1

PARTEA I

CURS DE DREPT FUNCIAR

CAPITOLUL I Noiuni introductive despre materia , obiectul i izvoarele dreptului funciar

1 Noiunea, obiectul dreptului funciar i delimitarea de alte ramuri de drept 2 Izvoarele dreptului funciar

CAPITOLUL II. Consideraii generale despre regimul juridic al proprietii

1. Noiunea i coninutul dreptului de proprietate....................................... 2 .Dreptul de proprietate privat. Definiie i caractere juridice.................. 3. Regimul juridic al terenurilor proprietate privat...................................... A. Cazuri de inalienabilitate temporar legal a terenurilor........................... B. Forma autentica a actelor juridice de dispozitie cu privire la terenuri si locuinte.. 4.Rechiziia , exproprierea i confiscarea ..................................................... 5.Dreptul de proprietate public. Exercitarea , dobandirea si incetarea dreptului de proprietate public....................................................................... 6.Distincia dintre domeniul public i domeniul privat.....................................

CAPITOLUL III . Notiuni introductive cu privire la stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor potrivit Legii fondului funciar 18/1991.

1. Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor potrivit Legii fondului funciar................................................................................................. 2. Persoanele indreptatite sa beneficieze de dispozitiile legii........................... 3.Limitele reconstituirii actuale a dreptului de proprietate in cazul persoanelor fizice.........................................................................................

CAPITOLUL IV. Modalitatile si categoriile de persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate privata.

1.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n proprietatea statului n baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative speciale - art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 i art. 34 din legea nr. 1/2000 2.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate n proprietate statului - art. 45 din legea nr. 18/1991 i art. 24 i urm. din legea nr. 1/2000...............................................................................................

2

3.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n administrarea fostelor uniti agricole de stat - art. 37 din legea nr. 18/1991 i art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000.................................................................. 4.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole fr construcii , instalaii , amenajri de interes public, intrate n proprietatea statului i aflate n administrarea primriilor - art. 41 din legea nr. 18/ 1991.. 5.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unitilor de stat si care n prezent sunt folosite ca puni, fnee i arabil - art. 44 din legea nr. 18/1991.............................................................................................................. 6.Reconstituirea dreptului de proprietate n favoarea Academiei Romne, universitilor i instituiilor de nvmnt superior cu profil agricol - art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000................................................................... 7 . Reconstituirea si constituirea dreptului de proprietate in cazul terenurilor aferente constructiilor - art. 23 din Legea 18/1991...........................................

CAPITOLUL V . Modalitile i persoanele ndreptite la constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor

1. Constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole foste proprietate a CAP.............................................................................. 2.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane atribuite , potrivit legii , n folosin venic sau n folosin pe durata existenei construciei , n vederea construirii de locuine proprietate personal sau cu ocazia cumprrii de la stat a unor asemenea locuine - art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991....................................................................

3.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane atribuite n folosin pe durata existenei construciilor dobnditorilor acestora, ca efect al prelurii terenurilor aferente construciilor, n condiiile dispoziiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului i localitilor urbane i rurale - art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991......................................................................................................

4.Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor agricole, proprietatea unitilor administrativ teritoriale, n zona montan defavorizat de factori naturali, cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - art. 43 din legea nr. 18/1991.........................................................................................

CAPITOLUL VI . Reglementri speciale a altor categorii de terenuri

3

CAPITOLUL VII Dispozitii procedurale

1.Procedura constituirii i reconstituirii dreptului de proprietate privat asupra terenurilor ....................................................................... 2 Eliberarea titlurilor de proprietate i punerea n posesie a persoanelor ndreptite ............. 3. Inalienablitatea temporara a terenurilor agricole................................... 4. Solutionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicarii legii nr. 18/1991...............

CAPITOLUL VIII. Regimul juridic al terenurilor proprietate privata..

CAPITOLUL IX . Raspunderea juridica in dreptul funciar.

CAPITOLUL X. Exploatarea terenurilor agricole n Romnia

1. Desfiinarea i lichidarea fostelor cooperative agricole de producie 2. Formele actuale de exploatare a terenurilor i de asociere n

agricultur

CAPITOLUL XI Cauze in materia dreptului funciar in care Romania a fost condamnata la CEDO.

1. Cauza Viasu impotriva Romaniei. 2. Cauza Samoila si altii impotriva Romaniei . 3. Cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei. 4. Cauza Constantin Popescu mpotriva Romniei . 5. Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei - Hotararea

Pilot

CAPITOLUL I

1 Noiune, obiectul raportului de drept funciar i delimitarea de alte ramuri de drept

1.1 Noiunea i obiectul raportului de drept funciar . Dreptul funciar este o ramur distinct de drept care cuprinde ansamblul

normelor juridice n relaiile sociale referitoare la dreptul de proprietate i folosin ( exploatare ) a terenurilor ce constituie fondul funciar al rii , precum i regimul lor juridic.

Dreptul funciar este o ramur a sistemului nostru de drept care reglementeaz numai relaiile sociale ce privesc folosina , posesia i alte drepturi reale al cror obiect l constituie pmntul sau terenurile ce constituie fondul funciar . Aceasta nu nseamn ns c toate relaiile sociale care au ca

4

obiect pmntul sunt relaii sau raporturi juridice de drept funciar . O parte dintre aceste raporturi sunt reglementate de norme juridice de drept civil , administrativ , financiar , constituional etc.

Raportul juridic funciar este o relaie social funciar reglementat de norme juridice funciare , care are aceleai caracteristici i elemente ca i raporturile celorlalte ramuri din sistemul de drept romnesc , respectiv: -subiectele sau prile ntre care se stabilete raportul juridic funciar ; - coninutul raportului juridic funciar , care cuprinde drepturile subiective i obligaiile prilor ; - obiectul raportului juridic funciar , reprezint fie o aciune sau conduit pe care trebuie s-o urmeze ambele pri ale raportului juridic funciar , fie bunurile sau terenurile la care se refer drepturile i obligaiile prilor .

n ce privete prile sau subiectele raportului juridic de drept funciar, acestea nu pot fi dect persoanele fizice i persoanele juridice , ca deintori de terenuri sau ca organe ori autoriti publice. Astfel , relaiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul raportului de drept funciar au loc ntre particulari-persoane fizice i persoane juridice de tip privat , ntre persoane juridice de tip public , precum i ntre acestea din urm i particulari. Drepturile subiective i obligaiile ce constituie coninutul raportului juridic funciar trebuie delimitate. Astfel , dreptul subiectiv trebuie neles ca un atribut sau prerogativ , recunoscut de dreptul obiectiv , persoanelor fizice sau juridice , n calitate de subiecte active ale raporturilor juridice funciare , n calitate de subiecte active ale raporturilor juridice funciare , de a pretinde subiectelor pasive ale aceluiai raport juridic s dea , s fac sau s nu fac ceva. n acest sens , prevederile art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 republicat prevd ca membrilor fostelor cooperative de producie sau motenitorilor acestora , care au adus pmnt n C.A.P. sau crora li s-a preluat n orice mod terenuri de ctre aceasta , s li se dea ntre 0,5 i 10 ha n echivalent arabil , iar cei care au adus sau li s-au luat suprafee mai mari de 10 ha s li se restituie la cerere i diferena , pn la 50 ha n total. Referitor la cel de al treilea element al raportului juridic funciar , obiectul , n raporturile juridice funciare acesta se identific n mare msur cu bunurile , respectiv terenurile , la care se refer drepturile i obligaiile prilor , fr a subestima i rolul aciunii sau inaciunii pe care subiectul activ o pretinde subiectului pasiv. Astfel , n majoritatea raporturilor de drept funciar , obiectul l constituie terenurile care sunt restituite fie pe calea reconstituirii , fie pe calea constituirii . n aceste cazuri raportul juridic funciar se stabilete ntre o persoan fizic i Comisia local de aplicare a Legii 18/1991 , ca autoritate public cu activitate administrativ i Comisia judeean ce este o autoritate public cu activitate administrativ jurisdicional. Concluzionnd , obiectul de reglementare al dreptului funciar este complex , ceeea ce impune o sistematizare a normelor sale juridice . Normele juridice care reglementeaz ramura dreptului funciar se pot clasifica , dup obiectul lor de reglementare , n mai multe categorii , astfel :

5

- norme juridice care reglementez formele proprietii asupra terenurilor i regimul lor juridic ; - norme care reglementeaz folosirea , protecia i ameliorarea terenurilor; -norme juridice care reglementeaz modul de exploatare a terenurilor n Romnia ; - norme care reglementeaz sistemul de eviden i publicitate imobiliar.

Delimitarea dreptului funciar de alte ramuri de drept Diferenele fa de celelalte ramuri de drept , care au caracter de unicitate

sunt , n principal , urmtoarele : - fa de dreptul civil , n care prile raportului juridic se gsesc pe poziii de egalitate juridic , n dreptul funciar sunt i raporturi juridice de subordonare ; - fa de dreptul administrativ , unde majoritatea raporturilor sunt nepatrimoniale , n dreptul funciar majoritatea raporturilor sunt nepatrimoniale ; - comparativ cu dreptul familiei , n care preponderente sunt raporturile personale nepatrimoniale , n dreptul funciar majoritatea raporturilor juridice sunt patrimoniale ; - n dreptul constituional , subiectele raportului de drept se afl , n principal , ntr-o relaie de subordonare iar raporturile personale nepatrimoniale sunt preponderente pe cnd , de regul , subiectele raportului de drept funciar se afl pe poziie de egalitate , majoritatea raporturilor juridice fiind patrimoniale . Dei deosebirile privind obiectul de reglementare ntre dreptul funciar , civil , administrativ i constituional sunt fundamentale exist instituia dreptului de proprietate care este comun tuturor ramurilor de drept.

