DIVERSITATE TEMATICA in poezia interbelica.docx

8/20/2019 DIVERSITATE TEMATICA in poezia interbelica.docx

1/20

DIVERSITATE TEMATICA,

STILISTICA SI DE VIZIUNE INPOEZIA INTERBELICA

I. PREMISA

Destinul literaturii in anii `20 - `30 a fost profund marcat de doua fenomene: manifestarea

simbolismului, care precede poezia modernista interbelica, si teoretizarea sincronismului. Prinsincronismul lovinescian se explica, in parte, dezvoltarea intregii literaturi a epocii, inclusiv a

romanului modern, experienta simbolismului european devinde punctul de pornire al poeziei

interbelice. Dar si romanul si poezia sunt expresia unei noi sensibilitati, citadine, care modifica

relatia dintre om si lume, felul in care artistul se intelege acum pe sine si in raport cu lumeaexterioara. 222e!c

Poezia moderna rezulta din simbolism si simbolismul reprezinta el insusi, intr-o masura,

o experienta suficienta in sine, inc"isa. #imbolismul e nu doar un inceput, ci si un sfarsit.$efuzand retorica, didacticul, anecdoticul, poetul simbolist incearca sa intemeieze poezia nu pe

ce exprima, nici pe functia ei, ci pe ea insasi, ca un mic univers intr-un raport de paralelism cu

universul real, coerent si autonom prin ritmul interior de care se lasa condus.

Dincolo de relatia pe care criticul o stabileste cu simbolismul, este cazul sa observam ocaracteristica esentiala a poeziei interbelice, aceea de a-si constitui propiul domeniu si univers

imaginar - de teme, motive, viziune, stil - de a deveni, o experienta suficienta siesi.

%n acest context, rolul contestatar al avangardei va fi important, daca nu la nivelul

constituirii unui univers imaginar coerent, atunci, in mod sigur, la nivelul limba&ului poetic pecare il va revolutiona.

' Iata un lucru neasteptat: daca poezia romaneasca are un lung trecut - care coboara

pana la Miorita sau la Mesterul Manole si, mi aproape, panala Dosoftei - ea nu are decat o

istorie foarte recenta, care nu merge mai departe de simbolism; in secolul al XIX-lea, exista poeti, nu si poezie: istoria poeziei se reduce la istoria literaturii, asa cum, pana in 1800, istoria

literaturii se redusese la istoria culturii. eoclasicismul, romantismul, realismul nu sunt curente

poetice, ci literare. !elui dintai curent poetic, simbolismul, continua sa i se opuna curente faralegatura cu poezia, semanatorismul, poporanismul, ideologice sau general-literare. "e poate

afirma ca, dupa #rimul $azboi %ondial, tot ce se opune poeziei este altce&a decat poezie, caci

poezia nu are un 'interior', un spatiul propriu destul de larg care sa faca posibile mai multe

sensuri paralele sau ad&ersare, pe scurt, o istorie.

!rearea acestui spatiu interior nu smulge poezia din legaturile ei normale cu celelalte forme de

literatura si nici nu distruge unitatea literaturii; dar poezia are acum o constiinta de sine si,


2/20

deci, o existenta proprie, dupa legi care sunt numai ale ei, o e&olutie, o miscare pre&izibila in

timp.'

()icolae *anolescu, '*etamorfozele poeziei'+

II. DESCRIEREA SI ANALIZA CAZULUI

1. MODERNISM

*odernismul apare in literatura secolului al -lea si cuprinde toate acele miscari

artistice care exprima o ruptura de traditie, negand, in forme uneori extreme, epoca ori curentul

care le-a precedat. Desprins din miscarea simbolista, modernismul a incearcat sa puna de acordexpresia artistica cu viata moderna, cu sensibilitatea epocii si a contribuit la imbogatirea

mi&loacelor de creatie artistica.

%n critica literara romaneasca, cel care a teoretizat modernismul, punandu-l la baza unui

sistem, gandind si creand in spiritul lui a fost . ovinescu, care a contribuit decisiv, prin cenaclu

si revista "buratorul , la intrarea literaturii noastre intr-o noua faza a de evolutie: o buna parte aliteraturii, mai ales moderniste, de dupa razboi, este creatiunea exclusi&a aSburatorului, va

scrie el in /31, facand, in acelasi timp, o disociere importanta. stfel, modernismul lovinescianeste unul teoretic si consta intr-o buna&ointa principiala fata de toate fenomenele de diferentiare

literara. l este cel care a construitteoria sincronismului, conform careia cultura si civilizatia se

dezvolta prin imprumut si imitatie, dupa un model mai evoluat. xista un spirit comun alveaculuicare determina, in ansamblu, aceeasi configuratie a culturilor. eoria lui *aiorescu, cu

privire la formele fara fond, prin care era condamnat importul de forme culturale straine, este

contrazisa de ovinescu prin ideea formelor care isi creeaza, treptat, fondul.

$evistele care au sustinut modernismul sunt: %iscarea literara, $omania

literara (conduse de . $ebreanu+4 (iparnita literara (5amil 6altazar+4 )urnalul literar (7.5alinescu+4 !etatea literara (5amil Petrescu+4 *remea (8a"aria #tancu+4"buratorul (apare intre

/ aprilie // - 9 mai /2/4 reapare in /2 - /21 -condusa de . ovinescu+.

Principiile de la "buratorul , care au fost reluate in Istoria literaturii romanecontemporane, sunt: racordarea la spiritul &eacului4 sincronizarea cu ;ccidentul, in plan cultural

si literar, prin imitatia formelor, dar si prin realizarea diferentierii4 mutatia valorilor estetice (sub

influenta factorilor istoriei+4 afirmarea autonomiei estetice, obiectivizarea prozei4 preferinta pentru tematica citadina, pentru psi"ologii mai complicate si pentru spiritul analitic4 promovarea

noilor talente si ,,revizuirea' clasicilor4 incredera in progres si refuzul auto"tonizarii excesive a

literaturii.

