10_Toxicomaniile _ Viziune Antropol

8/15/2019 10_Toxicomaniile _ Viziune Antropol

http://slidepdf.com/reader/full/10toxicomaniile-viziune-antropol 1/9

10. Toxicomaniile – o viziune antropologică

„Omul, nefiind pură natură, poate cădea în plăcere ca-ntr-un abis şi să se piardă acolo.Rupte din contextul lor, anumite plăceri pot deveni ucigaşe. Nu le cultivă decât acela care şi-a

pierdut măsura, cel a cărui vitalitate este avariată, cel care nu mai este în stare să trăiascămuica atât de complexă a plăcerilor terestre şi îşi vinde sufletul pentru un singur sunet, care,tot mai intens, devine strigăt şi apoi moarte!. (P. Creţia – „Eseuri morale”)

"na dintre caracteristicile esen#iale ale modernită#ii este profunda criă a identită#ii carese asociaă cu diminuarea legăturilor culturale şi sociale, cu estomparea ordinii simbolice şi

pierderea reperelor existen#iale. $ai ales în societatea occidentală, accelerarea proceselor te%nice şi sociale determină o derădăcinare a sensurilor, a valorilor care altădată îi permiteauomului să se orientee în via#ă şi să aibă sentimentul siguran#ei. &a ora actuală, există undecala' important între experien#a concretă de i cu i şi integrarea sa la nivel simbolic, care

presupune stabilirea unor repere şi valori comune. (e plan socio-cultural, valorile esen#iale audevenit formale, contradictorii şi incapabile să-i furniee omului sus#inerea )„%oldind!*antropologică atât de necesară+ putem spune că ritualurile de altădată şi-au pierdutsemnifica#ia simbolică, devenind simple proceduri, în care actorii sociali nu mai regăsesc niciun sens.

e ştie că drama sensurilor şi valorilor comune are rolul de atenua brutalitatea rela#iei culumea încon'urătoare şi cu ceilal#i, îndulceşte momentele de criă şi îi dă omului confortul dea se deplasa într-un univers coerent, familiar şi previibil. ar, pentru omul modern, rela#iilesociale au o calitate antropologică diminuată, lăsându-l pe individ să se confrunte singur cuetapele de criă doliu, accident, boală, îmbătrânire, %andicap, şoma'. /ceste evenimente numai sunt integrate din punct de vedere simbolic şi sunt trăite fără mediere, într-un fel de

nuditate dureroasă. (entru a le face fa#ă în aceste condi#ii, individul trebuie să demonstree ocreativitate inegalabilă, o capacitate crescută de a instaura noi ritualuri, de a-şi construi propriile valori, o re#ea de a'utor şi de prieteni.

0el mai afectat în societatea modernă este tocmai sentimentul identită#ii care devine precar, fragil, antrenând o gamă largă de patologii rela#ionale depresie, „vid interior!,angoasă, toxicomanie. Nu este de mirare că ma'oritatea conflictelor personale pe care suntc%ema#i să le tratee psi%analiştii în ultimele decenii #in de sfera narcisică. (entru că sensul s-a retras din lume )sau mai bine spus din rela#ia cu lumea*, individul se regăseşte confu,singur şi încearcă să-şi trasee limite fiice 1 de exemplu prin consumul de drog 1 acolo undeele lipsesc în plan simbolic. 2n antropologie limita este descrisă ca fiind o necesitateexisten#ială deoarece îi permite persoanei să trăiască situându-se într-un sistem simbolic care

structureaă sc%imburile. ar ambiguitatea limitei face ca ea să poată fi deplasată la infinit, până în teritoriul mor#ii 1 în acest ca, aşa cum se întâmplă în ma'oritatea caurilor detoxicomani moartea este solicitată tocmai pentru a garanta via#a.

/doptarea acestui gen de comportament riscant indică o diminuare sensibilă alegăturilor sociale şi culturale şi a sentimentului de apartenen#ă+ arată, de asemenea, o

puternică structurare individualistă, în criă, a legitimită#ii şi pradă anomiei. 0onfuiareperelor, discontinuită#ile de sens în lumea modernă îl constrâng pe individ să se ocupe deelaborarea propriei identită#i printr-un fel de bricola' cultural şi social, în lipsa reperelor fiabile. 3ndividul tinde astfel din ce în ce mai mult să adopte comportamente autoreferen#iale,căutând în el însuşi ceea ce altădată găsea în interiorul culturii şi în compania celorlal#i. Nu de

pu#ine ori 1 precum în experien#a consumului de drog 1 el interpeleaă ultimul reper moartea

)„le signifiant ultime, le signifiant maître! 1 . &e4reton* pentru a conferi o semnifica#ievie#ii sale.