2 Izvoarele dreptului funciar

Izvoarele dreptului funciar sunt formele de exprimare a normelor juridice , ce pot fi delimitate n raport de modul de adoptare . Astfel , dup importan , actele normative sau izvoarele se clasific astfel : A. Izvoare generale : - Constituia Romniei , cel mai important izvor al materiei , ntruct cuprinde norme care configureaz cadrul general al reglementrii n domeniul proprietii , precum i norme care reglementeaz n mod expres anumite aspecte speciale legate de proprietate , cum sunt formele proprietii n Romnia , bunurile ce fac obiectul exclusive al proprietii publice , regimul juridic al acestora , garantarea proprietii ; - Legea nr. 215/2001 modificat a administraiei publice locale , care definete criteriile de delimitare ale domeniului public i privat al unitilor administrative-teritoriale ct i regimul juridic al acestora ; - Noul Cod Civil actualizat prin Legea nr. 60/2012 privind aprobarea OUG 79/2011 pentru reglementarea unor msuri necesare intrrii n vigoare a Legii 278/2009 privind Codul Civil i Codul de Procedur Civil , adoptat prin Legea nr. 134/2010. B. Izvoare specifice :

6

- Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicat , modificat i completat prin Legea nr. 169/1997 ; - Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole i celor forestiere , solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 i ale Legii nr. 169/1997 ; - Legea nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietii i justiiei , precum i unele msuri adiacente ; - Legea nr.312/2005 privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizi , precum i persoanele juridice strine ; - Legea proprietii publice i regimul juridic al acesteia nr. 213/1998, actualizat prin Legea 241/2003 pentru modificarea anexei , actualizat prin Legea 71/2011 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul Civil ; - Legea cadastrului i publicitii imobiliare nr. 7/1996 modificat , actualizat prin Legea 71/2011 pentru punerea n aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul Civil; - Decretul lege nr. 115/1938 privitor la crile funciare ce se aplic n Transilvania , Banat i Bucovina ; - Legea nr. 46/2008 Codul Silvic , modificat prin Legea 60/2012; C. Izvoare condiionate -Cutuma sau obiceiul juridic este recunoscut ca norm de drept funciar , condiionat de trimiterile pe care le menioneaz legea ; -Conveniile internaionale , datorit alinierii la legislaia Uniunii Europene ; - Precedentul judiciar care poate condiiona elaborarea normelor de drept funciar i poate influena hotrrile instanelor( fr caracter obligatoriu ).

CAPITOLUL II

1 Noiunea i coninutul dreptului de proprietate n art. 555 alin. 1 din Noul Cod civil se prevede : Proprietatea privat este dreptul titularului de a poseda , folosi i dispune de un bun n mod exclusiv , absolut i perpetuu, n limitele stabilite de lege . Din coninutul definiiei rezult c dreptul de proprietate este definit prin atributele sale , respectiv : a) dreptul de a poseda i ntrebuina lucrul potrivit naturii i destinaiei sale ( jus utendi ); b) dreptul de a-i culege fuctele ( jus fruendi ); c) dreptul de a dispune de lucru ( jus abutendi ); Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin , fiind singurul drept subiectiv care confer titularului su cele trei attribute : posesia , folosina i dispoziia.

Posesia reprezint posibilitatea proprietarului de a stpni bunul care i aparine n materialitatea sa , comportndu-se fa de ceilali ca fiind titularul dreptului de proprietate .

7

Folosina confer proprietarului facultatea de a ntrebuina bunul su , culegnd sau percepnd n proprietate toate fructele pe care acesta le produce.

Caracterele dreptului de proprietate: a) este un drept absolut i inviolabil , fiind opozabil tuturor ( erga omnes ) i nelimitat , nengrdit ; b) este un drept exclusiv , n sensul c titularul exercit singur toate atributele dreptului de proprietate ; c)este un drept perpetuu , nu se pierde prin moartea titularului su i nu se stinge prin nentrebuinare ; d ) limitele i coninutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege ( Cod Civil , Constituie ). Dreptul de proprietate poate fi structurat dup unele criterii : 1.Dup subiectele dreptului : dreptul de proprietate al persoanelor fizice; dreptul de proprietate al persoanelor juridice . 2.Dup modul de dobndire : dreptul de proprietate dobndit prin acte juridice ( dreptul de proprietate dobndit prin acte ntre vii inter vivos i dreptul de proprietate dobndit pentru cauz de moarte mortis causa ) ; dreptul de proprietate dobndit prin moduri originare de dobndire a proprietii i dreptul de proprietate derivat , dobndit prin acte juridice translative de proprietate . 3. Dup cum dreptul de proprietate este sau nu afectat de modaliti el poate fi : drept de proprietate pur i simplu i drept afectat de modaliti ( drept de proprietate comun , drept de proprietate rezolubil sau revocabil i drept de proprietate anulabil ). 4. Dup regimul su juridic , el poate fi : drept de proprietate privat i drept de proprietate public.

2 Dreptul de proprietate privat. Definiie i caractere juridice. Dreptul de proprietate privat este dreptul real principal care confer titularului su atributele de posesie , folosin i dispoziie ( ius possidendi , ius utendi , ius fruendi i ius abutendi ) asupra bunului apropriat n form privat , atribute care se exercit n mod absolut , exclusiv i perpetuu , cu respectarea limitelor materiale i juridice. Cele mai importante caractere juridice ale dreptului de proprietate privat sunt caracterul absolut i exclusiv . Spre deosebire de celelalte drepturi reale , n cazul dreptului de proprietate privat nu s-a prevzut posibilitatea stingerii prin neuz , fapt ce conduce la concluzia c el se bucur i de caracterul perpetuitii , expres menionat n art. 555 alin. 1 din Noul Cod Civil . Uneori , aceste caractere au fost asociate cu alte trei caractere : inviolabil , deplin i transmisibil care , n fapt , sunt doar elemente ale coninutului acestui drept. Dreptul de proprietate privat un drept absolut n sensul c este opozabil erga omnes. De asemenea , este un drept complet i deplin ce confer titularului plenitudinea prerogativelor caracteristice drepturilor reale. Titularul dreptului de proprietate privat are libertatea oricrei aciuni sau inaciuni n legtur cu bunul su .

8

Este , de asemenea , un drept exclusiv n sensul c titularul acestuia deine monopolul asupra bunului su , cu excluderea oricror teri , inclusiv autoriti publice , de la exercitarea prerogativelor proprietii . Caracterul perpetuu exprim durata n timp a acestui drept , n sensul c el dureaz atta timp ct exist sau este accesibil bunul care formeaz obiectul su. Astfel , dreptul de proprietate este imprescriptibil sub aspect extinctiv . El nu se stinge prin neuz , indiferent dac obiectul su este un bun mobil sau imobil. Limita temporal a existenei dreptului de proprietate privat este dat , de regul , de momentul pierii bunului ce face obiectul su sau de momentul n care dei bunul exist nu mai aeste accesibil pentru apropriere material . Pe lng stingerea pe cale natural pot exista i situaii juridice care s conduc stingerea acestui drept , corelativ cu naterea dreptului de proprietate public , fie pe calea exproprierii , fie prin trecerea din domeniul privat n domeniul public al statului sau al unei uniti administrativ teritoriale.

3 Regimul juridic al terenurilor proprietate privat. A. Cazuri de inalienabilitate temporar legal a terenurilor.

Libera circulaie a bunurilor , principiu fundamental al spaiului economic european , precum i procesul aderrii rii noastre la Uniunea European au condus la revizuirea prevederilor constituionale care interziceau cetenilor strini i apatrizilor s dobndeasc dreptul de proprietate privat asupra terenurilor. n acest context , dispoziiile art. 44 alin. 2 din Constituie , n forma revizuit , recunosc posibilitatea cetenilor strini i apatrizilor de a dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor , dar numai n condiiile rezultate din aderarea Romniei la Uniunea European i din alte tratate internaionale la care ara noastr este parte , pe baz de reciprocitate , n condiiile prevzute prin lege organic.

Pe acest temei a fost adoptat Legea nr. 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizii , precum i de ctre persoanele juridice strine. Conform art. 3 din aceast lege : Ceteanul unui stat membru , apatridul cu domiciliul ntr-un stat membru sau n Romnia , precum i persoana juridic constituit n conformitate cu legislaia unui stat membru sau n Romnia , precum i persoana juridic constituit n conformitate cu legislaia unui stat membru pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor n aceleai condiii cu cele prevzute de lege pentru cetenii romni i pentru persoanele juridice romne . Celelalte persoane , respectiv care nu aveau drept de reziden sau , dup caz , un sediu secundar pe teritoriul Romniei la data aderrii la Uniunea European , pot dobndi dreptul de proprietate asupra terenurilor pentru reedine sau sedii secundare la mplinirea unui termen de 5 ani de la data aderrii.

Cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole , pdurilor i terenurilor forestiere , regula instituit prin art. 3 din Legea nr. 312/2005 opereaz de la data aderrii Romniei la Uniunea European numai pentru fermierii care desfoar activiti independente i sunt ... ceteni ai statelor

9

membre sau apatrizi cu domiciliul ntr-un stat membru , care i stabilesc reedina n Romnia sau apatrizi cu domiciliul n Romnia ( art. 5 alin 2 coroborat cu alin. 4 din lege ) .