#criitorii promovati la "buratorul sunt:


3/20

5rainic. #e caracterizeaza prin atasament fata de valorile trecutului, prin redescoperirea spatiului

rural si a traditiilor. Desi teoretic se vorbeste despre doua orientari in perioada interbelica, criticii

literari vorbesc in ultimele decenii despre existenta unui singur curent general extins intre celedoua razboaie mondiale, respectiv modernismul. 5and )icolae *anolescu sustine ca

'traditionalismul e un stil, o formula inventata de poetii moderni iesiti adesea din scoala

simbolismului', de fapt reia observatiile lui 5alinescu referitoare la dificultatea incadrarii unor poeti precum %on Pillat sau >asile >oiculescu in estetica traditionalista, care nu poate fi sustinuta

decat la nivelul recuzitei, nu si la cel ala viziunii poetice.

Didactic si conventional incadrat la orietarea tra!itioali"ta din perioada interbelica, %on

Pillat este un iubitor de literatura, un rafinat cititor, format in universul livresc al bibliotecii

familiei, dar si autorul unei opere ce poate fi impartita in 3 etape: cea parnasiano-simbolista (vol.

'>isari pagane', 'ternitati de o clipa'+, cea traditionalista propriu-zisa (vol. 'Pe rges in sus','#atul meu'+ si cea clasicizanta (vol. 'Poeme intr-un vers', '#cutul *inervei'+. Dificultatea

incadrarii poetului la traditionalism este amintita si de 7. 5alinescu in '%storia literaturii romane

de la origini pana in prezent', Pillat avand o sensibilitate si o viziune specifice modernismului, in

ciuda cadrului rural al poeziilor sale.

'5e este traditia si ce inseamna a fi traditionalist, in cultura, in arta si in literatura, - iata

ce ramane mereu nelamurit nu numai pentru adversarii, dar c"iar si pentru aparatorii

traditionalismului. #unt o suma de cuvinte carora le incredintam exprimarea celor mai intimeganduri si credinte ale noastre, dar al caror sens exact ne scapa ori de cate ori incercam sa-l

prindem in marginile unei definitii riguroase.'

(?ac@ues 6ainville+

raditionalismul ni se infatiseaza ca o actiune in care puterile trecutului se impreuneaza

creator cu aspiratiile prezentului.

raditionalismul nu inseamna a suspina pe ruine si a regreta vremuri care nu mai sunt,

dupa cum nici progresul nu inseamna a distruge si a lasa gol in urma ta.

raditionalismul inseamna sanatate si vigoare, inseamna miscare si actiune, inseamna

vointa si elan. 5u cat o epoca estemai stapanita de dorul de a crea, cu atat si spiritual ei va fi maispontan si mai adanc tradisionalist. )u poti crea rupand legatura cu trecutul si nu poti fi

traditionalist smulgandu-te din mi&locul prezentului.

'raditionalismul este mai degraba un program decat o sensibilitate reala: sensibilitatea este una

singura, poezia insasi nu este altfel decat moderna4 unii poeti insa, cu buna stiinta, se opunsc"imbarii, cultivand o atitudine ostila fara de nou, redescoperind traditia. Daca modernismul e

un mod de a simti, traditionalismul e aproape in intregime un stil.'

()icoale *anolescu, '*etamorfozele Poeziei'+

%ntre revistele aparute dupa Primul $azboi *ondial, care au creat curente de idei incultura si literature romana,+andirea ocupa un loc aparte. 6lamata pana nu demult, revista a


4/20

beneficiat in /1! de un amplu si substantial studio de peste /000 de pagini, datorat criticului D.

*icu, care a delimitat doctrina gandirista (caracteriAata prin 'auto"tonismBviolent retrograde si

ortodoxism, cu surse in teologia bizantina si slava, in ideologia gandiristilor albi si a proorocilor pieririi uropei, in doctrinele naziste si fasciste'+ de literature aparuta in paginile revistei sub

semnaturile scriitorilor de antaia marime: ucian 6laga. udor rg"ezi, 7. 5alinescu, . >ianu.

=ondata in /2/, la 5lu&, de 5ezar Petrescu si D. %. 5ucu, revista s-a mutat in anul

urmator la 6ucuresti. %ncepand cu/2 )ic"ifor 5rainic se implica in conducerea revistei, iar din/29 devine directorul si ideologul publicatiei. 5unoscand doar doua intreruperi (/2! si /33-

/3+, publicatia devine una dintre cele mai importante reviste culturale ale interbelicului

romanesc. xponenta a ideilor traditionalismului auto"ton, C7andireaC se regaseste pe pozitiiantitetice modernistilor de la C#buratorulC lui ugen ovinescu.

%n &urul publicatiei si sub indrumarea ganditorului )ic"ifor 5rainic s-a format o adevarata

grupare ce reunea o mare parte din intelectualitatea vremii: %on 6arbu, >asile 6ancila, ucian

6laga, Dan 6otta, lexandru 6usuioceanu, *ateiu %. 5aragiale,;scar alter 5iseE , $adu 7Ar , ).

%.


5/20


6/20

#. AVAN$ARDISMUL

)umele de avangarda vine de la un termen militar (avant garde - 'garda dinainte'+ folosit

in =ranta inca din vul *ediu si impus cu sens figurat in $enastere.

vangarda corespunde unei crize a valorilor, a cautarii identitatilor, a sensuluiliteraraturii. 5urentele artistice si literare subordonate acestei titulaturi generice sunt futurismul,

cubismul plastic si literar, expresionismul, dadaismul, constructivismul, suprarealismul.

