PARTICULARITATI ALE DEZVOLTARII PERSONALITATII ELEVULUI DEFICIENT MINTALProf Tata DanIntegrarea copiilor cu cerinte educative speciale se realizeaza în unitati de învatamânt special, în grupesi clase speciale sau în unitati scolare obisnuite.Orientarea lor spre aceste forme de învatamânt se face în functie de tipul si gravitatea deficientei,dupa capacitatile compensatorii individuale, optiunea parintilor si tinând cont de obiectivul principal- integrarea lor în contexte sociale obisnuite: familiale, scolare, de munca, de odihna, etc.Copilul cu deficiente psihice este un inadaptat , în sensul ca deficienta mintala e ireversibila; totusi,personalitatea sa este educabila. Deficienta psihica are cauze precise si nu e reversibila ca fenomen,însa are o evolutie cu valente compensatorii si este recuperabila, în sensul structurarii personalitatiisi integrarii sociale.SPECIFICITATEA DEFICIENTEI MINTALE SI A STARII CONSECUTIVE DE HANDICAPStructura personalitatii copilului deficient mintal prezinta deosebiri fundamentale fata de cea acopilului normal. Printre caracteristicile esentiale si evidente ale deficientilor mintal, se numaradiferite întârzieri în dezvoltare: întârzierea debuturilor specifice micii copilarii (aparitia gânguritului, aprimelor cuvinte, primilor pasi), întârzierea în dezvoltarea limbajului si dezvoltarea intelectuala etc. Pelânga diferentele cantitative, apar si diferentieri calitative între copiii cu deficienta mintala si copiiinormali, cu impact negativ asupra procesului de adaptare si integrare în comunitate a celor cudeficienta mintala.Spre deosebire de copilul normal, copilul deficient mintal nu prezinta acele treceri succesive sigradate, acea plasticitate si mobilitate Kurt Lewis arata ca "insuficienta dezvoltare a sistemelor psihicela copilul deficient mintal duce, concomitente cu concretismul si primitivismul gândirii sale, lainsuficienta diferentiere a lumii percepute si traite, ca urmare personalitatea însasi este insuficientdiferentiata."Elementele de specificitate ale deficientei mintale sunt:" "Viscozitate genetica" (dupa B. Inhelder) Deficientul mintal nu poate recupera întârzierea sa,ceea ce face sa ramâna centrat, pe o perioada mai îndelungata de timp decât copilul normal, într-oanumita perioada evolutiva. Persistenta elementelor anterioare cu cele superioare definesteviscozitatea genetica." Heterocronia (dupa R.Zazzo) se manifesta prin existenta decalajelor între diferite sisteme sifunctii psihice ce se dezvolta neechilibrat, dezvoltarea unora facându-se în detrimentul altora." Rigiditatea, dupa conceptia lui J.I. Kounin, una dintre trasaturile definitorii ale personalitatiicopilului cu deficiente intelectuale. Ea se manifesta la nivelul "regiunilor psihologice" care, fiind rigide,nu permit schimburi functionale între ele, potrivit vârstei cronologice.sau inertia oligofrenica (dupa A. R. Luria).Fragilitatea caracterizeaza personalitatea deficientului mintal si determina dereglari alecomportamentului sau: manifestarea ostilitatii fata de cei din jur si refuzul de a coopera cu acestia;stari de impulsivitate sau depresie datorate instabilitatii afective; trairea unor stari tensionate datoritaconstientizarii relative a deficientei; repulsie fata de activitatea scolara; dereglari ale relatiilorfamiliale, etc.PARTICULARITATI ALE PROCESELOR COGNITIVE SI ALE COMPORTAMENTULUI COGNITIV LA D.M.Perceptia deficientului mintal se caracterizeaza printr-un volum limitat si o accentuata nediferentierea celor percepute, aflate în strânsa legatura cu lipsa de activism si caracterul încetinit al actuluiperceptiv. Imaginile perceptive sunt sarace, dezorganizate, rigide si fragmentare.Datorita dificultatilor de analiza ale deficientului mintal, perceptiile sunt vag diferentiate si insuficientde specifice, ceea ce determina confuzii în actul perceptiv.La copilul deficient mintal apar tulburari de perceptie a formei, a marimii, a spatiului si a timpului, ca

