DREPTUL FAMILIEI sinteza Prof. univ. dr. ADRIAN PRICOPI Obiective Cursul Dreptul familiei urmareste nsusirea de catre studenti a normelor juridice ce reglementeaza raporturile personale si patrimoniale care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie, n scopul ocrotirii si ntaririi familiei; cunoasterea unor institutii de importanta fundamentala n societate, cum ar fi institutia casatoriei si a rudeniei izvorte din casatorie, filiatia fata de mama si fata de tata, situatia legala a copilului din casatorie si din afara casatoriei, adoptia, obligatia legala de ntretinere ntre soti si cea dintre parinti si copii. Notiunea de familie poate fi privita att din punct de vedere sociologic, ct si juridic. n sens sociologic, familia, ca forma speciala de comunitate umana, desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie s 17117u2018r au rudenie, care se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese sau ntrajutorare, relatiile de familie avnd caracter de complexitate pe care nu-l gasim la alte categorii de relatii sociale. n sens juridic, familia desemneaza grupul de persoane ntre care exista drepturi si obligatii ce izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv nfierea), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie, familia fiind o realitate juridica prin reglementarea de catre lege. Ocrotirea familiei si casatoriei se realizeaza nu numai cu ajutorul normelor Dreptului familiei, ci si cu ajutorul altor norme juridice, ceea ce le confera statutul de institutie. Codul reglementeaza conditiile ncheierii casatoriei, drepturile si obligatiile personale si patrimoniale ale sotilor si desfacerea acesteia prin divort. Ocrotirea casatoriei se realizeaza totodata prin egalitatea dintre soti si raporturile lor cu copiii si prin obligatia de ntretinere pe care sotii o au unul fata de celalalt. Conceptul de casatorie Termenul de casatorie este utilizat, n acceptiunea Codului familiei, n doua ntelesuri: n sens de act juridic, prin care viitorii soti consimt sa se casatoreasca n conditiile si formele prevazute de lege (art. 318, privind ncheierea casatoriei) si n ntelesul de situatie juridica, adica de statut legal al sotilor (art. 2636, referitor la raporturile personale si patrimoniale dintre soti). n sistemul dreptului nostru pozitiv, actul casatoriei este un act juridic bilateral prin care viitorii soti consimt n mod liber si pe deplin egali sa se supuna statutului legal al casatoriei. Ca atare, actul casatoriei este numai izvorul juridic al starii de casatorie, necesar pentru dobndirea situatiei legale de persoana casatorita. CSTORIA N DREPTUL ROMN Consideratii generale Conditiile cerute de lege pentru ncheierea unei casatorii sunt de mai multe feluri:

a) conditii de fond si impedimente; ntr-un sens restrns, sunt denumite conditii de fond acele cerinte legale care, pentru a se putea ncheia casatoria, trebuie sa existe, ca, de pilda, mplinirea vrstei patrimoniale, iar impedimente, cele care trebuie sa nu existe, cum ar fi legatura de rudenie n gradul interzis de lege ntre viitorii soti; b) conditii de fond pozitive si negative; n sens larg, att conditiile de fond, ct si impedimentele sunt denumite conditii de fond la casatorie, numai ca pe cnd primele sunt formulate pozitiv, celelalte sunt formulate negativ; c) impedimente; tot n nteles larg, att impedimentele, ct si conditiile de fond pot fi denumite deopotriva impedimente la casatorie, deoarece nu numai impedimentele, ci si conditiile de fond este posibil sa fie formulate negativ. Conditiile de fond ale ncheierii casatoriei a) Diferenta de sex. Dupa modul de reglementare a relatiilor de familie (art. 1, 4, 5, 25, 47-52, 53-60 C. fam.), o casatorie se poate ncheia numai ntre persoane de sex diferit. Determinarea sexului fiecaruia dintre cei doi viitori soti se stabileste cu ajutorul certificatului de nastere, prezentat n fata autoritatii. b) Vrsta legala pentru casatorie (vrsta matrimoniala). Conform legii, vrsta minima pentru casatorie este de 18 ani mpliniti pentru barbat si de 16 ani mpliniti pentru femei; sunt nsa si situatii cnd femeia care nu a mplinit 16 ani poate obtine dispensa n vederea casatoriei. Aceasta dispensa se acorda daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: femeia a mplinit 15 ani; sunt motive temeinice care justifica dispensa (boala, graviditatea); exista un aviz prealabil dat de un medic avnd calitate oficiala. c) Consimtamntul la casatorie. Conform legii, casatoria se ncheie prin consimtamntul liber al viitorilor soti. n vederea asigurarii liberei manifestari a consimtamntului viitorilor soti, legea dispune ca aceasta se da n forme bine determinate, ceea ce imprima un caracter solemn casatoriei. Faptul ca ncheierea casatoriei se face n prezenta delegatului de stare civila, consimtamintele viitorilor soti exprimndu-se n fata acestuia, face sa se ntlneasca rar cazurile de lipsa de consimtamnt la casatorie. n ceea ce priveste viciile de consimtamnt la casatorie, acestea sunt: eroarea, dolul si violenta; n materia casatoriei nu-si poate gasi aplicare leziunea. Impedimente la casatorie Casatoria se poate ncheia numai daca nu exista impedimente, adica mprejurari de fapt sau de drept a caror existenta mpiedica ncheierea acesteia. Impedimentele la casatorie pot fi clasificate dupa doua fundamente ale diviziunii: a) sanctiunea ncalcarii impedimentului; b) persoanele ntre care exista impedimentul. Conform primului punct de vedere, impedimentele pot fi dirimante si prohibitive. Dupa cel de-al doilea punct de vedere, impedimentele pot fi absolute si relative. Impedimentele dirimante sunt acelea a caror ncalcare atrage nulitatea casatoriei ncheiate. Urmatoarele impedimente sunt dirimante: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti; rudenia n gradul prevazut de lege; adoptia; alienatia si debilitatea mintala.

Impedimentele prohibitive sunt acelea a caror ncalcare nu atrage nulitatea casatoriei. Acestea sunt urmatoarele: adoptia, n celelalte cazuri dect cnd este impediment dirimant; tutela. Impedimentele absolute sunt cele care interzic ncheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana, si anume: existenta unei casatorii nedesfacute a unuia dintre viitorii soti; alienatia si debilitatea mintala. Impedimentele relative sunt acelea care interzic ncheierea casatoriei unei anumite persoane cu orice alta persoana, ele fiind: rudenia, adoptia, tutela. Conditiile de forma ale casatoriei Conform legii, ncheierea casatoriei este supusa anumitor conditii de forma n urmatoarele finalitati: ca mijloc de proba pentru a asigura ndeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimentelor la casatorie; ca forma a recunoasterii publice a casatoriei si pentru a asigura mijlocul de dovada a casatoriei. Formalitati premergatoare casatoriei Conditiile de forma ale casatoriei se mpart n formalitati premergatoare casatoriei si formalitati privind ncheierea casatoriei. Reglementarea formalitatilor anterioare casatoriei are mai multe finalitati: asigurarea consimtamntului liber al celor ce vor sa se casatoreasca, acestia trebuind sa-si exprime vointa de a se casatori n fata autoritatii de stat competente; informarea delegatului starii civile, asupra statutului civil al viitorilor soti, care, pe baza acestor informatii, va verifica daca sunt ndeplinite conditiile de fond si lipsa impedimentelor la casatorie; aducerea la cunostinta tertilor a ncheierii casatoriei proiectate si punerea n miscare, daca este cazul, a opozitiilor la casatorie. Prima formalitate anterioara ncheierii casatoriei este declaratia de casatorie, care trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente: a) vointa nendoielnica a viitorilor soti de a se casatori; b) declaratia acestora ca au luat cunostinta reciproc de starea sanatatii lor; c) declaratia viitorilor soti ca ndeplinesc cerintele prevazute de art. 4-10 C. fam.; d) declaratia celor n cauza cu privire la numele pe care s-au nteles sa-l poarte n timpul casatoriei, declaratie ce se poate face si ulterior, pna la ncheierea casatoriei, n scris, anexndu-se la cererea de casatorie facuta. Opozitia la casatorie. Prin opozitia la casatorie se ntelege actul prin care o persoana aduce la cunostinta delegatului de stare civila existenta unei mprejurari de fapt sau de drept ce nu permite ncheierea casatoriei.

Opozitia la casatorie trebuie facuta, conform art. 14 C. fam., n forma scrisa, aratndu-se mprejurarea de fapt sau de drept pentru care nu se poate ncheia casatoria si dovezile care stau la baza unei astfel de cereri. Opozitia la casatorie poate fi facuta de orice persoana, fara a fi tinuta sa arate existenta unui interes. Ea poate fi facuta si de catre delegatul de stare civila, cnd constata personal ca exista cauze ce duc la interzicerea casatoriei. Competenta n materie de ncheiere a casatoriei. Conform art. 11 C. fam., casatoria se poate ncheia n localitatea n care fiecare dintre viitorii soti si au domiciliul sau resedinta, iar alegerea apartine viitorilor soti. n aceasta localitate, casatoria se poate ncheia ntr-un anumit loc, si anume la sediul serviciului de stare civila respectiv. n situatii exceptionale, casatoria se poate ncheia n alt loc dect sediul serviciului de stare civila, cu respectarea tuturor celorlalte dispozitii legale privitoare la ncheierea casatoriei. n ceea ce priveste competenta delegatului de stare civila, se pot deosebi mai multe aspecte, si anume: a) competenta materiala (ratione materiae) este determinata de calitatea pe care o are cel ce instrumenteaza si de atributiile ce i-au fost delegate; casatoria se ncheie n fata delegatului de stare civila si numai o astfel de casatorie se bucura de protectia legii; b) competenta personala (ratione personae) este stabilita de domiciliul sau de resedinta viitorilor soti. Delegatul de stare civila este competent sa ncheie casatoria daca cel putin unul din viitorii soti si are domiciliul sau resedinta n cuprinsul localitatii n care el si exercita atributiile; c) competenta teritoriala (ratione loci) este n functie de limitele teritoriale n care functioneaza delegatul de stare civila. n situatia n care delegatul de stare civila a operat n afara acestor limite, el si-a depasit atributiile din punct de vedere al competentei teritoriale. Procedura ncheierii casatoriei. ncheierea casatoriei are loc n ziua fixata, delegatul de stare civila procednd n felul urmator: a) identifica viitorii soti si pe cei doi martori; b) constata ca sunt ndeplinite conditiile de fond si ca nu exista impedimente la ncheierea casatoriei; c) constata ca nu exista opozitii ntemeiate la casatorie; d) citeste viitorilor soti art. 1 si 2 din C. fam.; e) ia consimtamntul viitorilor soti n vederea ncheierii casatoriei; f) declara casatoria ncheiata pe baza consimtamntului viitorilor soti, nsotiti de doi martori; g) ntocmeste actul de casatorie n registrul respectiv, care este semnat de delegatul de stare civila si de soti; h) face mentiune pe buletinul de identitate al sotului de schimbare a numelui intervenita prin casatorie; i) elibereaza sotilor certificatul de casatorie. Casatoria are deci un caracter solemn. Momentul ncheierii casatoriei este acela n care delegatul de stare civila constata existenta consimtamntului viitorilor soti si i declara casatoriti. Nulitatea casatoriei. Ca si n dreptul comun, nulitatea casatoriei poate fi absoluta si relativa, cu unele deosebiri. Astfel, n unele cazuri, n interesul mentinerii casatoriei, aceasta poate fi confirmata chiar daca este vorba de nulitatea absoluta. De asemenea, n cazul casatoriei putative, efectul retroactiv al nulitatii casatoriei este nlaturat n privinta sotului de buna-credinta. . Nulitatea absoluta Sanctiunea nulitatii absolute opereaza n urmatoarele cazuri: a) casatoria ncheiata cu ncalcarea dispozitiilor legale privind la vrsta matrimoniala. Totusi, aceasta nulitate poate fi acoperita n

