. Stiluladoptat trebuie să confere destinatarului certitudinea că i se respectă rangul,

poziţia oficială sau deferenţa care i se cuvine. În ceea ce priveşte corespondeţadiplomatică, stilul comunicării în scris se înscrie, însă, în cadrul principiilor deegalitate, consideraţie mutuală între state şi respect.

Referitor la forma corespondenţei, conform etichetei europene, aceasta se poartăpe hârtie A4 (210x297 mm), de bună calitate. Antetul hârtiilor va fi întotdeauna înaceeaşi formă grafică, în conformitate cu manualul de identitate al instituţiei saucompaniei. De asemenea, în cazul în care corespondenţa provine din partea uneioficialităţi, antetul poate să conţină numele şi funcţia acesteia.

Pentru corespondenţa specială se poate folosi o hârtie filigranată sau colorată înmasă, în culori discrete, pentru a da mai multă distincţie documentelor.

45


45/72


Eticheta în corespondenţă În categoria corespondeţei oficiale intră atât comunicarea scrisă dintre

instituţii sau companii, cât şi documentele care sunt trimise de terţi,inclusiv persoane fizice, acestora. Din acest motiv, trebuie înţeles faptul că

forma în care aceste documente sunt întocmite este la fel de importantăca fondul comunicat. Atenţia cu care trebuie întocmită corespondenţaoficială este importantă pentru că aceasta nu implică numai persoanacare întocmeşte documentele respective, ci mai ales instituţia saucompania pe care o reprezintă. Iar dincolo de toate acestea, nu trebuiescăpat din vedere faptul că toate aceste documente se arhivează.

Formularea textului corespondenţei oficiale trebuie să aibă termenineechivoci, să aibă exprimare, ortografie şi punctuaţie corecte. Limbajultrebuie să fie precis, iar descrierea logică, structurată şi concisă. Acest faptdovedeşteîn primul rând, în ceea ce vă priveşte, o foarte bună înţelegere atemei şi capacitate de sinteză. Este recomandat ca o scrisoare să nu

depăşească două pagini redactate în format standard.

46


46/72


Eticheta în corespondenţă De asemenea, este foarte importantă scrierea corectă a numelor proprii,

greşelile în această privinţă fiind interpretate atât ca o lipsă totală decurtoazie, dar mai ales ca o lipsă de profesionalism din partea

dumneavoastră. Trebuie, în acelaşi timp, să vă asiguraţi de faptul că ştiţisexul persoanei căreia vă adresaţi pentru a avea o adresare corectă (Ex.Sam Johson poate fi apelativul atât pentru Samantha Johnson, cât şipentru Samuel Johnson; va trebui să ştiţi cu exactitate prenumele completpentru a şti dacă adresarea este Mrs. sau Mr.).

47


47/72


Eticheta în corespondenţă O scrisoare oficială trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de formă

şi conţinut:

Trebuie să fie datată. Data întocmirii se scrie, de obicei, în partea dreaptă-

sus a primei pagini. Trebuie precizat cui îi este adresată. Destinatarului i se va preciza

prenumele, numele, funcţia, instituţia sau compania pe care o reprezintă.Formularea va fi de tipul Domnului ..., ministrul ... sau Domnului ...,general manager al companiei ... În unele scrisori oficiale, destinataruleste precizat la sfârşitul acesteia, dar recomandăm să fie introdusă la

început.

Forma introductivă de adresare – Domnule Preşedinte, Domnule Ministru etc. – care se va scrie în partea de sus a scrisorii.

Cuprinsul scrisorii care va fi organizat în paragrafe. Stilul clasic deredactare a paragrafelor este cu alineat de 10 mm la interior, dar mai noueste adoptat stilul fără alineat şi cu spaţiere între paragrafe.