Noul text constituional a nlturat i incertitudinile i controversele legate de posibilitatea dobndirii terenurilor de ctre cetenii strini i apatrizi prin motenire legal . Astfel , dispoziiile art. 44 alin. 2 din Constituie n forma revizuit confirm posibilitatea dobndirii dreptului de proprietate privat asupra terenurilor doar prin motenire legal. Per a contrario , ei nu vor putea dobndi un asemenea drept prin motenire testamentar.

n art. 1 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 privind reforma n domeniile proprietii i justiiei , precum i unele msuri adiacente a fost consacrat principiul liberei circulaii a terenurilor proprietate privat : Terenurile proprietate privat , indiferent de destinaia i titularul lor sunt i rmn n circuitul civil . Ele pot fi nstrinate i dobndite liber prin oricare din modurile prevzute de lege , cu respectarea dispoziiilor prezentei legi . Actele de dispoziie ( contracte de vnzare-cumprare ori de constituire de drepturi reale )cu privire la terenuri trebuie ncheiate n form autentic , sub sanciunea nulitii absolute ( art. 2 din Titlul X din Legea 247/2005 ) .

Astfel cum se ntmpl i cu principiul libertii de voin i principiul liberei circulaii a terenurilor este ngrdit de lege , legiuitorul prevznd mai multe cazuri de inalienabilitate temporar a terenurilor (interdicii de nstrinare ), respectiv :

A. Inalienabilitatea prevzut n art. 32 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 , republicat referitoare la terenul atribuit conform art. 19 alin. 1 , art. 21 i art. 43 nu poate fi nstrinat prin acte ntre vii timp de 10 ani , socotii de la nceputul celui n care s-a fcut nscrierea proprietii , sub sanciunea nulitii absolute a actului de nstrinare . n alin. 2 se prevede Constatarea nulitii poate fi cerut n justiie de ctre primrie , prefectur , procurer i de orice persoan interesat . Dei au trecut mai mult de 10 ani de la intrarea n vigoare a Legii 18 acest caz de inalienabilitate temporar cu privire la terenurile agricole atribuite prin constituirea dreptului de proprietate n favoarea unor persoane fizice fr pmnt sau cu pmnt puin nu i-a pierdut actualitatea , ntruct atribuirea terenului , mai ales conform art. 43 din lege se poate face i n prezent. Este vorba de o interdicie de nstrinare parial , numai cu privire la actele juridice ntre vii , i temporar ( 10 ani ) . B. Ipoteza special prevzut n art. 497 alin. 4 din vechiul Cod de procedur civil privitoare la inopozabilitatea actului de nstrinare sau de constituire de drepturi reale , realizate dup notarea somaiei de plat n cartea funciar. n afara acestor cazuri de inalienabilitate temporar a terenurilor , dreptul de proprietate privat poate cunoate limitri sau restricii legate de necesitatea sistematizrii i amenajrii teritoriului , precum i de nevoile urbanismului modern. Astfel , dreptul de proprietate privat asupra terenurilor trebuie s se exercite cu respectarea restriciilor cuprinse n documentaiile de amenajare a

10

teritoriului i urbanism (Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului i urbanismul modificat.

B. Forma autentica a actelor juridice de dispozitie cu privire la terenuri si locuinte. Potrivit art. 2 alin. 1 din Titlul X din Legea 247/2005: Terenurile cu sau fara constructii , situate in intravilan sau extravilan , indiferent de destinatia sau de intinderea lor , pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii , incheiate in forma autentica , sub sanctiunea nulitatii absolute .

4 Rechizitia, expropierea si confiscarea

A. Rechizitia .Este reglementata in Legea nr. 132 din 15 iulie 1997privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii in interes public .

Rechizitia este o limita a exercitarii dreptului de proprietate privata , cu caracter exceptional , care poate fi luata numai de organele autoritatii publice imputernicite, avand ca obiect cedarea temporara a folosintei unor bunuri mobile sau imobile de catre agentii economici , institutiile publice , precum si alte persoane fizice si juridice , care au calitatea de proprietari sau detinatori legali. Caracterul exceptional limiteaza luarea acestei masuri numai la cazurile de declarare a mobilizarii totale sau partiale ori a starii de razboi. , de instituire a starii de asediu sau de urgenta ori in scop de prevenire sau inlaturare a unor dezastre. Dupa expirarea perioadei sau la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia bunurile se restituie celor de la care au fost rechizitionate , pe baza unui proces verbal. Daca bunurile au suferit degadari sau devalorizari , proprietarii au dreptul la despagubiri. B. Expropierea . Este o operatie juridica ce are ca efecte principale trecerea fortata a unui bun imobil din proprietate privata in proprietate publica , in vederea executarii unor lucrari de utilitate publica , precum si plata unei despagubiri. Este reglementata in prezent in principal de art. 44 alin. 3 si 6 din Constitutie , art. 562 alin. 3 din NCC , Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind expropierea pentru cauza de utilitate publica .

B.1Principiile expropierii . In art. 44 alin. 3 din Constitutie se statueaza ca Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica , stabilita potrivit legii , cu dreapta si prealabila despagubire . Acelasi lucru este reglementat si de Noul Cod Civil . Astfel , principiile expropierii sunt : 1. Existenta unei cauze de utilitate publica. Expropierea se poate face numai pentru lucrari de utilitate publica , adica numai in imprejurari exceptionale. 2. Existenta unei despagubiri drepte si prealabile.Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor personae indreptatite

11

.Despagubirea are si caracter prealabil , ca o garantie acordata persoanelor indreptatite. 3. Expropierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca. In absenta intelegerii partilor , exproprierea se dispune si despagubirea se stabileste prin hotarare judecatoreasca.

B.2 Obiectul exproprierii. Conform art. 2 din Legea nr. 33/1994 Pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fara scop lucrativ , precum si cele aflate in proprietatea privata a comunelor , oraselor sau municipiilor si judetelor . Asadar pot fi expropriate numai bunurile imobile prin destinatie si numai cele aflate in proprietate privata . B.3 Procedura expropierii. Aceasta procedura cuprinde trei etape : 1.Etapa declararii utilitatii publice. Trei conditii sunt necesare pentru declararea utilitatii publice a lucrarilor care justifica exproprierea : efectuarea unei cercetari prealabile de catre o comisie specializata , existenta interesului national sau local care sa confere lucrarilor caracter de utilitate publica , inscrierea lucrarilor in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului , aprobate conform legii , pentru localitatea sau zona unde urmeaza sa se execute lucrarea respectiva. Rezultatul cercetarii prealabile se consemneaza intr-un proces verbal , care se inainteaza autoritatii publice competente sa declare utilitatea publica. Utilitatea publica se declara de catre Guvern pentru lucrarile de interes national. Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti declara utilitatea publica pentru lucrarile de interes local. Daca autoritatea competent a hotaraste declararea utilitatii publice , actul respectiv se aduce la cunostinta publica. Actul de declarare a utilitatii publice poate fi atacat , dupa caz, fie la Curtea Constitutionala , fie la instantele de contencios administrativ. 2.Etapa administrativa a procedurii expropierii. Aceasta etapa este formata din trei parti , una propriu-zis administrativ , alta administrativ-jurisdictionala si alta de contencios administrativ. a. Propunerile de expropiere se depun la Consiliul Local al comunei , orasului pe teritoriul caruia sunt imobilele expropriabile.Propunerile de expropiere , impreuna cu procesul-verbal de cercetare prealabila , se notifica persoanelor fizice sau juridice care sunt titularele drepturilor reale asupra imobilelor supuse expropierii. b. Intampinarea impotriva propunerilor de expropiere se depune de catre titularii altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile in termen de 45 de zile de la publicarea notificarii.Dupa expirarea acestui termen , in 30 de zile Primarul va inainta dosarul de expropiere la Secretarul General al Guvernului , pentru lucrarile de interes national , sau la Consiliul Judetean ori Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru lucrarile de interes local. Intampinarea se solutioneaza de catre o Comisie , in fata careia este posibila incheierea unei intelegeri intre parti care are valoarea unei tranzactii extrajudiciare.

12

In absenta unei intelegeri intre parti , Comisia trebuie sa hotarasca asupra intampinarii si asupra propunerilor de expropiere . Daca a fost adminsa intampinarea si , pe cale de consecinta , au fost respinse propunerile expropriatorului , acesta are posibilitatea sa formuleze noi propuneri. Expropriatorul poate ataca in instanta de contencios administrativ numai solutia de respingere de catre Comisie a noilor propuneri de expropriere , nu si hotararea initiala . Daca referitor la noile propuneri se formuleaza din nou intampinare se reia intrega procedura administrativa. Daca nu se formuleaza intampinare se incheie procedura administrativa si se deschide posibilitatea inceperii etapei judiciare. c. Actiunea in contencios administrativ. Daca se admite si a doua intampinare si se resping noile propuneri de expropiere , expropriatorul poate contesta hotararea Comisiei in termen de 15 zile de la comunicare la Curtea de Apel din raza imobilului expropriabil.Contestatia se solutionaeza de urgenta.Hotararea poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie. 3. Etapa judiciara a procedurii expropierii . a. Sesizarea instantei de judecata. Numai dupa epuizarea etapei administrative , expropriatorul poate sesiza instanta competent ( Tribunalul din raza situarii imobilului expropriabil ) cu o cerere de expropriere . Est obligatorie citarea tuturor persoanelor interesate. In masura in care nu sunt cunoscuti proprietarii imobilelor , vor fi citati posesorii. Instanta este competent sa decida daca cererea este intemeiata , iar in caz afirmativ, sa stabileasca valoarea despagubirilor. Partile se pot intelege si incheia o tranzactie cu privire la expropriere si despagubiri , caz in care instanta pronunta o hotarare de expedient. Daca partile se inteleg doar in ce priveste exproprierea , instanta va pronunta o incheiere interlocutorie , continuand judecata pentru stabilirea despagubirilor. Evaluarea despagubirilor se face de catre o comisie formata din trei experti , care va tine seama , la calcularea cuantumului despagubirilor de valoarea de circulatie a imobilului la data efectuarii raportului de expertiza si de valoarea prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane care au un interes legitim asupra imobilului, pe baza dovezilor prezentate de acestea. Hotararea trebuie sa cuprinda valoarea despagubirii , termenul de plata si , daca este cazul , defalcarea despagubirii intre proprietar si titularii celorlalte drepturi reale principale asupra imobilului expropriat. Hotararea este supusa apelului si recursului.

