Horovei Laura MariaA.I.

Evolutia investitiilor straine directe in Romania

Evolutia investitiilor straine directe in Romania

Cap 1. Tipologii si caracteristici ale isd-urilor

1. Investitia. Definitie

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

2. Tipuri de investitii

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista. Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

3. Tipuri de investitori

Termenul “speculatie” este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre ce le doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.

Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un comportament specific:

- speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit : primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;

- decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig normal de mare;

- speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relativ mai mare;

- in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care alti nu o intrevad.

Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care alti il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

4. Rolul investitiei

Inainte de a defini investitiile internationale, este necesara cunoasterea rolului economic al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un loc central in toate curentele de gandire economica.

Investitiile in model clasic

Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca “oferta isi creeaza propria-i cerere”. Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia sustin ca:

- procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia e echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;

- investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este

resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;

- investitiile joaca un rol economic expansionist. A investii inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului economic total, adica a PNB sau PIB;

- deoarece intre momentul efectuarii investitie si momentul in care se fac simtite efectele sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are inca corespondent in bunuri si servicii;

- deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele din urma echilibrul se va restabili.

Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta, descurajand investitiile si incurajand depunerile.

Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.

Multiplicatorul investitiilor

M=

11−b

Unde M = multiplicatorul investitiilor;

b = inclinatia marginala spre consum (procentul pe care un agent economic il cheltuieste pentru consum).

Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca principiu, politica in domeniu investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.

5. Investitia internationala si formele ei

Formele investitiilor internationala reprezinta modalitatile concrete prin care un agent economic realizeaza o investitie internationala, adica ori de cate ori:

- cumpara actiuni de pe o piata straina sau emise de o firma din alta tara;- cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;- construieste “pe loc gol” o societate noua sau deschide o filiala in alta tara;- acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic

strain ce opereaza in propria tara;- preia (achizitioneaza) o firma straina sau fuzioneaza cu o firma straina;- participa cu capital investitional la construirea de societati mixte;- incheie contracte internationale de leasing sau franchising.

Din cele prezentate se poate deduce si definitia termenului de investitie internationala, care este acea investitie care incorporeaza un element de extraneitate.

6. Tipologia investitiilor internationale

Investitia internationala presupune existenta a cel putin doi agenti economici: agentul economic emitent si agentul economic receptor al investitie. Ca atare , exista doua tipuri de investitii internationale – directe si de portofoliu – care se refera la raportul ce se stabileste intre emitent si receptor.

Atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii agentului receptor este vorba despre o investitie directa. In restul cazurilor, cand investitia nu presupune stabilirea unu asemenea raport, este vorba despre o investitie de portofoliu.

Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie pur financiara. Investitia directa imbina insa intr-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu investitia reala. Atunci cand agentul emitent ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar initia apar si alte fluxuri, multe dintre ele avand o consistenta reala: fluxul de tehnologie, fluxuri de forta de munca, fluxuri manageriale si chiar fluxuri de bunuri si servicii.

De multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este foarte dificila. Intre investitia directa si cea de portofoliu exista o zona “gri”, in care cu greu se poate deslusi frontiera. Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Deoarece pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, investitia, la randul ei, se va incadra in unul sau altul din tipurile mentionate.

In mod cu totul conventional, reglementarile si statisticile din SUA cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in Germania de 25%. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea firmei si numarul de actiuni emise de ea.

7. Investitiile straine directe, istoric, concept, definitie si rol

Investitiile straine directe au camp de manifestare atunci cand intr-o tara nivelul cererii de investitii este mai mare decat volumul economiilor interne. Se creeaza premise ca economiile din alte tari sa fie atrase pentru a compensa deficitul intern de resurse financiare.