urmatoarele situatii: sotul care nu avea vrsta legala pentru casatorie a mplinit-o ntre timp, adica pna la constatarea nulitatii; sotia a dat nastere, pna la constatarea nulitatii, unui copil; sotia a ramas nsarcinata n aceeasi perioada de timp; b) casatoria ncheiata de o persoana care este deja casatorita; c) casatoria ncheiata ntre persoane care sunt rude n gradul prohibit de lege; d) casatoria ncheiata ntre cel care adopta si ascendentii lui, pe de o parte, si cel adoptat ori descendentii acestuia, pe de alta parte; e) casatoria ncheiata de alienatul sau debilul mintal; f) casatoria ncheiata fara respectarea prevederilor art. 16 C. fam.; g) incompetenta delegatului de stare civila; h) casatoria fictiva; i) casatoria ntre persoane de acelasi sex. Actiunea n declararea nulitatii absolute poate fi introdusa de orice persoana interesata; actiunea n nulitate absoluta a casatoriei nu se poate prescrie. . Nulitati relative. Acest fel de nulitate intervine n cazul viciilor de consimtamnt, si anume eroarea, dar numai asupra identitatii fizice a celuilalt sot, dolul si violenta. Efectele nulitatii casatoriei a) Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile personale dintre soti. Din punct de vedere juridic, sotii sunt considerati ca nu au fost niciodata casatoriti si, ca urmare, nu au obligatii rezultnd din situatia de casatoriti; ei si dobndesc numele avut nainte de ncheierea casatoriei daca acesta se schimbase prin casatorie. b) Efectele nulitatii casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu. n situatia n care desfiintarea casatoriei are loc nainte ca unul dintre soti sa fi mplinit vrsta de 18 ani, el nu poate beneficia de art. 8 alin. 3 din decretul nr. 3/1954 si, prin urmare, nu are capacitatea de exercitiu, caci se considera ca el nu a fost casatorit si nu a avut aceasta capacitate nici n trecut. c) Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti. n acest caz, regimul comunitatii de bunuri nu a putut avea loc ntre soti, deoarece nulitatea casatoriei opereaza retroactiv, obligatia de ntretinere nu a putut exista ntre soti, iar dreptul la mostenire al sotului supravietuitor nu poate opera, deoarece calitatea de sot se considera ca nu a existat niciodata. d) Efectele nulitatii casatoriei cu privire la relatiile dintre parinti si copii. n conformitate cu art. 23 alin. 2 C. fam., desfiintarea casatoriei nu are nici o urmare n privinta copiilor, care si pastreaza situatia de copii din casatorie. Tot astfel, drepturile succesorale ntre parinti si copii ramn nestinse. Casatoria putativa

a) Caracteristici generale. Casatoria putativa este aceea care, desi nula sau anulata, produce totusi unele efecte fata de sotul care a fost de buna-credinta la ncheierea ei. Buna-credinta se exprima prin faptul de a nu fi cunoscut cauza nulitatii casatoriei, adica eroarea n care au fost sotii sau numai unul dintre ei cu privire la cauza nulitatii casatoriei. b) Efectele casatoriei putative. Desi casatoria este nula sau anulata, sotul de buna-credinta pastreaza, pna la data ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti, situatia unui sot dintr-o casatorie valabila. n cazul n care ambii soti sunt de buna-credinta, hotarrea prin care se declara nulitatea casatoriei produce efecte privitoare la relatiile dintre ei numai pentru viitor, iar nu si pentru trecut. ntre soti exista obligatia de sprijin moral reciproc; ncalcarea obligatiei de fidelitate n aceasta perioada de catre oricare dintre soti, constituie adulter; sotul care a luat prin casatorie numele celuilalt sot nu-l poate mentine, recapatndu-si numele anterior; ntre soti a operat suspendarea prescriptiei. n ceea ce priveste efectele cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti, ele sunt supuse, prin asemanare, regulilor de la divort. EFECTELE CSTORIEI Obligatiile personale reciproce dintre soti: a) obligatia de sprijin moral reciproc; b) obligatia de fidelitate; c) obligatia de a locui mpreuna; d) ndatoririle conjugale; e) numele sotilor. Potrivit principiului deplinei egalitati a sexelor, art. 27 din C. fam. acorda viitorilor soti urmatoarele posibilitati: - sa-si pastreze fiecare numele avut nainte de casatorie; - sa poarte amndoi, dupa ncheierea casatoriei, ca nume comun, numele unuia dintre ei; - sa poarte amndoi, dupa ncheierea casatoriei, ca nume comun, numele lor reunite. Efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu n sistemul dreptului nostru, femeia se poate casatori, cum am aratat, de la mplinirea vrstei de 16 ani, iar n anumite conditii si de la mplinirea vrstei de 15 ani; minorul care se casatoreste, respectiv femeia, n conditiile aratate, dobndeste capacitatea deplina de exercitiu. Reglementarea juridica a raporturilor patrimoniale Obligativitatea comunitatii de bunuri

Comunitatea de bunuri este reglementata n Codul familiei n cuprinsul art. 30, care precizeaza ca sunt bunuri comune ale sotilor acele bunuri care au fost dobndite de oricare dintre ei n timpul casatoriei, iar n art. 31 se face precizarea ca numai anumite bunuri prevazute limitativ de acest text sunt bunuri proprii fiecaruia dintre soti. Regimul bunurilor proprii ale fiecarui sot are un caracter imperativ. Art. 29 din Codul familiei stipuleaza ca "sotii sunt obligati sa contribuie, n raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei". Bunurile comune ale sotilor Un bun este comun daca sunt ndeplinite, cumulativ, conditiile urmatoare: - este dobndit de oricare dintre soti n timpul casatoriei; - nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le considera bunuri proprii. Comunitatea de bunuri este un efect legal al casatoriei, iar bunul dobndit de oricare dintre soti, n conditiile precizate, este comun chiar daca numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobndire. Clasificarea bunurilor comune si administrarea lor 1) Venituri din activitati productive: a) salariul celor ncadrati n munca n temeiul contractului de munca. n ce priveste alte venituri asimilate salariului, s-a decis ca sunt bunuri comune: - sumele de bani dobndite n timpul casatoriei depuse la Casa de Ajutor Reciproc; - sumele de bani primite de unul dintre soti, cu titlu de pensie, n cadrul asigurarilor sociale, pentru munca desfasurata n trecut; - bursa primita de unul dintre soti n strainatate, pe baza unei conventii stiintifice; b) remuneratia autorilor; c) sumele economisite si depuse la C.E.C. 2) Bunuri imobiliare: a) constructii efectuate de soti pe terenul unuia dintre ei; b) constructii efectuate de soti pe terenul proprietate a ambilor soti; c) constructii efectuate de soti pe terenul proprietate a unei terte persoane; d) constructia efectuata de catre soti pe un teren atribuit de stat n folosinta; e) locuinte construite ori cumparate de catre soti cu credite acordate de stat;

f) terenuri primite n folosinta ori concesiune pentru construirea de locuinte; g) dreptul de folosinta asupra locuintei rezultat dintr-un contract de nchiriere; h) situatii speciale. 3) Alte bunuri mobiliare: a) bunurile cumparate cu plata n rate; b) fructele si productele; c) cstigurile realizate n timpul casatoriei pe libret C.E.C. si la diferite sisteme de loterie. Din punct de vedere juridic, aceste cstiguri sunt producte. Dreptul sotilor de a administra, folosi si dispune mpreuna de bunurile comune n conformitate cu art. 35 C. fam., sotii administreaza si folosesc mpreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Ca atare, oricare dintre soti, exercitnd singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamntul celuilalt sot. Cu toate acestea nici unul dintre soti nu poate nstraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie ce face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamntul expres al celuilalt sot. Prezumtia legala de mandat tacit reciproc. Legea instituie o prezumtie de mandat tacit reciproc, n temeiul careia fiecare dintre soti se presupune ca, atunci cnd exercita drepturile conferite de lege sotilor asupra bunurilor lor comune, el o face nu numai n numele sau, adica n numele propriu, ci si ca reprezentant al celuilalt sot. Prezumtia mandatului tacit reciproc ntre soti este relativa, ea putnd fi nlaturata pentru fiecare act n parte. Bunuri proprii ale sotilor: a) bunurile dobndite nainte de ncheierea casatoriei; b) bunurile dobndite n timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti; d) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, cuprinse n articolul 31 lit. c C. fam.; e) premiile, recompensele si bunurile n care s-au incorporat creatii intelectuale; f) indemnizatiile de asigurare sau despagubirea pentru pagubele pricinuite persoanei; g) valoarea care reprezinta si nlocuieste un bun propriu sau bunuri n care a trecut aceasta valoare, bunuri dobndite n temeiul subrogatiei reale. Dovada bunurilor comune si proprii

Art. 30 alin. 3 C. fam. introduce prezumtia relativa de comunitate: "Calitatea de bun comun nu trebuie dovedita". n baza acestei prezumtii, orice bun dobndit n timpul casatoriei, de oricare dintre soti, se considera comun cta vreme nu se face dovada ca este propriu, respectiv, ca se ncadreaza ntr-una din categoriile prevazute de art. 31 C. fam. Calitatea de bun propriu trebuie dovedita. Dovada bunurilor proprii n raporturile dintre soti poate fi facuta prin orice mijloc de proba, exceptnd cazul actelor juridice solemne. Dreptul sotilor asupra bunurilor proprii Din punct de vedere juridic, fiecare dintre soti pastreaza n exclusivitate dreptul de posesie, de folosinta si de dispozitie asupra bunurilor lor proprii. n principiu, ntre soti pot interveni orice conventii privitoare la bunurile lor proprii, ca, de pilda, cele de largire a comunitatii matrimoniale prin includerea n ea de bunuri proprii ale unuia sau altuia dintre soti. Ori de cte ori sotii exercita mpreuna drepturile unuia sau altuia dintre ei, ca si atunci cnd unul dintre ei le exercita n locul celuilalt, temeiul juridic este conventional. Natura juridica a comunitatii de bunuri 1. Proprietatea comuna n devalmasie si proprietatea comuna pe cote parti Doctrina considera ca proprietatea sotilor asupra bunurilor comune este o proprietate comuna n devalmasie. O forma de proprietate comuna este nsa si proprietatea comuna pe cote parti, cunoscuta n dreptul comun. ntre cele doua feluri de proprietate exista nsa si deosebiri: a) n prima situatie, partea fiecarui sot asupra bunurilor comune nu se cunoaste, nefiind determinata, pe cnd n al doilea caz, partea fiecarui sot este cunoscuta, fiind determinata sub forma unei fractiuni matematice; b) sotii nu pot dispune n timpul casatoriei, prin acte ntre vii, de dreptul lor asupra bunurilor comune, caci acesta nu este determinat, pe cnd, n al doilea caz, fiecare dintre proprietarii comuni poate dispune de dreptul sau (cota sa parte) asupra bunurilor respective fara a avea nevoie pentru aceasta de consimtamntul celorlalti proprietari; c) fiecare sot poate face singur acte de administrare si de folosinta asupra bunurilor comune, presupunndu-se ca are si consimtamntul celuilalt sot, pe cnd, n al doilea caz, fiecare dintre proprietarii comuni poate face acte de folosinta asupra bunurilor comune numai n masura n care nu aduce atingere la folosinte concomitente ale celorlalti proprietari si nu schimba destinatia bunurilor respective, ceea ce nseamna ca, n fapt, actele de folosinta nu pot fi facute dect cu consimtamntul tuturor proprietarilor comuni;

