Revista Fortelor Tereste Romane - nr1, 2010

PUBLICAÞIE EDITATÃ DESTATUL MAJOR

AL FORÞELOR TERESTRE

ww

w.f

ort

er.

ro

REDACŢIA

str. Drumul Taberei nr. 9-11 sector 6 cod 061416

BUCUREªTItel: 021-318 22 47

021-318 53 67 int. 189, 389fax: 021-318 53 65

021-318 22 47

Copyright:este autorizatã orice reproducere,fãrã a percepe taxe, cu condiþia

indicãrii cu exactitate a numãruluiºi a datei apariþiei publicaþiei

ISSN: 1582-1296

B 0516 C: 0000/2010

REDACTOR-ªEFLocotenent-colonel

Dragoº ANGHELACHE

REDACTORLocotenent

Bogdan RÃDULESCU

SECRETAR DE REDACŢIEMaior Adrian CURIMAN

DTPLocotenent-colonel

Dragoº ANGHELACHE

CORECTURÃCristina DONCILÃ

PROCESARE TEXTEFilofteia LINCÃ

ADMINISTRAÞIE Plt. adj. pr. Adrian IUZIC

INTERNETLocotenent-colonel

Dragoº ANGHELACHEwww.forter.ro

e-mai l : r [email protected]

Coperta 1Cu ochii pe þintã

Foto: plutonier-adjutantCristian SURUGIU

Cuprins

Nr. 1 2010EVENIMENTORDINUL MINISTRULUI APĂRĂRIINAŢIONALE privind sărbătorirea Zilei Forţelor Terestre 2MESAJUL ŞEFULUI STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE cu ocazia Zilei Forţelor Terestre 4

ALMA MATERCentrul de Instruire pentru Infanterieşi Vânători de Munte „ConstantinBrâncoveanu“ 78-85

Începe instrucţia la Şcoala deAplicaţie pentru Unităţi Sprijin deLuptă „General Eremia Grigorescu”88Maior Iulian TRUŞCĂEducaţie ecologică în ColegiulMilitar Liceal „Mihai Viteazul” 90Daniela FILIMONPerformanţe demne de laudă 91Daniela FILIMON

STOP-CADRU Şapte decenii de la înfiinţareaBatalionului 22 Vânători de Munte„Cireşoaia” 8Căpitan Liviu GAIŢĂBotezul focului la Cârţişoara 11Locotenent Bogdan RĂDULESCU„Scorpionii Albaştri“ au tras la Capu Midia 16Locotenent Bogdan RĂDULESCUCercetaşii genişti se pregătescîn tabără de instrucţie la munte 18Locotenent Bogdan RĂDULESCUUn nou început pentru Brigada 18Infanterie „Banat“ 24-30Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEInstrucţie pe culmile Tarcăului 32Locotenent Bogdan RĂDULESCUDincolo de linia întâi 36Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEDouăzeci de ani de existenţăa Batalionului 265 PoliţieMilitară 40Maior Mircea BATSCHILecţia engleză – un nou început de drum 42Maior Pavel Petrea, căpitan Alin Preda

l

Tipãrit la Centrul Tehnic Editorial al Armateitel: 021-224 26 34fax: 021-224 04 05

TRADIŢII MILITARE ŞI CULTURĂSoldatul ca om frumos 94Locotenent Bogdan RĂDULESCUTeatrul fără camuflaj 96Locotenent Bogdan RĂDULESCUTrecea fanfara militară... 101Plutonier-major Lucian IRIMIALansare de carte la Şcoala deAplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă 102Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEVisele albastre de licean 103Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFortificaţia bastionară de la AlbaIulia, prezentă la Cultură şi civilizaţieîn România 105Prof. Paraschiva FARCAŞVernisaj la Cercul Militar Timişoara 106Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEParanteza deschisă 107Geta MOLNARRegăsirea timpului pierdut 108Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

TEATRE DE OPERAŢIIMilitarii români au fost medaliaţi de armata SUA 48Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHESchimb de ştafetă la Batalionul 495Infanterie 50Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEBatalionul 33 Vânători de Munte la început de misiune 54Locotenent Ovidiu CIOBANURelaţia cu forţele de securitate afgane este în construcţie 56Locotenent Ovidiu CIOBANUOAMENI SUB ARMEConvocarea personalului de informare şi relaţii publice din Forţele Terestre 60-68

Puterea de a fi cel mai bun 70Plutonier-major Lucian IRIMIAPerformanţă la Jocurile Olimpicede Iarnă de la Vancouver 75Căpitan Alin PREDA

EVENIMENT

2010 • APRILIE • 3

ZIUA FORŢELOR TERESTRE

unanim recunoscute şi apreciate de către aliaţiinoştri în teatrele de operaţii din Balcanii de Vest şiAfganistan.

Profit de această ocazie să vă mulţumesc tuturor– ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, studenţi, elevi,soldaţi şi gradaţi voluntari, personal civil contrac-tual – pentru modul exemplar în care vă îndepliniţidatoria şi să vă urez multe succese profesionale şipersonale.

Domnilor generali, ofiţeri, maiştri militari, sub -ofiţeri, soldaţi şi gradaţi voluntari, personal civilcontractual,

Astăzi, la aniversarea Forţelor Terestre, vă cer sădaţi dovadă de realism, capacitate de adaptare laschimbările determinate de situaţia economică şipolitico-militară, internă şi internaţională.

Să nu vă abateţi niciun moment de la obligaţiilefundamentale ce vă revin – instruirea temeinică,întărirea ordinii şi disciplinei, însuşirea noilor con-cepte de pregătire şi instruire – pentru a ajungeîntr-un timp cât mai scurt, la nivelul standardelor

de operativitate pentru apărarea naţiunii române! Cu încredere deplină în calităţile dumneavoastră

profesionale şi morale, vă cer să vă consacraţiîntreaga energie, pricepere şi putere de muncă pen-tru perfecţionarea pregătirii în spiritul concepţiilormoderne, astfel încât să fiţi gata oricând să îndepli-niţi misiunea sacră de apărare a Patriei!

** *

Astăzi, în zi de mare sărbătoare creştină, când îlcelebrăm pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,Purtătorul de Biruinţă, transmit tuturor militarilorromâni aflaţi la datorie sub faldurile drapelului tri-color – acasă sau în locuri îndepărtate – şi întregu-lui personal civil contractual, cele mai sincere feli-citări şi succese depline în nobila misiune încredin-ţată de popor.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALEGabriel OPREA

EVENIMENT

2 • APRILIE • 2010


În fiecare an, la 23 Aprilie, militariiArmatei României sărbătorescZiua Forţelor Terestre, categorie

de forţe ale armatei al cărei patron spiritual esteSfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul deBiruinţă.

Reînvierea tradiţiei de a-l cinsti pe Sfântul MareMucenic Gheorghe ca patron spiritual şi ocrotitoral Forţelor Terestre izvorăşte din însăşi vitejia,puterea şi credinţa lui, calităţi ce constituie unadevărat imbold pentru generaţiile de tineri careapără ţara sub faldurile Drapelului de luptă şireprezintă dovada de nezdruncinat a continuităţiişi temeiniciei existenţei celor două instituţii funda-mentale – Biserica şi Armata – care ocrotesc atâtspiritual, cât şi liniştea şi pacea poporului român.

Este momentul în care gândul nostru zboarăcătre faptele de armă ale celor ce şi-au vărsat sân-gele pentru apărarea poporului român şi elibera-rea teritoriului naţional de sub ocupaţie străină.Să ne înclinăm cu recunoştinţă în faţa memorieieroilor căzuţi la datorie şi să aducem omagiul nos-tru tuturor veteranilor de război care au slujit cucredinţă şi onoare naţiunea şi statul român.

Evoluţia istorică a Forţelor Terestre demons-trează un spirit de sacrificiu exemplar, dar şi opregătire riguroasă, care a asigurat României oimagine pozitivă în exterior. Militarii români s-auimplicat nemijlocit în dezamorsarea zonelor fier-binţi de pe glob şi au demonstrat că integrareanoastră în structurile nord-atlantice nu a fostîntâmplătoare, ci o consecinţă a muncii şi a perse-verenţei în timp. Datorită lor, România a devenitun aliat de nădejde şi un partener important almarilor puteri ale lumii şi se bucură de un prestigiubinemeritat.

Armata a fost şi va rămâne fără îndoială unpilon al societăţii, cu merite incontestabile de-a

lungul timpului, instituţie care se bucură la super-lativ de încrederea populaţiei.

În acest moment, se poate afirma că ForţeleTerestre ale Armatei României sunt o categorie deforţe bine definite şi individualizate, în plin procesde modernizare, caracterizate prin supleţe, mobili-tate şi capacitatea de a îndeplini toate tipurile demisiuni specifice pentru apărarea naţională şicolectivă, în sprijinul păcii sau umanitară.

Dăruirea şi profesionalismul sunt astăzi calităţi

ORDINUL MINISTRULUIAPĂRĂRII NAŢIONALEprivind sărbătorirea Zilei Forţelor Terestre

civil contractual cele mai calde felicitări şi, înaceastă zi de sărbătoare, îmi exprim încă odată bucuria şi satisfacţia faţă de succesele cucare personalul nostru se prezintă de ZiuaForţelor Terestre.

Dragi camarazi, colege şi colegi din ForţeleTerestre, astăzi, când vă sărbătorim cu dragos-te şi mândrie, vă dorim din tot sufletul noi şiprestigioase succese, multă sănătate şi bucurii,putere de muncă şi tărie morală în îndeplini-rea tuturor misiunilor încredinţate!

Fiţi demni de înaintaşi, manifestaţi-vă recu-noştinţa ce le-o datoraţi iar prin eforturiledumneavoastră să continuaţi tradiţia de buniapărători ai valorilor neamului românesc!

În virtutea acestor tradiţii, vă cer să slujiţiîn continuare poporul, ţara şi instituţia milita-ră cu acelaşi devotament şi vă îndemn să văpăstraţi curajul de a apăra oriunde şi oricând

patria, cu hotărârea de a învinge!*

* *Cu prilejul sărbătoririi Zilei Forţelor

Terestre vă transmit tuturor multă sănătate,depline bucurii în familie şi fructuoase reali-zări profesionale.

Purtaţi în suflet lumina credinţei şi convin-gerea că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,Purtătorul de Biruinţă, ne va călăuzi paşii spreizbândă!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Cu deosebit respect,ŞEFUL STATULUI MAJOR AL FORŢELOR TERESTREGeneral-maior dr. Dan GHICA-RADU

EVENIMENT

2010 • APRILIE • 5


MESAJUL ŞEFULUI STATULUIMAJOR AL FORŢELOR TERESTREcu ocazia Zilei Forţelor Terestre

EVENIMENT

4 • APRILIE • 2010


În calendarul creştin-ortodox,ziua Sfântului Mare MucenicGheorghe, Purtătorul de

Biruinţă, patronul spiritual al ForţelorTerestre, are semnificaţia iubirii profundepentru neam şi ţară pe care ostaşul român opoartă în suflet.

23 Aprilie, Ziua Forţelor Terestre, aduce înmemoria noastră – prin semnificaţia sa istori-că – faptele de arme ale ostaşilor români,amintirea eroilor căzuţi la datorie de-a lungultimpului pentru apărarea fiinţei naţionale şi agliei strămoşeşti, pentru libertatea şi siguran-ţa noastră, a tuturor. Este, totodată, încă unprilej pentru a aduce un sincer omagiu vete-ranilor de război, cei care au înţeles să-şi deaviaţa ca ofrandă supremă pentru ţară.

Această aniversare îmi oferă plăcuta ocaziede a vă transmite salutul meu călduros şiaprecierea deosebită faţă de dăruirea şi pro-fesionalismul cu care dumneavoastră – milita-rii de toate gradele şi personalul civil con-tractual, bărbaţi şi femei, aflaţi în slujba ţării,sub drapelul tricolor – vă îndepliniţi misiuni-le de apărare a patriei, a libertăţii poporuluiromân.

În acest context, doresc să mulţumesc mili-tarilor noştri care, astăzi, se află la datorie,departe de ţară şi de cei dragi. Le apreciezcurajul şi profesionalismul, eforturile pe carele fac în teatrele de operaţii din Kosovo şiAfganistan pentru a-i ajuta pe cei afectaţi detragedia războiului, pentru a le reda speranţaîntr-un viitor mai bun.

Prin competenţa profesională şi dăruirea înmuncă ale fiecăruia dintre dumneavoastră,

Forţele Terestre Române devin, cu fiecare zi,forţa care dă încredere populaţiei că suntemîn măsură să răspundem adecvat şi eficace ori-căror provocări.

Perfecţionarea continuă a activităţii echipe-lor manageriale de la toate nivelurile ierarhiceconferă Forţelor Terestre personalitatea dis-tinctă a unei categorii de forţe modernă şi cre-dibilă.

Adresez tuturor militarilor şi personalului

• Şapte decenii de la înfiinţareaBatalionului 22 Vânători de Munte„Cireşoaia” p. 8

Cpt. Liviu GAIŢĂPe 30 ianuarie unitatea din Sfântu Gheorghea împlinit 70 de ani de existenţă. Cu aceastăocazie au fost organizate o serie de activităţiculturale, dar şi retragerea cu torţe din preziuaevenimentului.

• Botezul focului la Cârţişoara p. 11Lt. Bogdan RĂDULESCU

Studenţii anului trei ai Academiei Forţelor Terestreau executat tragerile specifice cu materialul deartilerie şi artilerie antiaeriană.

• „Scorpionii Albaştri“ au tras la CapuMidia p. 16

Lt. Bogdan RădulescuÎn perioada 12-23 octombrie 2009, Batalionul 205Artilerie Antiaeriană a executat exerciţiile tacticecu trageri de luptă de nivel grupă, secţie şi baterie.

• Cercetaşii genişti se pregătesc întabără de instrucţie la munte p. 18

Lt. Bogdan RĂDULESCUTimp de zece zile, cercetaşii genişti din Divizia 1Infanterie „Dacica” au desfăşurat activităţi deinstrucţie în tabăra militară Diham, din MasivulBucegi.

• Un nou început pentru Brigada 18Infanterie „Banat“ p. 24-30

Lt. col. Dragoş ANGHELACHECercetaşi în tabăra de instrucţie de la Muntele Mic• Interviu cu comandantul brigăzii, general debri ga dă Gheorghe Simina • Interviu cu comandan-tul Batalionului 32 Infanterie, lt.col. AugustinPegulescu.

• Instrucţie pe culmile Tarcăului p. 32Lt. Bogdan RĂDULESCU

Subunităţile de cercetare ale Brigăzii 15Mecanizată „Podul Înalt” au executat instrucţiespecifică la munte, în tabăra de instrucţie de laTarcău, din judeţul Neamţ.

• Dincolo de linia întâi p. 36Lt. col. Dragoş ANGHELACHE

Interviu cu comandantul Regimentului 1 OperaţiiSpeciale, colonel Adrian Ciolponea, cu ocaziaZilei Forţelor pentru Operaţii Speciale.

• Douăzeci de ani de existenţă a Batalionului 265 Poliţie Militară p. 40

Maior Mircea BATSCHIScurt istoric al primului batalion de poliţie militarăal Armatei României.

• Lecţia engleză – un nou început dedrum p. 42

Maior Pavel Petrea, căpitan Alin PredaDouă vedete ale postului de televiziune BBC aurealizat un reality show la Centrul de Instruire pen-tru Blindate din Piteşti.

SS tt oo pp -- cc aa dd rr uu îî nn FF oo rr ţţ ee ll eeTTee rr ee ss tt rr ee

cendentul marelui om şi militargeneral Leonard Mociulski, a con-ferit trofeul „General LEONARD MOCIULSKI”, pentrufaptele deosebite realizate înîntreaga existenţă a unităţii,

fapte ce au dus faima acestuibatalion, considerat a fi unuldintre cele mai prestigioase dinArmata României. Domnul colo-nel (r.) Ioachim Grigorescu aacordat „Diploma de excelenţă”a Asociaţiei Naţionale aVăduvelor şi Veteranilor deRăzboi.

Au urmat alocuţiunile dom-nului colonel (r.) Grigore Cîrstea,fost comandant al batalionului,comandantului Brigăzii 61Vânători de Munte „VirgilBădulescu”, domnului general debrigadă Vasile Bârea, al căruidiscurs a emoţionat întreagaasistenţă şi care a militat pentrupăstrarea însemnelor tradiţiona-le ale vânătorilor de munte, sub-

prefectului judeţului Covasna,domnul Ion Ursache, domnu-lui locotenent-colonel Ovidiu-Virgil Pop, comandantulRegimentului 30 Gardă „MihaiViteazul”, ofiţer în cadrulbatalionului în perioada1992-2000 şi şefului StatuluiMajor al Forţelor Terestre,domnul general-maior dr. DanGhica-Radu.

Ceremonialul s-a finalizatcu defilarea întregului perso-nal al batalionului. Având înfrunte comandatul batalionu-lui, prin faţa tribunei oficiale

STOP-CADRU ÎN FORŢELE TERESTRE

2010 • APRILIE • 9

BATALIONUL 22 VÂNĂTORI DE MUNTE

A ctivităţile au debutat cu ceremonialulmilitar şi religios, organizat cu aceastăocazie. După ce comandantul batalio-

nului, locotenent-colonelul Vasile Cristea, a prezen-tat onorul şi raportul şefului Statului Major alForţelor Terestre, domnul general-maior dr. DanGhica Radu, a urmat salutul Drapelului de luptă,trecerea în revistă şi salutul personalului batalionu-lui. Apoi, din piepturile întregului personal a răsu-nat, în acordurile muzicii militare conduse de dom-nul maior Laurenţiu Andriesei, imnul naţional alRomâniei.

În alocuţiunea sa, comandantul unităţii a evocatdrumul de luptă al batalionului, din momentul

înfiinţării, la data de 31 ianuarie 1940, până înprezent, pe foştii comandanţi, realizările şi speran-ţele militarilor. De asemenea, s-a ţinut un momentde reculegere în memoria militarilor batalionuluicăzuţi la datorie pentru ţară de-a lungul celor şaptedecenii de existenţă.

Un sobor de preoţi în frunte cu preotul militaral batalionului, Ioan Cucu, a oficiat slujba religioa-să, moment de adâncă pioşenie pentru cei prezenţi.

În continuare, domnul general de brigadă MihaiCiungu a prezentat ordinul şefului Statului Major alForţelor Terestre, iar acesta a acordat batalionului„Emblema de Onoare a Forţelor Terestre”. Totatunci, domnul profesor dr. Adrian Mociulski, des-

Şapte decenii de la înfiinţarea Batalionului 22Vânători de Munte „Cireşoaia”

Militarii Batalionului 22 Vânători de Munte „CIREŞOAIA” din Sfântu Gheorgheau sărbătorit 70 de ani de la înfiinţarea unităţii. Cu această ocazie au fostorganizate o serie de activităţi culturale, dar şi retragerea cu torţe din preziuaevenimentului. Vânătorii de munte covăsneni au defilat cu torţele aprinse pe untraseu cuprins între grupul statuar „Mihai Viteazul” şi cazarmă.

Căpitan Liviu GAIŢĂFoto: fruntaş Ionuţ MIHAI


8 • APRILIE • 2010


Ş eful CatedreiCursuri NivelArtilerie Terestrădin cadrul

Centrului de Instruire pen-tru Artilerie Terestră şiArtilerie Antiaeriană „IoanVodă”, domnul locotenent-colonel Ion Stroe, specificăfaptul că, pe parcursulmodulului doi, studenţiişi-au însuşit în condiţii buneşi foarte bune cunoştinţeleteoretice în ceea ce priveşteexecutarea tragerilor prinochire directă şi că „întimp relativ scurt studenţiişi-au format deprinderilepractice, acest lucru fiindposibil printr-o muncă susţi-nută a instructorilorCatedrei Cursuri NivelArtilerie Terestră, cât şi astu denţilor. Rămân însăde fi citari la cunoaşterea îna mă nunt a tehnicii, daracest lucru se datoreazătimpului scurt care se acor-dă specializării iniţiale înarmă, respectiv Modulul 1 –Bazele tehnice, de 80 de oreşi Modulul 2 –Bazele tactice,de 120 de ore. Împreună cuinstructorii din cadrul A.F.T.

Botezul focului la CârţişoaraÎn conformitate cu planul de învăţământ al Academiei Forţelor Terestre „NicolaeBălcescu”, precum şi cu dinamica cursurilor de carieră şi nivel pentru 2009-2010al Centrului de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „IoanVodă”, studenţii anului trei ai A.F.T. au executat tragerile specifice. După ce auparcurs tactica prevăzută în programele analitice, aceştia şi-au încununatcunoştinţele dobândite cu aşa-numitul „Botez al Focului”.

Locotenent Bogdan RĂDULESCUFoto: Locotenent Bogdan RĂDULESCU


2010 • APRILIE • 11

CENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU ARTILERIE TERESTRĂ ŞI ARTILERIE ANTIAERIANĂ

şi ale personalităţilor prezente au trecut în pas dedefilare comandamentul, subunităţile luptătoare şicele de sprijin, o coloană de cai samarizaţi şi unade M.L.V.M.- uri, maşinile de luptă ale vânătorilorde munte.

Cei prezenţi au fost invitaţi la clubul unităţii,unde domnul colonel (r.) Gheorghe Suman a făcut

o prezentare a „Drumului deluptă al batalionului în cel de-alDoilea Război Mondial”, s-a lan-sat cartea „Istoria Batalionului22 Vânători de Munte«Cireşoaia»” şi s-au înmânat sim-bolurile cu însemnele unităţii.

Exerciţiile demonstrative„Atacul unui obiectiv” şi„Ambuscada”, organizate şi con-duse de căpitanul Ciprian Onuţşi locotenentul Maricel Şelaru auîncântat întreaga asistenţă prinapropierea acţiunii faţă de reali-tatea câmpului de luptă.

După discuţiile între genera-ţiile batalionului, purtate în faţa unei ceşti de cafeaîn clubul unităţii, toţi cei prezenţi au fost invitaţi laun local din Sfântu Gheorghe, unde s-a servit masafestivă, în acompaniamentul unei cunoscute forma-ţii de muzică, întreaga activitate finalizându-se cuun frumos foc de artificii.


10 • APRILIE • 2010


am adus îmbunătăţiri programe-lor analitice privind conţinutulacestora, punând un accent de -osebit pe lucrul practic în pro-porţie de 80 la sută, fapt ce sereflectă, după cum vedeţi, înrezultatele obţinute”.

Studenţii au primit „botezulfocului” şi s-au achitat de sarcini-le încredinţate în condiţii foartebune, dar pentru a-şi desăvârşipregătirea de specialitate mai auun drum lung, care nu este uşorşi necesită o muncă asiduă şicontinuă în devenirea lor de arti-lerişti ai armatei române. Obiec -tivul exerciţiului desfăşurat laCârţişoara a constat în perfecţio-narea capacităţii de conducere acomandanţilor de plutoane, depiese şi a servanţilor pe timpulpregătirii şi desfăşurării operaţieiofensive din contact nemijlocitcu inamicul, în condiţiile existen-ţei pericolului întrebuinţării decătre inamic a armelor de distru-gere în masă, chimice, biologice,

radiologice şi nucleare, precum şia ameninţărilor de tip terorist.

Locţiitorul comandantului Şcolii de Aplicaţie pentru UnităţiSprijin de Luptă „General EremiaGrigorescu” – până anul trecutcomandantul Centrului deInstruire pentru ArtilerieAntiaeriană şi inspector pentruartilerie antiaeriană în ForţeleTerestre –, colonelul Ion Mogoş,remarca faptul că „după primaserie de trageri rezultatele suntdin ce în mai bune, promiţătoarepentru viitorii absolvenţi aiAcademiei Forţelor Terestre. Seobservă că cei aflaţi la trageri petimpul când s-au desfăşurat acti-vităţi de cunoaştere şi instruireşi-au format deprinderi în pregă-tirea tehnicii, în aplicarea preve-derilor reglementărilor în vigoarereferitoare la executarea trageri-lor, astfel încât să obţină rezulta-te în primul rând care să satisfa-că cerinţele şi nevoile armeiRachete şi Artilerie Antiaeriană

în actualul sistem. Am stat devorbă cu studenţii după primeletrageri şi i-am sfătuit ca, pe par-cursul anului terminal laAcademia Forţelor Terestre şi înperioada când se vor prezentadin nou în cadrul şcolii, să îşidezvolte cunoştinţele şi deprin-derile astfel încât, atunci cândvor ajunge în unităţile unde vorfi repartizaţi, să fie în măsurăsă-şi conducă subordonaţii şi săexploateze tehnica la capacitatemaximă. Noi, specialiştii de ra -che te şi artilerie antiaeriană dinForţele Terestre, avem în vedereîntocmirea unei concepţii noi pri-vind restructurarea şi remodela-rea structurii de apărare antiae-riană din cadrul Forţelor Terestreşi de a asigura în cadrul unităţi-lor un mediu propice privinddezvoltarea şi menţinerea armeirachete şi artilerie antiaeriană lanivelul cerinţelor secolului XXI.”

În poligonul Cârţişoara s-auaplicat toate cunoştinţele şi de -

prin derile formate şi acumulatede către studenţi cu care s-a des-făşurat un exerciţiu tactic cu tra-geri de învăţământ cu muniţie.Pe timpul acestor exerciţii se des-făşoară evaluări ale nivelului depregătire sau se urmăreşte dez-voltarea şi perfecţionarea deprin-derilor dobândite de elevi petim pul desfăşurării procesului deînvăţământ sau instrucţie.Aşadar, rezultatul obţinut la exe-cutarea misiunii de foc va fitrans format în notă care, împreu-nă cu nota obţinută la cunoaşte-rea şi instrucţia la armamentulde artilerie acordată cu ocaziaverificării în vederea admiterii latrageri, va constitui media eva-luării finale.

Locotenent-colonelul CristianDrăgulin, şeful Catedrei CursuriFormare şi Carieră ArtilerieAntiaeriană din Centrul deInstruire pentru ArtilerieTerestră şi Artilerie Antiaeriană„Ioan Vodă”, a adus completări

privind modalitatea complexă deverificare şi, totodată, cerinţelecâmpului de luptă modern:

„Aşa cum probabil vă puteţiimagina, exerciţiul tactic repre-zintă o modalitate complexă şimodernă de instruire a efective-lor din armată. Pe acest conside-rent avem în vedere ca fiecareserie de cursanţi să beneficieze înprogramul de pregătire pe care îlavem în Centrul de Instruire pen-tru Artilerie Terestră şi ArtilerieAntiaeriană „Ioan Vodă” Sibiu sădesfăşoare cel puţin o astfel deactivitate, evident cu scopurimultiple – o dată pentru a puneîn practică ceea ce învaţă la sălilede clasă şi în laboratoare şi, în aldoilea rând, pentru că este o mo -dalitate complexă de verificare şide antrenare în condiţii cât maireale ale câmpului de luptă mo -dern. Pe acest considerent neaflăm în poligonul Cârţişoara cuo serie de studenţi ai AcademieiForţelor Terestre cu care desfăşu-


2010 • APRILIE • 13



12 • APRILIE • 2010


Impresii la terminareatragerilor

Student sergent Mirela Căplescu, specializarea artilerie terestră:Sunt foarte încântată, nu mă aşteptam să

fie aşa frumos. Teoria mi s-a părut puţin camgrea, mai ales pentru tragere cu ochire directă,dar la practică este foarte frumos. Am avutchiar curajul de a încerca să dau direct focul dela manetă, fără să folosesc codiţa. Fiind singurafată printre atâţia băieţi mi-a fost un pic teamăla început, gândindu-mă că am să fiu dată la oparte sau nu o să fiu băgată în seamă, dar totula fost OK. Consider că mă va ajuta foarte multaceastă experienţă în viitor pentru că întotdeau-na trebuie să porneşti de jos pentru a avansa.Am pornit cu funcţiile servanţilor şi vom ajungesă comandăm piese, plutoane şi sunt sigură cătotul va fi foarte bine. Vreau să mai adaug căsunt foarte mulţumită de cei care ne-au îndru-mat în această experienţă, sunt foarte diferiţide ceea ce întâlnim la Academie, colectivul neajută în tot ceea ce facem.

Student sergent-major TeodorNeiculescu, specializarea artilerie terestră:Nu a fost exact ceea ce mă aşteptam – a

fost mult mai mult de atât. Am venit aici cu spe-ranţe dar se pare că realitatea e mult mai plinăde diversitate decât ce-mi imaginam eu, ori ceeace am făcut noi la şcoala de aplicaţie. Foartemult noroi, frig, fiare şi zgomot – e aşadar omeserie bărbătească. Îmi place artileria deoare-ce oferă satisfacţia unei munci reuşite, mai alescând vezi că ceea ce ai învăţat tu teoretic seconcretizează aici. Prima salvă ne-a speriat petoţi. Sunt în armată pentru a căuta un pic deaventură şi să am un serviciu mai deosebit faţăde celelalte. Această experienţă este foartebună ca viitor ofiţer, deoarece am trecut printoate funcţiile, făcând în acelaşi timp şi muncace a ţinut de organizare, încărcarea şi transpor-tul muniţiei, de exemplu.

răm un exerciţiu tactic cu trageride învăţământ dar cu muniţiereală prin care, încercăm să apli-căm atât ceea ce am învăţat pânăacum pe parcursul a peste douăsăptămâni de când se află la noi

în pregătire, cât şi pentru a-iiniţia în puterea armamentuluide foc specific artileriei antiaerie-ne. Spun «iniţiere» pentru că vorurma şi alte etape în cariera lorîn care vor merge în poligonul de

la Capu Midia, speciali-zat pentru trageri anti-aeriene, unde vor execu-ta trageri reale şi încondiţii mult mai com-plexe dar, pentru etapade instruire la care seaflă în acest moment,considerăm că este bine-venit acest exer ciţiu dinpoligonul Cârţişoara.”

În plus, pe lângă tra-gerea reală, exerciţiultactic îi pune pe stu-denţi în postura de acomanda grupa, respec-tiv piesa de artilerieanti aeriană, în situaţiicât mai complexe, cre -ân du-le diverse momen-te tactice, astfel încâtexerciţiul să însumezenu numai cunoştinţeleteoretice predate, ci şitoate situaţiile în care se

poate afla comandantul uneipiese de artilerie antiaeriană încondiţiile războiului modern.

Domnul locotenent-colonelare şi câteva sfaturi pentru viito-rii ofiţeri, cunoscând specificulacestei arme: „Trebuie să avemîn vedere faptul că rachetele şiartileria antiaeriană este o armămodernă care înglobează tehno-logii de ultimă oră, performanteşi, în condiţiile tot mai complexeale câmpului de luptă actual,com ponenta verticală ia o am -ploare şi o dinamică tot mai ma -re. Este nevoie de oameni dornicisă acumuleze noi informaţii, săfie la curent cu evoluţia tehnolo-gică a sistemelor de rachete şiartilerie antiaeriană. De aseme-nea, noile cerinţe ale câmpuluide luptă modern necesită acumu-larea de noi informaţii şi un do -meniu de cunoaştere cât maivast, pornind de la tactica dearmă şi continuând cu cunoştinţemilitare din celelalte domeniico nexe (artilerie terestră, aviaţie)cu care, invariabil, ne întâlnim şicooperăm pe câmpul de luptă.De asemenea, trebuie să aibă învedere că este important să fiima nager – tinerii ofiţeri din ziuade azi sunt manageri – dar nutrebuie neglijat aspectul de pro-

fesionist, de specialist în tehnicaîn vigoare. Cred totuşi că aici maitrebuie să se lucreze la mentalita-tea tinerilor noştri colegi, ca săînţeleagă că manager înseamnăsă gestionezi ceva pe care îl cu -noşti iar, atâta vreme cât nu stă-pâneşti tehnica pe care trebuie săo deserveşti şi nu cunoşti posibi-lităţile reale de foc, nu vei puteasă gestionezi în condiţiile celemai eficiente subunitatea cu carelucrezi. Deci să aibă în vedere,de opotrivă, faptul că sunt atâtma nageri cât şi specialişti în ar -ma pe care o deservesc.”

Scopurile exerciţiului pentrustudenţi au fost dezvoltarea ca -pa cităţii necesare îndepliniriiatribuţiilor funcţiilor în cadrultunului, în lupta ofensivă, dez-voltarea deprinderilor necesareîndeplinirii misiunilor, perfecţio-narea deprinderilor în pregătireaşi executarea tragerii asupra ţin-telor fixe, precum şi aprecierea latragerile prin ochire directă.