B.4Efectele juridice ale exproprierii: -nasterea unor raporturi obligationale intre expropriator , in calitate de debitor , si persoanele indreptatite la despagubiri , respective proprietarul si titularii celorlalte drepturi reale principale constituite asupra imobilului expropriat , in calitate de creditori; -incetarea oricarei locatiuni la data ramanerii definitive a hotararii de expropriere ( dupa asigurarea de catre expropriator a spatiului de locuit pentru chiriasii a caror locatiune a fost incheiata legal , anterior inceperii procedurii de expropriere);

13

-incetarea dreptului de proprietate private si nasterea dreptului de proprietate publica asupra imobilului expropriat ; -punerea in posesie a expropriatorului in termen de 30 de zile de la data indeplinirii obligatiilor stabilite prin hotararea de expropriere ; -servitutile naturale , legale sau stabilite prin fapta omului , in masura in care sunt compatibile cu uzul sau interesul public , raman valabile; -legiuitorul a stabilit la art. 28 alin. 2 , teza I din Legea 33/1994 un caz de subrogatie reala cu titlu particular ca efect al exproprierii , prevazand ca ipoteca si privilegiul se stramuta de drept asupra despagubirilor stabilite Daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate , respectiv lucrarile nu au inceput , fostii proprietari pot cere retrocedarea lor , daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica. De asemenea , indiferent de durata neutilizarii bunului in scopul de utilitate publica stabilit conform legii , daca expropriatorul isi manifesta intentia de a nchiria imobilul , expropriatul are un drept prioritar la inchiriere , in conditiile legii. Daca nu a inceput efectuarea lucrarilor de utilitate publica , iar expropriatorul isi manifesta vointa de a instraina imobilul , expropriatul are un drept prioritar la dobandire (art. 37 din Legea 33/1994).

B.Confiscarea . Presupune lipsirea titularului de dreptul su de proprietate privat. De aceea este reglementata de Constitutie in art. 44 alin. 9 , in forma revizuita: Bunurile destinate , folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii . In mod asemanator , in art. 562 alin. 4 din NCC se prevede ca Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea . De asemenea , in art. 44 alin. 8 din Constitutia revizuita se prevede ca averea dobandita licit nu poate fi confiscata , fiind prezumat caracterul licit al dobandirii. Raportat la aceste prevederi , cazurile si conditiile in care poate interveni confiscarea unor bunuri trebuie expres prevazuta de lege. In legislatia penala si contraventionala sunt prevazute situatiile in care se poate dispune confiscarea bunurilor destinate , folosite sau rezultate din infractiuni.

5 Dreptul de proprietate public. Exercitarea , dobandirea si incetarea dreptului de proprietate public.

A. Dreptul de proprietate public.

Dreptul de proprietate publica este dreptul real principal , inalienabil , insesizabil si imprescriptibil (spre deosebire de dreptul de proprietate privat care este alienabil , sesizabil i prescriptibil ) care confera titularului su , statul sau o unitate administrativ-teritoriala , atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun care , prin natura lui sau prin declaratia legii , este de

14

uz sau utilitate publica , atribute care pot fi exercitate in mod absolut , exclusiv si perpetuu. Dreptul comun in materie este alcatuit , in principal , de dispozitiile cuprinse in: art. 136 alin. 1-4 din Constitutie , in forma revizuita , art. 858-865 NCC , Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia , art. 4-6 , 29 alin. 9 si art. 35 din Legea 18/19991 , art. 121-124 din Legea 215/2001 a administratiei publice locale . Subiectele dreptului de proprietate publica sunt statul si unitatile administrativ teritoriale. Principalul criteriu pentru stabilirea apartenentei la domeniul public a bunurilor aflate in domeniul public al statului sau unitatilor administrativ teritoriale este destinatia acestor bunuri. Astfel , apartin domeniului public bunurile afectate unei utilitati publice , respectiv bunurile de uz sau interes public.Bunurile de uz public sunt bunurile la a caror utilizare au acces toti membrii comunitatii , indiferent de momentul si durata utilizarii ( de ex., drumurile nationale sau locale , bibliotecile etc.).Bunurile de interes public sunt bunurile care , desi nu sunt accesibile uzului public , sunt afectate functionarii serviciilor publice ( cladirile ministerelor si ale altor institutii publice , echipamente si instalatii in domeniul apararii nationale) sau sunt destinate sa serveasca un interes national sau local ( bogatiile subsolului , operele de arta etc) . Un alt criteriu de stabilire a apartenentei bunurilor la domeniul public este declaratia legii . Astfel , potrivit art. 136 alin.3 din Constitutie "Bogatiile de interes public ale subsolului , spatiul aerian , apele cu potential energetic valorificabil , de interes national , plajele , marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental , precum si alte bunuri stabilite de legea organica , fac obiectul exclusiv al proprietatii publice". Textul este preluat in art. 859 alin. 1 din NCC . Bunurile din domeniul public al statului si unitatilor administrativ teritoriale sunt enumerate si in Lista Anexa a Legii 213/1998 , . Rezulta astfel ca , determinarea apartenentei acestor bunuri la domeniul public este o expresie a vointei legiuitorului , in masura in care bunul se gaseste in patrimoniul statului sau unitatii administrativ-teritoriale. Legea proprietatii publice nr. 213/1998 stabileste obligatia intocmirii inventarului bunurilor din domeniul public , atat pentru stat , cat si pentru comunitatile locale ( art. 19-21) . Inventarele se realizeaza de catre comisii de specialitate. Inscrierea unui bun intr-un asemenea inventar da nastere unei prezumtii de apartenenta la domeniul public. Actele administrative prin care se delimiteaza domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale , respectiv prin care au fost aprobate inventarele din domeniul public , pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ, potrivit normelor de drept comun. Neinscrierea unui bun intr-un asemenea inventar nu inlatura posibilitatea calificarii bunului ca facand parte din domeniul public, fie prin aplicarea criteriului naturii bunului , fie prin declaratia legii. Bunurile care , desi sunt in domeniul public , nu fac obiectul exclusiv al acestuia pe baza dispozitiilor art. 136 alin. 3 din Constitutie sau a prevederilor cuprinse in legi organice , pot fi trecute in domeniul privat , potrivit procedurii reglementate in Legea 213/1998. Trecerea din domeniul public in cel privat se face in toate cazurile prin hotararea organului

15

administrativ in al carui domeniu se afla bunul, respectiv hotarare a Guvernului , a Consiliului judetean sau Consiliului General al municipiului Bucuresti ori a Consiliului local. Exercitarea dreptului de proprietate publica se face in limitele si conditiile legii , astfel cum se precizeaza in partea finala a art. 2 din Legea nr. 213/1998 . In acelasi sens , in art. 862 din NCC se precizeaza ca (1) Dreptul de proprietate publica este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privata , in masura in care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate . ( 2) Incompatibilitatea se constata prin acordul intre titularul proprietatii publice si persoana interesata sau , in caz de divergenta , pe cale judecatoreasca.(3) In aceste cazuri , persoana interesata are dreptul la o justa si prompta despagubire din partea titularului proprietatii publice . Astfel , pe langa limitele legale , exercitarea acestui drept este determinata si de limitele materiale si de cele judiciare , astfel cum sunt reglementate si in NCC. In ce priveste caracterele dreptului de proprietate publica , acesta prezinta pe langa caracterele dreptului de proprietate privata ( absolut , exclusiv si perpetuu ) si caractere specifice. Astfel , dreptul de proprietate publica este inalienabil , imprescriptibil si insesizabil. Inalienabilitatea presupune faptul ca dreptul de proprietate publica nu poate fi instrainat sau dobandit prin mijloace de drept privat , bunurile din domeniul public fiind scoase din circuitul civil. Inalienabilitatea se refera atat la interdictia instrainarii si dobandirii , ci si a interdictiei instrainarii acestui drept. Incalcarea regului inalienabilitatii prin acte juridice de drept privat atrage nulitatea absoluta a acestora. In schimb , inalienabilitatea nu este infirmata de posibilitatea constituirii unor drepturi reale specifice asupra acestor bunuri , cum sunt dreptul de administrare , dreptul de concesiune sau dreptul real de folosinta sau de posibilitatea inchirierii acestor bunuri. Imprescriptibilitatea este un caracter al dreptului de proprietate publica consacrat legal , fara a se face distinctia intre prescriptia extinctiva sau achizitiva. Ca urmare , actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul de proprietate publica este imprescriptibila , poate fi introdusa oricand , indiferent de perioada de timp care a trecut de la data deposedarii titularului dreptului . De asemenea , paratul nu poate sa opuna reclamantului in actiunea in revendicare intemeiata pe dreptul de proprietate publica nici prescriptia achizitiva (uzucapiunea). In mod expres , art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 213/1998 si art. 861 alin. 2 din NCC consacra expres faptul ca bunurile din domeniul public nu pot fi dobaandite de alte persoane prin uzucapiune. Insesizabilitatea bunurilor din domeniul public este o consecinta a inalienabilitatii lor. Aceste bunuri nu pot fi instrainate sau dobandite prin niciun mijloc de drept privat , deci nici prin vanzare silita . Ca urmare , aceste bunuri nu pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor , adica nu pot fi obiect al executarii silite. De asemenea , asupra acestor bunuri nu se pot constitui garantii reale. In acest sens , in art. 11 alin. 1 din Legea 213/1998 se arata ca bunurile din domeniul public nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale .

16

B. Exercitarea dreptului de proprietate publica. Atributele dreptului de proprietate publica pot fi exercitate direct de titularul dreptului , prin autoritatile competente . Unitatile administrativ-teritoriale exercita in mod direct aceste atribute , prin intermediul Consiliului Local sau al Consiliului judetean , respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Teoretic si Statul poate exercita direct atributele dreptului de proprietate publica prin autoritatea competenta , respectiv Ministerul Finantelor. De cele mai multe ori , statul nu exercita direct atributele dreptului de proprietate , decat in momentul in care constituie drepturi reale specifice sau inchiriaza bunuri din domeniul public. In aceasta situatie , atributele se exercita prin intermediul titularilor drepturilor reale sau de creanta. Aceiasi posibilitate exista si in cazul unitatilor administrativ-teritoriale. In acest sens , potrivit art. 136 alin. 4 din Constitutie , bunurile proprietate publica , in conditiile legii organice , pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate ; de asemenea , ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica . Aceiasi prevedere se regaseste si in art. 861 alin. 3 NCC , iar in art. 866 se adauga ca Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare , dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit . Dreptul de administrare este un drept real principal care se constituie si se exercita , ca si dreptul de proprietate publica , in regim de drept public. Este constituit de autoritatea competenta , in mod gratuit , asupra unui bun din domeniul public in favoarea unei regii autonome sau a unei institutii publice , ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica. Este reglementat prin prevederi cuprinse in legea 215/2001 si alte legi speciale , precum si prin art. 867-870 din NCC . Acest drept se poate constitui numai in favoarea regiilor autonome si a institutiilor publice( de ex. , Prefecturile si autoritatile administratiei publice centrale si locale) . Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului sau a Consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Dreptul de administrare se bucura de caracterele specifice dreptului de proprietate publica , fiind inalienabil , imprescriptibil si insesizabil. In privinta continutului sau , posesia , folosinta si dispozitia sunt atributele care il caracterizeaza . In art. 868 din NCC se arata ca Titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat in administrare in conditiile stabilite de lege si , daca este cazul , in actul de constituire . Aceste prerogative nu se confunda insa cu posesia , folosinta si dispozitia ca prerogative ale dreptului de proprietate publica. In ce priveste incetarea dreptului de administrare , conform art. 869 din NCC , acesta inceteaza odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau prin actul de revocare emis , in conditiile legii , daca interesul o impune , de organul care l-a constituit . Potrivit art. 12 alin. 3 din Legea 213/1998 , revocarea dreptului de administrare intervine daca titularul nu isi exercita drepturile si nu isi executa obligatiile prevazute in actul de transmitere. Prin simetrie , revocarea dreptului de administrare se realizeaza tot prin hotararea organului car l-a

17

constituit. De asemenea , revocarea intervine potrivit noilor reglementari ale Codului Civil si daca interesul o impune. Dreptul de administrare inceteaza si in conditiile in care intervine reorganizarea sau desfiintarea regiei autonome sau institutiei publice Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica. Este dreptul real principal inalienabil , insesizabil si imprescriptibil , constituit cu titlu oneros pe baza contractului de concesiune incheiat intre autoritatea concedenta si o persoana fizica sau juridica de drept privat , cu privire la un bun din domeniul public, ca o modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica. Este reglementat in art. 136 alin. 4 teza a II-a din Constitutie , legea 213/1998 si , in special , in OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune . Dreptul de concesiune se poate constitui numai asupra bunurilor proprietate publica a statului sau unitatilor administrativ teritoriale , asa numitele bunuri de retur. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica , romana ori straina. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica se constituie numai prin contractul de concesiune. Acesta este , potrivit art. 1 alin. 2 din OUG 54/2006 , un contract in forma scrisa prin care autoritate publica , denumita concedent , transmite , pe o perioada determinata, unei persoane , denumite concesionar , care actioneaza pe riscul si raspunderea sa , dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente . Contractul de concesiune este un contract administrativ ce presupune coexistenta unei parti reglementare , continand clauze obligatorii si o parte propriu-zis contractuala . Clauzele cuprinse in caietul de sarcini constituie partea reglementara a contractului. Contractul de concesiune este , intuitu personae , solemn , sinalagmatic , cu titlu oneros , comutativ , cu executare succesiva si constitutiv de drepturi reale. Potrivit art. 5 din OUG 54/2006 au calitatea de concedent , in numele statului , judetului , orasului sau comunei : a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administratie publice centrale , pentru bunurile proprietate publica a statului; b)consiliile judetene , consiliile locale , Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau institutiile publice de interes local , pentru bunurile proprietate publica a judetului , orasului sau comunei. Incheierea contractului de concesiune este precedata de o procedura administrativa de initiere si de o procedura de atribuire a contractului de concesiune , de regula pe baza de licitatie sau , prin exceptie , pe baza de negociere directa ( art. 9-49 din OUG 54/20006) . Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica este inalienabil , imprescriptibil , insesizabil , dar temporar. El se poate constitui pe o perioda de cel mult 49 de ani , de la data semnarii contractului. Subconcesionarea este interzisa potrivit legii. Titularul dreptului de concesiune poate sa posede , sa foloseasca si sa dispuna de bunul incredintat prin contract. Astfel , in art. 872 alin. 1 din NCC se prevede : Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului . In acest sens s-a recunoscut

18

dreptul concesionarului de a culege fructele bunului concesionat. In ce priveste dispozitia , regula este cea a inalienabilitatii. Astfel , in art. 872 alin. 1 din NCC se statueaza ca sub sanctiunea nulitatii absolute , concesionarul nu poate instraina si nici greva bunul dat in concesiune sau , dupa caz , bunurile destinate sau rezultate din realizarea concesiunii si care trebuie , potrivit legii sau actului constitutiv , sa fie predate concedentului la incetarea , din orice motive , a concesiunii . In art. 57 din OUG 54/2006 sunt prevazute cauzele de incetare a contractului de concesiune care duc , implicit , si la incetarea dreptului aferent , respectiv: la incetarea duratei stabilite in contract; in cazul in care interesul national sau local o impune; prin denuntarea unilaterala de catre concedent , cu plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina acestuia , in caz de dezacord fiind competenta instanta de judecata; in cazul nerespectarii obligatiilor de catre concesionar , prin reziliere de catre concedent , cu plata unei despagubiri juste si prealabile , in sarcina acestuia. Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica. Este dreptul real principal inalienabil , insesizabil si imprescriptibil , constituit de autoritatea competenta asupra unui bun din domeniul public , ca modalitate de exercitara a dreptului de proprietate publica , in favoarea unei persoane juridice de drept privat de utilitate publica. Prin art. 136 alin. 4 , teza a II-a din Constitutie si art. 874 alin. 1 din NCC se prevede ca bunurile proprietate publica pot fi date in folosinta gratuita , pe termen limitat , in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica . Potrivit art. 17 din Legea 213/1998 Statul si unitatile administrativ- teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor , in folosinta gratuita , pe termen limitat , persoanelor juridice fara scop lucrativ , care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice . Acest drept se poate constitui nu numai asupra bunurilor imobile , ci si asupra bunurilor mobile. Titularii dreptului real de folosinta sunt potrivit textelor legale amintite , persoanele juridice fara scop lucrativ , care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori serviciile publice , iar in art. 874 alin. 1 din NCC sunt mentionate institutiile de utilitate publica. Dreptul real de folosinta gratuita asupra bunurilor proprietate publica are un caracter intuitu personae , temporar si cu titlu gratuit. El se constituie si inceteaza in aceleasi conditii ca si dreptul de administrare ( art. 874 alin. 3 din NCC) . Astfel , dreptul de folosinta gratuita asupra bunurilor din domeniul public se constituie prin hotarare a Guvernului sau a Consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Ca si dreptul de administrare , este inalienabil , imprescriptibil si insesizabil , insa temporar , chiar daca legea nu prevede durata maxima pe care poate fi constituit. De asemenea , ca si titularul dreptului de administrare , titularul dreptului de folosinta gratuita poate sa posede si sa foloseasca bunul proprietate publica care formeaza obiectul sau. Incetarea dreptului de folosinta gratuita asupra bunurilor din domeniul public intervine la incetarea duratei prevazute in actul de constituire . In masura in care titularul sau nu isi executa obligatiile asumate prin actul de constituire ,

19

dreptul de folosinta gratuita poate fi revocat , cu titlu de sanctiune de catre autoritatea administrativa competenta.

C. Dobandirea si incetarea dreptului de proprietate publica. Potrivit art. 7 din Legea 213/1998 si art. 863 din NCC dreptul de proprietate publica se dobandeste:

a. pe cale naturala; b. prin achizitii publice efectuate in conditiile legii ; c. prin expropriere pentru cauza de utilitate publica; d. prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern , de Consiliul

judetean sau de Consiliul local ; e. prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau

unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora pentru cauza de utilitate publica ;

f. prin alte moduri prevazute de lege.

Conform art. 10 din Legea 213/1998 si art. 864 din NCC , dreptul de proprietate publica inceteaza fie prin pieirea bunului care formeaza obiectul sau , fie prin trecerea acestui bun in domeniul privat.

6. Distincia dintre domeniul public i domeniul privat.

Principalul criteriu de distinctie il constituie insasi forma diferita de apropriere , care determina diferentierea dreptului de proprietate publica de dreptul de proprietate privata. Singurele subiecte de drept apte sa aproprieze bunurile atat in forma publica , cat si in forma privata sunt statul si unitatile administrativ-teritoriale.