Principalele caracteristici ale avangardei literare pot fi formulate astfel: caracter eterogen, permanenta cautare a unei formule artistice, caracter insurectional, extremism, caracter

antifilistin, anticonformism, antiacademizat, antiburg"ez, anticonventional, indrazneala, libertate

absoluta, negativism radical, anar"ism.

vangardismul nu a dat opere literare prestigioase, dar a insuflat literaturii un spirit nou, bantuit de neliniste, de framantari si tensiune, opunandu-se lancezelii, inertiei, automultumirii si

dogmelor estetice de pana la el. $evolutia se produce atat in expresie, eliberata de orice

constrangeri, mergand pana la refuzul rtegulilor gramaticale, logice si poetice, cat si in continut,deoarece incep sa se cultive starile vagi, onirice, subconstientul, ocultismul, automatismul psi"ic,

"azardul.

vangardistii opereaza intr-un spatiu intens bulversat, unde negarea si distrugerea sunt

principii de baza, ei caracterizandu-se printr-o anume stare de furie si de exasperare pe carefoarte bine o defineste 7eo 6ogza intr-un articol din revista 'Fnu', intitulat 'xasperarea

creatoare': '#crisul nostru nu e cautarea de a a&unge intr-o lume care ne exaspereaza. )u

exasperare impotriva unei lumi, unei tari, unei categorii oarecare, ci o exasperare totala,organica, o exasperare cosmica. >iata nostra e arsa de conflicte (+. xasperarea noastra e o

exasperare pura. ; exasperare impotriva a tot ce exista, o exasperare impotriva a tot ce nu exista.

; exasperare impotriva noastra. ; exasperare impotriva exasperariiG'.

drian *arino, in 'vangarda literara', defineste scriitorii apartinand acestui curent caavand constiinta contemporaneitatii, a sincronizarii, a integrarii si a participarii la viata imediata,

actuala, cu largi desc"ideri, totodata catre viitor. vangardismul se revolta impotriva trecutului

osificat cu formele vide, academice, invec"ite, cultivand spiritul de rebeliune, agresiunea,ni"ilismul, scandalul.

%n 'Discursul despre avangarda', ugen %onescu scria: 'vangarda este un fenomen

artistic si cultural care intr-adevar sc"imba totul. Prefer sa definesc avangarda in termeni de

opozitie si de ruptura. %n vreme ce ma&oritatea scriitorilor, artistilor, ganditorilor isi imagineaza

ca sunt ai timpului lor, autorul rebel are cosntiinta ca este impotriva timpului sau. ;mul deavangarda este ca un dusman in interiorul insusi al cetatii impotriva careia se revolta, este

opozantul fata de sistemul existent'.

Prima revista de avangarda, aparuta dupa Primul $azboi *ondial este '5ontemporanul'(/22-/32+, urmata de revistele 'Punct' (/2-/2!+, '%ntegral' (/2!-/21+, 'Frmuz'(/29+,

'Fnu' (/29-/32+.


7/20

'5ontimporanul' apare la 6ucuresti, saptamanal (3 iunie /22 - 1 iul. /23+, lunar (apr.

/2 - ian /32+.

!ontimporanul a mobilizat revolta iconoclasta a tinerimii, lovind in tabu-urile burg"eze,in platitudinea distins-academica si in modelele CfrumosuluiC mistificator, incarcat de pre&udecati

nationaliste si de un ruralism agresiv.

%anifestul lui %on >inea a fost publicat in revista de avangarda !ontimporanul, in /2.

$olul acestui articol a fost de a pune viata literara romaneasca in acord cu miscarea

avangardista europeana.

*anifestul expune o opinie in legatura cu stadiul de dezvoltare a literaturii romane.

stfel, sunt negate tematica si stilul de a scrie al contemporanilor, >inea pledand in favoarea

unei literaturi autentice, care sa porneasca de la experienta nemi&locita, fara a mena&a in vreun fel

sensibilitatea cititorului.

III. MOTIVE POETICE


8/20

De exemplu, ;v.# 5ro"malniceanu in Literatura ro%aa itre &ele !oua ra'boaie%o!iale, inventariaza numai in lirica arg"eziana un numar impresionant de teme si de ipostaze

ale lirismului: de la lirismul individualismului impertinent, la lirica mandriilor solitare, liricaneintelesilor, a blestematilor si a insetatilor de absolut, a universului taranesc, a temnitei ca

infern, a microcosmosului domestic, a erosului domestic sau a &ocului si a senectutii. irica

arg"eziana recupereaza, de asemea, si o tema a erosului neinteles, cu ecouri eminesciene, sautema baudelaireana a uratului, in (lori !e %u&i)ai.

irica lui lucian blaga se va constitui, in buna masura, in &urul unor teme expresioniste, in

care prezenta eului este puternic marcata de aventura cunoasterii: participare la misterul

universal, fiorul absolutului, sensul creator al existentei ,dragostea, moartea, timpul, instrainarea,opozitia sat-oras, toate vazute sub semnul unui fior metafizic. 7eneric vorbind, poezia lui ucian

6laga este una a reprezentarilor comice si a fiorului metafizic.

Fniversul tematic al poetilor modernisti poate fi, in cele din urma redus la o singura si

generica tema: imaginea ontologica a omului, surprins in aproximarile si in instrainarile sale, in

dilemele sale rezultate din incercarile de a da un sens inalt vietii si universului. Poetii modernistisunt, asadar, toti, intr-o forma sau alta, marcati de cea mai presanta dintre problemele

modernitatii: sensul existentei.

'ranscedenta lui rg"ezi este o transcedenta goala. %maginile tacerii, ale refuzului de ase arata, ale nepatrunsului si zavorarii lui Dumnezeu sunt, in fond, tit atatea imagini ale absentei.

5e sens au atunci cautarea poetului, invocarea divinitatii, revolta ca renuntare, tonul blasfemator

si orgolios sau adoratia, evlavia, rugaH IJ #uferinta poetului nu provine din faptul ca Dumnezeueste, fara a se arata, ca se releva si se ascunde, in acelasi timp, ci de faptul absentei sale, care

desteapta in sufletul fragil al psalmului constiinta insuportabila a singuratatii in univers.

Dar absenta creatorului c"eama, printr-o tainica armonie prezenta creaturii, mai mult,cerul si pamantul fiind un sitem de vase comunicante, desacralizarea transcedentului implicasacralizarea fapturii.'

()icolae *anolescu+

IV. VIZIUNEA POETICA

$eor)e Ba&o*ia

Primul lucru care ne izbeste la 6acovia este spiritul teatral, manierismul, stilul sufereintei. )u

ascultam spovedania unui bolnav, ci luam parte la o punere in scena, poetul desprinzandu-se pefondul universului caruia i-a dat viata aproape ca un persona&. l e absent si prezent, autor si

actor.

