Upload
elenacondratscribd
View
77
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Curs Respirator
Citation preview
EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATORPentru examenul aparatului respirator utilizăm:
→ Inspecţia→ Palparea → Percuţia→ Ascultaţia
Inspecţia→ modificări generale şi locale → indicaţii semiologice privind afecţiunea respiratorie Inspecţia generală&Poziţia:*Ortopneea:
→ astm bronşic;→ edem pulmonar acut;→ pneumotorax;
*Decubit pe partea bolnavă în:→ pleurezie exudativă - această poziţie permite plămânului şi
hemitoracelui sănătos să aibă o mişcare amplă, compensatorie*Decubit pe partea sănătoasă în:
→ pleurită - din cauza durerilor vii, intense de partea bolnavă;→ bronşiectazii - pentru a favoriza drenajul secreţiilor;
&Facies vezi partea generala …………
&Tegumente şi mucoase →paloare, ↓G, subfebrilitate, transpiraţii nocturne → TBC;→ paloare, ↓G, tuse iritativă, degete hipocratice, ginecomastie→neo. pulmonar;→ cianoza tegumentelor →BPOC, bpn, pneumotorax;→ herpes labial şi nazal →pn. bacteriană;
&Ţesut celular subcutanat→ denutriţie →TBC, supuraţie pulmonară, neoplasm pulmonar;→ obezitate →sindrom Pickwick;
&Fanere→ degete hipocratice - bronşiectazii, abces pulmonar, neoplasm pulmonar
&Sistemul osteoarticular şi nervos→ dureri intense →în osteoartropatia hipertrofică pneumică → sdr. paraneoplazic frecvent întâlnit în neo. bronhopulmonar;→ nevralgia de plex brahial asociată cu Sdr. Claude Bernard Horner constituie Sdr. Pancoast Tobias ce apare în tumorile de vârf pulmonar;
Inspecţia toraceluiAre ca obiective:
→inspecţia statică - conformaţia toracelui - modificări patologice ale acestuia
→inspecţia dinamică - excursiile toracelui - frecvenţa respiraţiilor - tipul respirator
Conformaţia toraceluiNormal:
→ două hemitorace simetrice;→ claviculele orizontale;→ fosele supra şi sub claviculare uşor vizibile;→ unghiul Louis vizibil (unghiul format între manubriul şi corpul
sternului);→ unghiul epigastric la 90de grade;→ spaţiile intercostale uşor oblice;→ omoplaţii bine fixaţi pe torace;→ diametrul anteroposterior (sternovertebral) este mai mic decât cel
transversal;
Deformări toracice simetrice (bilaterale)Torace emfizematos – “în butoi”
→ fixat în inspir;→ excursiile respiratorii diminuate;→ diametrul AP > diametrul transversal;→ sternul proeminent;→ unghiul xifoidian sau epigastric obtuz;→ coastele orizontalizate;→ spaţiile intercostale lărgite;→ fosele supra şi subclaviculare pline;→ claviculele şi omoplaţii ridicaţi;→ gâtul pare scurt “înfundat” în torace;→ caracteristic emfizemului pulmonar difuz;
Torace conoid “în clopot”→ torace dilatat la bază;
→ ascită, sarcină, F↑, S↑, tumori abdominale voluminoase;Torace rahitic
→ apare la copii şi adolescenţii cu carenţe în metabolismul calciului, în special prin lipsa vitaminei D;
→ “nodozităţi” ale artic. condrocostale bilateral (“mătănii costale”);
→ proiecţia anterioară a sternului (“torace în carenă”);→ şanţ Harrison (submamar);
Torace astenic→ diametrele micşorate, în special cel anteroposterior;→ umerii coborâţi;→ gâtul lung;→ fosele supraclaviculare adâncite;→ unghiul xifoidian ascuţit;→ coastele verticalizate;→ musculatura toracelui hipotrofică, hipotonică, scapulele ridicate deasupra planului dorsal (scapulae alatae);
Torace înfundibuliform “ de pantofar”→ sternul înfundat în porţiunea lui inferioară;→ congenital sau dobândit;→ fără semnificaţie patologică deosebită;
Torace adenopatic “în pâlnie”→ dilatare a părţii superioare;→ în marile adenopatii mediastinale (în copilărie);
Deformări toracice asimetrice (unilaterale)Toracele cifoscoliotic
