Upload
cozzmin22
View
237
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
1/60
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI
FACULTATEA DE IMBUNATATIRI FUNCIARE SI INGINERIA MEDIULUI
DEPARTAMENTUL DE INVATAMINT CU FRECVENTA REDUSA
DEZVOLTARE RURALĂ
Prof.univ.dr. CONSTANTIN ELENA
Prof.univ.dr. MĂRĂCINEANU FLORIN
2015
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
2/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 2
CUPRINS
Unitatea de învăţare nr.1 SPAŢIUL RURAL ŞI DEFINIREA LUI 41.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 41.2. Definirea spaţiului rural 41.3. Caracteristicile spaţiului rural 51.4. Funcţiile spaţiului rural 61.5. Structura spaţiului rural 81.6. Spaţiul rural european 91.7. Spaţiul rural românesc 11
1.8. Bibliografie minimală 13
Unitatea de învăţare nr.2CARACTERIZAREA ŞI EVOLUŢIA SPAŢIULUI RURAL 14
2.1. Fundamentele teoretice ale dezvoltării durabile 142.1.1. Declaraţia de la Rio 142.1.2. Agenda 21- Agenda pentru schimbare 162.1.3. Definirea noţiunii dezvoltare durabilă 23
2.2. Particularităţi privind dezvoltarea rurală durabilă 252.2.1. Principiile dezvoltării rurale 252.2.2. Obiectivele dezvoltării rurale 26
2.2.3. Dezvoltarea durabilă a agriculturii 272.3. Bibliografie minimală 29
Unitatea de învăţare nr.3EVOLUŢII ALE SPAŢIULUI RURAL ROMÂNESC 30
3.1. Capitalul natural al României 303.2. Compoziţia şi structura ecologică a capitalului natural 323.3. Evoluţii în spaţiul agricol românesc 333.4. Bibliografie minimală 37
Unitatea de învăţare nr.4STRATEGIA DEZVOLTĂRII RURALE ÎN ROMÂNIA 384.1. Cadrul strategic general 384.2. Limite în exploatarea spaţiului rural românesc 394.3. Priorităţi naţionale pentru evoluţia spaţiului rural 404.4. Bibliografie minimală 43
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
3/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 3
Unitatea de învăţare nr.5DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ PRIN LUCRĂRI DE
AMENAJAREA TERITORIULUI 445.1. Definirea conceptului “amenajarea teritoriului” 44
5.1.1. Consideraţii privind amenajarea teritoriului 455.1.2. Amenajarea teritoriului element fundamental al organizării
teritoriului46
5.2. Amenajarea teritoriului şi urbanismul 485.2.1. Planul de amenajare a teritoriului 495.2.2. Planuri urbanistice 50
5.3. Amenajrea teritoriului agricol cu lucrări de îmbunătăţiri funciare 525.4. Bibliografie minimală 54
Unitatea de învăţare nr.6CONCEPTE PRIVIND APRECIEREA VALORIITERENURILOR AGRICOLE 556.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.6 556.2. Evaluarea fondului funciar 55
6.3. Valoarea terenurilor 566.4. Determinarea valorii terenului pe baza rentei funciare 586.5. Bibliografie minimală 60
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
4/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 4
Unitatea de învăţare nr. 1
SPAŢIUL RURAL ŞI DEFINIREA LUI
Cuprins Pagina1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr.1 41.2. Definirea spaţiului rural 41.3. Caracteristicile spaţiului rural 51.4. Funcţiile spaţiului rural 61.5. Structura spaţiului rural 81.6. Spaţiul rural european 91.7. Spaţiul rural românesc 111.8. Bibliografie minimală 13
1.1. OBIECTIVELE UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE NR. 1
Această unitate de învăţare prezintă noţiunile de bază privindcaracteristicile, funcţiile şi structura spaţiului rural.
1.2. DEFINIREA SPAŢIULUI RURAL
Idee Recomandarea nr. 1296/1996 a adunării parlamentară a C.E.consideră că spaţiul rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă careinclude sate şi oraşe mici, în care majoritatea terenului este utilizatpentru:
-
agricultură, silvicultură, acvacultură, pescuit;-
desf ăşurarea activităţilor economice şi sociale ale locuitorilor dinzonă;-
amenajări de zone pentru petrecerea timpului liber sau rezervaţiinaturale;-
alte folosinţe cu excepţia celor de locuit.Carta Europeană precizează că spaţiul rural este constituit din
terenurile afectate culturii plantelor şi creşterii animalelor precum şidin spaţiul funciar neagricol, ocupat pentru desf ăşurarea altor activităţidecât agricultura în mediul rural. Spaţiul rural cuprinde satele şioraşele mici, zonele montane amenajate pentru petrecerea timpuluiliber şi ca rezervaţii naturale, suprafeţele folosite pentru habitat, pentru
activităţi artizanale, servicii sau activităţi industriale.Spaţiul rural constituie un domeniu vital pentru o ţară , atît prin
dimensiunile lui cât şi prin efectele complexe pe care le generează. Eleste principala sursă de materii prime naturale -agricole şi neagricole- precum şi zonă pentru depoluarea noxelor din marile aglomerăriurbane, ca şi pentru recreere şi stări antistres pentru populaţie.