d) fiecare dintre soti poate dispune, cu unele exceptii, de bunurile comune, fiind socotit ca are si consimtamntul celuilalt sot, pe cnd, n al doilea caz, actele de dispozitie asupra ntregului bun comun se pot face numai cu consimtamntul tuturor proprietarilor comuni; e) izvorul comunitatii de bunuri a sotilor este casatoria, pe cnd proprietatea comuna pe cote parti poate proveni din cauze diferite; f) mpartirea bunurilor comune ale sotilor nu se face potrivit unei cote predeterminate, ntinderea dreptului fiecarui sot stabilindu-se cu prilejul mpartirii, pe cnd, n cazul proprietatii comune pe cote parti, mpartirea bunurilor se face potrivit cotelor prestabilite, a caror ntindere este cunoscuta. 2. mpartirea bunurilor comune n timpul casatoriei n dreptul nostru, mpartirea bunurilor comune n timpul casatoriei este posibila ca o situatie de exceptie si poate fi facuta n urmatoarele situatii: la cererea oricaruia dintre soti, la cererea creditorilor personali ai oricaruia dintre soti si n cazul confiscarii averii unuia dintre soti. mpartirea bunurilor comune la cererea sotilor mpartirea este posibila numai pe cale judecatoreasca, si nu pe cale conventionala; daca au loc asemenea conventii, ele sunt lovite de nulitate absoluta. mpartirea bunurilor comune existente n momentul n care se face mpartirea poate fi totala sau partiala, bunurile care nu s-au mpartit ramnnd tot bunuri comune. n situatia n care se realizeaza partajul bunurilor comune ale sotilor, se va avea n vedere valoarea pe care o au aceste bunuri la data cnd s-a introdus actiunea de mpartire, si nu valoarea lor de la data la care a luat nastere starea de devalmasie. 3. Datoriile comune ale sotilor a) Categoria datoriilor comune Codul familiei precizeaza n art. 32 ca sotii raspund cu bunurile comune pentru: cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune; obligatiile pe care le-au contractat mpreuna; obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru mplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei; repararea prejudiciului cauzat prin nsusirea de catre unul din soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acestea au sporit bunurile comune ale sotilor. b) Cheltuielile comune facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile comune n categoria acestor cheltuieli se pot mentiona cele facute pentru ntretinerea si conservarea bunurilor comune, pentru plata taxelor si impozitelor, plata primelor asigurarilor obligatorii etc. Aceste cheltuieli pot fi facute de oricare dintre soti si, potrivit mandatului tacit, ele obliga pe

ambii soti, afara de cazul cnd celalalt sot s-a opus la efectuarea lor si creditorul respectiv a cunoscut aceasta opozitie. c) Obligatiile contractate de soti mpreuna O astfel de obligatie trebuie contractata numai n timpul casatoriei, n mod concomitent sau succesiv, de catre soti. Datoria este comuna daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: - obligatia sa fie asumata de catre soti: - obligatia sa fie asumata mpreuna de soti; - sotii pot sa-si asume obligatia fie participnd n persoana la ncheierea actului juridic, fie participnd prin reprezentare, cel care reprezinta putnd fi chiar celalalt sot; - cauza obligatiei este indiferenta; obligatia este comuna chiar daca nu ar avea legatura cu nevoile casatoriei; - obligatia asumata de soti mpreuna este comuna, fara a deosebi dupa cum este indivizibila prin natura ei sau prin vointa partilor, solidara sau conjuncta. d) Obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru ndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei Se impun a fi ndeplinite urmatoarele cerinte de catre o obligatie: - sa izvorasca dintr-un act juridic; - sa fie asumata de catre un singur sot; - sa fie asumata pentru ndeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei. e) Repararea prejudiciului cauzat prin nsusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor Cerinte: - sa se fi produs un prejudiciu de natura patrimoniala; - prejudiciul sa fie cauzat prin nsusirea unui bun proprietate publica; - faptul nsusirii sa fie savrsit de catre unul dintre soti; - bunurile comune sa fi nregistrat o sporire; - existenta legaturii de cauzalitate ntre sporirea valorii bunurilor comune si nsusirea savrsita de catre unul dintre soti.

f) Urmarirea datoriilor comune ale sotilor n conditiile legii, numai creditorii comuni pot sa urmareasca bunurile comune ale sotilor. n situatia n care bunurile comune nu sunt suficiente pentru a acoperi creanta, atunci creditorii comuni pot urmari si bunurile personale ale sotilor. NCETAREA EXISTENEI CSTORIEI NCETAREA CSTORIEI 1. ncetarea, desfacerea si desfiintarea casatoriei Se face distinctia ntre ncetarea si desfacerea casatoriei. Casatoria nceteaza prin: - moartea unuia dintre soti; - declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti; - recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort. ncetarea casatoriei are loc de drept. Casatoria se poate desface prin divort, ca o masura cu caracter exceptional, prin hotarre judecatoreasca. ncetarea casatoriei produce efecte numai pentru viitor, nu si pentru trecut si tot astfel si desfacerea casatoriei. Spre deosebire de acestea, desfiintarea casatoriei si produce efectele, exceptnd pe cele fata de copii si casatoria putativa, din chiar momentul ncheierii ei, si pentru trecut, casatoria fiind considerata ca nu a existat niciodata. 2. Cazurile de ncetare a casatoriei A. Moartea unuia dintre soti Desi casatoria nceteaza pentru viitor, unele efecte ale acesteia se mentin si dupa aceasta data, si anume: - sotul supravietuitor care a luat prin casatorie numele celuilalt sot l pastreaza si dupa ncetarea casatoriei si aceasta chiar daca se recasatoreste; - sotul supravietuitor care nu a mplinit nca vrsta de 18 ani si mentine capacitatea de exercitiu dobndita prin casatorie, ca un drept cstigat. n privinta efectelor cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti se pot ivi urmatoarele situatii: - nceteaza comunitatea de bunuri a sotilor; sotul supravietuitor, de regula, are un drept de proprietate asupra unei parti din bunurile care au fost comune n timpul casatoriei, iar cealalta parte, care apartinuse sotului decedat, trece la mostenitorii sai, ntre care se afla si sotul supravietuitor; - obligatia de ntretinere ntre soti devine inoperanta;

- ia nastere dreptul de mostenire al sotului supravietuitor la moartea celuilalt sot. B. Declararea judecatoreasca a decesului unuia dintre soti Aceasta produce aceleasi efecte ca n cazul mortii fizice constatate oficial, data mortii fiind cea stabilita prin hotarrea judecatoreasca declarativa a decesului. C. Recasatorirea sotului celui ce fusese declarat mort n cazul n care sotul declarat mort reapare si anuleaza hotarrea declarativa de deces, pot aparea doua situatii: a) sotul care s-a recasatorit a fost de buna-credinta, adica nu a stiut ca cel declarat mort traieste. n aceasta situatie, se da preferinta celei de a doua casatorii, care exista n fapt, iar prima casatorie este considerata desfacuta pe data ncheierii celei de a doua, care ramne singura valabila; b) n cazul cnd sotul care s-a recasatorit a fost de rea-credinta, stiind ca cel declarat decedat se afla n viata, se considera ca noua casatorie este ncheiata prin fraudarea art. 5 C. fam., care interzice casatoria unei persoane casatorite si, n consecinta, noua casatorie este lovita de nulitate absoluta. DESFACEREA CSTORIEI 1. Temeiurile juridice ale divortului Divortul este un mijloc de ncetare a casatoriei pe cale judecatoreasca atunci cnd, datorita unor motive temeinice, convietuirea si raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil afectate. Divortul se poate pronunta si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt ndeplinite conditiile cerute de lege (art. 38 C. fam.): - pna la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la ncheierea casatoriei, n caz contrar actiunea putnd fi respinsa; - sa nu existe copii minori rezultati din casatorie, nu nsa si din alta casatorie. Divortul nu poate fi cerut, conform noilor reglementari, de oricare dintre soti, daca starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. 2. Motivele de divort n lipsa unei reglementari exprese, practica judiciara considera ca motive temeinice situatii de felul acesta: - parasirea nejustificata a domiciliului conjugal; - refuzul nejustificat al unuia din soti de a locui mpreuna cu celalalt; - infidelitatea sub forma adulterului;

- nendeplinirea ndatoririlor conjugale ca urmare a unor nepotriviri de ordin fiziologic; - rele purtari concretizate n fapte evidente de destramare a vietii de familie; - existenta unei boli grave incurabile de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de celalalt sot dect dupa ncheierea casatoriei, datorita acestui motiv o convietuire devenind imposibila. 3. Procedura divortului Conform legii, actiunea de divort are un caracter strict personal si de aceea nu poate fi introdusa dect de catre soti. Actiunea n justitie a) Instanta competenta. Actiunea de divort este de competenta instantei judecatoresti n circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu al sotilor; nu are relevanta daca sotii au avut facuta mutatia n acea localitate, ci numai daca au locuit efectiv ntr-o anumita localitate. Este de retinut faptul ca normele care determina competenta n materie de divort sunt imperative. b) Cererea de divort. n ce priveste redactarea actiunii judiciare, pe lnga mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda orice cerere de chemare n judecata, cererea de divort trebuie sa cuprinda si numele copiilor minori nascuti din casatorie sau ale celor care au aceeasi situatie legala. Ca atare, la cerere se vor anexa copii legalizate de pe certificatul de casatorie si de pe certificatele de nastere ale copiilor minori. Prin cererea de divort, sotul reclamant mai poate solicita sa i se ncredinteze copii minori si sa se fixeze contributia celuilalt sot pentru ncredintarea acestora, sa poarte si dupa divort numele pe care l-a purtat n casatorie, sa se mparta bunurile comune etc. Cererea de divort mpreuna cu nscrisurile doveditoare vor fi prezentate personal de catre reclamant presedintelui instantei competente. c) Cererea reconventionala. Sotul prt poate face cerere reconventionala cel mai trziu pna la prima zi de nfatisare publica, pentru faptele petrecute nainte de aceasta data. Cnd s-a introdus cerere reconventionala, aceasta se judeca mpreuna cu cea a reclamantului, opernd prorogarea de competenta n favoarea instantei nvestite cu judecarea ultimei dintre aceste doua cereri. 4. Desfasurarea procesului a) mpacarea partilor. Dupa ce primeste cererea de divort, presedintele instantei va da reclamantului sfaturi de mpacare, procedndu-se n acest fel si n cazul cererii de divort bazate pe acordul partilor. La divortul ntemeiat pe acordul partilor se fixeaza un termen de doua luni n sedinta publica, avnd ca scop verificarea de catre soti a mentinerii acordului lor de divort. b) Prezenta personala a partilor. n cazul proceselor de divort, partile sunt obligate sa se nfatiseze n persoana n fata instantelor de fond, afara de urmatoarele cazuri: - cnd unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate; - cnd unul dintre soti este mpiedicat de o boala grava; - cnd unul dintre soti este pus sub interdictie;

