ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

TRAHEOSTOMA

ASISTENT MEDICAL GENERALIST ANUL III CLASA A

TRAHEOSTOMIA

Traheostomia reprezinta

realizarea unei incizii la

nivelul gatului, in partea

anterioara si deschiderea

directa a caii aeriene

printr-o incizie la nivelul

traheei.

Cuvantul „traheostomie” (gr. „stoma” = gura, deschidere) se refera la realizarea unei deschideri permanente sau semi-permanente si la insasi aceasta deschidere. 

Indicatiile traheotomiei.

In situatiile acute, indicatiile de traheostomie includ: traume faciale severe, cancere de cap si gat, tumori mari congenitale de cap si gat.

 In situatiile cronice, procedura poate fi indicata ca tratament in urmatoarele afectiuni: apneea severa in somn, la pacientii cu intoleranta la terapia CPAP .

Pozitia pentru traheostomie.

Cea mai potrivita pozitie pentru traheostomie a fost si a ramas, cea in care se forteaza gatul sa se intinda in cea mai mare proeminenta.

Incidente si accidenteSangerare ( din istmul tiroidian

sau pachetul vasculo-nervos)Desirarea traheei.Perforarea posterioara si

patrunderea in esofag.Crearea de cale falsa.Emfizemul subcutanat.

INGRIJIRI ACORDATE PACIENTULUI

Îngrijirea pacientului traheostomizat vizează prevenirea infectării și lezării pielii, igiena zilnică a canulei, aspirarea secrețiilor, precum și particularități ale ventilației și nutriției.

Pielea din jurul stomei se curață zilnic, cu schimbarea pansamentului ori de câte ori este nevoie.

Uneori se recomandă curățarea pielii doar cu apă și săpun pentru ca utilizarea zilnică a apei oxigenate poate fi iritantă.

Se pot aplica unguente antifungice.

Canulele interioare (dacă există) se vor schimba de asemenea zilnic sau, în cazul celor reutilizabile, se spală și se curăță.

Aceste manevre nu trebuie să depășească 15 minute.

Aspirarea secrețiilor se va practica atunci când respirația devine zgomotoasă (indicând prezența mucusului în trahee), când se observă barbotarea mucusului la capătul canulei traheale și în prezența semnelor de insuficiență respiratorie (tahipnee, modificări de puls și TA, neliniște, agitație, cianoză).

Se preferă și se recomandă aspirarea blândă, care să nu depășească lungimea canulei, pentru a nu leza peretele traheal.

Se pot practica și aspirații superficiale, la nivelul orificiului canulei traheale (atunci când pacientul tuşeşte eficient), aspirații profunde, ce depăşesc lungimea canulei sau aspirarea cu fibroscopul

Atentie!

Se recomandă preoxigenarea şi postoxigenarea bolnavului timp de 3 minute, prin administrarea de oxigen 100%.

Nu se va aspira mai mult de 10 sec şi se vor lăsa cca 30 sec între 2 manevre, timp în care bolnavul se poate liniști și poate respira normal.

Serul fiziologic este indicat numai dacă secreţiile sunt foarte dense, vâscoase, cu tuse ineficientă (nu mai mult de 1 ml per instilație).

În cazul canulelor cu balonaș, este utilă dezumflarea periodică a acestuia, pentru a preveni acumularea secrețiilor deasupra lui și se va verifica la 2-4 ore presiunea în balonaș, cu ajutorul unui manometru (normal: 15-20 mm Hg).

Un alt aspect important este umidifierea și încălzirea gazelor respiratorii prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care respiră spontan).

Se recomandă aspirarea secrețiilor înaintea mesei și nu imediat postprandial, când reflexele de tuse și vomă pot favoriza aspirarea traheo-bronșică.

Eventual, la minim 2 ore după masă se poate face din nou aspirarea.

Alimentatia!

Bolnavul se alimentează în poziție șezândă, cu flexia capului pe torace. Inițial, alimentarea se face păstrând balonașul umflat, pentru a evita aspirația, ulterior acesta va fi dezumflat progresiv.

Comunicarea!

BolnaviI traheostomizați, având dificultăți de comunicare verbală, trebuie să li se pună la îndemană facilități de scris pentru a putea semnaliza operativ eventualele tulburări respiratorii ori disconfortul creat de canula traheală.

Instruirea familiei!

Pentru îngrijirea corectă a canulei traheale și pentru menținerea unui confort ridicat al pacienților, personalul medical trebuie să facă instruirea corectă a familiei pentru:

Observarea atentă a respirației bolnavului, raportarea eventualelor tulburări ale acesteia ca și a acceselor de tuse ce pot apărea în timpul deglutiției.

Invățarea modului de curățare și sterilizare a canulei interioare.

Invățarea, în caz de nevoie, a repunerii canulei, când aceasta a fost expulzată accidental.

Semnalarea eventualelor infecții, sângerări…

Va multumesc!

Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai

corpul, ci mintea si spiritul ci si perspectiva unui om .

James H.

West