La terminarea exerciţiului,co man dantul şcolii, colonelulMircea Vladu, a spus câtevacu vin te despre colaborarea cuAcademia Forţelor Terestre:„Şcoala de Aplicaţie pentruUnităţi Sprijin de Luptă „GeneralEremia Grigorescu” este o institu-

ţie la dispoziţia forţelor terestrecare pregăteşte ofiţeri, maiştrimilitari, subofiţeri, soldaţi şi gra-daţi voluntari pentru ca aceştia,integraţi în structuri militare, săpoată participa la acţiuni în ve -derea apărării interesului naţio-nal, atât pe teritoriul ţării, cât şiîn afara ei.”

„Colaborarea cu AcademiaForţelor Terestre este foartebună şi se prezintă sub douăaspecte: ca unitate de garnizoanăşi ca in stituţie de învăţământ –este vor ba de ofiţerii care vin săse specializeze în armă, să se for-meze pentru prima funcţie. Înşase luni devin comandanţi deplutoane şi după încă şase săptă-mâni devin specialişti pe funcţiapentru care au fost încadraţi.Însă colaborarea nu se opreşteaici pentru noi, ne implicămefectiv în procesul de iniţiere înarmă şi ceea ce aţi vă zut astăziîn poligon este o etapă deosebitde importantă. Avem, în acelaşitimp, discuţii cu privire la disci-plinele de studiu şi numărul deore afectat iniţierii în armă, ast-fel încât atunci când ei vin lacursul de bază să aibă un volumde cunoştinţe şi priceperi apre-ciabile ca să poată să înţeleagăce facem aici.”


2010 • APRILIE • 15


STOP-CADRU ÎN FORŢELE TERESTRECENTRUL DE INSTRUIRE PENTRU ARTILERIE TERESTRĂ ŞI ARTILERIE ANTIAERIANĂ

Impresii la terminareatragerilor

Student sergent-major Adrian Tuşa, specializarea rachete şi artilerie antiaeriană:Pot să spun despre acest exerciţiu tactic că

este primul executat de noi în cadrul armei deartilerie antiaeriană. Din câte am experimentatpână acum trebuie aplicat la acest exerciţiuabsolut toate cunoştinţele pe care instructoriinoştri ni le-au predat atât la sala de clasă, cât şiîn terenul de instrucţie al unităţii. Sentimentulpe care-l simţim acum cred că, atât eu cât şicolegii mei, nu este altul decât de împlinire.Zgomotul tunului te face puternic. În carieranoastră de viitori ofiţeri este foarte importantsă cunoaştem foarte bine tehnica, să ştim sălucrăm cu oamenii, să introducem la tehnicăexact corecţiile de care este nevoie să doborâmţintele pe care le avem în faţă, pentru că astaeste menirea noastră ca şi viitori comandanţi –să comandăm, să determinăm oamenii să tragăexact aşa cum trebuie.

Studenta sergent Mariana Dinu, specializarea rachete şi artilerie antiaeriană:Tragerea din poligonul Cîrţişoara de astăzi a

fost executată şi datorită cunoştinţelor teoreti-ce abordate la cursuri în aceste două săptă-mâni. Această tragere mă va ajuta în viitoareamea carieră de ofiţer deoarece noi trecem prinfiecare funcţie din echipaj şi astfel ne putemînţelege subordonaţii foarte bine. Acum cinciminute am tras pentru prima oară. Bineînţelescă am avut emoţii, dar satisfacţia a fost pemăsură. La prima tragere te sperii, după care teobişnuieşti.

14 • APRILIE • 2010

lor de luptă în poligonul CapuMidia „s-a desfăşurat normal,fără incidente, iar rezultatele aufost chiar şi peste aşteptărilemele, având în vedere că suntnumit pe această funcţie de câte-va luni de zile. Cea mai marebucurie a mea a fost faptul că am

reuşit, prin forţe proprii, săpunem în stare de funcţionarepatru sisteme Gunstar, astfelîncât am putut să executăm şitrageri de baterie cu acest sis-tem”.

Activitatea a decurs foartebine, corectitudinea şi exigenţaadmiterii la tragere fiind relevan-te pentru succesul îndepliniriimisiunii. Colonelul Şchiau apre-cia că, nu în ultimul rând,modul în care s-a făcut deplasa-rea, pe roţi şi cale ferată, a rele-vat caracterul profesionist al per-sonalului acestuibatalion de elită.„Oportunitatea afost binevenităpentru că amputut să analizezfuncţionareacomandamentuluidislocat în afaracazărmii – apreciacomandantul uni-tăţii – unde s-ainstalat punctul decomandă, conformconcepţiei coman-dă-control, desfă-şurând cu aceastăocazie şi exerciţiul

pe care ni l-am propus. Vreau sămulţumesc întregului colectivimplicat în această activitate pen-tru modul desăvârşit în care şi-aadus aportul la succesul acestortrageri emblematice pentru noi,militarii ce deservim cu onoarearma rachetelor şi artileriei anti-aeriene şi, profitând de ocaziaoferită de revista dumneavoastră,urez foştilor şi actualilor colegice slujesc şi au slujit steagul„Scorpionilor Albaştri”, cât maimulte împliniri, atât pe plan per-sonal cât şi profesional!”


2010 • APRILIE • 17

BATALIONUL 205 ARTILERIE ANTIAERIANĂ

P entru militarii batalionului205 Apărare Antiaeriană, tra-gerile de luptă executate în

poligonul Capu Midia reprezintă o atesta-re a competenţelor şi un prilej de a con-firma calitatea pregătirii desfăşurate peparcursul unui an de instrucţie.

A fost prima tragere executată cucalificativ, cu tehnică de luptă care aintrat în statul de organizare în cursulanului 2008 şi cu care, în acel an, s-autras numai şedinţe de iniţiere, de acomo-dare cu tehnica. ComandantulBatalionului 205 Apărare Antiaeriană,locotenent-colonelul Cornel Şchiau, apre-cia că activitatea de executare a trageri-

„Scorpionii Albaştri“au tras la Capu Midia

În perioada 12 - 23 octombrie 2009, exerciţiile tactice cu trageri de luptă denivel grupă, secţie şi baterie au fost executate de către Batalionul 205 ArtilerieAntiaeriană în condiţii foarte bune, concomitent cu evaluarea prin FTX de lasfârşitul etapei baterie. Acestea s-au desfăşurat în tabăra de instrucţie şipoligonul de trageri sol-aer „Gl. bg. Ion Bungescu" din Capu Midia (TIPTSA),structura din forţele aeriene specializată în asigurarea facilităţilor necesareantrenării, executării şi evaluării tragerilor.

Locotenent Bogdan RĂDULESCUFoto: Plt.adj. Vasile BĂLĂCEANU


16 • APRILIE • 2010

BATALIONUL 205 ARTILERIE ANTIAERIANĂ

iarna, formarea şi dezvoltareadeprinderilor pentru deplasareape schiuri, dezvoltarea încrede-rii, creşterea spiritului de întraju-torare şi camaraderie, întrebuin-ţarea eficientă a tehnicii militarepe timpul sezonului rece, verifi-carea rezistenţei fizice şi psihicela efort prelungit, ziua şi noap-tea, în orice condiţii de teren,anotimp şi stare a vremii petimpul desfăşurării instrucţiei.

Căpitanul Florin Dubină, dinBatalionul Nave Treceri Fluviale,este de părere că instruirea într-un astfel de teren reprezintă oşansă. „Această tabără oferă într-adevăr posibilitatea de a-ţi per-fecţiona deprinderile de cercetaş.Eu sunt mulţumit de activitateaplutonului de cercetare dincadrul batalionului şi am atins,în acest moment, obiectivele pecare ni le-am propus. Am avutnoroc de vreme bună, cu zăpadă,ceea ce ne-a dat posibilitatea săexersăm deplasarea pe schiuri,am parcurs itinerare noi, iar mili-tarii au fost încântaţi, în primul

rând, că fac o altfel deinstrucţie decât cea de zicu zi şi bineînţeles căsunt mai motivaţi acum,datorită faptului că este osingură tabără pe an înaceastă zonă şi au pututsă profite de aceastăşansă.” Atât căpitanulTeodor Jipa, dinBatalionul 3 Geniu, cât şicăpitanul Silviu Gimiga,din Batalionul 72 Geniu,urmăresc cu interes spo-rit instrucţia de schi,menţinerea capacităţii deluptă prin antrenamentezilnice, executarea postu-rilor de observare şi cer-cetarea traseelor monta-ne. Aceste activităţi sedesfăşoară în fiecare zi,dimineaţa şi seara şi,pentru creşterea calităţiiinstrucţiei, propun îmbu-nătăţirea bazei materiale,în special a schiurilor dindotare.

„Instrucţia la munte este oprovocare, chiar şi pentru ceimai experimentaţi dintre noi”, nespune locţiitorul comandantuluide pluton din Batalionul 3 GeniuBuzău, plutonierul-majorOctavian Grăniceru, adăugând că„muntele oferă posibilitatea să îţifoloseşti toate cunoştinţele pecare le-ai acumulat în decursul

anului de instrucţie. Am văzut cămilitarii au multă iniţiativă şiputere de muncă, mai ales lainstrucţia pe schiuri şi orientareaîn teren, unde trebuie să aplicetot ce au învăţat la topografie, lalecţiile de trai în condiţii de izo-lare, să ştie să lucreze foarte binecu busola, cu aparatura din dota-re, să cunoască în detaliu diferi-tele procedee de măsurare a dis-tanţelor, a obiectivelor din


2010 • APRILIE • 19

DIVIZIA 1 INFANTERIE „DACICA”

A ccentul s-a pus pe realizarea coeziuniiîn cadrul elementelor de cercetare,necesare îndeplinirii misiunilor, şi asi-

gurarea cunoaşterii principiilor şi metodelor ce tre-buie respectate şi aplicate pentru menţinerea capa-cităţii de luptă în caz de izolare, atunci când luptă-torul are la dispoziţie o cantitate limitată de mijloa-ce de subzistenţă.

Locţiitorul comandantului taberei, maiorulCostel Abraşu, relevă faptul că „instrucţia de spe-cialitate, datorită zonei şi condiţiilor atmosferice deaici, are un specific anume. Astfel, militarii au oca-zia să execute cercetarea drumurilor de munte şi atrecerilor peste diferite obstacole naturale, pot săexecute evaluarea resurselor lemnoase şi a resurse-lor de piatră. Acestea sunt activităţi specifice cerce-tării de geniu, pe care cercetaşii din celelalte armenu le efectuează. La sfârşitul taberei, datele obţinu-te în Diham vor fi completate cu date de peInternet, şi vor fi prelucrate pentru a îmbogăţi bazade date specifică armei geniu.”

În afară de aceste evaluări, cercetaşii genişti

actualizează datele despre unele trasee montane acăror culegere s-a realizat cu mai mulţi ani în urmăşi actualizează hărţile atunci când constată că auapărut noi trasee. Pentru mai mult de jumătate din-tre militarii aflaţi la Diham, genul acesta de activi-tăţi nu prezintă o noutate, deoarece ei au mai par-ticipat la astfel de tabere. Maiorul Abraşu remarcaînsă că subunităţile de vânători de munte, prinexperienţa acumulată, i-au ajutat foarte mult înîndeplinirea misiunii, „serviciu” pe care şi geniştii,la rândul lor, îl vor întoarce atunci când vor veni latabăra din Brăila. De asemenea, sergentul BogdanVlad, comandant grupă cercetare în cadrul Brigăzii2 Vânători de Munte ne spune că, alături de colegidin structuri similare, elementul de noutate pentrumilitarii ce executau instrucţia pe schiuri a contri-buit semnificativ la obţinerea de rezultate foartebune.

Distingem, în cadrul taberei de instrucţie, urmă-toarele obiective relevante pentru toţi cercetaşii:perfecţionarea capacităţii de planificare şi organi-zare pentru a desfăşura acţiuni în teren muntos

Cercetaşii genişti se pregătesc în tabără de instrucţie la munte

Timp de zece zile, cercetaşii genişti din Divizia 1 Infanterie „Dacica” au desfăşurat activităţi de instrucţie colectivă, individuală şi prin exerciţii în tabăra de instrucţie Diham, din Masivul Bucegi.

Locotenent Bogdan RĂ[email protected]


18 • APRILIE • 2010



20 • APRILIE • 2010


lucrul închegat în cadrul grupe-lor de cercetare de geniu. Avândîn vedere dificultăţile pe care leîntâmpinăm în unităţile de dislo-care la pace – serviciul interior,serviciul de pază – tabăra oferăprilejul lucrului în echipă, încadrul fiecărei subunităţi.Aceasta duce la un avantaj pen-tru instructori, având în subordi-ne grupa şi plutonul, în totalita-tea lor.”

„Pentru unii dintre cercetaşiide geniu, tabăra de instrucţie lamunte este un element de nouta-te: aici au învăţat pentru prima

dată să îşi pună schiurile înpicioare, au învăţat primii paşi,întoarcerile de pe loc şi chiar, cupuţin curaj, coborârile de pe pâr-tiile de schi. Altora, bucuriazăpezii le-a oferit prilejul de aconfirma calităţile de schiori şirezistenţa la efort fizic îndelun-gat. Pentru cercetaşii de geniuinstrucţia la munte nu se terminăaici, întrucât în luna mai se vadesfăşura o altă tabără deinstrucţie, în aceeaşi structură.”

Prezent în tabăra de instrucţie

împreună cu un pluton de pio-neri, plutonierul-adjutant NicolaeStroe, din Batalionul 60Paraşutişti al Regimentului ForţeSpeciale apreciază: „Ţinând contcă această tabără a fost primatabără la munte, ei fiind angajaţianul trecut, militarii s-au com-portat foarte bine, sunt receptivi.Într-adevăr, instrucţia fiind dife-

rită este necesar un efort sporit,însă trebuie să profităm la maxi-mum de condiţiile oferite derelief.”

Participând pentru prima datăîn tabăra de la Diham, sublocote-nentul Aurelian Stegaru, coman-dantul Plutonului 107 PoliţieMilitară din Brigada 10 Geniususţine o autentică relaţie decooperare cu cercetaşii de geniu:

„Executăm în primul rândmisiuni specifice poliţiei militare:am asigurat controlul şi îndruma-

rea circulaţiei pe parcursul nos-tru până aici şi la întoarcere –misiuni de însoţire a coloaneimilitare – iar în raion executămmisiuni de asigurare a forţelor.Ne bucurăm de faptul că suntemaici şi pentru că avem oportuni-tatea de a executa instrucţie spe-cifică infanteriei în acest cadrualpin.”


2010 • APRILIE • 21


teren.”Principalul obiectiv al

taberei l-a constituit instrui-rea în teren muntos împădu-rit a cercetaşilor de geniu,identificarea itinerarelor,obstacolelor naturale, pre-cum şi a căilor de acces pen-tru tehnica de luptă dinînzestrare în aceste condiţii.Tabăra a fost concepută pepatru segmente de obiective:pentru şefii de informaţii dela unităţile subordonateBrigăzii 10 Geniu, pentrucomandanţii de plutoane degeniu, pentru cercetaşii degeniu şi, nu în ultimul rând,pentru şoferi.

Soldatul voluntarAlexandru Nanu, dinBatalionul 96 Geniu, partici-pant pentru a doua oară laacest tip de tabără, considerăcă cea mai interesantă activi-tate, din punctul său devedere, „este cercetarea prinincursiune, a unui raion, aunui sector de drum, iar tra-seele montane, care asigurăcondiţii de camuflare, suntpropice executării unei cerce-tări amănunţite.”

În ceea ce priveşte instruc-ţia, încă de la plecarea dinunităţi a fost întocmit unprogram coerent urmărind,în primul rând, educaţia fizi-că militară pe schiuri, desfă-şurarea unui STX şi a unuiFTX specific cercetaşilor degeniu. Sâmbătă, 16 ianuarie

2010, s-au organizat con -cursuri aplicativ-militare deiarnă între unităţi, ocazie cucare instructorii au pututevalua gradul în care militariişi-au însuşit tehnica deplasă-rii pe schiuri, dar şi capacita-tea acestora de a rezista laefort fizic prelungit.

Locotenent-colonelulConstantin Manole, dinBrigda 10 Geniu „Dunărea dejos”, comandantul taberei deinstrucţie la munte, remarcaurmătoarele: „Condiţiile decazare, hrană şi instruire întabără au fost deosebite.Tabăra de instrucţie ne-a ofe-rit un prilej minunat pentru

Tată şi Fiu

Plutonierul-adjutant Valentin Zamfir, subofiţer destat major în cadrul Brigăzii 10 Geniu, este la a patraparticipare în cadrul taberei din zona Diham. Militariinou veniţi i se par mult mai dornici de a cunoaşte totce înseamnă noul, modul de instrucţie la munte şi de aînvăţa în condiţii grele de lucru.

„Mă simt mândru de faptul că particip la această

tabără alături de fiul meu. Nu am contribuit cu absolutnimic ca fiul meu să fie protejat – s-a instruit cu subu-nitatea, a dormit cu subunitatea, a mâncat cu subunita-tea – seara, însă, găsim timp pentru a sta de vorbăpuţin. Amândoi fiind cercetaşi de geniu, în afara pro-gramului îi ofer sfaturi, mai ales pentru că, probabil,şi-a ales cariera militară şi datorită exemplului tatălui,eu participând până în acest moment la patru misiuni înteatrele de operaţii. Dacă fiul meu vrea să participe înmisiune cred că o va face în primul rând pentru a acu-mula experienţă, pentru a-şi demonstra lui că estecapabil – există o doză de teamă, însă perfecţionân -du-te şi antrenându-te poţi face faţă. Mi-ar plăcea săfacem o misiune împreună. ”

Soldatul Ciprian Zamfir, Batalionul Nave TreceriFluviale, este pentru prima dată la Cabana Diham.„Particip la această tabără împreună cu tatăl meu şicred că este benefic mai ales pentru că eu pot benefi-cia de ajutorul şi sfaturile acordate. Aici, în tabără, amînvăţat să schiez şi mi-am perfecţionat deprinderilenecesare lucrului în echipă. Probabil, când voi căpătaexperienţa necesară, sper să pot participa în teatrul deoperaţii. Cred că pregătindu-mă, voi putea face faţă cubrio.”

UU nn nn oo uu îî nn cc ee pp uu tt dd ee dd rr uu mm pp ee nn tt rr uu BB rr ii gg aa dd aa 1188 II nn ff aa nn tt ee rr ii ee „„ BB aa nn aa tt ““

Foto: plutonier-adjutant Cristian SURUGIU

numeau la vremea aceea –, a exe-cutat cu unitatea o misiune înIrak iar la revenirea în ţară a ple-cat la şcoala de subofiţeri, pecare a absolvit-o în 2008. „Amales să rămân în batalion pentrucă îndrăgesc cariera militară şi,de ce să n-o spun, chiar îmi placesă lucrez în echipă, aşa cum este

aici, la cercetare”. De ce spune toate acestea?

Pentru că, a constatat el, colecti-vul unui pluton de cercetare seîncheagă mult mai repede iarlegăturile dintre oameni sunt mai

trainice „datorită activităţilorspecifice pe care le efectuăm,multe dintre ele independent şichiar în condiţii de izolare”.Sergentul Călin şi-a început carie-ra de subofiţer ca infanterist,într-un pluton din cadrul uneicompanii de infanterie, ca atare,poate să facă o comparaţie. „Până

la urmă,oriunde aifi, colectivulte face ca săfii mândrude armă şisă continuimai departecu progra-mele şitemele pecare le

avem. Şi, trebuie s-o spun, celede la cercetare sunt mult maiatractive şi mult mai incitantedecât cele de la infanterie. Aicieste mai mult de învăţat şi tottimpul eşti curios şi dornic să

aprofundezi.”De cealaltă parte, „musafirii”

de la Muntele Mic, arădenii, s-audeclarat, de asemenea, încântaţide activitatea în tabără. Căpita -nul Octavian Crăiniceanu, co -man dantul plutonului de cerceta-re de la Arad, consideră că şi-aîndeplinit obiectivele stabilite.„Am executat în această perioadăteme de instrucţie tactică, temecare s-au pretat la desfăşurareaunor acţiuni în teren muntos, petimp de iarnă, în condiţii de izo-lare şi pe un teren dificil. Amavut în aceeaşi perioadă teme de


2010 • APRILIE • 25

BRIGADA 18 INFANTERIE „BANAT”

D incolo de obiectivele înscrise înprogramul de instrucţie, tabărala care au participat militarii din

cele două unităţi bănăţene a fost oportunita-tea ca cercetaşii din cele două unităţi milita-re să se cunoască şi să-şi armonizeze acţiuni-le întrucât, până la reorganizarea Brigăzii 18Infanterie, ei făceau parte din divizii diferite.

Ajunşi în complexul montan, cercetaşii auluat în primire locurile de cazare şi şi-auinstalat tabăra, după regulile binecunoscuteprintre cercetaşi, după care au trecut la exe-cutarea programului de instrucţie. CăpitanulCristian Andruşco, şeful cercetaşilor de laTimişoara – şi, fiind gazdă, şi şeful taberei dela Muntele Mic – relatează că, la început,pentru că nu a fost zăpadă, s-au axat maimult pe temele tactice şi pe cele de trai încondiţii de izolare: „Însă după două-trei zilea nins şi am putut face şi temele de instruc-ţie pe schiuri. Nu s-a pus problema acomodă-rii la militari pentru că ei sunt obişnuiţi,sunt oameni cu experienţă, care au mai făcutacest gen de tabere. În general, s-au compor-tat foarte bine.”

Dacă cineva se mai îndoieşte că cercetareanu-i asemenea florii de lotus din epopeeahomeriană „Odiseea” şi că cine „gustă” odată din viaţa de cercetaş cu greu poate săse despartă, poate citi relatarea sergentuluiLiviu Călin, din Batalionul 32 Infanterie,comandantul plutonului de cercetare. Avenit în unitate în 2004, ca soldat voluntar –militar angajat pe bază de contract, cum se

Cercetaşii bănăţeni, în tabără de instrucţie la Muntele Mic

În perioada 18 - 29 ianuarie, Brigada 18 Infanterie „Banat” a organizat o tabărăde instrucţie la Muntele Mic, la care au participat două plutoane de cercetare:unul de la Batalionul 191 Infanterie „Colonel Radu Golescu” din Arad şi unul de la Batalionul 32 Infanterie „Mircea” din Timişoara.

Locotenent-colonel Dragoş [email protected]


24 • APRILIE • 2010


Foto: lt.col. Dragoş ANGHELACHE




Foto: plt.adj. Cristian SURUGIU

schi, ne-a ajutat şi vremea. Amavut zăpadă puţină dar suficientăpentru a dezvolta deprinderile şipentru a ne perfecţiona, iar ceicare sunt veniţi de curând însubunitate, chiar au învăţat săschieze.”

În cadrul temelor de trai încondiţii de izolare, cercetaşii auexersat în construirea de adăpos-turi improvizate cu materiale dinzonă şi, foarte important, aprin-derea diferitelor tipuri de focuri.După cum se ştie, mai ales petimp de iarnă, focul este un ele-ment esenţial pentru supravieţui-re în condiţii de izolare. Nunumai pentru menţinerea căldu-rii corpului şi uscarea echipa-mentului, dar şi pentru prepara-rea hranei şi procurarea şi sterili-zarea apei de băut. Ceea ce au

învăţat să confecţioneze în„laboratorul” din unitate – a seciti „poligonul cercetaşului” – auaplicat pe terenurile de instruc-ţie de la Muntele Mic: adică auconstruit capcane atât pentruanimale, cât şi pentru posibiliiadversari. Bineînţeles, respecti-vele „dispozitive” au fost con-struite în scop didactic pentrucă, fiind o zonă populată – decicu mult zgomot –, este imposibilde prins animale pentru hrană.Ulterior capcanele au fost deza-morsate, pentru a evita acciden-tările umane.

Dar, principalul beneficiu altaberei a fost faptul că militariidin cele două unităţi au reuşit săse cunoască şi, într-un fel, să-şiarmonizeze acţiunile pe timpultemelor de instrucţie executate,incursiunea şi ambuscada fiinddouă dintre acestea.

„Am o deosebită aprecierefaţă de colegii de la Batalionul32 Infanterie, cu care am făcutun schimb de experienţă şi cucare m-am întâlnit pentru primadată în această tabără – declaracăpitanul Crăiniceanu. Am avutnişte momente frumoase, ne-amajutat reciproc şi cred că celedouă subunităţi s-au cunoscutmai bine şi, în acelaşi timp, s-aucreat nişte legături de prietenieîntre cercetaşii din Arad şi ceidin Timişoara”.


2010 • APRILIE • 27






— Domnule general, ce a însemnat acest proces dereorganizare pentru unităţile militare bănăţene?

— Legat de statutul Brigăzii 18 Infanterie „Banat”, esteo chestiune de normalitate generată de percepţia oameni-lor din zonă despre armată, pe de o parte; pe de altăparte, dat fiind faptul că 2005 a reprezentat un an negruîn zona de vest. O dată cu reorganizarea Brigăzii 18Infanterie s-a făcut o reparaţie şi, în acelaşi timp, s-a ofe-rit şansa oamenilor din zonă să fie promovaţi şi să revinăla casele lor. Este un element de maximă consistenţă pen-tru că materialul uman este suportul pe care se clădesccelelalte. Calitatea este de bun augur, iar experienţa celortrei luni de când comandamentul Brigăzii a preluat res-ponsabilitatea în această zonă e experienţa şi proba cădoar cu astfel de oameni putem realiza ceea ce reprezintăobiectivul Brigăzii 18 Infanterie în anul 2010.

Există şi un alt punct din care poate fi abordată reor-ganizarea Brigăzii 18 Infanterie. Este vorba de impactulprin prisma securităţii la populaţia din zonă. În periplulprin garnizoanele unde fiinţează unităţile noastre şi undealtele sunt în procesul reorganizării am văzut ochi careexprimau această satisfacţie, a reintrării în normalitatedin acest punct de vedere. A redării garanţiei şi siguranţeilocalităţii sau a zonei unde este dislocată unitatea noastră.

Este un proces cu eforturi, este un proces care sesuprapune nefast peste ceea ce actualmente reprezintăcriza economico-financiară, şi nu numai, în condiţiile încare schimbarea de ştafetă la sfârşitul anului 2009 a amâ-nat oarecum susţinerea nevoilor financiare a structurilorBrigăzii 18 Infanterie.

Începutul lui 2010 are un semnal pozitiv şi mesajultransmis de domnul ministru la autoevaluarea StatuluiMajor General pe anul 2009 este de fapt o confirmare aceea ce am reluat la activitatea similară de la Statul Majoral Forţelor Terestre.

— Cum se desfăşoară instrucţia în brigadă, în condiţii-le în care unele unităţi sunt încă în fază de reorganizare?

— Instrucţia pentru unităţile pe care le avem în subor-dine şi sunt cu vechime faţă de momentul reorganizării se

desfăşoară potrivit reglementărilor cu obiective care ţinde specificul fiecăreia, în plus, cu obligaţii legate de susţi-nerea pregătirii instructorilor pentru unităţile care sereorganizează. Este o chestiune la care am recurs, datfiind faptul că deocamdată altă sursă care să creezecadrul necesar pentru acest segment – instructori – nuavem. Cu siguranţă că 2010 – şi există deja semnale înacest sens – va suplini ceea ce reprezintă efortul nostruprin repartiţiile celor care termină şcolarizarea pe diferitecategorii de personal.

— Cum va fi anul 2010 pentru marea unitate pe care ocomandaţi?

Dacă e să vorbim despre ceea ce ar reprezenta organi-zarea şi desfăşurarea unităţilor în curs de reorganizare,este un proces care cere timp, care impune şi suportullogistic necesar, în condiţiile în care baza logistică deinstrucţie există. Lucrurile se mişcă de aşa natură încât,cu siguranţă, cel mai târziu la începutul lunii martie săintrăm şi cu aceste unităţi în linie dreaptă şi să declanşămoficial anul de instrucţie 2010 şi cu ei.

Categoric, atât pentru comandamentul brigăzii, cât şipentru unităţile în curs de reorganizare, 2010 este un ande maxim efort, cu creşteri din toate punctele de vedere,un an care pentru ceea ce reprezintă 31 decembrie, va fiprielnic lansării în normalitate a întregii brigăzi pentruanul 2011.

— Cu toate aceste probleme administrative, militariidumneavoastră au avut timp şi pentru serbarea ZileiNaţionale, dar şi a Unirii.

— Ne aşteptam ca primul pas în această direcţie să fifost făcut de către autorităţile locale. Însă, aşa stândlucrurile – este şi o cutumă în zona asta – l-am făcut noi,şi cert este că şi 1 Decembrie şi 24 Ianuarie au adus acelplus de imagine instituţiei noastre. Însă, s-a dat posibilita-tea timişorenilor să aibă şansa de a comemora ceea cereprezintă în conştiinţa românului 1 Decembrie 1918 şi,respectiv, 24 Ianuarie 1859.

Un nou început pentru Brigada 18 Infanterie „Banat”

Interviu cu comandantul brigăzii, general de brigadă Gheorghe Simina

Brigada 18 Infanterie „Banat” trece printr-o fază de reorganizare profundă: în afară de resubordonarea unor unităţi, brigada a trebuit să coordoneze şi revenirea la normal a altor batalioane care, până de curând, erau în stare de„conservare”. Despre tot ceea ce înseamnă acest efort a relatat, în câteva cuvinte, comandantul marii unităţi, generalul de brigadă Gheorghe Simina.

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: plutonier-adjutant Cristian SURUGIU


28 • APRILIE • 2010


Din nefericire, ne confruntămcu – cronica de acum – crizăfinanciară şi foarte multe activi-tăţi depind de aceasta: nu suntbani – nu te poţi mişca. Dar o săîncercăm să le regândim, să lereplanificăm, să le redimensio-năm, ca să ajungem cumva la unechilibru între ceea ce avem învistierie şi ceea ce trebuie să exe-cutăm.

— Privind din exterior, anulde instrucţie a început bine: cer-cetaşii sunt în tabără de instruc-ţie la munte şi urmează să execu-taţi trageri. Dar cum se vede„din curtea batalionului” acestprogram? Aveţi forţa – financiarăşi umană – să le duceţi la capăt?

— Dacă vom rămâne măcar lanivelul la care suntem acum, cubanii care ne-au venit în mo -men tul de faţă, prin noul anbugetar, şi cu ceea ce ni s-a asi-gurat până acum, ar fi un semnbun. Să sperăm că rămânem lanivelul acesta şi atunci cred căne putem descurca. Semne deîntrebare apar după luna a şaseasau a şaptea, când încep rectifi-cările bugetare şi trebuie să„strângem cureaua”. Atât timpcât putem să „bifăm în teren”activităţile planificate, pentrunoi este un real câştig.

— Să revenim la situaţia înca-drării batalionului. Au plecat oserie de cadre militare – bănu-iesc că unele cu destulă expe-rienţă – iar unitatea dumnea-voastră, ca să folosesc un termenmai „tare”, este aproape decima-tă. Cum o să mergeţi mai depar-te cu atâtea goluri în statul deorganizare?

— Este dificil, şi asta o afirm

cu sinceritate. Ne bazăm şi peajutorul eşaloanelor superioarepentru completarea cu personalşi cu materiale de domeniullogisticii pentru a ne îndepliniPlanul cu principalele activităţi.Din câte am observat, toatălumea doreşte să ne ajute, spe-răm că brigada împreună cu uni-tăţile recent înfiinţate îşi vorrelua mersul firesc într-o perioa-dă de timp cât mai scurtă şiatunci vom reveni şi noi la oactivitate normală.

— În această perioadă, în uni-tatea dumneavoastră sunt în sta-giu şase ofiţeri de la Centrul deInstrucţie al Infanteriei şiVânătorilor de Munte. Cum s-auadaptat la ritmul unităţii?