→ deformarea coloanei în plan anterior (cifoză) cât şi lateral (scolioză);→ cauze traumatice, inflamatorii, degenerative sau congenitale (morbul lui Pott);
Torace bombat unilateral→ revărsate pleurale masive;→ pneumotorax;→ tumori pulmonare;→ hepatomegalie (de stază sau tumorală);
Torace retractat unilateral→ atelectazie masivă;→ simfiză pleurală;→ simfize pleuropulmonare;
Modificarea dinamicii respiratoriiFrecvenţa
→ normal = 16-18 respiraţii/minut→ între durata inspiraţiei şi cea a expiraţiei raportul este 1/3→ peste 20 respiraţii/min - tahipnee→ sub 16 respiraţii/min - bradipnee
Tipul respirator→ costal superior – femei→ costal inferior – bărbaţi
În timpul somnului, indiferent de sex, respiraţia este de tip abdominal
Retracţia inspiratorie a spaţiilor intercostale poartă numele de tiraj→ simetric- obstacol la nivelul laringelui, traheei unilateral → obstrucţia bronşiei principale prin corp străin, tumori bronşice, anevrism de aortă→ simfize pleurale
PalpareaPrin palparea aparatului respirator se apreciază:a) Starea morfologică a cutiei toraciceb) Mişcările respiratoriic) Transmiterea vibraţiilor vocale la peretele toracic - freamătul pectorald) Frecătura pleurală
a) Starea morfologică a cutiei toracice→ bombări sau retracţii locale sau întinse la un întreg hemitorace sau la
ambele;→ starea tegumentelor (elasticitate, troficitate, temperatură);
→ starea musculaturii- atrofia sau hipertrofia musculară;- formaţiuni intramusculare;
→ integritatea sistemului osteoarticular - se vor palpa coastele, sternul, vertebrele coloanei dorsale pentru depistarea unor eventuale procese patologice la acest nivel: fracturi, formaţiuni tumorale;
→ pentru depistarea unor nevralgii intercostale se vor palpa punctele Valleix (spinal, axilar, parasternal);
→ senzaţia de crepitaţii “de zăpadă” – în emfizemul subcutanat care apare datorită pătrunderii aerului în ţesutul celular subcutanat prin:
- ruptură pleurală posttraumatică- după puncţie pleurală;
b) Mişcările respiratorii
→ se apreciază prin palpare frecvenţa, amplitudinea şi sincronismul mişcărilor respiratoriiPentru determinarea frecvenţei respiratorii
→ se aplică faţa palmară a mâinii pe faţa anterioară toracelui şi se calculează frecvenţa respiraţiilor pe minutPentru aprecierea amplitudinii şi sincronismului mişcărilor respiratorii metodologia este următoarea:
→ bolnavul în poziţie şezândă, examinatorul fiind plasat în spatele bolnavului
- aplică faţa palmară a mâinilor pe umeri iar degetele în fosele supraclaviculare: în inspir vărful plămânilor va veni în contact cu degetele examinatorului →se examinează astfel mobilitatea vârfurilor
- palmele examinatorului se aplică la baza toracelui (la nivelul coastei a zecea) cu policele la coloana vertebrală şi se urmăreşte mobilitatea toracelui în timpul respiraţiei →se apreciază astfel mobilitatea bazelor
Diminuarea simetrică a excursiilor respiratorii apare în:→ emfizemul pulmonar → revărsate pleurale bilaterale → pahipleurite bilaterale → astm bronşic în criză
Diminuarea sau imobilitatea unilaterală apare în: → pneumonie
→ atelectazie → revărsat pleural → pneumotorax → patologie hiperalergică de perete toracic: zona zoster
intercostală, fracturi, nevralgiiAccentuarea bilaterală a excursiilor expiratorii apare în:
→ polipneea fără afectare pulmonară sau parietală toracică → febre mari, anemii severe, acidoze metabolicec)Freamătul pectoral → reprezintă perceperea tactilă la nivelul peretelui toracic a vibraţiilor transmise de la nivelul laringelui
→sunt necesare două condiţii esenţiale: - vibraţiile vocale să fie suficient de puternice- să nu existe obstacole în propagarea vibraţiilor vocale de la
laringe la peretele toracic (pe căile respiratorii sau la nivelul cavităţii pleurale)Tehnică