- cnd unul dintre soti are resedinta n strainatate. Pentru divortul pe baza acordului sotilor, la termenul de judecata, n prima instanta se cere prezenta ambilor soti, pentru a se verifica staruinta lor n desfacerea casatoriei dupa procedura amintita. c) Alti participanti la procesul de divort. n situatia n care sotii au copii minori, instanta va dispune si citarea si ascultarea autoritatii tutelare. Ascultarea copiilor minori care au mplinit vrsta de 10 ani este obligatorie n procesele de divort n vederea ncredintarii lor. d) sedinta de judecata. Conform legii, cererile de divort se judeca n sedinta publica. Ca regula generala, actiunea de divort se stinge prin mpacarea partilor n orice faza a procesului. n ce priveste administrarea probelor, legea prevede posibilitatea audierii ca martori si a rudelor si a finilor pna la gradul III inclusiv, n afara de descendenti. n mod cu totul special, ca probe se poate admite si nregistrarea convorbirilor telefonice. Interogatoriul poate fi folosit doar pentru combaterea motivelor de divort, nu si pentru dovedirea acestora. e) Hotarrea de divort. n situatia n care sunt ndeplinite cerintele art. 38 C. fam., instanta pronunta desfacerea casatoriei facnd distinctiile necesare. Hotarrea de divort poate cuprinde si unele mentiuni facultative, cum ar fi cele privind: numele pe care sotii l vor purta dupa divort, stabilirea pensiei de ntretinere ntre soti, mpartirea bunurilor comune, parintele care va administra bunurile minorului l va reprezenta, i va ncuviinta actele n viitor. Data cnd hotarrea ramne definitiva se considera a fi cea a desfacerii casatoriei. Executarea hotarrii de divort. Dupa ramnerea definitiva a hotarrii de divort, instanta o va comunica din oficiu Serviciului de stare civila, pentru a face mentiunea pe marginea actului de casatorie, pentru o mai buna conservare a situatiei cu caracter publicitar. Efectuarea mentiunii despre hotarrea de divort pe actul de casatorie constituie o masura publicitara, ce are ca scop de a face opozabila fata de terti desfacerea casatoriei. 5. Efectele divortului . Efecte cu privire la relatiile personale dintre soti si capacitatea de exercitiu Divortul produce efecte numai pentru viitor, nu si pentru trecut. Aceste efecte pot fi cu privire la relatiile personale, la capacitatea de exercitiu si la cele patrimoniale. Calitatea de sot nceteaza pentru viitor, iar fiecare sot se poate recasatori. ncetnd aceasta calitate, ia sfrsit si obligatia de sprijin moral si de fidelitate. n urma divortului, fiecare dintre fostii soti redobndeste numele avut nainte de ncheierea casatoriei, nsa legea prevede si

posibilitatea mentinerii numelui purtat anterior, n timpul casatoriei. n cazul n care divortul are loc nainte de mplinirea vrstei de 18 ani de catre unul dintre soti, nu se pierde capacitatea deplina de exercitiu dobndita prin ncheierea casatoriei de catre persoana n cauza. Asupra cetateniei, divortul nu are nici o influenta. . Efecte cu privire la bunurile comune A) mpartirea bunurilor comune prin nvoiala sotilor Prin nvoiala sotilor, mpartirea poate avea loc n urmatoarele situatii: - concomitent cu hotarrea de divort; - n cursul procesului de divort, indiferent daca nvoiala se face n fata instantei sau printr-un act ntocmit n fata notarului autorizat; - n perioada imediat urmatoare de la ramnerea definitiva a hotarrii de divort; - dupa nregistrarea hotarrii de divort, facuta pe marginea actului de casatorie. B) mpartirea bunurilor comune prin hotarre judecatoreasca n cazul n care sotii nu se nteleg cu privire la mpartirea bunurilor comune, atunci, la cererea oricaruia dintre soti, urmeaza a decide instanta de judecata. n aceste situatii, mpartirea bunurilor comune se face dupa cum urmeaza: - n cazul n care exista o nvoiala ntre soti cu privire la determinarea cotei fiecaruia dintre ei n bunurile comune, atunci mpartirea se face conform acestor cote; - n situatia contrara, stabilirea cotei-parti ce revine fiecarui sot din bunurile comune se face prin hotarre judecatoreasca, corespunzator acestor cote. Dreptul la actiune avnd ca obiect mpartirea bunurilor comune nu se prescrie. n situatia n care pna la mpartirea bunurilor comune exista pericolul ca unul dintre soti sa nstraineze o parte din bunuri n detrimentul celuilalt sot sau sa le deterioreze, ori un sot nu poate folosi bunurile comune, instanta poate numi un sechestru judiciar, care poate fi chiar unul dintre soti. . Efecte cu privire la locuinta comuna a sotilor a) Situatia sotilor chiriasi. Fara a se tine seama pe numele caruia dintre soti este ncheiat contractul de nchiriere si daca ncheierea acestuia s-a facut la o data anterioara ori ulterioara casatoriei, se procedeaza dupa cum urmeaza: - locuinta comuna se mparte ntre soti, daca acest lucru este posibil;

- daca locuinta nu se poate mparti, locuinta se atribuie conform ntelegerii sotilor, iar n lipsa acesteia, se atribuie sotului caruia i s-au ncredintat copii spre ngrijire, iar n cazul n care nu sunt copii, sotului care a obtinut divortul. Daca copiii sunt ncredintati unei terte persoane sau unei institutii pentru ocrotire, atunci criteriul nu se mai aplica. Daca sotii au mai multi copii si fiecaruia dintre ei i se ncredinteaza copii, instanta va trebui sa aplice celelalte dispozitii, chiar daca cuantumul acestor atribuiri este inegal. Copiii dintr-o casatorie anterioara au aceleasi drepturi ca si copiii rezultati din casatoria care se desface. Copiii din afara casatoriei au aceleasi drepturi ca si copiii din casatorie. n lipsa de nvoiala a sotilor si cnd nu exista copii, locuinta se atribuie sotului care a obtinut divortul, evacuarea celuilalt sot facndu-se neconditionat, fara atribuirea altei locuinte. b) Situatia sotului proprietar sau titular al altui drept. Sotul proprietar nu poate fi evacuat, chiar daca el este vinovat de divort sau daca au fost ncredintati copii minori celuilalt sot. Apartamentul proprietate personala al unuia dintre fostii soti nu poate fi atribuit nici n ntregime si nici partial sotului neproprietar. Totusi, instanta, apreciind mprejurarile cauzei, poate sa oblige pe sotul proprietar, la cerere, sa asigure celuilalt sot, precum si copiilor care i-au fost ncredintati, o suprafata locativa corespunzatoare, fie n apartamentul proprietatea sa, fie n alta locuinta. c) Situatia sotilor coproprietari ori proprietari n devalmasie. n situatia n care locuinta apartine sotilor n coproprietate ori n devalmasie, iar n cadrul actiunii de divort nu s-a cerut mpartirea bunurilor comune, instanta, la cerere, poate dispune pe calea unor masuri provizorii mpartirea sau atribuirea locuintei dupa aceleasi criterii, urmnd ca rezolvarea definitiva a raporturilor patrimoniale dintre soti sa aiba loc ulterior, n cadrul actiunii separate de partaj. d) Efecte cu privire la alte raporturi patrimoniale dintre soti. Obligatia de a suporta cheltuielile casniciei si cea de sprijin material nceteaza o data cu ncetarea calitatii de soti. n ceea ce priveste dreptul la mostenire, fostul sot supravietuitor nu are drept la mostenire asupra bunurilor ramase la moartea celuilalt sot de care a divortat. . Efecte cu privire la relatiile personale dintre parinti si copiii minori n cazul desfacerii casatoriei, cnd exista copii minori, se pune problema ncredintarii acestora. Instanta judecatoreasca este obligata, chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor n acest sens, sa se pronunte, prin hotarrea pe care o da, si asupra ncredintarii acestora, pentru a se evita introducerea ulterioara a unei noi actiuni, ceea ce nu ar fi n interesul copiilor minori, care nu pot fi lasati fara ngrijire si ntretinere nici un moment. Exercitarea drepturilor parintesti cu privire la persoana copilului n situatia n care copilul a fost ncredintat unui parinte, acesta exercita drepturile si ndatoririle parintesti cu privire la persoana copilului; celalalt parinte pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, precum si de a veghea la cresterea, educarea, nvatarea si pregatirea lui

personala. n situatia n care copilul a fost ncredintat unei alte persoane ori unei institutii de ocrotire, acestia vor avea fata de copil numai drepturile si ndatoririle parintesti cu privire la persoana copilului. . Efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre parinti si copiii minori a) Contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, nvatatura si pregatire profesionala a copilului. Aceasta contributie se stabileste prin hotarre de divort chiar daca partile nu au facut cerere n acest sens. b) Exercitarea drepturilor si ndatoririlor parintesti cu privire la bunurile copilului. n situatia n care copilul este ncredintat unuia dintre parinti, drepturile si ndatoririle parintesti mentionate se exercita de catre acesta. c) Beneficiul contractului cu privire la locuinta. Faptul ncredintarii copiilor unuia dintre parinti are influenta asupra atribuirii beneficiului contractului de nchiriere, acesta folosind sotului caruia i s-au ncredintat copii. d) Primirea alocatiei de stat pentru copii. RUDENIA 1. Notiune. Din punct de vedere juridic, Codul familiei, n art. 95 al.1 defineste rudenia ca fiind "legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun". 2. Clasificare: a) dupa izvorul ei, distingem ntre rudenia fireasca, care se ntemeiaza pe faptul nasterii si se bazeaza pe legatura de snge, si rudenia civila, creata prin adoptie. Aceasta din urma se substituie rudeniei firesti, adoptatul si descendentii sai devenind ruda cu adoptatorul si rudele acestuia; b) dupa linia de rudenie (adica sirul de persoane ntre care exista rudenie), distingem ntre rudenia n linie dreapta (sau directa) si rudenia n linie colaterala. Rudenia n linie dreapta se subclasifica, n functie de sensul sau urcator sau cobortor, n: rudenie ascendenta, care leaga o persoana cu cei care coboara (de la copil, parinti, bunici, strabunici etc.); rudenie descendenta, care leaga o persoana cu cei care coboara din aceasta (de la parinti, copil, nepoti, stranepoti etc.); c) dupa natura relatiei dintre parinti, rudenia fireasca poate fi din casatorie sau din afara casatoriei. Dreptul romn acorda aceeasi ocrotire rudeniei din casatorie, ct si celei din afara casatoriei. ntre filiatia din casatorie si cea din afara casatoriei exista unele deosebiri de reglementare n ceea ce priveste modul stabilirii filiatiei si a numelui copilului din afara casatoriei.