5



e consideră în general că toxicomania repreintă „o strategie de seducere a mor#ii!, oîncercare disperată de a îmblâni angoasa pe care individul o resimte într-un univers cu repere

prea vagi şi contradictorii. 6ste vorba de a trăi 'ucându-te cu moartea, deşi acest contractsimbolic cere ca persoana în cauă să piardă în fiecare i câte pu#in din teritoriul fiin#ei sale./şa cum constată antropologii /. 0%arles-Nicolas şi $. 7alleur, departe de a fi o ec%ivalen#ăsuicidară, „drogul îl a'ută pe individ să trăiască+ de altfel, mul#i dintre clien#ii noştri au

încercat să se sinucidă atunci când au renun#at la drog. Nemaiavând protec#ia drogului, nu lemai rămâne decât tentativa de sinucidere. Nemaiputând să se 'oace cu moartea, ei mor de-adevăratelea!. /cest comportament scoate la suprafa#ă, crede . &e4reton, structura ordalicăinerentă toxicomaniei pentru persoana care se drog%eaă este imposibil să trăiască fără

provocarea mor#ii, singura care o autorieaă de fapt să existe.8innicott a introdus în anii 9:; no#iunea de „%olding! pentru a descrie „porta'ul! fiic şi

simbolic prin care copilul primeşte sus#inerea din partea antura'ului din primii ani de via#ă şicare-i permite mai târiu să aibă încredere în ceilal#i )la rândul său 6ri<son a vorbit despre„încrederea fundamentală!*. (entru toxicoman acest sentiment de „%olding! nu există+ elsimte că nimic nu-l poate sus#ine cu excep#ia produsului pe care îl consumă. 2n caul lui,îmblânirea realită#ii încon'urătoare prin medierea simbolică şi amortiarea raportului cu

lumea func#ioneaă greşit. eoarece nu a fost investit bine de către ceilal#i, tânărul nuinvesteşte la rândul său nici o figură din 'ur şi cu atât mai pu#in pe sine însuşi. Numai %eroinasau psi%otropele îl a'ută să găsească distan#a care atenueaă brutalitatea contactului cu orealitate percepută ca amenin#ătoare.

rogul func#ioneaă ca un simulacru de sistem simbolic care „%răneşte! subiectul provocându-i în acelaşi timp daune enorme. =otuşi el reuşeşte să configuree un minimum desens care face posibilă via#a, dar numai dacă ea graviteaă în 'urul produsului de adic#ie. 2ncaul toxicomanului rela#ia socială rămâne conflictuală şi este simboliată defectuos. (edurata ac#iunii sale bioc%imice, produsul îi procură un sentiment de plenitudine interioară,care-i traseaă contururi proviorii şi-l scapă de „poroitatea! caracteristică, dar ulterior toxicomanul se confruntă cu imposibilitatea de a trăi sentimentul identită#ii în interiorul unuicon#inător stabil, asigurat de ordinea simbolică. 6ste frapant de constatat că, de obicei, curasevra'ului determină o suferin#ă similară cu cea a „membrului fantomă!. 2n această etapă,limita conferită da antura' trebuie să aibă o putere de atrac#ie superioară celei a mor#ii. >ărăacest „%olding! care favorieaă pu#in câte pu#in autonomia, riscul şi ordalia devin din ce înce mai atractive şi numai apropierea mor#ii poate să-l liniştească pe toxicoman.

(oetul mexican Octavio (a scria că utiliarea drogurilor este expresia unei nostalgii ainfinitului specifică omului. 2ntr-o societate fără transcenden#ă, în care cultura nu are decât ovaloare formală, în care totul devine egal şi individul trebuie să-şi construiască singur un sensal existen#ei, drogul constituie o strategie de a combate angoasa, sentimentul vidului+ dar acestlucru este adevărat numai pentru pu#in timp, deoarece treptat „luna de miere! trece şi plăcerea

se estompeaă totul devenind ca un fel de vaccin care trebuie reînnoit continuu. =oxicomaniaar repreenta deci o modalitate %omeopatică de a se opune vidului prin vid, verti'ului prinverti', mor#ii prin moarte.

2ncepând din anii 9:; drogul nu mai repreintă un fenomen marginal, ci a difuat înrândurile tineretului ca şi sinuciderea, atingând fără discriminare toate mediile. 2n decada 9?;s-a constatat în plus apari#ia toxicomaniei printre copii, mai ales la cei de la periferia oraşelor.e asemenea, încep să aibă un succes din ce în ce mai mare %eroina şi opiaceele, produsetipice ale modernită#ii, care traduc „pasiunea pentru condi#ia proviorie! )&e4reton*. (entrugenera#ia actuală, substan#ele psi%oactive au rolul de a institui un simulacru de lume, plătit curiscul mor#ii, când realitatea se dovedeşte prea dură pentru individ. 4rutalitatea contactuluitoxicomanului cu mediul social, lipsa spa#iului trani#ional, a registrului simbolic se

estompeaă gra#ie recursului la un produs c%imic care-i procură subiectului o stimulareintensă, o experien#ă în care nu se mai percep asperită#ile rela#iei sale cu lumea.

@



=oxicomanul caută în intensitatea drogului ceea ce el nu ştie să ob#ină în complexitatearela#iilor cu ceilal#i. 3n'ectându-se, el regreseaă la o stare de linişte interioară, în caregândirea este suspendată şi realitatea este pusă între parantee. 0ontinuitatea cu sine şi cu

propria istorie se întrerupe, iar tânărul se plaseaă în afara timpului, bucurându-se de o„'uisan#ă desexualiată!. rogul îl plaseaă într-un fel de mediu prote'at, permi#ându-i săscape de constrângerile impuse de istorie şi de brutalitatea experien#ei legăturilor sociale.

