Extras din ziarul ”Gazeta Mureșului”

nr. 29 din 1932

La început, târgurile se desfășurau în centrul localităților și nu erau

diferențiate, dar cu timpul apar târguri specializate pe diferite tipuri de mărfuri

(vite, cereale, mărfuri), organizate în părți diferite ale localităților.

După perioada de desfășurare erau mai multe tipuri de târguri: săptămânale și

anuale. Târgul anual sau târgul de țară dura mai multe zile, fiecare zi fiind dedicată

unui anumit tip de marfă. În Târgu-Mureș, în prima zi avea loc târgul de vite, apoi

cel de cai și apoi urma târgul de mărfuri.

Orașul Târgu-Mureș s-a dezvoltat pe parcursul evului mediu datorită schimbului de produse dintre zona de câmpie și cea de munte: cereale, vite, lemne şi produse meşteşugăreşti.

Pentru sprijinirea schimbului de mărfuri, la 28 august 1482, regele Matei Corvin dă orașului dreptul de a ține de trei ori pe an mari târguri de țară (bâlciuri): de ziua Domnului (17 iunie), Sfântul Martin (11 noiembrie) și la joia dinaintea Duminicii Floriilor”. În secolele XIX – XX, înTârgu-Mureș târgurile de țară se țin de 5 ori pe an.

Aria de atracţie a târgurilor anuale din Târgu-Mureş se întindea - încă din secolul al XIX-lea - până la Reghin, Luduş, Târnăveni, Sighişoara, Dumbrăveni, Ciuc, Odorhei, interferând cu ariile de atracţie a celorlalte târguri din zonă: Reghin, Sighişoara, Odorhei, Mediaş, Dumbrăveni, Gheorgheni.

Locul de organizare a târgurilor și piețelor diferă în funcție de mărfurile

vândute. De obicei târgurile de animale se organizau la marginea localităților,

iar cele de mărfuri în centru.

În 1841 împăratulFerdinand I acordă localității Hodoșa

dreptul de a organiza târg săptămânal în ziua de

sâmbătă

Diploma din 1790 prin care împăratul Leopold al II-lea a acordat localităţii Miercurea

Nirajului dreptul de a ţine trei târguri anuale : la 17

februarie, de Sfânta Polixenia, la 1 august, de sărbătoarea

Sfântul Petru şi la 10 decembrie, de Sfânta Juditha.

”Glasul Mureșului”, 1938

”Glasul Mureșului”, 1939

”Egyenlöség!”, 1900

”Viitorul Mureșului”, 1925 ”Hiradó”, 1938

Șa de lemn de la Lunca de Jos (jud. Harghita)

Ciobani din

Vătava duc

desagii cu

brânză pe cal

-.-

Pentru mersul la târg se folosesc toate mijloacele de transport existente,

atât cele moderne, cât și cele tradiționale. Se merge la târg pe jos,

cu calul, cu carul, cu căruța, cu șareta, cu trenul.Pentru ilustrarea mijloacelor de transport am expus un car de lemn

de la Cerghid , șei de lemn de la Vătava, Deleni, Lunca de Jos, precum

și o șa de piele de la Cerghid.

Recipientele pentru transportul mărfurilor

sunt diverse, de la traistele și desagii

duși pe umăr sau pe cal, în saci, în coșuri și în diferite vase de lut și din ceramică.

Desagii se duceau pe umăr sau pe cal, pe șaua de lemn, care

este mai ușoară decât cea de piele și nu îngreunează calul.

Car de lemn din

Cerghid

-În evul mediu târgul de animale din Târgu-Mureș se desfășura pe actuala stradă Marton Aron, în preajma liceului Bolyai.

-În perioada interbelică, în Târgu-Mureș târgul de animale se desfășura la marginea orașului, înspre Sângeorgiu de Mureș.

Târgurile de animale sunt și ele

diferențiate în târguri de vite, de cai, de porci, de oi, vite

cornute, de păsări. Aici, pe lângă

animale, se vindeau produse animaliere (lapte, ouă, brânză) și accesorii pentru animale (hamuri, biciuri, potcoave, tălăngi, cănaci).

Costum

femeiesc din Valea Largă

Cioban din Vătava, județul Mureș

În 1841 s-a consemnat că este piața cea mai ieftină din Transilvania pentru alimente, în caz de recoltă bună.

Presa interbelică menționa o serie de târguri de cereale în județul Mureș din vremea respectivă: Târgu-Mureș, Reghin, Miercurea Nirajului, Band, Râciu și Teaca.

Țăran din Câmpia Transilvaniei

Prețul cerealelor și animalelor la un târg

de țară din 1939 ”Glasul Mureșului”

Târgurile de cereale din județ în ”Gazeta

Mureșului”, 1933

Despre precupeți”Viitorul

Mureșului”1926

Principalele instrumente de măsură la târguri sunt cele de greutate și de

capacitate. Pentru legume și produse animaliere

(lapte, carne, caș, etc) se foloseau diferite tipuri de cântare

din lemn și metal: balanța cu brațe egale, cântarul de lemn de

tip roman cu brațe inegale, cântarul de mână din metal.

Pentru cereale, în târguri se folosesc mai ales măsuri de capacitate,

cum este mierța (20 l) și cupa (1 l).

Vase de măsură pentru cereale: Mierțe din Ditrău și

Sângeorgiu de Pădure

Cupă din Sângeorgiu de

Pădure

Balanță de tip roman, din Sângeorgiu de

Pădure

Cântar de mână, cu scală, din metal

Funcția principală a târgului este cea economică, de schimburi comerciale, dar târgurile dețin și roluri de comunicare în plan social și cultural: schimbul de știri, întâlnirea dintre tineri, distracția.

Cu timpul unele târguri devin locuri de distracție, mai mult decât locuri de schimburi comerciale, cum este cazul târgului de fete de la Gurghiu.

Grup de femei la târg: costume maghiar de la Chibed, secuiesc de la

Șiclod și săsesc de la Saschiz

Lumea satului aduce materii prime în târg (animale, cereale, lemn), iar lumea orașului vine cu produse meșteșugărești din lemn, metal, ceramică, piese vestimentare (pălării, încălțăminte, baticuri, panglici) necesare gospodăriei țărănești.

Căldărar rom la târg Negustor secui

de sareNegustor sas de

pălării din Reghin

Pereche de tineri români din zona

Gurghiului

Tineri maghiari din Aluniș

Târgul de fete de la

Gurghiu se organiza de obicei de Sf. Gheorghe.

Tinerii veniți la târg legau cunoștințe,

feciorii cumpărau

fetelor turtă dulce,

mărgele și alte

suveniruri, le dădeau pe carusel

și adesea se încheiau căsătorii.

Tipar de

turtă dulce,

din lemn, din

1865.

La târgul de cai

din Sânpetr

u de Câmpie în 2013

În zilele noastre

târgurile de animale au dispărut din

orașe.

Astăzi se vând tot mai puține

mărfuri meșteșugărești

în favoarea celor industriale și artizanale.