Curs Morala Crestina

CURS TEOLOGIE MORALA Popovici Alexandru Anul III Grupa 10

1

ATENTIE !!!

Am uploadat pe grup acest suport, pentru colegii care m-au rugat sa il postez. Toti cei interesati il pot downloada. Dupa cum veti observa lipsesc un curs sau doua. Va rog sa scuzati greselile gramaticale si de ortografie, deoarece am scris “live” in timpul cursurilor. Va rog sa mai consultati si alte variante ale cursului, deoarece este posibil ca eu sa fi scris incorect unele lucruri. Mentionez ca aceste pagini NU contin varianta “oficiala” a cursului de morala !!!

Daca nu sunteti de acord cu cele de mai sus, cred ca gasiti la xerox un suport pentru cursul de morala.

Curs 1

6.10.2010

NOTIUNI DE MORALA CRESTINA

Crestinismul presupune o doctrina si o viata traita conform credintei si conform iubirii. Religia prezinta o serie de rigori care la prima vedere par a fi destul de dificile. Prin acestea, Dumnezeu ajuta firea umana sa se orienteze catre ceea ce este mai esential. Religia presupune o viata traita conform cu credinta si cu doctrina.Toate invataturile sunt puse in slujba unui mod de viata, conform cu credinta si cu doctrina.Adevarurile de credinta trebuiesc sa fie traite si experimentate. Nu toate pot fi traite de fiecare om in aceiasi masura. Dumnezeu ia in considerare modul fiecaruia de a se raporta.

Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca “Energiile bune ale lui Dumnezeu trebuie sa fie imitate pe cat posibil in viata. Trebuiesc urmate toate cele ce le-am vazut la Mantuitorul, dar sa imitam numai cat putem. Fata de cele pe care nu le putem imita trebuie sa avem respect.Crestinul are respponsabilitatea de a isi impropia toate cate vede la Mantuitorul. Omul nu trebuie sa ajunga la disperare pentru ca nu reuseste sa imite dimensiunile lui Dumnezeu. Invatatura despre Sfanta Treime este foarte greu de imitat, dar taina poate sa fie cinstita cu usurinta.

PREOCUPAREA TEOLOGIEI MORALE

Consta in modul de gandire al adevarurilor de credinta. Mantuirea are doua aspecte. Cel obiectiv si cel subiectiv. Aspectul obiectiv consta in tot ceea ce a infaptuit Mantuitorul pentru toata omenirea din toate


2

timpurile, iar cel subiectiv consta in modul in care fiecare persoana participa la taina mantuirii in Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu isi asuma firea umana si realizeaza tipul autentic de om (noul Adam). In masura in care fiecare om se impartaseste de Hristos, acesta se regaseste in procesul de refacere a lui Adam cel Nou. Fiul lui Dumnezeu a mantuit tot ceea ce si-a asumat.firea umana. Este ca o recunoastere a unei noi antropologii. Toti cei care cred si se impartasesc in Iisus Hristos, fac parte din procesul manturirii. (Aspectele dogmatice cu privire la acest lucru sunt de factura protestanta si au aparut la noi in anul 1905). Ideea ca ne mantuim scapand nde niste obligatii, nu este suficienta. Este foarte recomandat sa urmarim informatiile saja preluat si stiute.Mantuirea prin credinta si prin fapte bune este asemenea unei experieiriFaptele omenesti sunt obiectul moralei, iar caracterul lor moral sau imoral este redat de relatia sau de lipsa de relatie pe care acestea le au cu persoana care le savarseste.

TIPOLOGIA CUVANTULUI MORALA

Morala Crestina este aceiasi cu Etica Crestina. In manualele teologice romanesti nu se face o diferenta intre etica si morala. Cu toate ca in limbile de circulatie internationala exista o diferenta intre cele doua cuvinte, noi com considera in cadrul cursului ca acestea sunt identice. Filosofilor li s-a parut ca etica ar merge mai bine cugetarilor si studiului metodic al diferitelor sisteme morale. Etica este o disciplina care nu este normativa. Ea prezinta in mod impartial anumite principii ale moralitatii. Morala a fost inteleasa ca o disciplina legata de un anumit grup social, sistem, mod de a te comporta, ca disciplina ce prescrie normele ce sunt de urmat, mai mult sau mai putin obligatorii. Membrii grupurilor sociale si-au construit norme morale pentru a putea supravietui intre ei. Cuvantul ETICA vine din grecescu ethos, care inseamna comportament.Pe vremea lui Homer, isos, mai ales la plural, insemna locul acolo unde oamenii sau animalele aveau parte de o anumita siguranta. Acolo, omul isi gaseste siguranta existentiala. Omul poate alege care dintre normele cu care intra in contact sunt bune de urmat. Discernamantul este o virtute mai mare decat iubirea.