Stabilirea gradului de rudenie se face diferit, dupa felul liniei de rudenie. Astfel, la rudenia n linie directa, gradul de rudenie se socoteste dupa numarul nasterilor prin care se stabileste legatura de snge ntre doua persoane, iar la rudenia n linie colaterala, gradul se socoteste dupa numarul nasterilor, pornind de la una din rude n linie ascendenta pna la autorul comun, si apoi de la acesta, n linie descendenta, pna la cealalta ruda. n linie colaterala nu exista rude de gradul nti. 3. Durata rudeniei difera dupa cum este vorba de rudenia fireasca, care este permanenta, si rudenia civila, care dureaza numai ct timp fiinteaza adoptia. Numai ntr-un singur caz, rudenia fireasca nceteaza, si anume n cazul ncuviintarii adoptiei, mentinndu-se nsa impedimentul la casatorie. 4. Dovada rudeniei se face n mod diferit dupa efectele care se urmaresc: a) daca se urmaresc efecte de stare civila dovada se face, n principiu, cu acte de stare civila; exceptie: orice mijloace de proba; b) daca se urmaresc alte efecte, de regula, patrimoniale, dovada se poate face cu alte mijloace de proba dect actele de stare civila, de exemplu, prin martori - n cadrul procedurii succesorale; c) n cadrul procesului penal, proba filiatiei poate fi facuta si cu mijloacele procesuale penale prevazute de Codul de procedura penala. n cazul adoptiei, legatura de rudenie exista ntre adoptator si rudele acestuia, pe de o parte, si adoptat si descendentii sai, pe de alta parte (art. 1 pct. l din OUG nr. 25/1997). 5. Rudenia prin adoptie se substituie rudeniei firesti, care nu mai persista dect pentru a constitui un impediment la casatorie (art. 6 C. fam.). Rudenia rezultata din adoptie nceteaza numai pentru viitor, n cazul desfacerii adoptiei, iar n cazul declararii nulitatii adoptiei, legatura de rudenie se desfiinteaza, cu caracter retroactiv. Gradul de rudenie se stabileste ca si la rudenia fireasca, iar dovada de rudenie se face prin proba adoptiei nsasi. 6. Afinitatea sau alianta este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot (de exemplu: ntre ginere si socri, ntre cumnati). Afinitatea nu exista ntre rudele unui sot si rudele celuilalt sot (ntre cuscri), iar ntre soti nu exista nici rudenie si nici afinitate. Afinitatea si are izvorul n casatorie; ea nu apare n cazul concubinajului. Afinitatea exista si n cazul n care rudenia rezulta din adoptie, precum si atunci cnd rezulta din afara casatoriei. Gradul de afinitate se determina ca si gradul de rudenie, sotul fiind afinul rudelor sotiei n acelasi grad n care sotia este ruda cu persoanele n cauza. Fiind un efect al casatoriei si al rudeniei, afinitatea ar trebui sa dureze pna la ncetarea sau desfacerea casatoriei, ori pna ce rudenia prin adoptie ia sfrsit. Unele efecte juridice ale afinitatii se pot mentine, n conditiile legii, chiar daca afinitatea nceteaza.

Proba afinitatii se face prin dovada rudeniei si a casatoriei din care rezulta. Efectele afinitatii se produc numai cnd legea prevede aceasta, de exemplu: n cazul obligatiei de ntretinere dintre un sot si copilul celuilalt sot, n materie de nedemnitate succesorala, n cazul recuzarii judecatorilor, n materie de stramutare a proceselor, n materia martorilor etc. FILIAIA Filiatia este o legatura de snge, biologica, ce rezulta din procreare si nastere. n sens larg, desemneaza un sir nentrerupt de nasteri care leaga o persoana de un stramos al ei, iar n sens restrns, este raportul de descendenta a unei persoane din parintii sai. n raport de parintele fata de care se stabileste, filiatia se mparte n filiatie fata de mama si filiatie fata de tata. Dupa natura relatiei dintre parinti la data nasterii sau a conceptiei filiatia poate fi din casatorie si din afara casatoriei, iar n cazul n care este realizata doar pe cale juridica, prin nfiere, este vorba despre filiatie din adoptie. Filiatia fata de mama 1. Notiuni introductive. Filiatia fata de mama se mai numeste si maternitate si poate fi din casatorie sau din afara casatoriei. Ea cunoaste aceeasi reglementare juridica, fie ca este din casatorie, fie ca este din afara casatoriei. Conform art. 47 al. 1 C. fam., filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii. Stabilirea filiatiei fata de mama presupune dovedirea a doua elemente, respectiv: a) faptul nasterii copilului; b) identitatea copilului nascut cu cel despre a carui filiatie este vorba, iar n cazul filiatiei din casatorie, trebuie facuta si dovada casatoriei. Dovada acestor elemente ale filiatiei ar urma sa se faca prin orice mijloc de proba. 2. Dovada filiatiei fata de mama. Ca regula, stabilirea filiatiei fata de mama se face prin certificatul constatator al nasterii, eliberat dupa nregistrarea nasterii la serviciul de stare civila. Forta probanta a certificatului este consolidata prin folosirea starii civile conforme acestui certificat. Folosirea starii civile (posesia de stat) este starea de fapt din care rezulta ca un copil este al unei anumite femei si aceasta stare de fapt dovedeste att faptul nasterii, ct si faptul identitatii, deoarece existenta concordanta a certificatului de nastere si a folosirii starii civile creeaza prezumtia absoluta ca starea civila aratata n acest mod corespunde realitatii. Sunt considerate elemente ale folosintei starii civile, care trebuie sa prezinte caracter de continuitate si sa existe n mod concordant, urmatoarele: a) purtarea de catre copil a numelui mamei (nomen); b) faptul tratarii copilului de catre mama si familia acesteia ca fiind copilul nascut de respectiva femeie (tractatus); c) mprejurarea ca acest copil este considerat si de catre terti ca fiind persoana careia i apartine starea civila de care se prevaleaza (fama).

n cazul adoptiei, se ntocmeste un nou act de nastere pentru cel adoptat, n care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti. Noul act nu face dovada nasterii fata de mama fireasca a adoptatorului, dovada nasterii facndu-se, la nevoie, cu vechiul act de nastere pe care se face mentiune privind ntocmirea noului act. 3. Recunoasterea filiatiei fata de mama este actul prin care o femeie declara legatura de filiatie dintre ea si un copil despre care pretinde ca este al sau. Recunoasterea are o natura juridica complexa, de mijloc de proba (marturisirea) si de act juridic unilateral ce are ca efect stabilirea posesiei de stat a acelui copil.Art. 48 C. fam. prevede, limitativ, doua cazuri n care poate avea loc recunoasterea: a) daca nasterea nu a fost nregistrata n registrul de stare civila, pentru ca: 1) nu a existat registru de stare civila; 2) s-a omis nregistrarea din vina delegatului de stare civila; 3) mama nu a declarat nasterea; b) cnd copilul a fost trecut n registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti. Desi art. 48 C. fam. prevede ca se poate recunoaste numai copilul nascut din parinti necunoscuti, se admite si recunoasterea copilului a carui paternitate a fost stabilita mai nti, deoarece art. 64 C. fam. prevede ca un copil si poate stabili mai nti filiatia fata de oricare dintre parinti. Copiii care pot fi recunoscuti sunt: a) att copilul minor, ct si copilul major, deoarece legea nu distinge; b) nu numai copilul nascut, ci si copilul doar conceput, sub conditia sa se nasca viu si la nastere sa se afle ntr-una din cele doua situatii la care se refera art. 48 C. fam.; c) copilul decedat, daca a lasat descendenti, facndu-se aplicarea prin analogie a art. 57 al. l C. fam., care prevede posibilitatea recunoasterii de paternitate ntr-o astfel de situatie. Recunoasterea de maternitate poate fi facuta n urmatoarele forme: a) declaratie la serviciul de stare civila; b) nscris autentic (notarial sau declaratie n fata instantelor judecatoresti); c) testament, n oricare din formele sale (autentic, olograf, mistic sau privilegiat). Caracterele juridice ale recunoasterii: act juridic cu caracter strict personal, unilateral, pur si simplu, declarativ de filiatie, produce efecte erga omnes, irevocabil, chiar daca s-a facut prin testament, solemn, care trebuie sa mbrace formele limitativ prevazute de lege. Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata, inclusiv de catre mama care a facut recunoasterea, si poate fi sanctionata cu nulitatea absoluta, sau nulitatea relativa, dupa caz.

4. Actiunea n justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama este o actiune n reclamatie de stare civila si poate fi introdusa n doua cazuri prevazute de art. 50 C. fam.: a) n situatia n care, din orice mprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii; b) n situatia n care se contesta realitatea celor cuprinse n certificatul constatator al nasterii. Aspecte procesuale privind exercitarea actiunii n stabilirea filiatiei fata de mama: a) titularul actiunii este copilul - conform art. 52 al. 1 C. fam.; b) actiunea se introduce mpotriva pretinsei mame, iar dupa moartea acesteia, mpotriva mostenitorilor acesteia; c) actiunea nu se prescrie n timpul vietii copilului; d) hotarrea pronuntata are caracter declarativ si este opozabila erga omnes. Filiatia fata de tata Notiuni generale. Filiatia fata de tata (paternitate) reprezinta legatura juridica dintre un copil si tatal sau. Paternitatea poate fi: din casatorie; din afara casatoriei. n mod corespunzator, exista copilul din casatorie si cel din afara casatoriei. Potrivit art. 55 si 57 C. fam., copii din casatorie sunt: - cei nascuti n timpul casatoriei, adica ntre data ncheierii casatoriei si data desfacerii ori ncetarii acesteia; - cei conceputi n timpul casatoriei si nascuti dupa desfacerea, ncetarea ori declararea nulitatii casatoriei, daca nasterea a avut loc nainte ca mama sa fi intrat ntr-o noua casatorie. Potrivit art. 57 si 59 C. fam., este copil din afara casatoriei copilul conceput si nascut n afara casatoriei, adica: nainte de ncheierea casatoriei; dupa desfacerea, ncetarea sau declararea nulitatii casatoriei, chiar daca parintii lui sunt casatoriti; precum si copilul conceput si nascut din parinti care nu sunt casatoriti ntre ei. Moduri de stabilire a paternitatii: - din casatorie - prin prezumtia de paternitate; - din afara casatoriei - fie prin recunoasterea voluntara din partea pretinsului tata, fie prin actiune n justitie pentru stabilirea paternitatii. Filiatia fata de tatal din casatorie