Dintre poetii romani, 6acovia e singurul care a coborat in %nfern. >edeniile aduse la suprafatasunt, la lumina zilei, stranii si tulburatoare ca imaginile de la panorama. 5a prin niste 'oc"ene

triste' - caci a pierdut proprietatea de a vedea normal -, poetul vede corpuri de ceara cu priviri

"ade si fixe, ciudate papusi care scot oftaturi mecanice.


9/20

"i-n lumea oceanelor triste

%a prinse sinistre gandiri -

In urul meu corpuri de ceara,

!u ade si fixe pri&iri

"i-acea caterinca-fanfara

Imi dete un tremur satanic;

In racle de sticla - princese

ftau in dantele, mecanic.

Fniversul ii apare impietrit de veacuri, ca sub povara unui blestem:

#langea caterinca-fanfara

arie trista, uitata

"i stam impietrit si de &eacuri

!etatea parea blestemata.

o adevarata obsesie a teluricului, o gravitatie colosala trage totul in &os. Fn 'cer de plumb'

domneste de-a pururi. #unt putine imaginile de zbor, miscarea se face numai de sus in &os,frunzele cad, oamenii se tarasc ca reptilele, ba&baind intr-o bezna groasa, innecacioasa. morul

are aripi de plumb:

Dormea intors amorul meu de plumb.

*ateria e in dezagregare lenta si in putrefactie. Pe strazi cadavrele se descompun de caldura,

lutul e asudat. Ploile sunt nesfarsite, de o monotonie care da nevroze, sau torentiale, ca la

minescu. otul e patruns de o umezeala cosmica, peretii se prabusesc, lemnul se umfla, frunzelecad intr-un somn de moarte.

?alea lui nu are nimic omenesc, caci omul care s-a coborat in %nfern nu poate fi un disperatoarecare. 5antarea lui e obsesiva, monotona4 uneori auzim insa adevarate strigate de teroare.

>ocea se umple de un plans sfasietor ce urca din strafundurile fiintei si incearca sa se articuleze.5opacii isi plang frunzele, caterincele se tanguie, toamna 'in mii de fluiere canta' o durere ce nu

poate fi atribuita decat intregului univers.

6acovia descopera poezia ca impas: nu scrie pentru a se exprima, ci tocmai pentru ca nu se poate

exprima. Peozia lui este un efort tragic de a articula un cantec.


10/20

Va"ile Voi&ule"&u

>oiculescu este, in Pirga, un perfect traditionalist. )umai ca traditionalismul lui nu e unul de

substranta, ci unul de stil: el nu e un taran, un suflet rural, ci un intelectual care si-a gasit oformula, o maniera. imba c"iar il da de gol4 folosind motivele lui ) 5rainic (din #esuri natale+,

vara toropitoare, secetoasa, el e de la inceput mai putin greoi, mai liber de cuvinte.

=ara indoiala, poetul isi alegea cuvintele cu gri&a, facand o opera lucida. Plictisit sa calce in

'pulberea de vorbe tocite', el isi scoala gandul 'slabanog, deprins numai la ses', promitandu-i sa-l poarte 'prin vorbele cele mai colturoase', care sa-l inglodeasca si sa-l doara. ra, asadar, de

asteptat ca tocmai >.>oiculescu sa sistematizeze cel mai bine stilul ortodoxist. Poemele cu ingeri

sunt, in intregime, rezultatul unor rabdatoare artificii: ingerii prezenti la >oiculescu c"iar din primele poezii devin acum niste locuitori banali ai satelor si ai campurilor. >acarul e un inger,

oamenilor le scresc aripi, strainul din poarta:

/ra cu parul ca aurora,

ripile, cu pene de lumina,

inced le tira la piicoarele tuturora

#rin pulbere si tina.

Prin urmare, un stil a inlocuit pe altul. %n 2ltimele sonete.., publicate dupa ani de tacere, prefacerea poetului nu e deloc asa de mare cum s-a afirmat. ema lui >. >oiculescu nu este de

fapt iubirea, ci poezia iubirii. vem de-a face, cum a sesizat drian *arino, cu o forma de poezie

a poeziei. Poetul isi ia un punct de plecare livresc si isi inventeaza o noua maniera: zadarnic vom

cauta un fior existential in aceste sonete desavarsite in felul lor, pure discursuri despre iubire.

Ra!u $+r

$eprezentativ in operele lui $adu 7Ar ramane !erbul de lumina. #entimentalismul excesiv se

arata a fi nota dominanta. %n c"ip paradoxal, poeziile se golesc tot mai mult de continut,ramanand simple versificari, e drept, de mare abilitate:

"tai in luminis si asculta:

!anta apa linistit

inistea din liniste, linistile linistii

!lopot-clopot, sipot-sipot, sopaieste rau-n soapte

!and un soare bun dogoare pe ogoare coapte-aznoapte.


11/20

De fapt, modul lui $adu 7Ar este acesta: dintr-un nucleu liric real - de obicei placerea petrecerii

la tara, in pacea toamnei rodnice, cu prieteni vec"i, buni de glume, cu vanatori si bautura - ,

poetul scoate poeme interminabile. l are gustul vorbirii, tandalind si taifasuind cu cuvintele intr-o dulce uitare. *ulte pasa&e sunt memorabile:

tunci, uitandu-mi pusca si roibul fara cinga,

pornii spre lt in goana De aici, din stufarisuri,

mi se parea ca toamna ma ceama cu taisuri

de strigate de lisiti si gemete de plopi.

Tri"ta T'ara

5el care va lansa in //, la 8uric", dadaismul, ristan zara, este si autorul (pana atunci+ al

catorva remarcabile poeme romanesti, ce contin mai toate pretextele avangardistilor. %n fond,zara este un intelectual fin, instruit, &ucandu-se sa desfaca poezia atat din rigiditatile clasiciste,

academizante, cat si din estetismul poetizant al simbolistilor. >ersul lui va fi liber, asociativ, de osuplete extraordinara si totodata intentionat prozaic. %n amandoua aceste insusiri, . zara

premerge in c"ip izbitor pe 5amil Petrescu: probabil e vorba de o afinitate, nu e de o influenta

directa, poemele lui zara fiind stranse in volum abia in /3 de #asa Pana.

