Alexe Cristian Master Kinetoterapie Anul I

KINETOTERAPIA IN INSUFICIENTA CARDIACAInsuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza cantitatea de sange necesara organismului. Insuficienta nu inseamna ca inima nu mai pompeaza sange, ci ca nu mai lucreaza asa cum ar trebui. Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul incearca sa-si suplineasca functia prin: - retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange - cresterea frecventei cardiace (tahicardie)- cresterea dimensiunilor inimii. Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin eficienta. In acest moment apar simptome ca oboseala si slabiciune. Sangele incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de lichid la nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei.Insuficienta cardiaca este produsa de factori sau boli care afecteaza capacitatea de pompare a ventriculului stang (disfunctie sistolica) cum ar fi: - boli coronariene sau infarcte miocardice (cea mai comuna cauza) - hipertensiune arteriala slab controlata, diabet zaharat sau afectiuni tiroidiene - cardiomiopatia, cardiomiopatia alcoolica, infectia sau inflamatia muschiului inimii (miocarditele) - consumul cocainei sau a altor droguri ilegale - boli ale sacului ce inveleste inima (boli ale pericardului) - boli congenitale de cord - boli sau rupturi valvulare - boli ale inimii ce determina o frecventa cardiaca prea mare, prea mica sau neregulata (aritmii) - varsta: odata cu inaintarea in varsta muschiul inimii devine mai rigid, impiedicand inima sa se umple cu sange. Atunci cand ventriculul stang nu se mai poate umple normal, afectiunea poarta numele de insuficienta cardiaca diastolica. Aceasta poate fi cauzata de hipertensiune arteriala, boli coronariene sau boli valvulare. Anumiti factori pot duce la inrautatirea brusca a insuficientei cardiace si uneori la patologie cu potential letal cum ar fi edemul pulmonar sau socul cardiogen.In stadiile incipiente ale insuficientei cardiace pot sa nu existe simptome. Respiratia efectuata cu efort si scurtata, cu aparitia oboselii, apare atunci cand inima este slabita si nu mai pompeaza suficient sange pentru a asigura organismului nutrientii si oxigenul necesar. Efortul organismului de a contracara insuficienta cardiaca duce la aparitia simptomelor care pot deveni severe.

Simptome clasice ale insuficientei cardiaceRespiratie scurtata si efectuata cu efort (dispnee). Caracteristici: - pacientul gafaie - oboseala la mers - necesitatea opririi dese in timpul mersului - constrictie toracica - scurtarea respiratiei - scurtarea respiratiei in timp ce pacientul sta intins (ortopnee) - scurtarea respiratiei in timpul somnului (dispnee paroxistica nocturna). Cresterea in greutate. Caracteristici: - crestere in greutate datorata acumularii de fluide in organism. Umflarea picioarelor (edeme). Caracteristici: - umflarea picioarelor se inrautateste la sfarsitul zilei sau dupa ce pacientul a stat mult timp in picioare - dureri - la presiune apare godeu la nivelul pielii - incaltamintea poate deveni neincapatoare. Oboseala sau incapacitatea de a face efort. Caracteristici: - accentuarea oboselii - incapacitatea de a face efort la fel ca in trecut - fatigabilitate. Marirea abdomenului. Caracteristici: - durere - abdomen moale. Scaderea apetitului si scaderea fortei musculare. Caracteristici: - slabiciune - casexie cardiaca. Urinari frecvente. Caracteristici: - urinari frecvente, mai numeroase noaptea (nicturie). Tuse. Caracteristici: - tuse uscata, sacaitoare - se accentueaza daca pacientul sta intins.