Cuvantul Morala, vine din latinescul moilis –ae, mos, moris. Seneka foloseste pentru prima oara termenul de filosofie morala. Noi consideram ca cele doua notiuni sunt sinonime si o vom folosi pe cea cu termenul de morala.

OBIECTUL TEOLOGIEI MORALE

Faptele omenesti constiente si libere, comportamerntul si automatismele care, la prima vedere nu ar putea sa faca obiectul moralei crestine. Obiectul moralei crestine poate fi considerat si de catre gandirea sau faptele omului. In ceea ce priveste metodica putem spune ca sunt utilizate toate metodele de cercetare: analiza, demonstratia si verificarea, etc. Continutul si mesajul moralei crestine nu este produsul doar acelor metode mai sus enumerate. Morala raporteaza toate fenomenele la anumite valori (la revelatia lui Dumnezeu) si in functie de aceste valori,ea apreciaza faptele. Morala crestina apreciaza faptele, cuvintele si gandurile omului, raportate la norme, la reguli, la principii si chiar la viata lui Hristos. Morala crestina cauta sa dea calitate si perspectiva


3

faptelor umane, ea urmarind sa dea o orientare omului. Morala crestina este disciplina care stabileste in mod sistematic, metodic, si critic normele prin care omul urmareste infaptuirea binelui normal.

MORALA CRESTINA – DISCIPLINA TEOLOGICA

Izvorul principal al Moralei Crestine este REVELATIA DUMEZEIASCA, nu ratiunea umana. Pentru a realiza obiectivul , morala foloseste alte materii precum dreptul, filosofia, si alte materii conexe, insa fundamentul sau este revelatia divina. Revelatia divina si disciplinele teologice orienteaza faptele omenesti spre scopul final al omului, care este mantuirea. Teologia Morala este disciplina teologica care pe baza revelatiei Divine, transmite normele dupa care omul trebuie sa se conduca spre a ajunge la scopul sau final, adica binele suprem si fericirea vesnica in Imparatia lui Dumnezeu.

Curs 2

13.10.2010

Fericirea in Dumnezeu este perpetua si nu o gasim decat in Imparatia lui Dumnezeu. Obiectivul final al moralei,este Imparatia lui Dumnezeu, respectiv fericirea vesnica. In cadrul Moralei crestine avem niste repere foarte precise dupa care ne putem orienta. In orice sistem etic putem observa ca oamenii se gasesc intr-un monolog. Islamicii au o etica conjuncturala. Poruncile sunt expresi celui care ne iubeste. Teologia morala nu consta intr-un cuantum de cunostiinte disparate, referitoare la om, ci este o expunere relevata pe baza lui Dumnezeu, o expunere a normelor dupa care omul trebuie sa se calauzeasca ,ele nefiind intelese ca produse omenesti, ci ca adevaruri relevate. Revelatia lui Dumnezeu nu are un caracter temporar, ea fiind data o data pentru totdeauna. Exigentele din dialogul cu Dumnezeu nu sunt doar pentru o anumita perioada si epoca. Teologia morala propune omului un scop transcendent, etern, in lumina caruia faptele omenesti vor putea fi evaluate. Morala crestina va arata adevarurile morale ce pot duce la eternizare.

CARACTERISTICILE MORALEI

Morala isi intemeiaza intregul continut pe revelatia Divina, si autoritatea Dumnezeiasca. Exigentele moralei apar ca porunci. Poruncile avand autoritate divina se impun moralei ca un imperativ.Morala crestina cuprinde adevaruri pe care omul nu le-ar cunoaste natural. Toate acestea contribuie la asigurarea caii spre Imparatia lui Dumnezeu.