urmare a activismului exploratoriu redus si rigid, a insuficientelor perceptiei vizuale, ale mecanismelorperceptive în general si ale capacitatii de structurare perceptiv-motrica a spatiului si timpului.De aceea, se impun urmatoarele masuri terapeutice:" prelungirea timpului afectat perceperii obiectelor;" asocierea transmiterii informatiilor prin mijloace verbale cu ilustrarea lor cu material intuitiv, înconditiile participarii active a copilului prin manipularea directa a materialului respectiv;" asigurarea calitatilor perceptive ale materialelor expuse copiilor (dimensiuni adecvate, colorit siluminozitate optime, timp si ritm de expunere corespunzator etc.)La deficientii mintal reprezentarile se caracterizeaza prin :" caracter îngust si unilateral;" slaba diferentiere între reprezentarile din aceeasi categorie;" rigiditate, lipsa de dinamism si flexibilitate;" confuzie si insuficienta corelare cu experienta" incapacitatea combinarii reprezentarilor;" pierderea treptata si estomparea progresiva a diferentelor între reprezentarile apropiate si chiardeformarea lor în timp.Cele mai afectate sunt reprezentarile de spatiu si timp.Fara îndoiala ca particularitatile sensibilitatii si ale perceptiei influenteaza nemijlocit eficientaactivitatilor de învatare. Ele au implicatii asupra dezvoltarii proceselor cognitive superioare.Gândirea este principala pârghie psihica prin care se realizeaza adaptarea constienta la conditiile demediu. Deficientul mintal face pasi marunti si lenti în evolutia sa intelectuala, caracterizata prinnumeroase inegalitati si oscilatii si printr-o evolutie greoaie, încetinita, inconsistenta si neterminata.Copilul deficient mintal este incapabil sa se desprinda de concretul nemijlocit, de a face generalizari side a verbaliza propria experienta. El recurge adesea în activitatea scolara la solutii puerile înrezolvarea sarcinilor cognitive si nu simte nevoia de feed-back.O alta trasatura a gândirii deficientului mintal este inertia proceselor gândirii. În activitatea scolarainertia intelectuala se manifesta prin urmatoarele coordonate:" o lentoare a capacitatilor si a operatiilor mintale dar si practice;" numeroase stereotipii comportamentale si verbale;" repetarea fara discernamânt a unor sabloane însusite mecanic;" saracia exemplificarii originale;" dificultati de aplicare si de transfer a informatiilor si a achizitiilor în situatii noi;" lipsa de initiativa si de spirit critic a gândirii;" o insuficienta curiozitate, slaba manifestare a interesului cognitiv;" inconsecventa gândirii, abaterea de la un demers corect, la prima greseala întâmplatoare,alunecarea pe o pista falsa etc.Datorita concretismului si a inertiei sale, gândirea îsi pierde rolul de coordonare asupra activitatilordesfasurate, la deficientul mintal. (Pus în fata unei sarcini, acesta nu o analizeaza în prealabil, de celemai multe ori, ci trece direct, impulsiv la rezolvarea ei, orientându-se dupa situatii aleatorii si dupaasemanari de forma.)Drept urmare, una dintre sarcinile prioritare ale învatamântului special consta în prevenirea sicombaterea manifestarilor de inertie si stimularea activismului gândirii. Lipsa de supraveghere,îndrumare si control poate duce la tulburari grave de comportament si la dificultati progresive înprocesul de învatare.Imaginatia este puternic afectata la copilul deficient mintal, datorita ,,saraciei si caracterului lacunaral bagajului de reprezentari, datorita caracterului rudimentar al functiei semiotice si a fenomenelorde nedezvoltare a limbajului, datorita capacitatilor mnezice limitate … si, mai ales, datorita inertiei

gândirii si rigiditatii reactiilor adaptative. Ca urmare a acestor perturbari de dezvoltare, imaginatia estesaraca, reproductiva.Procesul instructiv - educativ trebuie sa creeze conditii pentru dezvoltarea compensatorie a imaginatieicopiilor cu deficiente mintale - îndeosebi a formelor sale reproductive - ceea ce presupune respectareaunor cerinte referitoare la organizarea si desfasurarea activitatilor instructiv -educative si formativterapeutice:" stimularea imaginatiei prin ludoterapie," renuntarea la folosirea excesiva a metodelor verbale de predare- învatare-evaluare si utilizareametodelor activ -participative si intuitiv-practice;" formarea unor algoritmi de utilizare a mijloacelor schematice si simbolice, specifice anumitordiscipline si activitati scolare.Memoria este