48


48/72


Eticheta în corespondenţă Formula de încheiere, care cuprinde diverse sintagme de politeţe – Cu

stimă, Cu deosebită consideraţie, Cu deosebit respect etc.- şi care se scrie în partea dreaptă a paginii. Pentru a da o notă personală scrisorii, însituaţia în care aveţi o relaţie apropiată cu destinatarul, formula

introductivă şi formula de încheiere se pot scrie de mână, cu aceeaşicerneală cu care se va semna. În funcţie de relaţia pe care o aveţi cudestinatarul, la formula de introducere standard se poate adăuga şi dragă prietene, iar la formula de încheiere standard Asigurându-vă de întreagamea consideraţie se poate adăuga şi prietenie.

Semnătura expeditorului, olografă, care se va scrie sub formula de încheiere şi numele şi funcţia destinatarului dactilografiate, dacă acesteanu sunt precizate în antetul scrisorii. În cazul în care sunt mai mulţisemnatari ai scrisorii, numele şi funcţiile acestora se vor scrie în ordineierarhică.

În tot cuprinsul scrisorii nu se vor folosi abrevieri, excepţie făcând numele

unor instituţii după ce în prealabil a fost scris numele întreg al acestora.

49


49/72


COMUNICAREACorespondenţa diplomatică

50


50/72


Corespondenţa diplomatică O categorie distinctă a corespondenţei oficiale este corespondenţa

diplomatică, prin care se înţelege comunicarea oficială, făcută în scris, între şefii de stat şi de guvern, între Ministerul Afacerilor Externe şi alteministere ale statului acreditar şi misiunile diplomatice străine, precum şi între misiunile diplomatice acreditate în capitala aceluiaşi stat

Corespondenţa diplomatică are menirea să completeze demersurilediplomatice verbale şi să oficializeze, cu precizie, poziţiile exprimate depărţi. În prezent, dat fiind numărul din ce în ce mai mare de persoane şi deinstituţii implicate în activitatea diplomatică şi diversificarea temelor deinteres, tendinţa este de a se comunica preponderent în scris, pornind dela princiul verba volant, scripta manent . Bineînţeles, o influenţă în acestsens o are şi dezvoltarea tehnologică în domeniul IT&C.


51/72

52


52/72


Corespondenţa diplomatică Nota verbală este cea mai utilizată formă scrisă de comunicare

diplomatică. Întocmită la persoana a treia, pe o pagină cu antet, ea poartăun număr de înregistrare şi data întocmirii, însă nu este semnată, ci doarparafată având ştampila Ministerului Afacerilor Externe sau al ambasadeiemitente. La redactare, se folosesc, atât în introducere, cât şi în încheiere,formule consacrate de curtoazie. Pentru introducere se foloseşteformularea Preşedinţia României / Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X prezintă salutul sau complimentele sale Preşedinţiei ... / Ambasadei X / Ministerului Y şi are onoarea de a-i comunica / transmite /

solicita…“ La finalul expunerii conţinutului, nota se încheie cu formulareaPreşedinţia României / Ministerul Afacerilor Externe / Ambasada X foloseşte acest prilej pentru a reînnoi Preşedinţiei ... / Ambasadei X /Ministerului Y asigurarea înaltei sale consideraţii “. În cazul anunţăriidecesului unei înalte personalităţi, nota va fi redactată pe o hârtie cu

antetul instituţiei emitente având un chenar negru;

53


53/72


Corespondenţa diplomatică Nota semnată are un caracter mai solemn decât nota verbală. Este o

scrisoare redactată pe o pagină cu antet, la persoana întâi sau a treia şi seadresează personal unui înalt demnitar, ministrului afacerilor externe sauunui şef de misiune diplomatică, fiind semnată de emitent. Începe cuformula Domnule Ministru sau Domnule Ambasador şi se încheie cuformula de curtoazie Vă rog să primiţi, Domnule Ministru/Domnule Ambasador, asigurarea înaltei mele consideraţii . Se foloseşte pentrucomunicări cărora statul trimiţător le acordă o importanţă deosebită.

54


54/72


Corespondenţa diplomatică Nota personală are forma unei scrisori redactate la persoana întâi, scrisă

pe o pagină cu antet. Se foloseşte pentru anunţarea de către un şef demisiune, nou sosit la post, că şi-a prezentat scrisorile de acreditare,precum şi de către şefii de misiune care îşi încetează activitatea şi faccunoscut numele însărcinatului cu afaceri desemnat să asigure interimatulla conducerea respectivei ambasade. Se foloseşte, ca şi nota semnată, şipentru alte comunicări considerate a fi foarte importante.