4

Morala foloseste mijloacele harice pe langa cele narurale. Ea nu este numai o __________________ci si una religioasa.Prin virturile teologice se realizeaza comuniunea cu Dumnezeu. Morala Crestina folosesti si nojloacele folosite de alte stiinte. Ea foloseste Harul Sfintelor Taine si alte practici ca prin toate acestea omul sa primeasca o noua forta si putere data de Dumnezeu.

Teologia Morala are un carecter propriu. Intuind propriul sau viitor, omul devine realmente responsabil de toate faptele sale. Religia esta bazata pe relatia dintre Dumnezeu si om. Dumnezeu il cheama pe om la dialog, facand posibila existenta religiei. Omul este chemat sa raspunda cu credinta, iubire si incredere. Raspunul omului este direct dupa ce vede slava Dumnezeiasca, si recunoaste si promoveaza adevarurile create si revelate de Dumnezeu, prin implinirea cu responsabilitate si fidelitate a responsabilitatilor ce au fost incredintate omului in lume. Raspunsul la acest dialog este cerut de Dumnezeu tuturor oamenilor, omul implinindu-si marirea numai in functie de el. Luarea in serios a dialogului cu Dumnezeu, il face responsabil pe om, in modul in care acesta se pregateste pentru realitate. Dumnezeu vorbeste omului in multe chipuri, iar omul este asteptat sa ii raspunda Acestuia. Cine nu raspunde, “ramane in intunericul lumii”.

In centrul dialogului este Hristos. Morala Crestina este hristocentrica. Mantuitorul este semnul vietii noi. Mantuitorul propune si realizeaza o noua ontologie care exprima in mod firesc un nou ethos, potrivit caruia omul, face ca prin el sa se arate intentiile si lucrarea lui Dumnezeu. Ethos-ul omului capata o orientare dumnezeiasca, care nu este numai evitarea, ci si scoaterea pacatului din lume. Noua orientare, interiorizeaza corpul omului si il ivita sa se intoarca spre constiinta sa. Evaluandu-se in relatia sa cu Dumnezeu, omul isi va intelege propria nedesavarsire si va realiza ca fara Hristos nu va putea face nimic. Morala crestina accepta omul cu tot ceea ce reprezinta el, dar vede implinirea fiintei umane numai la nivel ontologic. Astazi se incearca ajungerea la o etica globala.A fundamenta o etica pe fundamentele deontologice este imposibil. Caracterul ontologic al omului este fundamentat pe intruparea Mantuitorului si pe opera mantuitoare. Credinta si marturisirea acesteia sunt considerate puterea in noua ontologie. Scopul Moralei Crestine este cuprinderea noului Adam. Aceata este posibila numai prin indeplinirea poruncilor.

Morala are un caracter profund eclesial.

Morala Sfintei Liturgii. Hristos este noul invatator. Impartasirea cu trupul si sangele sau, este conditionata de confirmarea virtutilor pe care omul le are si daca participa la viata acestuia. In cadrul cultului ti se da sansa trairii cu Iisus Hristos.

Morala este modul de mantuire a lui Iisus Hristos.

Morala Crestina este marcata profund de Etho-sul moral.

Latura sociala a moralei nu este despartita de cea individuala.Ea este marcata de obiectionisnul Bisericii. Biserica nu prezinta societatii un obiect politic, ci il propune pe Domnul Iisus Hristos si filantropia acestuia. Pornind de la Domnul Iisus Hristos se pot constitui noi teoretizari privind viata sociala a omului. Morala Crestina are misiune a de a schimba viata omului de zi cu zi.


5

Curs 3

20.10.2010

Dincolo de aceea ca foloseste orice sistem de gandire care ii ofera posibilitatea de a transmite revelatia, ramane o morala al carui scop este transmiterea relatiei dintre om si dumnezeu. Deci este una profund religioasa. Normele morale crestine nu trebuiesc intelele sa orice alte norme cu caracter moral sau disciplinar.Toate religiile stau la baza sistemelor morale, deci morala are un caracter religios. Nu tot timpul morala are un careacter religios.Morala postuleaza fundamentul metafizic, pe Dumnezeul. In fapt autorittea metafizica la care se face referinta nu este tot atat de patrunzator incat sa actioneze intr-un fel in care personalitatea sa fie afectata, incat omul sa simta ca se gaseste in dialog cu cineva.