Io Viea

%on >inea s-a bucurat de un mare prestigiu in miscarea modernista si de avangarda. l nu numai

ca a intemeiat una din primele reviste care militau pentru ideea de modern ( "imbolul , cu ristanzara si drian *aniu, in //2+, dar a fost directorul singurei reviste care a durat

- !ontimporanul .

utorul rei fantanilor e un elegiac minor, remarcabil poet al penumbrelor sufletesti, al starilor

de oboseala si langoare, al tristetilor incurabile si, natural, al iubirii. Fn poet, ca si mil 6otta(dar fara nota de patetism intunecat si teatral al acestuia+ de emotii tulburi, de stari extatice, de

reverii triste, suferind de aceeasi monotonie a sentimentului de disperare in fata nimicniciei

existentei. legia lui %on >inea traduce o oboseala de o lume inacceptabila pentru sufletul poetului: sufletul lui peregrineaza in cautarea adevaratei lui lumi. ste oare aceasta copilariaH

5ateva poezii evoca roma fructelor din 'camarile e iarna', gingul care suna de masa in casa

parinteasca, glasul mamei. %nsa memoria incearca zadarnic sa pastreze intact acest univers abiadesprins din ceturi. l se destrama in aceeasi clipa in care a fost invocat.

#andesc si-adulmec clipa fara rost,

adun din gand si pun la loc ce-a fost,

cem umbre, &oci, dintre fatade mute


12/20

s-aleg un basm de zile descusute,

pe Dunarea de-arama rasfoite,

sa prind ce&a, macar pe dibuite.

Imi pun urecea la pamant:

nici un raspuns. scult in larguri: &ant.

mintirile de dovedesc neadevarate, iar iubirea numita intr-una din poezii nici nu s-a nascut:

!e dor smintit te prinde, o, inima ciudata

sa cemi iubirea moarta ce nici nu s-a nascut3

vum incepe sa se observe ca nostalgia lui %on >inea nu are in vedere, de fapt, copilaria: ea esteo tan&ire dupa un univers presimtit, dar nenascut, dupa un paradis pierdut, de reinvierea caruia

poetul se teme.

Lu&ia Bla)a

'%ncepurile mele, scrie ucian 6laga in 4ronicul si cantecul &arstelor , stau sub semnul unei

fabuloase absente a cuvantului'.')-am putut niciodata sa-mi lamuresc, suficient de convingator

pentru mine insumi, strania detasare de logos in cei dintai patru ani ai copilariei. 5u atat mai putin acel sentiment de rusinare ce m-a coplesit cand, constrans de impre&urari si de staruintele

ce nu ma crutau, ale *amei, am ridicat mana peste oc"i ca sa-mi iau in folosinta cuvintele.

5uvintele imi erau stiute toate, dare in mo&locul lor eram incercat de sfiala, ca si cum m-as fiimpotrivit sa iau in primire c"iar pacatul originar al neamului omenesc.'

Poetul incepand prin a nu se increde in cuvinte, prin a se apara de 'lumea cuvantului': nu e doar

constatarea unui fapt biografic. 'Poate ca starea mea embrionara, continua 6laga, se prelungea

dincolo de orice termen normal IJ sau poate o nefireasca luciditate s-a varat cu efecte de anulareintre mine si cuvant.' )u incare indoiala ca 6laga a retinut impre&urarea pentru altceva decat

pentru pitorescul ei: el a dedus din ea un fel de constiinta a unui 'defect' originar, in lupta cu

care personalitatea lui s-a realizat. Din aceasta nesansa - din aceasta tacere initiala - poetul si-afacut sansa lui unica: el s-a nascut impotriva ei, infrangand-o. ;pera isi premerge si-si creeaza

autorul, zmulgandu-l treptat din tacerea lui. 'acerea imi este du"ul', recunoaste poetul, caci

ucian 5laga e mut ca o lebada

"ufletul lui e in cautare,

in muta, seculara cautare,

de totdeauna


13/20

si pana in cele din urma otare.

Poetul sufera ca s-a nascut si regreta copilaria ca pe o varsta ideala, netraita, ca pe o tara fara

nume, pierduta prin nastere:

Dar mi-aduc aminte de &remea cand inca nu eram,

ca de o copilarie departata,

si-mi pare asa de rau ca n-am ramas

in tara fara nume.

Fniversul real nu-i poate parea poetului decat in destramare, cu fantani care se scurg in pamant,

cu ar"ang"elii doborati de greutatea aripilor, cu paian&eni umpland apa vie. ; boala fara obraz a patruns in lume: omul, piatra sunt bolnave, poetul se stinge, vatra se sfarma. Pentru poet, viata,

nasterea, inceputul sunt, de fapt, un sfarsit.

%n ebanuitele trepte, poetul nu mai are sentimentul ca a pierdut, nascandu-se, copilaria.

#c"imbarea e cu adevarat uimitoare. %ertat de asceza lui, poetul nu mai regreta 'stareadumnezeiasca'4 cel care lauda somnul, nevinovatia increatului, se extaziaza acum in fata

sfinteniei materiei:

"us in lumina, ce fragil

pare muntele6

!etatea zeilor cu ocii de copil

2sor se sfarma, ca matasea &ece.

%ateria, ce sfanta e,

Dar numai sunet in urece.

un soi de naturism, o incantare copilareasca in fata vitalitatii nesfarsite a materiei4 se lauda

nasterea, rodul:

5ucura-te, floarea marului,

"i nu te speria de rod.

Poezia e o redescoperire a tacerilor padurii si a freamatului de ierburi, a mirosurilor ametitoare si

a ceasurilor fierbinti de amiaza, a rasariturilor si apusurilor. Dar sc"imbarea e mai adanca:

participarea poetului la viata universului este expresia unei libertati. ;rice constrangere a

disparut pentru cel ce si-a gasit natura ideala si nu mai traieste sentimentul sfasietor al instrainarii


14/20

de sine. Patrundem intr-o natura oarba, nepasatoare, implacabila: o natura inumana fiindca omul

era zdrobit de puterile cosmicului. ici omul e restabilit in drepturile lui si daca substratul

cosmic nu lipseste, el nu mai e strivitor. colo mecanica cosmica se rasfrange asupra vietiiomului, aici legile vietii omenesti se comunica universului. )atura apare umana si umanizata:

!autam pamantul, unde

mitic sa ne-alcatuim,

oci ca oameni sa descidem,

dar ca pomii sa-nflorim.