55


55/72


Corespondenţa diplomatică Nota colectivă are un caracter deosebit de solemn. Se adresează

Ministrului Afacerilor Externe al ţării de reşedinţă de către reprezentanţiidiplomatici ai mai multor state din capitala respectivei ţări, exprimândpunctul de vedere comun al acestora. Este semnată de către şefiimisiunilor diplomatice de la care emană. În cazul în care nota este dinpartea tuturor şefilor de misiuni diplomatice din capitala în cauză, eapoate fi semnată numai de către Decanul Corpului Diplomatic, cuprecizarea că o face în numele acestora. În acest ultim caz, nota poate fiscrisă pe o hârtie cu antetul decanului.

56


56/72


Corespondenţa diplomatică Nota circulară este o comunicare, având conţinutul identic, adresată de

către ministerul de externe tuturor misiunilor diplomatice străineacreditate în ţara respectivă, pentru a le aduce la cunoştinţă o dispoziţielegală, o măsură protocolară sau un alt fapt care trebuie cunoscut de cătremisiunile diplomatice. Această formă de comunicare se foloseşte şi întremisiunile diplomatice dintr-o capitală, pentru a-şi anunţa, în mod reciproc,sosirea sau plecarea definitivă de la post a membrilor personalului lordiplomatic, schimbarea adresei sau a telefonului cancelariei ori reşedinţaambasadorului etc.

57


57/72


Corespondenţa diplomatică Note simultane sau identice, scrise pe pagină cu antet, sunt note

separate, cu acelaşi conţinut, transmise unui stat sau unor state, dinpartea mai multor state, cu privire la o anumită problemă. Sunt folositepentru a se sublinia identitatea de vederi a tuturor autorilor acestor note.

58


58/72


Corespondenţa diplomatică O categorie de note care nu se scrie pe hârtie cu antet este aide-

mémoire-ul. Acesta nu poartă semnătură sau ştampilă, nu conţine nici oformulă de curtoazie, singurele elemente de identificare fiind data şi loculremiterii. Se poate înmâna în timpul unei audienţe, a unor negocieri sauconvorbiri, cu scopul de a preciza interlocutorilor unele chestiuni discutatesau pentru a confirma declaraţii făcute verbal.

59


59/72


Corespondenţa diplomatică Asemănător cu aide-mémoire-ul, însă având un conţinut mult mai amplu,

este memorandum-ul. Redactat la persoana a treia, pe o hârtie cu antet,nesemnat, fără număr de înregistrare, fără formule de curtoazie, este onotă în care sunt expuse fapte sau argumente în legătură cu una sau maimulte probleme, ori cu negocieri aflate în desfăşurare, urmărindu-seexplicarea, justificarea poziţiei statului care îl emite. Dacă nu este trimis caun document independent, ci ca o anexă la o notă verbală sau personală,se redactează pe o hârtie simplă, fără antet.

60


60/72


Corespondenţa diplomatică O comunicare mai rar utilizată este ultimatum-ul. Redactat în formă de

notă sau de memorandum, acesta conţine o cerere categorică, care nuadmite discuţii şi obiecţii, pe care o formulează un stat sau unreprezentant al acestuia la adresa unui alt stat, de a îndeplini o condiţiesau a rezolva o situaţie litigioasă, sub ameninţarea unor anumiteconsecinţe. Ultimatum-ul nu este sinonim cu o declaraţie de război, însăconstituie un mijloc de presiune sau de intimidare.

61


61/72


COMUNICAREACorespondenţa de afaceri

62


62/72


Corespondenţa de afaceri La fel ca în cazul corespondenţei diplomatice, şi în cazul corespondenţei

de afaceri trebuie avute în vedere aceleaşi rigori atât în ceea ce priveşteaspectul documentului, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul acestuia.Respectarea acestora contribuie la crearea unei imagini buneexpeditorului, dar şi companiei pe care o reprezintă.