Platon, venerand zeii cetatii, numind ideea de bine absolut, se pare ca nu a stiut sa il numeasca pe Dumnezeu. Gasim conceptul de Teos, la alti filosofi, dar acestia nu il intelegeau asa cum o facem noi. Aristotel l-a numit pe Dumnezeu, fara ca el sa faca dovada unei reliogizitati. “Theos”- la Platon, nu avea calitatea de creator al lumii si atot-puternic. Morala lui Aristotel se fundamenteaza exclusiv pe om si nu stie de existenta pacatului. Daca morala nu il intalneste pe Dumnezeu in religie, acest tip de religie, nu il va conduce niciodata pe omul care admite sistemul moral respectiv la Dumnezeu. In interiorul unei religii statice (constituitte in afara spatiului revelatiei supra-naturale) va sustine o morala inchisa prin intermediul unor interdictii sau tabu-uri care trebuie sa reglementeze religia. Cand sentimentul religios a pierdut din .................conduita morala inspirata alta data poate sa pretinda ca supravietuieste si sa sustina ca emite valorile pe care religia le radia alta data. Este vorba de moralele laice care insa fac referire la valorile de alta data. O asemenea morala nu are nimic religios in ea. O morala a terorii cu conceptia de Dumnezeu, nu este o morala religioasa, ci una secularizata.

Spre deosebire de aceste sisteme, Morala Crestina, se vrea a fii religioasa, deoarece omul are perceptia Dumnezeului viu. Uneori putem sa avem de-a dace cu o morala umanista prin excelenta care se denumeste chiar religioasa, dar se numeste asa, deoarece un asemenea titlu de morala, religia pare a fi o structura. Relatia dintre un asemenea sistem de morala si religia propriu-zisa nu exista. Morala Crestina este una religioasa pentru ca ea nu vede in religie doar autoritatea care sanctioneaza sau apreciaza faptele omenesti ci ea este profund informata (patrunsa) de religie, de constiinta ca omul este intr-o relatie cu Dumnezeu. Morala trebuie sa fie amrcata de dialgul dintre om si Dumnezeu. Adeziunea crestinului la normele morala nu este dictata de cautarea auto-desavarsirii. Viata morala si viata religioasa se conditioneaza reciproc, se interpatrund. Virtutile ne conduc spre Dumnezeu, dar ne dau si asigurarea ca Dumnezeu se pleaca spe noi. Virtutile sunt prin excelenta hristocentrice. In momentul in care simti ca D-zeu tace, inseamna ca ceva se intampla. Trebuie sa simtim ca morala trebuie sa fie un dialog religios. Morala are un aspect important in viata cultica cotidiana.

VIATA MORALA CA RESPONSABILITATE IN FATA LUI DUMNEZEU

Omul se manifesta ca fiinta care actioneaza dupa modelul sau, Hristos, care se aseamana cu Dumnezeu dupa modul in care raspunde lumii inconjuratoare si semenilor sai.In din demersurile noastre omenesti, intalnim iubirea lui Dumnezeu. Noi raspundem acestei iubiri cu iubirea impartasita lumii. Fapta morala este integrata in


6

acest dialog interior dintre om si Dumnezeu. Fapta morala i se face omului rsponsabilitatem care i se impartaseste in dialogul filial pe care il are cu dumnezeu. Dialogul nostru cu semenii nostrii este incoronat de sus. Morala Crestina atrage atentia ca suntem responsabili in fata lui dumenzeu de modul in care rapundem fratilor nostrii. Calitatea religioasa este garantata de mantuirea ca forma a desavarsirii morale. Efortul uman vizeaza desavarsirea morala. Mantuirea este mai presus decat orice alta ratiune si valoare care i s-ar putea prezenta in lume. Grija fata de semeni trebuie sa fie coordonata cu grija fata de propria mantuire. Responsabilitatea mea in fata lui D-zeu inseamna adoptarea punctului Sau de vedere pe care il are fata de orice om si sa actionez in conseciinta. Morala crestina se distiinge de morala umaniste sau antropocentrice. NU negam faptul ca au existat si exista multe sisteme morale care au drept tinta omul. Nu subestimam eforturile omului de a se dezvolta si de a se cultiva, insa acestea nu le poate face singur. Mantuirea consta in fericire. Fericirea nu consta intr-o singularitate placuta, nici intr-o interpatrundere placuta intr-o fiints impersonala, ci comuniunea intr-o lume de persoane cu Sfintii.