De regula aceste fluxuri financiare provin din tarile dezvoltate avand loc un transfer net de resurse ca urmare a faptului ca economiile in aceste tari depasesc cererea interna de investitii. In acest sens se poate vorbi de o istorie a fluxurilor externe de fonduri de capital. Istoria lor incepe cu secolul al XIX-lea, perioada in care erau predominate imprumuturile si investitiile de portofoliu. Anglia in special si Franta detineau cea mai mare parte a acestor plasamente in care statul juca rol important alaturi de firmele private. Motivatia principala a acestor investitii nu era diferenta de dobanzi ci atractivitatea lor provenea pe fondul dezvoltarii coloniale. Coloniile

aveau de multe ori rol de supapa pentru investitori in caz de recesiune in tarile furnizoare de capital financiar.

O delimitare conceptuala a investitiilor straine directe fata de cele de portofoliu se face dupa anul 1914, in conditiile in care alaturi de Anglia si Franta apar in calitate de investitori peste granita nationala: Germania si Statele Unite. De asemenea apar firme puternice cunoscute ca Simens, Standard Oil sau General Electric etc.

Prima parte a secolului al XX-lea este marcata de primul razboi mondial si de criza economica mondiala care rastoarna ierarhiile din punct de vedere al potentialului investitional al statelor, SUA trecand pe primul loc ca investitori, iar Germania pe primul loc ca importator de capital. Al II-lea razboi mondial, din punct de vedere economic marcheaza si trecerea la o noua etapa a economiei mondiale, cea a dominatiei investitiilor straine directe (I.S.D.) Daca investitiile straine de portofoliu presupun achizitionarea de pe piata financiara a unor valori mobiliare straine (actiuni, obligatiuni),investitiile straine directe constau in achizitionarea pachetului de actiuni de control a unor intreprinderi sau construirea unora noi.

Acelasi regim de investitie straina directa il are si majorarea capitalului unei filiale externe sau un imprumut acordat de firma mama. In literatura de specialitate este recunoscuta definirea I.S.D. ca „proprietatea asupra unor active de catre un rezident strain, cu scopul de a controla folosirea acestor active” (Grahomg Krugman, 1989).

Functia de control a investitorului este de fapt particularitatea care deosebeste investitiile de portofoliu, necontrolate direct de investitor si controlul direct exercitat de investitor in cazul I.S.D.

Problema care se pune in acest context se refera la cat din capitalul firmei trebuie sa fie in proprietatea unui investitor pentru ai asigura aceasta functie de control. Exista opinii prin care se considera I.S.D. procentul investitional al firmelor in care participarea investitorului este intre 10-25%. Sustinem idea ca aceasta reprezentare este insuficienta, coeficientul necesar pentru a asigura controlul afacerii trebuie sa fie de cel putin 50%. I.S.D. au suscitat interes in mediul economic fiind cunoscute mai multe teorii economice in domeniu. Se distinge in primul rand teoria concurentei perfecte a pietelor (Kindleberger 1969), care considera determinant in dezvoltarea I.S.D.: concurenta perfecta a bunurilor, concurenta perfecta pe piata a factorilor, productia de masa interna si externa si restrictiile guvernamentale la productie si dezvoltare. Exista si sustinatori ai teoriei care ia in considerare modelul imperfectiunilor pietei - Calvet (1981). Dupa aceasta teorie I.S.D. sunt determinate de: diferenta ratei profitului in diferite segmente ale pietei, distorsiunile provocate de investitiile guvernamentale, de politici guvernamentale (tarife, impozite, controlul preturilor, taxe vamale, reglementari antimonopol etc.), si imperfectiunile generate de esecurile pietei care se manifesta sub trei aspecte: efecte externe, bunuri publice si productia de masa.

Alt grup de teorii asupra I.S.D. se leaga de lichiditati, de excesul de lichiditate care este reinvestit pe fondul atractivitatii mediului extern, comparativ cu costul scazut al fondurilor interne, idei sustinute de Kojiama. Zona valutara la fel a dat nastere unor teorii sustinute de Aliber (1910) care sustine ca I.S.D. sunt o consecinta a zonelor valutare in care este impartita economia mondiala. Fiecare zona valutara are un anumit risc valutarpropriu si in functie de acest risc zona respectiva poate fi destinatie sau transfer al I.S.D. din punct de vedere al capitalului investit. Evolutia economiei mondiale in a doua jumatate a secolului XX, inceputul secolului XXI, face ca in prezent I.S.D. sa devina cea mai importanta sursa de finantare externa pentru toate tarile lumii indifferent de nivelul de dezvoltare

economica. Regulile si modalitatea de finantare a I.S.D. ofera stabilitate economica comparativ cu cele de portofoliu din motive lesne de inteles.