Numeroase lucrări asupra toxicomaniei au arătat cum se modifică de-a lungul timpului rela#iasa cu moartea. 2ntr-o primă etapă a experien#ei drogului )care poate dura luni sau c%iar ani*,tânărul adictiv este vigilent în ce priveşte integritatea sa îşi cură#ă seringa sau utilieaă defiecare dată una nouă, veg%eaă asupra calită#ii produsului etc. 0onduita de risc nu se impuneorbeşte, ci rămâne în cadrul ritualiării. =reptat, peisa'ul lui interior se fisureaă. Riturileintime, pe care toxicomanul le opune celor sociale, se degradeaă pas cu pas, pierându-şi

puterea de simboliare personală+ se desc%id breşe în dispoitivul de folosire a mor#ii şi creşteriscul de a sucomba. 0ontra-lumea creată de drog îşi pierde virtu#ile de obiect trani#ional, iar necesitatea produsului nu mai tolereaă nici o amânare. (lăcerea dispare în profitul reolvăriitensiunilor cauate de lipsă. 6xperien#a devine deordonată şi produsele sunt luate cu tot mai

pu#in discernământ. &e4reton scrie că în acest stadiu „riturile toxicomanului se degradeaă în

compulsii! şi se a'unge la numeroase afec#iuni somatice prin negli'en#ă. /bcesul, infec#iile,%epatitele, seropoitivitatea 1 drenate prin această indiferen#ă fa#ă de propriul corp 1 sesupraadaugă şi accentueaă riscul. 2n sc%imbul său simbolic cu moartea toxicomanul pierdeteren în fiecare i, iar ordalia la care a consim#it devine din ce în ce mai nefavorabilă. 2naceste condi#ii, supradoa nu mai este un accident, ci o formă de „ieşire logică!.

2n ultima vreme, au cunoscut o creştere vertiginoasă adic#iile prin substan#e psi%otrope,mai ales în rândul tinerilor. 0ăutarea absen#ei, a dispari#iei şi inexisten#ei este evidentă înacest ca. Nu mai este vorba de a trăi exploia interioară a flas%-ului provocată de %eroină sauopiacee, nici de a-şi construi un corp fantomă şi de a continua să existe 'ucându-se cumoartea. Recursul la barbiturice este o căutare a comei, o formă superioară de absen#ă./trac#ia comei este un 'oc real cu moartea, preentă de'a la nivel simbolic în sincopa pe care o

produce./ntropologul &e4reton a arătat că utiliarea drogurilor îndeplineşte la tineri rolul unui

rit de ini#iere, o veritabilă „descensus ad inferos! pentru recuperarea sensului şi construirea propriei identită#i. 6ste vorba de o căutare individuală a identită#ii prin confruntarea brutală, i-mediată cu moartea, care se explică prin defectul de „%olding! social viibil în lumeamodernă. in punct de vedere antropologic, func#ia riturilor constă în reglarea sc%imburilor simbolice şi calmarea angoasei ce apare în situa#ii incerte+ ele sunt ceremonii colective,valoriate social, cu o mare tensiune simbolică 1 în timp ce consumul de substan#e psi%oactiveconstituie un rit individual de trecere, singular, neavând valoare decât pentru subiectul încauă. acă în primul ca se sc%imbă statutul social al persoanei, în a doua situa#ia, cea care

suferă modificări este însăşi fiin#a toxicomanului. &e4reton sus#ine că natura societă#iicontemporane este fundamental ordalică, în pofida imaginarului securiant care încon'oarămodalită#ile sale curente de func#ionare 1 astfel încât comportamentele toxicomane alături de„tentativele de suicid, fugi, delincven#e, conduite de risc, anorexie etc.! trebuie privite ca oadevărată „întoarcere a refulatului!, deci a dimensiunii destructive, %aotice, incontrolabile.

2n societă#ile tradi#ionale riturile de trecere pregătesc intrarea în via#a socială, tânărulînvă#ând semnifica#iile centrale ale comunită#ii din care face parte+ ele se înso#esc de o„plenitudine a sensului! care-l va transforma pe ini#iat într-un „altul! capabil să func#ionee îneşafoda'ul social şi religios. 3ni#ierea seamănă astfel cu o „naştere secundară!, la nivel socialşi cultural, care-i urmeaă celei biologice. 6a permite accesul la un statut recunoscut fărăec%ivoc şi intrarea în via#a socială cu responsabilită#ile sale inerente. 2n caul toxicomaniei,

ritul devine o valoare individuală care recurge la un „simbolism de contrabandă! incapabil să-i asigure persoanei integrarea în societate şi dobândirea unei identită#i coerente. =ânărul

A



semneaă un contract simbolic cu moartea care-i va permite în continuare să existe+manipulând ideea mor#ii, el îşi legitimeaă existen#a pe cont propriu, fiindcă societatea 1 deşi

privilegiaă ordinea şi ra#iunea şi-a pierdut func#ia antropologică de orientare durabilă aexisten#ei actorilor săi.