PORUNCA SI LEGEA DIVINA CA ELEMENTE ALE DIALOGULUI RELIGIOS

Morala Crestina nu se constituie in acest dialog religios. Noi definim Morala in functie de dialogul pe care il avem sau nu il avem cu Dumnezeu. Porunca in viata religios-morala- crestina are un rol important. Ele un element religios prin excelenta. Prin porunca Dumnezeu, semnaleaza limitele normalitatii in care omul trebuie sa traiasca. Porunca lui Dumnezeu nu este cea a unui eventual Dumnezeu.

Curs 4

3.11.2010

Curs 5

10.11.2010

ORDINEA MORALA

Observand o elementara atentie, fenomenele care s eproduc in jurul nostru se produc intr-o anumita ordine. In functie de ea, stiinta a stabilit legi dupa care functioneaza universul. Exista o ordine care domneste atat in universul mare cat si in cel mic. Se vorbeste despre o intreita ordine: fizica si morala. Ordinea Morala exista intre fenomenele fizice

FIINTA ORDINII MORALE

Se constata existenta celor trei tipuri de univers. Ordine morala este legata de simtul moralitatii, care este o stare de fapt care consta in procesul de raportare a faptelor noastre constiente si libere la legea morala. Daca ordinea logica imi spune ca o fapta corespunde legii morale iau eu ma decid in mod liber sa o savarsesc in conformitate cu exigentele legii morale, atunci fapta este una buna. Daca morala spune ca fapta este contra legii morale, iar eu ma decit sa o savarsesc, aceasta este moralmente rea. Din momentul din care fapta este savarsita liber, aceasta este morala si responsabila. Simpla raportare a faptei, a cuvantului si a gandului la legea morala


7

confirma moralitatea faptei, iar rezultatul acesteia confirma fapta. Fiinta moralitatii consta in raportarea faptelor noastre la norma realitatiilor. De-a lungul secolelor in morala s-a lasat deoparte aspectele la fapta materiala. Se vorbeste in morala occidentala, mai ales, numai ca realitate materiala. Omul tinde spre scopul sau nu din simpla necesiate precum animalele, nici dintr-un instinct orb. Moralitatea lui se vede in tentinta lui , in strategia de a atinge scopul propus. Fapta umana este o fapta care provine de la om printr-o determinare libera. In schimb, fata unui nebun sau somnambul, poate fi numuta fapta in mod general a omului, dar nu este una responsabila. De aceea moralitatea faptei este proportionala si cu gradul de cunoastere alprincipiilor morale si cu gradul de libertate de care omul are parte. Cunoasterea si libertatea faptelor au limitari din cauza fiintei sensibile a omului. Aceste limitari vin fie din ignoranta care poate sa fie mai mult sau mai putin imputabila in functie de posibilitatea mai mare sau mai mica de a depasi ignoranta respectiva. Trebuie facuta o deosebire intre ignoranta care poate fi depasita si cea care este o obisnuinta la unele persoane. In primii ani de viata, copilul este perceput ca o persoana, insa nu ii pot fi imputate anumite lucruri pe care nu poate sa le perceapa sau sa le reproduca.

Obiectul moralei le constituie faptele morale insele, racordate la legea morala, dar fapte care sunt insotite de toate conseciintele lor care relationeaza cu morala intr-un sens bun sau rau. In egala masura intre in obiectul faptei noastre morale si conseciintele faptelor noastre. (de aceea exista doua judecati). Ordinea morala consta in totalitatea faptelor morale imreuna cu tot ceea ce se refera la ele. Faptele morale sunt cele libere. Legea morala, in orice sistem moral, pretinde savarsirea binelui si evitarea raului. Ramane de vazut ce intelegem noi prin bine.