Din aceasta perspectiva trebuie inteles rolul I.S.D. de a aduce in tara destinatara surse financiare pentru sustinerea dezvoltarii de ansamblu a societatii. De aceea se justifica atitudinea guvernelor de a cauta solutii pentru a favoriza I.S.D., sub aspectul atragerii fluxurilor de capital extern.

8. Investitiile directe in Romania sub influenta fluxurilor de capital pe plan mondial

Investitiile straine directe au devenit la inceputul mileniului trei cea mai importanta sursa de finantare externa pentru toate statele lumii, indiferent de gradul lor de dezvoltare. Aceasta s-a dovedit a fi o sursa de finantare stabila, des utilizata comparativ cu investitiile de portofoliu si cu imprumuturile bancare fiind mai putin afectate de crizele financiare.

In acest context cresterea puternica a fluxurilor de capital strain apare ca rezultat al combinatiei politicilor guvernamentale si al actiunii firmelor, guvernele si autoritatile locale cautand solutii de favorizare pentru atragerea investitorilor.

La nivel mondial, in anul 2003 volumul investitiilor straine directe aatins 823,8 miliarde dolari, reprezentand o crestere cu aproape 200 miliarde dolari fata de 1998. 1Fluxul de capital strain catre tarile dezvoltate a atins in 2002 nivelul de 589,4 miliarde dolari (fata de 481 miliarde dolari in 1999), iar acelasi orientat catre tarile in curs de dezvoltare, tot in anul 2003, a reprezentat 209,4 miliarde dolari (fata de 179 miliarde in 1999).2

Se observa ca avantajul atragerii de capital strain este detinut de catre tarile dezvoltate acestea detinand un volum de 3 ori mai mare de I.S.D. decat tarile in curs de dezvoltare (Tab.1)In cadrul tarilor dezvoltate in 2003, UE detine 66,5% din totalul fluxurilor de capital strain fapt ce confirma puterea economica a acestui grup de tari precum si amplitudinea relatiilor sale cu piata mondiala. Tarile din UE au avut o participare semnificativa la dinamizarea fluxurilor de capital pe plan mondial in mod special prin corporatiile transnationale din spatiul comunitar, are au investit 510 miliarde dolari reprezentand 2/3 din stocul investitiilor straine mondiale. Marea Britanie si Franta, ca tari membre ale UE, detin ponderile cele mai insemnate de ISD din totalul fluxurilor mondiale: 17, 5,% si respectiv 6,7% in timp ce Germania inregistreaza un volum mai mic de capital strain reprezentand doar 4,1% din totalul mondial. Amplificareafluxurilor de capital strain in cadrul UE este legata de adoptarea monedei unice, euro, care a asanat economiile scotand de pe piata firmele nerentabile (prin amplificarea concurentei) si obligandu-le, totodata, pe cele ce s-au dovedit viabile, sa adopte masuri pentru a raspunde cat mai bine standardelor concurentiale ridicate.

Diferentele semnificative se inregistreaza si daca se compara fluxurile de ISD inregistrate de catre Europa Centrala si de Est cu cele ale Americii Latine (de 3,3 ori mai mici) si cu cele ale Asiei si Oceaniei (de 4,2 ori mai mici). Aceasta comparatie pune in evidenta credibilitatea redusa in plan economic a tarilor aflate in zona de Est si Centrala a Europei comparativ cu cele din America Latina si din Asia. Tarile est-europene, in marea lor majoritate, aflate in desfasurarea proceselor de tranzitie la economia de piata s-au confruntat cu dificultati privind stabilitatea macroeconomica si inlaturarea efectelor sociale generate de masurile impuse de tranzitie, faptresimtit de catre investitorii straini care au fost reticienti fata de aceasta zona geografico-economica.