Importanţa deosebită pentru societate a spaţiului rural sedatorează nu numai ponderii sale dominante în ansamblul uneisuprafeţe de teren date dar mai ales caracteristicilor sale deosebite.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
5/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 5
Comisia pentru Agricultură a Consiliului Europei apreciează că spaţiulrural european reprezintă mai mult de 85% din suprafaţa continentuluişi afectează direct sau indirect mai mult de jumătate din populaţiaeuropeană. Importanţa acordată spaţiului rural rezultă şi dinrecomandarea 1296/1996 a C.E. privind elaborarea unui documentspecial pentru această problemă sub forma Cartei Europene a spaţiuluirural.
Test de autoevaluare1. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învaţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt motivele pentru care spaţiul rural este un domeniu vitalpentru orice ţară ?
b) Care este definiţia spaţiului rural ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
În limbajul curent, noţiunile rural şi agrar se confundă, deseorifiind considerate sinonime. Noţiunea “rural” are o sferă de cuprinderefoarte mare în care se include şi noţiunea de agrar. În anumite zone,cea mai importantă componentă a spaţiului rural este spaţiul agricoliar cele mai importante şi mai multe activităţi rurale sunt celeagricole. Chiar şi aşa cele două noţiuni nu se pot confunda.
1.3. CARACTERISTICILE SPAŢIULUI RURAL
Idee Principalele caracteristici ale spaţiului rural contemporan sunt:- agricultura este principala ramură economică chiar dacă în
anumite zone predomină silvicultura şi industria lemnului sauagroturismul, ca în zonele montane, deltă, etc;
-
este un spaţiu de producţie în care sectoarele primare au opondere importantă. Cele mai multe profesiuni practicate înspaţiul rural sunt profesiuni cu caracter practic care necesită policalificare. Persoanele ocupate în alte sectoare decâtagricultura participă în bună măsură, cu intensitate diferită laactivităţile agricole fie în gospodăriile lor personale, fieajutând familiile lor la astfel de activităţi;
-
principala formă de proprietate este proprietatea privată-familială, proprietatea statului fiind mai restrânsă,reprezentată de rezervaţii, parcuri naţionale, terenurilelimitrofe căilor de comunicaţii, terenuri cu destinaţie specială;
- din punct de vedere social, suprafaţa localităţilor rurale şidensitatea populaţiei este mai mică, dar raporturile umanesunt mai participative, conferind vieţii sociale un caracter maiapropiat;
- calitatea spaţiului rural fac din acesta un patrimoniu al
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
6/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 6
umanităţii constituind un foarte favorabil mediu antistrespsihic;
-
modul de viaţă rural, tradiţiile şi obiceiurile formează culturapopulară, esenţa unui popor care dă adevărata dimensiune aspaţiului rural.
- dezvoltarea spaţiului rural presupune aplicarea principiuluicontinuităţii şi complementarităţii activităţilor agro-
alimentare, a activităţilor neagricole şi a servicilor, pentrumenţinerea şi fortificarea spaţiului agricol f ără însă a atenta lacaracteristica sa fundamentală de “viaţă la ţară”;
- din motive tehnologice şi economice, conceptul de revenire laruralul patriarhal nu mai este posibil.
Test de autoevaluare2. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt ramurile economice din spaţiul rural ?
b) Ce caracteristici au profesiunile practicate în spaţiul rural?
c) Care sunt formele de proprietate asupra spaţiului rural ?
d) Ce principii trebuie aplicate pentru dezvoltarea spaţiului rural ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Evoluţia societăţii umane a determinat modificări structurale şifuncţionale ale spaţiului rural reliefate prin apariţia şi dezvoltarea unor
activităţi neagricole şi prin tendinţa generală de urbanizare.