Curs 6

17.11.2010

BINELE DIN PUNCT DE VEDERE CRESTIN

In orice sistem de morala ne-am gasi, autoritatea morala care te obliga sa faci binele si sa eviti raul sustine ca te obliga sa faci asta in numele binelui. Binele este considerat valoarea morala totala. Modul in care fiecare sistem moral pricepe binele face ca sistemele morale sa se diferentieze unele de altele. Intre binele ontologic si cel moral exista o legatura foarte stransa. Nu putem vorbi de binele moral fara sa spunem ca binelui moral i se subordoneaza toate formele de bunatate la care se adeveri toate insusirile lumilor privite prin prisma aspiratiilor, a sensuului pe care lumile acestea il dau realitatii. Daca toate acestea se pot aplica la toti si la toate, atunci binele se incifreaza in ceea ce numim bine ontologic, adica in ceea ce este bine pentru toata lumea. Prin notiunea de bine, in mod general intelegem tot ceea ce corespunde cerintelor si in genereal preferintelor vointei omenesti. Aceasta corespondenta intre dorinta si obiectul dorintei trebbuie sa fie determinata de calitatile si insuririle specifice obiectului realitatii dorite si nu de inclinatiile subiective ale persoanelor. Daca facem binele de teama pedepsei inseamna ca noi consideram pedeapsa mai mare decat binele insusi. In ceea ce fac, simt si aspir, prin orientari trebuie sa fac binele prin toate eforturile. Binele trebuie cautat exact pentru ceea ce reprezinta in realitate. Binele nu poate sa fie ceva determinat exclusiv de aspiratile mele exclusive. Binele trebuie sa fie bine in mod obiectiv, un bine adevarat, un bine sub toate aspectele sale valabil pentru oricine, oriunde si in orice imprejurare. Binele este ceia ce poti savarsi in orice imprejurare, si nu trebuie sa ne fie bine


8

ca l-am savarsit. Orice forma de bine care nu poate fi facuta in orice imprejurare, nu este un bine. Binele trebuie sa aiba pecetea universalitatii. Binele moral trebuie sa respecte valoarea universala,din perspectiva celui care il face si celui caruia ii este facut. Din punct de vedere crestin, savarsirea bunului cu valoare universala inseamna incadrarea in ceea ce noi numim sfintenie, prin una din foermele de manifestare a binelui. Trebuie sa precizam ca binele din punct de vedere crestin nu este un concept. Conceptul prin definitie ar trebui sa contina notele definitorii ale universalitatii. Se cauta elaborarea de concepte pentru ca prin teorii noi avem sentimentul detinerii universalitatii. Insa orice definitie contine o limitare peste care nu putem trece. In ultima instanta, binele din punct de vedere obiectiv este o realizare. Binele se poate uni cu viata lumeasca, incat viata umana sa fie determinata de calitatiile acestui bine incat sa se schimbe si sa se modeleze. Asezarea aproape fie de bine fie de rau, ne schimba. Experienta umana confirma de faptul ca lumea are bunatate si ca binele se afla si in om. Prin urmare, ca binele sa fie cu adevarat bine, el trebuie sa fie accesibil oricarui fiinte. Partciparea omului la bunatate nu trebuie sa produca dispute umane, si sa fie cauza unirii si anularii piedicilor care stau in calea piedicilor acestor uniri. Potrivit invataturii crestine, binele nu este o idee, ci este o persoana, este Dumneze insusi. Prin definitia pe care Iisus o da, ne lamurim: “Nimeni nu este bun, decat Dumnezeu” Binele fintial nu este numai in afara lumii, ci este si in interiorul ei, nu este numai in lume ci si in afara lumii si in om. Se ofera tuturor oamenilor pentru ca ei sunt facuti dupa chipul si asemanarea Sa. Prezenta in Dumnezeu, lume si om, constituie aceasta unire. Sfantul Nectarie din Eghina spune ca: “Se numeste in general bine tot cee ce aspira omul ca plinind aspiratiile si necesitatile sale, constituind parte a lui. Intre bunatatile de bun etic are intaietae binele cel mai inalt, care are inteles dublu.” Exstenta omului are originea in creatia lui Dumenzeu. Avand inceput, omul se gaseste in miscare, intr-n proces de schimbare ontologica. Ontologia omului nu se limiteaza la ontologia cosmosului, care se schimba din mai multe puncte de vedere. Omul are parte de un pic de schimbare, care depaseste formele de schimbare ce domina universul. Schimbarea omului este si una axiologica. Se poate vorbi de o schimbare din punct de vedere al orientarii acestuia, n functie de noul sau mod de a fi pe care il primeste in taina Botezului. Omul nu da fiinta binelui, ci participa la el. Omul isi impropiaza binele in masura in care se compriaza spre Dumnezeu. Omul este reflectarea puterii lui Dumnezeu in univers. Universul intreg este rezumat in om care este un micro-cosmos. Universul intreg este personalizat in fiinta umana, de aceea modul in care omul exista si se schimba determina modul in care determina creatia intreaga. Ridicarea omului inseamna si ridicarea intregii lumi. Omul participa in doia moduri la bunatatea lui Dumenzeu. Pe de-o parte se impartaseste din ea, iar pe de alta parte, intrucat es esti fiinta vie si centru de libertate, omul participa in mod activ la bunatatea lui Dumnezeu. Aceasta bunatate este redata in Septuaginta cu termenul de omiosis. Binele omului nu este dependent de Dumnezeu, ci se gaseste intr-o relatie fireasca cu Acesta. Dumnezeu este si fiinta si iubire. Prin urmare, omul participand la bunatatea lui Dumnezeu, participa si la fiinta Lui ca unitate treimica. In masura in care afirma unitatea prin iubire, faptura _ _ _ _ _ _ _ _ Acesta presupune orientare continua a omului catre Dumnezeu. D-zeu este finele absolut fara sa se contrunte cu orice bunatate din lume. Nicio notiune de bine nu este straina de Dumnezeu. Pe el nu il limitam nici macar la inaltul nivel moral care este binele. Binele tine de fiinta lui Dumnezeu care nu poate fi definita. Binele este constatat in lume, nu se identifica cu Dumnezeu, ci isi datoreaza existenta prin faptul ca a fost creat de Dumnezeu. Binele se face cunoscut in lume ata ca rod al lucrarii personale a lui Dumnezeu. Se continua prin lucrarea sfintitoare a Sfantului Duh in biserica. Binele nu inseamna a face ceva care sa fie echidistant fata de abuz sau neglijenta. Este inteles ca desavarsire. Bine si desavarsirea exista dar se si implinesc. Raportarea binelui la persoana umana se va concretiza in ceea ce numim fericire, incat putem afirma ca binele este cauza fericirii, la randul ei, fericirea inteleasa ca deplinatate