— Ne-am întâlnit şi am discu-tat. Mi s-au părut motivaţi,curioşi şi dornici de nou. Faptulcă acum fac primii paşi cătreadevărata carieră cred că-i moti-vează suficient ca să depunăinteres să înveţe lucruri noi şi, încele din urmă, să-şi dovedeascăcunoştinţele. Aşa cum i-am per-ceput, sunt bine intenţionaţi şiau un bagaj de cunoştinţe – celpuţin la nivel teoretic – suficient.Poate că şcoala de unde vin artrebui să pună un mai mareaccent pe partea metodică şipractic-aplicativă. Cred că şi cen-trul în care se instruiesc seloveşte de aceleaşi lucruri –resursa materială – care ar trebuisă le permită o altă abordare asistemului de învăţământ militar.Dar este problema dumnealor şisunt sigur că, în timp, o vorrezolva. Eu vreau să revin la pro-blema care mă doare pe mine:Batalionul 32 Infanterie „Mircea”şi la modul în care trebuie să ne

îndeplinim misiunile. — Totuşi, trei dintre cei şase

stagiari şi-au declarat Timişoaraca primă opţiune pentru reparti-ţie. Ce părere aveţi despre aceas-tă situaţie?

— Cunosc opţiunile lor. Unuldintre ei a fost militar voluntarîn unitatea noastră şi mai suntîncă două fete care vor să vină lanoi. Eu le-am spus că am nevoiede şaptesprezece comandanţi deplutoane, aşa că îi aştept pe toţi,inclusiv pe ceilalţi colegi de pro-moţie, însă sunt convins că suntşi alte unităţi la fel de atractiveca a noastră. De fapt, am trimisşi la Caracal ofertă de încadrareîn unitatea noastră celor careop tea ză pentru Timişoara. Faptulcă, în numai două săptămâni,şi-au trecut Batalionul 32Infanterie ca primă opţiune larepartiţie nu poate decât să măbucure. Înseamnă că ceea ce amvăzut acum doi ani, când amvenit pentru prima dată în bata-lion, s-a menţinut: atitudinea co -rectă faţă de muncă a oamenilordin batalion. Ei nu vor decâtsă-şi facă treaba şi atât! Fără săfie constrânşi, fără „renumitele”pedepse sau tot feluri de şicane.

Poate că nu este cea mai feri-cită idee pe care o comentez înmomentul de faţă, însă citesc oserie de documente care vin zil-nic... şi nu pot să nu mă întrebde ce mai este nevoie de preci-zări, din moment ce avem nişteregulamente foarte clare. Pentrunoi, „cartea” este legea. De cetrebuie să completăm cartea,când este mult mai simplu să orespectăm? Nu mai ţine pasul cuviaţa, facem alta, dar să fieunică, valabilă pentru toatălumea!


2010 • APRILIE • 31


— Domnule locotenent-colonel, cum aţigăsit batalionul când v-aţi reîntors de laCraiova?

— După cum ştiţi, am participat cuunitatea în misiunea din Irak, ca atare nua fost o noutate pentru mine. L-am găsitschimbat; nu pot spune dacă în bine sauîn rău, dar este o schimbare, în primulrând, din punctul de vedere al personalu-lui, fiindcă sunt foarte mulţi oameni careau plecat spre structurile nou înfiinţateale Brigăzii 18 Infanterie „Banat”. Cutoate acestea, am primit cu bucurie înfiin-ţarea noii structuri, deoarece am putut săne promovăm oamenii chiar dacă, în ace-laşi timp, am avut şi o strângere de inimăpentru că efectivul cadrelor militare s-aredus foarte mult, cu consecinţele derigoare asupra desfăşurării normale aactivităţilor din unitate. Sperăm ca situa-ţia să nu dureze foarte mult, să ajungemdin nou la un efectiv cu care să ne putemîndeplini activităţile la un nivel corespun-zător şi, la sfârşitul anului, să fim cu pla-nul de instrucţie îndeplinit, cu oamenicare să îşi facă programul de instrucţie, săne îndeplinim şi misiunea care se prefigu-rează la orizont şi, cel mai important, sănu avem evenimente.

Instrucţie în an de crizăInterviu cu comandantul Batalionului 32 Infanterie „Mircea”,

locotenent-colonel Augustin Nicuşor Pegulescu

Anul 2010 nu pare a fi unul dintre cei mai generoşi pentru Batalionul 32Infanterie „Mircea”. Criza economico-financiară căreia trebuie să-i facem faţăîncă guvernează asupra întregii activităţi, iar reorganizarea marii unităţi căreia ise subordonează batalionul a pus la grea încercare capacitatea managerială acomenzii unităţii. Cu toate acestea, instrucţia se desfăşoară cât mai aproape denormal, iar unitatea îşi menţine ritmul activităţilor în parametri obişnuiţi.



30 • APRILIE • 2010


de supravieţuire.“Pe parcursul desfăşurării

instrucţiei, comandanţii de subu-nităţi au pus accent pe organiza-rea traiului în condiţii de izolare,pe însuşirea cunoştinţelor şi peformarea deprinderilor necesareprocurării datelor şi informaţiilorprin aplicarea corectă a proce-deelor de cercetare. De aseme-nea, pentru cei mai noi au fostorganizate ateliere de cunoaşterea materialelor folosite pentrusupravieţuire, acordarea primu-lui ajutor şi cunoaşterea regulilorgenerale privind alegerea loculuiîn care se construieşte adăpostul.

În ceea ce priveşte pregătirea tac-tică, cercetaşii au executat temeprecum observarea şi ascultarea,cercetarea unui itinerar şi a uneicăi de comunicaţii, executareamarşului tactic, executarea cerce-tării pe timp de iarnă, cunoaşte-rea surselor de apă şi indiciilorde descoperire a apei din sol,executarea profilului complet şisimplificat al terenului pe odirecţie, cunoaşterea mişcărilorde front cu şi pe schiuri, şi a teh-nicilor de deplasare pe schiuri.Toate acestea demonstrează câtde complexă este pregătirea unui

cercetaş şi importanţa datelor şiinformaţiilor pe care acesta tre-buie să le furnizeze comandanţi-lor săi.

Căpitanul Vasile Ionescu, dinBatalionul 634 Infanterie

„Petrodava“ Piatra Neamţ, consi-deră că „având în vedere profe-sionalismul şi experienţa coman-danţilor care au planificat, coor-donat, condus şi evaluat temelede instruire pe baza obiectivelorpropuse, terenul care a oferitcele mai bune condiţii de careare nevoie un cercetaş, precum şizăpada care a fost din belşug, otabără la munte pe timp de iarnăreprezintă de fiecare dată o nouăprovocare şi ocazie pentru fieca-re cercetaş de a-şi perfecţionadeprinderile până la automa-tism.“

Comandantul taberei deinstrucţie, locotenent-colonelulCezar Ionescu din Brigada 15Mecanizată „Podul Înalt”, apre-ciază că „instrucţia a fost planifi-cată a se desfăşura gradual,


2010 • APRILIE • 33

BRIGADA 15 MECANIZATĂ „PODUL ÎNALT”

P rintre obiectivele taberei de instrucţie pot fi amin-tite: continuarea realizării coeziunii pentru luptă asubunităţilor de cercetare conform etapei de pregă-

tire în care se află, dezvoltarea deprinderilor de ducere a acţiu-nilor de luptă pe schiuri, perfecţionarea şi verificarea deprin-

derilor metodice ale comandanţilor de subunităţi, călireafizică şi psihică a militarilor pentru a rezista la eforturi

prelungite pe timpul executării acti-vităţilor specifice condiţiilorterenului muntos.

Locotenentul Ciprian Ignat,comandant de pluton în compania de cer-

cetare a Brigăzii 15 Mecanizată, este depărere că „o tabără de acest gen reprezintă

un corolar al tuturor activităţilor desfăşuratepe parcursul unui an. Deşi intensă, instrucţia s-a desfăşurat în condiţii foarte bune, cu toate

că programul de zece ore de instrucţie poate fi maisolicitant pentru unii şi, în acelaşi timp, caracterulde noutate l-a reprezentat pentru mine tragerea peschiuri din Poligonul Văleni, din Piatra Neamţ.“

Pentru a treia oară prezent în această tabără,fruntaşul Florin Ciofu, din aceeaşi companie decercetare, angajat ca militar profesionist în anul2003, a observat o coeziune mai mare întrecolegi şi o deschidere spre asimilarea cunoştinţe-lor şi este mulţumit că a reuşit să-şi perfecţione-

ze deprinderile de a schia. Ca o noutate în tabărade la Tarcău a fost prima sa tragere de peschiuri.

Comandantul de grupă, sergentul AndreiCiobotaru, spune: „în această tabără am învăţat să

folosesc şi mai bine elementele din teren pen-tru amenajarea unor adăposturi, pentru

pregătirea unor capcane şi, de aseme-nea, am mai învăţat noi tehnici

Instrucţie pe culmile Tarcăului

Subunităţile de cercetare ale Brigăzii 15 Mecanizate „Podul Înalt” au executatinstrucţie specifică la munte, în perioada 8 - 18 februarie 2010, în tabăra deinstrucţie de la Tarcău, din judeţul Neamţ. Misiunea de bază pentru această activitate a fost perfecţionarea structurilor participante de a desfăşura acţiuni de luptă specifice în teren muntos împădurit, pe timp de iarnă.

Locotenent Bogdan RĂDULESCUFoto: Locotenent Bogdan RĂDULESCU


32 • APRILIE • 2010


aceasta începând în cazărmi,înainte de sosirea în tabără, caapoi, la sosire, să se organizezeateliere pentru a parcurge gra-dual etapele de instruire specifi-ce. Având în vedere experienţadobândită în organizarea acestuitip de activităţi, consider că de laun an la altul, calitatea instruiriiîn tabere creşte. Cunoaştem con-diţiile de instruire, le-am perfec-ţionat, cunoaştem cele mai bunelocuri unde ne putem desfăşuraactivitatea, iar comandanţii suntîn măsură să planifice activităţide instruire care să aibă o renta-bilitate cât mai mare în instrui-rea efectivelor din subordine. Avantajele participării la acestgen de activităţi – pe lângă pre-gătirea fizică şi rezultateledeprinderilor pentru ducereaacţiunilor de luptă în teren mun-tos, pe timp de iarnă – sunt lega-te de faptul că subunităţile desfă-

şoară instruc-ţia întrunit,fiind favoriza-tă şi de expe-rianţa bogatăa efectivelor,ca urmare aparticipăriiunora dintremilitari lamisiuni înteatrele de

operaţii sau în alte activităţi deacest gen”.

La final, conducerea tabereiorganizează o evaluare a capaci-tăţii subunităţilor de a duceacţiuni de luptă, sub forma unei

competiţii la nivelul etapei deinstruire la care militarii segăsesc, respectiv etapa grupă.

Pentru a avea o carieră în cerce-tare, din punctul de vedere allocotenent-colonelului CezarIonescu, „cu adevărat importanteste pregătirea individuală la unnivel deosebit de ridicat, un spi-rit de echipă extrem de dezvoltatşi o încredere în comandanţi caresă ducă la îndeplinirea misiunilorde cercetare într-un mod coerentşi într-o strânsă concordanţă cuobiectivele cu care au fost fixate.În prezent, subunităţile de cerce-tare reprezintă, în accepţiuneaNATO, subunităţi de recunoaşte-re, realizând cercetare la contactşi, nu de puţine ori, cercetaşii aufost cei care au dus la evitarea

unor pierderi nejustificate, deaceea cred că sunt apreciaţi şifoarte bine instruiţi.”


34 • APRILIE • 2010


—Domnule colonel, la 1 martie forţele pentru operaţii spe-ciale şi-au sărbătorit specialitatea. Vă rog să faceţi, pentru citi-torii noştri, un scurt istoric al componentei terestre de opera-ţii speciale din Armata României.

— Actul de naştere al structurilor de operaţii speciale dinArmata României a fost consemnat la 1 martie 2003, o dată cuînfiinţarea Batalionului Operaţii Speciale „Vulturii”, sub denu-mirea iniţială de Batalionul Forţe Speciale. Preocupările lega-te de acest domeniu sunt ceva mai vechi, o dată cu modi-ficările aduse mediului de securitate global de către ata-curile teroriste din septembrie 2001. Priorităţile deînceput au fost cele legate de selecţia personalului,crearea bazei de instruire, realizarea bazei regula-mentare în domeniu şi demararea procesului deachiziţii de tehnică, armament şi echipamentespecifice operaţiilor speciale. Primii ani au fostmarcaţi, de asemenea, de preocupările pentruinstruirea individuală şi a microstructurilor deoperaţii speciale. Multe dintre activităţile de pre-gătire au fost coordonate de către instructori străini,iar aproximativ 80 de militari din cadrul Batalionului„Vulturii” au avut şansa să participe la cursuri în stră-inătate. Un reper important în traseul parcurs de cătreunitate a fost acela legat de afirmarea şi certificarea pri-melor structuri de operaţii speciale ca forţă dislocabilăla dispoziţia NATO. Procesul de evoluţie a forţelor pentruoperaţii speciale a adus la înfiinţarea, la 1 august 2009, aRegimentului Operaţii Speciale şi resubordo-narea la această structură a BatalionuluiOperaţii Speciale „Vulturii”, a Batalionului 498Paraşutişti „Smaranda Brăescu” şi a

Batalionului 60 Paraşutişti„Băneasa-Otopeni”. Un scurtbilanţ al componentei terestrede operaţii speciale scoate înevidenţă faptul că începând cudecembrie 2005, militarii deoperaţii speciale au o prezenţăcontinuă în teatrele de operaţii.Aceasta însemnă opt rotaţii aleDetaşamentului românesc deforţe pentru operaţii speciale –ROU SOF DET şi mai mulţiinstructori în cadrul detaşamen-telor ANA Training, înAfganistan, o echipă de instrui-re în Irak în anul 2008 şi, mairecent, două rotaţii ale detaşa-mentelor ROU FND în Balcaniide Vest.

— Ce aduc nou operaţiilespeciale în comparaţie cu para-şutiştii sau cercetarea în dispo-zitiv ?

— În primul rând trebuie spusfaptul că subunităţile de operaţiispeciale sunt folosite numai pen-tru îndeplinirea misiunilor denivel operativ şi strategic.

Pregătirea de excepţie a persona-lului, precum şi echipamenteledin dotare permit executareacelor patru misiuni de bază:acţiunile directe, cercetarea spe-cială, asistenţa militară şi comba-

terea terorismului. Un alt aspecteste acela că, pe lângă acţiunilede lovire de tip kinetic, subunită-ţile de operaţii speciale execută şimisiuni non-kinetice din gamaacţiunilor în sprijinul populaţiei


2010 • APRILIE • 37

REGIMENTUL 1 OPERAŢII SPECIALE

Ziua Forţelor pentru Operaţii Speciale

Dincolo de linia întâiInterviu cu comandantul Regimentului 1 Operaţii Speciale, colonel Adrian Ciolponea

În mod obişnuit, militarii care fac parte din forţele pentru operaţii speciale suntpriviţi – cu justificată admiraţie de altfel – ca descendenţi ai luptătorilor ninja, cueventuale upgrade-uri gen „agentul 007“. Aceasta pentru că, în dorinţa noastrăde spectaculos, suntem atraşi în special de latura kinetică a acestei specialităţi.Însă aceşti militari, cu totul deosebiţi, execută şi misiuni – destule la număr –cât se poate de paşnice. Câteva flash-uri asupra a ceea ce înseamnă componen-ta terestră de operaţii speciale ne-a oferit comandantul primului regiment deacest gen din armata română.

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: maior Dorel DANCIU


36 • APRILIE • 2010



2010 • APRILIE • 39


civile. Trebuie precizat faptul căîn interiorul detaşamentului deoperaţii speciale, personalul estestrict specializat în domenii pre-cum operaţii, informaţii, arma-ment, sanitar, geniu-distrugeri.

— Ce îl defineşte pe luptătorulde operaţii speciale?

—Luptătorul de operaţii spe-ciale este un luptător complex. Pelângă o pregătire fizică de excep-ţie, un nivel de inteligenţă ridi-cat, este nevoie ca potenţialulcandidat la un post de luptătorsă fie perseverent şi animat dedorinţa de a-şi depăşi propriilelimite. El trebuie să fie rezistentla stres şi să poată acţiona înmedii ostile. Trebuie să devinăun bun cunoscător al mediuluisocio-cultural în care acţionează.Totodată, luptătorul de operaţiispeciale trebuie să fie disponibilpentru munca în echi-pă. El este doar oparte dinangrenajuldetaşamen-

tului de operaţii speciale, de ran-damentul lui depind în mod vitalrezultatele grupului din care faceparte.

— Care sunt preocupărileactuale şi de perspectivă alestructurilor pe care le conduceţi?

— Generarea şi pregătireasubunităţilor de operaţii specialedestinate misiunilor externereprezintă prioritatea numărul 1pentru noi. O altă prioritate estelegată de menţinerea nivelului deoperaţionalizare a structurilordislocabile de operaţii specialedestinate NATO. Pornind de laprincipiul verificat că forţele spe-ciale nu se creează peste noapte,suntemperma-nentpreo-

cupaţi de selecţionarea şi pregăti-rea noilor luptători, în fapt, deasigurarea generaţiei următoarede operatori. Integrarea acţionalăa batalioanelor de paraşutişti îndomeniul operaţiilor specialeeste un alt obiectiv pe termenscurt. Tot despre o integrareacţională este vorba şi în cazulactivităţilor comune desfăşuratecu structurile de operaţii specialeale forţelor navale şi forţeloraeriene. În acest caz obiectivuleste mult mai îndrăzneţ, urmă-rindu-se exersarea lucrului încadrul unui comandament întru-nit de operaţii speciale. Creareaunui cadru motivaţional adecvatpentru luptătorii de operaţii spe-ciale este un alt obiectiv. Toateobiectivele trebuie să să regăseas-că ca finalitate în atingerea matu-rităţii structurilor de operaţiispeciale într-o perioadă în care

toate ţările NATO acordăo atenţie deosebită

domeniului ope-raţii speciale.


38 • APRILIE • 2010


Forţele Terestre”.Conform Ordinului privind

operaţionalizarea şi evaluarea

forţelor destinate NATO în anul2005 s-a executat evaluareaintermediară a nivelului deoperaţionalizare a compa-niei, prin aplicarea sistemu-lui de evaluare CREVAL.Astfel, în cadrul exerciţiului„DEMEX-05”, Compania 2Poliţie Militară a fost eva-luată în vederea certificăriişi afirmării.

Pe baza rezultatelor obţi-nute s-a constatat că subu-nitatea îndeplineşte stan-

dardele de interoperabilitateNATO, fiind certificată de cătreautoritatea naţională. Echipa de

afirmare de laCC Land Madrid amonitorizat eva-luarea în vedereacertificării şi aexecutat evaluareapentru afirmareastructurii. În urmaevaluării, s-a ajunsla concluzia căsubunitatea înde-plineşte standar-dele de interope-rabilitate operaţio-nală NATO şi afost afirmată decătre CC LandMadrid.

Continuareaprocesului demenţinere a nive-

lului de operaţionalizare pentruCompania 2 Poliţie Militară

reprezintă unuldin obiectiveleinstrucţieiBatalionului 265Poliţie Militară, încontextul procesu-lui de transforma-re şi modernizareal ForţelorTerestre, prinimplementareaobiectivelor speci-fice etapei a II-aa Strategiei de

transformare a Armatei României– etapa integrării operaţionaledepline în NATO şi UniuneaEuropeană, 2008 – 2015.

În conformitate cu memoran-dumul privind participareaRomâniei la Forţa de Răspuns aNATO, în perioada 2008-2014,compania participă ca parte inte-grantă a Componentei Terestre aForţei de Răspuns NATO – rotaţia14, sub comandă daneză.

Oaspeţi de seamă, precumfoşti miniştri ai ApărăriiNaţionale, omologi ai şefuluiStatului Major al ForţelorTerestre din diferite state mem-bre NATO, comandanţi de garni-zoane şi structuri de poliţie mili-tară străine, personalităţi politiceşi militare au vizitat şi asistat ladiferite exerciţii şi aplicaţii desfă-şurate de către poliţiştii militariai Batalionului 265 PoliţieMilitară.


2010 • APRILIE • 41

BATALIONUL 265 POLIŢIE MILITARĂ

În prezent Batalionul 265 PoliţieMilitară îşi desfăşoară activităţilesub comanda Statului Major al

Forţelor Terestre.Principala misiune a Batalionului 265 Poliţie

Militară este de a asigura instruirea pentru menţi-nerea şi dezvoltarea nivelului de operaţionalizareîn două situaţii: la pace – în vederea participării înteatrele de operaţii externe, la acţiuni de menţinereşi impunere a păcii, control şi îndrumarea circula-ţiei, în subordinea comandamentelor internaţiona-le, iar în situaţii de criză şi la război, la sprijinulacţiunilor de luptă desfăşurate pe teritoriul naţio-nal sau în afara acestuia.

Batalionul 265 Poliţie Militară execută misiunipentru îndeplinirea celor cinci funcţii ale poliţiei

militare: sprijinul manevrei şi mobilităţii unităţilorşi marilor unităţi; asigurarea securităţii, pazei şiapărării; procesarea, manipularea prizonierilor derăzboi, a suspecţilor şi civililor; menţinerea şi resta-bilirea ordinii şi disciplinei militare; culegerea şiprocesarea de date şi informaţii.

În cei 20 de ani de existenţă, Batalionul 265Poliţie Militară este singura unitate care a partici-pat cu efective la toate misiunile externe aleArmatei României: UNAVEM Angola, UNOSOMSomalia, IJN1KOM Kuweit, AFMP Albania, KFORKosovo, IFOR.

În anul 2004 Compania 2 Poliţie Militară dincadrul batalionului a fost nominalizată în„Concepţia privind operaţionalizarea marilor uni-tăţi, unităţilor, subunităţilor şi detaşamentelor din

Douăzeci de ani de existenţăa Batalionului 265 Poliţie Militară

Batalionul 265 Poliţie Militară, principala structură de poliţie militară dinMinisterul Apărării Naţionale, a fost înfiinţat în baza Ordinului Marelui Stat Majornr. B 3/0907 din 12.04.1990 şi a aprobării ministrului Apărării Naţionale peraportul Marelui Stat Major nr. B 3/0847 din 05.04.1990, în subordineaGarnizoanei Bucureşti.

Maior Mircea BATSCHI


40 • APRILIE • 2010

BATALIONUL 265 POLIŢIE MILITARĂ

răm cu nimic. Conform scenariu-lui, cei doi primesc detalii despreceea ce urmează să se desfăşoaredoar atunci când informaţiilesunt necesare continuării filmării

şi numai atât cât este necesar. Înacest context, „subiecţii” noştriau aflat pe aeroportul din Londracă destinaţia este Bucureşti şi auprimit fiecare câte un ghid deconversaţie. La Otopeni au fostînştiinţaţi că trebuie să meargăspre Piteşti, iar cea mai facilăcale de transport este cea fero-viară. La Piteşti au aflat că trebu-ie să se deplaseze spre un centrude instruire al Forţelor TerestreRomâne.

Astfel, în dimineaţa zilei de14 decembrie, cele două celebri-tăţi au sosit la poarta Şcolii de

Aplicaţie pentru Unităţi de Luptădin Piteşti, unde şi-au manifestatsurprinderea să constate că per-sonalul de serviciu le poate fimult mai de folos decât ghidulde conversaţie! După formalităţi-le de la punctul de control aufost preluaţi de către ofiţerul deserviciu care avea sarcina de a-iconduce în Poligonul de instrui-re, acolo unde aveau să primeas-că noi detalii despre activităţilepe care urmau să le desfăşoare însăptămâna respectivă.

Ca o picanterie, deşi toţi ceiprezenţi la această importantăactivitate ne-am străduit să nuomitem vreun detaliu în ceea cepriveşte ţinuta şi comportamen-tul personalului implicat în fil-mare, niciunul nu a putut antici-pa reacţia unui militar în faţaunei domnişoare care se „lupta”cu două bagaje voluminoase şi,fără să vrem, le-am făcut englezi-lor dovada calităţii de gentlemana militarului sau a românului îngeneral.

Revenind la subiect, „galan-tul” ofiţer îndrumă cele douăvedete la autovehiculul de terendin dotarea forţelor terestre şi îiconduce către poligonul deinstruire al tanchiştilor piteşteni,fără a le da vreun detaliu despreceea ce urmau să facă, subliniindcă misiunea sa este aceea de aefectua deplasarea celor doi.Ajunse în poligon, cele două cele-

brităţi au fost invitate într-un foi-şor de unde au putut observa unamplu exerciţiu demonstrativprezentat de tanchiştii piteşteni.La finalul exerciţiului, maşinilede luptă au fost manevrate înfaţa foişorului iar cele douăvedete au fost invitate să coboarepentru a face cunoştinţă cu men-torul lor pe perioada desfăşurăriifilmărilor – căpitanul LucianOancea, un tânăr ofiţer tanchist,bun pedagog şi un om remarca-bil, transformat pentru o săptă-mână într-un actor ce l-ar faceinvidios pe producătorul emisiu-nii lui Donald Trump.

Aşadar, căpitanul Oancea le-apovestit celor doi „voluntari”despre scopul sosirii la centrulde instruire şi le-a oferit pentruprima dată câteva detalii despreaceastă nouă provocare: condu-cerea tancului românesc TR-85M1. Au urmat momente specific


2010 • APRILIE • 43

MASS-MEDIA

Î nainte de a vă povesti detaliilefilmărilor, am dori să facem pre-cizarea că proiectul BBC este un

serial de şase episoade, de câte 56 minu-te fiecare, în care două vedete britanicese deplasează în diferite colţuri ale lumiişi învaţă să conducă vehicule unice şi fas-cinante, să cunoască oameni incredibili,culturi şi stiluri de viaţă diferite. Genulfilmului este „reality show” pentru careechipa de producţie a postului britanic afilmat, în săptămâna petrecută înRomânia, aproximativ 250 de ore decasetă, fără a trage niciun fel de dublă.Practic, fiecare etapă s-a desfăşurat şi fil-mat conform graficului orar şi programu-lui cu activităţile stabilite pe timpul recu-noaşterilor. Şase zile de filmări efective,în care cele două celebrităţi britanice auînvăţat să conducă tancul românescTR-85 M1, în condiţii extreme de tempe-ratură, în teren accidentat, încadrându-se în acelaşitimp în cadrul echipajelor de tancuri, fiind pentruşase zile militari voluntari.

Serialul a debutat la mijlocul lunii februarie,

producătorul menţionând că episodul filmat înRomânia va fi difuzat primul datorită spectaculozi-tăţii vehiculului, dar şi condiţiilor dificile în care aufost realizate filmările.

Documentarul englez a începutîntr-o dimineaţă de luni, la jumăta-tea lunii decembrie, cu aterizareacelor două vedete în România, trans-ferul de la Otopeni la Gara de Nord,procurarea biletelor de călătorie laPiteşti, deplasarea către Piteşti şisosirea la sediul Şcolii de Aplicaţiepentru Unităţi de Luptă.

Vorbeam de „aterizarea” perso-nalităţilor britanice pe Otopeni şitrebuie să vă spunem că nu exage-

Lecţia engleză –un nou început de drum

Era în dimineaţa zilei de 14 decembrie şi primii fulgi de zăpadă vesteau priete-noşi apropierea Sărbătorilor de Iarnă, iar Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi deLuptă a Forţelor Terestre aştepta primitoare oaspeţii britanici, în conformitate cudetaliile stabilite pe timpul celor două recunoaşteri şi scenariul documentarului.

Maior Pavel Petrea

Căpitan Alin Preda


42 • APRILIE • 2010

MASS-MEDIA

reuşit să pornească motorul, amaplaudat atunci când au pornitde pe loc, ne-am entuziasmatatunci când au reuşit să parcurgăun traseu mediu sau chiar aumers cu spatele şi, de ce să nu orecunoaştem, am fost surprinşisă îi vedem trecând obstacolele şiexecutând misiuni pe timp denoapte.

Poate părea exagerat, asemeniunui film căruia i se pregăteşteun happy end, dar suntemgaranţii zilelor de pregătire asi-duă, eforturilor depuse şi dorin-ţei de a reuşi.

Pentru a vă convinge, vom

detalia ultima zi de pregătiredesfăşurată în tancodromul dinPiteşti, în condiţii de iarnă verita-bilă. În dorinţa de a aborda câtmai pregătiţi competiţia finală,cele două echipaje au desfăşuratantrenamente complexe atât petimp de zi cât şi de noapte, sin-

gurele pauze fiind pentru servi-rea mesei sau pentru ceaiul caldatât de necesar hidratării corectea organismului. Extenuaţi deefortul depus, îngheţaţi de frigulunei zile de iarnă, uzi de zăpadaşi transpiraţia de pe trasee, cele

două celebrităţi au servit masade seară în cortul special destinatal taberei militare, au primitfeedback-urile şi mesajele deîncurajare ale echipajelor, auascultat sfaturile mentorului şi,aproape de miezul nopţii, s-auîndreptat spre corturile unde

aveau sa-şi petreacă ultima searăde voluntari în arma tancuri aArmatei României. Afară tempe-ratura aerului scăzuse sub- 15°C... dar nu era ultima surpri-ză.

Ultima zi a competiţiei avea sădebuteze pentru actorul britaniccu o nouă experienţă. Din respectpentru ţinuta pe care o purta,tânărul actor a depăşit barieraapei îngheţate în instalaţii, pre-zentându-se la raport ca un mili-tar adevărat. Într-adevăr, poatepuţin uimit să constate cât defresh era după un bărbierit încare, ascultând îndemnul mento-rului, a folosit zăpada atât caapă, cât şi ca after shave.

În numărul viitor vă vompovesti care a fost câştigătorulcompetiţiei, ce argumente a avutjuriul format din comandantulunităţii, mentor şi comandanţiicelor două echipaje în stabilireaînvingătorului.


2010 • APRILIE • 45

MASS-MEDIA

administrative precum echiparea,cazarea şi masa celor doi volun-tari care s-au integrat pentruşase zile în programul de instruc-ţie al echipajelor conduse decăpitanul Radu Muşat şi locote-nentul Cristian Stanciu, doiinstructori tenace care, printr-un

program didactic riguros, stabilitcu şeful de catedră, locote -nent-co lo nelul dr. Aurel Neagu,au răspuns provocării de a intraîn competiţie pentru pregătireacâştigătorului unui concurs ati-pic, care urma să se desfăşoare înultima zi de filmare înTancodromul din Piteşti.

Au urmat zilele de pregătirepentru marea confruntare. Maiîntâi, cele două vedete, împreunăcu întreg personalul participant

la activitate, au făcut un instruc-taj cuprinzător şi riguros privindsecuritatea muncii, urmat deintrarea efectivă în programul deiniţiere în meseria de tanchist...ore de prezentare a tancului,dublate de folosirea simulatoru-lui pentru exersarea noţiunilor

teoretice acumulate, întrebări şirăspunsuri, explicaţii, compara-ţii... iar atunci când obiectiveleau fost îndeplinite s-a auzit „cla-xonul” care, în limbajul tanchişti-lor, reprezintă semnalul „gata deplecare!” dat de mecanicul con-ductor al unui echipaj mixtromâno-britanic! De reţinut căsimulatorul de conducere a tan-cului este de producţie româ-nească, fiind produs şi moderni-zat la Centrul 109 Fabricat şi

Reparat Instalaţii pentruInstrucţie.

Am fost martorii unei expe-rienţe inedite, am asistat plini denerăbdare şi, uneori, puţin con-trariaţi la parcursul tancurilorconduse de cele două celebrităţi,ne-am bucurat atunci când au


44 • APRILIE • 2010

MASS-MEDIA

TTee aa tt rr ee dd ee oo pp ee rr aa ţţ ii ii

• Militarii români au fost medaliaţi de armata SUA p.48

Lt.col. Dragoş ANGHELACHE Douăzeci şi şapte de militari români, care s-auafirmat prin curaj în îndeplinirea misiunilor în teatrul de operaţii din Irak, au fost medaliaţivineri, 26 martie, la sediul Statului Major al ForţelorTerestre de către ambasadorul Statelor Unite aleAmericii, Excelenţa Sa Mark Gitenstein.

• Schimb de ştafetă la Batalionul 495Infanterie p.50

Lt.col. Dragoş ANGHELACHE La Batalionul 495 Infanterie a avut loc, pe 8 februarie, o dublă ceremonie. EchipaOperaţională de Consiliere şi Legătură tipBatalion nr. 1, rotaţia I, pentru participarea laoperaţia ISAF în sprijinul Armatei NaţionaleAfgane, s-a întors din misiune, iar grupa de sprijinpentru OMLT rotaţia a II-a a plecat în teatru.