→ bolnavul în poziţie şezândă sau ortostatism; → pronunţă cuvintele “treizeci şi trei” (consoanele produc o intensă vibraţie a corzilor vocale); → palmele examinatorului sunt aplicate de sus în jos pe zone pulmonare simetrice;
Modificări:FiziologiceAccentuare
→ anterior şi la dreapta (bronşia dreaptă are diametrul mai mare şi este mai aproape de peretele toracic);
→ subclavicular; → interscopulovertebral; → persoane slabe;
Diminuare → obezi; → regiunile de proiecţie a ficatului şi cordului; → reg. posterosuperioară – dat. maselor musculare şi omoplaţilor;
PatologiceDiminuare sau abolire
→ afecţiuni laringiene cu diminuarea fonaţiei → astm bronşic, emfizem → procese patologice la nivel pleural:
- revărsat pleural, pleurezie, hidrotorax - aer – pneumotorax - puroi – empiem - sânge – hemotorax - aderenţe pleurale, simfiză pleurală
Accentuare→ procese de condensare pulmonară cu bronhie de drenaj liberă:
- pneumonia pneumococică - abces pulmonar in faza de constituire
→ procesul de condensare trebuie să cuprindă peste două segmente şi să fie aproape de peretele toracic
d )Perceperea unor zgomote anormale&crepitaţiile
→ senzaţia tactilă asemănătoare cu scârţâitul mersului pe zăpadă;
→ apare în emfizemul subcutanat;&frecătura pleurală
→ senzaţia palpatorie asemănătoare cu frecarea unei bucăţi de piele nouă
→ percepută în inspir sau în expir
→ este discontinuă
→ dispare la acumularea de lichid pleuralC. PercuţiaTehnica percuţiei este variată. Ea poate fi:Imediată (directă) - prin percutarea directă a toracelui cu vârful degetelor unite şi în flexie uşoară.Mediată (indirectă) - digitalo-digitală: degetul percutat (mediusul mâinii stângi) este plasat în spaţiul intercostal, degetul percutor (mediusul mâinii drepte) execută mişcarea de percuţie din articulaţia pumnului, perpendicular pe degetul percutant
Poziţia bolnavului→ şezând;→ ortostatism;→ decubit dorsal sau lateral (bolnavii gravi);
Ordinea percuţiei → toracele se percută de sus în jos, simetric;→ se percută toate cele trei feţe ale humitoracelor;→ se percută de la linia mediană spre lateral;
Contraindicaţiile percuţiei:→ hemoptizie recentă;→ bolnavi cu insuficienţă cardiocirculatorie gravă;→ anevrism mare de aortă;→ bolnavi cu dureri toracice sau hiperestezie cutanată;→ bolnavi cu debilitate extremă sau agitaţi;→ bolnavi cu hemoragie digestivă recentă;
Obiectivele percuţiei:→ determinarea limitelor superioare şi inferioare ale plămânilor→ determinarea mobilităţii active pulmonare→ datele percuţiei toracelui în condiţii patologice
1. Determinarea limitelor superioare şi inferioare ale plămânilor
Faţa anterioară
dreapta
→ sonoritatea pulmonară coboară până în spaţiul V-i.c de unde începe matitatea hepatică
stânga
→ sonoritatea pulmonară coboară până în spaţiul III-IV i.c de unde începe matitatea cardiacă
→ de la nivelul coastei VI-VII – sonoritatea pulmonară se continuă cu sunetul timpanic al spaţiului Traube
Faţa posterioară
→ percuţia se începe cu vârful plămânului percutând pe marginea superioară a trapezului de la baza gâtului spre articulaţia umărului → sonoritatea vârfului este percepută pe o suprafaţă de 5-6 cm, la mijlocul distanţei dintre aceste două puncte (bandeletele Kronig sau zonele de alarmă Chauvet) →sonoritatea crescută a acestor zone este semn de TBC apicală
Sonoritatea coboară:
→ pe stânga → până la coasta a X-a şi T11
→ pe dreapta → până la coasta a X-a şi T10
Feţele laterale
→ dreapta - sonoritatea pulmonară se continuă la nivelul spaţiului VII i.c cu matitatea hepatică
→ stânga - sonoritatea pulmonară se continuă cu sunetul timpanic al spaţiului Traube şi mai jos cu sunetul mat al splinei.