A. Prezumtia de paternitate. Art. 53 C. fam. se aplica n situatia copilului nascut n timpul casatoriei si a copilului conceput n timpul casatoriei si nascut dupa ncetarea sau desfacerea casatoriei, declararea nulitatii sau anularea acesteia. Pentru dovedirea filiatiei fata de tata, este suficient sa se stabileasca filiatia fata de mama si casatoria acesteia la data nasterii ori conceptiei copilului. Beneficiaza de prezumtia de paternitate copilul nascut n timpul casatoriei, chiar daca tatal sau nu a fost trecut n actul de nastere si nu a introdus actiunea n tagaduirea paternitatii. B. Timpul legal al conceptiunii copilului: notiune, calcul, caracter: - timpul cuprins ntre a 300-a zi si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului (art. 61 C. fam.); - se calculeaza pe zile, si nu pe ore; ziua nasterii, care este ziua de plecare a termenului, nu se socoteste, dar se socoteste ziua de mplinire; durata lui este de 121 zile; - dispozitiile art. 61 C. fam. creeaza o prezumtie cu caracter absolut n ce priveste determinarea timpului legal al conceptiunii. C. Tagaduirea paternitatii din casatorie - actiunea care are ca obiect rasturnarea prezumtiei de paternitate. Cazuri de introducere a actiunii - paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului (motive: a) imposibilitatea fizica de a procrea; b) imposibilitatea materiala de coabitare; c) imposibilitatea morala de coabitare). Dreptul la actiune - aceasta poate fi introdusa numai de sotul mamei sau de tutorele sotului pus sub interdictie, cu ncuviintarea autoritatii tutelare. Mostenitorii sotului pot doar continua actiunea pornita de el. Termenul actiunii - 6 luni de la data cnd tatal a cunoscut nasterea copilului, de la data cnd a luat cunostinta despre stabilirea filiatiei fata de mama etc. (art. 55 C. fam.). Proba - prin orice mijloc de proba; instanta competenta -instanta locului unde domiciliaza reprezentantul legal al copilului. Efectele admiterii actiunii - copilul este considerat ca fiind din afara casatoriei, cu exceptia situatiilor de conflicte de paternitate din casatorie: cu privire la nume; cu privire la ocrotirea copilului prin parinti; cu privire la domiciliul copilului; cu privire la pensia de ntretinere. D. Conflict de paternitate. Dubla paternitate. n situatia n care se tagaduieste paternitatea unui copil din casatorie, reapare de drept cealalta paternitate, copilul fiind considerat tot din casatorie, adica aceea n care a fost conceput. Conflictul de paternitate desemneaza situatia n care unui copil i se atribuie doua paternitati, datorita faptului ca este conceput n timpul primei casatorii si nascut n timpul celei de-a doua. Potrivit art. 53 al. 2 C. fam., conflictul se rezolva n favoarea sotului din cea de-a doua casatorie.

ntre paternitatea din casatorie si paternitatea din afara casatoriei nu poate exista conflict de paternitate. E. Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie. Este actiunea prin care se urmareste nlaturarea gresitei aplicari a prezumtiei de paternitate; titularul actiunii - orice persoana interesata, chiar si copilul; este introdusa mpotriva barbatului fata de care s-a stabilit eronat paternitatea; este imprescriptibila; este admis orice mijloc de proba; efect: copilul devine din afara casatoriei. Filiatia fata de tatal din afara casatoriei A. Recunoasterea de paternitate Notiune: actul prin care un barbat declara ca un anumit copil este al sau. Copiii care pot fi recunoscuti: - numai copilul din afara casatoriei (inclusiv copilul din casatorie caruia i s-a tagaduit paternitatea); - numai copilul nascut; - si copilul conceput, care, la nastere, sa aiba situatia juridica de copil din afara casatoriei; - copilul din afara casatoriei dupa ce a decedat, numai daca a lasat descendenti firesti; - att copilul minor, ct si cel major; - copilul deja recunoscut - poate fi recunoscut de catre un alt barbat care se pretinde tatal copilului, mai ales daca cel ce face recunoasterea nu are cunostinta de prima recunoastere, dar ofiterul de stare civila este ndreptatit sa refuze nregistrarea ei, cta vreme prima recunoastere nregistrata nu este nlaturata pe calea contestatiei. Caracterele recunoasterii: act personal, declarativ de filiatie (produce efecte retroactiv), act unilateral, irevocabil, solemn, opozabil erga omnes, facultativ. Formele recunoasterii: a) declaratia la serviciul starii civile, fie o data cu nregistrarea nasterii, fie dupa aceasta data; b) nscris autentic: n fata notarului; n fata primarului n localitatile unde nu functioneaza notariate; n fata instantei judecatoresti; c) testament - olograf, autentic sau mistic. Efectele recunoasterii de paternitate - stabilirea paternitatii copilului fata de acel barbat, de la nastere, chiar de la conceptie. Contestarea recunoasterii de paternitate

Notiune: actiunea prin care se urmareste nlaturarea filiatiei stabilite prin recunoastere care nu corespunde adevarului. . Actiunea poate fi exercitata de orice persoana care dovedeste un interes patrimonial sau nepatrimonial: copilul recunoscut, mostenitorii copilului recunoscut, mama copilului recunoscut, barbatul care a facut recunoasterea, mostenitorii acestuia, barbatul care a recunoscut anterior pe acel copil, mostenitorii acestuia, procurorul. . Actiunea poate fi exercitata de orice persoana care dovedeste un interes patrimonial sau nepatrimonial: copilul recunoscut, mostenitorii copilului recunoscut, mama copilului recunoscut, barbatul care a facut recunoasterea, mostenitorii acestuia, barbatul care a recunoscut anterior pe acel copil, mostenitorii acestuia, procurorul. . Actiunea se introduce, dupa caz, mpotriva autorului recunoasterii si a copilului recunoscut. . Actiunea este imprescriptibila. Proba: este admisibil orice mijloc de proba, sarcina incumba reclamantului (regula); daca recunoasterea este contestata de mama, de cel recunoscut sau de descendentii acestuia, sarcina probei este rasturnata dovada paternitatii revine autorului recunoasterii sau mostenitorilor sai. Efecte: admiterea actiunii nlatura paternitatea stabilita prin acea recunoastere cu efect retroactiv. Efecte cu privire la numele copilului, ocrotirea parinteasca, obligatia de ntretinere, succesiunea Nulitatea sau anularea recunoasterii de paternitate Recunoasterea de paternitate care nu este facuta cu respectarea prevederilor art. 57 C. fam. este lovita de nulitate absoluta. Recunoasterea lovita de nulitate absoluta sau relativa se considera ca nu a avut loc, copilul avnd aceeasi situatie juridica pe care a avut-o nainte de data recunoasterii, adica fara paternitate stabilita. B. Actiunea pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei Notiune: actiunea care are ca obiect determinarea, pe calea justitiei, a legaturii de filiatie dintre copilul din afara casatoriei si tatal sau. Actiunea se poate introduce n toate situatiile n care este vorba de un copil din afara casatoriei. Introducerea actiunii Titularul actiunii este copilul din afara casatoriei - minor sau major. Mostenitorii copilului pot continua actiunea pornita de acesta. Situatii: copilul nu are capacitate de exercitiu - actiunea se introduce, n numele copilului, de catre mama lui, chiar daca aceasta este minora; n lipsa acesteia, de catre reprezentantul sau legal; copilul are capacitate de exercitiu restrnsa - poate introduce actiunea singur, fara a avea nevoie de vreo ncuviintare;

copilul are capacitate de exercitiu deplina - introduce singur actiunea; copilul adoptat poate introduce actiunea. Actiunea se introduce mpotriva pretinsului tata, iar daca acesta a decedat, mpotriva mostenitorilor sai. Mama sau reprezentantul legal al copilului nu pot renunta la actiune. Termen: 1 an de la nasterea copilului (regula - art. 60 C. fam.); exceptii - art. 60 al. 2 si 3 C. fam. Hotarrea judecatoreasca prin care s-sa stabilit paternitatea din afara casatoriei produce efecte si retroactiv, pna la conceptia copilului, astfel ca n toata aceasta perioada copilul este considerat ca fiind al tatalui. ADOPIA Definitie. Adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului, prin care se stabileste filiatia ntre cel care adopta si copil, precum si rudenia ntre copil si rudele adoptatorului. Caracterele generale ale adoptiei 1) Adoptia se face n interesul adoptatului. 2) Adoptia este un act solemn - consimtamntul necesar n vederea adoptiei se poate da numai n forma autentica prevazuta de lege; adoptia se ncuviinteaza numai de catre institutia judecatoreasca competenta. Cerintele ncheierii adoptiei: - conditiile de fond; - lipsa impedimentelor la adoptie; - conditiile de forma. A) Conditiile de fond ale adoptiei 1. Consimtamntul la adoptie: a) consimtamntul celui care adopta; b) consimtamntul sotului celui care adopta; c) consimtamntul parintilor firesti ai celui ce urmeaza a fi adoptat; d) consimtamntul cerut n cazul copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca; e) consimtamntul celui ce urmeaza a fi adoptat. 2. Cel care adopta trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. 3. Diferenta de vrsta ntre cel care adopta si cel ce urmeaza a fi adoptat sa fie de cel putin 18 ani. 4. Cel ce urmeaza a fi adoptat sa fie minor (sa nu fi dobndit capacitate deplina de exercitiu). 5. Adoptia sa fie n interesul superior al celui ce urmeaza a fi adoptat. 6. Atestatul comisiei pentru protectia copilului. 7. Avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului.

8. ncredintarea copilului n vederea adoptiei persoanei sau familiei care doreste sa-l adopte. 9. Pot fi adoptati doar copii care se afla n evidenta Comitetului Romn pentru Adoptii. 10. Confirmarea cererii de adoptie de catre Comitetul Romn pentru Adoptii. B) Lipsa impedimentelor la adoptie - mprejurari care opresc ncheierea adoptiei: 1. Impedimentul rezultnd din rudenia fireasca n linie dreapta de gradul nti si cea n linie colaterala de gradul al doilea. 2. Impedimentul rezultnd din calitatea de sot. 3. Impedimentul rezultnd dintr-o adoptie anterioara. 4. Impedimentul adoptarii sotilor de catre aceeasi persoana sau familie. C) Conditiile de forma - se refera la forma actelor juridice ale partilor exprimate n forma prevazuta de lege si la procedura adoptiei. Actele partilor sunt: 1. Declaratia de adoptie - consimtamnt n forma autentica, exprimat personal sau prin mandat cu procura speciala, separat de catre fiecare persoana interesata. 2. Acte necesare adoptiei: acte de stare civila, vize, certificate de cazier, certificate medicale etc. 3. Judecatoria competenta - art. 15 al. 1 din OUG nr. 25/1997: tribunalul n raza caruia domiciliaza copilul ce urmeaza a fi adoptat, care verifica ndeplinirea conditiilor de fond si de forma si lipsa impedimentelor la casatorie. Efectele adoptiei 1. Nasterea legaturilor de rudenie - stabilirea filiatiei ntre cel care adopta si adoptat, precum si nasterea rudeniei civile ntre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte. Filiatia si rudenia din adoptie sunt asimilate cu filiatia si rudenia fireasca. n momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si parintii sai naturali nceteaza. Se mentine totusi impedimentul la casatorie ce rezulta din rudenia fireasca. 2. Trecerea drepturilor si ndatoririlor parintesti la adoptator - att cele privitoare la persoana copilului, ct si cele privitoare la bunurile acestuia. 3. Numele de familie al adoptatului - prin adoptie, copilul dobndeste numele adoptatorului, numele unuia dintre adoptatori stabilit de comun acord sau prin hotarre judecatoreasca etc. 4. Domiciliul si locuinta adoptatului: adoptatul major - acolo unde, prin vointa sa, n conditiile legii, si-a stabilit locuinta statornica si principala; adoptatul minor - la parintii adoptatori.