10.1. Toxicomanie şi ordalie

/şa cum men#ionam într-un subcapitol anterior, comportamentul unor toxicomanireproduce, în mod metaforic, conduita de tip ordalic )'udecată divină*. Numeroşi autori autratat comportamentele autodistructive ale toxicomanilor ca nişte ec%ivalen#e suicidare, oalternativă autolitică pentru a evada din fa#a dificultă#ilor existen#iale. "nii dintre ai au recursc%iar la o metaforă maniaco-depresivă a toxicomaniei, orientare inaugurată de psi%analistulfreudian antor Rado )5?B;15BC@*, fiind urmată într-o viiune apropiată de gândirea lui

$elanie Dlein )5??@15B:;*, de psi%analistul engle Eerbert Rosenfeld )5B;B15B?:*. 2n ceeace priveşte modelul ordalic, acesta se baeaă pe no#iunea de administrare de risc, în#eleasă„nu doar ca un simplu refugiu din fa#a unei situa#ii de suferin#ă, ci şi ca o tentativă de trecere,de moarte urmată de renaştere, de acces la o altă lume! ). Ric%ard*. /cest model a fostintrodus în anii 5BF;15B:;, pornind de la studiul conduitelor de risc tranitorii aleadolescen#ilor şi consideră „încercarea autoimpusă pentru a accede la o altă dimensiune aeului! drept o formă privilegiată de ini#iere.

3ntericând utiliarea unui număr de substan#e, societatea a făcut ca pentru mul#iadolescen#i proba consumului acestor substan#e să capete o valoare deosebită printransgresiunea legii. e exemplu, a fuma un 'oint devine pentru adolescent un semn de

provocare dar şi o cerere de recunoaştere din partea grupului. (rima #igară sau prima be#ie

devine astfel un instrument al ritului de pasa'. atisfac#ii regresive ale stadiului oral, acesteconduite simbolieaă însuşirea de către subiect a atributelor adul#ilor putere virilă, cura',convivialitate. e obicei utiliarea drogurilor condenseaă toate temerile şi aspira#iileadolescen#ilor, dar şi dorin#a lor de a accede la secretul şi valorile grupului. /pari#iadependen#ei, a adic#iei, poate indica eşecul acestei tentative de trecere şi iolarea progresivă asubiectului pe plan afectiv şi social.

Reultatele studiilor de antropologie converg asupra faptului că orice conduită de timpordalic condenseaă un paradox aparent subiectul îşi riscă via#a, se lasă în voia %aardului, anorocului pentru a ieşi victorios, pregătit pentru o nouă via#ă, ca într-o moarte urmată deînviere. 6şecul simboliării acestei încercări se află la originea repetării sale uneori dublată deescaladare în administrarea riscului. (rintre implica#iile acestei implica#ii ordalice trebuie

subliniat un aspect esen#ial „adresându-se 0eluilalt pentru a i se decide propriul drept la via#ă,subiectul pune problema legitimită#ii legii, prin această ec%ivalen#ă de G'udecată a luiumneeuH. /spectul 'uridic al doveii este, fără îndoială, sursa scandalului pe care îlconstituie atât toxicomaniile, cât şi conduitele de risc ale adolescen#ilor pentru a încerca să-lîntâlneşti pe 0elălalt, î#i fondei legitimitatea propriei existen#ei într-un demers solitar,virtutea căruia merită să distrugi normele instituite de lege şi formele admise de trecere sau deintegrare! )$. 7alleur*. 2n ansamblu, orice conduită ordalică se baeaă pe aceastădimensiune transgresivă+ în societatea contemporană, în timp ce sănătatea, tinere#ea, via#asunt valori dominante, iar boala şi moartea sunt ec%ivalentele Răului absolut, conduitele derisc sau de autosabota' )după expresia (%ilippe Ieammet* sunt trăite de antura' ca plasându-seîn afara legii.

elincven#a, violen#a, prostitu#ia sunt atribuite de către unele studii tocmai formelor de penaliare din societate şi deci marginaliării utiliatorilor, dar şi dependen#ei, nevoii

J



imperioase de a-şi procura drogul. Riscul, uneori căutat în sine, există atât în toxicomanie, câtşi în delincven#ă mul#i toxicomani sunt dependen#i nu doar de substan#a c%imică, ci şi de unanumit stil de via#ă, care implică probe periculoase, riscuri ne'ustificate etc. >ără a repune îndiscu#ie problema interac#iunilor dintre societate şi marginaliare, pare imposibil de afirmat înmod absolut că aceste conduite de risc şi delincven#a sunt, în caul toxicomanului, numaifructul dependen#ei de droguri. 2n multe cauri, cele două cauri de conduite par să aibă o

caualitate comună.pectaculoasa recrudescen#ă a comportamentelor ordalice în timpurile postmoderne pare a avea rădăcini mult mai adânci. upă unii autori, ceea ce caracterieaă societateacontemporană este refuul mor#ii sub toate aspectele, aceasta fiind transformată, pur şi simplu,într-un „ec%ivalent al Răului absolut!. e vorbeşte c%iar despre o societate „profilactică! )prin

promovarea sănătă#ii publice şi caracterul dominant al ordinii medicale*, care eludeaă problematica legată de moarte, „ca şi cum func#ia sa ar fi de a o nega sau de a lua înconsiderare numai re#etele imortalită#ii!. Refuului mor#ii, c%iar şi al celei naturale, i seadăugă un alt paradox sacraliarea riscului, care astfel se poate constitui într-un mod

privilegiat de distinc#ie. =inerii, pe care societatea ar vrea să-i pună la adăpost de orice riscmortal, îşi aleg drept idoli sau modele de identificare tocmai repreentan#i ai

comportamentelor riscante cascadori, alpinişti, pilo#i >ormula 5. =otul se trăieşte la extremă,iar efectele acestor mitologii sociale sunt legate, cu siguran#ă, de prevalen#a conduitelor

periculoase în popula#ie. e exemplu, manec%inele contribuie la crearea unei imagini şi a uneimode )devenite imperativ* ce valorieaă silueta, această manie a „<ilogramelor pu#ine!