1 Moise E I.S.D. 2

In tabloul fluxurilor mondiale de ISD impresionanta este situatia Asiei si Oceaniei, care detin 14,6% prin forta economica degajata de catre China siHong-Kong, care prin performantele spectaculoase, privind ritmurile de crestere economica, par sa atraga atentia asupra faptului ca viitorul apartine mai mult Asiei decat Europei. In ultimii zece ani, tarile Asiei au acumulat,reducand rata consumului, iar in prezent investesc puternic focalizand asupra industriilor de varf (automatica, electronica) sub aspectul progresului ethnic fapt ce le ridica cota de atractivitate pentru capitalul strain. Fireste, ca pe fondul unei cresteri economice sanatoase, investitorii isi plaseaza mult mai sigur si mai usor capitalurile simtindu-se totodata in siguranta in mediul deafaceri autohton caracterizat prin seriozitate si performanta. In cazul tarilor din Asia, China se indidualizeaza prin ritmul constat al atragerii de ISD din ultimii ani. Fata de ultimii zece ani, volumul de capital strain este de circa 8 ori mai mare, orientarea facandu-se catre o paleta larga de activitati. China prezinta o particularitate ce o individualizeaza si anume: este singura tara din lume cu o structura bidimensionala prin complementarietatea economiei de piata si a celei centralizate. Cu toate acestea, investitorii au preferat acest mediu economic celui din fostele tari socialiste, chiar daca acestea din urma dispun de economii mult mai descentralizate decat economia Chinei. Acest fapt pune in evidenta importanta acordata de catre investitorii straini, in primul rand, stabilitatii macroeconomice si climatului de afaceri autohton. Este importanta deasemenea marimea pietei de desfacere si capacitatea de absorbtie a acesteia. Sub acest aspect, avantajul revine tot tarilor din Asia, deoarece statisticile demonstreaza ca in Europa rata natalitatii este in scadere si, prin urmare, este de asteptat ca in viitor pietele europene sa se dezvolte mai lent ca cele din Asia.

Desigur ca rolul privatizarii in contextul unei economii concurentiale este esential atat timp cat nu se manifesta ca un scop in sine si este acompaniat de masuri privind stabilizarea macroeconomica si cresterea nivelului de trai. O pozitie importanta in cadrul pietei mondiale a ISD o detine Japonia, care a primit in anul 2003 14 miliarde dolari, de 4 ori mai mult fatade 2000. Fluxurile de ISD ale Japoniei catre restul lumii au crescut cu 6% reprezentand 23 miliarde dolari .

La randul ei, SUA detine circa 17,5 % din totalul mondial al ISD depasind cu numai 3 % Asia si cu 7 % America latina. Fuziunile si achizitiile importante din SUA ca si continuarea cresterii economice din aceasta tara au facut ca ea sa fie principala destinatie a capitalului strain – 276 miliarde dolari, adica aproape o treime din totalul mondial (sub aspectul destinatiei).

In ceea ce priveste Africa, ISD au ramas la un nivel modest de circa 18,8 miliarde dolari din care Africa de Sud detine 36%. In cadrul Europei Centrale si de Est Polonia si Cehia in acelasi an au atras niveluri record de ISD de la corporatiile transnationale, detinand impreuna 55% din fluxurile catre intreaga regiune. In Polonia unde investitiile straine au fost in 2001 de 7,5 miliarde dolari (o crestere cu 1 miliard fata de 2000), investitorii straini au fost atrasi de marimea pietei interne. In Cehia, capitalul strain atras a fost de 5,1 miliarde dolari, fata de 2,7 miliarde in 2000 . Aceasta evolutie semnificativa se explica in principal prin succesele inregistrate de Cehia in domeniul privatizarii. Raportat la marimea economiilor lor, Estonia, Ungaria si Cehia sunt principalele destinatii pentru ISD, ponderea capitalului strain in Produsul lor Intern Brut fiind de 41,5%, 39,6% si respectiv 30,6%. In comparatie, pentru Romania, valoarea acestui indicator este de circa 21%.