9

absoluta a vietii, care confirma faptul ca ea este realizarea binelui la nivelul cel mai inalt. Desavarsirea fiecarei creaturi va fi variata in functie de limitele pe care Dumnezeu le-a dat fiecaruia. Omul care tinde spre desavarsire va trebui sa insiste pe aceste lucruri. Fiecare om are vocatia devsavarsirii, in limitele in care i-a fost data.

Curs 7

24.11.2010

In om binele si desavarsirea exista sar se si implinesc. Idea de desavarsire este in toata creatia care este gandita intr-un proces de implinire a intregului univers. Daca toate au fost create bune, omul nu poate sa iasa din aceasta randuire. Binele exista in om, dar acesta trebuie sa fie si implinit. Daca idea de bine implica fiinta, desavarsirea, daca desavarsirea implica procesul de asemanare cu dumnezeu, in ultima instanta, se implica sfintenia. O sfintenie intelesa ca ascesismul plin de privatiuni, nimeni nu si-ar dori o asemenea sfintenie in care toata lumea doar se comporta in mod obsesiv fata de starile. Fericirea nu este starea de bine in societate sau doar pentru o anumita perioada de timp. Atata vreme cat fericirea se realizeaza plin implinirea binelui in mod interpersonal este un lucru bun.

DESPRE CUNOASTEREA BINELUI

Binele se identifica cu Dumnezeu. Cunoasterea binelui este strans legata de cunoasterea lui Dumnezeu. O cunoastere o determina pe cealalta. De vreme ce binele nu este obiect, ci este realitate dipersonala care vine in legatura cu omul, conoasterea se va realiza prin participare personala nu neaparat prin efortul de teoretizare a formelor de manifestare a binelui in lume. Dumneze isi arata iubirea fata de lume. Raspunsul omului realizeaza participarea la iubirea lui Dumnezeu. Cu cat ul cunoastem mai bine cu atat mai lult il iubim sau de impartasim de realitatea Sa. In lucarile sale necreate descoperim bunatatea lui creatoare. Cum fara de limite este cunoastrea lui Dumnezeu, fara de limite este si cunoasterea binelui, care nu este una abstracta, teoretica. In egala masura cunoasterea aceasta este o impartasire continua de bunatatea lui Dumnezeu, care se impartaseste persoanei umane. Relitatile concrete in care binele poate fi cunoscut sunt: lumea,