Putem cunoaste sensul launtric al sc"imbariiH ste vorba de o alta intelegere a creatiei camanifestare esentiala a omului: creatia ii aparea poetului inainte ca o forta pasiva, ca o negatie.

)asterea ec"ivala cu sfarsitul, poetul prefera cuvintelor tacerea: el suferea de nostalgia unei lumi

ideale, inexistente, a unei absente, nu a unei prezente. 5and omul nu mai este negat de universulcare-l incon&oara si-i poate imprima c"ipul lui, creatia devina o forta pozitiva.;mul isi afrima

valorile lui si, inainte de toate, viata. )ecreatul, moartea, legile nepasatoare ale cosmosului,

inertia materiei inceteaza a mai fi pentru poet niste obsesii. 5eea ce este triumfa asupra ceea cenu este, rodul asupra necreatului, mugurii asupra somnului planetei. )u era oare inainte vara

anotimpul predilect pentru ca reprezenta caldura toropitoare, somnolenta, uscaciunea care prefac

tot ce e vegetalin nisipuri aspreH cum poetul canta o vara de noiembrie: intr-un fel de renastere

tarzie, violenta, senzuala, universul ii apare insufletit de o viata aproape erotica, pomii simtdurerea mugurilor, macii rosesc, zane misterioase isi ard pe sub brazi coapsele si sanii, spicele se

imbolnavesc de dragoste la ivirea lunii pe cer. '%au seama, scrie poetul, ca fata de versurile mele

de altadata, noua mea poezie se adanceste pe un plan mai organic si mai omenesc'.

Tu!or Ar)e'i

udor rg"ezi este poetul roman de dupa minescu, cu cel mai mare prestigiu si, totusi, cel mai

controversat. l s-a impus constiintei publice intr-un fel paradoxal: audienta extraordinara de

care s-a bucurat s-a datorat, la inceput, mai mult faptului de a fi fost respins decat acceptat.%storia literara pastreaza urmele evidente ale 'conflictului' dintre poet si publicul sau4 ceea ce e

mai greu de explicat e ca rezistenta a venit de obicei din partea intelectualilor, a poetlor insisi, a

criticii.

rg"ezi inseamna 'cel caruia i s-a luat "arul'. %ntr-un #salm poetul c"iar se plange:

In rostul meu tu m-ai lasat uitarii

"i ma muncesc din radacini si sanger.

(rimite, Doamne, semnul departarii,

Din cand in cand cate un pui de inger.


15/20

"a bata alb din aripa la luna,

"a-mi dea din nou po&ata ta cea buna.

Dimpotriva, in !antec de boala, boala e "arul, iar in Inscriptie pe o scripca din ultimul lui

volum, oaptea, rg"ezi vorbeste de un du" strain, de un suflet ce nu-i al lui, ca zeul lui Platoncare salasluieste in poet:

+andul meu nu-i de pe pamant, nu-i &antul,

#arca desprins din ce fusese cand&a !u&antul,

#lutind naintea *remii, peste ape.

"i-acum intreg in tine-ncape.

cestea sunt atitudinile extreme ale poeziei arg"eziene: poetul e cand beat de "ar, cand lipsit de"ar, pe rand, in gratia lui Dumnezeu sau alungat departe de el, comunicand cu el sau implorand

zadarnic un semn. 5eea ce a parut unora o drama a cunoasterii, una etica sau c"iar religioasa, nu

este, in fond, pentru rg"ezi, decat o intrebare si o neliniste cu privire la creatie: este dramacreatorului.

rg"ezi indentifica adesea creatia cu munca si cu efortul, iar (estament e o arta poetica prea

lucida spre a-l putea banui pe poet ca nu se cunoaste indea&uns:

"lo&a de foc si slo&a faurita

Impereceate-n carte se marita.

#lova faurita este rodul mestesugului.Poetul a luat mucegaiurile, bubele si noroaiele si a facut dinele frumuseti si preturi noi, veninul l-a presc"imbat in miere, pastrandu-i puterea, ocara a fost

pusa cand sa-mbie, cand sa-n&ure. sadar, poezia esteconvertirea baudelaireana a unor elemente

socotite in general nepoetice, 'urate', poezia da expresie uratului. Dar 'slova de foc'HPoetul sestie purtatorul unui mesa& stravec"i: intre strabunii lui si el exista o continuitate de spirit, dar si

de efort.

Poezia este, in cele din urma, in conceptia lui rg"ezi, comunicarea acestui mesa& arzator in

cuvinte potrivite. )imic dumnezeiesc nu incape aici: logica evolutiei umane se conduce firesc de

la strabunii care munceau pamantul si rabdau lovituri de bici la poetul care purifica suferinta incuvinte, facandu-se inteles c"iar si de Domnita, urmasa stapanului de odinioara. Poetul e un rob

al misiunii sale:

$obul a scris-o, Domnul o citeste,

=ar-a cunoaste ca-n adancul ei


16/20

8ace mania bunilor mei.

5onstiinta c"emarii sale cu totul pamantesti nu poate impiedica insa tristetea poetului de a nu

exprima si un altfel de mesa&. #e infrunta, in cea dintai carte a lui rg"ezi, credinta limpede intr-o realitate lumeasca, naturala, a creatiei cu nostalgia unei intrezariri transcendente a poetului.

Poetul sufera de a fi 'nascutul fara aripi, ca oamenii mai prosti' si incepe sa descopere o puteredumnezeiasca in lucrurile sau in fapturile cele mai umile.

)iciodata, dupa !u&inte potri&ite, poezia arg"eziana nu va mai invedera un asemenea dramatism,caci poetul se va impaca atat cu sine cat si cu Dumnezeu, adica se va accepta. 7lorile de

mucigai sunt scrise cu 'ung"iile de la mana stanga',

#e intuneric, in singuratate,

!u puterile neautate

ici de taurul, nici de leul, nici de &ulturul

!are au lucrat impreurul

ui uca, lui %arcu si lui Ioan.