Repausul ramane unul dintre mijloacele de tratament ale insuficientei cardiace, cel putin pentru anumite perioade iar recuperarea fizica a acestor bolnavi ramane redusa, nedepasind si netrebuindsadepaseasca limitele impuse de alterarea functionala severa a miocardului.Ideea recuperarii prin tratament fizic al bolnavilor cu insuficienta cardiaca a aparut in urma catorva constatari:1.pe langa un acelasi grad de disfunctie ventriculara stanga si pe langa aceleasi semne clinice de insuficienta cardiaca, capacitatea de efort a bolnavilor difera foarte mult de la caz la caz;2.la bolnavii cu I.C.C. (insuficienta cardiaca congestiva), evident de un sedentarism extrem, repausul prelungit poate deteriora in continuare, ca si la alte categorii de bolnavi sau chiar ca la individul sanatos, capacitatea de efort, rezultand o deconditionare fizica peste limita impusa de severitatea cardiopatiei;3.antrenamentul fizic actioneaza in cvasitotalitatea cazurilor prin intermediul mecanismelor periferice de adaptare la efort, incat desfasurat cu anumite precautii, acesta nu implica alterarea in continuare a functiei cardiace;4.in conditii de supraveghere atenta, testarea la efort a bolnavilor cu insuficienta cardiaca nu este contraindicata, ci cvasiobligatorie, pentru stabilirea capacitatii efective de efort a acestei categorii de subiecti.Efecteleantrenamentului fizic asupra bolnavilor cu insuficienta cardiaca:1.- ameliorarea si augmentarea mecanismelor periferice de adaprate la efort,- cresterea extractiei arterio-venoase a O2,- vasodilatatia arteriala este mult ameliorata (desi din acest punct de vedere, hiperactivitatea simpatica din insuficienta cardiaca poate reduce eficienta acestui mecanism de antrenament).Teoretic, un efect similar s-a obtinut prin antrenament asupra vasodilatatiei arteriolare. Se poate obtine prin medicatie vasodilatatoare, care insa in cazul antrenamentului de scurta durata, desi amelioreaza semnificativ hemodinamica centrala, influenteaza mai putin capacitatea de efort. Acest lucru nu este valabil pentru inhibitorii enzimei de conversie, care atat in cursul tratamentului cronic cat si in experimentul acut, prin vasodilatatia arteriolara combinata cu reducerea hiperactivitatii simpatice, pot creste semnificatov capacitatea de efort.2. -mecanismele centrale de adaptare la efort sunt mai putin influentate,- debitul sistolic depinde in primul rand de gradul alterarii functiei miocardice si este practic nesemnificativ influentat de antrenamentul fizic,- F C este si ea dependenta de gradul disfunctiei miocardice dar, ca si in cazul antrenamentului fizic al bolnavilor fara insuficienta cardiaca, atat FC de repaus, cat si FC pe fiecare trapta de efort pot fi reduse. Aceasta se datoreaza scaderii tonusului simpatic iar gradul de influentare depinde de severitatea insuficientei cardiace. In cazurile severe, hiperactivitatea simpatica importanta, declansata secundar scaderii debitului cardiac, este contracarata doar intr-o mica masura prin antrenament fizic.3. -antrenamentul fizic nu deterioreaza in continuare performanta ventriculara stanga si nu influenteaza negativ sau nu precipita evolutia cardiopatiei de fond.Factoriide crestere a capacitatii de efort sunt:-eliberarea, in cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul vascular,care contracareaza efectul vasoconstrictor simpatic, determinand vasodilatatia si cresterea debitului muscular;-prin intrarea intarziata in functiune a mecanismelor centrale de adaptare la efort, cresterea presiunii in capilarul pulmonar va fi intarziata si va apare la niveluri mai mari ale efortului;-cresterea nivelului sangvin al lactatului va fi tardiva.Metodologia recuperariiObiectivele recuperarii:1. impiedicarea deconditionarii fizice a bolnavului peste limita impusa de suferinta cardiaca,2. cresterea capacitatii de efort, chiar intr-o mica masura