Un alt criteriu important pentru stabilirea apartenentei la domeniul public a bunurilor aflate in proprietatea privata a statului si unitatilor administrativ-teritoriale este destinatia acestor bunuri . Raportat la acest criteriu , apartin domeniului public al statului si unitatilor administrativ-teritoriale , bunurile afectate unei utilitati publice sau , altfel spus, bunurile de uz sau interes public. Bunurile de uz public sunt bunurile la a caror utilizare au acces toti membrii comunitatii( drumurile , retelele de telecomunicatii , bibliotecile etc.) . Bunurile de interes public sunt bunurile care , desi nu sunt accesibile uzului public , sunt afectate functionarii serviciilor publice ( cladirile institutiilor publice , de ex. ) sau sunt destinate sa realizeze in mod direct un interes national sau local ( bogatiile subsolului , operele de arta) . Stabilim daca un bun este de uz sau interes public in functie de natura sa sau , mai obiectiv , raportat la vointa legiutorului sau declaratia legii. Apartenenta la domeniul public al statului este determinata si de inscrierea in inventarele bunurilor din domeniul public. Prin Legea 213/1998 s-a stabilit obligatia intocmirii inventarului bunurilor din domeniul public , atat pentru stat , cat si pentru comunitatile locale . Daca actul de aprobare a inventarului nu a fost atacat in conditiile Legii contenciosului administrativ , forta probanta a

20

inscrierii unui anumit bun nu mai poate fi combatuta , decat daca a intervenit un fapt sau act juridic nou ( de ex, trecerea din domeniul public in cel privat printr-un act administrativ ) . Neinscrierea unui bun intr-un asemenea inventar nu inlatura posibilitatea calificarii acelui bun ca facand parte din domeniul public , fie prin aplicarea criteriului naturii bunului , fie prin declaratia legii. Astfel , imprejurarea ca unele dintre bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice nu au fost inscrise in inventarul domeniului public al statului nu inlatura apartenenta lor la acest domeniu , tinand seama de declaratia legii, respectiv de dispozitiile art. 136 alin. 3 din Constitutia revizuita si de cele ale art. 859 alin. 1 din NCC . Aceste prevederi dispun ca bogatiile de interes public ale subsolului , spatiul aerian , apele cu potential energetic valorificabil , de interes national , plajele , marea teritoriala , resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental , precum si alte bunuri stabilite de legea organica , fac obiectul exclusiv al proprietatii publice . Bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute , potrivit dispozitiilor art. 860 alin. 3 din NCC , din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers decat ca urmare a modificarii legii organice .

CAPITOLUL III.

1.Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit legii fondului funciar nr. 18/1991

Proprietatea privat asupra terenurilor a renscut prin legea nr. 18/1991 privind fondul funciar care a stabilit dou modaliti de dobndire a acestei proprieti , i anume :

reconstituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor n favoarea fotilor proprietari sau a motenitorilor acestora,

constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor pentru persoanele care nu au avut n proprietate terenuri n localitatea respectiv .

Pot constitui obiectul msurii de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, n condiiile legii nr. 18/1991, terenurile aflate n domeniul privat al statului sau unitilor administrativ teritoriale.

Legea fondului funciar face distincie ntre terenurile aflate n domeniul privat ( respectiv aflate in patrimoniul fostelor cooperative agricole de productie sau care se aflau in proprietatea statului, dar erau exploatate de cooperativele agricole la data intrarii in vigoare a legii 18/1991) i terenurile aflate n patrimoniul unor societi comerciale cu profil agricol, legiferndu-se moduri distincte de reconstituire i/sau constituire a dreptului .

21

Prin reconstituire nu se nelege o remproprietrire a anumitor categorii de persoane, ci de stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri care nu au fost expropriate niciodata, ci au intrat in patrimoniul unei organizatii cooperatiste.

Fa de forma iniial a legii, la momentul legislativ al anului 1991, modificarea adus prin legea nr. 169/1997 a fcut ca dispoziiile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole i forestiere, s fie substanial lrgite, viznd sfera persoanelor fizice i juridice ndreptite, limitele reconstituirii, procedura de urmat i sanciunile aplicabile n cazul nclcrii prevederilor legale .

Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole i a celor forestiere, solicitate potrivit legii fondului funciar i a legii nr. 169/1997, este o lege de punere n aplicare efectiv a dispoziiilor legale anterioare : persoanele fizice i persoanele juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole i pentru terenurile forestiere, conform prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, modificat i completat prin legea nr. 16971997 i republicat li se stabilete dreptul de proprietate n condiiile prevzute de prezenta lege" .

Art.2 alin. 2 din legea nr. 1/2000 prevede c drepturile dobndite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverine de proprietate , procese verbale de punere n posesie sau titlu de proprietate , rmn valabile fr nici o confirmare" .

Concepia noii legi ar fi aceea c ceea ce s-a retrocedat cu respectarea prevederilor legale anterioare ei, sunt drepturi legal dobndite i ca atare nu fac obiectul acestei legi , ntruct odat intrate n circuitul civil, se bucur de protecia legii, n primul rnd a legii sub imperiul creia s-au nscut , iar n al doilea rnd, al noii legi, care le confirm .

Pe scurt, reconstituirea dreptului de proprietate este utilizata in acele cazuri in care persoana indreptatita a avut un teren in proprietate si a pierdut aceasta proprietate in conditiile avute in vedere de lege, iar prin constituirea dreptului de proprietate se urmareste, din diverse ratiuni, crearea dreptului de proprietate in favoarea unor categorii de persoane care nu au fost niciodata proprietarii terenurilor respective.

22

2. Persoanele indreptatite sa beneficieze de dispoziiile legii.

A. Persoanele fizice.

Potrivit art. 8 alin 2 din Legea 18/1991 de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod , teren de catre aceasta, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite, precum si, in conditiile legii, mostenitorii acestora.

In cazul in care solicitantul a instrainat terenul catre o terta persoana, in conditiile prevazute de lege, anterior intrarii in cooperativa agricola de productie, atunci, fostul proprietar nu mai poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate.( C Apel Bacau - sectia civila, dec civ 624/1998).

In ceea ce priveste mostenitorii, legea are in vedere atat mostenitorii legali, cat si pe cei testamentari, interpretare confirmata si de dispozitiile art.13 al.4 din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate, aprobat prin HG 890/2005, care precizeaza ca, in cazul in care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, atat mostenitori legeli, cat si mostenitori testamentari,urmeaza a se emite titlu pe numele ambelor categorii de mostenitori, urmand ca ulterior, acestia sa-si rezolve raporturile dintre ei.

Daca au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate mai multi mostenitori, acestea vor fi solutionate cu respectarea principiului proximitatii gradului de rudenie - art. 13 din regulamnet.

n privina motenitorilor, acetia pentru a beneficia de prevederile legale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie s fac dovada calitii lor de succesori ai defunctului, titular al terenurilor asupra crora se cere reconstituirea dreptului de proprietate .Aceast dovad se face cu orice mijloc de prob admis de lege, ns certificatul de motenitor sau o hotrre judectoreasc sunt probele cele mai uor de administrat i cele mai elocvente - art. 13 alin. 1 .

n privina renuntorilor la motenire acetia nu pot beneficia de respectivele dispoziii legale pentru c sunt considerai strini de motenirea respectiv - art. 696 C.civil .

n privina motenitorilor neacceptani , acetia sunt de drept repui n termenul de acceptare a succesiunii - art. 13 alin. 2( se considera ca au acceptat succesiunea prin insasi cererea de reconstituire) .

23

B. Persoanele juridice

De prevederile Legii 18/1991 si ale Legii 1/2000 beneficiaza urmatoarele categorii de persoane juridice:

unitatile de cult - art.23 alin 1 din legea 1/2000(Reconstituirea dreptului de proprietate al comunitilor locale de cult se poate face asupra unei suprafee de teren de maximum 10 ha. n echivalent arabil, pentru fiecare parohie, pn la 50 ha. n cazul mnstirilor sau schiturilor , pn la 100 ha. pentru centrele eparhiale i pn la 200 ha. pentru centrele patriarhale. Atribuirea se face la cererea reprezentailor acestor culte i numai dac aceste aezminte au posedat n trecut terenuri agricole preluate de fostele cooperative agricole)

Academia Roamna, unitatile si institutiile de invatamant de profil agricol ( licee, universitati si alte institutii de invatamant superior,etc), precum si institutiile publice de ocrotire a copiilor ( art. 9 alin 3, art. 23 alin 3 si 4 din Legea 1/2000.

comunele, orasele si municipiile - art. 33 si art 44 alin 1 din Legea 18/1991, etc.

7. Limitele reconstituirii actuale a dreptului de proprietate in cazul persoanelor fizice

Potrivit art. 9 alin 1 din Legea 18/1991, in cazul terenurilor agricole, limita maxima a suprafetei care poate fi restituita nu va putea depasi 50 ha de familie, in echivalent arabil, indiferent daca reconstituirea se va face in mai multe localitati sau de la autori diferiti.

Totodata, potrivit art. 3 alin 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pentru diferenta de 10 ha ( aceasta era limita maxima in forma initiala a Legii 18/1991) si cea adusa in cooperativa agricola de productie sau preluata prin legi speciale orin in orice mod de la cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.

Aceasta subliniere devine importanta in situatia in care mostenitorii mai multor proprietari deposedati solicita reconstituirea dreptului de proprietate dupa autorii lor, iar suprafata deposedata depaseste 50 ha.

In acest caz, dupa intrarea in vigoare a art. 3 alin 2 din Legea 1/2000, care stabileste o singura limitare si anume 50 ha de proprietar deposedat, rezulta ca titlul de proprietate se poate emite pe o suprafata de teren care depaseste 50 ha.