1.4. FUNCŢIILE SPAŢIULUI RURAL
Idee Carta Europeană a spaţiului rural defineşte următoarele funcţii alespaţiului rural:
a. Funcţia economică, considerată ca funcţie de bază care are cacomponentă dominantă agricultura, la care se adaugă silvicultura,industria, mineritul, meşteşugurile etc;
Principalele componente ale funcţiei agricole sunt:
-
asigurarea necesarului de alimente pentru populaţie;-
garantarea unui nivel al profiturilor agricultorilor şi familiilor lor,comparabil cu alte profesii;
-
producerea de materii prime reciclabile, pentru industrie şiproducţia de energie;
-
asigurarea materiilor prime pentru întreprinderile mici şi mijlociiagricole, industriale, artizanale, de prestări servicii etc;
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
7/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 7
-
asigurarea bazei pentru recreaţie şi turism;- conservarea resurselor genetice ca bază pentru agricultură şi
biotehnologii;- protejarea mediului înconjurător şi asigurarea regenerării
mijloacelor de producţie, reprezentate prin sol şi apă, în principal.b. Funcţia ecologică se exprimă prin reabilitarea peisajului agricol
şi silvic, prin refacerea biodiversităţii naturale în cadrul
ecosistemelor afectate negativ de industrializarea excesivă,exploatarea minieră rapace în unele zone, intensificarea înindustrializarea zootehniei, exploatarea agricolă intensivă etc;
c. Funcţia socio-culturală se manifestă prin relaţiile complexe
dintre oameni prin care se păstrează tradiţia şi cultura. Spaţiulsocial din mediul rural determină individualizarea personalităţiiomului ca membru al colectivităţii. Locuitorii se cunosc între eişi se apreciează după scara valorilor umane locale iar prinsistemul lor de relaţii se menţine viaţa spirituală a colectivităţii,de multe ori cultura locală fiind transmisă din generaţie îngeneraţie prin viu grai.
Test de autoevaluare3. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt componentele principale ale funcţiei agricole a spaţiuluirural ?
b) Cum se exprimă funcţia ecologică a spaţiului rural ?
c) Cum se manifestă funcţia socio-culturală a spaţiului rural ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Spaţiul rural î şi poate îndeplini funcţiile sale doar dacă rămâneun spaţiu atrăgător şi original, cu o bună infrastructură, cu oagricultură şi o silvicultură viabile, în care condiţiile locale să favorizeze dezvoltarea activităţilor economice neagricole cu un peisaj
îngrijit.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
8/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 8
1.5. STRUCTURA SPAŢIULUI RURAL
Idee Din punct de vedere economic şi social spaţiul rural sediferenţiează în următoarele categorii:
a. spaţiul rural periurban care cuprinde zona limitrof ă marilor oraşe şi centre industriale având o rază de lungime variabilă
în limitele 10-50 km. Această zonă se caracterizează prin:-
caracter hibrid rural-urban reflectat printr-un nivel de evoluţieeducaţional şi printr-un nivel de trai mai ridicat precum şi printr-oinfluenţă negativă şi chiar prin poluare din partea mediului urban;
- ca urmare a deplasării populaţiei din spaţiul rural propriu-zisspre mediul urban, populaţia este eterogenă;
- unele localităţi periurbane au dominant funcţie de habitat pentrupopulaţia care lucrează în oraşe;
- dezvoltarea economică este diversă şi puternic influenţată demediul urban. Astfel, agricultura are o structură adecvată apropieriide oraş care constituie o bună piaţă de desfacere pentru legume,fructe şi produse animaliere.
De asemenea, industria alimentară şi sectorul de servicii au oextindere importantă.
b. spaţiul rural intermediar, cuprinde cea mai mare parte a
spaţiului rural. Aici este dominantă agricultura în a cărei structură domină cerealele, plantele tehnice, plantaţiile viticole şi pomicoleprecum şi fermele pentru creşterea animalelor. În această zonă se
întâlnesc întreprinderile agricole performante caracterizate prinaplicarea unor tehnologii moderne şi a unei biobaze performante.Astfel agricultura devine productivă în condiţii ecologice princreşterea substanţială a producţiei care are caracter stabil.
c. spaţiul rural periferic, cuprinde zone rurale a căror
perspectivă socială şi economică nu este favorabilă din cauza unorcondiţii naturale mai puţin favorabile exploatării agricole şi silvice.Astfel de zone sunt mai puţin accesibile şi se află la o distanţă maimare de centrele de aprovizionare-desfacere. În această categorie seinclud şi zonele defavorizate de restrângerea activităţilor economicechiar dacă infrastructura este favorabilă unei evoluţii pozitive. Suntconsiderate zone defavorizate regiunile montane subdezvoltate,zonele rurale în dificultate etc.