predominant mecanica si de scurta durata, imediata. Înregistrarea mecanica a datelor,lipsa memoriei logice si nesesizarea cauzalitatii lucrurilor si a fenomenelor determina dificultati deadaptare.Volumul memoriei este redus, de aceea si capacitatea de transfer a cunostintelor este redusa.Hipomnezia este caracteristica de baza a deficientului mintal.Dintre operatiile memoriei, cea mai afectata este reproducerea, caracterizata printr-o fidelitate scazuta.De asemenea, întiparirea se face lent, iar pastrarea este marcata de o instabilitate pronuntata, datoritacapacitatilor reduse de structurare si restructurare a informatiilor stocate, de integrare a cunostintelornoi în sisteme si de reorganizare a volumului de cunostinte vechi.Diminuarea fidelitatilor memoriei este uneori favorizata de un ritm prea rapid/ lent în derulareasecventelor de învatare, de insuficienta sau slaba organizare a activitatilor evaluative, monotonia sisuperficialitatea conditiilor de memorare. De aceea, pentru cresterea temeiniciei memorarii suntnecesare urmatoarele conditii:" accesibilizarea materialului de memorat;" diversificarea conditiilor în care e perceput si memorat materialul;" asigurarea varietatii exercitiilor si a exemplelor în timpul repetarii;" asigurarea unui echilibru optim si a unei alternante corespunzatoare între activitatea de memoraresi odihna;" varietatea exercitiilor reproductive.Experienta cognitiva infantila la deficientul mintal este determinanta atât pentru organizareasistemului personalitatii, cât si pentru organizarea propriului sistem de cunoastere.Exista o serie de manifestari ale tulburarilor dislexico-disgrafice ale elevilor deficienti mintal,concretizate în:" înlocuiri sau substituiri de foneme si grafeme, dupa principiul asemanarii lor vizuale sau auditive;" omisiuni de grafeme si litere, mai ales din sistemul vocalic (diftongi, triftongi)" adaugiri, cu o frecventa mai mare pentru unele vocale (a, â);" inversari de grafeme în interiorul unor cuvinte;" contopiri de cuvinte;" deformari de cuvinte, îndeosebi a celor mai putin cunoscute sau cu caracter abstract;" repetari de cuvinte sau grupuri de litere, ca urmare a inertiei si a perseverarilor în gândire,specifice structurilor mintale deficitare.Copiii cu tulburari de vorbire au o atitudine negativa fata de colectivitate si activitate, manifestând

emotii exagerate, teama de a vorbi, negativism, irascibilitate si susceptibilitatea, încredere scazuta înfortele proprii. Ei se afla într-o stare de surescitare emotiva, ceea ce provoaca o inhibitie corticala, astfelca devine imposibila receptionarea corecta a mesajelor. Cu cât deficientul mintal înainteaza în vârsta,cu atât tulburarile de limbaj îi accentueaza complexul de inferioritate si îi dezorganizeazapersonalitatea, si asa deficitara.Prin urmare, este necesar sa se urmareasca în activitatile instructiv-educative urmatoarele obiectiveprioritare, formativ-terapeutice:" îmbogatirea treptata a vocabularului si activizarea lui permanenta;" echilibrarea raportului dintre activitatea practica si activitatea verbala;" îmbinarea variata a modalitatilor si procedeelor de verificare a cunostintelor;" abordarea timpurie a copiilor cu deficiente de vorbire si orientarea lor catre cabinetele decorectare a defectelor de vorbire.Atentia deficientului mintal se caracterizeaza, fie printr-o insuficienta concentrare si stabilitate, fieprintr-o fixare rigida pe anumite aspecte. Predomina atentia spontana involuntara, care poate fi captatasi mentinuta cu o oarecare usurinta.Atentia scolarului handicapat mintal nu este flexibila si mobila, nu este distributiva si stabila. Ea esteusor distrasa de actiunea factorilor perturbatori.Toate aceste neajunsuri sunt determinate de lipsa de rezistenta în fata solicitarilor externe defatigabilitatea lor crescuta, de ,,fuga" instinctiva de efort si lipsa trebuintelor de "feed-back".