24

CAPITOLUL IV. MODALITILE I CATEGORIILE DE PERSOANE NDREPTITE LA RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVAT ASUPRA TERENURILOR

1. Reconstituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor agricole aflate n patrimoniul fostelor C.A.P.-uri :

Categoriile de persoane indreptatite a solicita reconstituirea dreptului de proprietate:

membrii cooperatori, care, potrivit legii, fie au adus teren in cooperativa, fie li s-a preluat teren in orice mod de cooperativa, precum si mostenitorii acestora - art. 8 alin 2 si art. 14 alin 1 din lege.

membrii cooperatori care, dupa caz, au parasit cooperativa, ori nu locuiesc in localitatea respectiva- art. 14 alin 1 din lege.

persoanele fizice care nu au dobandit calitatea de cooperatori, dar ale caror terenuri au trecut, cu sau fara titlu, in patrimoniul cooperativei agricole de productie - art. 15 alin 2 din lege.

persoanele detinatoare ale titlurilor Cavaler al ordinului Mihai Viteazul", Mihai Viteazul cu Spade", care au optat si carora li s-a reconstituit, la data improprietaririi, teren arabil, cu exceptai celor care l-au instrainat - art. 15 alin 3 din lege.

proprietarii particulari ale caror terenuri li s-au comasat, in masura in care nu au preluat in schimb alte terenuri- art. 16 alin 1 din lege.

cetatenii romani apartinand minoritatii germane, precum si persoanele care au fost deportate sau stramutate si deposedate de terenuri prin acte normative intervenite dupa anul 1944, daca terenurile respective se afla in patrimoniul fostei CAP - art. 17 din lege.

cooperatorii sau alte persoane indreptatite sa primeasca terenurile din intravilan atribuite pentru construirea de locuinte si anexe gospodaresti - art. 24 alin 1 din lege.

etc

In aceste situatii, obiectul reconstituirii il constituie terenuiri aflate in extravilanul localitatilor si care au facaut parte din cooperativele agricole de productie - respectiv terenuri care erau proprietatea acestora la data intrarii in vigoare a Legii 18/1991.

Totodata este pe deplin aplicabil principiul restabilirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament - art 14 alin 2 din lege. S-a stabilit, in acest sens, ca in ciuda faptului ca atribuirea efectiva a terenurilor este atributul comisiei locale, iar punerea in posesie se face de regula pe vechile

25

amplasamente, acest text nu a instituit regula ca atribuirea efectiva a tarenurilor in zona colinara sa se faca pe alte amplasamente decat cele ale fostei proprietati; instanta are dreptul de a cenzura de ce beneficiarul dreptului de proprietate nu a fost pus in posesie pe vechiul sau amplasament, pentru eliminarea eventualelor abuzuri.

2. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n proprietatea statului n baza Decretului 712/1966 sau a altor acte normative speciale - art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 i art. 34 din legea nr. 1/2000 :

Acest text de lege vizeaz exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole intravilane, respectiv acele terenuri aflate n vatra localitilor.

Art. 36 alin. 5 dispune c terenurile fr construcii, neafectate de lucrri de investiii aprobate potrivit legii, din intravilanul localitilor, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, se restituie fotilor proprietari sau motenitorilor acestora, dup caz , la cerere .

n baza Decretului nr. 712/1966 au fost trecute n proprietatea statului toate bunurile, inclusiv terenurile intravilane ce se ncadrau n prevederile art. III din Decretul nr. 218/1960 . Decretul nr. 218/1960 a dispus c, printr- o prescripie achizitiv scurt, de numai doi ani socotii de la intrarea bunurilor n proprietatea statului, chiar fr nici un titlu, bunurile respective deveneau proprietatea statului. Prin aceste prevederi s-au legalizat marile abuzuri svrite de organele statului din acea perioad.

Art. 34 din legea nr. 1/2000 modific art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 n sensul c terenurile fr construcii, neafectate de lucrri de

investiii aprobate potrivit legii sau cu lucrri ce au fost deteriorate, distruse i nu mai prezint nici o valoare de ntrebuinare, preluate n orice mod, inclusiv cu titlu de donaie, considerate proprietate public sau privat a statului ori a unitilor administrativ teritoriale prin aplicarea decretului nr. 712/1966 i a altor acte normative speciale, se restituie fotilor proprietari sau motenitorilor acestora, dup caz .

Doua observatii trebuie facute cu privire la aceasta categorie de terenuri: in primul rand, art. 36 alin 5 din Legea 18/1991 si art 34 din Legea

1/2000 se refera la terenuri agricole din intravilanul localitatilor, restul terenurilor din intravilanul localitatilor fiind sub incidenta Legii 10/2001;

pe de alta parte, tot din perspectiva reglementarii Legii 10/2001, trebuie subliniata interferenta art 8 din aceasta cu articolele analizate.

26

in situatia analizata persoana solicitanta este indreptatita sa primeasca toata suprafata de teren, pe fostul amplasament, iar cererea sa trebuia facuta sub sanctiunea decaderii pana la data de30.11.2005. ( art.36 alin 5 ind 1 din Legea 18/1991 coroborat cu art 33 din Legea 1/2000 si OUG 127/2005.

Cererile referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n proprietatea statului n baza decretului nr. 712/1966 sau a altor acte normative speciale vor fi rezolvate de catre orefect, prin emiterea unui ordin, la propunerea primariilor.

Corelarea art 36 alin 5 din Legea 18/1991 cu dispozitiile art. 8 din Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.

Desi initrial poate parea ca cele doua texte de lege se suprapun ca si domeniu de aplicare, in realitate se refera la categorii distincet de bunuri.

pentru o corecta delimitare trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 34 din Legea 1/2000, rezultand ca Legea funciara are in vedere categoriile de terenuri care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

sa fie vorba despre terenuri fara constructii, adica libere in tot sau in parte, situate in extravilan

terenurile sa fie fr construcii, neafectate de lucrri de investiii aprobate potrivit legii sau cu lucrri ce au fost deteriorate, distruse i nu mai prezint nici o valoare de ntrebuinare

terenurile sa fi fost preluate cu titlu valabil de catre stat sau de unitatile detinatoare prin aplicarea dispoziiilor Decretului nr. 712/1966 si a altor acte normative speciale, ori cu titlu de donatie. Dimpotriva, vor intra sub incidenta dispozitiilor Legii 10/2001 urmatoarele

categorii de terenuri: terenuri cu constructii afectate de lucrari de interes public aprobate, daca

nu s-a inceput constructia acestora, preluate cu sau fara titlu valabil - art. 1, art. 2al 1, art 6, art. 11din Legea 10/2001

terenuri fara constructii , neafectate de lucrari de investitii aprobate potrivit legii preluate fara titlu valabil de catre stat sau alte persoane juridice ( art. 2, art. 6, art. 10, art. 11 din Legea 18/1991)

27

3. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate n proprietate statului - art. 45 din legea nr. 18/1991 i art. 24 i urm. din legea nr. 1/2000

Noile modificri aduse legii nr. 18/1991 prin legea nr. 167/1997, dar mai ales prin legea nr. 1/2000 au produs o adevrat revoluie n privina proprietii asupra terenurilor forestiere .

Dac prin legea nr. 18/1991, n forma iniial, putea fi reconstituit, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru o suprafa limit de maxim 1 ha., aceast suprafa este mult sporit prin noua reglementare , astfel ca dupa aparitia Legii 1/2000, potrivit art. 24( asa cum a fost modificat prin Legea 247 /2005) s-a stabilit ca intreaga suprafata deposedata, va fi restituita, fara a mai exista o limitare si pe vechile amplasamente, cu anumite exceptii.

Prin teren forestier, n accepiunea legii, se nelege acel teren care este acoperit cu vegetaie forestier, pduri, zvoaie, tufriuri, puni, fnee mpdurite .

Pentru a le fi incidente dispoziiile legale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, acestea trebuie s fi intrat n proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, de expropriere sau de naionalizare i s se afle n exploatarea R.A. Romsilva.

Exploatarea i administrarea acestor terenuri se va face tot n regim silvic, conform legii . ( OG 96/1998)

Potrivit art. 24 alin. 2 din legea nr. 1/2000 se excepteaz de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru persoanele fizice sau juridice, urmtoarele terenuri forestiere : terenurile atribuite fotilor proprietari cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991 nemodificat, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese verbale de punere n posesie, terenurile pe care se afl sau sunt n curs de realizare construcii sau amenajri silvice, drumuri forestiere, terenurile pe care sunt instalate culturi forestiere experimentale, de lung durat, rezervaiile tiinifice, pdurile - monumente ale naturii i alte arii strict protejate .

28

4. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate n administrarea fostelor uniti agricole de stat - art. 37 din legea nr. 18/1991 i art. 8,10,11 din legea nr. 1/2000 :

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor categorii de terenuri a urmat un drum nclcit n legislaia n materie, drum care , n cele din urm, a determinat restituirea n natur a acestor terenuri celor ndreptii .

Potrivit legii nr. 18/1991 proprietarii ( persoane fizice sau juridice) acestor terenuri preluate de stat ca efect al unor legi speciale, altele decat cele de expropriere, au avut posibilitatea s devin acionari la cerere, la societile comerciale cu profil agricol nfiinate n baza legii nr. 15/1990, care au n administrare aceste terenuri .

Numrul de aciuni primite de solicitani era proporional cu suprafaa de teren n echivalent arabil, trecut n patrimoniul statului .

Urmtoarea reglementare n domeniu - legea nr. 16/1994 a arendrii , a prevzut o procedur tranzitorie, dispunnd c acionarii prevzui de art. 36 din legea nr. 18/1991, nemodificat, pot opta n termen de un an de la data intrrii n vigoare a legii pentru a dobndi calitatea de locator n condiiile impuse de lege .

Legea a instituit calitatea de locator acelor acionari la societile comerciale agricole n perimetrul crora s-a aflat terenul la intrarea n vigoare a legii nr. 18/1991, dei acei acionari nu erau proprietari ai terenurilor. Calitatea de locatori echivala cu calitatea de arendatori care nchiriaz terenul societilor agricole ce l dein. Aceast calitate dura, n condiiile prevzute de lege, o perioad egal cu durata arendrii, dat dup care calitatea de locator de pn atunci se transforma n cea de proprietar arendator al terenului .