• Militarii focşăneni s-au întors acasă p.52

Mr. Toni ENE În prezenţa ministrului apărării naţionale GabrielOprea, a consilierului de stat la AdministraţiaPrezidenţială, general-locotenent Ion Oprişor, şi alocţiitorului pentru operaţii şi instrucţie al şefuluiStatului Major General, general-maior ValeriuNicuţ, a avut loc vineri, 12 februarie, la Focşani,ceremonia militară ocazionată de încheiereamisiunii din Afganistan a Batalionului 280Manevră. Totodată, s-au sărbătorit şi 15 ani de laînfiinţarea unităţii.

• Batalionul 33 Vânători de Muntela început de misiune p.54

Lt. Ovidiu CIOBANU Batalionul 33 Vânători de Munte "POSADA" dinCurtea de Argeş, aflat la cea de-a doua misiuneîn Afganistan, a preluat pe data de 25 ianuarieîntreaga responsabilitate pentru aria de operaţiiZabul în cadrul unei ceremonii la care au partici-pat personalităţi din comanda Coaliţiei, aArmatei Naţionale Afgane şi a ComandamentuluiOperaţional Întrunit.

• Relaţia cu forţele de securitateafgane este în construcţie p.56Interviu cu comandantul Grupului de luptăromâno-american, locotenent-colonel CostelIonescu

Lt. Ovidiu CIOBANU • Aprecieri asupra desfăşurării misiunilor • Relaţia cucelelalte naţiuni din forţele Coaliţiei şi forţele desecuritate afgane. • Situaţia de securitate înAfganistan • Viitoarele acţiuni în aria de responsabi-litate din prisma sintagmei "operaţie de stabilitate".

ai naţiunii române."Putem afirma cu mândrie că

România va continua să fie unfurnizor activ de securitate încadrul Alianţei Nord-Atlantice şică militarii români sunt în măsu-ră să-şi îndeplinească misiunile şiobligaţiile asumate alături deArmata SUA. Datorăm respect şipreţuire soldaţilor americani şiromâni care luptă împreună cutoată forţa, priceperea şi deter-minarea pe fronturile de luptăîmpotriva terorismului, asu-mându-ne practic aceleaşi ris-curi pentru a proteja valoricomune şi a răspunde acelo-raşi ameninţări," se arată înmesajul ministrului apărăriinaţionale Gabriel Oprea.

La sfârşitul ceremoniei,secretarul de stat MihailVasile-Ozunu a declarat: „Amasistat astăzi la un momentspecial, la un moment solemn,la o recunoaştere a contribu-

ţiei soldaţilor români laeliberarea Irakului şireconstrucţia sa. A fost unmoment emoţionant şiarată faptul că militariiromâni nu s-au dus acolopentru a face un simpluact de prezenţă, ci s-aucomportat remarcabil,fapt confirmat de medalie-rea lor de către aliatulamerican. Credem că şi încontinuare vor avea ace-laşi comportament. Amdori ca lumea să ajungă laacea stare în care soldaţiisă nu mai intervină şi săstea mai mult acasă. Dinpăcate, după cum vedeţiînsă, sunt numeroase con-flicte şi ameninţări.

Unul dintre medaliaţi afost locotenentul GabrielJoltea. El a executat misiu-nea în Irak în perioadaaugust 2008 – martie

2009, unde a îndeplinit funcţiade action officer în cadrul struc-turii Energy Fusion Cell, structu-ră care se ocupă cu asigurareaprotecţiei structurii strategice deproducţie şi transport petrol,gaze naturale şi electricitate dinIrak.

„Această medaliere înseamnă,

fără îndoială, aprecierea partene-rului nostru american pentrueforturile pe care le-am depus înteatrul de operaţii din Irak şi,acum, din Afganistan. Pentrumine a fost un moment plăcut,acel gen de moment pentru caremerită să fii ofiţer. Acea situaţieîn care se certifică într-un felonorabil modalitatea de compor-tare şi eforturile pe care le-amdepus, de-a lungul timpului, atâteu cât şi colegii mei, pentru aajunge la un anumit standard.”În discursul său din cadrul festi-vităţii de medaliere, locotenentulJoltea a menţionat prietenia din-tre militarii români şi cei ameri-cani. În standup-ul de la încheie-rea activităţii a detaliat: „Fărăîndoială datorită evenimentelordeosebite pe care le-am parcursîmpreună s-au cimentat unelerelaţii într-un mod cu totul şi cutotul diferit faţă de situaţiileobişnuite de zi cu zi. Trebuieneapărat să subliniez faptul că,în toate situaţiile, m-am bucuratde sprijinul lor continuu, de fap-tul că ne-am înţeles – chiar dacă,la un moment dat a trebuit sătrecem şi o mică barieră de limbă– de faptul că, atunci când suntsituaţii care pun viaţa în pericol,toţi suntem la fel”.

TEATRE DE OPERAŢI I

2010 • APRILIE • 49

MEDALIERE

La festivitate au mai participat,împreună cu ambasadorul SUA,secretarul de stat în Ministerul

Apărării, domnul Mihail Vasile-Ozunu, locţiitorulşefului Statului Major General pentru operaţii şiinstrucţie, general-maior Valeriu Nicuţ, şi şefulStatului Major al Forţelor Terestre, general-maiordr.Dan Ghica-Radu.

Colonelul (rez.) Valentin Nistor a primit cea maiînaltă distincţie americană - „Bronze Star Medal“,trei militari au primit, din partea partenerului ame-rican, medalia „Meritorious Service“, iar ceilalţi aufost medaliaţi cu distincţia „Army Commendation“.

După înmânarea medaliilor militarilor români,Excelenţa Sa Mark Gitenstein a remarcat curajul şiprofesionalismul militarilor români, declarând că„este foarte emoţionant să vezi în ochii unor răz-boinici ca aceşti militari cum îşi vor risca şi sacrifi-ca viaţa, departe de familiile lor, în numele cauzeinoastre comune. Îmi amintesc de un scriitor pe

care noi, ame-ricanii, îladmirăm:WilliamShakespeare.Într-un poemcunoscut, penume Henrical V-lea, regelele vorbeşteoştenilor spu-nându-le:«Acelce cu mine sânge varsă astăzi îmi este frate!». Iaraceştia sunt fraţii şi surorile noastre. Aşa vă consi-derăm. Sunteţi printre cei mai valoroşi aliaţi ainoştri şi am deosebita onoare să pot aprecia acestfapt prin acordarea de medalii astăzi şi ca o recu-noaştere a curajului şi competenţei acestor mili-tari".

Secretarul de stat Mihail Vasile-Ozunu a trans-mis mesajul ministru-lui apărării naţionaleGabriel Oprea, princare a subliniat cămedalierea militarilorromâni de către parte-nerul american, alăturide care au luptat umărla umăr, reprezintă unmotiv de mândrie şi deapreciere pentrumodul exemplar deîndeplinire a misiuni-lor în cadrul IRAQIFREEDOM, soldaţiinoştri acţionând caveritabili ambasadori

Militarii români au fost medaliaţi de armata SUA

Douăzeci şi şapte de militari români, care s-au afirmat prin curaj în îndeplinireamisiunilor în teatrul de operaţii din Irak, au fost medaliaţi vineri, 26 martie, la sediul Statului Major al Forţelor Terestre, de către ambasadorul Statelor Uniteale Americii, Excelenţa Sa Mark Gitenstein.



48 • APRILIE • 2010

MEDALIERE

forţei în domeniul informaţii,operaţii şi logistică, poliţie milita-ră, medical, CIMIC, relaţii publi-ce, comunicaţii, informatică şiINFOSEC; evaluarea corectă a ris-curilor şi ameninţărilor, asigura-rea permanentă şi în toate direc-ţiile a observării pe timpul depla-sării şi haltelor; asigurarea echi-pei de consilieri pe timpul parti-cipării acestora la misiunile deluptă executate cu structurileArmatei Naţionale Afgane. Petimpul îndeplinirii misiunii siste-mele de armament vor fi deservi-te permanent şi în concordanţăcu procedurile naţionale de pro-tecţie a forţei şi întregul personalva avea asupra sa armamentulindividual, muniţia necesară şi vapurta vesta antiglonţ.

Comandantul grupei de pro-tecţie a forţei din compunereaOMLT rotaţia a II-a, plutonierul-major Mihai Brâncoveanu, rapor-ta că, după un program de pre-gătire intensiv, poate afirma căechipa pe care o conduce este înmăsură să execute misiunea dinAfganistan. „Experienţa acumula-tă pe timpul executării altormisiuni în teatrul de operaţii şipe timpul pregătirii sunt motiveîntemeiate care ne dau dreptul săafirmăm că, peste şase luni dezile, vom putea raporta executa-

rea misiunii în aceeaşi formaţie”- a raportat plutonierul-majorUngureanu.

Şeful Statului Major alForţelor Terestre, generalul-maior dr. Dan Ghica-Radu, aînceput alocuţiunea mulţuminddetaşamentului repatriat pentrumodul în care şi-a executatmisiunea şi urând succes echipeide sprijin care va pleca în teatrulde operaţii. „Examenul teatruluide operaţii este cel mai impor-tant pe care forţele terestre l-auavut – declara şeful SMFT,iar în aceste activităţi suntimplicate foarte multestructuri, începând de laStatul Major General şiComandamentulOperaţional Întrunit, pânăla categorii de forţe – StatulMajor al Forţelor Aeriene,Comandamentul LogisticÎntrunit şi Statul Major alForţelor Terestre. Dar înprimul rând vreau să leaduc mulţumiri comanda-mentelor Diviziei 1Infanterie şi Brigăzii 1Mecanizate pentru eforturi-le depuse în vederea pregă-tirii dumneavoastră pentruplecarea în misiune şi pen-tru executarea acesteia.”

Şeful SMFT a atras aten-

ţia celor care urmează să pleceîn misiune că importanţa ceamai mare o are pregătirea indi-viduală şi în echipă. „Dacă dum-neavoastră nu aveţi abilitatea săpuneţi la punct fiecare detaliucu toţi cei pe care-i consiliaţi şicu cei care aceştia coopereazăpe timpul îndeplinirii misiuni-lor, nu faceţi altceva decât să văasumaţi nişte riscuri pe care le-aţi putea preveni sau evita prinacest proces de pregătire.Acţiunea fiecăruia dintre dum-neavoastră este importantă atât

pentru dumneavoastră, ca indi-vid, cât şi pentru cei cu careacţionaţi”.

În încheiere, generalul-maiordr. Dan Ghica-Radu le-a cerutmilitarilor – celor sosiţi şi celorcare pleacă în misiune – să facăschimb de experienţă. De aseme-nea, a mai cerut comenziiBrigăzii 1 Mecanizate să aibă învedere recuperarea după misiunea militarilor sosiţi şi, mai ales,reintegrarea lor în activităţilecotidiene ale unităţii.


2010 • APRILIE • 51

OMLT

La ceremonie au participat şefulStatului Major al ForţelorTerestre, general-maior dr. Dan

Ghica-Radu, şeful de stat al Diviziei 1 Infanterie„Dacica”, colonel Gheorghe Vişan şi reprezentanţiai comenzii Brigăzii 1 Mecanizate.

Sosiţi cu efectivul complet după şase luni în tea-trul de operaţii din Afganistan, militarii aflaţi subcomanda locotenent-colonelului Dorin Toma, auraportat „Misiune îndeplinită”. Cele şase luni afga-ne au fost o adevărată experienţă de viaţă pentrumilitarii bucureşteni, reprezentând, potrivit decla-raţiei comandantului batalionului, „un adevărattest al propriei noastre capacităţi de a acţiona într-un mediu în general ostil, în condiţii de stres şiefort prelungit”. Cea mai mare satisfacţie pe caremilitarii au avut-o pe timpul prezenţei în teatrul deoperaţii afgan a constat în sprijinul pe care l-auputut acorda, împreună cu militarii afgani, popula-

ţiei locale prin iniţiere şi dezvoltarea de proiecteCIMIC şi prin acordare de asistenţă umanitară.„Având în vedere specificul deosebit al acesteimisiuni definit, în principal, de acţiunea militarilorechipei în grupuri restrânse – declara locotenent-colonelul Toma – executând o gamă largă demisiuni împreună cu militarii afgani şi militari aiForţei Multinaţionale, cunoaşterea limbii engleze şia procedurilor standard de operare NATO, precumşi dotarea cu tehnică de luptă şi echipamente decomunicaţii performante au fost deosebit de impor-tante pentru succesul misiunii şi pentru asigurareaprotecţiei forţei”.

În ceea ce priveşte grupa de sprijin pentruOMLT rotaţia a II-a, aceasta se va introduce în tea-trul de operaţii pe o perioadă de şase luni, în vede-rea participării la operaţia ISAF în sprijinul ArmateiNaţionale Afgane. Principalele misiuni ale subunită-ţii constau în planificarea şi coordonarea protecţiei

Schimb de ştafetă laBatalionul 495 Infanterie

La Batalionul 495 Infanterie a avut loc, pe 8 februarie, o dublă ceremonie.Echipa Operaţională de Consiliere şi Legătură tip Batalion nr. 1, rotaţia I, pentruparticiparea la operaţia ISAF în sprijinul Armatei Naţionale Afgane s-a întors dinmisiune, iar grupa de sprijin pentru OMLT, rotaţia a II-a, a plecat în teatru.



50 • APRILIE • 2010

OMLT

care participă, practic umăr laumăr cu subofiţerii şi ofiţerii, laîndeplinirea misiunilor. În acestcontext, domnul Gabriel Oprea aprecizat că a fost absolută nevoiesă se mărească la 45 de ani vâr-sta de menţinere în activitate asoldaţilor şi gradaţilor voluntarişi, totodată, ca această categoriede personal să beneficieze dedrepturile pe care le au cadrelemilitare. Ministrul a subliniatfaptul că iniţiativa legislativă aavut sprijinul preşedinteluiTraian Băsescu, al premieruluiEmil Boc şi al întregii clase politi-ce, prin reprezentanţii din comi-siile de specialitate pentrumuncă şi apărare din Parlament.

Referindu-se la momentul ani-versar, ministrul apărării naţio-nale a felicitat întregul personal,subliniind faptul că astăzi, deziua batalionului, această unitatetânără adaugă în palmaresulrezultatelor remarcabile cea de-adoua misiune îndeplinită cu suc-ces în Afganistan: „Cu prilejulsărbătoririi a 15 de ani de exis-tenţă, adresez felicitări tuturorcelor care şi-au slujit sau îşi slu-jesc ţara sub Drapelul de luptă alacestei tinere dar prestigioaseunităţi, mult succes în continua-re, sănătate şi fericire alături defamiliile dumneavoastră!"

În cadrul ceremoniei, au fostmedaliaţi militarii care s-au

remarcat prin acte de eroism petimpul desfăşurării misiunii.Sergentul Ciofu Mihai a fostdecorat cu Medalia Naţională„Serviciul Credincios", clasaa II-a, cu însemne de război, iarcaporalii Andrei Marian,Ciocântă Ionel, Pavăl Ghiorghiţă,fruntaşii Buturugă Constantin,Drehluţă Florin şi soldaţii CreţuCiprian şi Ungureanu Bogdan auprimit Medalia Naţională„Serviciul Credincios" clasaa III-a, cu însemne de război, dis-tincţii conferite prin decret pre-zidenţial. Plutonierul BuzatuDănuţ, caporalul CiubotaruBogdan şi fruntaşul DumbravăIonuţ au fost decoraţi de cătreministrul apărării naţionale cu„Emblema de onoare a ArmateiRomâniei".

De asemenea, joi, 11 februa-rie, în cadrul unei vizite laSpitalul Universitar de UrgenţăMilitar Central „Dr. CarolDavila", ministrul Gabriel Opreai-a decorat pe doi dintre răniţiibatalionului internaţi în spital.Sergentul Cojocaru Florin a pri-mit Medalia Naţională „ServiciulCredincios", clasa a II-a, cuînsemne de război, conferită prindecret prezidenţial, iar fruntaşulBerdei Emanuel a fost medaliatcu „Emblema de onoare aArmatei României", în semn deînaltă recunoaştere a curajului şi

profesionalismului dovedite petimpul îndeplinirii misiunilor înteatrul de operaţii din Afga -nistan. Cu aceeaşi distincţie aArmatei României a fost decorat,cu acest prilej, şi plutonierulHulpoi Daniel, rănit pe data de24 ianuarie a.c. în Kandahar.

La activitatea desfăşurată lasediul Brigăzii 282 InfanterieMecanizată „Unirea Prin cipa -telor" au participat, alături defamiliile militarilor, personalităţicivile şi militare din structurilecentrale ale Ministerului ApărăriiNaţionale, veterani de război,cadre militare în activitate şi înrezervă, reprezentanţi ai autori-tăţilor publice locale.


2010 • APRILIE • 53

BATALIONUL 280 MANEVRĂ

D upă salutul trupelor şiefectuarea ApeluluiSolemn, au fost prezentate

mesajul preşedintelui României TraianBăsescu şi cel al şefului Statului MajorGeneral al Armatei, amiral GheorgheMarin, la împlinirea unui deceniu şijumătate de existenţă a batalionului.

Ministrul Gabriel Oprea a mulţumitmilitarilor pentru modul exemplar încare şi-au făcut datoria în Afganistan,pentru curajul şi determinarea în asu-marea riscurilor din teatrul de operaţiişi de a duce la bun sfârşit misiunile primite, pre-cum şi familiilor acestora pentru importantulsuport moral pe care l-au asigurat permanent dinţară. „Apreciez solidaritatea şi camaraderia de care

aţi dat dovadă în cadrul activităţilor desfăşurate, şifaţă de aliaţii noştri americani, şi vă felicit pentruprofesionalismul manifestat pe timpul misiunilorexecutate exemplar", a spus ministrul apărării

naţionale, trecând în revistă numele tuturormilitarilor din batalion care au fost răniţi înacţiuni de luptă purtate în zona de respon-sabilitate a Task Force Zabul, asigurându-ide tot sprijinul său şi al conducerii ministe-rului pentru soluţionarea problemelor cucare se confruntă.

Ministrul apărării a reiterat preocupareaconstantă a conducerii ministerului de apromova în ritm susţinut proiectele legisla-tive care vizează îmbunătăţirea condiţiilorde muncă şi de viaţă ale militarilor, rezolva-rea problemelor sociale ale soldaţilor şi gra-daţilor voluntari, amintind în acest sens deproiectul legislativ pentru modificarea şicompletarea Legii statutului soldaţilor şigradaţilor voluntari, prin care se eliminătratamentul diferenţiat, în faţa legii, al celor

Militarii focşăneni s-au întors acasă

În prezenţa ministrului apărării naţionale Gabriel Oprea, a consilierului de statla Administraţia Prezidenţială, general-locotenent Ion Oprişor, şi a locţiitoruluipentru operaţii şi instrucţie al şefului Statului Major General, general-maiorValeriu Nicuţ, a avut loc vineri, 12 februarie, la Focşani, ceremonia militarăocazionată de încheierea misiunii din Afganistan a Batalionului 280 Manevră.Totodată, s-au sărbătorit şi 15 ani de la înfiinţarea unităţii.

Maior Toni ENEFoto: Petrică MIHALACHE


52 • APRILIE • 2010

BATALIONUL 280 MANEVRĂ

comandantul grupului de luptăromâno-american, locotenent-colonelul Costel Ionescu.

Prima săptămână a trecutaproape fulgerător, militarii fiindpreocupaţi cu activităţi adminis-trative, concomitent cu executa-rea misiunilor de stabilitate şisprijin. Toţi şi-au amenajat spaţii-le de locuit astfel încât să sesimtă „ca acasă" pentru următoa-rele şase luni. În continuare sevor axa pe misiunile pe care leau de îndeplinit în vederea adu-cerii de speranţă şi prosperitatepoporului afgan. S-a creat deja ocolaborare foarte bună cu forţelede securitate afgane, misiunile

mixte executate fiind beneficeatât pentru ambele părţi, cât maiales pentru populaţia locală dinaria de responsabilitate.

În continuare, grupul de luptăromâno-american se va concen-tra asupra misiunilor de stabilita-te şi sprijin în cooperare cu for-ţele afgane din provincia Zabulpentru ca, la sfârşitul celor şaseluni, să se poată raporta„Misiune îndeplinită!''

Înalta pregătire, profesionalis-mul, spiritul de echipă şi spriji-nul celor dragi rămaşi acasă îivor ajuta pe vânătorii de muntesă depăşească orice obstacolîntâlnit şi să îşi îndeplinească cusucces misiunile încredinţate,reprezentând cu onoare Româniaşi Armata sa.


2010 • APRILIE • 55


În compunerea Batalionului deManevră se află şi o companie dinArmata Statelor Unite ale Americii,

Batalionul de Manevră primind astfel denumirea de„Grupul de luptă româno-american“.

Printre misiunile pe care le vor desfăşura vână-torii de munte argeşeni se numără securizareaautostrăzii A1 Kandahar – Kabul, considerată a fiuna din cele mai periculoase căi de comunicaţii dinAfganistan, executarea de misiuni în cooperare cuforţele de securitate afgane în scopul asigurăriilibertăţii de mişcare şi sprijinirii autorităţilor loca-le, acţiuni de asistenţă umanitară în folosul popula-ţiei locale, misiuni de patrulare şi escortă convoi.

O mare parte dintre cei 800 de militari carecompun batalionul au deja experienţa teatrului deoperaţii din Afganistan, participând fie la misiuneadin 2007-2008 a batalionului, fie – cei care facparte din alte unităţi – cu unităţile la care sunt

încadraţi. Dar chiar dacă unii sunt familiarizaţi cuacest ţinut de lumea a treia, toţi sunt conştienţi cănicio misiune nu seamănă cu alta şi că noi pericolepândesc la tot pasul, deoarece cursul evenimentelor

în acest mediu nesigur se desfăşoară într-unritm alert şi poate lua oricând o întorsăturăimprevizibilă.

Astfel, se acordă atenţie deosebită tutu-ror detaliilor şi se analizează orice informa-ţie primită înainte de executarea misiunii,securitatea personalului fiind prioritateanumărul unu. „Ne vom îndeplini sarcinile şimisiunile asumate, însă principala mea grijăeste să ne întoarcem cu toţii sănătoşi acasă",le transmite militarilor de fiecare dată

Batalionul 33 Vânători deMunte la început de misiune

Batalionul 33 Vânători de Munte „POSADA" din Curtea de Argeş, aflat la cea de-a doua misiune în Afganistan, a preluat pe data de 25 ianuarie întreaga responsabilitate pentru aria de operaţii Zabul, în cadrul unei ceremonii la care auparticipat comandantul Comandamentului Regional de Sud, general-maior NickCarter, guvernatorul provinciei Zabul, Mohammed Ashraf Nasseri, comandantulBrigăzii 4-82 din Armata Statelor Unite ale Americii, colonel Brian Drinkwine,comandanţi ai Poliţiei şi Armatei Naţionale Afgane, comandantul OMLT de garnizoană, locotenent-colonel Viorel Orţan, comandantul OMLT al Batalionului 2Kandak din Armata Afgană, locotenent-colonel Dorin Toma şi şeful de stat majoral Comandamentului Operaţional Întrunit, comandor Costel Avrămescu.

Locotenent Ovidiu CIOBANU


54 • APRILIE • 2010


Securitate Afgan ne ajută în foar-te mare măsură la îndeplinireamisiunilor.

— Sunteţi la cea de-a douamisiune în Afganistan ca şicomandant al acestui batalion.S-a schimbat în oarecare măsurăsituaţia de securitate faţă de ceade acum doi ani?

— Dacă ar trebui să fac o eva-luare la modul general, considercă situaţia de securitate s-aînrăutăţit faţă de perioada2007-2008. Inclusiv pondereaincidentelor s-a schimbat, înaceastă perioadă incidentele cudispozitivele explozive improvi-zate căpătând o importanţădeosebită. În luna februarie aanului 2010 acestea au crescutde cinci ori, comparativ cu ceadin 2009. Cred că realizarea ace-lui parteneriat de securitate întreforţele Coaliţiei şi forţele de secu-ritate afgane va contribui în moddecisiv la diminuarea incidente-lor, în special de-a lungul autos-trăzii A1 şi în principalele centrepopulate sau în centrele distric-tuale.

— Cum previzionaţi acţiunileviitoare în aria de responsabilita-te din prisma sintagmei „operaţie

de stabilitate"? — Operaţia de stabi-

litate este foarte binedefinită de regulamen-te. Ştim foarte bine cătipul de misiune pe ca -re îl executăm înAfganistan este de ope-raţiuni în sprijinul pă -cii. Dar, din punctulmeu de vedere, datorităevoluţiei situaţiei de se -curitate şi a modului încare trebuie să răspun-dem la incidentele cucare ne confruntăm, aşputea spune că suntemla muchia dintre opera-ţia de stabilitate şi ope-raţia de tip combat, totuşi, la unnivel re dus. În tot ceea ce facem,în toate tipurile de misiuni pecare le avem, este clar că vomaplica prin cipiile operaţiei de sta-bilitate în care non-kineticul arecuvântul decisiv, sprijinindu-seîn anumite rânduri pe acţiunilekinetice, dar de o mai micăamploare.

— Un mesaj pentru familiile şicei dragi rămaşi acasă?

— Deşi ne aflăm la distanţămare de casă, gândurile noastrese îndreaptă permanent către

familii şi către cei dragi rămaşiacasă. Situaţia celor de acasă îşipune amprenta asupra activităţiipe care noi o desfăşurăm în tea-trul de operaţii, ei fiind maiîngrijoraţi decât noi, cei careştim real cu ceea ce ne confrun-tăm aici. Ca şi comandant alBatalionului de Manevră îi asigurcă în planificarea şi executareamisiunilor protecţia forţei esteprincipala noastră prioritate.Totuşi, aşa cum afirmam mai sus,incidentele din zona de responsa-bilitate pot oricând crea anumitesituaţii dificile pentru militariiromâni. Doresc să transmit fami-

liilor şi prietenilor de acasăgândurile noastre de respect şide aducere aminte şi sper că încurând ne vom revedea cu zâm-betul pe buze după aceastămisiune destul de dificilă. Înacelaşi timp, doresc să-miexprim mulţumirile pentru înţe-legerea de care dau dovadă şipentru sprijinul acordat.Aflându-ne în preajma SfintelorSărbători de Paşti, doresc să leurez tuturor sănătate şi fericire,iar lumina învierii DomnuluiIisus Hristos să se pogoare asu-pra tuturor.


2010 • APRILIE • 57


—Domnule locotenent-colonel, au trecut aproa-pe două luni de când Batalionul 33 Vânători deMunte „POSADA" pe care îl comandaţi se află înAfganistan. Cum apreciaţi desfăşurarea misiunilorla momentul actual?

— Într-adevăr, nici nu ştiu cum au trecut celedouă luni de la începutul misiunii. Consider căacum militarii tratează într-un mod foarte seriosmisiunile care trebuie executate în aria de respon-sabilitate. Misiunile se execută la un nivel calitativmaxim, luându-se în calcul toate cele trei momenteale misiunii, respectiv etapa de pregătire, etapa deexecuţie în sine a misiunii şi etapa de informare dedupă executarea misiunii. Caracterul misiuniloreste destul de variat, cerând din partea comandan-ţilor de structuri şi a celor care compun structurilerepective o abilitate deosebită în a cerceta zonele şia localiza elementul exploziv improvizat care poatesă ducă, după cum din păcate s-a şi întâmplat, lapierderea de vieţi omeneşti. Tratarea cu seriozitatea fiecăreia dintre aceste etape ale misiunii şi expe-rienţa acumulată în cele două luni mă fac să credcă vom şti să adaptăm în continuare modurile deacţiune pentru fecare tip de misiune în parte.

— Care este relaţia cu celelalte naţiuni dincadrul forţelor Coaliţiei şi cu forţele de securitateafgane din aria dumneavoastră de responsabilitate?

— Faptul că pe perioada de pregătire în ţară amlucrat cu compania din armata Statelor Unite aleAmericii pe care o avem acum în compunerea gru-pului de luptă a contribuit în mod hotărâtor la dez-voltarea relaţiilor cu aceştia şi la coordonareamodurilor de acţiune în teatrul de operaţii. Relaţiacu forţele de securitate afgane consider că este înconstrucţie. Parteneriatul pe care noi trebuie să-l

realizăm cu forţele de securitate afgane este unadintre misiunile esenţiale pe care trebuie să leîndeplinim în aria de responsabilitate şi aceastaeste implicit legată de asigurarea securităţii şi liber-tăţii de mişcare pe autostrada A1 şi crearea unuicoridor economic pe cât posibil în stânga şi îndreapta acesteia. Am afirmat că relaţia este în con-strucţie deoarece forţele de securitate afgane suntîn formare, sunt insuficiente şi uneori difrenţele depregătire şi de dotare îşi spun cuvântul. Încercămprin tot ceea ce facem să executăm operaţii încomun cu ambele categorii de forţe, ArmataNaţională Afgană şi Poliţia Naţională Afgană, iarinformaţiile pe care le primim de la Serviciul de

Relaţia cu forţele de securitate afgane este în construcţie

Interviu cu comandantul grupului de luptă româno - american, locotenent - colonel Costel Ionescu

Locotenent Ovidiu CIOBANU


56 • APRILIE • 2010


OO aa mm ee nn ii ss uu bb aa rr mm ee• Un set de lecţii învăţate p. 60

Mr. Radu SICHIMTimp de trei zile, în a treia decadă a lunii februarie, s-a desfăşurat, la Alba Iulia, convocarea ofiţerilor derelaţii publice şi a jurnaliştilor militari. Tuturor partici-panţilor li s-a părut extrem de utilă acest tip de întâlni-re, în principal pentru că activitatea de relaţii publice,pentru a avea efectul scontat, trebuie să fie undemers concentrat şi, mai ales, bine coordonat.

• Un mod de a învăţa unii de la alţii şi de a căuta împreună soluţii p. 63

Mr. Pavel PETREALa fel ca anul trecut, şi în acest an convocarea personalului de informare şi relaţii publice din forţeleterestre s-a desfăşurat într-un loc încărcat de istorie.De data aceasta locul a fost Capitala Marii Uniri.

• Relaţia normală dintre jurnalist şi PR-ist trebuie să fie una de cooperare p. 66

Lt. col. Dragoş ANGHELACHEÎntr-o intervenţie din cadrul convocării, referindu-se larelaţia ofiţer de informare şi relaţii publice – ziarist,Răzvan Belciuganu a afirmat că activitatea OIRP trebuie să facă parte din patrimoniul unităţii. RăzvanBelciuganu a reuşit să ne şi surprindă, atunci când ne-a spus că este absolvent de liceu militar.

• Experienţă inedită pentru elevii ColegiuluiMilitar Liceal „Mihai Viteazul” p. 68

Lt. col. Dragoş ANGHELACHEElevii de la Cercul de jurnalism, condus de consilierulcomandantului pentru relaţii publice, Daniela Filimon,au participat la o şedinţă de antrenament mediaorganizată în cadrul convocării personalului de relaţiipublice din forţele terestre.

• Puterea de a fi cel mai bun p. 70Plutonier-major Lucian IRIMIA

Militarul este acelaşi care defilează, acelaşi care sepregăteşte în poligoane, tabere de instrucţie, aplica-ţii, acelaşi care luptă sau cade la datorie, indiferentde privaţiunile sau satisfacţiile sale. Acelaşi care îşisărută soţia sau iubita, îşi strânge copilul la piept, îlsărută pe frunte, îşi ia sacul şi pleacă. Unde? La datorie.

• Performanţă la Jocurile Olimpice de Iarnăde la Vancouver p. 75

Căpitan Alin PREDASergentul-major Mihaela Purdea, membră a ClubuluiSportiv Aplicativ-Militar "Bucegi" din Predeal, aflată îndelegaţia ţării noastre la Jocurile Olimpice de Iarnăde la Vancouver, Canada, s-a clasat pe locul 10,împreună cu ştafeta feminină de biatlon a Românieiîn cursa de 4×6 km.

a fost principiul director petimpul celor trei zile de pregătirede la Alba Iulia.

S-a mai discutat modul decolaborare al ofiţerilor de relaţiipublice cu mass-media, proble-mele care au apărut în ultimul

an, dar s-au expus şistrategii de comuni-care şi s-au făcutplanuri pentru vii-tor. Instructive aufost şi experienţelecolegilor noştri pri-vind relaţia cu mass-media: metode decolaborare cu redac-ţiile de presă, identi-ficarea vectorilor deimagine şi găsireametodelor eficienteprin care acestea săfie puse în valoare,gestionarea crizelormediatice, mediati-zarea acţiunilor,analiza de imagine,dar şi altele. Trebuiesă mai spun faptulcă nu sunt delocpuţine problemeleofiţerilor de relaţiipublice. Ele privescaspecte legate dedotare, finanţare,

proceduri şi, uneori, chiar deinterpretări diferite generate deimprecizia textelor ce reglemen-tează unele aspecte din activita-tea de relaţii publice în sistemulmilitar românesc.