'ucând un anumit rol în expansiunea tulburărilor de conduită alimentară. =rebuie notat, deasemenea, că în societatea modernă are loc o devoltare a formelor democratiate de practicisportive la risc, punând vite'ia la îndemâna tuturor deltaplanul, parapanta, ben'ing-ul suntforme actuale de redescoperire a unor sena#ii legate de trecerea unei probe apropiată uneoride o ceremonie religioasă )se consideră, de exemplu, că săritul cu coarda elastică se apropiede practicile mexicanilor voladores etc.*. Nuan#a religioasă a comportamentului toxicoman afost sesiată de numeroşi specialişti care au găsit similitudini între „'ocul cu moartea!ritualiat al %eroinomanului şi diverse practici de abordare a sacrului.

10.2. NAŞTEREA !"T!R## $%%"&

„Şi dacă merităm mai mult decât fericire?”)>. &ist*

e la toxicomania mondenă )descrisă de artişti celebri precum 4audelaire, 0revel,

0octeau, 7ailland sau (omerand*, în ultimele decenii s-a trecut la un nou val de consum aldrogurilor 1 investite într-o manieră originală 1 care impune alte valori, motiva#ii şi sensuri.

=oxicomania clasică 1 prelungită până în anii KJ;, când de exemplu nume mari de nobilişi vedete importante ale cinema-ului ridicaseră un adevărat cult al stupefiantelor 1 cultiva în

primul rând estetismul, dar şi „cinismul elegant, gustul pentru rar, străin, exotic, flirtulnarcisic cu satanismul!+ deşi 1 crede 0l. Olievenstein 1 de cele mai multe ori această atitudineacoperea probleme persoanele foarte acute inapeten#ă pentru via#ă, dificultă#i sexuale,disperare intimă nereolvată prin celebritate, noroc sau reuşită socială. 3storia ne arată însă cătoxicomania clasică, atunci când depăşeşte nivelul estetismului şi al perversiunii solitare,a'unge la probleme sociale grave. 0eea ce deosebeşte acest comportament de fenomenuladictiv înregistrat în ilele noastre este „pruden#a relativă, secretul, gri'a pentru a preerva o

F



fa#adă socială acceptabilă!. e cealaltă parte întâlnim „refuul măsurii şi exigen#a imediată aabsolutului, o formă provocantă de proelitism, ruptura de lume! )Olievenstein*.

in punct de vedere istoric, trecerea între cele două fenomene a început în "/ înspecial la an >rancisco 1 în prima 'umătate a anilor K:;, o dată cu aventura genera#iei „beat!care a urmat perioadei „%ippie!. /ceastă etapă a marcat în rândul tinerilor americani o dublăconştientiare+ pe de o parte, contestarea preten#iilor pe care le aveau ştiin#a şi gândirea

ra#ională de a da seama despre totalitatea realului. (e plan moral, tinerii se revoltau împotrivaconstruirii viitorului pe baa valorilor tradi#ionale consacrate, condensându-şi mesa'ul însloganuri precum „noi vrem totul, aici şi acum!.

(entru genera#ia „beat!, societatea cu valorile ei clasice era putredă şi trebuiaabandonată )!drop out!*, singura op#iune fiind „să trăieşti marginal şi să organiei circuite

paralele!. 2n acest context, extaul din & şi sexualitate era glorificat de idolii lumii artistice)4urroug%s, Linsberg, Derouac, 0orso*. 4eat-nicii abandonau orice formă de civism şi dedatorie, în beneficiul plăcerii imediate, în căutarea unui adevăr superior prin intermediulfilosofiilor orientale şi a experien#ei drogurilor care „lărgesc spiritul!. 2n acea perioadă un

profesor de la "niversitatea Earvard, =imot%M &earM, s-a eri'at în „mare preot al &-ului!expunându-şi teoriile şi experien#ele căpătate în urma a A55 călătorii făcute după ingestia

acestei substan#e, afirmând că ea nu este nici drog, nici toxic, ci un eliberator de energii,capabil să provoace o augumentare impresionantă a capacită#ilor senoriale şi mentale. 6l afost nevoit să părăsească "niversitatea, împreună cu asistentul său 1 dr. Ric%ard /lpert 1 alături de care a fondat „&iga pentru escoperirea piritului!. =%. &earM distingea cinciniveluri de conştiin#ă atinse în cursul consumului de droguri primul este somnul, al doilea 1 starea de veg%e normală, al treilea 1 nivelul ob#inut prin absorb#ia mari'uanei, al patrulea 1 „starea de conştiin#ă celulară! ob#inută prin intermediul psi%odislepticelor. 0el de-al cincileaeste un nivel de conştiin#ă „precelulară!, mult mai greu de atins.