2. Determinarea mobilităţii active pulmonare
→ este reprezentată de coborârea în inspir a bazelor pulmonare:
- inspir normalcu 1 cm;
- inspir forţat cu 5-6 cm;
Manevra de determinare a mobilităţii bazelor pulmonare în inspir şi expir forţat poartă denumirea de manevra Hirtz
3. Datele percuţiei toracelui în condiţii patologice
→ diminuarea sonorităţii pulmonare - submatitate;
→ abolirea sonorităţii pulmonare - matitate;
→ creşterea sonorităţii pulmonare- hipersonoritate;
→ accentuarea hipersonorităţii - sunet timpanic;
Diminuarea sau abolirea sonorităţii pulmonare - submatitate, matitate apare în trei mari categorii de situaţii clinice
a) Modificări ale peretelui toracic: obezitate, edem, tumori
b) Procese patologice ale parenchimului pulmonar, când plămânul nu mai conţine aer cum se întâmplă în:
→ pneumonia franca lobara;
→ infarct pulmonar;
→ fibroze pulmonare;
→ edem pulmonar acut;
→ abces pulmonar in faza de constituire;
→ atelectazie;
c) Interpunerea între peretele toracic şi plămâni a unui mediu care nu conţine aer.
→ colecţii lichidiene: puroi, sânge, exudat, transudat; → îngroşări pleurale: simfize pleurale, tumori pleurale;
Hipersonoritate pulmonară → bilaterală - astm bronşic în criză şi emfizem pulmonar → unilaterală - pneumotorax - spontan sau terapeutic
TimpanismulEste o hipersonoritate cu timbrul muzical care se obţine la percuţia unui abdomen meteorizat sau a spaţiului Traube.Apare în:Cavităţi pulmonare:
→ caverne tuberculoase;→ abces pulmonar evacuat;→ chist hidatic evacuat;
Amplitudinea sunetului timpanic depinde de mărimea cavităţii şi distanţa faţă de peretele toracic fiind accentuată când diametrul cavităţii >6 cm, pereţii sunt subţiri, netezi şi cavitatea este aproape de peretele toracic
→ pneumotorax: când presiunea în cavitatea pleurală este crescută (pneumotoraxul cu supapă)Scodismul
→ descris de Skoda – reprezintă apariţia unui sunet timpanic perceput prin percuţie, în vecinătatea proceselor patologice - pneumonie, pleurezie, tumori, care prin masa lor determină relaxarea parenchimului pulmonar Ascultaţia→ cea mai importantă metodă de examinare a aparatului respirator.TehnicăAscultaţia poate fi:
→ directă - aplicarea urechii direct pe torace – abandonată; → indirectă (mediată) – stetoscop;
Poziţia bolnavului → bolnavul stă în poziţie şezândă sau în ortostatism; → respiră pe gură, puţin mai profund decât în mod obişnuit;
Ordinea ascultaţiei → de la vârfuri spre baze;
→ pe toate cele trei feţe ale toracelui; → simetrică şi comparativă;
Elemente fiziologiceSuflul sau zgomotul laringotraheal → determinat de trecerea aerului în ambii timpi ai respiraţiei prin orificiul glotic, trahee şi bronhii;Se percepe:
→ anterior la nivelul laringelui, traheei şi manubriului sternal;→ posterior interscapulo-vertebral (T1-T4);
Murmurul vezicular→ se produce prin trecerea aerului la nivelul bronhiilor de calibru mic, bronhiolei supralobulare, ductului alveolar şi alveolelor;→ este dulce, aspirativ, continuu;→ intensitatea maximă este în a doua jumătate a inspirului;→ durata este mai mare în expir;
Modificările murmurului vezicularModificări fiziologice ale murmurului vezicularAccentuat
→ în dreapta, deoarece bronhia lobară superioară dreaptă este de calibru mai mare;
→ la copii, deoarece au peretele toracic mai subţire;Diminuat
→ la bătrâni, la debili prin ↓ vitezei de circulaţie a aerului; → la obezi, prin îngroşarea peretelui toracic;
Modificări patologice ale murmurului vezicular se referă la: → creşterea sau diminuarea intensităţii - murmur vezicular
accentuat sau diminuat; → ridicarea tonalităţii – respiraţie suflantă; → înăsprirea timbrului – respiraţie aspră; → modificarea ritmului – respiraţie sacadată, expir prelungit;
Murmur vezicular accentuat se întâlneşte în: → pneumonii la debut;→ bronşite acute în primele zile;→ zonele compensatorii din vecinătatea unor procese patologice pulmonare întinse;
Murmur vezicular diminuat se întâlneşte în obstrucţii bronşice incom-plete; → condensări pulmonare; → emfizem pulmonar; → tumori pulmonare; → pneumotorax cu aer în cantitate redusă; → pahipleurită;
Murmur vezicular abolit se întâlneşte, când există:→ obstrucţie bronşică totală
→ neoplasm bronşic → corp străin endobronşic
→ interpunerea între parenchimul pulmonar şi peretele toracic de: → lichid (pleurezie) → aer (pneumotorax) → procese solide (tumori, aderenţe pleurale)
Respiraţia suflantă - apariţia unei tonalităţi mai ridicate a murmurului vezicular atât în inspir cât şi în expir. Poate fi:
→ pasageră şi inspiratorie în bronşita acută → persistentă în: bpn, IP, pneumonie
Respiraţia aspră - este întâlnită în: → micşorarea lumenului bronhiolelor şi creşterea
vitezei curentului de aer - în bronşiolitele incipiente;
Respiraţia sacadată - sau murmurul vezicular discontinuu → se produce în mai mulţi timpi şi este întrerupt de mici pauze; → cauze locale:
- fracturi costale - pleurită - nevralgii intercostale
→ cauze generale: - meningoencefalite - intoxicaţii exogene şi endogene).