Legea nr. 1/2000 a prevzut c titularilor care au avut calitatea de arendator li se restituie n natur suprafeele de teren agricol nscrise n contractele respective .

Astfel , potrivit articolul 8 din legea nr. 1/2000, persoanelor fizice crora li s-a stabilit calitatea de acionar la societile comerciale pe aciuni agricole sau piscicole, indiferent dac au ncheiat sau nu contracte de locaiune, li se restituie n natur suprafeele agricole, pe baza documentelor care atest fosta proprietate, n perimetrul acestor societi . Atribuirea efectiv a terenurilor se va face n condiiile n care s nu afecteze exploataiile agricole, n unitatea lor. 5.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole fr construcii , instalaii , amenajri de interes public, intrate n proprietatea statului i aflate n administrarea primriilor - art. 41 din legea nr. 18/ 1991 :

29

Legea 18/1991 prevede c terenurile agricole fr construcii, instalaii, amenajri de interes public intrate n proprietatea statului i aflate n administrarea primriilor se vor restitui fotilor proprietari sau motenitorilor acestora. Suprafaa maxim ce poate fi restituit este de 50 ha. de proprietar deposedat .

Precizm c este vorba att de terenurile intravilane, ct i extravilane si in principiu reconstituirea se face pe vechiul amplasament, prin ordin al prefectului .

6.Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole provenite din fostele izlazuri comunale , transmise unitilor de stat si care n prezent sunt folosite ca puni, fnee i arabil - art. 44 din legea nr. 18/1991 :

Aceste terenuri se restituie n proprietatea comunelor, oraelor i municipiilor, administrate de primrii, cu scopul de a fi folosite ca puni comunale i pentru producerea de semine, furaje sau culturi furajere . Prin aceast msur se rentregete domeniul privat al unitilor administrativ teritoriale.

7.Reconstituirea dreptului de proprietate n favoarea Academiei Romne, universitilor i instituiilor de nvmnt superior cu profil agricol - art. 9 alin. 3 din legea nr. 1/2000 :

Beneficiaz de aceste prevederi exclusiv Academia Romn i instituiile strict determinate de lege, care pentru a beneficia de acest drept trebuie s i dovedeasc calitatea de foti proprietari ai terenurilor solicitate, cu acte juridice.

8. Reconstituirea si constituirea dreptului de proprietate in cazul terenurilor aferente constructiilor - art. 23 din Legea 18/1991.

In principiu art. 23 instituie un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, iar prin exceptie instituie doua cazuri de constituire a dreptului de proprietae.

De reconstituirea dreptului de proprietate beneficiaza membrii cooperatori sau succesorii acestora care sunt proprietari ai caselor si anexelor gospodaresti care sunt amplasate pe terenuri care au fost proprietatea lor, inainte de cooperativizare, terenuri care, dupa cooperativizare au fost atribuite ca loturi de folosinta catre fostii proprietari. De constituirea dreptului de prorprietate beneficiaza:

30

proprietarii constructiilor care si-au edificat aceste constructii pe terenuri - loturi atribuite de cooperativa agricola de productie, daca aveau calitatea de membrii cooperatori sau alte persoane indereptatite;

dobanditorii constructiilor prin acte de instratinare incheiate cu fostii membrii cooperatori . Obiect al dreptului la reconstituire/constituire il constituie terenul aferent

casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jururl acestora, cu conditia sa fi fost proprietatea fostului membru cooperator, teren care a fost preluat de cooperativa agricola in orice mod si care a fost atribuit in folosinta acestui membru cooperator.

Problema intinderii suprafetei de teren ce face obiectul reconstituirii a fost controverasata, dar s-a stabilit ca aceasta intindere se poate determina cu ajutorul actelor de proprietate, mentiunilor din cartea funciara, registrul agricol sau alte documente funciare, la data intrarii in CAP.

Mai controversata s-a dovedit a fi problema suprafetei de teren la care este indreptatit proprietarul casei de locuit si al anexelor gospodaresti, pe care le-a dobandit in perioada in care terenul agricol era scos din circuitul civil.

Intr-o opinie s-a considerat ca acesta suprafata nu poate depasi 1000mp, o alta opinie a fost in sensul ca proprietarul constructiei nu poate dobandi decat 250 mp teren, iar opinia majoritara si cea mai intemeiata este in sesul ca proprietarul constructiei are dreptul la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent astfel cum a fost determinat in mod real de catre parti la data instrainarii.

Aceasta opinie a fost confirmata prin diapozitiile art. 23 alin 2 ind 2 din Legea 18/1991, asa cum a fost modificat prin Legea 247/2005.

In mod similar a ridicat probleme de interpretare determinarea suprafetei de teren care face obiectul dreptului de constituire a dreptului de proprietate in cazul persoanelor care si-au edificat constructii si anexe gospodaresti pe terenuri atribuite ca loturi de fostele CAP.

Atat literatura de specialitate cat si practica au stabilit ca din interpretarea coroborata a art. 23 al 1 si a art. 8 al 2 din Decretul Lege 42/1990 rezulta ca terenul aferent casei de locuit si anexelor poate fi in suprafata maxima de 1000 mp, pentru ca restul suprafetei de pana la 6000mp ( cat se putea atribui in folosinta in perioada CAP), constituia un lot ajutator.

Concluzia este ca in acest caz se poate constitui un drept de proprietate de maxim 1000 mp teren.

31

CAPITOLUL V . Modalitile i persoanele ndreptite la constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor :

1. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor agricole foste proprietate a C.A.P. :

Constituirea dreptului de proprietate apare ca un mod de natere, n patrimoniul anumitor persoane, a dreptului real de proprietate .

Obiect al acestei constituiri sunt doar anumite categorii de terenuri anume prevzute de lege .

Au beneficiat de prevederile legii nr. 18/1991 referitoare la constituirea dreptului de proprietate, urmtoarele categorii de persoane :

membrii cooperatori activi care nu au intrat cu pmnt n cooperativ sau au adus teren n suprafa mai mic de 5.000 mp. de teren - art. 19 alin. 1,

persoanele fizice care nu au avut calitatea de cooperatori dar care au lucrat n orice mod n cooperativ, ca angajai, n ambele cazuri n ultimii 3 ani, au dreptul s li se constituie un drept de proprietate dac ndeplinesc condiiile speciale impuse de lege - art. 19 alin. 1 ,

persoanele care au fost deportate i nu au posedat terenuri, ART. 19 alin 2

persoanele care i-au pierdut total sau parial capacitatea de munc, motenitorii celor care au decedat n urma participrii la revoluia din decembrie 1989 - art. 15 alin 5

n localitile cu excedent de suprafa agricol i cu deficit de fore de munc n agricultur se poate constitui, familiilor care solicit aceasta n scris i se oblig s lucreze suprafaa primit, un drept de proprietate - art. 21 alin. 1 i 2 .

Persoanelor artate mai sus li se pot atribui n proprietate loturi din terenurile agricole rmase la dispoziia comisiei locale din terenurile aduse n cooperativ de ctre cei care au decedat fr motenitori sau care nu au fost cerute spre restituire .

Atribuirea n proprietate n aceste situaii se va determina innd seama de suprafaa terenurilor libere i numrul solicitanilor .

2. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane atribuite , potrivit legii , n folosin venic sau n folosin pe durata existenei construciei , n vederea construirii de locuine proprietate personal sau cu ocazia cumprrii de la stat a unor asemenea locuine - art. 36 alin. 2 din legea nr. 18/1991

Art. 36 din legea nr. 18/1991 reglementeaz cteva cazuri n care terenurile din intravilanul localitilor, trecute n proprietatea unitilor

32

administrativ teritoriale n regim de drept privat, pot fi atribuite n proprietate persoanelor fizice n mod expres abilitate de lege s solicite o astfel de atribuire .

Sunt ndreptii s formuleze cerere de atribuire n proprietate a terenurilor intravilane acele persoane fizice care au primit n folosin venic sau n folosin pe durata existenei construciei, astfel de terenuri .

Este situaia terenurilor intravilane proprietate de stat atribuite persoanelor fizice pentru construcia de locuine n condiiile art. 4 din legea nr. 4/1973 privind construcia de locuine, n prezent abrogat prin legea nr. 50/1991 privind construciile .

Astfel de terenuri trec la cererea proprietarilor actuali ai locuinelor , n proprietatea acestora integral sau, dup caz, proporional cu cota deinut din construcie. intinderea suprafetei cu privire la care se constituie dreptul de proprietate este cea care rezulta din decizia administrativa prin care i s-a atribuit in folosinta terenul.

3. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor intravilane atribuite n folosin pe durata existenei construciilor dobnditorilor acestora, ca efect al prelurii terenurilor aferente construciilor, n condiiile dispoziiilor art. 30 din legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului i localitilor urbane i rurale - art. 36 alin. 3 din legea nr. 18/1991 :

Art. 30 din legea nr. 58/1974 , n prezent abrogat, a prevzut c, n caz de nstrinare a construciilor, terenul aferent acestora trecea n proprietatea statului cu plata unei despgubiri ctre fostul proprietar. A fost consecina scoaterii din circuitul civil a unor astfel de terenuri care puteau fi dobndite doar prin motenire legala, nu ns i a construciilor, care puteau fi nstrinate .

Art. 30 prevedea c dobnditorul construciei va primi din partea statului un drept de folosin asupra terenului pe durata existenei construciei .

Dobnditorul, la cerere, dobndete un drept de proprietate asupra ntregii suprafee de teren aferent construciei cumprate, aa cum este nregistrat n registrul de publicitate imobiliar .

4. Constituirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor agricole, proprietatea unitilor administrativ teritoriale, n zona montan defavorizat de factori naturali, cum sunt: clima, altitudinea, panta, izolarea - art. 43 din legea nr. 18/1991 :

Acest text de lege prevede c terenurile agricole din zona montan defavorizat de factori natura