Test de autoevaluare4. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şi
ţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt caracteristicile spaţiului rural periurban ?
b) Ce importanţă are spaţiul rural intermediar ?
d) Care sunt particularităţile spaţiului rural periferic ?
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
9/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 9
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
În structura spaţiului rural se diferenţiază treu zone cucaracteristici bine diferenţiate care determină aportul lor ladezvoltarea durabilă a spaţiului rural.
1.6. SPAŢIUL RURAL EUROPEAN Idee Dacă privim Europa în termeni economici, se constată că schimburile comerciale internaţionale de produse agricole şiforestiere se bazează pe închirierea de teren de pe alte continente. Deaceea trebuie să diferenţiem dimensiunea geografică a continentuluiEuropa faţă de dimensiunea economică rezultată din însumareasuprafeţei proprii cu suprafaţa de pe care se obţin produseleimportate. În funcţie de gradul de dezvoltare a comerţului din fiecareţară, dimensiunea economică a ţării respective este variabilă.
Perspectiva utilizării spaţiului rural trebuie să pornească de laconceptul de spaţiu ecologic bazat pe principiul echităţii, după care
necesităţile unei zone trebuie asigurate din mijloace proprii precum şidin echilibrarea importului cu exportul de produse agricole şi silvice, în condiţii durabile. De asemenea se preconizează ca 10% din terenulutilizat în prezent în diverse scopuri economice să fie redat circuituluiagro-silvic natural şi utilizat pentru protecţia naturii.
Ponderea spaţiului rural în ţările Uniunii Europene variază întrecca. 67% în Belgia şi cca. 90% în Grecia. Populaţia ocupată înactivităţile rurale care locuieşte în spaţiul rural este de cca. 2-3% înMarea Britanie şi cca. 20% în Grecia, faţă de cca. 37% în România(1995).
Se apreciează că raţia alimentară de bază a populaţiei se poate
asigura de pe o suprafaţă de 0,263 ha/locuitor; la aceasta se adaugă 0,0185 ha/locuitor suprafaţă importată sub forma unor produse carenu se obţin în Europa (banane, cafea, ceai etc.). Se ajunge la osuprafaţă agricolă specifică de 0,281 ha/locuitor. În cadrul acesteipolitici rurale, pădurile productive vor repreznta 0,138 ha/locuitor iar0,064 ha/locuitor vor intra în categoria ariilor protejate. Surplusul deteren agricol, 0,047 ha/locuitor sau 163.892 km2 poate fi utilizatpentru producerea de resurse energetice regenerabile, pentru scopuriindustriale etc.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
10/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 10
Test de autoevaluare5. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Explicaţi „noţiunea” închirierea de teren de pe alte continente ?
b) Prin ce se diferenţiază dimensiunea geografică a Europei faţă dedimensiunea economică ?
c) Care este inţelesul conceptului de spaţiu ecologic bazat peprincipiul echităţii ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Între dimensiunea geografică şi dimensiunea economică a unuicontinent sau ţări există o diferenţă variabilă determinată de suprafaţade pe care se obţin produsele importate.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
11/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 11
1.7. SPAŢIUL RURAL ROMÂNESCIdee Spaţiul rural românesc, constituit din terenurile agricole şi silvice
precum şi din concentrările populaţiei în localităţi de mărime variabilă constituie un segment social şi economic de importanţă deosebită pentru societate, atât ca pondere cât şi ca efect economic şi social.
Formarea şi consolidarea colectivităţilor rurale româneşti s-adesf ăşurat pe întreg teritoriul carpato-danubiano-pontic, rezultândurmătoarele tipuri de aşezări umane:
-
tipul risipit, caracteristic zonelor montane;- tipul răsfirat, caracteristic zonelor colinare;-
tipul adunat, caracteristic zonelor de câmpie.Factorii primari de constituire ai aşezărilor rurale sunt factorii
naturali la care se adaugă caracteristicile istorice începând din timpuristrăvechi.
Factorii hidrografici sunt factorii esenţiali în localizareaaşezărilor umane dat fiind importanţa deosebită a unei surse sigure deapă pentu viaţa locuitorilor.
Factorii orografici reprezentaţi prin formele de relief
favorizează accesul la hrană, asigură protecţie împotriva unorfenomene naturale dăunătoare ca şi împotriva atacului duşman.