5. Cetatenia adoptatului - adoptatul dobndeste cetatenia romna prin adoptia sa de catre cetateni romni; pierde cetatenia romna prin adoptia sa de catre persoane fara cetatenie romna; prin schimbarea cetateniei adoptatorului, dobndeste cetatenia acestuia. Desfiintarea si desfacerea adoptiei A. Desfiintarea adoptiei. Nulitatea adoptiei este sanctiunea care intervine n situatia nerespectarii cerintelor impuse de lege pentru ncheierea adoptiei. Nulitatea adoptiei poate fi absoluta sau relativa, n raport de natura interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata. Nulitatea produce efecte retroactive, cu privire la: filiatie si rudenie, drepturi si ndatoriri parintesti, numele fostului adoptat, domiciliul si locuinta acestuia, obligatia de ntretinere ntre adoptat si adoptator, cetatenie, suprimarea impedimentelor la casatorie. Indiferent de felul nulitatii invocate, competenta de solutionare a actiunii revine n prima instanta tribunalelor. B. Desfacerea adoptiei. Este sanctiunea aplicabila n cazul n care adoptia nu mai este n interesul superior al adoptatului minor, apreciat att n sens moral, ct si material. Competenta apartine tribunalului n a carui raza teritoriala se gaseste domiciliul copilului. Efectele desfacerii adoptiei se produc doar pentru viitor. Desfacerea adoptiei nu produce efecte asupra cetateniei adoptatului major. Situatia legala a copilului Definitie: ansamblul normelor juridice care guverneaza drepturile personale si patrimoniale de care se bucura copilul a carui filiatie a fost stabilita. Codul familiei reglementeaza situatia legala a copilului n art. 62-65. Drepturile si ndatoririle parintesti - art. 101 si 102 C. fam. - cu privire la persoana copilului si la bunurile acestuia. A) Cu privire la persoana copilului minor: 1) Dreptul si ndatoririle parintilor de a creste copilul. 2) Dreptul si ndatorirea de a ngriji de sanatatea si dezvoltarea fizica a copilului. 3) Dreptul si ndatorirea de a ngriji de educarea copilului. 4) Dreptul si obligatia de a ngriji de nvatatura si pregatirea profesionala a copilului. 5) Paza si supravegherea copilului - au ca obiect apararea copilului de orice primejdie care l-ar putea ameninta n existenta sau sanatatea lui. 6) Dreptul de a lua anumite masuri fata de copil - de convingere sau disciplinare.

7) Dreptul de a cere napoierea copilului de la orice persoana care-l tine fara drept. 8) Dreptul de a consimti la adoptia copilului sau de a cere desfacerea adoptiei - parintii firesti. 9) Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul. 10) Dreptul de a veghea la cresterea, educarea, nvatatura si pregatirea profesionala a copilului. 11) Dreptul de a stabili locuinta copilului. B) Cu privire la bunurile copilului minor: 1) Dreptul si ndatorirea de a administra bunurile copilului. 2) Dreptul si ndatorirea de a reprezenta pe minor n actele civile ori de a-i ncuviinta aceste acte. SITUAIA LEGAL A COPILULUI DIN CSTORIE 1. Numele - daca parintii au nume comune, copilul ia, la nastere, numele de familie comun al parintilor sai; - daca parintii nu au nume de familie comun, copilul dobndeste numele de familie al unuia dintre parinti sau numele lor reunite, dupa cum se nvoiesc parintii. Numele astfel stabilit se declara la serviciul de stare civila, o data cu nasterea copilului. n lipsa nvoielii, hotaraste autoritatea tutelara. 2. Cetatenia A. Dobndirea cetateniei Cetatenia romna se dobndeste prin nastere, adoptie, la cerere. a) prin nastere: cnd ambii parinti sunt cetateni romni, indiferent unde s-a nascut copilul; unul dintre parinti este cetatean romn, indiferent unde s-a nascut copilul; copilul nascut din parinti necunoscuti, gasit pe teritoriul romn; b) prin repatriere - copilul minor al repatriatului dobndeste cetatenia romna pe data redobndirii acesteia de catre parintele sau repatriat, n afara de cazul cnd domiciliaza cu celalalt parinte n strainatate; c) prin adoptie - copilul minor, daca cel putin unul din sotii care adopta este cetatean romn; d) prin acordare la cerere - copilul minor, nascut din cetateni straini sau fara cetatenie, dobndeste cetatenia romna daca domiciliaza pe teritoriul statului romn cu cel putin unul din parinti, iar acesta dobndeste cetatenia romna. B. Pierderea cetateniei Daca parintii firesti pierd cetatenia romna:

- prin retragere - nici un efect asupra cetateniei copilului minor; - prin renuntare - nici un efect asupra cetateniei copilului minor; - copilul gasit pe teritoriul statului romn pierde cetatenia romna daca, mai nainte de a mplini 18 ani, si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti cetateni straini; - copilul minor, cetatean romn, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romna n conditiile legii. n cazul copilului cetatean strain sau fara cetatenie care a dobndit cetatenia romna prin adoptie, se fac urmatoarele distinctii: - n cazul nulitatii sau anularii adoptiei, copilul care nu a mplinit 18 ani este considerat ca nu a fost niciodata cetatean romn, daca nu domiciliaza n tara; - n cazul desfacerii adoptiei - pierde cetatenia romna pe data desfacerii adoptiei, daca nu domiciliaza n tara. SITUAIA LEGAL A COPILULUI DIN AFARA CSTORIEI 1. Numele. Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita are aceeasi situatie legala ca si copilul din casatorie, att fara de parinti, ct si fata de rudele acestora - asimilare a copilului din afara casatoriei cu copilul din casatorie. ntlnim anumite aspecte particulare n ceea ce priveste numele (art. 64 C. fam.): a) copilul si stabileste filiatia fata de un singur parinte dobndeste numele de familie al acestuia; b) copilul si stabileste filiatia n mod succesiv fata de ambii parinti - numele de familie al parintelui fata de care si-a stabilit mai nti filiatia; ncuviintarea de catre instanta sa poarte numele celui de-al doilea parinte - actiune imprescriptibila. 2. Cetatenia: idem ca si pentru copilul din casatorie. OBLIGAIA LEGAL DE NTREINERE 1. Notiune si fundament Obligatia de ntretinere este ndatorirea impusa de lege unei persoane de a acorda altei persoane mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum si, n cazul obligatiei de ntretinere a parintilor fata de copiii lor minori, mijloacele pentru educare, nvatatura si pregatire profesionala. Obligatia de ntretinere se fundamenteaza pe sentimentele de solidaritate si ntrajutorare, pe prietenia si afectiunea care caracterizeaza relatiile de familie si regulile de convietuire sociala. 2. Caractere juridice - legal - este prevazuta imperativ de lege;

- personal - este reglementata numai ntre anumite categorii de persoane; este inaccesibila, netransmisibila, insesizabila, exceptata de la regula compensatiei legale, nu poate face obiectul actiunii oblice; - reciproc - ntre: 1) sot si sotie; 2) parinti si copii; 3) bunici si nepoti; 4) strabunici si stranepoti; 5) frati si surori; 6) adoptator si rudele acestuia, pe de o parte, si adoptat si rudele acestuia, pe de alta parte; - succesiv - se executa prin prestatii succesive; - divizibil - att activ, ct si pasiv. 3. Persoanele ntre care exista obligatia de ntretinere A. Categorii de persoane - art. 86 C. fam.: 1) ntre sot si sotie; 2) ntre parinti si copii - din casatorie sau din afara casatoriei; 3) ntre adoptator si adoptati; 4) ntre bunici si nepoti; 5) ntre strabunici si stranepoti; 6) ntre frati si surori. B. Alte persoane prevazute de lege: 1) ntre fostii soti a caror casatorie a fost desfacuta prin divort; 2) ntre fostii soti a caror casatorie a fost desfiintata, dar la a carei ncheiere cel putin unul dintre ei a fost de buna-credinta; are dreptul la ntretinere numai sotul de bunacredinta; 3) cel care a luat spre crestere un copil, fara a ntocmi formele cerute pentru adoptie, are obligatia de ntretinere fata de acel copil; 4) sotul care a contribuit la ntretinerea copilului celuilalt sot are obligatia de ntretinere fata de acel copil; 5) copilul astfel ntretinut timp de 10 ani are obligatia de a-l ntretine pe parintele vitreg; 6) mostenitorii persoanei care a fost obligata la ntretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a dat acestuia ntretinere, fata de acel minor. 4. Ordinea n care se datoreaza ntretinerea

A) Conform art. 89 C. fam., obligatia de ntretinere opereaza n urmatoarea ordine: 1) Sotii si datoreaza ntretinere naintea celorlalti obligati. 2) Descendentul este obligat la ntretinerea naintea ascendentului; daca sunt mai multi descendenti si mai multi ascendenti, cel n grad de rudenie mai apropiata datoreaza ntretinerea naintea celui mai ndepartat. 3) Adoptatorul datoreaza ntretinerea naintea parintilor firesti. 4) Fratii si surorile si datoreaza ntretinerea dupa parinti, nsa naintea bunicilor. B) Ordinea n care se datoreaza ntretinere de catre celelalte persoane anume prevazute de lege: n conditiile art. 24 al. l, 84, 87, 88, 96 C. fam. C) Situatia n care o persoana poate cere prestarea ntretinerii concomitent si n aceeasi ordine de la mai multe persoane: n conditiile art. 90 si 96 C. fam. D) Situatia n care o persoana este obligata sa presteze ntretinere, n acelasi timp, mai multor persoane: n conditiile art. 92, 89 si 91 C. fam. 5. Conditiile n care exista obligatia de ntretinere A) Conditii privitoare la creditorul obligatiei de ntretinere: . starea de nevoie, adica situatia n care se gaseste o persoana care nu si poate procura cele necesare traiului; . incapacitatea de a munci; . comportare corespunzatoare regulilor de convietuire sociala; . conditii speciale pentru unele categorii de obligatii de ntretinere. B. Conditii privitoare la debitorul obligatiei de ntretinere: 1) Existenta mijloacelor materiale; 2) Inexistenta unei alte persoane obligate la ntretinere naintea sa, potrivit ordinii stabilite de lege. 6. Obligatia de ntretinere ntre soti - art. 41 alin. 1 C. fam. si art. 86 alin. l teza nti C. fam. Constituie o aplicare a principiului potrivit caruia membrii familiei sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material, pna la desfacerea casatoriei. Situatii: sotii au locuinta comuna; sotii sunt despartiti n fapt; sotii sunt n timpul procesului de divort; casatoria putativa. 7. Obligatia de ntretinere ntre fostii soti - Natura - este o obligatie noua, distincta de cea existenta ntre soti n timpul casatoriei.