Tabelul 1Fluxurile de ISD in cadrul economiei mondiale pe perioada 2001-2003

Tara/regiuneagazda

2001 2003MiliardeDolari

%din total

MiliardeDolari

%din total

Total fluxurimondiale de ISDdin care:

651,2 100% 823,8 100%

Tari dezvoltate,din care: 460,3 70,75 589,4 71,5%

UE, din care: 374,4 57,55 389,4 47,35Franta 51,5 7,9% 55,2 6,75Germania 38 5,8% 33,9 4,15Marea Britanie 24,9 3,8% 62,0 3,8%SUA 30 4,6% 144,0 17,5%

Tara/regiuneagazda

2001 2003MiliardeDolari

%din total

MiliardeDolari

%din total

Tari in dezvoltare 162,1 24,9% 209,4 25,4%Europa Centrala side Est 28,7 4,4% 25,0

America Latina siCaraibe, din care: 56 8,65 83,7 10,25

Brazilia 16,6 2,5% 225 2,7%Mexic 13,6 2,1% 25,3 3,1%Asia si Oceania, dincare: 95,1 14,6% 106,9 13,0%

China 52,7 8,1% 46,8 5,7%Hong-Kong 13,7 2,1% 23,8 2,9%Africa, din care: 11,0 1,6% 18,8 2,3%Africa de Sud 0,8 0,1% 6,8 0,8%

Sursa: E. Moise I.S.D.

Un caz aparte il constituie Rusia unde in anul 2001 ISD au insemnat 4,3 miliarde dolari, reprezentand o crestere semnificativa fata de anul precedent. Volumul total al capitalului strain ramane totusi redus pentru o tara atat de mare ca Rusia chiar daca, Ministerul Economiei din aceasta tara apreciaza, de asemenea, ca ISD ar putea atinge 5 miliarde dolari in 2002.

Trebuie subliniat ca, Rusia se bucura de un important sprijin financiar din partea BIRD, care a investit pana in prezent 1 miliard de euro, si preconizeaza in viitor deschiderea unor proiecte in valoare de 11 miliarde de euro. In prezent, se apreciaza ca pentru companiile straine climatul investitional este putin favorabil, ceea ce ar putea sa modifice, in termini reali, prognoza anuntata.

Ca tendinta generala privind evolutia si focalizarea fluxurilor de capitalstrain se pot rezuma urmatoarele:

- ponderea cea mai mare a fluxurilor de ISD (ca intrari dar si ca iesiri) o detin in continuare companiile din : SUA, Uniunea Europeana si Japonia;

- se remarca o crestere sensibila a pozitiei Japoniei in cadrul Triadei, iar prognozele arata ca in viitor este posibil ca ordinea in Triada sa devina: SUA, Japonia si Uniunea Europeana. Interesul mai mare pentru Japonia tine de stabilitatea economica, dar si de puterea mai mare de absorbtie a acestei piete. La aceasta se mai adauga si pozitia Guvernului japonez, mai deschis capitalului strain si mai putin protectionist prin politicile sale;

- un rol important in viitor il va juca China care castiga tot mai mult increderea investitorilor straini si care in 2004 a dublat volumul de capital atras;

- cu siguranta ca aceste orientari ale capitalului strain pot modifica fluxurile de ISD catre tarile Central si est-europene. Evolutia capitalului strain in perioada 1990-2001, a fost fluctuanta nefiind marcata de cresteri spectaculoase. Este posibil insa, ca in viitor, tarile est-europene sa piarda o parte a fluxurilor de ISD. Pentru a evita acest fapt va fi necesara o atitudine serioasa fata de problemele de ordin economic proprii si in special fata depoliticile de stabilizare macro-economica ce trebuie aplicate mult mai ferm ca pana acum;

- modificarile rapide ce intervin in orientarea si reorientarea fluxurilor de ISD, atesta ascutirea raporturilor concurentiale la scara mondiala privind atragerea de capital strain.