'Fng"ia ingereasca' a poetului s-a tocit: adica aspiratiile nepamantesti. Poetul nu se mai bizuie

pe a&utorul nici unei puteri din afara, caci el nu mai este evang"elistul purtator al unui sfant

mesa&. 5eea ce scrie isi datoreaza lui insusi, muncii sale4 ingerul, care credea ca vorbeste prin el,a fost rastignit.

' 7lorile de mucigai, spune 7. 5alinescu, sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu mirodeniile. 5ititorul necultivat in sens artistic se sperie de ele

si le crede vulgare, desi raritatea si savoarea sunt insusirile lor'.

Io Barbu

%n /21, %on 6arbu a invinuit toata aceasta poezie a deceniului al treilea de lipsa de spiritualitate,

numind-o 'peozie lenesa'. l respinge si 'confidenta, sinceritatea, disociatia, naivitatea', voind

a-si aseza poezia 'sub constelatia si in rarefierea lirismului absolut', cerandu-i sa dispretuiascamuritoarele melodii, de care e vorba in Israfel a lui Poe si sa 'instruiasca de lucrurile esentiale,

delectand cu viziuni paradisiace.' Daca denumirea de 'poezie lenesa' e, vadit, nedreapta, ea

trebuie admisa prin ratiunea polemica a atitudinii. eoretic, %on 6arbu formuleaza un programradical si subtil, de care poezia avea nevoie. utorul )ocului secund a impins poezia romaneascaspre o experienta esentiala, nemaicunoscuta pana atunci si care se explica atat dialectic, cat si

istoric. *uzica pura relevand inefabilul, poezia e abstrasa din timp, adica din contingent, si desi

pleaca din viata, dintr-o emotie umana, ea nu se confunda cu viata, constituindu-se ca un universsecund, posibil, ca un 'mantuit azur'. cest univers se ridica pe 'inecarea' celui real, in sensul ca

nu e o copie, ci altceva decat el, avand un sens propriu, intern. 5u ideea '&ocului secund' se


17/20

desavarseste, si teoretic, ceea ce poetii intuisera mai de mult: incepand prin a exprima ceva,

poezia sfarseste prin a se exprima pe sine.

Perspectiva lirica e imensa. %n astratin 4ogea la Isarlic este descris un univers somnolent,cotropit de lene si de soare ca de o senzualitate ascunsa, atipita, o materie manacata de

putregaiuri, verzuie, coclita, un aer unsuros, dulceag. >aloarea poemei e in viziunea, de un umortragic, a lui )astratin ec"iul estament- in care 'Dumnezeu este Parintele, Doamne, #oimul, IceJ Purtai toiag si barba-ntreaga' , fie,

dimpotriva, prin imagini mai abstracte, precum '%zvorul meu, cantecele mele, made&dea mea si

truda mea'.


18/20

VI. ELEMENTE SACRE IN POEZIA INTERBELICA

Perioada interbelica, dintre cele doua razboaie mondiale, este perioada unei noi

sensibilitati poetice, a unei noi constiinte de sine a poeziei care avea sa se inscrie in miscarea deidei europeana, in circuitul ei valoric, de creatie. ra o evolutie dialectica, obiectiva.

laturi de alte reviste care, prin reprezentanti, militau pentru o directie realista,

democratica in literatura, teoretizand ideea specificului ei national, revista '7andirea', dincolo

de limitele ei ideologice, a avut meritul de a fi grupat in &urul ei pe unii dintre cei mai mariscriitori ai nostri. 5ritica vorbeste despre 'traditionalisti de tendinta religioasa', despre un

'traditionalism decorativ, patetic, elegiac', despre 'iconari', 'ortodoxisti' etc.

Cel mai "intens" traditionalism l-a reprezentat insa gandirismul, miscare literara dezvoltata in jurul revistei Gandirea. Avandu-l ca doctrinar pe Nichifor Crainic, gandirismul s-a incarcat, in timp, deconotatii negative, in afara esteticului. Crainic reproseaza semanatorismului preocuparea saunilaterala, adaugandu-i dimensiunea elevatiei spirituale prin racordarea traditionalismului laortodoxism. Asadar, traditionalismul este poezia solidaritatii cu pamantul, cu "sesurile natale", custrabunii si cu miturile nationale. Nichifor Crainic imbina, intr-o maniera specica, bucolicul cu

evanghelicul, adica sacralitatea plaiului strabun cu sntenia si gravitatea su!etului romanesc. l nu eatat poetul peisajelor exterioare sau launtrice, cat e poetul solidaritatii cu ele.

#n poezia "Cantecul potirului", evocarea evanghelica, meditatia religioasa, inorarea mistica infata locurilor si a intamplarilor biblice sunt temele predilecte ale operei sale lirice. #magini snte netrimit la "Cina cea de taina", unde #isus i-a indemnat pe ucenicii nestiutori sa imparta cu el - pentruultima oara - painea, ce va simboliza trupul celui crucicat, si vinul semnicand sangele scurs dinranile $iului %umnezeiesc. &unica si mama incrusteaza in coaja moale a painii semnul crucii, vasullibatiei cu vin, dus la gura de cel insetat, inchipuie potirul sfant in care a fost strans sangele'antuitorului iar boabele mari si lucitoare ale ciorchinelui sunt aidoma lacrimilor varsate de $ecioara'aria. &unicii, copiii si nepotul acestora subliniaza legatura intre varste si generatii, asigurata decredinta lor comuna in %umnezeu.