Oricum, la finalul activităţiiam putut afirma fără reţinere căprodusul rezultat în urma desfă-şurării convocării poate fi numitun set de lecţii învăţate; dându-se, bineînţeles, măsura cuvenită.

La rândul său, colonelulValerică Diaconu, gazda ofiţerilorde relaţii publice şi a jurnaliştilormilitari, aprecia că această activi-tate este deosebit de importantăpentru sistemul nostru, deoareceaceşti oameni ilustrează viaţaarmatei atât în ţară, cât şi în tea-trele de operaţii. „În afară deacest lucru – completa colonelulDiaconu – problematica parcursă

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 61

CONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE

M isiunea sistemului deinformare şi relaţii publiceeste de a contribui la pro-

movarea imaginii Ministerului ApărăriiNaţionale prin informarea personaluluipropriu, a cetăţenilor şi a instituţiilorprivind activitatea armatei. În acest scop,relaţia cu mass-media trebuie să fie unatransparentă, onestă, iar ofiţerii de rela-ţii publice trebuie să promoveze imagi-nea unităţilor pe care le reprezintă. Camacesta a fost mesajul de bază al întâlniriidin perioada 17-19 februarie de la con-vocarea de pregătire a ofiţerilor de relaţii publicedin toate structurile Forţelor Terestre din România.

Agenda convocării de la Colegiul Militar Liceal„Mihai Viteazul” din Alba Iulia a fost una generoa-să. Temele abordate pe parcursul convocării au fostinspirate de nevoile reale de limpezire a unor

aspecte privind practicarea relaţiilor publice înarmata română. Metoda de bază practicată a foststudiul de caz, iar ofiţerii participanţi şi-au împăr-tăşit experienţa fără nicio reţinere. Nu s-a lăudatnimeni cu ceea ce a realizat şi, fiecare vorbitor, latimpul lui, şi-a mărturisit experienţele ca unul dinechipă. „Să spui ce gândeşti şi să faci ceea ce spui”

Un set de lecţii învăţate

Timp de trei zile, în a treia decadă a lunii februarie s-a desfăşurat, la Alba Iulia,convocarea ofiţerilor de relaţii publice şi a jurnaliştilor militari. Tuturor participanţilor li s-a părut extrem de utilă acest tip de întâlnire, în principal pentru că activitatea de relaţii publice, pentru a avea efectul scontat, trebuie săfie un demers concentrat şi, mai ales, bine coordonat.

Maior Radu [email protected]

OAMENI SUB ARME

60 • APRILIE • 2010


de invitaţii la această activitate aarătat importanţa, din ce în cemai mare, pe care o are comuni-carea civili-militari”.

Perspectiva ofiţerului de rela-ţii publice este uşor diferită iarmotivul este uşor de sesizat:scopul său nu este numai acelade a informa, ci şi de a concepestrategii de relaţii publice viabile.

Pentru maiorul Florentin Lazăr,ofiţerul de relaţii publice alBrigăzii 18 Infanterie „Banat”,activitatea de la Alba Iulia a fostprima de acest gen la care a par-ticipat din postura de ofiţer derelaţii publice. „Din punctul meude vedere nu o consider o activi-tate definitorie în ceea ce priveş-te pregătirea de specialitate,

deoarece relaţiile publice nu seînvaţă doar din cărţi şi la nivelteoretic, ci presupun foarte multăpractică. Ceea ce am apreciat a fifost extrem de util la această con-vocare este că am avut ocazia săne întâlnim, fiecare, cu ceilalţicolegi care acţionează în celelaltestructuri militare şi am avut oca-zia – eu, cel puţin – să simţim că

facem, cu adevărat, partedintr-o specialitate militarăfoarte importantă în contextula ceea ce se doreşte de la oarmată modernă. Poate maiimportant este sentimentul cănu eşti singur. Îţi dai seama căşi alţii se confruntă cu proble-me similare sau cu aceleaşitipuri de greutăţi. Am avutocazia să schimbăm impresii,opinii, să primim sfaturiextrem de utile de la persoanecu mai multă experienţă îndomeniul relaţiilor publice. Înacest fel realizezi importanţamuncii pe care o desfăşori şiprimeşti energia necesară pen-tru a merge mai departe. Înfinal, cred eu, asta este totceea ce contează”.

OAMENI SUB ARME

62 • APRILIE • 2010

CONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE CONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE

2010 • APRILIE • 63

OAMENI SUB ARME

Maior Pavel PETREAFoto: plutonier-adjutant Cristian SURUGIU

La fel ca anul trecut, şi în acest an convocarea personalului de informare şi relaţiipublice din forţele terestre s-a desfăşurat într-un loc încărcat de istorie. De dataaceasta, locul a fost Capitala Marii Uniri.

Un mod de a învăţa unii de la alţii şi de a căutaîmpreună soluţii

Am ales Alba Iulia pentru că afost capitala principatelorunite de domnitorul Mihai

Viteazul, în timpul scurt cât el reuşise să strângătoţi românii sub acelaşi sceptru. Tot aici, în 1784,pe acelaşi platou al cetăţii, marii mucenici aineamului, Horia şi Cloşca, sufereau supliciul frânge-rii pe roată pentru că avuseseră curajul să ceară oviaţă mai bună pentru neamul lor. Alba Iulia estelocul unde se află una dintre cele mai prestigioaseinstituţii de învăţământ militar gimnazial, colegiulmilitar liceal care poartă numele strălucitului domnMihai Viteazul. Toate acestea s-au constituit înargumente (de suflet) puternice în favoarea alegeriiAlbei Iulia ca loc de desfăşurare al convocării noas-tre anuale.

Relaţionare şi schimb deexperienţă

Organizarea acestei activităţia fost destul de dificilă, mai alesdin punct de vedere logistic şi,fără sprijinul comandantuluicolegiului, colonelul ValericăDiaconu, nu am fi reuşit să neîndeplinim obiectivele. Am avutîn atenţie două seturi de obiecti-ve: unele formale, stipulate înplanul activităţii, şi altele infor-male, de cunoaştere şi relaţiona-re între toţi participanţii.Ajungând la acest punct, consi-der că ar fi fost foarte util dacă

am fi avut la dispoziţie, cu cel puţin o săptămânăînainte de convocare, Strategia de comunicare aMinisterului Apărării Naţionale pentru anul 2010 şiultimele precizări pe linie de specialitate. Ar fi fostun bun prilej de discuţie şi, cu siguranţă, am figăsit răspunsurile potrivite la întrebările colegilornoştri. Chiar şi aşa, consider că obiectivele stabiliteprin planul convocării au fost îndeplinite şi am reu-şit, printr-un efort comun, să stabilim modalităţileconcrete de creare şi exploatare a oportunităţilorde mediatizare a activităţilor ce se vor desfăşura destructurile militare din forţele terestre.

Totodată, am căutat să armonizăm, la toate nive-lurile, procedurile şi modul de acţiune a factorilordirect implicaţi în mediatizarea evenimentelor.Încercăm să consolidăm „marea echipă” de profe-

cani au echipe tip „combat came-ra” formate din trei militari: unspecialist în relaţii publice, unspecialist în aparatura au dio -vi deo şi un jurnalist. La noi, dinpăcate, atât ofiţerii de informareşi relaţii publice, cât şi jurnaliştiimilitari trebuie să facă totul. Lanivelul Statului Major al ForţelorTerestre există o situaţie mai bu -nă pentru că avem o colaborareexcelentă între CompartimentulRelaţii Publice şi redacţia„Revistei Forţelor Terestre” deoa-rece foarte multe misiuni au fostefectuate împreună şi rezultateleau fost remarcabile. Am constatatcă o astfel colaborare există pes -te tot unde avem şi mass-mediamilitară, adică la Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Craiova. Dacăla nivel teritorial lucrurile staubine, nu acelaşi lucru pot săafirm despre modul de reflectareal activităţii din teritoriu la nivelcentral. Nu întâmplător am invi-tat la activitatea noastră un re -pre zentant din conducereaTrustului de Presă al MinisteruluiApărării Naţionale, pe domnulcolonel Francisco Stoica. Un dia-log mai consistent pe această te -mă şi un feed-back absolut nece-sar ar fi însemnat cu siguranţăun imbold pentru cei convocaţisă solicite mai des mass-mediami litară centrală în activităţiledes făşurate la nivel teritorial.Este important să existe o foartebună comunicare, iar mesajelemilitarilor din garnizoana Aradsă fie citite sau auzite şi de mili-tarii din garnizoana Iaşi,Constanţa sau oricare alta.

Rolul mass-media virtualeTrăim o eră a vitezei, a infor-

maţiei, când Internetul a devenito obişnuinţă iar reţelele de socia-lizare au o dezvoltare fără prece-dent. Am asistat la transformareaunor publicaţii tipărite în ver-

siuni online şi,după ultimelestudii, se pare căpublicaţiile elec-tronice au unnumăr mai marede cititori decâtcele scrise.

Este necesarsă ne adaptăm lacerinţele societă-ţii dacă dorim sărămânem nişteparteneri credi-bili şi serioşi.Cred că ar trebuisă ne gândimdacă e suficientpentru o institu-ţie să aibă doarun site reprezen-tativ. De ce nuam încerca sărealizăm unblog? Sau, dacădeja avem site,de ce să nu-l facem mai atractivşi mai interactiv ? Aici mă gân-desc să dăm posibilitatea cititori-lor să posteze co mentarii. Am fiîn contact direct şi în timp realcu societatea civilă, cu elevi, custudenţi şi, de ce nu, cu viitoriimilitari. Cred că viitorul va fi alvirtualului şi această vreme separe că nu este prea departe.

Noi nu ne propunem să fim pelocul al doilea

Intenţionăm ca şi anul viitorsă avem invitaţi din mass-mediacivilă – cel puţin doi jurnalişti –,însă dorim să aducem în faţaper sonalului de informare şi rela-ţii publice din forţele terestre şipe colegii din viaţa civilă. Con -cret, dorim să invităm doi-treispecialişti de la mari companiiprivate, poate chiar de la o agen-ţie de publicitate, care să neîmpărtăşească din experienţa lor.

De asemenea, vom continua să

invităm şi jurnalişti, în mare mă -sură dintre cei acreditaţi laMinisterul Apărării Naţionale,dar şi jurnalişti cu care vom intraîn contact pe parcursul acestuian. Mai este destul timp până laurmătoarea convocare şi oriceidee de organizare a acesteia estebinevenită.

Forţele Terestre sunt cea mainumeroasă categorie de forţe dinArmata României, îndeplinindmi siuni în toate teatrele de ope-raţii şi desfăşurând o multitudinede exerciţii complexe pe terito-riul naţional şi în afara lui, caatare nu-şi permite să nu-şi pro-pună o reprezentare pe măsură.Tocmai de aceea, ne propunemsă fim întotdeauna pe primul loc,iar dacă nu reuşim, avem o bunămotivaţie pentru a realiza acestdeziderat în anul următor. Nicio -dată nu ne vom propune să fimpe locul doi. n

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 65

ZIUA FORŢELOR TERESTRECONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE

64 • APRILIE • 2010

OAMENI SUB ARME

sionişti în acest domeniu foarteimportant pentru orice instituţie.Nu ne-am propus să predăm lec-ţii de relaţii publice, nici să adu-cem în atenţie neîmplinirile saulucrurile mai puţin reuşite. Învă-ţăm unii de la alţii, schimbămopinii, căutăm cele mai bunesoluţii la problemele comune,comunicăm eficient. Am prezen-tat în mod realist cele mai impor-tante evenimente desfăşurate peparcursul anului 2009 şi amextras învăţămintele necesarepentru viitor.

Faţă în faţăAm continuat iniţiativa de

anul trecut şi am invitat şi jurna-lişti la convocarea noastră. La ac -tivitatea din acest an, am fostono raţi cu prezenţa, dinmass-me dia civilă, a cinci jurna-lişti: Răzvan Belciuganu - de la„Jurnalul naţional”, AdelinPetrişor şi Dan Gecui de la cana-lul „Realitatea TV”, RăzvanPopescu de la postul „Radio 21”şi, nu în ultimul rând, Ana-MariaOnisei, de la cotidianul„Adevărul”.

A fost un motiv de bucuriepen tru noi prezenţa tuturor jur-naliştilor invitaţi la convocare,având în vedere programul lor

foarte încărcat. Nu pot să nua mintesc de emoţionanta expune-re a domnişoarei Ana MariaOnisei, jurnalistă de o mare sen-sibilitate care, prin maniera cucare a evocat demersul său de aintervieva fratele unuia dintrecamarazii noştri căzuţi în teatrelede operaţii şi datorită delicateţeicu care a ştiut să privească însufletul acestuia şi al camarazilorcelui căzut, a reuşit performanţade a aduce lacrimile în ochiituturor celor aproximativ 60 departicipanţi. Distinsa jurnalistăne-a demonstrat că atunci cândexistă profesionalism de am belepărţi, rezultatul nu poate să fiealtul decât unul excelent. Celetrei documentări jurnalisticeavând ca subiect povestea erou-lui maior (pm) Vasile Unguraş,căzut la datorie în Afganistan,ne-au demonstrat că relaţia jur-nalist – ofiţer de informare şirelaţii publice are un rol esenţialîn transmiterea corectă a mesaje-lor către societatea civilă.

De la Răzvan Belciuganu amavut surpriza să aflăm că, înaintede a fi jurnalist, a fost absolventde liceu militar, dar şi aspecteimportante reieşite din lucrulacestuia cu specialiştii în relaţiipublice din postura de jurnalist

acreditat la MinisterulApărării Naţionale.

Cu Răzvan Popescuam avut, de departe,cele mai consistenteactivităţi în anul 2009şi avem convingereacă acestea vor fi şi înacest an, măcar la ace-laşi nivel. Proiectul„Stagiarii” s-a bucuratde un real succes înmediul cazon, în mass-media civilă, dar maiales în rândul tineri-lor.

Adelin Petrişor şi

Dan Gecui ne-au împărtăşit, cade fiecare dată, cu emoţie şi pa -siune, din bogata lor experienţăjurnalistică.

Ideea invitării jurnaliştilor laaceste convocări îi aparţine pre-decesorului meu, maiorulConstantin Spânu şi, personal,am fost încântat de idee. Anulacesta am încercat – şi am reuşit– să aducem mai mulţi jurnaliştifaţă de anul precedent, în specialdintre cei care au lucrat nemijlo-cit cu noi. Am considerat că estefoarte important pentru noi toţi,ofiţerii de informare şi relaţii pu -blice, să auzim direct de la „sur -să” cum ne privesc jurnaliştii, ca -re sunt aşteptările lor de la noi,cum am putea îmbunătăţi relaţiapersonal de informare şi relaţiipublice - jurnalist şi, nu în ulti-mul rând, le-am transmis dinaşteptările şi le-am împărtăşit dinprovocările noastre.

Un alt aspect pe care am vrutsă-l scoatem în evidenţă, prinaceste invitaţii, a fost faptul căam dorit să arătăm, în cel maipractic mod, că suntem o institu-ţie transparentă, deschisă comu-nicării şi pregătită să-şi transmitămesajele către societatea civilă.Sper ca după această convocaresă nu mai percepem jurnaliştiidoar ca pe nişte aligatori, aşacum erau ilustraţi într-o prezen-tare la cursul de specialitate, cica pe nişte parteneri, la fel deprofesionişti ca noi şi la fel dededicaţi meseriei.

Binomul OIRP - mass-mediamilitară

În această ecuaţie, cred că artrebui să se plece de la premisacă parte din obiective sunt comu-ne. Dacă se vorbeşte de o echipăde relaţii publice, ideal ar fi caaceasta să aibă în componenţăacest binom, pentru că nu întâm-plător, partenerii noştri ameri-

străine. Îmi aduc aminte cu mareplăcere de profesorul meu delimbă română din liceu – regreta-tul profesor Dan Căpitan – care

chiar cred că a avut un rolimportant în a-mi dezvolta abili-tăţile mele în ceea ce înseamnăscrisul. De asemenea, eu amajuns jurnalist după ce, din clasaa X-a până în clasa a XII-a, amfost redactor-şef la revista lice -ului. Atunci se numea „Alterego”, acum văd că se numeşte„Muşatini”. Un mare rol în for-marea mea ca mic jurnalistatunci l-a avut domnul profesorCiprian Baiu, care era foarte ini-mos, şi avea experienţă de gaze-tărie la Iaşi. Dumnealui a condus

şi un cena-clu literarunde amavut oca-zia,împreunăcu colegiimei deliceu, să nedezvoltămabilităţi şiîn ale scri-sului, şi în

a pune întrebări şi a gândi...sigur, cu forţa pe care ţi-o dăadolescenţa. Şi, nu în ultimulrând, vreau să-l amintesc pe diri-

gintele meu, domnul profe-sor Laurenţiu Mureşan, pro-fesor de filozofie, care mi-aîndrumat paşii în viaţă.

— Acum sunteţi de parteacealaltă a „drumului”... cumse vede armata dinsprepresa căreia noi îi spunem„civilă”?

— Armata se vede şi cubune şi cu rele. Eu considercă armata a reuşit o trans-formare extraordinară. Esteinstituţia care a reuşit ceamai mare transformare înRomânia ultimilor douăzecide ani. De la armata aceea„a întregului popor”, cu

300.000 de oameni, până la oarmată totuşi deja cu un antrena-ment şi cu o experienţă foarte

consistentă în spectrul operaţiu-nilor de pe tot globul. Cred căArmata României se poate consi-dera una de la care altele au ceînvăţa şi există o experienţăromânească ce poate fi transmisăşi altor state, într-o relaţie decooperare şi colaborare în NATOşi în Uniunea Europeană.

— Cum vedeţi relaţia jurna-list-ofiţer de relaţii publice? Cumar trebui să fie (relaţia ideală) şicum este ea de fapt (relaţia prac-tică)?

— Relaţia ideală este una decooperare, fără îndoială, în carejurnalistul să poată să-şi exprimepunctele de vedere văzute şi prinperspectiva a ceea ce simte arma-ta. Ofiţerul de relaţii publice tre-buie să-i ajute pentru că, majori-tatea jurnaliştilor, nu au avutniciodată tangenţă cu armata.Fără îndoială că şi în presă existăîncă prejudecăţi, există încăoameni care nu se pregătesc înzona aceasta, nici măcar în a citilegile de organizare şi funcţiona-re. Fără îndoială că există şioameni care au abordări doarvăzute prin prisma senzaţionalu-lui. Însă şi presa cred că, fiindîntr-un mediu foarte concuren-ţial, cu timpul îşi va cerne valori-le şi, până la urmă, punctele devedere, astfel încât să fie profe-sionistă. Sunt destui jurnalişticare au însoţit trupele. n

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 67

— Cum v-aţi hotărât să urmaţi cursurile unuiliceu militar?

— Chiar mi-am dorit aşa ceva. A fost o iniţiativăpersonală care mi-a folosit ulterior foarte mult şicare m-a definit ca om. Avem şi o tradiţie în fami-lie, pentru că am un unchi care a absolvit tot liceulmilitar „Ştefan cel Mare”, pe care l-am terminat şieu în 1997. Dar nu tradiţia de familie a fost moti-vul principal pentru care m-am dus acolo, ci faptulcă m-a atras armata şi tot ceea ce însemna ea.Sigur, intrând în liceul militar vezi deja armata alt-fel. Dar toate activităţile pe care le-am desfăşuratacolo consider că m-au format ca om.

— Totuşi – cunoscând şi celelalte colegii militare– pot spune că cel de la Câmpulung Moldovenesceste mai „spartan”, ca să spun aşa. Cum v-aţi adap-tat la viaţa de licean militar?

— M-am adaptat foarte bine. Evident că a fostmai greu în clasa a IX-a. Dar îmi aduc aminte cunostalgie şi cu plăcere de perioada în care eramboboc. Deşi era mai „spartan”, liceul militar m-afăcut să înţeleg mai multe despre ceea ce înseamnăresponsabilitate, şi despre ceea ce înseamnă onoa-re. Cred că sunt lucrurile definitorii. Sigur, era oşcoală foarte bună şi cred că este la fel şi înmomentul de faţă. Am avut ocazia să am profesoricare chiar mi-au îndrumat paşii şi în ceea ceînseamnă cultura generală, dar şi în ceea ceînseamnă subtilităţile de limbă română, de limbi

Relaţia normală dintre jurnalist şi PR-ist trebuie să fie una de cooperare

Într-o intervenţie din cadrul convocării, referindu-se la relaţia ofiţer de informareşi relaţii publice – ziarist, Răzvan Belciuganu a afirmat că activitatea OIRP trebuie să facă parte din patrimoniul unităţii. Răzvan Belciuganu a reuşit să ne şi surprindă, atunci când ne-a spus că este absolvent de liceu militar.

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: plutonier- adjutant Cristian SURUGIU

OAMENI SUB ARME

66 • APRILIE • 2010

CONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE CONVOCAREA PERSONALULUI DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE DIN FORŢELE TERESTRE

Interviu cu Răzvan Belciuganu, ziarist la cotidianul „Jurnalul naţional“


68 • APRILIE • 2010

OAMENI SUB ARME

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

Elevii de la Cercul de jurnalism, condus de consilierul comandantului pentru relaţii publice, Daniela Filimon, au participat la o şedinţă de antrenament mediaorganizată în cadrul convocării personalului de relaţii publice din forţele terestre.

Experienţă inedită pentru elevii Colegiului MilitarLiceal „Mihai Viteazul”

D in păcate, până la sfârşitul convocăriin-au mai rămas decât trei elevi – înmod cu totul întâmplător băieţii – şi nu

pentru că ei ar fi avut o rezistenţă psihică maimare, ci pentru banalul motiv că ceilalţi au trebuitsă meargă la cursuri. Cum pentru ei a fost o expe-rienţă inedită (cu atât mai mult cu cât de dataaceasta au stat în bancă cu cei care s-au obişnuitsă-i vadă numai la catedră), a fost interesant să leconsemnez impresiile.

Aşa cum am aflat de la cei patru protagonişti,produsul activităţii lor de la Cerc este publicaţiacolegiului care apare lunar. Până în acest an şcolar,publicaţia era realizată în exclusivitate de cătremembrii Cercului de jurnalism, însă conducereacolegiului a venit cu ideea ca fiecare clasă să îşiaducă contribuţia la realizarea unui număr. Astfel,publicaţia este mai personalizată, purtând marcaelevilor din clasa respectivă, şi totodată sunt maimulţi elevi angrenaţi în acest mod de comunicarecare este discursul jurnalistic. De aceea, membriiCercului se axează mai mult pe partea organizatori-că: stabilesc sumarul ediţiei, „netezesc asperităţile”

din articole şi,atunci cândpaginile nu seumple, ei pun înfuncţiune „arti-leria grea”.

Este de lasine înţeles că afost o experienţăinteresantă pen-tru ei, ţinândseama că auavut ocazia săredacteze comu-nicate şi infor-mări de presăsau să se fami-liarizeze cu paşiicare se parcurgîn organizarea unei declaraţii de presă. Dar, dedeparte, cel mai spectaculos pentru ei a fost antre-namentul media când au fost nominalizaţi trei echi-pe de câte doi ofiţeri pentru a susţine declaraţii de


2010 • APRILIE • 69

OAMENI SUB ARME

presă, pe diferite teme, în faţaunor „ziarişti” nu tocmai priete-noşi, care îi asaltau cu întrebăricare mai de care mai incomode.

Câteva din impresiile viitorilornoştri colegi:

Elev sergent Octavian Vijoli:„Întâlnirea de astăzi mi s-a părutinteresantă deoarece, ca viitorofiţer, am putut trage câteva con-cluzii, mi-am putut face o oareca-re imagine despre ceea ceînseamnă a activa în relaţiilepublice, mai ales că, cine ştie,viaţa s-ar putea să mă ducă şiîntr-un post ca acesta. Sincer,mi-ar plăcea, deoarece aş fimereu în miezul evenimentelor...însă, din ceea ce am observataici, este necesară multă muncăşi multă atenţie, trebuie să aicursivitate în vorbire. Dar este omeserie frumoasă.”

Elev sergent Nicolae Mareş:„M-am simţit onorat că am

putut participa la această activi-tate. Am văzut nişte profesioniştiîn acţiune care au folosit tactul şidiplomaţia, aşa cum a remarcatun ofiţer din conducerea convo-

cării. Şi-au păstrat calmul şi,după această experienţă, mi separe interesant să fii ofiţer derelaţii publice.

Nu ştiam că există şi acesteconvocări, însă cred că sunt utilefiindcă-i pregăteşte pe cei din PRpentru situaţiile cele mai nepre-văzute, unde sunt necesare reac-

ţii prompte.” Elev sergent Andrei Talaş:

„Activitatea mi s-a părut destulde interesantă, mai ales că amputut învăţa lucruri noi. Amobservat că atunci când jurnali-ştii manifestă o anumită agresi-vitate profesională trebuie să-ţipăstrezi calmul. Nu trebuie să teimpacientezi, trebuie să vorbeştifluent şi să-ţi controlezi ticurile.Lumea doreşte să afle cât maimulte, să ştie cu ce se ocupăarmata pentru că, până la urmă,armata este punctul de apărare.Mi-ar plăcea să lucrez la relaţiipublice, însă mă simt atras maimult de jurnalism, pentru că îmiplace să-mi exprim părerea des-pre multe lucruri, îmi place săsocializez, să intru în discuţii cuoamenii şi să scriu despre ei.Dacă ar fi să scriu despre activi-tatea de astăzi în publicaţia liceu-lui, aş spune cât de multe lucruriam învăţat. Eşti, parcă, într-o altălume. Şi, cu siguranţă, relatăriledespre antrenamentele media arocupa un spaţiu larg.” n

Savu s-a elaborat metodologiaconcursului şi s-a aprobat spriji-nul logistic. Acum au fost doardoi câştigători, dar adevăraţiiînvingători sunt toţi cei care auparticipat. Vrem să continuăm şisă dezvoltăm acest concurs.Motivarea, schimbul de experien-ţă, atingerea propriilor limite,identificarea viitorilor lideri demicrogrupuri militare sunt obiec-tivele noastre. Am învăţat, amcăutat să creştem gradul de difi-cultate al probelor şi să atingemtoate aspectele esenţiale ale pre-gătirii de bază a unui militar,

cele care defi-nesc luptătorul,principalul atri-but al subofiţeri-lor şi sgv-iştilordin ForţeleTerestre”, adeclarat consi-lierul coman-dantului Divizei4 Infanterie,plutonierul-adjutant CătălinRaţă, unul din-tre promotoriiconcursului.

Militarii par-ticipanţi s-auclasat pe primulloc în unităţile

lor. Au fost trei zile de foc, deîntrecere adevărată, de competi-ţie, de întrecere cu propriile limi-te. Dar ce a impresionat în afarăde dorinţă şi dârzenie a fost fairplay-ul de care au dat dovadătoţi concurenţii.

Câştigătorii anului 2008 aiconcursului „Subofiţerul/Soldatul Anului 2008” au fostplutonierul Marian Zaharia şiAlin Bumb, ambii din Batalionul317 Cercetare „Vlădeasa”. Unconcurs este întotdeauna un locîn care simţi efortul şi dorinţa

participanţilor. Cu mintea plinăde regulamente, cu ochiul încătarea armei, cu degetul pe tră-gaci, cu busola în buzunar şi plă-mânii plini de aer pentru rezis-tenţă, muşchii uzaţi la maximum,ei, concurenţii, au demonstratvaloare. Oameni simpli, au trecutpeste toate piedicile, de ordinmaterial sau sufletesc, au arătatcă doresc şi sunt mândri căîmbracă uniforma armatei româ-ne. Şi au o caracteristică carepărea uitată de mulţi dintreromâni, acea extraordinară men-talitate de învingător.

Comandantul Diviziei 4Infanterie „Gemina”, generalul-maior Mircea Savu, consideră că„Cerinţele unei armate moderne,la standardele armatelor statelormembre NATO, a dus la creşterearolului subofiţerului/maistruluimilitar ca lider şi ca parte a cana-lului de sprijin în susţinereaactului de comandă şi îndeplini-rea misiunilor asumate.Concursul «Subofiţerul /SoldatulAnului» a ajuns în Divizia 4Infanterie «Gemina» la a douaediţie. Activitatea este centratăpe luptător, principalul rol alacestor categorii de personal.Mi-a plăcut această iniţiativă şiam sprijinit-o. Se pare că ideea a

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 71

SUBOFIŢERUL ANULUI ŞI SOLDATUL/GRADATUL ANULUI

N evoia de modele, de exemple este nece-sară acum la dezvoltarea şi implemen-tarea noului rol al subofiţerilor din

Armata Română. A demonstra că poţi fiSubofiţerul Anului şi Soldatul/Gradatul Anuluiînseamnă multă muncă şi dorinţă, curaj, acoperitede acel ceva din sufletul oricărui militar.

Obiectivul concursului Subofiţerul/SoldatulAnului a fost identificarea celui mai bine pregătitmilitar, care să întruchipeze luptătorul, capabil sălupte, să conducă, să instruiască şi să motiveze per-sonalul din subordine pentru îndeplinirea misiuni-lor ce îi revin.

Competiţiile s-au desfăşurat într-un ritm alert,cu probe în care s-au alternat rezistenţa fizică cucea psihică. Militarii participanţi au trecut prin maimulte etape. Acestea au cuprins o evaluare teoreti-că a pregătirii militare generale şi a unei limbi stră-ine, probe practice aplicativ-militare, pregătire fizi-că, orientare în teren, trageri cu armamentul indi-vidual, precum şi o prezentare a activităţii persona-le în faţa unei comisii de subofiţeri consilieri aicomandanţilor. Concurenţii s-au prezentat foartebine pregătiţi, având o foarte bună motivaţie şi odorinţă de a învinge.

Anul 2008 a însemnat demararea acestuia înForţele Terestre. Prima dată concursul s-a desfăşu-rat pe Divizia 4 Infanterie „Gemina“. Un colectiv desubofiţeri consilieri ai comandantului sub conduce-rea unor comandanţi au lucrat la implementareaprimului regulament al întrecerii. După ce activita-

tea s-a organizat la nivel de batalion şi brigadă, avenit faza finală pe divizie. Întrecerea s-a desfăşu-rat în garnizoana Bistriţa. „Este pentru prima datăîn Divizia 4 Infanterie când se organizează un astfelde concurs. Am avut tot sprijinul liderilor noştri.Sub conducerea domnului general-maior dr. Mircea

Puterea de a fi cel mai bun

Militarul este acelaşi care defilează, acelaşi care se pregăteşte în poligoane,tabere de instrucţie, aplicaţii, acelaşi care luptă sau cade la datorie, indiferent deprivaţiunile sau satisfacţiile sale. Acelaşi care îşi sărută soţia sau iubita, îşistrânge copilul la piept, îl sărută pe frunte, îşi ia sacul şi pleacă. Unde? La dato-rie.

Plutonier-major Lucian IRIMIA

OAMENI SUB ARME

70 • APRILIE • 2010


generalul-maior NicolaeDohotariu. Probele concursuluiau fost discutate, inclusiv înşedinţe de lucru, de unde s-augenerat multe idei constructive.Subofiţerii şi soldaţii concurenţi

au înţeles rolul acestei întreceri.Satisfacţia a fost mare, cei angre-naţi au receptat la parametricrescuţi importanţa unei astfelde întreceri. Am fost interesaţi săatingem toată paleta de funcţiiocupate de subofiţeri, de la celşef de echipă până la subofiţerulde stat major. Încercăm să dez-voltăm un spirit, o competiţie încare toţi subofiţerii şi soldaţii şigradaţii voluntari să se simtăînvingători, să înveţe şi să sedezvolte în gândire şi mentalita-te. Militarii de la baza cariereisunt foarte importanţi pentrunoi şi de aceea îi sprijinim îneforturile lor.”

În Divizia 1 Infanterie„Dacica” cei care au câştigatconcursul „Subofiţerul/SoldatulAnului 2009” au fost plutonie-rul-major Florea Sas din Brigada2 Infanterie „Rovine” şi capora-lul Liviu Paraschiv, din Bata -lionul 228 Apărare Antiaerianăal Brigăzii 2 Vânători de Munte„Sarmizegetusa”.