Dupa 1990 tarile fostului bloc comunist, printre care se numara si Romania, si-au propus trecerea la economia de piata, renuntand la structura economiei centralizate. Pentru aceasta a fost necesar parcurgerea unei etape de tranzitie, in cadrul careia abordarea pe baze reale a restructurarii a necesitat, pe de o parte, analiza riguroasa a dezechilibrelor, iar pe de alta parte, evaluarea posibilitatilor concrete de inlaturare a acestora. Pe langa dezechilibrele generate de nerespectarea raporturilor dintre cererea si oferta de bunuri se numara si cel care priveste investitiile. Orientarea centralizata a investitiilor, facuta exclusiv pe criterii arbitrare si neeconomice a determinat distorsiuni atat la nivel macro-economic cat si in cadrul principalelor ramuri din economie. Alocarea investitiilor s-a facut prinindicatori si sarcini de plan, urmarindu-se realizarea unor obiective „prioritare” cu efecte destabilizatoare in ansamblul complexului economic national. Neglijarea criteriilor de ordin economic, orientarea investitiilor a facut ca din volumul total al acestora 50% sa fie alocate sectorului secundar in timp ce tertiarul detinea mai putin de 30%.

In cadrul sectorului secundar, resursa investitionala a fost orientata preponderent catre obiective energofage, pentru constructia unor obiective economice supradimensionate, de tipul

combinatelor siderurgice, chimice, etc. Investitile straine prezente in Romania pana in decembrie 1989 se limitau la cinci societati comerciale cu capital mixt (investitori straini si statul). Atragerea de capital strain reprezinta pentru perioada de tranzitie la economia de piata o conditie esentiala in vederea cresterii economice.

Asupra ISD in Romania un impact pozitiv il are integrarea la 1 ianuarie 2007 a Romaniei in U.E. eveniment care da un sentiment de siguranta investitionala si influenteaza evolutia indicatorilor macroeconomici: reducerea inflatiei, cresterea PIB, reducerea somajului. Romania atrage investitori straini si datorita pozitiei geografice si nivelului de calificare al fortei de munca comparativ cu salariile. Infiintarea ARIS (Agentia Romana de Investitii Straine), intrarea in vigoare a legii privind investitiile directe cu impact semnificativ (octombrie 2001) au facut ca in perioada oct.2001 – oct. 2006 sa fie inregistrate 520 proiecte ISD cu o valoare angajata de 6,4 miliarde dolari, in domenii ca: industria componentelor auto, industria materialelor de constructii, energie neconventionala (biodisel,energie eoliana) si sectorul IT.

Estimarile ARIS pentru anul 2006 au fost generoase, valoarea prezentata a ISD se va cifra la peste 8 miliarde euro, in crestere cu 3 miliarde euro fata de 2005. In fapt, investitiile straine directe au inregistrat in anul 2006 o crestere spectaculoasa, de 75 % fata de 2005, ajungand la 9,1 mld.euro. De altfel anul 2006 va ramane anul cu cele mai mari intrari de valuta, din investitii straine si de la muncitarii din strainatate pentru economia romaneasca. Evenimentul ianuarie 2007 inseamna pentru investitorii straini insa si renuntarea la facilitatile acordate de Legea 332/2001 – scutiri de TVA pentru importul de utilaje si materii prime, sau exceptarea de la plata taxelor vamale pentru importul de utilaje si echipamente lucru ce va afecta trendul I.S.D. in viitor dar se considera ca se vor dezvolta investitiile de tip greenfield pe fondul finalizarii marilor privatizari din economia romaneasca.O evolutie a ISD-urilor in tarile din Europa Centrala si de Est in anii 2004-2005 este urmatoarea

2004 2005 mild.euro mild. euro

Cehia 4,007 8,837

Polonia 10,292 7,703

Ungaria 3,633 5,559

Romania 5,183 5,197

Bulgaria 2,728 2,326Slovacia 1,016 1,694Croatia 0,986 1,381Slovenia 0,665 0,445Sursa:Wienna Institute of Economic Studies

9. Investitiile directe si dezvoltare durabilaUltimele decenii ale secolului XX au adus in atentia statelor lumii o noua provocare ca

rezultat al cautarii unor raspunsuri, al unor solutii pentru contracararea consecintelor pe care le poate avea o dezvoltare necontrolata.