Divinitatea este in toate, atat in lucrurile si in fapturile de rand, cat si in cele avand oimportanta ma&ora. Poetul identifica divinitatea cu 'painea', 'vinul' si insasi 'viata' neamului

sau. %mpreuna cu "rana si bautura, copilul primeste si invatatura biblica necesara, care-l

formeaza ca om.

sadar ideea ortodoxiei confera traditionalismului preconizat de 5rainic o nota aparte, prin care se deosebeste de semanatorism. reptat, linia ortodoxista a poeziei sale o va pune in

umbra pe cea traditionala. *otivele lirice crestin-ortodoxe a&ung dominante, ele denota o

fervoare a credintei in "arul dumnezeiesc coborat asupra fapturii de lut, singurul crez ce-i oferatarie morala.

ot in linia traditionalismului gandirist, >asile >oiculescu scrie o poezie puternic

influentata de spiritul religios, desi 'ortodoxismul' este la el doar un element conventional, nu

unul de structura. #emnele traditionalismului sau se puteau lamuri inca din volumul de debutcind poetul evoca viata satului, casa parinteasca, peisa&ul tinutului natal intr-o maniera

semanatorista. #imbolurile religioase, tot mai frecvente in poezia sa devin repezentari

iconografice, capatand sensuri morale, general-umane, eliberate de orice umbra de misticism.%ngerii din poemele sale sunt metafore ale unor idei abstracte sau se indeletnicesc cu lucruri care

au un caracter foarte profan, participand la muncile campului, de exemplu. #e realizeaza astfel


19/20

un transfer intre sacru si profan, universul se diafanizeaza, dar totul tine de un program, care este

nu numai al sau, ci al intregii grupari pe care o reprezinta.

%nceputurile poetice ale lui >asile >oiculescu sunt mistuite de setea de cunoastere,manifestata in cautarea 5reatiunii, in dorinta de obiectivare a ei. *editatia religioasa se asaza

mereu alaturi de cea filozofica4 *odalitatea artistica principala este imbinarea motivelor crestinecu cantecele lumesti. senta crestinismului vine din 'intrepatrunderea dureroasa intre sti"iile

lumii si senzualitatea grasa, umila a pamantului'. cest poet religios, "ranit din substantaevang"eliilor carora le da forma de alegorie sau de parabola, se intoarce mereu catre sufletul

stramosesc, reinviind 'cumintenia' pamantului si frumusetea parguita de soarele de peste veac al

credintei 'crestine'. Poezia lui devine cuminecatura pentru sufletul ce cauta dincolo deaparentele inselatoare ale vietii.

Arhaicul catre care tinde constant poezia sa il face sa indrageasca totce a fost creat de mana lui %umnezeu si pastrat astfel. #maginile ingerilor,prezente in toata lirica poetului nu pledeaza pentru incadrarea sa in sfera

ortodoxismului, dar "ortodoxismul lui (. (oiculescu este anterior aceluia alGandirii" - )G. Calinescu*. #n poezia sa apar ingeri profani, redusi la simpleelemente de decor. i sunt dematerializati pana la abstractizare, uneoriramanand simple nume. #n general, poezia de inspiratie a lui (oiculescuacuza cerebralitatea si meditatiile.

Propensiunea catre o figuratie biblica, componenta esentiala a traditionalismuluivoiculescian se manifesta plenar in poemul '%n gradina 7"etsimaniC. $adacinile poemului se afla

in universul copilariei, unde religia era pravila, enciclopedie a vietii practice. 5artea oamenilor

de la tara era 6iblia. %nspiratia religioasa isi fixeaza limitele in scena biblica a ultimei nopti pecare =iul Domnului o petrece impreuna cu apostolii. abloul narativ se estompeaza sub cautarea

infrigurata a simbolului. 5u o inversunare de cautator de comori, de rob in faurirea poeziei, poetul arunca in &oc toate armele stilistice pentru evitarea cararilor batute. ema ramane in ultima

instanta cea a constiintei umane: posibilitatea pacatului respins c"iar si in ideea de posibilitate.%isus incarneaza pe de o parte neputinta omeneasca de a-si depasi limitele in miscare spre inalt,

sacrificiul dureros, sfant, in fata cerului inc"is si pe se alta ispita infranta, doborarea pacatului

prin moarte.

endinta generala este cea de "iperbolizare, pentru ca astfel sa se sublinieze si mai multefortul de a ocoli ispita. #trigarea lui %isus e 'amarnica', cupa e 'grozava', setea 'uriasa'.

$efuzand pa"arul cu bautura, alegand calea rugaciunii si forta pe care o da credinta, %isus a trecut

dincolo de moarte.

5atre final, poemul ofera un contact cu natura, dar un contact in primul rand vizual.

Perceputa cu a&utorul privirii, natura emotioneaza producand voluptate estetica si curiozitate

intelectuala vie.

*eritul de necontestat al creatiei voiculesciene este acela de a face sa traiesti concomitentin spatiul ar"aic al lumii biblice, sa traiesti concomitent intr-un 'atunci' si intr-un 'acum' care

pastreaza sensul puritatii crestine.


20/20

VII. CONCLUZII

5reatia lor este expresia unei largiri fara precedent a orizontului tematic si de viziune, a

unei sincronizari cu marea poezie europeana. #uprarealism si expresionism, experimentalism sifior metafizic, imagism si poezia c"tonica, ermentism si spiritualism sunt doar cateva ipostaze

ale peisa&ului poeziei interbelice. #i, ca si in cazul perioadei de dupa minescu, despre care*aiorescu spunea ca va fi profund marcata de lirica eminesciana, in egala masura epoca

interbelica va marca poezia de dupa al Doilea $azboi *ondial, in ciuda tuturor seismelor socialesi politice.

D%5%;)$:

%magine ontologica L sintagma face referinta la acele reprezentari despre fiinta umana, care

vizeaza existent acesteia.

;ntologie L ramura a filozofiei care are ca obiect de studio existent ca atare, principiile

commune oricarei existente.

Poezia c"tonica L poezia pamantului4 "tonian, ad&. (fr. 'c"t"onier', gr. 'c"t"on' L pamant+. %n

lirica lui rg"ezi, tipul acesta de poezie ilustreaza cultul muncii si al stramosilor.

6%6%;7$=%:

• *anual imba si iteratura romana clasa a %%-a - drian 5ostac"e, =lorin %onita, *.).

ascar drian #avoiu

• 'eoria iteraturii' - Puiu %onita

• '$eviste si curente in evolutia literaturii romane' - %.

Documents

DIVERSITATE TEMATICA in poezia interbelica.docx