$ulte dintre simbolurile umane din acei ani frenetici au dus o existen#ă %aotică cegravita în 'urul consumului de droguri şi alcool Derouac, (ollac<, avis etc. 6i aderaseră la omarginalitate rafinată, practicând o contracultură %edonistă, fundamentată pe sex, droguri şiroc<Kn roll.

Noua contracultură )!anar%istă şi psi%edelică!*, născută în semiobscuritatea unor nig%t-clubs-uri americane gra#ie comunită#ii artistice, a ieşit la lumină după anii K:;, prinfestivalurile %ippies, pentru ca în 5BC; 1 o dată cu apari#ia mişcării pun< 1 să sufere o„imploie! de propor#ii ce a sfârşit într-o escaladare a violen#ei şi în consumul de droguridure. /nii KC; au marcat deci o nouă etapă aceea a „prafului! )înainte de distrugerea re#elelor din $arsilia ale >renc% connection*, a călătoriilor în onele de produc#ie 1 ca în =riung%iul deaur )=%ailanda, 4irmania, &aos*, a extaului toxicomanic încarnată de vedete precum IanisIoplin şi Iim $orrison. rogul nu mai este perceput ca un mi'loc, ci scop în sine, mai exactcăutarea fericirii, prin flas%-ul retrăit la nesfârşit.

/ceasta este şi epoca reformelor legislative în ma'oritatea statelor europene prin prevederi care sanc#ionau traficul de droguri şi integrau în mod progresiv no#iunea de îngri'iri prin crearea unor institu#ii specialiate.

„(ersonalitatea G%ipsterH-ului )%ipster ini#iator*, scria Norman $ailer, reuneşte o via#ăinterioară şi via#a violentă, orgia şi sexul, dorin#a de a ucide şi dorin#a de a crea!.

(ână în anii KF; modelul social era al individului care face bani+ acesta fiind, prinexcelen#ă, credo-ul american )„t%e /merican aM of life!*, împotriva căruia la început s-auridicat numai unii intelectuali. ar după 5B:F, acestora li s-a adăugat ma'oritatea tinerilor, maiales cei ce se revoltau împotriva răboiului din 7ietnam. >enomenul s-a extins în >ran#a cucâ#iva ani întâriere+ astfel, în 5B:C şi începutului lui 5B:?, (arisul semăna cu un mare centrude reunire a tinerilor marginali deda#i plăcerilor cele mai exotice. &a reuniunile de la 7ert-

Lalant, de la bistroul (opov ş.a. se consumau în epocă %aşiş, &, „'oint!.

:



/şa cum scria (ascal 4ruc<ner, „marea utopie a anilor K:; a fost de a decreta plăcerea perpetuă, fericirea ca stare permanentă. curgerea deordonată a ilelor trebuia să secristaliee într-o singură clipă de fervoare sublimă, cotidianul trebuia să se cufunde înefervescen#ă!. „O mistică a punctelor culminante! a început să fie propovăduită de „preo#iivoluptă#ii!, care făceau apologia extaului şi a pierderii limitelor. $esa'ele lor favorite erau„moarte plictiselii!, „să trăim fără timpi mor#i, să ne bucurăm fără piedici!. 0ine are dorin#e

nu poate fi vinovat, păcatul nu provine decât din interdic#ii 1 acesta a fost spiritul mişcării dinmai 5B:?, ce fusese precedată cu un an înainte de cartea unui celebru „situa#ionist! 1 Raoul7aneigem. 2n „=ratat despre arta de a trăi pentru tinerele genera#ii! filosoful france făcea unapel la „crimă şi la baia de sânge pentru lic%idarea exploatatorilor şi a organiatorilor

plictisului! şi cerea să se instauree „be#ia lucrurilor posibile, verti'ul tuturor plăcerilor puse laîndemâna tuturor!.

&a fel ca dincolo de Ocean, situa#ia a evoluat în scurt timp spre un climat deosebit detensionat+ mişcarea %ippie şi idelologia „peace and love generation! au intrat în declin, iar

peisa'ul „pardisurilor artificiale! a fost ocupat de drogurile dure, de fapt drogul a început săfie folosit pentru el însuşi, fiind re'etată aventura mistică de la care se pornise+ el a devenit unfenomen de masă, fiind distribuit în toate onele şi mediile sociale. >iind atrase de consumul

noilor substan#e psi%oactive şi de o sexualitate facilă, în decadele următoare, elementeleviolentele ale subproletariatului au integrat această mişcare, aducând în prim plancriminalitatea şi traficul de droguri dure )amfetamine, cocaina, %eroina în locul & şimari'uana*. Olievenstein consideră că diferen#a de esen#ă între toxicomania modernă,„oficială!, înregistrată în rândul tinerilor anilor KB;, şi cea clasică, este următoarea în timp ce

pentru contemporanii noştri ea repreintă o formă de revoltă fa#ă de valorile lumii moderne)traducând „cria civilia#iei noastre!*, o sfidare ce poate merge până la confruntarea cumoartea, toxicomanii „de odinioară! îşi organiau estetic dependen#a şi o cultivau sistematic)„îşi amena'au grădina secretă într-o lume acceptată!*.