Aceste cautari au impus un nou concept: dezvoltare durabila. Exprimat sintetic noul concept presupune dezvoltarea pe termen lung in conditiile armonizarii celor trei sisteme: social, economic si de mediu. Evolutia cercetarilor legate de dezvoltarea durabila a fost determinata de analiza problemelor globale cu care se confrunta omenirea, analize ce au facut obiectul unor rapoarte interdisciplinare de geniul celor emise de (Clubul de la Roma, documentatii ale ONU, sau alte organisme ale societatii civile). Un prim astfel de eveniment a fost Conferinta ONU asupra Mediului de la Stockholm din anul 1972 unde s-a pus accentul pe probleme de mediu natural, sanatate umana din perspectiva om – natura in viziunea ecologica.

In anul 1993 s-a creat de catre ONU Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare, cu scopul de a analiza problematica mondiala de mediu si de a formula un „program global de schimbare”. Concluziile comisie s-au constituit in Raportul Brundtland, in care se instituia necesitatea unui „alt tip de dezvoltare” capabil sa asigure pe termen lung cresterea economica, imbunatatirea conditiilor de mediu si conservarea resurselor naturale. Noul tip de dezvoltare a fost definit ca: „o dezvoltare care raspunde nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde propriilor nevoi” si s-a impus ca si concept intitulat dezvoltare durabila.

Raportul Brundtland identifica problemele ambientale care ameninta directa dezvoltare a unui numar mare de tari: cresterea demografica excesiva, despaduriri si pasunat excesiv, care provoaca desetificari importante, distrugerea padurilor tropicale, exploatarea combustibililor fosili si despaduririle care produc efectul de sera, ploile acide, eroziunea stratului de ozon al atmosferei etc. Problemele prezentate mai sus trebuie analizate in contextul in care, tarile dezvoltate care reprezinta 26% din populatia globului produc si consuma 80% din resursele mondiale de energie, petrol si hartie si 40% din productia alimentara.

In aceste tari chiar daca se produc dezechilibre ambientale ele pot fi si remediate in timp ce in tarile in curs de dezvoltare se pune problema supravietuirii si asigurarii unor nevoi esentiale. Alte doua sesiuni internationale de prestigiu, Conferinta ONU asupra Mediului si Dezvoltarii desfasurata la Rio de Janerio in 1992 si la Conferinta de la Johannesburg din 2002 au impus o definire mai larga a dezvoltarii durabile si anume aceea : „ a trai echilibrat in limitele impuse de natura”.

Rezultatele directe ale Conferintei de la Rio s-au concretizat in doua declaratii de principiu: „Declaratia de la Rio asupra Mediului si dezvoltarii”, si „Declaratia asupra padurilor”, doua acorduri internationale care au caracter de lege „Conventia asupra modificarilor climatice” si „Conventia asupra Biodiversitatii” si un plan de actiune Agenda 21. Domeniile de interes ale Agendei 21 sunt: Comertul mondial, evolutia demografica mondiala, cooperare internationala, asezari umane durabile.

Din perspectiva asezarilor umane durabile, vectorii de interes sunt: mediul urban, utilizarea materialelor de constructii locale, randamentul energetic al constructiilor, energii regenerabile, eficienta transportului public in defavoarea celui individual, proiecte private si publice de restructurare urbana, dezvoltare asezari urbane mici urban si rural.

In Uniunea Europeana s-a pus problema dezvoltarii durabile cu ocazia incheierii Tratatului de la Maastricht, semnat in februarie 1992. La art. 2 se propune ca obiectiv principal

promovarea unei dezvoltari durabile care respecta mediul iar la art. 3 promovarea de politici ambientale in scopul protejarii mediului.

De asemenea Uniunea Europeana si-a creat un organism propriu de monitorizare a politicilor ambientale Agentia Europeana de Mediu (E.E.A.) cu sediul la Copenhaga. Pe baza datelor furnizate de Agentie a fost fundamentat al V-lea program cadru intitulat „Catre o dezvoltzare durabila”. S-au delimitat domeniile de actiune la nivel local: energie, transporturi, industrie, agricultura si silvicultura, gestionarea si organizarea spatiului, educatie, managementul dezastrului.