„S-a urmărit identificareacelui mai bun militar, capabil sălupte, să motiveze şi să-şi condu-că soldaţii din subordine", a pre-cizat plutonierul-adjutant princi-pal Tudora Băraru, consilier alcomandantului Diviziei 1Infanterie „Dacica“.

Pe Divizia 4 Infanterie„Gemina” câştigători au fost plu-tonierul-major Dorin Tudose din

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 73


prins, şi alte structuri militare aufost interesate şi au preluat acestformat. Competiţia se constituie,alături de alte proiecte, ca oetapă din «strategia» de creşterea rolului subofiţerilor în cadrulstructurii militare. Competiţia îngeneral şi acest concurs în spe-cial generează calitate, genereazăperformanţă. De ce? Pentru căoferă oportunitatea ca, militaride arme diferite, din unităţi dediferite tipuri să concurezeîntr-un cadru unitar, constituitdin probe cuantificabile, aflate înregulamentele şi instrucţiunile învigoare, precum şi un bun prilejpentru aceştia de a se cunoaşte,de a împărtăşi din experienţaacumulată şi de a-şi recunoaşteposibilităţile dar şi limitele.

Domeniul vast al probelor deconcurs şi rezultatul final, identi-ficarea celui mai complet şi maibine pregătit militar genereazăsentimentul de apartenenţă laelita militară şi creionează men-talitatea de învingător.”

„Desfăşurarea în condiţii exce-lente a celor două ediţii ale com-petiţiei, organizată şi condusă întotalitate de subofiţeri, ademonstrat profesionalismul şiseriozitatea subofiţerilor noştri.Idealul promovat de concursdefineşte subofiţerul modern caun specialist militar desăvârşitcare conduce prin exemplu,instruieşte din experienţă, menţi-ne şi impune standardele, aregrijă de subordonaţi şi, nu înultimul rând, este exemplu pen-

tru tinerii soldaţi şi gradaţivoluntari.”

„Îmi exprim încrederea însubofiţeri, în acţiunile şi capaci-tatea lor. Sunt pe un drum ascen-dent, manifestă iniţiativă, îşi per-fecţionează calităţile de lideri şiluptători. Competiţia Subofiţerul/Soldatul Anului a fost şi va fi unprilej pentru manifestarea depli-nă, într-o manieră de fair play aspiritului de luptător”, a declaratgeneralul-maior dr. Mircea Savu.

Anul 2009 a însemnat o împli-nire a celor care au stat la bazaorganizării acestui concurs.Astfel, s-a pornit de la nivel debatalion şi s-a definitivat la nive-lul Statului Major al ForţelorTerestre. Alături de Divizia 4Infanterie „Gemina”, şi Divizia 1Infanterie „Dacica” a organizatconcursul „Subofiţerul /SoldatulAnului 2009”. GarnizoaneleMiercurea-Ciuc şi Focşani au fostgazdele etapelor pe divizie.Trebuie remarcate ospitalitatea şiconcursul gazdelor în organiza-rea unor astfel de întreceri. Esteun efort imens de la comandantla ultimul soldat pentru că estenevoie de o implicare a tuturordatorită probelor complexe şi deo largă diversitate ale concursu-lui.

„Sunt un adept al lucrului înechipă – declara comandantulDiviziei 1 Infanterie „Dacica”,

OAMENI SUB ARME

72 • APRILIE • 2010


Ştafeta României, în com-punerea căreia, alături deMihaela Purdea, s-au aflatDana Plotogea, Eva Tofalvi, şiReka Ferencz, a terminatcursa cu timpul total de1h12'32''7/10, obţinând unadintre cele mai bune perfor-manţe pentru delegaţiaromână prezentă la aceastăolimpiadă.

La proba de ştafetă femi-nină de biatlon (4x6 km) auluat startul 19 echipe.

Mihaela Purdea s-a născutîn anul 1982, la Bistriţa, şieste legitimată la ClubulSportiv Aplicativ-Militar"Bucegi" Predeal din anul2000. A început schiul fondla Clubul Sportiv Bistriţa.Este absolventă a Facultăţiide Ştiinţe Economice dinBraşov, a Facultăţii deEducaţie Fizică şi Sport"Babeş Bolyai" din Cluj-Napoca şi a unui master îneducaţie fizică. În anul 2008,a fost înaintată la gradul desergent-major. Are o bogatăactivitate sportivă competi-ţională, încununată de unpalmares de medalii naţiona-le şi internaţionale. n

Performanţă la JocurileOlimpice de Iarnă de la Vancouver Sergentul-major Mihaela Purdea, membră a Clubului Sportiv Aplicativ-Militar"Bucegi" din Predeal, aflată în delegaţia ţării noastre la Jocurile Olimpice deIarnă de la Vancouver, Canada, s-a clasat pe locul 10, împreună cu ştafetafeminină de biatlon a României în cursa de 4x6 km.

Căpitan Alin [email protected]

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 75

PERFORMANŢE

Brigada 61 Vânători de Munte şicaporalul Alin Bumb dinBatalionul 317 Cercetare„Vlădeasa”.

La începutul anului 2010, lanivelul Statului Major al ForţelorTerestre a fost desemnat„Subofiţerul Anului 2009”, încadrul acestei structuri, plutonie-rul-major Florea Sas dinBatalionul 26 Infanterie „NeagoeBasarab” – „Scorpionii Roşii”,acolo unde îndeplineşte funcţiilede comandant de grupă şi ajutoral comandantului de pluton.

„Spiritul de competiţie esteun motor important în moderni-zarea Forţelor Terestre şi aArmatei Române. Subofiţerii suntun fel de placă turnantă a acesteicategorii de forţe, sunt impor-

tanţi peste tot, atât la nivelulsubunităţilor, cât şi al statelormajore, în atelierele de reparaţiisau în structurile logistice... Noi,

comandanţii, trebuie să-i punemîn valoare şi să le oferim posibili-tatea să se manifeste. Foartemulţi au pregătire extraordinară

şi pot fi exemple chiar şi pentruofiţerii tineri, pe care-i pot spri-jini în formare şi în adaptarea lamediul militar”, a declarat şefulStatului Major al Forţelor Teres -tre, generalul-maior dr. DanGhica-Radu.

Pentru subofiţeri şisoldaţii/gradaţii voluntari, acestconcurs este un nou început, odemonstraţie de valoare pe caretoţi membrii acestui corp trebuiesă şi-o asume. Este nevoie demultă muncă, dorinţă şi susţine-re. Este un efort comun în caretrebuie să fie angrenaţi toţi mili-tarii, indiferent de grade. Pentrucă rezultatul este doar unul: per-formanţa armatei române. n

OAMENI SUB ARME

74 • APRILIE • 2010


• La kilometrul zero al infanteriei p. 78

Lt. col. Dragoş ANGHELACHE Dacă pentru ofiţerii de infanterie care acum au ovechime mai mare în armată Făgăraşul era unpunct obligat de trecere, datorită reformării învă-ţământului militar, Centrul de Instruire al Infanterieişi Vânătorilor de Munte a devenit kilometrul zeroal infanteriei.

• Toţi infanteriştii trec, cel puţino dată, pe la Făgăraş p. 80

Interviu cu locotenent-colonelul Stelian Pantazi,comandantul Centrului de Instruire pentruInfanterie şi Vânători de Munte „ConstantinBrâncoveanu”

Lt.col. Dragoş ANGHELACHE • Centrul de Instruire al Infanteriei şi Vânătorilorde Munte în cadrul sistemului militar de învăţă-mânt din Forţele Terestre • Făgăraşul – punct obli-gat de trecere • Infanteria în conflictele moderne• O perspectivă pentru instituţia făgărăşeană.

• Programe majore de înzestrare,obiective ale forţei şi reglementări înarmă p. 83

Cpt. Gabriel NICUŞAN Prin misiunile pe care le are, Secţia CercetareDezvoltare şi Reglementări în Armă se constituieîn efortul de sprijin pentru unităţile de infanteriedin Armata României şi, implicit, pentru armainfanterie.

• Aceleaşi cerinţe de pregătire pentru toţi infanteriştii p. 85

Lt. col. Dumitru STOIAN Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânătoride Munte este considerat kilometrul zero al infan-teriei. Aici instruim comandanţi de plutoane,comandanţi de companii, ofiţeri de stat major,subofiţeri care devin comandanţi de echipă, degrupă şi subofiţeri de stat major.

• Începe instrucţia la Şcoala deAplicaţie pentru Unităţi Sprijin deLuptă „General Eremia Grigorescu”p. 88

Mr. Iulian TRUŞCĂ Festivitatea de deschidere a etapei de instrucţiepentru soldaţii şi gradaţii voluntari la Centrul deInstruire pentru Artilerie Terestră şi ArtilerieAntiaeriană s-a desfăşurat luni, 8 martie, la sediulunităţii.

• Educaţie ecologică în ColegiulMilitar Liceal „Mihai Viteazul” p. 90

Daniela FILIMON La acţiunea „Luna Plantării Arborilor” din judeţulAlba au participat şi elevii Colegiului Militar Liceal„Mihai Viteazul“.

• Performanţe demne de laudă p. 91

Daniela FILIMON Se spune că toată viaţa învăţăm, acumulămcunoştinţe, deprinderi, ne instruim, ne formăm pen-tru a fi oameni desăvârşiţi. Cea mai beneficăperioadă pentru această desăvârşire este aceeade elev; la colegiul militar cu atât mai mult.

AA ll mm aa mm aa tt ee rr

armamentul individual tip NATO,sistemul individual de luptăavansat, sistemul armament anti-tanc şi sistemul individual deprotecţie balistică. Aici se elabo-rează cerinţele operaţionale pefiecare din cele şapte programede înzestrare, actualizarea lor înfuncţie de cerinţele emise deNATO pentru forţele dislocabile.Biroul de Cercetare şi Dezvoltareîn Armă din Centrul de Instruirepentru Infanterie şi Vânători deMunte se ocupă şi de implemen-tarea a două obiective foarteimportante ale forţei: Operaţiilemultinaţionale în mediul urbanşi Sistemul de luptă individualavansat.

După cum se ştie, fizionomiaconflictelor s-a schimbat. Înce-pând cu ultimul deceniu al seco-

lului trecut, o dată cu primulrăzboi din Golf, manualele deducere a luptei au început să serescrie. Asistăm, de asemenea, lao supertehnologizare a forţelor,la crearea de muniţii din ce în cemai inteligente şi, bineînţeles, lavectori purtători a acestora cu oprecizie din ce în ce mai mare.Aproape că suntem tentaţi să cre-dem că suntem la un pas de fic-ţiunea filmelor din anii '80, cândrăzboaiele se purtau aproape înexclusivitate între roboţi. Sepune, în acest context, o întreba-re legitimă: mai este necesarăinfanteria? Şi, prin extensie: vamai avea viitor o instituţie aşacum este Centrul de Instruirepentru Infanterieşi Vânători deMunte? Deocam -dată, con flictelerecente ne-audemon strat că,oricât de mult arfi avansat tehni-ca şi tehnologia,rezultatul finalal conflictuluiîncă este tranşatde către infante-rie. Dar, asupra acestui aspect afăcut câteva precizări comandan-tul instituţiei în interviul publicatîn continuare.

Înainte de a trece mai depar-te, propun o scurtă trecere înrevistă a cursurilor care se orga-

nizează la Făgăraş: cursurile debază pentru ofiţerii formaţi prinfiliera directă sau cursurile deformare, pentru ofiţerii proveniţidin filiera indirectă, în urmacărora aceştia sunt pregătiţi pen-tru prima funcţie din carieră,aceea de comandant de pluton.Cursul avansat pregăteşte ofiţeriipentru funcţia de comandant decompanie iar la cursul de statmajor se pregătesc ofiţerii carevor lucra în statul major al bata-lioanelor de infanterie. Pentrusubofiţeri se organizează cursuride formare şi de carieră (similarecu cele ale ofiţerilor), cursulavansat, în urma căruia devincomandanţi de grupe şi pluto-

nieri-majori, apoi pot îndeplinifuncţia de comandant de plutoninfanterie. Pentru soldaţii şi gra-daţii voluntari există cursurile deformare a acestei categorii depersonal şi cursul de caporali. n

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 79

CENTRUL DE INSTRUIRE AL INFANTERIEI ŞI VÂNĂTORILOR DE MUNTE

De ce Făgăraşul este consideratpunctul de plecare? Pentru căaici se formează tot personalul

militar din această armă: fie că sunt soldaţi volun-tari, fie că sunt subofiţeri sau ofiţeri.

Centrul de Instruire pentru Infanterie şiVânători de Munte se subordonează Şcolii deAplicaţie pentru Unităţi de Luptă „Mihai Viteazul”,cu sediul în Piteşti, iar centrul are misiunea de aplanifica, organiza, coordona şi evalua activităţilede pregătire profesională iniţială, de formare conti-nuă şi de perfecţionare a personalului militar pro-fesionalizat în arma infanterie şi vânători demunte, personal care poate fi în activitate sau înrezervă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.Centrului de instruire de la Făgăraş i se subordo-nează Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte

„Bucegi” din Predeal, unde cadrele militare şi sol-daţii voluntari se specializează şi se perfecţioneazăîn specialitatea vânători de munte şi Batalionul 1Instrucţie, care este dislocat în localitatea Caracal,şi acolo se formează soldaţii voluntari.

În afară de partea de instruire şi de pregătire apersonalului militar din arma infanterie, instituţiarealizează politici de organizare, de înzestrare şi deinstruire în armă, elaborează acte normative speci-fice armei, protejează şi conservă patrimoniul cul-tural şi istoric al infanteriei. Mai mult, instituţiavine şi în sprijinul unităţilor de infanterie dinArmata României prin programele majore de înzes-trare în armă pe care centrul le are în responsabili-tate. Acestea sunt în număr de şapte: maşina deluptă a infanteriei MLI-84 M, transportorul blindatpentru trupe, aparatura optică şi optoelectronică,

La kilometrul zero al infanteriei

Dacă pentru ofiţerii de infanterie care acum au o vechime mai mare în armatăFăgăraşul era un punct obligat de trecere, deoarece toate cursurile de promovareîn carieră – până la ofiţer de stat major în batalionul de infanterie – se făceauacolo, în ultimii ani, datorită reformării învăţământului militar, Centrul deInstruire al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” a devenit kilometrul zero al infanteriei.

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE

ALMA MATER

78 • APRILIE • 2010


OAMENI SUB ARME

80 • APRILIE • 2010


— Domnule locotenent-colonel, vă rugăm săfaceţi o scurtă prezentare a Centrului de Instruirepentru Infanterie şi Vânători de Munte.

— Facem parte din Şcoala de Aplicaţii pentruUnităţi de Luptă cu sediul în Piteşti. Centrul, înprincipal, se ocupă de pregătirea, perfecţionareacadrelor militare din arma infanterie. Principalelenoastre atribuţii constau în perfecţionarea – dinpunct de vedere al pregătirii – tinerilor ofiţeri –a sublocotenenţilor care au urmat AcademiaForţelor Terestre, arma infanterie – şi perfecţiona-rea în carieră a tuturor ofiţerilor de infanterie princursuri avansate sau prin cursuri de stat major.

O unitate subordonată – Batalionul 1 Instrucţiedin Caracal – are ca principală activitate instruireainfanteriştilor soldaţi şi gradaţi voluntari, iar Bazade Instrucţie pentru Vânători de Munte de laPredeal se ocupă de perfecţionarea ofiţerilor şisubofiţerilor care au această specialitate. Ca o con-cluzie, tot ceea ce înseamnă infanterie în armataromână se pregăteşte – într-o formă sau alta – laCentrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânătoride Munte de la Făgăraş.

— Aceasta înseamnă că instituţia dumneavoastrăare şi atribuţii pe linia elaborării de acte normativeîn armă?

— Instituţia inspectorului de armă nu mai există

din 2008 iar problemele privind contribuţia laîntocmirea unor manuale pentru luptă sunt prelua-te şi de instituţia noastră. Avem în derulare activi-tăţi pentru punerea la punct a bazei de date şi con-stituirea viitorului manual de instrucţie al batalio-nului de infanterie. Avem, de asemenea, specialişticare-şi aduc contribuţia, prin activitatea pe care odesfăşoară, şi sunt solicitaţi de fiecare dată de cătrestructurile Statului Major al Forţelor Terestre înceea ce priveşte introducerea în armată a sisteme-lor de arme şi a tehnicii militare, prin prisma luptă-torului, prin prisma specialistului de armă.

— Exista ideea potrivit căreia Făgăraşul este kilo-metrul zero al infanteriei. Cât de mult este valabilăaceastă sintagmă? Chiar se dă "ora exactă" în infan-terie de la Făgăraş?

— Se poate spune că "ora exactă" în infanteriese dă de la Făgăraş însă, dacă avem în vedere fap-tul că sublocotenenţii – cei care urmează să coman-de plutoanele de infanterie –, se formează la Sibiu,kilometrul zero ar putea fi la graniţa dintre celedouă instituţii. Dar, per ansamblu, infanteriştii tre-buie să treacă pe la Făgăraş. Din acest punct devedere, nu ştiu dacă se dă neapărat "ora exactă"dar centrul nostru încă a rămas un punct obligatde trecere pentru cariera infanteriştilor, chiar dacăau apărut, la nivelul conducerii armatei, prin pris-

Toţi infanteriştii trec, celpuţin o dată, pe la Făgăraş

Interviu cu locotenent-colonelul Stelian Pantazi, comandantul Centrului de Instruire pen-tru Infanterie şi Vânători de Munte „Constantin Brâncoveanu”

• Centrul de Instruire al Infanteriei şi Vânătorilor de Munte în cadrul sistemuluimilitar de învăţământ din Forţele Terestre • Elaborarea de acte normative înarmă • Făgăraşul – punct obligat de trecere • Infanteria în conflictele moderne• O perspectivă pentru instituţia făgărăşeană.

Locotenent-colonel Dragoş [email protected]

Programe majore de înzestrare, obiective ale forţei şi reglementări în armă

A cesta este şi motivul pentru care mănumăr printre cei mai fervenţi susţină-tori pentru reînfiinţarea instituţiei

inspectorului pentru armă, deoarece avem sarciniconcrete în domeniu. Prin reînfiinţarea acestei in -stituţii considerăm că s-ar repune bazele unei relaţiicorecte, normale şi principiale cu unităţile din teri-toriu care, în final, sunt beneficiarele muncii noas-tre.

Am afirmat cele de mai sus pentru că avem înresponsabilitate şapte programe majore în armainfanterie: maşina de luptă a infanteriei modernizatăMLI-84 M (program care este aproape de finalizare),transportorul blindat pentru trupe (este în curs dederulare), aparatura optică şi optoelectronică, arma-mentul individual tip NATO şi sistemul de luptăindividual avansat (toate trei programele sunt încurs de derulare şi avem sarcini concrete în acestdomeniu), apoi sunt sistemul armament antitanc şiechipamentul de protecţie balistică care, de aseme-nea, sunt două programe importante pentru armainfanterie. Ne ocupăm de elaborarea cerinţelor ope-raţionale pentru fiecare dintre cele şapte programede înzestrare şi de actualizarea lor în funcţie decerinţele emise de NATO pentru forţele dislocabileşi, mare parte dintre ele, sunt din arma infanterie.Ne ocupăm, de asemenea, de implementarea a douăobiective ale forţei, foarte importante pentru ArmataRomâniei: Operaţiile multinaţionale în mediul urbanşi, de asemenea, Sistemul individual de luptă avan-sat, care este şi obiectiv al forţei, şi program deînzestrare. Pentru acesta simţim acut nevoia de a

Secţia Cercetare Dezvoltare şi Reglementări în Armă se constituie, practic, în efortul de sprijin pentru Secţia Educaţie şi Învăţământ dar, prin sarcinile şimisiunile concrete pe care le are secţia noastră, pot să afirm că suntem, practic,efortul de sprijin pentru unităţile de infanterie din Armata României şi, implicit,pentru arma infanterie.

Căpitan Gabriel NICUŞANŞef Birou Dezvoltare şi Reglementări în Armă

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 83


ma resurselor umane, echivalăriale anumitor cursuri. Şi, acolounde este posibil, multe dintrecadrele militare din arma infan-terie au posibilitatea de a parcur-ge alte forme de pregătire decâtcele pe care le organizăm laFăgăraş. Dar, părerea mea este cătoţi infanteriştii – într-o formăsau alta – ar trebui să treacă celpuţin o dată pe la Făgăraş.

— Fac apel la experienţa dum-neavoastră ca infanterist, dar şila experienţa dumneavoastră uni-versitară. Ce rol mai are infante-ria în conflictele moderne?

— Războiul a fost mereu întransformare. Nu vreau să fac untitlu de glorie din ceea ce areprezentat arma infanterie de-alungul timpului, dar se cunoaştecă infanteriştii şi-au adus contri-buţia lor de sânge; o contribuţiefoarte consistentă. Tocmai deaceea, dacă vorbim despre războ-iul viitorului sau despre acţiuneadesfăşurată de armate în condi-ţiile moderne ale spaţiului deluptă, infanteria încă va mai aveaun cuvânt hotărâtor de spus.Ultimele conflicte mondiale, chiardacă n-au avut amplitudinea răz-boaielor clasice, au demonstratcă cele mai puternice armate alemomentului încearcă să găseascătoate variantele posibile de aduce războiul evitând, pe câtposibil, folosirea infanteriei. Dece? Pentru că folosirea oamenilorîn confruntarea directă duce, ine-vitabil, la pierderi. Dar, în celedin urmă, războiul este dus decătre oameni împotriva oameni-lor şi, oricât de sofisticate vor fisistemele de arme, cea care vatranşa finalitatea luptei va fi, încele din urmă, infanteria: soldaţiivor lupta şi de acum încolo – celpuţin în viitorul previzibil –împotriva soldaţilor.

— Având în vedere cele demai sus, care consideraţi că va fievoluţia Centrului de Instruirepentru Infanterie şi Vânători deMunte în viitorul apropiat?

— Schimbările de denumiresau de organizare nu cred că voraduce schimbări esenţiale în ceeace priveşte modul de pregătire alinfanteriei în viitorul apropiat.Fie că se va reveni la şcolile deaplicaţie pe arme, fie că centrelede pregătire vor rămâne în confi-guraţia actuală, elementele pre-gătirii în acest centru vor fimereu aceleaşi: pregătirea tacticăa ofiţerilor, disciplina şi curajul.Sunt cele trei elemente de careau nevoie toţi infanteriştii şi pecare se pune accentul în toatearmatele din lumea aceasta. Iardezvoltarea acestor calităţi nu sepoate realiza decât prin pregăti-rea adecvată a militarilor. Deciviitorul centrului cred că este asi-gurat prin prisma a ceea ce sedoreşte de la militarii unei arma-te moderne. Condiţiile deinstrucţie se îmbunătăţesc conti-nuu pentru că fiecare dintrecomandanţi au căutat că creezecondiţii cât mai bune de trai pen-tru cursanţi, dar fără a neglijacelălalt aspect al pregătirii, caretrebuie să se realizeze cât maiaproape de realitatea câmpuluide luptă, aşa cum o cere războ-iul.

Trebuie să spun că suntemsprijiniţi din toate punctele devedere de către structuraInstrucţie şi Doctrină din StatulMajor al Forţelor Terestre – atâtcât permite situaţia actuală – şică de fiecare dată am avut priori-tate. Oricum, ceea ce este acumîn Centru nu se mai compară cuceea ce era înainte iar aprecierilele puteţi lua de la cursanţii cares-au pregătit la noi de-a lungultimpului. Mă refer la dotare şi la

respectul în lucrul cu oamenii;ceea ce nu înseamnă că facemrabat de la disciplină sau de lacalitatea pregătirii.

— Ce puteţi spune despre per-sonalul care încadrează Centrulde Instruire pentru Infanterie şiVânători de Munte?

— Fiind instituţie de învăţă-mânt, căutăm ca partea adminis-trativă să se ocupe exclusiv deproblemele specifice, cele deînvăţământ rămânând în sarcinastructurii specializate şi depunemeforturi ca partea de învăţământsă nu sufere absolut deloc dincauza greutăţilor materiale cucare ne confruntăm. Prin urmare,am luat toate măsurile pe carele-am considerat de cuviinţă, ast-fel încât corpul instructorilor sănu fie deloc implicat în aceastălatură administrativă. Sunt sufi-cient de multe activităţi încât săavem motive pentru a ne rupe deînvăţământ ca să le putem rezol-va, însă am ţinut ca partea deinstruire să se ocupe numai deacest lucru, cu atât mai mult cucât avem oameni pregătiţi, cusuficientă experienţă şi, mulţidintre ei, cu misiuni în teatrelede operaţii. Căutăm, pe cât posi-bil, să motivăm instructorii supe-riori pentru a rămâne în unitatedeoarece dacă pleacă, nu suntfoarte uşor de înlocuit. Oameniisunt bine intenţionaţi, îşi factreaba, se adaptează la ceea ceeste nou iar rezultatele noastrese văd prin prisma cursanţilorcare se reîntorc la unităţi. De alt-fel, noi ţinem legătura în perma-nenţă cu unităţile din teritoriu,cărora le solicităm de fiecaredată puncte de vedere privindfinalitatea cursurilor, pentru caplanurile noastre de învăţământsă ţină pasul cu cerinţele dinunităţi. n

OAMENI SUB ARME

82 • APRILIE • 2010


Pe lângă funcţia de instruire acelor trei categorii de personal,Centrul mai are şi partea de

reglementări în armă: manuale şi instrucţiuni speci-fice armei de care se ocupă secţia Cercetare şi dez-voltare în armă.

Învăţământul este privit sub două aspecte.Instrucţie – cu precădere soldaţii şi gradaţii volun-tari –, şi educaţie. Sub acest aspect, Centrul deInstruire pentru Infanterie şi Vânători de Munte aredouă sarcini majore. Una dintre ele este formareainiţială, care se referă la ofiţerii care vin de laAcademia Forţelor Terestre. Ei au instrucţia indivi-duală efectuată aproximativ la acelaşi nivel cu asoldatului de la Caracal, pentru că la nivel de bază,şi soldatul, şi subofiţerul, şi ofiţerul trebuie să aibăaceeaşi pregătire şi să înveţe aceleaşi lucruri, iarulterior să se specializeze în armă.

În Centru încercăm să uniformizăm pregătirea înForţele Terestre. Începem cu instrucţia individualăşi cu lista de cerinţe esenţiale ca soldat. Acestaspect este reglementat, pentru că la Caracal solda-tul are o listă cu cerinţe, cu sarcini de instrucţie, pecare trebuie s-o parcurgă. Aceeaşi listă trebuie să oparcurgă şi ofiţerul student la Academia ForţelorTerestre, aceeaşi listă trebuie să o parcurgă şi sub-ofiţerul sau maistrul militar la Şcoala Militară deMaiştri Militari şi Subofiţeri de la Piteşti. Ceea ceavem de lucru în continuare este să armonizămpregătirea, astfel încât anumite sarcini de instrucţiedin Academie să nu se repete la noi în Centru,excepţie făcând, bineînţeles, cele neapărat necesare,fiindcă un lucru învăţat trebuie repetat ca să rămâ-

Aceleaşi cerinţe de pregătirepentru toţi infanteriştiiNe place să spunem că Centrul de Instruire pentru Infanterie şi Vânători deMunte este considerat kilometrul zero al infanteriei. Aici instruim comandanţi de plutoane, comandanţi de companii, ofiţeri de stat major, subofiţeri care devincomandanţi de echipă, de grupă şi subofiţeri de stat major. De asemenea, soldaţii voluntari care fac pregătirea de bază la Batalionul 1 Instrucţie vin la noisă se specializeze în arma infanterie.

Locotenent-colonel Dumitru STOIANŞeful structurii Educaţie şi Învăţământ

OAMENI SUB ARME

2010 • APRILIE • 85


avea o relaţie de cooperare saude interacţiune activă cu unităţi-le de armă din Armata Românieişi din Forţele Terestre Române înspecial.

Pe linia elaborării actelor nor-mative specifice în arma infante-rie, răspundem de elaborareamanualelor pentru luptă, deimplementarea lecţiilor învăţateşi a standardelor NATO în conţi-nutul manualelor. Şi acesta esteun alt motiv pentru care scriammai sus că munca noastră estefoarte complexă; se derulează pemulte planuri şi, din păcate, cu ostructură foarte mică: doi ofiţericu gradul funcţiei de maior, unsubofiţer şi un referent. Chiar şiavând în vedere numai complexi-tatea implementării şi derulăriiprogramelor de înzestrare şi aobiectivelor forţei, nu putem facefaţă cu o structură aşa de mică,fără a lua în calcul necesitatea deelaborare a manualelor pentru

luptă specifice armei infanterie şinecesitatea de a îmbunătăţi, amodifica şi a completa manualeleşi programele de instrucţie pen-tru misiuni şi cele de instrucţieindividuală care au fost deja ela-borate.

Elaborarea manualelor presu-pune o muncă deosebit de com-plexă. Începe prin studiereabibliografiei specifice din dome-niu, apoi se întocmeşte un pro-iect de cuprins, pentru a răspun-de nevoilor unităţilor din terito-riu, şi elaborarea manualului.Toate aceste activităţi se fac înconcordanţă cu prevederile doc-trinelor din armă sau specificearmei şi, de asemenea, în concor-danţă cu misiunile pe care leîndeplinesc unităţile de infante-rie nu numai pe teritoriul naţio-nal, ci şi în teatrele de operaţii.Matricea de adaptare a conţinu-tului actelor normative specificeîn arma infanterie este una

deosebit de complexă pentru că,practic, avem cele mai multe uni-tăţi şi specificul armei infanterieeste, de asemenea, unul complex.

Noi ne dorim o relaţie strânsăde cooperare cu unităţile deinfanterie din teritoriu. Recentam desfăşurat o conferinţă delucru în vederea elaborăriimanualului pentru luptă al bata-lionului de infanterie, la care auparticipat doisprezece coman-danţi de batalioane. De aseme-nea, am mai avut o conferinţă delucru cu reprezentanţiiUniversităţii Naţionale deApărare şi am considerat-o bene-fică în activitatea noastră de ela-borare a manualului, pentru căne-am stabilit nişte direcţii clareîn care trebuie să acţionăm pen-tru elaborarea manualului pentruluptă. Practic, am clarificat uneleconcepte, am stabilit nişte limitede acţiune, ceea ce pentru echipadin biroul nostru a fost un lucrufoarte bun.

De asemenea, ne dorim o rela-ţie foarte bună de cooperare cuAcademia Forţelor Terestre, cuŞcoala Militară de Maiştri Militarişi Subofiţeri, cu Batalionul 1Instrucţie, pentru a îmbunătăţiProgramele de instrucţie indivi-duală şi Programele de instrucţiepentru misiuni care sunt tot însarcina Centrului de Instruirepentru Infanterie şi Vânători deMunte. n

OAMENI SUB ARME

84 • APRILIE • 2010


nă în memorie. Cu alte cuvinte,noi încercăm să dezvoltăm o con-cepţie de pregătire individualăpe întreg par-cursul carierei mili-tare, conform ordinului pe care îlavem în acest sens încă din 2007.Pregătirea individuală a fiecăruicadru militar din armată, sau aoricărui soldat ori gradat volun-tar se va proiecta şi se va executape întreg parcursul carierei mili-tare. Noi considerăm că va trebuisă urmăm trei paşi. Primul impli-

că proiectarea parcursului unuiofiţer în carieră. Al doilea paseste pregătirea în Centrul deInstrucţie pentru Infanterie şiVânători de Munte, unde se spe-cializează ca militar. Aici învaţăsă fie comandant, învaţă săinstruiască echipa, grupa sauplutonul adică, reducând la esen-ţă, la noi învaţă ceea ce trebuiesă facă la război. De aceea noitrebuie să avem nişte programede studii foarte clare, bazate pe

un obiectiv final: laplecarea din Centru,cursantul să fie califi-cat pentru profesia decomandant (de plu-ton, grupă, echipă).De regulă, se confun-dă instrucţia colectivăa plutonului şi a com-paniei cu ceea ce tre-buie să facă, înCentru, cursantul. Elnu face aici instrucţiecolectivă. De aceeatrebuie să existe unprogram specific deinstruire pentrucomandanţi (lideri).