Lumea poate fi mijloc de cunoastere a binelui. Ea da marturie despre dumnezeu fara sa fie marturie. Prin energiile Sale, Dumnezeu este prezent in lume. Lumea creata da marturie despre slava creatorului. Dupa caderea in pacat, lumea a fost afectata. Nu de putine ori, noi sesizam existenta binelui, numai atunci cand sesizam lipsa lui. Omul este mediu si factor de cunoastere a binelui. Anzalizand propriile ..............va intelege intelepciunea infinita a lui Dumezeu. Omul pastreaza acea “inrudire” cu Dumnezeu, care este exprimata prin sintagma “dupa chipul lui Dumnezeu”. Omul ramane o fiinta logica, care s eindeparteaza de pacat si isi impropiaza lumina dumnezeiasca, el insusi va deveni lumina. Numai in relatie cu Logosul lui Dumnezeu va realiza binele. Conoasterea binelui din el, va presupune curatia inimii, a ceea ce este mai specific si mai adanc in noi. Constientizarea absentei binelui, inteleasa drept stare naturala a celor ce fusesera create bine, face pe om sa meaarga in cautarea binelui. Lumea merita sa fie luata in considerare, nu putem sa o ignoram. Omul poate sa


10

ajung la o dimensiune participativa....Aratarea deplina a lui Dumnezeu, s-a realizat in persoana Mantuitorului. Cuvantul care se descoperea voalat in VT sau unit in mod ipostatic cu firea umana a curprin in sine intreaga fire umana asumata pe care a facut-o trupul Sau. Firea umana, (lumea) ...... Realitatea cuprinsa in apostasul firii lui Dumnezeu este desavarsita, sfintita prin sfanta liturghie intregii lumi, ca toata, sa se impartaseasca in binele cconcretizat in Hristos. Forma de participare la bunataea lui Dumenzeu exprimata plenar in hristos este liturgica. Impartasit cu Hristos, omul depaseste ogoismul si devine constient ca este un madular viu in trupul lui hristos. Mantuitorul rama ne expresia desavarsirii dumnezeiesti intrupate in viata omeneasca. Desavarsirea se arata prin puritate, iubire si smerenie.

a) Puritare inseamna pacat, neprihanire si detinerea tuturor virtutilor si a tot cee ce poate fi descris cu notiunea de bine. Mantuitorul, nu cunoaste nelinistea pe care o pot da anumite stari sufletesti care se opun lui Dumnezeu. Nu cunoaste nici nevoia iertatii. Chiar si sinedristii impreuna cu Iuda si Pilat il gasesc fara de pacat. In Iisus, virtutea nu este o cucerire, ci izvoraste din propria Sa fiinta. Virtutile Sale funt forte, puteri care il atrag si il infrumuseteaza pe cel care le cauta.

b) Iubirea lui Hristos este unica. El si-a afirmat iubirea in jertfa de pe cruce. In calitate de om il ubeste pe Tatal in mod desavarsit. Iubirea Sa nu este limitata de nimic. Nu este limitata de nicio dorma de egoism, este o fdaruire desine totala care se revaesa asupra intregii omeniri. Forma de manifestare a iubirii lui Hristos nu este una care se manifesta indistinct. Mantuirorul nu era un taumaturg. Toate vindecarile erau facute pe problema credintei, a indreparii acesteia.

c) Smerenia este haina pe care o imbraca puritatea si iubierea lui Hristos, incat persoana Sa sa fie cat mai accesibila tuturor. Smerenia este marca autentica a sfinteniei. De aceea hranirea cu Trupul si Sangele, vizeaza si impropierea virtutiilor lui Hristos, ca fiind ale lui Dumnezeu.

Din cele de mai sus, reiese ca binele este o persoana. Mai precis, treime de persoane. Binele dumnezeiesc se dovedeste realitate creatoare de uniune. Binele este ca o samanta pusa in inima omului, comunicandu-i acestuia puterea. Binele nu este un principiu abstract sau un fel de reper in fata libertatii omului. El este mia degraba generozitate si dragoste care depaseste orice mod spontan de actiune care exclude orice fel de calcule. Mantuitorul Iisus ramane binele absolut care ni se impartaseste.

BINELE SI VIRTUTEA

Documents

Curs Morala Crestina