Pentru a se asigura eficienta acestor investitii se impune participarea autoritatii publice la toate nivelurile: international, european, regional, prin formarea unor mecanisme legislative si institutionale precum si prin asigurarea surselor financiare necesare. La fel de important este si formularea unui plan national insotit de politici sectoriale integrate unei politici ambientale nationale. Raportul Brundtland si Declaratia de la Rio au stabilit principiile dezvoltarii durabile dar o prezentare mai concentrata a acestora o face Banca Mondiala. Ele se regasesc in metodologiile de elaborare a strategiilor de dezvoltare durabila.

Sunt definite astfel trei principii:1. Principiul protectiei sanatatii oamenilor, plantelor, conservarea biodiversitatii si a peisajului natural, intr-o viziune de lunga durata;2. Principiul eficientei capitalului natural uman, financiar, a acumularilor antropice (infrastructurii existente);3. Principiul corectitudinii si echitatii intre generatii, in interiorul aceleasi generatii si intre tari.Problema dezvoltarii durabile este deosebit de importanta si la inceputul mileniului trei, obiectivele ei fiind: dezvoltarea economic sustenabila, asigurarea calitatii vietii pentru intreaga populatie, protectia mediului inconjurator.

In acest context, dezvoltarea durabila se defineste ca o noua cale de dezvoltare care sustine dezvoltarea, progresul uman pe intreaga planeta, pentru un viitor indelungat prin armonizarea dezvoltarii economice cu mediul inconjurator. Romania – crestere economic Dupa anul 2000 in Romania dupa o perioada de declin economic acut, indicatorii macroeconomici inregistreaza un trend pozitiv in ce priveste valoarea P.I.B. si al cresterii economice si trend de descrestere in ce priveste indicele preturilor de consum.

Cresterea economica, estimata la constructia bugetului pe anul 2006 la 6 % corespunzatoare unui P.I.B. de 93 mld. Euro a fost depasita, ajungand la 7% corespunzator unui P.I.B. de 97,15 mld. Euro. Rezultatele pot fi apreciate ca foarte bune in conditiile in care, acelasi indicator a fost echivalent in anul 2003 cu 50 mld. Euro in anul 2004 cu 58,9 miliarde Euro, iar in anul 2005 de 79,26 Euro. Principalele motoare ale cresterii economice din anul 2006 au fost: industria cu un plus de 7,1 % la productia si constructiile cu un plus de 19,3 %. Relevante pentru evolutia P.I.B.-ului in perioada urmatoare pana in anul 2010 sunt estimarile privind evolutia indicatorilor macroeconomici integrati tendintelor din economia romaneasca dupa cum urmeaza:

- modificare procentuala fata de anul anterior –

2006 2007 2008 2009 2010Crestere economica - % +6,0 +6,2 +6,3 +5,9 +5,6Indicele preturilor de consum(decembrie an curent fata dedecembrie an anterior) - %

106,0 104,0 103,0 103,0 102,5

Rata somajului - % 5,9 5,8 5,6 5,5 5,5Cursul de schimb – lei/Euro 3,55 3,53 3,51 3,5 3,5

Sursa : M.F.P.Pentru anul 2007 estimarile analistilor si ale institutiilor financiare internationale variaza

intre 6 % si 6,5 %, iar P.I.B.-ul se va apropia de 11,5 mld. Euro. Asupra evolutiei cresterii economice si va pune amprenta imperativele respectarii regulilor impuse de dezvoltarea durabila in conditiile in care incepand cu 1 ianuarie 2007 Romania este membra cu drepturi depline inUniunea Europeana.

In acest proces menit sa duca la eliminarea decalajelor intre tarile Europei Unite un rol important il vor avea operatorii economici dar la fel de important va fi si rolul institutiilor Statului care pot oferi cadrul necesar dezvoltarii durabile.

15. Bibliografie

1. Elena Moise Investitii straine directe Ed. Victor 2005

2. Maricica Stoica Investitiile si dezvoltare durabila Ed. Universitari Bucureşti, 20051. Ion Vasilescu si altii Investitii Ed. Economica 2000