- Conditiile de existenta - stare de nevoie din cauza incapacitatii de a munci, survenita nainte sau n timpul casatoriei etc. - Data acordarii ntretinerii - n caz de divort, de la data ramnerii irevocabile a hotarrii de admitere a actiunii; n celelalte cazuri - de la data introducerii cererii de chemare n judecata. - Durata acordarii - durata nedeterminata pentru sotul ce cstiga procesul; un an de la desfacerea casatoriei pentru sotul vinovat. - Cuantumul ntretinerii - potrivit art. 41 al. 3 C. fam., pna la 1/3 din venitul net n munca al celui obligat la plata ei. - Ordinea acordarii - n aceeasi ordine ca si sotii, adica n primul rnd. 8. Obligatia de ntretinere dintre parinti si copii - Reglementare si forme - art. 86 al. 1 si art. 107 al. 1 C. fam.; doua forme: a) obligatia de ntretinere dintre parinti si copiii minori; b) obligatia de ntretinere dintre parinti si copiii minori. - Debitorul obligatiei legale de ntretinere - parintii din casatorie, din afara casatoriei sau adoptatori. - Creditorul obligatiei de ntretinere - copilul minor, din casatorie, din afara casatoriei, din adoptie. Particularitatile obligatiei legale de ntretinere 1) Obiectul obligatiei legale de ntretinere - complex, cuprinde mijloace necesare traiului si mijloace necesare pentru cresterea, educarea, nvatatura si pregatirea profesionala a copiilor. 2) Caracter - reciproc sau unilateral (n privinta cheltuielilor pentru educare etc.). 3) Conditii: starea de nevoie; irelevanta pricinii nevoii n care se afla minorul. 4) Data de la care se datoreaza obligatia de ntretinere -de la data cererii, care marcheaza starea de nevoie a solicitantului. 5) Cuantum - plafon maxim stabilit de art. 94 al. 3 C. fam.: pna la 1/4 din cstigul din munca pentru un copil; 1/3 pentru doi copii; 1/2 pentru trei sau mai multi copii. 6) Compensarea creantei de ntretinere - exceptata de la regula compensatiei legale. 7) ntelegerile ce pot interveni ntre parinti cu privire la ntretinere: n timpul casatoriei produc efecte fara a fi necesara interventia vreunui organ al statului; n caz de divort - cu ncuviintarea instantei. 8) Caracterul in solidum al obligatiei de ntretinere a parintilor fata de copiii lor minori. 9) Copilul care-si continua studiile ori desavrsirea profesionala dupa mplinirea vrstei majoratului pna la terminarea studiilor si cel mai trziu pna la vrsta de 25 de ani. 9. Alte obligatii de ntretinere

1) Obligatia sotului care a contribuit la ntretinerea copilului celuilalt sot, fata de acel copil - art. 87 C. fam. 2) Obligatia fata de copilul luat spre crestere, fara ndeplinirea formelor cerute pentru adoptie - art. 88 C. fam. 3) Obligatia mostenitorului persoanei care a fost obligata la ntretinerea unui minor sau care, fara a avea obligatia legala, i-a dat ntretinere - art. 96 C. fam. 4) Obligatia de ntretinere a copilului ntretinut de catre sotul parintelui sau, fata de cel care l-a ntretinut art. 72 al. 2 C. fam. 10. Executarea ntretinerii 1) Obiectul obligatiei de ntretinere - tot ceea ce este necesar traiului: alimente, locuinta, mbracaminte, elemente de ordin spiritual etc.; mai complex n cazul obligatiei de ntretinere a parintilor fata de copiii lor minori. 2) Cuantumul ntretinerii - potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati (art. 94 al. 1 C. fam.); reguli de plafonare prevazute de art. 94 al. 3 si art. 41 al. 3 C. fam. 3) Modalitati de executare - se decid de catre instanta judecatoreasca: fie n natura, fie n bani, sau parte n natura si parte n bani; succesiv, prin prestatii periodice (exceptie: plata unei sume globale, daca este n interesul creditorului). 4) ncetarea obligatiei de ntretinere - n cazurile n care nu mai sunt ndeplinite conditiile generale si speciale prevazute de lege pentru existenta ei, sau prin moartea creditorului sau debitorului obligatiei de ntretinere. n conditiile n care nceteaza starea de nevoie a creditorului obligatiei, nceteaza si obligatia, deoarece prestarea ei nu-si mai gaseste justificare. ncetarea incapacitatii de a munci a creditorului obligatiei, cu exceptia cazului n care ntretinerea este acordata descendentului minor pentru care nu se cere conditia incapacitatii de a munci, conduce la ncetarea obligatiei de ntretinere. Obligatia nceteaza cnd mijlocele debitorului obligatiei de ntretinere nu-i mai permit acordarea ei. ncetarea obligatiei de ntretinere se decide n toate situatiile prin hotarre judecatoreasca, la cererea celui interesat. OCROTIREA MINORULUI Ocrotirea minorului se realizeaza fie prin parinti, fie prin tutore. Minorii care sa gasesc n situatii speciale sunt ocrotiti n cadrul masurilor prevazute de lege (OUG nr. 26/1997), n cadrul adoptiei ,curatelei minorilor si al instantei juridice privind minorul interzis. A. Ocrotirea parinteasca

1) Notiune - ansamblul drepturilor si ndatoririlor ce revin parintilor fata de copiii lor minori, cu privire la persoana minorului si cu privire la bunurile minorului. a) fata de persoana minorului: dreptul si ndatorirea de a creste minorul; dreptul de a lua anumite masuri fata de minor; dreptul de a cere napoierea copilului de la orice persoana care l-ar tine fara drept; dreptul de a consimti la adoptia copilului sau de a cere desfacerea adoptiei; b) fata de bunurile minorului: - dreptul si ndatorirea de a administra bunurile copilului; - dreptul de a reprezenta pe minor n actele civile sau de a-i ncuviinta aceste acte. 2) Durata - pe tot timpul minoritatii, chiar daca minorul este pus sub interdictie; nceteaza n privinta minorului care se casatoreste, deoarece acesta dobndeste capacitatea deplina de exercitiu. 3) Principiile ocrotirii minorului prin parinti: - exercitarea drepturilor si ndeplinirea ndatoririlor parintesti numai n interesul minorului; - sub ndrumarea si controlul efectiv si continuu al Autoritatii Tutelare; - principiul independentei patrimoniale a minorului si a parintilor sai; - asimilarea conditiei juridice a copilului din afara casatoriei cu cea a copilului din casatorie; - principiul egalitatii parintilor n exercitarea ocrotirii parintesti. 4) Copiii cu privire la care exista ocrotirea parinteasca - din casatorie, din afara casatoriei, adoptati. 5) Ocrotirea copilului minor de catre un singur parinte Situatii: - moartea unuia dintre parinti; - decaderea unui parinte din drepturile parintesti; - punerea sub interdictie a unuia dintre parinti; - unul dintre parinti este n imposibilitate, din orice mprejurare, de a-si manifesta vointa: disparitia unui parinte; contrarietatea de interese ntre minor si unul dintre parinti; - mpiedicarea unui parinte de a ndeplini un anumit act n interesul minorului; - condamnarea unui parinte la o pedeapsa privativa de libertate. 6) Cazurile n care ocrotirea parinteasca nu revine, n mod egal sau numai n parte, parintilor: a) Ocrotirea parinteasca nu revine, n mod egal, ambilor parinti n urmatoarele situatii:

. desfacerea casatoriei prin divort; . desfiintarea casatoriei; . ncredintarea copilului din afara casatoriei. b) Ocrotirea parinteasca revine numai n parte parintilor: . desfacerea casatoriei prin divort; . desfiintarea casatoriei; . ncredintarea copilului din afara casatoriei; . ncredintarea copilului din casatorie. 7. Exercitarea drepturilor si ndatoririlor parintesti n cazul divortului - Copilul a fost ncredintat la divort unuia dintre parinti - parintele caruia i-a fost ncredintat exercita aceste drepturi si ndatoriri cu privire la persoana si bunurile copilului. - Copilul a fost ncredintat la divort unei a treia persoane sau unei institutii de ocrotire - parintii pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul, dreptul de a consimti la adoptia copilului, dreptul si ndatorirea de a creste copilul, dreptul de administrare a bunurilor acestuia 8. Solutionarea nentelegerilor privitoare la exercitiul drepturilor si ndatoririlor parintesti: - de catre Autoritatea tutelara; - de catre instanta judecatoreasca: cu privire la ntinderea obligatiei de ntretinere, la contributia fiecaruia la cheltuielile de crestere, educare etc., ncredintarea minorului, locuinta copilului minor 9. Autoritatea tutelara si ocrotirea parinteasca - atributii: organ de control si ndrumare; organ de decizie; organ de sesizare; participarea n procesele civile privind ncredintarea minorului n cazul divortului, al casatoriei putative, stabilirea locuintei minorului, stabilirea obligatiei de ntretinere etc. 10. Atributiile instantei judecatoresti si cele ale procurorului privind ocrotirea parinteasca: a) instanta, la cerere sau din oficiu, decide cu privire la: . ncredintarea minorului; . stabilirea obligatiei de ntretinere;

. ncuviintarea cu privire la numele si domiciliul minorului; . decaderea din drepturile parintesti, redarea exercitiului drepturilor parintesti etc.; b) procurorul poate interveni n orice faza a procesului, pentru ocrotirea interesului superior al copilului. 11. Raspunderea pentru nendeplinirea ndatoririlor parintesti Sanctiunile ce se pot aplica parintilor n cazul n care nu si ndeplinesc obligatiile se clasifica, fie dupa gravitatea lor, n sanctiuni de natura penala, administrativa ori civila sau de dreptul familiei, fie dupa cum ele intervin pentru nendeplinirea ndatoririlor cu privire la persoana minorului, ori cu privire la bunurile acestuia. B. Tutela si curatela minorului a. Tutela minorului 1. Notiune - reprezinta ansamblul dispozitiilor legale prin care se nfaptuieste ocrotirea minorului cnd acesta este lipsit de ocrotire parinteasca. 2. Caractere generale - conform art. 114 si 123 C. fam., tutela se exercita n interesul exclusiv al minorului; este o sarcina sociala obligatorie, personala si gratuita. 3. Deschiderea tutelei - cazuri: ambii parinti sunt morti, declarati morti, necunoscuti, disparuti, decazuti din drepturile parintesti ori pusi sub interdictie; numire tutori - de catre Autoritatea Tutelara, chiar atunci cnd instituirea tutelei se decide de catre instanta judecatoreasca; excluderi si refuzul sarcinii de a fi tutore - art. 117 si 118 C. fam. 4. Drepturile si ndatoririle tutorelui - cu privire la persoana minorului (acelasi continut ca si cele parintesti) si cu privire la bunurile minorului (reprezentare n acte juridice pentru minorul n vrsta de pna la 14 ani, ncuviintare acte daca are vrsta de 14-18 ani). 5. ncetarea tutelei - cazuri de ncetare a tutelei: prin ajungerea minorului la majorat; prin ncetarea motivelor care au determinat instituirea acesteia; obligatia tutorelui la ncetarea tutelei - efectuarea socotelilor si a predarii bunurilor minorului 6. Atributiile autoritatii tutelare n legatura cu tutela: deschidere tutela, numire tutore etc. b. Curatela minorului 1. Notiune - institutie de ocrotire juridica a intereselor unei persoane care poate fi capabila, cu capacitate de exercitiu restrnsa, ori lipsita de capacitate de exercitiu. 2. Curatorul se numeste n urmatoarele situatii: - contrarietate de interese ntre parinte, ori tutore, si minor;

- cnd, din cauza bolii ori din alte motive, parintele sau tutorele este mpiedicat sa ndeplineasca un anumit act n numele persoanei pe care o reprezinta sau ale carei acte le ncuviinteaza; - cnd, pna la numirea tutorelui unui minor neinterzis, este nevoie de timp si se impune luarea unor masuri provizorii; - pna la solutionarea cererii de punere sub interdictie a unui minor lipsit de ocrotire parinteasca. 3. Drepturile si ndatoririle tutorelui, ncetarea tutelei, atributiile autoritatii tutelare - la fel ca si n cazul tutelei. c. Minorul interzis Cel care nu are discernamnt pentru a se ngriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori a debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie. Pot fi pusi sub interdictie si minorii ( art. 142 C. fam.). Potrivit art. 150 C. fam., minorul care, la data punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor va ramne sub aceasta ocrotire pna la data cnd devine major, fara a i se numi un tutore; n cazul n care minorul se gaseste sub tutela la data punerii sub interdictie, autoritatea tutelara poate decide mentinerea acelui tutore.