oi sociologi britanici 1 ic< (ountain şi avid Robins 1 au numit aceastăcontracultură specifică anilor KB; )ale cărei rădăcini s-au conturat încă din deceniul F* cultura

$cool&' arătând că ea se caracterieaă prin „opoi#ia fa#ă de orice formă de autoritate! şi areca principale manifestări „%edonismul, toxicomania, violen#a, sexualitatea!. 0ei doi autori seîntreabă dacă este vorba de o filosofieP, o sensibilitateP, o ideologieP, un tip de personalitateP,un model de comportamentP, o atitudineP, un spiritP, o viiune asupra lumiiP!. upă o analiăcompetentă a structurii şi evolu#iei acestui fenomen, (ountain şi Robins opteaă pentruurmătoarea defini#ie ”o stare permanentă de rebeliune personală care vrea să demonstreze

că moravurile societăţii noastre nu mai au nici o legitimitate”. 0a şi în caul genera#iei „beat!, acest comportament încearcă să nege legăturile

familiale, tradi#ionale, considerate prea intime şi prea sufocante pentru a permite devoltarea personală. 2n compara#ie cu acei „mods! sau „%ippies! ai anilor K:;, revolta#i împotriva

părin#ilor pe care #i considerau autocratici şi burg%ei, „%appM people! din ilele noastre 1 „ecstasia#ii!, „travellers! şi al#i „ee<-enders! 1 se aventureaă pe cărări lăturalnice tocmai prin excesul de „în#elegere! din partea familiilor lor. /cestea din urmă, deopotrivă tolerante şiindiferente, apropiate pe plan afectiv şi egocentrice, se văd în mod brutal devenind spectatoriiunui film greu de suportat. =ransgresarea este percepută în consecin#ă ca mi'loc de a depăşi un„prag simbolic! al normelor, desemnate ca surse de absen#ă a comunicării, mai ales în mediulfamilial. 2ntr-o lume în care frontierele sunt din ce în ce mai transparente, iar reperele sedeintegreaă, tinerii nu fac decât să îngroaşe rândurile celor excluşi+ antropologii arată că însocietatea contemporană, accesul la statutul de adult devine din ce în ce mai dificil, dorin#eleadolescen#ilor nu au destul ecou, iar problemele de inser#ie socio-familială şi profesională nuau fost niciodată atât de acute.

$işcarea „cool! a fost şi este în continuare în mod profund %edonistă, dar la unasemenea nivel de autodistrugere încât putem spune că a semnat pactul cu moartea. acă

C



pentru „beat movement! sloganul general era „peace and love!, în mediile „cool! din anii KB; parola de intrare este „no futureQ! aşa cum cântă cei din forma#ia „ex (istols! )„"ra fa#ă detimp 1 crede R. 4runner 1 înseamnă să nu-şi asumi riscul unei întâlniri fa#ă în fa#ă cu tineînsu#i, înseamnă să nu-#i asumi riscul angoasei şi nostalgiei!*.

„2n contextul în care transformările socio-economice sunt foarte profunde, în caremoartea lui umneeu este din ce în ce mai iminentă şi în care asistăm totodată la o

sc%imbare a raporturilor dintre plăcere şi durere, căutarea fericirii aici şi acum se dovedeştefundamentală!, scrie Nadia (anuni-Roger. Nu e de mirarea că pentru tinerii ilelor noastre,care trăiesc în „idolatria preentului!, renun#ând să decline trecutul şi să imaginee viitorul,tema plictiselii este recurentă. e cele mai multe ori, acest „cult al momentului! care îitransformă în „sclavi ai plictiselii!, merge mână în mână cu absen#a creativită#ii )8innicott* şisentimentul cronic al lipsei de sens. /devărul este, afirma un toxicoman citat de cercetătorii

britanici, că „în compara#ie cu excita#ia pe care o procură drogurile şi armele, societatea prosperă şi %iperordonată din 'ur este plictisitoare precum o ploaie monotonă!. 2n ilelenoastre gustul pentru transă, exta, „/ltundeva! se păstreaă în manifestările de tip „rave-

parties! sau „acid-parties!, în care anumite genuri de muică )te%no, %ip-%op, %ard core, brea< core etc.* şi dans )smurf, brea< dance etc.* se asociaă cu experien#e toxicomane intense. (e

parcursul lor, se creeaă un univers imaginar care eludeaă spa#iul şi cronologia existen#eicotidiene ceea ce permite accesul la o realitate transistorică, pură. upă /. >ontaine,„propagarea unui discurs asupra universalismului transei, în scopul de a motivacomportamentele toxicomane, acuând societatea ca factor constrângător şi cauator de stres,

pare a fi tematica centrală în mobiliarea participan#ilor la aceste petreceri. 7aloriarea transeise face în numele unei reabilitări a naturii autentice a omului şi ca semn al voin#ei de a-şirentabilia propriul corp.