Bineînţeles trebuie avută foarte multă grijă atât în ceea ce priveşteexprimarea, ortografia, punctuaţia şi dactilografierea (nu trebuie săexistelitere greşite sau lipsă), dar şi în ceea ce priveşte concepereaconţinutului scrisorii. Conţinutul trebuie să fie concis şi structurat în

paragrafe, fiecare paragraf urmând să trateze o temă. O expunere concisăşi bine structurată din partea expeditorului arată, în primul rând despreacesta, că are o foarte bună capacitate de siteză, în general, şi o foartebună înţelegere a subiectului, în situaţia respectivă.

63


63/72


Corespondenţa de afaceri În cazul în care scrisorile sunt redactate în limbi străine, trebuie să vă

asiguraţi cu aceeaşi rigoare ca şi în cazul limbii române de corectitudineatextului.

Ca şi în cazul corespondeţei diplomatice, trebuie să vă asiguraţi de faptulcă numele proprii sunt redactate corect, iar titulatura fiecărei persoaneinvocate este conformă. De asemenea, în cazul în care nu sunteţi convinsde sexul persoanei după prenumele acesteia, trebuie să întrebaţi opersoană avizată pentru a nu face erori în adresare (Ex. Sam Johson poatefi apelativul atât pentru Samantha Johnson, cât şi pentru Samuel Johnson;

va trebui să ştiţi cu exactitate prenumele complet pentru a şti dacăadresarea este Mrs. Sau Mr.).

Adresarea corectă în limba română faţă de persoane de sex feminin careocupă funcţii de conducere este Doamna Preşedinte, Doamna Director etc. Substantivul care exprimă funcţia nu se acordă după gen.

64


64/72


Corespondenţa de afaceri Şi în corespondenţa de afaceri promptitudinea răspunsului este

importantă. Respectarea acestei reguli arată despre dumneavoastră căfaceţi parte dintr-o companie bine organizată, că poate rezolva cuceleritate orice problemă apare şi, nu în ultimul rând, este o dovadă depoliteţe.

Formula de încheiere a scrisorii, ca şi în cazul corespondeţei diplomaticetrebuie să ţină cont de rangul persoanei căreia vă adresaţi şi a relaţiei pecare o aveţi cu aceasta.

65


65/72


Comunicarea prin e-mail Deşi e-mailul nu poate înlocui comunicarea oficială, dar este din ce în ce mai

utilizat în comunicarea curentă, câteva reguli referitoare modul de redactare aacestora credem că sunt utile. Pentru comunicarea profesională folosiţi doaradresa de e-mail a instituţiei sau companiei pe care o reprezentaţi. Nu conturile

personale de Gmail, Yahoo, Hotmail etc. În acelaşi timp, nu folosiţi adresaprofesională pentru a transmite glume, e-mail-uri în lanţ sau altele asemenea, carenu au legătură cu activitatea dumneavoastră profesională.

Aveţi o atenţie deosebită în momentul în care redactaţi subiectul e-mail-ului.Acesta trebuie să esenţializeze conţinutul e-mail-ului şi să fie scris corectgramatical. O bună redactare a subiectului va permite ulterior o căutare mai

eficientă în e-mail-urile mai vechi. De asemenea, reflectă capacitateadumneavoastră de a esenţializa ceea ce aveţi de comunicat. Formulele deadresare trebuie să fie politicoase, mai ales că din ce în ce mai frecvent mailurile

înlocuiesc comunicările care altădată se făceau numai pe suport de hârtie.


66/72

67


67/72


COMUNICAREAReguli generale privind corespondenţa

68


68/72


Reguli generale privind

corespondenţa Pentru a asigura o persoană că textul unei scrisori îi este adresat în mod

exclusiv şi nimeni altcineva nu l-a citit, aceasta trebuie redactată de mână.Această modalitate de redactare este aleasă pentru situaţiile în carecorespondenţa este foarte personală sau pentru a marca respectul.