Dinamica cursuri-lor este diferită de laan la an, în funcţie depromoţiile care termi-nă Academia Forţelor

Terestre şi în funcţie de cerinţeledin teritoriu. Atunci când a fostdeficit de comandanţi de plutoa-ne şi grupe, ni s-a cerut să for-măm subofiţeri şi ofiţeri pe filie-ră indirectă. În principiu, într-unan calendaristic, avem în jur de800 de cursanţi. În fiecare anevaluăm dacă modelul absolven-tului, aşa cum l-am conceput,mai corespunde noilor cerinţe.De aceea trimitem acest model launităţile beneficiare pentru a i seaduce îmbunătăţiri şi a fi cât maiapropiat de cerinţele momentu-lui.

Ca unităţi subordonate, avemBaza de Instruire a Vânătorilorde Munte de la Predeal şiBatalionul 1 Instrucţie de laCaracal. În batalion soldaţiivoluntari execută instrucţia debază, urmând ca, pentru cea despecialitate să trimită soldaţii lacentre de instruire de orice armă.Astfel, orice soldat care vine înArmata României trece mai întâipe la Caracal. După aceea se for-mează ca infanterist, ca artilerist,în limita locurilor disponibile.Baza de instruire de la Predealface aceeaşi pregătire ca şiFăgăraşul, însă pentru specialita-tea vânătorilor de munte, dupăprograme asemănătoare cu celede aici. n

OAMENI SUB ARME

86 • APRILIE • 2010


care începe astăzi, am desfăşuratactivităţi complexe de pregătire,constând în: igienizarea şi zugră-virea spaţiilor de cazare şi grupu-rilor sanitare; repararea mobilie-rului şi îmbunătăţirea stării defixaţie a încăperilor unde milita-rii sunt cazaţi; am organizat şiam desfăşurat o convocare meto-dică cu comandanţii de subuni-

tăţi, cu o dura-tă de cincizile, unde s-apus accentulpe modul deutilizare a pro-gramelor deinstruire indi-viduală debază şi de spe-cialitate şi, nuîn ultimulrând, am veri-ficat şi pregă-tit baza mate-

rială necesară desfăşurăriiinstrucţiei.”

Pe timpul subetapei adminis-trative, care s-a desfăşurat peparcursul primei săptămâni, s-audesfăşurat activităţi legate de pri-mirea şi cazarea soldaţilor volun-tari şi s-a realizat acomodarea lorla specificul vieţii militare. Înacea perioadă soldaţii voluntariau fost luaţi în evidenţă, li s-auadus la zi datele personale, dupăcare s-au realizat structurile de

instrucţie, iar militarii au fostrepartizaţi pe subunităţi. Apoi eiau fost echipaţi şi li s-a distri-buit armamentul individual. O zispecială a fost destinată pentruprezentarea cazărmii, a cadrelorcu funcţii de conducere şi aDrapelului de luptă al unităţii,după care li s-a făcut instructajulîn vederea respectării normelorde securitate şi sănătate înmuncă şi de apărare împotrivaincendiilor. De departe, cea maispectaculoasă activitate dinaceastă săptămână a fost şedinţade tragere în care s-au demons-trat capacităţile tehnico-tactice şide luptă ale armamentului indi-vidual şi de grupă.

„Începând de azi, pe parcursulperioadei instruirii de bază, sol-daţii voluntari vor acumulacunoştinţe privind instrucţiagenerală a individului şi îşi vorforma deprinderile pentru folosi-rea cu eficienţă a armamentuluişi a mijloacelor de protecţie indi-viduală şi a aptitudinilor fizice şipsiho-morale necesare luptătoru-lui pentru executarea misiunilorde luptă, atât individual cât şi încadrul echipei”, a încheiatcomandantul batalionului, loco-tenent-colonelul Ion Olărescu.

Am stat de vorbă şi cu doidintre eroii principali ai acesteiactivităţi, soldaţi voluntari dinseria martie 2010.Soldatul voluntarValentin Dincă are22 de ani şi este dincomuna Ostroveni,judeţul Dolj. A optatpentru această mese-rie pentru că îi placedisciplina şi lucrul înechipă. Speră să acu-muleze cunoştinţe câtmai multe şi să-şi for-meze deprinderi câtmai bune pentru a ter-

mina perioada de instrucţie curezultate foarte bune. Considerăcă pentru a avea o carieră desucces trebuie să fii o persoanăsigură pe tine, să-ţi doreşti foartemult să reuşeşti şi, nu în ultimulrând, să tinzi cât mai sus.

Soldatul voluntar BiancaMăriuţă are 19 ani, este dinFălticeni, judeţul Suceava. S-a

orientat spre meseria armelorpentru disciplina, ordinea şiseriozitatea care o caracterizează.Nu vrea să se limiteze la statutulde soldat şi speră să avanseze încarieră, eventual să devină sub-ofiţer. Pentru a reuşi, crede cătrebuie să dea dovadă de recepti-vitate şi interes pe timpul instruc-ţiei, să îşi dezvolte condiţia fizicăşi tăria de caracter. Speră să obţi-nă rezultate cât mai bune la

instrucţie, iarla sfârşitulperioadei depregătire să seclaseze pe unuldin primelelocuri, pentruca la locul demuncă să nuîntâmpinegreutăţi dincauza carenţe-lor în pregăti-re. n

ALMA MATER

2010 • APRILIE • 89

ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU UNITĂŢI SPRIJIN DE LUPTĂ „GENERAL EREMIA GRIGORESCU”

A ctivităţile au început cu primirea în for-maţie a Drapelului de luptă al şcolii şiintonarea imnului naţional al României.

Comandantul Centrului de Pregătire pentruArtilerie Terestră şi Artilerie Antiaeriană „IoanVodă”, locotenent-colonelul Georgel Oprean, şicomandantul Şcolii de Aplicaţie pentru UnităţiSprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”,domnul colonel prof. univ. dr.Mircea Vladu, auţinut alocuţiuni referitoare la importanţa acestuieveniment.

Mulţumit de modul cum au decurs activităţilepremergătoare începerii perioadei de instruire, pre-cum şi din prima săptămână de instrucţie, coman-dantul Centrului de Instruire pentru ArtilerieTerestră şi Artilerie Antiaeriană, locotenent-colone-lul Georgel Oprean, afirma: „Deschiderea unei noiserii de instrucţie reprezintă un momentimportant şi marchează debutul unui nou ciclual programelor de formare şi dezvoltare profe-sională a soldaţilor voluntari.

Între componentele mediului de viaţă mili-tar, care au un impact decisiv asupra formăriiostaşilor ca potenţiali luptători, instrucţia deţi-ne, în mod evident, locul privilegiat. În cadrulşedinţelor de instrucţie se obţin, în acelaşitimp, calităţi fizice, psihice şi volitive necesaresuportării vicisitudinilor specifice vieţii ostă-şeşti, în general, şi spaţiului de luptă modern,în special. Autocontrolul, profesionalismul, res-

ponsabilitatea şi viteza de reacţie constituie dome-niul de performanţă al unui proces complex deinstruire a militarilor.

Atât prin componenta sa teoretică, cât mai alesprin componenta practic-aplicativă a instrucţiei,vom urmări formarea şi dezvoltarea unor aptitu-dini şi abilităţi specifice luptătorului şi specialistu-lui, în vederea dobândirii unui comportamentadecvat al militarilor în situaţii complexe, pentrucâştigarea încrederii în sine, în forţa şi capacitateacombativă a armatei, precum şi pentru dezvoltareapriceperilor şi calităţilor indispensabile militarilorîn luptă.”

Comandantul Batalionului Instrucţie şi AsigurareÎnvăţământ, locotenent-colonelul Ion Olărescu, estecel care conduce nemijlocit activităţile şi face câte-va precizări: „Premergător activităţii de instruire

Începe instrucţia la Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia Grigorescu”

Festivitatea de deschidere a etapei de instrucţie pentru soldaţii şi gradaţii voluntari la Centrul de Instruire pentru Artilerie Terestră şi Artilerie Antiaerianădin compunerea Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă „GeneralEremia Grigorescu” din Sibiu s-a desfăşurat luni, 8 martie, la sediul unităţii.

Maior Iulian TRUŞCĂ

ALMA MATER

88 • APRILIE • 2010

ŞCOALA DE APLICAŢIE PENTRU UNITĂŢI SPRIJIN DE LUPTĂ „GENERAL EREMIA GRIGORESCU”

O rice activitateîntreprinsă sebazează şi pe

principiul competenţei şial competiţiei, punându-se în discuţie ambiţii, pro-vocări, reuşite. Astfelajungem să privim olim-piadele şcolare ca peîncercări de a demonstracă se poate. Întotdeaunaolimpiadele au constituitun mod de evaluare acunoştinţelor şi de com-parare a rezultatelor obţi-nute.

Uniformele albastre, cuînsemnele ColegiuluiMilitar Liceal „Mihai Viteazul” au devenit un concu-rent de temut în confruntările cu alte colegii deprestigiu. Olimpiade şcolare, concursuri artisticesau de creaţie, întreceri sportive, confruntări peteme de cultură generală sau specialitate sunt acti-vităţi obişnuite şi prilej de mândrie pentru rezulta-tele ce le aduc. Pe lângă elevii calificaţi la olimpiadade fizică: elev caporal Călin Julan, elev caporalAlexandru Ispas şi elev Dan Pătruţiu, ultima reuşităa elevilor colegiului militar albaiulian sunt califică-rile la faza naţională a olimpiadelor şcolare la dife-rite discipline. Este vorba despre: elevul caporalNarcis Coţovanu la economie, la istorie eleva frun-taş Alexandra Olteanu şi elevul sergent CostinelMareşi, care a obţinut 10 la faza judeţeană, la geo-grafie elevul caporal Călin Julan şi elevul sergentCosmin Gurgui, iar elevul sergent Adrian Dincă laatletism.

La concursul Kangouru lingvist, secţiunea fran-ceză, s-au calificat la faza naţională elevul caporalMihai Precop şi elevul Ştefănuţ Mariea.

Nu poţi decât să te bucuri şi să-i apreciezi pe ceicare au obţinut rezultatele ce-i califică la etapanaţională. De ce participă la olimpiadele şcolare?Din pasiune, din dorinţa de afirmare şi, mai ales,cea de competiţie. Apoi, sentimentul reuşitei nueste altceva decât satisfacţia lucrului bine făcut atâtpentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice ce-ipregătesc.

„Există momente în viaţă în care sufletul ţi seumple de mândrie şi satisfacţie. Este un momentunic, plin de euforie pe care-l obţii în clipa încare vezi cum mulţimea aplaudă..., acel momentîţi dă ambiţie şi curaj, dar şi dorinţa de a fimereu în competiţie” - relata elevul caporalLeonard Popescu. n

Performanţe demne de laudăSe spune că toată viaţa învăţăm, acumulăm cunoştinţe, deprinderi, ne instruim,ne formăm pentru a fi oameni desăvârşiţi. Cea mai benefică perioadă pentruaceastă desăvârşire este aceea de elev. La colegiul militar cu atât mai mult,deoarece aici actul instructiv-educativ se realizează în limitele regulilor, ordinii şi disciplinei.

Daniela FILIMON

ALMA MATER

2010 • APRILIE • 91

COLEGIUL MILITAR LICEAL "MIHAI VITEAZUL"

La această sărbătoare a primăveriiparticipă, an de an, elevii colegiu-lui militar albaiulian. Suntem o

instituţie parteneră permanentă la astfel de campa-nii. În acest sens, se poate vorbi despre o educaţieecologică şi de voluntariat la nivelul ColegiuluiMilitar Liceal „Mihai Viteazul”, educaţie ce seînscrie în rândul celor specifice ţărilor europene şinu numai.

În cadrul campaniei de împădurire din acest an,demarată în data de 15 martie, elevii ColegiuluiMilitar Alba Iulia au plantat aproximativ 500 depuieţi în zona Vurpăr – Vinţul de Jos (judeţulAlba). Fiecare copăcel a fost pus cu mult suflet,bună dispoziţie şi încredere, astfel ca viitoareapădure din zona plantată să fie falnică şi sănătoasă.

„Pentru câteva ore, ne-am simţit cu adevăratveşnici, ne-am simţit importanţi gândindu-ne că opărticică din noi va dăinui peste veacuri... Ne-amidentificat cu natura, am contribuit la crearea ei.”

Se spune că devii un om mai înţelept atunci

când plantezi un copac, poate pentru faptul că estenecesară o anumită atitudine sufletească faţă dearbore, înţeles ca dublul nostru vegetal. n

Educaţie ecologică înColegiul Militar Liceal„Mihai Viteazul”

Perioada 15 martie – 15 aprilie din fiecare an este declarată „Luna PlantăriiArborilor” sau „Luna Pădurii” şi este consacrată grijii pentru natură, pentrumediul înconjurător, pentru mama noastră – TERRA. La nivelul fiecărui judeţ,„Luna Pădurii” este cel mai important eveniment silvic şi ecologic, reprezentândo modalitate de sensibilizare a oamenilor cu privire la rolul lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic.

Daniela FILIMON

ALMA MATER

90 • APRILIE • 2010

COLEGIUL MILITAR LICEAL "MIHAI VITEAZUL"

• Soldatul ca om frumos p. 94Lt. Bogdan Rădulescu

Domnul Dan Puric a oferit, cu o elocvenţămodestă, expresii clare ale realităţii identităţiipoporului român şi, în acelaşi timp, ale modelăriiunei comunităţi nesubordonate circumstanţelor,ci destinului său istoric.

• Teatrul fără camuflaj p. 96Lt. Bogdan Rădulescu

În perioada 16-20 noiembrie 2009, s-a desfăşuratcea de-a XVII-a ediţie a Festivalului formaţiilor deteatru din armată.

• Trecea fanfara militară... p. 101Plt. maj. Lucian IRIMIA

Muzica a fost întotdeauna iubită de oameni. Însăfanfara militară are ceva special, ceva aparte însufletul românilor. De ce? Poate pentru că repre-zintă rigoarea militară împletită cu frumuseţeamuzicii...

•„O viaţă pentru o idee – dezrobireapontonierilor", lansată la Şcoala deAplicaţie pentru Unităţi Sprijin deLuptă p. 102

Mr. Iulian TRUŞCĂMarţi, 1 decembrie 2009, la Şcoala de Aplicaţiepentru Unităţi Sprijin de Luptă din Sibiu, a fost lan-sată cartea „O viaţă pentru o idee – dezrobireapontonierilor”, a domnului col.prof.univ. dr.MirceaVladu.

• Visele albastre de licean p. 103Lt. col. Dragoş ANGHELACHE

La Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” s-aorganizat lansarea volumului de poezii şi prozăscurtă „Vise albastre", urmată de evocarea celuipe care Nichita Stănescu l-a numit„poetul nepe-reche".

• Fortificaţia bastionară de la AlbaIulia, prezentă la Cultură şi civilizaţieîn România p. 105

Prof. Paraschiva FARCAŞ Joi, 25 martie, s-a desfăşurat faza judeţeană aConcursului naţional „Cultură şi civilizaţie înRomânia”.

• Vernisaj la Cercul Militar Timişoara p. 106

Lt. col. Dragoş ANGHELACHE Luni, 25 ianuarie, Cercul Militar din Timişoara a fostgazda galeriei de artă organizată cu ocaziadecernării premiilor anuale ale Asociaţiei ArtiştilorPlastici "Romul Adea", din municipiul de pe Bega.

• Paranteza deschisă p. 107Geta MOLNAR

Proză scurtă

• Regăsirea timpului pierdut p. 108Lt. col. Dragoş ANGHELACHE

Eseu

TTrr aa dd ii ţţ ii ii şş ii cc uu ll tt uu rr ăămm ii ll ii tt aa rr ăă

cruciat – el a fost crucificat. Şisărac.

— Care este părerea dumnea-voastră despre Jihad, Româniacontemporană creştină şi atacuri-le teroriste?

— Jihadul este o consecinţăiar cauza o ştiu americanii.

— Şi România creştină ce roljoacă?

— România creştină, oficial,nu joacă niciun rol pentru căeste amortizată instituţional.România joacă un rol fundamen-tal în raportul cu lumea musul-mană, în contextul în care nuexistă nicio tensiune între orto-doxie şi lumea musulmană.Vedeţi ce ciudat a fost şi cu Şte-fan cel Mare: a lăsat ţara moşte-nire lui Bogdan şi a zis „decât curuşii, mai bine cu turcii”... intere-sant... suntem foarte aparte. Noi,spre fericirea mea, nu avem unconflict cu lumea musulmană. Şie bine.

— Aveţi câteva amintiri dinarmată pe care aţi vrea să ni leîmpărtăşiţi?

— A fost groaznic în armată!Nu am avut un comandant rău,era un om chiar extraordinardar, atunci, armata în sine, ca şiinstituţie, era ghetou de deperso-nalizare. Însă am întâlnit şioameni deosebiţi... tineri locote-nenţi, ofiţeri inteligenţi, dar înprocent mic: maxim 3%.

— Cum a schimbat comunis-mul structura militarilor românişi care sunt, în opinia dumnea-voastră, căile de ieşire?

— I-a instrumentalizat! I-aumilit! Înainte, la Athenée Palace,când intra locotenentul cu odoamnă, generalul se ridica înpicioare ca să salute doamna. Ce

ofiţerime am avut! Au distrus-o.Toată elita ofiţerimii a fost dis-trusă şi aici mă refer la armataregală. Trebuie să ne întoarcemla regalitate, la monarhie, la res-pectul faţă de ofiţerime, faţă decadrul militar. Înainte, când unofiţer mergea pe stradă – era cuadevărat ofiţer!

Avem nevoie de aparat de statputernic. Armata română a fostdistrusă ca să apere sectorul şase.Şi calităţile militare ale poporuluiromân sunt extraordinare, pen-tru că românul ştie să lupte, darnu suntem nişte luptători antite-ro. Este ceva în neamul ăsta de orezistenţă extraordinară! Avemcu ce să stăm demni în istorie şi,de cele mai multe ori, datoritămilitarilor.

— Joacă un rol în istorie parti-ciparea României, a militarilorromâni, în teatrele de operaţii?Rămânem cu ceva?

— Rămânem. Atât timp cât aexistat o presiune barbară a unorstructuri imperialiste şi noi,totuşi, copleşiţi numeric, amfăcut faţă. Părerea mea este căalţii, dacă ar fi fost în locul nos-tru, ar fi dispărut din istorie –nici nu putem compara. Dacăfacem o permutare cu Ungariasau Polonia, de exemplu. Păi ăiamâncau pilaf cu mâna! Din cândîn când ieşea câte un voievodcare recupera, în rest... compro-misuri! Dar iată că, totuşi, laPlevna am mai avut resurse, nu?Şi în aplicaţiile militare cu ameri-canii recunosc ce capacitate deorientare are soldatul român.

— Aveţi un mesaj pentru mili-tarii din teatrele de operaţii şi,nu în ultimul rând, pentru fami-liile acestora?

— Mă rog pentru soldaţiinoştri, pentru românii noştri din

teatrele de război, mă rog să seîntoarcă vii şi sănătoşi acasă şi,de asemenea, mă rog pentrufamiliile acestora, pentru că estecumplit şi tremurător să ştii căviaţa celui pe care-l iubeşti sepoate sfârşi. Indiferent ce amface, dacă îl avem pe Hristos înnoi, suntem mai demni. Hristosaprecia curajul şi să nu uitaţiniciodată că armata română afost profund credincioasă.

— Şi atunci, care este viaţamilitarului român la locul lui demuncă, care este la defilare?Există vreo discrepanţă între ele?

— Hainele de sărbătoare sunthaine de sărbătoare, numai că, lanoi, între defilare şi viaţa de zicu zi s-a făcut o prăpastie. Înain-te nu era distanţa asta – cândvedeai un ofiţer român pe stradăera tot o defilare. Dar nu eradefilarea trufiei, ci era a demni-tăţii militare; este cu totul şi cutotul altceva. Uniformele militareaveau un alt format, pentru cădin uniformă îţi dai seama deautoritatea militară.Dumneavoastră aţi văzut vreofotografie cu mareşalulAntonescu? Şi l-aţi văzut peHitler, cum stătea cu capul aple-cat? Am auzit că Tismăneanu l-adeclarat criminal de război... şinoi am tăcut... să facă ordine lael acolo, nu la noi. Mă rog, astan-o băga, că vă aruncă în aer.

— Dacă dumneavoastră maiaveţi câteva cuvinte de spus...

— Să dea Dumnezeu să renaş-tem hristic! El a apreciat curajul.A spus „Îndrăzniţi!”, nu a spus„Staţi în rezervă!”. Nu a zis săavem tupeu – asta o au securiştii,amărâţii ăştia care distrug ţara.Şi să nu uităm niciodată că arma-ta română a fost profund credin-cioasă. n

TRADIŢ I I Ş I CULTURĂ MIL ITARĂ

2010 • APRILIE • 95

INTERVIU

— Cum este militarul un Om Frumos?— Militarul este definit, pesemne, de

momentul acela în care se transfigurea-ză într-o fracţiune de secundă, înmomentul primirii ordinului. Mi-apovestit fostul meu profesor de limbafranceză, care era locotenent, că la unprim atac căpitanul a zis „Băieţi, înain-te!” şi a căzut secerat. Şi atunci locote-nentul din spate l-a luat în braţe, l-aridicat sus şi a zis „Înainte!”. Militarulexistă în dimensiuni de genul „Pe aicinu se trece!”, nu pot să zic de vitejie, cide jertfă, pentru că soldatul român nu eviteaz, el e martir. Generalul Berthelot îladmira foarte mult, şi scria despre sol-datul român că-i este de ajuns o bucatăde pâine şi puţină apă şi luptă canimeni altul... Ce remarcă extraordina-ră! Şi era în vremea Primului RăzboiMondial, când soldaţii noştri luptau şicu tifosul, nu numai cu inamicul, cândşarpele slav care trăda prin spate... Dinprima conflagraţie avem eroii desculţide la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, iar dincel de-Al Doilea Război Mondial îi avempe cei de la Cotul Donului.

— Intră în contradicţie etica creştinăcu profesia militară? Şi mă refer aici laPorunca „Să nu ucizi!”

— A te apăra nu este o crimă. Şi,dacă stăm să ne gândim, soldatul românnu a luptat pentru spaţiul vital, el a lup-tat pentru Cruce şi Neam. El nu a fost

Soldatul ca om frumosInterviu cu actorul Dan Puric

Domnul Dan Puric, prezent în prima jumătate a lunii decembrie a anului 2009 la Cercul Militar din Caracal cu ocazia lansării de carte şi a participării la una dinmultele sale conferinţe creştine, a oferit, cu o elocvenţă modestă, expresii clareale realităţii identităţii poporului român şi, în acelaşi timp, ale modelării uneicomunităţi nesubordonate circumstanţelor, ci destinului său istoric. Toate acestea au fost expuse fără să ţină seama de oboseala acumulată în urma multitudinii activităţilor în care este implicat omul de cultură Dan Puric.

Locotenent Bogdan RĂDULESCUFoto: Bogdan RĂDULESCU


94 • APRILIE • 2010

INTERVIU

riul clasic. Remarc, totodată,dorinţa lor de a juca teatru, de ase exprima.”

Miercuri, în gala a II-a, forma-ţia „Imago”, reprezentândPenitenciarul Craiova, a intrat înscenă cu piesa „Chiriţa în provin-cie”, de Vasile Alecsandri, înregia doamnei Ramona Dinu şicu o distribuţie în care persona-jele feminine au fost jucate întravesti: Chiriţa – Mircea Ionaşcu,Bârzoi – Marius Pampu, Guliţă –Sebastian Stancu, Luluţa – SorinelDiţă, Safta – ConstantinDumitrescu, Leonaş – MihaiGeorgescu, Ion – Doru Raicea,„Şarl” – Marian Volintiru.

Coordonatorul trupei specificăfaptul că ea a fost înfiinţatăacum doi ani, din dorinţa de aarăta lumii de afară că dincolode gratii există oameni ca noi toţiceilalţi, cu calităţi, cu dorinţe, cuaşteptări, care-şi pot trăi emoţiilela fel de intens.

Într-o scrisoare adresată luiMatei Millo, Alecsandri afirma:„Tipul Chiriţei va rămâne înrepertoriul nostru şi va fi exploa-tat cu succes încă mult timp, căcieste o baie nesecată.” MirceaBraga, de asemenea, opina căopera „este un text a cărui viabi-litate e determinată de chiar via-bilitatea structurii sale şi abiadupă aceea de suprastructurapitorescului, fie el caracterologic,fie de limbaj.”

Preşedintele juriului,domnul Remus Măr -gi nean, actor, prof.univ. dr. la Depar -tamentul de Artă teatra-lă de la Universitateadin Craiova declara:„Părerea mea, în acestmoment, legată de ceeace s-a văzut este că dinaceastă mişcare de ama-tori, care cuprinde cer-curi atât de largi şi carea fost atât de prolifică,s-au desprins oameni deînaltă calitate artistică,în diferite zone ale artei,şi nu numai, adicămultă lume a pornit dinacest punct al amatoris-mului pentru ca, dupăaceea, prin cultură şistudiu să ajungă să fieoameni importanţi înaceste zone, eu însumi fiind untânăr care am pornit cu speranţăîn această mişcare de amatori(până la urmă nu a făcut decâtsă mă întărească în convingereacă pot să fac această profesiuneşi am ajuns astăzi în această ipos-tază de profesor universitar).Legat de ceea ce am văzut, euconsider că pasiunea pentru tea-tru există şi asta este dovedităde faptul că formaţiile sunt com-puse în principal de oamenitineri iar asta dovedeşte că vaexista o continuitate şi, la rândul

lor, vor încerca să atragă de par-tea lor alţi membri în trupele res-pective. Calitatea spectacoluluim-a mulţumit în bună măsurădatorită faptului că a fost odiversitate a repertoriului; ei auatacat diferite zone, de la teatrulclasic până la teatrul contempo-ran, filosofic, teatrul absurdului,ceea ce pentru mine a fost omare satisfacţie.”

În aceeaşi zi urca pe scenăCercul Militar Medgidia cu trupa„Thetis” pentru a prezenta come-dia „Boul şi viţeii” de Ion Băieşu.


2010 • APRILIE • 97

FESTIVALUL FORMAŢIILOR DE TEATRU DIN ARMATĂ

M ulţimea deevenimenteartistice din

cetatea Băniei întregeşteimaginea Craiovei de oraşcultural iar, pe parcursul apatru zile cu interpretăriartistice de calitate, pe otematică diversă şi comple-xă, manifestările ce au mar-cat festivalul de teatru sus-ţin faptul că sintagma mili-tar-artist aduce ca şi o com-pletare de netăgăduit certi-tudinea ataşamentului mili-tarului român faţă de feno-menul cultural, în general,cum bine observă şi locotenent-colonelul DorinelDuican, Brigada 2 Infanterie „Rovine”: „Se poateafirma cu certitudine că militarul este iubitor deartă şi că îşi găseşte întotdeauna timp pentru lectu-ră sau pentru a admira o fotografie, un tablou.”

Marţi, 17 noiembrie 2009, a avut loc deschide-rea oficială a festivalului iar, în prima gală, Cercul

Militar Braşov a prezentat trupa „Pot”, înfiinţată în2007, cu piesa „Omul Pubelă” de Matei Vişniec. Unspectacol despre oameni singuri – cumplit de sin-guri, în regia Anei Cucu, având următoarea distri-buţie: Ada Galeş, Andreea Lucaci, Mădălina Craiu.

Colonelul (r.) Benone Neagoe, membru al juriu-lui, redactor la săptămânalul „Observatorul mili-tar”, reprezentant al Trustului de presă al M.Ap.N.

remarca: „Nu este prima oară când par-ticip la acest festival, recunosc însă că,chiar dacă nivelul a mai crescut, numă-rul trupelor este în scădere. Au fost aniîn care am văzut peste douăzeci de for-maţii din toată ţara, ceea ce mă face săcred că interesul pentru actul de cultu-ră a scăzut, pe de o pate, dar şi posibili-tăţile materiale ale celor care sunt anga-jaţi în acest efort sunt mult mai mici, pede altă parte. Mi-a plăcut trupa dinBraşov. Contează modul de abordare iarei au optat pentru o piesă modernă,pentru teatrul absurdului, ceea ce nuînseamnă că nu m-a încântat reperto-

Teatrul fără camuflajSub motto-ul „Viaţa n-a fost decât un lung şir de minuni. Cea dintâi dintre minuni– Craiova” (Constantin Brâncuşi) s-a desfăşurat, în perioada 16 - 20 noiembrie 2009, la Cercul Militar Craiova, cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Formaţiilor de Teatru din Armată.

Locotenent Bogdan RădulescuFoto: locotenent Bogdan RĂDULESCU


96 • APRILIE • 2010


Regia tehnică, sunet şi lumini afost asigurată de domnul CornelMircioiu, iar regia artistică şi sce-nografia de domnul Ion Crisu,distribuţia fiind următoarea:Coca – Mariana Dragomir, Gelu –Sandu Dovleac, Nuţi – IleanaCreţu, Nelu – Florian Oprica,Bătrânul – Emil Falfan, Tatăl –Emil Falfan.

O scurtă prezentare construi-tă de echipa din Medgidia nearată că „într-o lume nebună,geniul lui Ion Băieşu aduce înfaţa noastră, ca-ntr-o oglindă –personaje prin care privim – şi,din păcate, ne şi recunoaştem.Ideea este că, de cele mai multeori, realitatea depăşeşte cu multchiar ceea ce ne imaginăm noi,tocmai de aceea acţiunea sepetrece într-un spital de psihia-trie virtual... .”

Locotenent-colonelul DumitruCălin, membru în juriu, şefulBiroului Tradiţii şi CulturăMilitară din Statul Major alForţelor Terestre, trasează câtevalinii deloc conjuncturale în vede-rea înţelegerii continuităţii,pasiunii, modernismului şi sacri-ficiului prezente în desfăşurareafestivalului: „Principalele coordo-nate pe care s-a înscris desfăşura-rea Festivalului de teatru dinarmată – Craiova 2009 au fostdate de continuitate, pasiune,

modernism şi sacrificiu.Continuitate pentru că anul aces-ta festivalul a împlinit o vârstăfrumoasă, desfăşurându-sea XVII–a ediţie, fapt care îl pla-sează pe o poziţie de frunte înceea ce priveşte longevitatea fes-tivalurilor culturale din armată.Pasiune, pentru că toţi cei impli-caţi au pregătit cu multă dragos-te piesele în care au evoluat înfaţa juriului şi acest lucru s-areflectat în calitatea crescută aspectacolelor prezentate şi apre-cierea pozitivă a specialiştilor şia spectatorilor. Modernism esteatributul care a rezultat dinmaniera regizorală propusă

publicului, bazată mai mult petransmiterea emoţiilor, mai multprin exprimare gestică şi maipuţin prin interpretarea de texte.Sacrificiul a fost rezultatul priva-ţiunilor de natură materială care,deşi pe alocuri au constituit opiedică în privinţa însăşi a posi-bilităţii de participare la festival,au reuşit să fie depăşite de cătrecei implicaţi care în final au fostprezenţi în concurs.”

„Pe ansamblu se poate apreciacă această ediţie a fost o reuşităprin faptul că s-a putut desfăşurachiar şi în condiţiile restricţiilorfinanciare din acest an, graţiepasiunii şi abnegaţiei personalu-lui din armată iubitor de teatru”- a încheiat locotenent-colonelul

Călin.Joi, în cea de a III-a gală,

trupa „Vasile Alecsandri” aCercului Militar Roman, partici-pantă la majoritatea ediţiilor fes-tivalului de teatru de la Craiova,parcă pentru a rămâne în con-cordanţă cu numele trupei, ne-aprezentat unvodevil într-unact de VasileAlecsandri –„Arvinte şiPepelea”, cu dis-tribuţia:Măndica –Luminiţa Mera,Pepelea –GheorghiţăIancu, Arvinte –Georgel Ciortan.Regia artistică şi scenografia aufost asigurate de domnulGheorghe Colescu, costumele deMaricica Condurache iar regiatehnică de domnul MiluţăAniculăesei.

Încurajată de aprecierile fru-moase ale publicului şi ale jurii-lor acestui festival care i-au acor-dat toată gama de premii şi men-ţiuni – actorii acestei formaţii auevoluat continuu, au reuşit să seidentifice cu personajele inter-pretate şi să creeze fiorul artisticde natură teatrală.

Vasile Alecsandri rămâne îndramaturgia noastră nu numaiprin unele creaţii în continuare

viabile, dar şi ca iniţiator al uneifervente activităţi de consolidarea începuturilor teatrului nostru,de îmbogăţire şi inovare a lui, deintroducere de modalităţi şidirecţii ce l-au plasat pe coordo-nate moderne. Despre teatrulnaţional autorul afirma: „Nu ştiusigur dacă l-am creat, dar ştiu căi-am adus un mare concurs”.