Expirul prelungit – în procese bronhoalveolare în care este jenată ieşirea aerului:
→ mfizem pulmonar - prin scăderea elasticităţii pulmonare;
→ astm bronşic - prin spasm bronhiolar; → bronşite cronice - prin spasm al musculaturii bronşice; → scleroze pulmonare - prin scăderea elasticităţii
parenchimului;
Modificări ale suflului laringo-traheal
* Suflul tubar patologic → suflul laringo-traheal perceput în afara ariei de proiecţie fiziologică → se întâlneşte în procesele de condensare a parenchimului pulmonar cu
bronhie liberă: → pneumonia francă lobară; → infarct pulmonar; → neoplasm pulmonar;
*Suflul pleuretic → în procesele de condensare pulmonară cu revărsat pleural în
cantitate medie; → zgomot dulce, voalat, depărtat de ureche; → se aude mai bine în expir; → a fost asemănat cu pronunţia literelor “e” sau “h” aspirate; → la limita superioară a lichidului, mai ales pe faţa laterală a toracelui; → nu se percepe în pleureziile cu lichid puţin sau în cantitate mare;
c)Suflul cavitar sau cavernos → se produce atunci când în parenchimul pulmonar există o
cavitate → condiţiile de apariţie a suflului cavitar:
- cavitate relativ mare cu diametrul sub 6 cm;- situată superficial, cu comunicare largă cu bronhia;- pereţi netezi, elastici;- zonă de condensare în jurul cavităţii;
- se aude egal în ambii timpi respiratori, aproape de ureche→ apare în:
- caverne TBC
- chist hidatic evacuat
- abces pulmonar evacuat;
- neoplasm pulmonar excavat;
- bronşiectazii mari;d) Suflul amforic
- suflu dulce, slab, grav cu rezonanţă muzicală; - se aude predominant în expir;
Se aude în:
→ cavernele mari cu diametrul peste 6 cm cu pereţii subţiri, netezi aproape de peretele toracic;
→ pneumotorax;
Zgomote respiratorii supraadăugateAu următoarele arii de producere:
→ căile respiratorii, alveole sau cavităţile pulmonare – raluri
→ cavităţile pleurale - frecături pleurale
Clasificarea ralurilor
După origine:
→ bronşice: ronflante, sibilante;
→ bronhoalveolare: subcrepitante;
→ alveolare: crepitante;
După timbrul acustic:
→ uscate: ronflante, sibilante;
→ umede: crepitante, subcrepitante;
RONFLANTE→ timbru de sforăit, intensitate mare şi tonalitate joasă→ raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)→ sunt legate de hipersecreţia de mucu→ sunt caracteristice bronşitei acute şi cronice→ sunt prezente în inspir şi expir→ numărul lor sau localizarea se pot modifica tupă (prin mobilizarea secreţiilor)
SIBILANTE→ timbru de fluierat, şuierat, intensitate mare tonalitate înaltă→ raluri uscate (uscat=caracter continuu al vibraţiilor)→ apar pe bronhiile mici şi bronhiole, ca urmare a trecerii aerului prin tuburi îngustate datorită edemului, hipersecretiei de mucus şi spasmului muscular → sunt prezente în inspir şi expir, mai pronunţat în expir→ nu sunt influenţate de tuse→ pot fi difuze în bronşită sau astm sau localizate (corp străin, sau neoplasm)
SUBCREPITANTE
→ rezultă din conflictul aer-secreţii de la nivelul căilor respiratorii mici, uneori în dilataţiile acestora
→ în unele situaţii se leagă de secreţii atât în căile respiratorii mici, mijlocii, cât şi în alveole: staza pulmonară (EPA)
→ comparate cu spargerea bulelor de gaz din apa carbogazoasă sau produse prin suflarea cu paiul în apă (raluri buloase = subcrepitante mari)
→ sunt zgomote cu intensitate mare, inegale între ele, au timbru umed (umed =caracter disparat al vibraţiilor)
→ sunt inspiratorii şi expiratorii
→ nu sunt influenţate de tuse