Expedierea corespondenţei oficiale sau de afaceri se face în plicuri a cărorhârtie şi grafică trebuie să respecte manualul de identitate al instituţieisau al companiei şi să fie în concordanţă cu hârtia utilizată pentruscrisoare. În cazul în care scrisoarea este redactată de mână, tot de mânăse va scrie şi plicul, iar în situaţia în care a fost redactată pe computer,

toate informaţiile de pe plic vor fi redactate tot pe computer.

69


69/72


Reguli generale privind

corespondenţa Dacă doriţi ca scrisoarea dumneavoastră să fie înregistrată, este necesar

ca aceasta să fie trimisă printr-un curier însărcinat în acest sens, spredeosebire de restul corespondeţei care se va trimite prin companii decurierat. În această situaţie, de asemenea, plicul nu se va închide, mesajulfiind acela că persoana care aduce corespondenţa respectivă este dedeplină încredere. În relaţiile diplomatice această situaţie se întâmplăfrecvent, purtătorul comunicării fiind ambasadorul sau un înalt funcţionar.

Pentru corespondenţa care nu are un caracter foarte oficial se poate folosicomunicarea prin fax, precum şi cea prin e-mail. Pentru a asigura

autenticitatea documentului trimis este important ca acesta să fie semnatolograf.

70


70/72


COMUNICAREACorespondenţa pentru ocazii speciale

71


71/72


Corespondenţa pentru ocazii speciale O categorie aparte a corespondeţei o reprezintă mesajele care se trimit cu ocazii speciale.

Aici se înscriu felicitările, condoleanţele şi exprimarea în scris a compasiunii, în cazul unorcalamităţi naturale sau a unor accidente foarte grave.

Felicitările sunt cea mai bună ocazie de a vă exprima prietenia, consideraţia sau respectulfaţă de cineva şi, în acelaşi timp, o oportunitate de a vă întări aceste relaţii.

Ocaziile cu care pot fi trimise felicitările, din viaţa privată sau oferite de evenimente oficiale,sunt următoarele:

Anul Nou – trebuie avută în vedere confesiunea destinatarilor, musulmanii, evreii, chineziisau vietmanezii sărbătorind Anul Nou la date diferite

Crăciunul şi Paştele – de asemenea, trebuie avută în vedere confesiunea destinatarilor

Ziua de naştere şi onomastica – în cazul onomasticii trebuie ţinut cont de confesiuneadestinatarului

Avansarea în grad, promovarea sau învestirea într-o funcţie de demnitate publică

Ziua naţională a unei ţări – felicitările cu această ocazie se pot trimite atât oficialităţilor destat, cât şi partenerilor de afaceri, mulţi dintre aceştia fiind impreionaţi de un asemeneagest. Este importantă cunoaşterea datelor la care se sărbătoreşte ziua naţională în diversestate ale lumii.

72


72/72


Corespondenţa pentru ocazii speciale Felicitările se pot trimite sub formă de scrisori, se pot redacta pe cărţile de vizită de

dimensiuni mari sau pe suporturi de carton special pretipărite pentru fiecare ocazie în parte.Hârtia sau cartonul care se vor folosi trebuie să fie de bună calitate, iar calitatea grafică atipăriturii trebuie să fie foarte bună. De asemenea, pentru o adresare foarte personală, textulse va scrie de mână.

Modul de redactare a felicitărilor este unul extrem de concis, folosindu -se formule adecvatepentru fiecare ocazie.

Pentru toate tipurile de felicitări, acestea trebuie semnate de mână.

Scrisorile de condoleanţe sau de compasiune reprezintă o altă categorie de corespondenţă,ocazionată de evenimente triste excepţionale.

Condoleanţele sunt cel mai dificil tip mesaj care trebuie trimis şi este recomandat să sefolosească acest prilej pentru a-l elogia pe cel dispărut, în primul rând, şi apoi pentru a arătaempatia pentru familia acestuia. Ele se transmit cu ocazia decesului unei oficialităţi, a uneipersoane cu care aţi avut relaţii apropiate sau a unui partener de afaceri.

Scrisorile de compasiune se trimit la nivel oficial sau din partea unor organizaţii careactivează în domeniul sprijinirii persoanelor afectate de asemenea evenimente în cazul

Documents

CURS 2 Protocol