În activitatea scolara, trebuie acordata prioritate conditiilor care înlesnesc atentia spontana,involuntara, pentru ca, pe masura ce se dezvolta capacitatea de reglaj verbal, sa se dezvolte atentiavoluntara, prin autodirijare si verbalizarePARTICULARITATI ALE PROCESELOR AFECTIV MOTIVATIONALE SI ALE COMPORTAMENTULUI SOCIOAFECTIVTabloul simptomatologic al comportamentului afectiv al copiilor deficienti mintal cu tulburari socioafectivevizeaza câteva trasaturi esentiale:a) Imaturitatea afectiva caracterizata prin "fixarea exagerata de imaginile parentale", o nevoiepermanenta de protectie, lipsa de autonomie personala, limitarea interesului la propria persoana(narcisism sau egoism) sau la un domeniu restrâns de activitate, sugestibilitate, mecanisme de apararenevrotica (tendinte agresive, inhibitie, încapatânare, dezinteres) sau mecanisme de compensare(minciuna, hotie, delicventa etc.)b) Întârzierea în organizarea si dezvoltarea formelor de comportament afectiv, strâns legata deprocesul de dezvoltare a personalitatii;c) Intensitatea exagerata a cauzelor afective primare, care se manifesta sub diverse forme; agitatiemotorie, tipete, mânie, furie, teama, tendinta de automutilare sau refuz, negativism, dezinteres,lentoare accentuata. Fragilitatea constructiei personalitatii este data de un insuficient autocontrol, delipsa stapânirii de sine. Copilul este irascibil, impulsiv, hiperemotiv si incapabil sa-si organizezeimpulsurile emotionale. Astfel, el abandoneaza " activitatile care îl depasesc, lasându-se "prada"inhibitiei de protectie, sau "evadeaza" în câmpul îndeletnicirilor facile.d) Infantilism afectiv, manifestat prin timiditate, stângacie, anorexie, fuga de responsabilitate siinitiativa.e) Insuficient control emotional, care determina dezordine în reactii, impulsuri agresive, etc.f) Carenta relational afectiva, care cuprinde dificultati afective precum: sugestibilitate, sentimentulde valorizare determinat de suita de esecuri scolare, sentimentul de inferioritate, absentasentimentului de identitate care duce la dificultati de adaptare sociala si de integrare în grupurile

sociale.Cele mai frecvente tulburari ale dinamicii dispozitionale sunt:a) Rigiditatea afectiva, caracterizata printr-o motivatie foarte redusa în raport cu solicitarile scolare.b) Labilitate afectiva, manifestata prin schimbari bruste ale starilor afective, trecerea brusca de lao stare de buna dispozitie la o stare de proasta dispozitie, chiar explozii afective, în cazul deficienteimintale accentuate.c) Tulburari ale sentimentelor; sentimentul de inferioritate care devine "complex de inferioritate", caurmare a unor atitudini educative extreme: hiperprotectionism si neglijare, indiferenta. Ca omanifestare negativa a sentimentelor, întâlnim la copiii cu deficiente intelectuale, frustrarea afectiva,caracterizata prin tensiune, insatisfactie, nesiguranta, când copilul nu îsi poate satisface anumitetrebuinte sau dorinte puternice, din cauza unor piedici exterioare si a deficientei. De aici decurganumite acte de indisciplina prin care copilul cauta satisfactie, încercând sa se faca remarcat.d) Tulburari ale dispozitiei, caracterizate fie printr-o diminuare a tonusului afectiv, reactiicomportamentale sarace, expresivitate mimica redusa (indiferenta, apatie), fie printr-o crestere siintensificare a tonusului afectiv, dispozitii exagerate, instabilitate motorie, hiperactivitate vegetativa,etc.Ca urmare a unei motivatii superficiale, capacitatea de autocontrol voluntar este redusa. Copiii cudeficienta mintala nu reusesc sa se detaseze de factorii perturbatori si sa-si propuna scopuri, nu stiusa ia hotarâri si nu-si finalizeaza activitatea, nu-si propun un plan de actiune si nu stiu sa revinaasupra lui, daca s-a dovedit a fi ineficient. Motivatia lor este extrinseca si imediata, iar capacitatea deefort voluntar, constient, este foarte scazuta.PARTICULARITATI ALE COMPORTAMENTULUI PSIHOMOTORPsihomotricitatea este definita ca o functie complexa care integreaza si conjuga aspecte motrice sipsihice si care determina reglarea comportamentului individului. Ea include participarea diferitelorprocese si functii psihice care asigura atât receptia informatiilor, cât si executia adecvata a actului deraspuns.Continutul psihomotricitatii este bogat si variat. În sfera lui intra:" Cunoasterea schemei corporale;" Coordonarea dinamica (atât a corpului întreg, cât si a segmentelor sale);" Lateralitate;" Coordonarea statica - echilibrarea;" Coordonarea perceptiv - motrica (perceptia spatiului, ritmului si a miscarilor proprii);" Rapiditatea si ideomotricitatea (ca sinteza dinamica a schemei corporale si a coordonariiperceptiv- motrice cu sarcina motrica.Dezvoltarea psihomotricitatii la copil prezinta o serie de caracteristici care stau la baza evaluariinivelului si calitatii dezvoltarii la un moment dat. Acestea sunt urmatoarele:" Dezvoltarea psihomotricitatii înregistreaza salturi calitative, pe baza unor acumulari cantitative;" Noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare, ci le includ prin restructurari succesive;" Dezvoltarea psihomotricitatii se produce stadial, în etape distinctive, cu caracteristici propriifiecarei vârste;" Transformarile din domeniul psihomotricitatii sunt continue si imperceptibile la intervale mici detimp;" De multe ori dezvoltarea psihomotrica este asincrona la nivelul diferitelor procese si însusiri, uneleavând ritmuri proprii de dezvoltare la diferite etape de vârsta.Activitatea motorie a deficientilor mintali constituie un comportament care decurge din starea dematuratie a sistemului nervos si din gradul de dezvoltare fizica . Deficientii mintali prezinta o întârziereîn dezvoltarea somato-psihica globala . De aceea ei sunt într-o oarecare masura si deficienti motor.

Dupa P. Pick si P. Vayer deficientii mintal mediu si profund se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturiale conduitei motorii de baza si celor neuro-perceptive motrice:" Tulburari în organizarea, orientarea si structurarea spatio-temporala;" Slaba coordonare a miscarilor în spatiu;" Imposibilitatea structurarii unui comportament adaptativ pe baza actiunii motorii;" Tulburari legate de precizia miscarilor si imposibilitatea absoluta sau relativa a relaxarii voluntare,segmentare sau globale;" Tulburari în inspiratie si expiratie;" Slabiciunea fiziologica a membrelor superioare;" Mers deformat cu picioarele departate.Gravitatea deficientelor motrice depinde într-o anumita masura de etiologia întârzierii mintale.Copilul deficient mintal prezinta între 8-14 ani o întârziere de 2-4 ani fata de copilul normal îndezvoltarea motricitatii implicate în activitati mai complexe.Întârzierea dezvoltarii motricitatii la deficientul mintal se înregistreaza sub urmatoarele aspecte:" Viteze miscarilor, atât în desfasurare cât si în timp de reactie, este în general mai scazuta atât lanivelul întregului organism, cât mai ales la nivelul miscarilor mai fine ale mâinilor;" Prezenta unor dificultati în imitarea miscarilor, fapt care influenteaza negativ formarea multordeprinderi; imitarea se realizeaza mai greu atunci când solicita orientarea în spatiu, deficientii mintalau tendinta de a imita miscarile în oglinda;" Indicatiile verbale îi ajuta în mai mica masura în organizarea si corectarea comportamentuluimotor, comparativ cu rolul acelorasi indicatii la copilul normal;" Reglarea fortei musculare este deficitara, datorita insuficientei senzatiilor kinestezice, în special;" Contractia anumitor grupe de muschi nu se realizeaza dintr-o data;" Persistenta unor dificultati în relaxarea voluntara a anumitor grupe de muschi, precum si latrecerea de la o miscare la alta;" Prezenta unor deficiente majore sub aspectul dexteritatii manuale, ceea ce îi face inapti pentrumunca de precizie;" Frecventa mai mare, decât la copiii normali, a lateralitatii manuale stângi sau ambidextre;" Prezenta unor tulburari în realizarea motrica; aproxia, disproxia si disgrafia motrica;Educatia psihomotrica ocupa un rol important în terapia generala, daca deficienta mintala esteasociata cu debilitatea motorie, stiind ca acesti copii formeaza grupa necoordonatilor, lentilor,nedibacilor, impulsivilor, instabililor, inhibatilor, emotivilor, ceea ce determina o insertie sociala dificila.Bibliografie :" Paunescu, C., Psihoterapia educationala a persoanelor cu disfunctii intelective, Editura AllEducational, Bucuresti, 1999." Paunescu, C., Musu I., Psihopedagogia speciala integrata, Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1997" Radu, Ghe., Psihopedagogia scolarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitate, Bucuresti,2000.