→ pot avea caractere unilaterale sau bilaterale, întinderi diferite în funcţie de condiţiile etiopatologice
Tipuri, particularităţi funcţie de diferite situaţii semiologice
1. Raluri subcrepitante medii – EPA → apar iniţial la baza plămânului → urcă spre vârf → se retrag la baze şi dispar în ore, zile (maree) odată cu
încetarea crizei
2. Raluri subcrepitante de stază → la baza plămânului bilateral → IVS cronică → sunt asociate cu alte semne de insuficienţă cardiacă stângă
3. Bronşiectazii → raluri mari → de regulă unilaterale → la baza plămânului → se asociază cu: expectoraţie în cantitate mare, stratificată-
sero-muco-purulentă
4. Raluri cavernoase, cavitare → timbru cavernos → asociat cu suflu cavitar
5. Cracmentele umede → varianta de subcrepitant → se percep in ambii timpi ai respiratiei → apar de obicei la varf → semnifica reactivarea unei tuberculoze sau neoplasm
pulmonar, primitiv sau metastatic CREPITANTE
→ raluri alveolare → apar numai în inspir (la sfarsitul inspirului) → se accentuează după tuse (se desprinde exudatul de pe pereţii
alveolelor →crepitantele sunt mai numeroase) → se aseamănă cu zgomotul produs de sarea pe o plită încinsă sau cu
cel produs de frecarea părului între degete → apar în:
→ pneumonia francă lobară, bpn → infarct pulmonar → abcesul pulmonar in faza de constituire → se asociază de regulă cu alte semne de condensare
pulmonară: vibraţii vocale crescute, suflu tubar
Cracmentele uscate→ variantă de crepitant → caracter de ral uscat→ se aud numai în inspir şi după tuse→ zgomot cicatriceal→ comparat cu zgomotul de rupere a unei crengi uscate→ apare ca rezultat al frecării între ele a ţesuturilor indurate→ se percep la varfurile pulmonare→ sunt caracteristice sechelelor de TBC apicale, în campurile de
alarmă Chauvet
Frecăturile pleurale → zgomote care iau naştere prin frecarea celor două foiţe pleurale
datorită asperităţilor create pe suprafaţa pleurei de procese inflamatorii însoţite de acumulări de fibrină →suprafata devine neregulată, punţile de fibrină se pot rupe
→ sunt zgomote aspre, uscate; → au sediul fix şi sunt superficiale (se produc sub ureche); → sunt nemodificate de tuse; → se aud în ambii timpi respiratori, dar mai ales în inspir;
→ se accentuează prin respiraţii profunde şi prin apăsarea stetoscopului pe torace; → dispar în apnee (spre deosebire de frecătura pericardică) → zgomote asemănătoare cu frecarea unei bucăţi de piele nouă sau mătase; → se întâlnesc în – pleurită şi pahipleurită
Ascultaţia vociiÎn unele stări patologice, putem recurge şi la ascultaţia vocii, transmisia
acesteia fiind modificată.Bronhofonie
→ este transmiterea exagerată a vocii la nivelul toracelui;→ se întâlneşte în procesele de condensare cu bronhie liberă:
→ pneumonie; → TBC pulmonar; → infarct pulmonar; → bronhopneumonii;
Pectorilocvia sau vocea cavernoasă→ transmiterea exagerată şi cu timbru modificat, cavernos a vocii; → apare în cavităţile mari (caverna TBC, abces golit, dilataţii bronşice mari);
Pectorilocvia afonă
→ este transmiterea clară a vocii şoptite;
→ se întâlneşte în:
→ condensări pulmonare cu bronhie liberă;
→ revărsate pleurale medii;
Egofonia sau “vocea de capră”
→ este transmiterea vocii cu caracter sacadat;
→ se întâlneşte în revărsatele pleurale medii, însoţind suflul pleuretic;
Vocea amforică
→ este comparată cu zgomotul produs când vorbim deasupra unei amfore goale;
→ se întâlneşte în cavernele mari, cu pereţi netezi şi în pneumotorax;