In ceea ce priveste frecventa antrenamentului, avand in vedere intensitatea mica a efortului care se depune, el se indica a fi zilnic, daca este spitalizat; zilnic la domiciliu si de 3 4 ori pe saptamana, institutionalizat. Intensitatea efortului va fi redusa urmarindu-se obtinerea unei FC de 70 85% din FC Mx atinsa in cursul TE. Aceasta frecventa nu trebuie sa depaseasca 135 140 batai/ min si va fi inferioara cu 10 batai/ min FC la care apar simptomele de insuficienta cardiaca, respectiv dispneea. Este foarte importanta si utilizarea scalei Borg de autoapreciere a intensitatii efortului, aceasta netrebuind sa depaseasca nivelul 12 14.In ce priveste durata eforului, a antrenamentului propriu-zis, nu va depasi 30 de minute. Initial 5 10 minute, crescand progresiv in functie de toleranta bolnavului. Fiecare perioada de incalzire de 5 10 minute, va cuprinde exercitii de respiratie si stretching, la fel ca si ultimele 5 10 minute de revenire dupa efort. Antrenamentul propriu-zis se va desfasura intotdeauna cu pauze. In cazul mersului pe jos de exemplu, pe o perioada de 30 minute, se vor face pauze de 2 4 minute intre perioadele de 5 10 minute de efort.In scopul antrenarii bolnavilor cu insuficienta cardiaca, se practica urmatoarele tipuri de activitati:1. Mersul pe jos. La aceasta categorie de bolnavi, asigura o FC nu in jur de 60%, ci intre 70 85% din FCMx, chiar daca nu se desfasoara cu viteza mare, viteza recomandata fiind de 4 5 km/ ora. Dupa ce se va asigura ca in cursul mersului pe jos bolnavul nu este simptomatic si nu depaseste frecventa de antrenament prescrisa, se var intrecala scurte perioade de jogging.2. Jogging-ul. Bolnavul va fi incurajat sa alerge usor cate 25 m la fiecare 500 m de mers. Se asigura astfel, pe de o parte, atat efectul de antrenament mai rapid, cat si intercalarea intre perioadele de jogging a unor perioade de mers, care prin FC de 70 75% din FCMx, mentine efectul de antrenament dar in acelasi timp, relaxeaza si il odihneste bolnavul, avand efectul unor adevarate pauze.3.Kinetoterapia este diferentiata pentru faza acuta si cronica, pentrustadiul compensat si decompensat.In faza acuta:- regim pasiv absolut sau pasiv-relativ, in functie de starea bolnavului. Repausul se recomanda a se face in pozitia de decubit sprijinit, alternativ cu decubit dorsal pentru favorizarea diurezeiKinetoterapiaconsta din:-Pozitii de repaus in pat sub forma de decubit, cu capul ridicat peste nivelul extremitatilor (decubit dorsal, decubit cu capul ridicat, decubit sprijinit si asezat). Aceste pozitii cu exceptia primeiproduc hipertensiune periferica, determinand o usurare a muncii ventricolului stang. Pozitia de decubit dorsal se recomanda bolnavilor cu edeme mari, greu reyolvabile si se recomanda a fi adoptata si mentinuta cca 2 ore postprandial, pentru a usura transferul de lichide extracelular din membrele inferioare, provocand astfel diureza. Aceste pozitii se alterneaza in functie de starea bolnavului.-Exercitii ale membrelor inferioare, in pat. La inceput se executa pasivo-activ, apoi activ. Ritmul de executie este lent, fara nici un fel de incordare. Miscarile se efectueaza alternativ, pentru a neutraliza contractia musculaturii abdominale. Aceste exercitii au ca scop sa evite staza venoasa in extremitati si sa preintampine formarea de flebotromboze de la care pornesc frecvent emboliile la cardiaci.-Exercitii de membre superioare legate de miscarile de respiratie. Aceste exercitii se executa lent si cu amplitudine mica, sub forma pasivo-activa sau activa din pozitia asezat sprijinit sau asezat. Ele se pot combina si cu miscari de trunchi in special cu flexiile laterale, rasucirile si circumductiile. Aceste exercitii se executa dupa cele de membre inferioare si urmaresc evitarea edemului pulmonar, solidarizarea diafragmuluio si a peretelui abdominal in mecanismul general al respiratiei.In faza cronica:- mijloacele kinetoterapiei se aplica diferentiat in stadiul compensat si in cel decompensat.Stadiul compensat:se instituie un regim activ, in care scopul principal este reducerea capacitatii functionale a miocardului, constand din:1. exercitii de incalzire: programul contine 4 8 exercitii simple de trunchi si membre, legate de miscarile de respiratie, executate succesiv din decubit, asezat si stand;2. masajul membrelor superioare si inferioare;3. kinetoterapie- exercitii analitice cu efect circulator sub forma miscarilor de membre superioare si inferioare, executate sub forma de pendulare si balansare, alternativ cu circumductii si flexii;- exercitii de respiratie legate de miscarile membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului, exercitii de respiratie diafragmatica;- exercitii de abdomen in special izotonice dar executate lent;- exercitii cu obiecte portative usoare;- exercitii aplicative sub forma de mers ritmic sau alte variante.4. plimbari5. terapie ocupationala sub forma de activitati potrivite preferintelor si sexului6. practicarea unor sporturi fara urmarirea realizarii performantelor. Se recomanda in faza tratamentului final: ciclism de agrement, mers pe schiuri, vaslit si unle jocuri sportive.Stadiul decompensat se instituie un regim pasiv relativ sau semiactiv, avand ca scop:-usurarea si ajutorarea muncii miocadrului,-prevenirea stazelor venoase periferice, a flebotrombozelor si a cordului pulmonar acut si cronic,-imbunatatirea ventilatiei pulmonare prin restabilirea activitatii giafragmului si a musculaturii toracice.Kinetoterapia consta in:-pozitii de repaus cu accent pe odihna: decubit dorsal cu capul ridicat, decubit lateral drept, asezat rezemat, asezat, si decubit dorsal cu membrele inferioare putin peste nivelul orizontal.-exercitii de membre inferioare efectuate in pat sub forma pasivo-activa cu amplitudine redusa si fara incordare musculara,-exercitii de respiratie active usoare,-exercitii de respiratie diafragmatica din decubit sprijinit si asezat sprijinit,-exercitii de relaxare a trunchiului si membrelor inferioare,-masajul extremitatilor,-masajun spatelui in special al toracelui, in care predomina manevrele cu caracter relaxant (efleuraj, frictiuni, vibratii).Problema cea mai importanta ce trebuie luata in considerare este ridicarea pozitiei joase a diafragmului pentru combaterea emfizemului cronic, pentru a scadea sau micsora cantitatea aerului rezidual si de rezerva, contribuind astfel la scaderea alcalozei si a acidozei pulmonare. Pentru acesta se utilizeaza exercitii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat, exercitii de trunchi sub forma de circumductii, exercitii de respiratie cu accent pe expiratie si exercitii de membre superioare pentru derivarea circulatiei toracice.

9