rogurilor „integratoare! de odinioară li se opun astăi drogurile „excluderii!, aleonelor marginale, defavoriate, ale sărăciei şi ale expulării. 2ntr-adevăr, în caul persoanelor cu adic#ie, rela#iile sunt cvasi-inexistente, totul fiind centrat pe produs şi nici o altă preocuparenu mai este posibilă. (entru tinerii „cool! mecanismul coeiunii sociale se reduce uneori laîmpărtăşirea unui secret bine păit, inaccesibil celorlal#i membri ai societă#ii de la un anumitstil de muică preferat până la predilec#ia pentru un anumit drog, participarea la o crimă sau o

practică sexuală interisă.piritul „cool! aşaă libertatea individuală deasupra oricărei valori, este fascinat de

violen#ă, droguri, criminalitate şi putere absolută. „4luele negre!, „cetă#ile!, „uluşii,teroarea R"R! 1 sunt numai câteva dintre grupurile care au declanşat o veritabilă „intifada a

periferiilor! şi al căror comportament este legat în mare măsură de consumul de droguri. 2n"/ există bande motoriate cunoscute sub numele de „2ngerii infernului! sau „0opiii luiatan!, care ac#ioneaă pe coasta de 7est comi#ând brutalită#i extreme după ingestia desubstan#e active dure.

ociologul france >. ubet a lansat în 5B?C o teorie a „stării-limită! pentru a explicarecursul la droguri şi violen#ă al acestor bande contestatare care „fac răboiul banlieue-urilor!)ubet consideră ca „ieşiri tragice! din această stare vagabonda'ul, toxicomania, violen#a

politică, clientelismul*. 0onform acestui model, experien#a stării limită se realieaă pe treidirec#ii principale dezorganizare, excludere şi furie. eorganiarea implică degradareamediului sau raporturi cotidiene ostile+ cealaltă no#iune 1 excluderea 1 se referă la sărăcie şi lasentimentul lipsei de demnitate, în timp ce furia este „un fel de violen#ă pură care ibucneşte

periodic, fără a avea vreodată un scop veritabil!. upă /. 7ulbeau ar fi vorba şi de o stare de„%ipodoxie!, în#elegând prin aceasta „diminuarea numărului de sisteme de referin#ă şi a

proiectelor pe termen lung!. e consideră, de asemenea, că răvrăti#ii anilor KB; resimt ofrustrare mai profundă decât delincven#ii studia#i de cercetătorii colii din 0%icago din caua

„distan#ei de nedepăşit care separă o apartenen#ă culturală relativă la clasa mi'locie de oapartenen#ă socială inaccesibilă! )O. Lallant, 5BB5*.

?



/şa cum au caracteriat-o . (ountain şi . Robins, contracultura tinerilor din ilelenoastre este una în mod visceral „antiautoritate şi prodrog!, în care „narcisismul, detaşareaironică şi %edonismul! anilor KF; au fost înlocuite prin „violen#ă, sex %eroină!. &a rândul său,

psi%ologul 0%ristop%er &asc% a descris în general per(onalitatea cool' caracteriată prin şarm manipulator, sexualitate eliberată şi disponibilitate pentru orice tip de experienţă. /ltesimptome ipoondrie, superficialitate afectivă, inaptitudine pentru travaliul de doliu, teama

de !mbătrânire şi moarte. in punct de vedere psi%analitic, aceste trăsături provin din„fantasma de omnipoten#ă creată în copilărie pentru a sublima furia neputincioasă fa#ă deabandonul sau negli'en#a pe care le-a suferit individul!.

0ăutând cauele apari#iei acestei simptomatologii „cool!, sociologii au a'uns laconcluia că este vorba, între altele, „de o compara#ie socială maladaptativă! )O. Iames,5BB?*. =ineretul contemporan este confruntat continuu cu imaginile reuşitei, frumuse#ii şi

bogă#iei în fa#a cărora are sentimentul că a eşuat. 0onform acestei teorii, prosperitateaîncon'urătoare constrânge aspira#iile indiviilor să depăşească mereu realitatea, determinândapari#ia depresiei clinice. >enomenul „mods!-urilor, „roc<er-ilor!, „s<in-%eads!, „pun<s!,„%ippies!, „crusties!, „got%s! şi al altor genera#ii de marginali şi refractari furnieaă oalternativă magică de a nega eşecul în cursa pentru reuşita socială. 2n limba'ul lor „sunt cool!

ec%ivaleaă cu „eu controle situa#ia!. eci contracultura „cool! ac#ioneaă ca un mecanismde apărare împotriva angoasei şi depresiei generate de ultracompetitivitatea societă#ii, dar această defensă este imperfectă şi induce la rândul ei tensiune psi%ică şi eşec.

(entru a contura spiritul ultimului deceniu 1 pe bună dreptate numit deceniul „cool! 1 sămai amintim că în timpul răboiului din 3ugoslavia, în timp ce bombele N/=O „plouau!deasupra 4elgradului, tinerii oraşului asistau în fiecare seară la concerte roc<, se adunau maidegrabă în nig%t-clubs-uri decât în adăposturile antibombă şi fumau „iarbă! albaneă. 2nacelaşi timp, întreaga lume occidentale înregistra o recrudescen#ă nemaiîntâlnită a consumuluide %eroină şi cocaină, drogurile cele mai... „cool!.

B

Documents

10_Toxicomaniile _ Viziune Antropol