„Apreciez că această ediţie afestivalului, cea de a XII-a, a for-maţiilor de teatru amator dinarmata română, chiar dacă s-adesfăşurat în condiţii neprielnicedin punct de vedere financiar,numărul acestora fiind multdiminuat din motivele ştiute defiecare în parte, – consider că afost un succes prin diversitatea

genurilor prezentate, a tematiciişi, nu în ultimul rând, a pasiuniicu care fiecare actor în parte s-adăruit pentru a-şi juca cât maibine rolul şi pentru a mulţumi pespectatori, care au fost într-unnumăr surprinzător de mare –declara comandorul Ionel Stoica,şeful Secţiei Tradiţii şi CulturăMilitară din Statul Major General.Consider că, în final, şi cu buneşi cu rele, spectacolul a fost oreuşită şi dorinţa este de a con-firma continuitatea acestei mani-festări. Să ne întâlnim şi la cea dea XIII-a ediţie şi să putem afirmacu tărie că teatrul nu a murit în


2010 • APRILIE • 99



98 • APRILIE • 2010


Juriul Festivaluluiformaţiilor de teatrudin armată, ediţia a VII-a, Craiova,

16-20 noiembrie 2009

Preşedinte:Remus Mărginean, actor, prof. univ. dr.

Departamentul de Artă teatrală de laUniversitatea din Craiova.

Membri:Comandor Ionel Stoica, membru juriu,

şef Secţie Tradiţii şi Cultură Militară dinDirecţia Instrucţie şi Doctrină – Statul MajorGeneral.

Gabriela Rusu-Păsărin, membru juriu,conf. univ. dr. Universitatea din Craiova –Facultatea de litere, redactor-coordonator deemisiuni la Radio Oltenia Craiova.

Locotenent-colonel Dumitru Călin, membrujuriu, şef Birou Tradiţii şi Cultură Militară dinStatul Major al Forţelor Terestre.

Colonel Benone Neagoe, membru al juriului,redactor la săptămânalul „Observatorul militar”,reprezentant al Trustului de Presă alMinisterului Apărării Naţionale.

Carmen Kleibel Dobrişan, membru onorific,redactor corespondent Direcţia Ştiri –Societatea Română de Televiziune.

La sfârşitul lui septembrieIaşiul a găzduit a doua edi-ţie a Festivalului muzicilor

militare. Evenimentul a fost organizat deServiciul Muzicilor Militare al MinisteruluiApărării Naţionale, împreună cu PrimăriaMunicipiului Iaşi. La festival au participatMuzica Reprezentativă a MinisteruluiApărării Naţionale, muzicile militare ale gar-nizoanelor Iaşi, Bistriţa şi Brăila, Drill Team-ul Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazu”,precum şi Corul Filarmonicii Iaşi.

Festivalul a început vineri, 25 septembrie,cu defilarea muzicilor militare pe itinerarul:Palatul Culturii, Bulevardul Ştefan cel Mare,Mitropolia Moldovei şi s-a încheiat în Piaţa Unirii.Peste tot orchestrele militare au fost în atenţiaoamenilor, au fost filmaţi, fotografiaţi şi aplaudaţila scenă deschisă. Au fost interpretate diferite cân-tece militare, marşuri, dar şi cântece binecunoscu-te, spre deliciul publicului. În timpul defilăriiMuzicii Reprezentative a Ministerului ApărăriiNaţionale, Drill Team-ul Regimentului 30 Gardă„Mihai Viteazu” a executat pe timpul opririlor scur-te nişte numere extraordinare de îndemânare cuarmamentul din dotare.

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 26 septembrie,

locuitorii din câteva cartiere principale ale Iaşiuluiau putut auzi de la balcoanele apartamentelor, îndirect, acordurile fanfarelor militare. În PiaţaVoievozilor, Grădina Copou, Esplanada Nicolina şiPiaţa Unirii s-a creat o legătura directă cu muzicie-nii militari, aceştia din urmă atrăgând ropote deaplauze.

Festivalul a continuat cu defilarea muzicilormilitare în Copou, pe Bulevardul Carol I, până peStadionul „Emil Alexandrescu”. Aici, timp de douăore, muzicile militare participante la festival,împreună cu Corul Filarmonicii din Iaşi şi DrillTeam-ul Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazu” auprezentat un adevărat show.

Fiecare muzică militară a prezentat un programpropriu, iar la sfârşit, sub bagheta şefuluiServiciului Muzicilor Militare, colonelul ValentinNeacşu, cei aproape 300 de artişti au dat un recitalimpresionant. A fost o dovadă de real talent şidorinţă de promovare a frumosului, a muzicii ade-vărate şi bine orchestrate. Rămâne în urmă un fes-tival executat de profesionişti, de care locuitoriiIaşiului îşi vor aminti mult timp, şi se doreşte aavea o continuitate. n

Trecea fanfara militară...Muzica a fost întotdeauna iubită de oameni. Însă fanfara militară are ceva special, ceva aparte în sufletul românilor. De ce? Poate pentru că reprezintărigoarea militară împletită cu frumuseţea muzicii... Răspunsul este acolo, în inima noastră, şi îl simţim de fiecare dată când auzim acordurile fanfarei.Important este că muzica militară este iubită şi respectată peste tot unde apare.

Plutonier-major Lucian IRIMIAFoto: plutonier-major Lucian IRIMIA


2010 • APRILIE • 101

MUZICI MILITARE

armată şi că rămâne totuşi unrefugiu, reuşind să stabilim olegătură cât mai strânsă cu socie-tatea civilă. ”

În cea de-a doua gală a zilei,Cercul Militar Craiova a prezen-tat trupa „Morphia”, cu piesa„Romanul adolescentului miop”,adaptare după romanul omonimde Mircea Eliade. Distribuţia afost alcătuită din elevi aiColegiului Naţional „Carol I”:Adolescentul miop – GligorijevicDenis, Profesorii – CioroianuSimina, Caleia – Dinu Andra, Vali– Iacoviţă Alina, Pake – BulataRoxana, Dinu – Dumitrel Laura,Robert – Vlad Ionescu; regiaaparţine domnului LaurenţiuTudor, student la Departamentulde Artă teatrală de laUniversitatea din Craiova.

Celebru ca scriitor după apari-ţia romanului „Maitreyi”, în1933, iar ca savant de prestigiuuniversal din 1936, după publi-carea volumului „Yoga”, MirceaEliade figurează în aproape toatedicţionarele şi enciclopediilelumii. „Romanul adolescentuluimiop” a fost definitivat înainte caautorul să fi împlinit nouăspreze-ce ani. Invitaţia la teatru oferităde trupa „Morphia” creioneazămesajul oferit publicului specta-tor într-un manieră deosebită:

„Deşi face parte din lecturile

obligatorii ale elevului de liceude azi, am încercat să transfor-măm «Romanul adolescentuluimiop» într-un spectacol care iesedin tiparele clasice ale textuluiprin ingrediente speciale: tinere-ţe, amintiri frumoase din liceu şienergie. Depăşirea clişeelor şiînăbuşirea lor prin improvizaţieşi tehnica ilustrării, transformăacest roman într-un spectacolcare debordează de spontaneita-te, diversitate, ieşit de sub influ-enţa cotidianului, a sub-culturiişi artei considerate prilej demonotonie şi banalizare a senti-mentelor. Pentru că noi credemîn nou, în vise, şi mai ales în gân-durile unui adolescent miop, fărănume, animat însă de speranţa cănu este singur sau singurul,deoarece vă puteţi regăsi fiecaredintre dumneavoastră în frustră-rile, neghiobiile şi fericirile lui.”

Seara celei de a treia zile aadus festivitatea de premiere,unde s-a observat seriozitatea,pasiunea extraordinară cu caremembrii trupelor au muncit laspectacolele lor. S-a observat, deasemenea, coordonate ale dezvol-tării artistice de amatori – în pri-mul rând o garnitură de tineriinterpreţi care, cu îndrăznealavârstei, au atacat într-un limbajmodern problemele de expresivi-tate scenică, au încercat să

găsească mijloace noi şi au avutoportunitatea de a reda teatrulclasic românesc, într-o modalita-te compusă, în interpretareaunor actori dedicaţi. S-a consta-tat o concurenţă extraordinarăîntre generaţii, fiind meritoriufaptul că se cultivă dragostea deartă în familie.

Aceste puncte de vedere auavut o pondere importantă înmodalitatea de a judeca pieseledin festival. Menţionăm că estede admirat faptul că premiile, cueforturi şi modestie, au fost susţi-nute şi financiar.

Pentru că şi-au depăşit condi-ţia şi s-au manifestat în faţapublicului, nu doar jucându-şi unrol, ci cu pasiune, pentru aceastăputere de a transcede cotidianulşi de a se elibera prin artă, for-maţiei „Imago”, reprezentândPenitenciarul Craiova, i-a fostacordat premiul ELIBERARE PRINARTĂ.

Locul trei a fost acordat trupei„Vasile Alecsandri” a CerculuiMilitar Roman, locul doi, exaequo, trupei „Thetis” dinMedgidia şi formaţiei „Pot” aCercului Militar Braşov.Câştigătoarea celei de a XVII-aediţii a Festivalului Formaţiilorde Teatru din Armată, reprezen-tând Cercul Militar Craiova, afost trupa „Morphia”. n


100 • APRILIE • 2010


E venimentul a fost organizat cu oatenţie deosebită, putând rivalizacu oricare altă lansare „cu ştaif"

din lumea culturală civilă. O ambianţă deose-bită, intimă, asigurată de Sala Trofeelor acolegiului, evenimentul eminescian plasatîntr-o discretă avanpremieră prin cele douăstanduri de carte amenajate de bibliotecacolegiului, pianul lui Richard Clayderman cafundal sonor şi... multă, multă tinereţe înjurul nostru. Au fost invitaţi reprezentanţi aiculturii albaiuliene – profesorul AvramCristea şi doamna Steliana Armian –, a fost prezentreprezentatul sponsorului prin grija căruia s-a tipă-rit volumul, domnul Marius Todor – absolvent alliceului –, dar şi autorii poeziilor, unii dintre ei stu-denţi la Academia Forţelor Terestre şi AcademiaForţelor Aeriene. Din păcate, dintre studenţi, nu aputut fi prezent decât Marco Delamarian de la AFA,cei de la AFT fiind în tabără de instrucţie la Crinţu.

„Vise albastre" strânge între copertele sale ver-surile elevilor militari, actuali şi foşti membri aicenaclului, versuri prin care adolescenţii aduc înlumină frământările născute din relaţia lor cu viaţa:iubirea, emoţia în faţa frumosului, existenţa, moar-tea, infinitul. Este greu ca, într-un timp scurt, săparcurgi un volum de poezie; o astfel de lecturănecesită o anumită dispoziţie sufletească şi linişte.Totuşi, răsfoind volumul, atenţia mi-a fost atrasă, laînceput, de doi autori: Marco Delamarian şi MariusFugăreţu. A fost o surpriză plăcută, deoarece îicunoşteam exclusiv prin prisma performanţelorsportive, primul fiind un foarte bun atlet, iar cel

de-al doilea – campionul de necontestat alconcursu rilor inter-liceale de tenis de masă. Cuaceastă ocazie mi s-a mai spart încă un tipar, deoa-rece nu-i „suspectam" pe sportivi de atâta sensibili-tate. Alte două nume care mi-au stârnit, de aseme-nea, curiozitatea a fost cel al domnişoarei ElizaAnabella Coţovanu, căreia doamna profesoarăCosmina Mircea îi făcuse o frumoasă recenzie înrevista noastră, şi al Adrianei Milăşan – recenzată,de asemenea, în revista noastră – al cărei vers„Zbor cu picioarele pe pământ" a devenit titlu.

Este impresionant să vezi cum, strofă cu strofă,se reinventează zborul sub forma plutirii ce esteposibilă numai în vis, cum viaţa este văzută în puri-tatea separaţiei nete dintre alb şi negru, cu inocen-ţa curajului de a oferi totul fără să aştepţi nimic înschimb.

„Străbătute de candoarea vârstei adolescentine –scriau în prefaţă doamnele profesoare CosminaMircea şi Teodora Dăncilă – creaţiile devin amforeliterare create dintr-un fond sufletesc la fel de inge-

Visele albastre de licean Pe 15 ianuarie mass-media naţională a fost suprasaturată cu manifestările dedicate zilei de naştere a poetului Mihai Eminescu, iar încă o ştire pe acestsubiect greu ar mai capta atenţia cititorilor. Cu toate acestea, la Colegiul MilitarLiceal „Mihai Viteazul" din Alba Iulia, evenimentul a ieşit din tiparele obişnuite.Elevii din Cenaclul „Mihai Eminescu", sub conducerea doamnelor profesoareCosmina Mircea şi Teodora Dăncilă (şefa Catedrei de limba română), au organi-zat un eveniment cultural de rară sensibilitate: lansarea volumului de poezii şiproză scurtă „Vise albastre", urmată de evocarea celui pe care Nichita Stănescu l-a numit „poetul nepereche".

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE Foto: locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE


2010 • APRILIE • 103

LANSARE DE CARTE

A ctivitatea a fost moderată deprof.univ.dr. Mircea Cosma şi auparticipat peste o sută de cadre

militare active, în rezervă şi în retragere.Invitaţi de onoare la acest eveniment au fost

domnul colonel Ioan Mocan din Statul Major alForţelor Terestre, carea scris şi prefaţa cărţii,precum şi eroul cărţii,domnul general (r.)Constantin Savu, mare-le pontonier alArmatei Române.

Cartea a avut partede o critică excelentădin partea referenţilorcare au luat cuvântul,nume importante alevieţii cultural-ştiinţifi-ce a Sibiului: domnulcercetător dr.Constantin Ittu – direc-torul BiblioteciiBruckenthal, domnulprofesor Alexiu Tatu –

directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale,domnul Dumitru Chiseliţă – jurnalist la Trustul depresă „Tribuna”.

Evenimentul s-a bucurat de un real interes şi înrândul presei, având în mijlocul nostru reprezen-tanţi de la toate trusturile locale de presă. n

"O viaţă pentru o idee – dezrobirea pontonierilor",lansată la Şcoala deAplicaţie pentru UnităţiSprijin de Luptă

Marţi, 1 decembrie 2009, de Ziua Naţională a României, începând cu orele 12.00, în Sala de Consiliu „Niculae PAVELESCU” din Şcoala de Aplicaţiepentru Unităţi Sprijin de Luptă „General Eremia GRIGORESCU” din Sibiu, a fostlansată cartea „O VIAŢĂ PENTRU O IDEE – dezrobirea pontonierilor”, a domnului col. prof.univ. dr. Mircea Vladu.

Maior Iulian TRUŞCĂ


102 • APRILIE • 2010

LANSARE DE CARTE

C oncursul naţional „Cultură şi civiliza-ţie în România” este una dintre com-petiţiile cele mai apreciate deoarece

oferă participanţilor prilejul de a descoperi şivalorifica tradiţiile, obiceiurile şi valorile culturiinoastre.

În regulamentul concursului sunt trei secţiunila care se poate încadra lucrarea echipei partici-pante: monografie, obicei popular şi studiu socio-logic. Echipajele înscrise sunt formate din treielevi din ciclul liceal care pregătesc un portofoliuilustrativ, un proiect de conservare şi o scurtăprezentare.

Tema aleasă de echipa colegiului militar alba-iulian formată din: elev sergent Vârlan Alexandra,elev sergent Curta Claudiu şi elev caporal CristeaBogdan a fost „Fortificaţia bastionară de la AlbaIulia”. Lucrarea s-a înscris la secţiunea monografie.

Alături de proiectul nostru s-au înscris în com-petiţie şi elevii Colegiului Tehnic Aiud, care au pre-zentat, la secţiunea Obiceiuri, portul popular şidansuri populare din zona Aiudului.

Juriul a fost constituit din: prof. Ioan Munteanu,prof. Horea Rotche şi prof. Mihai Ţâra.

Fortificaţia Vauban de la Alba Iulia, una dintrecele mai frumoase din Europa şi unicat în Europade Est, a rămas multă vreme în umbră, nevăzută deochiul curios şi atent al turistului şi chiar de locui-torii cetăţii. Graţie lucrărilor desfăşurate de„Grupul Corint“ şi instituţiile locale, astăzi cetatea

renaşte, scoţându-şi la lumină podoabele de mar-mură şi bastioanele de cărămidă. Proiectul realizatsub atenta îndrumare a cadrelor Dura Simina,Farcaş Paraschiva şi Duriga Darius şi prezentat încadrul concursului a fost un portofoliu ilustrativdespre istoria şi arhitectura fortificaţiei. De aseme-nea, a cuprins şi un proiect de conservare având catemă promovarea turistică prin intermediul proiec-tului „Comenius“, pe care colegiul militar albaiulianîl derulează în perioada 2009-2013.

Prezentarea portofoliului a fost, de fapt, o inter-pretare a discuţiilor dintre principele Eugeniu deSavoia şi arhitectul Johan Korad von Weiss.Reconstituirea a fost posibilă datorită costumelorde epocă oferite de „Grupul Corint“, cărora le mul-ţumim din suflet. n

Concursul naţional „Cultură şi civilizaţie românească”, faza judeţeană

Fortificaţia bastionară de la Alba Iulia, prezentă la Cultură şi civilizaţie în RomâniaJoi, 25 martie, s-a desfăşurat faza judeţeană a Concursului naţional “Cultură şicivilizaţie în România”. În ultimii ani, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” a găzduit această competiţie şi, pentru al doilea an consecutiv, va reprezentajudeţul Alba la faza naţională.

Prof. Paraschiva FARCAŞFoto: Darius DURIGA


2010 • APRILIE • 105

CONCURS

nuu, pendulare lină între văzdu-hul munţilor şi melancolia mării,între concretul existenţei sau«realul absolut» de care vorbeaNovalis şi eternul tei înflorit alcopilăriei. Creatorii lor încredin-ţează trăirile sufleteşti revelaţii-lor lirice modelate de rigorile cla-sice sau dinamismului fantastic alartei moderne – productivitate agândirii matematice, tot atât decuprinzătoare şi de fascinată deadâncimea lumii, capabilă să pro-pună, «modele ale realităţii», onouă gnoză a diverselor aspectesub care se înfăţişează existenţa".La cele scrise în paginile de înce-put ale cărţii se adaugă şi apre-cierile din perspectiva estetuluiadăugate de profesorul AvramCristea – realizatorul emisiuniiculturale a unui post local deradio şi autorul recenzieivolumului de poezii – careidentifica zborul ca motiv lite-rar central şi, totodată, punteîntre material şi spiritual.Emoţionantă a fost invitaţiadoamnei Steliana Armian,bibliotecar la BibliotecaJudeţeană „Lucian Blaga" dinAlba Iulia, care îi îndemna peelevi să-şi deschidă aripile şisă zboare. Din punctul devedere al autorului relatăriide faţă, cu structura bacovia-nă a sufletului „din dotare",nu pot spune altceva decât:"Verde crud, verde crud/Mugur alb şi roz şi pur, Vis

de-albastru şi azur/ Te mai văd,te mai aud". Pentru că din puri-tatea sufletească a acestormuguri tineri vor înflori vlăstare-le literare de mâine.

Scriam, la începutul articolu-lui, că nu se putea ca o astfel deactivitate, organizată de ziua naş-terii lui Mihai Eminescu – datalansării volumului nu a fost alea-să întâmplător – să nu cuprindăşi o evocare a poetului nostrunaţional. Totul a decurs firesc,fără expuneri sterile. S-au recitatversuri, s-au cântat versuri, s-auevocat momente din viaţa poetu-lui. Dar, mai multe amănuntedespre această activitate, veţiputea citi în numărul 1 din 2010al „Revistei Forţelor Terestre". n

Te simtde Marco Delamarian

Te simt în flori, în noriTe simt în tot,Te simt în pagini albeŞi-n secundele de plantonTe simt aici, te simt în tot,Te simt cum mă citeşti,Frânturi de gânduri îmi revin,Privirea albastră-ţi simt din cer senin.Te simt cum mă atingi,Totuşi, te simt aproape, te simt în tot.Te simt în ciripit de zări,Te simt cum te inspirDin mireasma unei floriTe simt cum mă vrăjeştiŞi gândul îmi seduciIar toată fiinţa mea-i cu tineÎţi simt dragostea, iubireaCăci te iubesc în tot ce simt.

Dincolo de minede Adriana Milăşan

Trăiesc viaţa dincolo de moarte,Îmi exprim nebunia liniştii,Zbor cu picioarele pe pământ...Renaştere.Urăsc trecutul prin iubirea prezentului,Transmit prin fiecare lacrimă un zâmbet,Mă înalţ coborând treptele eşecului...Metamorfoză.Mă caut în cosmogonie,Sunt ascunsă dincolo de stelele Apocalipsei,Dar descopăr lumina întunericului meu...Evoluţie.Mă ascund printre oameni,Fac zgomot în tăcere,Sunt eu: toată jumătatea din întregul nimic...Sunt univers.

Pantăde Eliza Anabella Coţovanu

Timpul curge pe văile luminii,Lăsând dâre de dor,Şi-necând oameni şi suflete,Aruncându-i în necunoscut.Fericirea curge pe obrazul palidŞtergând praful depus de-a lungul timpului,Lăsând în urma ei, o arsurăPermanentă, îmbibată cu praf.Tristeţea curge pe buzeÎnchizându-le subit.Un mut fericit e personajulCare apare-n multe basme.

Urme rămân în inima mea, pe faţă,Şi... pe foaie...Se şterg, dar lasă cicatriciHidoase, neomeneşti, dar reale...Totul curge...


104 • APRILIE • 2010

LANSARE DE CARTE

P entru cei ce se iubesc timpul rămâneîngheţat, chiar dacă vanitatea îi despar-te. E foarte greu pentru mine, vraci

infailibil, care tămăduieşte rănile sufletului fărăniciun leac, să plec steagul în faţa mândriei.

Marile dureri nu dor de la început, deschid orană ce nu se mai vindecă niciodată, gândurile seprefac în plumb.

Mi se încheie un capitol din viaţă, strălucitorprin fericire şi întunecat de furtună.

De ce nu pot ierta o mică slăbiciune?Sunt pietrificată de durere.Am ajuns la treizeci de ani să ţin într-o mână

trecutul şi în cealaltă viitorul.Nu pot uita trecutul. Tu erai două fiinţe, pe

lumină – inocent şi rafinat, în discuţii câştigai repe-de întâietatea, fără ostentaţie, o cultură care îţiîntrecea vârsta. Pe întuneric erai pasional ca un clo-cot fierbinte de lavă.

Priveam viaţa prin lentile care măreau realitatea.Am trecut prin fericire, toate drumurile noastre

duceau spre ea.Dar soarta rea m-a pândit din leagăn; am rămas

fără părinţi şi m-am agăţat de gâtul tău ca o eşarfă.Amândoi aveam câte un nebun în sufletul nos-

tru, care sfarmă temniţa şi iese afară.Într-o zi ţi-am spus:— În câteva ore vom muri, hai să ne trăim viaţa

până la adânci batrâneţi.— Lizica, ce-i? Ţi-e rău?Ţi-ai dat seama că trăiam din amintirea tatălui

meu.— Nu te bucuri că n-am murit ? întreb sfioasă.

Vreau să-ţi curg prin vene, să nu poţi respira decât

prin mine; mi-am dat seama că e iubire absolută.

Revenind în Craiova din excursie ai hotărât căpoţi trăi fără mine, nu te-ai gândit o clipă că s-arputea să-ţi port amintirea-n pântece.

Biletul m-a lovit ca un taifun care-mi devastasesufletul pe dinăuntru.

Când ai aflat era târziu, mult prea târziu. M-aş fimăritat cu oricine, dar nu cu tine.

Ne-am căsătorit într-o biserică mică, fără fast.Din nefericire, la cinci luni am căzut pe scări şi

am pierdut copilul.De atunci am vegetat ca o plantă.

— Lizica, ce să fac să nu mai fii aşa tristă, lasă căo să facem altul.

Nimeni şi nimic nu mă putea opri să mă răzbun,să cer divorţul; eram o femeie care nu putea uitatrădarea ta, aşa că ne-am despărţit.

— Mihai, plec azi! îi spun triumfătoare. Plec înalt oraş, poate îmi refac viaţa, nu mai putem locuiîmpreună.

Vestea te-a lovit de moarte, tu, care suceai min-ţile oricărei femei.

— Lizica, dar nu pot trăi fără tine...

Mi-am luat bagajele, m-am suit în taxi, stăpânăpe mine şi am plecat într-un oraş necunoscut, laAdjud.

Oamenii m-au primit prietenoşi, am predat fran-ceza şi engleza.

Paranteza rămâne deschisă, nu ştiu ce se vaîntâmpla cu viaţa mea. n

Paranteza deschisăGeta MOLNAR


2010 • APRILIE • 107

PROZĂ SCURTĂ

P otrivit directorului Casei de Cultură amunicipiului, domnul Pavel Dehelean,colaborarea dintre cele două instituţii

durează de ani buni, salonul fiind la a opta ediţie."Sunt multe evenimente culturale în viaţa

Timişoarei la care noi conlucrăm şi dovedim o cola-borare rodnică – declara domnul Dehelean –, iar lavernisajul salonului de artă avem prilejul de a oferipremiu pentru cea mai bună lucrare a anului pre-cedent şi pentru cea mai însemnată activitate ca şicontribuţie la promovarea imaginii asociaţiei noas-tre."

Tablourile expuse pe simeze abordează genuri,tematici şi tehnici diferite: de la colaje la acuarelăşi până la pictura în cuţit, în timp ce tematicatablourilor acoperă portretistica, peisajul citadin,natura moartă, dar şi peisaje pictate în zonele dinapropierea Timişoarei. Asociaţia Artiştilor Plastici"Romul Adea" este o grupare de artişti neprofesio-nişti dar, prin ceea ce fac, arta lor se dovedeşte a fide un nivel artistic ridicat şi, potrivit domnuluiBeheden, este apreciată de publicul timişorean. Odovadă a acestei aprecieri a fost prezenţa unuipublic numeros, format atât din artişti dar şi dinnespecialişti, însă iubitori de frumos. n

Vernisaj la Cercul Militar Timişoara

Luni, 25 ianuarie, Cercul Militar din Timişoara a fost gazda – deja tradiţională –a galeriei de artă organizată cu ocazia decernării premiilor anuale ale AsociaţieiArtiştilor Plastici "Romul Adea", din municipiul de pe Bega.



106 • APRILIE • 2010

CERCUL MILITAR TIMIŞOARA

Regăsirea timpului pierdutNu este un eseu la celebrul roman proustian, aşa cum s-ar crede. Rândurile demai jos mi-au fost inspirate de ceva mult mai banal, un articol apărut în "Dilemaveche" nr. 318 din 18-24 martie 2010, sub semnătura lui Vintilă Mihăiescu.

Locotenent-colonel Dragoş ANGHELACHE


108 • APRILIE • 2010

ESEU

În „Trecute timpuri" domnul Mihăiescuface apel la „un film an tro pologic despreo nuntă oarecare din Grecia, produs de

doi cercetători francezi". În pelicula respectivă, cineaştiifrancezi au căutat – autorul articolului este de părere căau şi reuşit – să surprindă „timpul «grecesc» sau poate«meridional»", la care eu aş adăuga şi „balcanic".

La noi timpul parcă curge altfel faţă de lumeaoccidentală, grăbită. Aici timpul se desfăşoară într-un felde etern laisez-faire în care ora fixată pentru întâlniri estedoar un reper orientativ ce nu se cere a fi respectat custricteţe. În plus, noi, românii, avem un fel sublim de aamâna: „într-o zi am să fac“... Dar autorul face un pas maideparte şi, în stil noician, propune o temă pe care filosofiişi antropologii ar putea face lejer cercetare pentru docto-rat: Arta de a pierde timpul la români.

Părăsesc tema generoasă propusă de domnulMihăiescu – poate, într-o zi (deja m-am înscris în timpulbalcanic), o să încerc un eseu – pentru a reveni la pretex-tul încercării mele. Dumnealui scria că a avut ocazia uneivizionări „private" a unui film realizat de tânărul antro-polog Ionuţ Piţurescu: „...«povestea» este cea a unordogari bătrâni (dintre care unul este aproape pe moarte),care merg aproape fără ţintă, din sat în sat. De fapt,nimeni nu-i mai aşteaptă nicăieri şi nici ei nu par intere-saţi să mai ajungă undeva. Timpul curge în ritmul cailor,al zilelor şi nopţilor, dar rostul lui pare să se fi oprit:timpul lor, al celor doi dogari bătrâni". Pe acest fundal sepetrece o scenă memorabilă în care unul dintre ei întrea-bă cât este ceasul, la care celălalt „după ce mai trage dedouă ori din ţigară, îi răspunde cu cel mai firesc ton posi-bil: «Lasă, ai tot timpul din lume»".

Este fantastică imaginea – cel puţin aşa cum ne estedescrisă – a celor doi bătrâni dogari încremeniţi în timpullor. Un timp ce nu mai are nimic în comun cu cel în carerestul lumii îşi duce existenţa. Însă, către sfârşitul artico-lului, dl. Mihăiescu face acel comentariu care m-a pus pegânduri. Dumnealui le-a pus studenţilor o serie de clipuripublicitare mai vechi, despre masa la fast food. Clipurileerau construite pe imaginea adolescentului grăbit carevine fără chef la masa de prânz unde-l aşteaptă familia.Se aşază într-o dungă şi mănâncă fără poftă (spre opro-biul părinţilor), la care o voce din off spune: „La fast foodeşti liber, nu mai trebuie să te supui acestor constrângeri.Go for it! ". Comentariile studenţilor, spune autorul, au

fost pe cât de scurte, pe atât de elocvente: „Cine mai areastăzi chef să piardă timpul la masă cu familia?" La careacesta concluziona că nici el nu mai face parte din timpulcurent.

Şi atunci mi-am amintit de un articol pe care-l citisemdemult, prin anii '80, în care era descrisă o scenă dincotidianul familiei japoneze. Soţul vine acasă, soţia îlîntâmpină la bucătărie cu masa pusă şi, în timp ce elmănâncă, ea se retrage în camera sa, la televizorul său. Elserveşte masa apoi, la rândul său, se retrage la televizorulsău. Ceva mai târziu vine şi adolescentul familiei, ia cevadin frigider şi se duce la el în cameră, mâncând în pat, latelevizorul său. Se punea atunci problema însingurăriifamiliei japoneze, care renunţase la tradiţionala masă deprânz. Masă care, în afara rolului strict de hrănire, avea şirolul de a realiza comuniunea în cadrul familiei.

Privesc acum în familia românului mediu (câţi românimedii o mai fi lăsat criza în România) şi constat că înce-pem să devenim din ce în ce mai singuri. Fiecare cu job-ulsău, fiecare cu orele sale de plecare şi de venire acasă.Seara, fiecare-şi ia ceva din frigider, apoi se retrage grăbitîn faţa computerului sau a televizorului. Căştile de peurechi (pe care începem să le purtăm tot timpul) sunt uşaînchisă către semeni şi, astfel, fiecare este în propria salume.

Sâmbăta şi duminica erau zilele în care familia luamasa de prânz împreună. Se pare că şi acest obicei a înce-put să se degradeze şi, în cele mai multe cazuri, chiarcând familia este împreună, sub acelaşi acoperiş fiecareeste închis în faţa televizorului (mai nou – calculatorului)propriu. Şi aşa devenim din ce în ce mai singuri, iar casase transformă încet, dar sigur, din căminul primitor, într-un loc de trecere. Coborând în intimitatea cuplului, s-arputea constata că nici dragoste nu se mai face ci, tot maimult – sex.

Înclin să cred că retragerea „la ţară" la care majorita-tea „românilor medii" aspiră către sfârşitul vieţii nu esteneapărat doar căutarea liniştii şi a unei existenţe mai rela-xate din punct de vedere economic. Cred că este, maidegrabă, o încercare de a regăsi timpul pierdut. A aceluitimp care curge cu viteza ancestral-balcanică, „în ritmulcailor, al zilelor şi al nopţilor", a acelui timp în care fami-lia stă mai mult de cincisprezece minute la masă. A aceluitimp pe care, în zilele noastre, nu-l mai găsim pentru căl-am risipit demult. n

Documents

Revista Fortelor Tereste Romane - nr1, 2010