Creşterea populaţiei a determinat fenomenul de îndesire princare se trece la un alt tip de structură a localităţii. Spaţiul rural agrardin jurul localităţilor s-a dezvoltat economic pe mai multe planuridistincte:
-
agricultură primară, producătoare de produse vegetale;- producţie zootehnică în gospodării personale din sat sau
din zona montană şi în gospodării tip fermă,- activităţi de prelucrare a produselor agricole vegetale şi
animale şi industrie casnică.Aceste tipuri de activităţi au constituit punctul pe plecare pentrueconomia spaţiului rural românesc.
Caracterizarea zonelor rurale contemporane se reflectă printr-un sistem de indicatori de stare, cantitativi şi calitativi care pot fianalitici sau sintetici.
Indicatorii analitici prezintă starea spaţiului rural prin mărimirelative sau clase de apreciere pentru principalele componente alevieţii rurale.
Gradul de evolu ţ ie general ă a spa ţ iului rural românesc. Raţiunea de a locui în mediu rural este de a avea activităţi de
producţie agroalimentară sau de servicii adecvate mediului rural. După mărimea producţiei obţinute şi prelucrate, destinate pieţei se
deosebesc gospodării şi ferme.Gospodărirea ţărănească, produce de regulă produse pentru
necesităţile ei, producţia pentru piaţă fiind limitată. Potrivit acesteistructuri de producţie, gospodăria ţărănească este alcătuită din : casade locuit, compartimentul pentru creşterea animalelor, compartimentulpentru prelucrarea produselor, anexe de depozitare, ateliere etc.
Ferma agricolă este o întreprindere producătoare de produseagricole destinate pieţei în cadrul căreia autoconsumul are o pondereredusă.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
12/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 12
Fermele familiale au centru gospodăresc de obicei în câmp saula marginea satului şi au ca element central compartimentul producţieagricolă sau agroalimentară.
Suprafaţa medie a unei locuinţe din mediu rural, la sfârşitulsecolului XX era de 33,5 m2 , revenind 11,70 m2 /locuitor. În medie,locuinţa are 2,7 camere; 82% din locuinţele rurale sunt prevăzute cubucătărie şi doar 8% cu baie (tabelul nr.4.1.).
Calitatea mediului de viaţă rural depinde şi de gradul deechipare tehnică a localităţilor care arată confortul de carebeneficiează populaţia.
Alimentarea cu energei electrică este asiguată în 93,56% dinsatele României, cu variaţii între 84,96% în judeţul Vaslui şi 98,0% în
jud. Ialomiţa.Reţelele de alimentare cu gaz metan sunt slab reprezentate
la sate. Doar 2,67% din satele româneşti posedă această utilitate cuvariaţii între 0,00 în Dobrogea şi 36,6% în judeţul Mureş.
Încălzirea centrală ca atribut al confortului este prezentă în1,7% din satele româneşti cu variaţii de la 0,17% în judeţul Vaslui şi6,67% în judeţul Braşov.
Alimentarea cu apă curentă asigură apa de calitatecorespunzătoare în 14,32% din satele româneşti dar numai 10,03%dintre acestea au şi reţele de canalizare, ceea ce arată o tendinţă depoluare a apei freatice şi a solului prin evacuarea apelor uzate în foseabsorbante, canale etc.
Căile de comunicaţii (rutiere, fluviale,etc.) crează accesuleficace la centrele de desfacere, de aprovizionare, etc. În principal,căile rutiere sunt mult mai utilizate de populaţie, folosind mijloacediverse.
Densitatea drumurilor publice din România este 0,35 km/km2,faţă de 0,33 km/km2 în Bulgaria, 1,16 km/km2 în Polonia şi 4,91km/km2 în Belgia.
Test de autoevaluare6. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învaţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a. Definiţi spaţiul rural românesc.
b. Precizaţi care sunt factorii primari de constituire ai aşezărilor rurale.
c. Evidenţiaţi caracteristicile gospodăriei ţărăneşti şi a fermeloragricole.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
13/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 13
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Spaţiul rural românesc este constituit din terenuri agricole,silvice şi concentrări ale populaţiei în localităţi de mărime variabilă.Specificul populaţiei rurale sunt: activităţile de producţieagroalimentară sau de servicii specifice mediului rural.
1.8. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
1.
CONSTANTIN ELENA, 1997– Conceptul “Dezvoltare rurală” pe plan mondial şi înRomânia. Referat doctorat, nr.1, USAMV Bucureşti
2.
CONSTANTIN ELENA, 1998– Necesitatea şi oportunitatea lucrărilor de îmbunătăţirifunciare şi dezvoltare rurală românească. Referat doctorat, nr.2, USAMV Bucureşti
3.
CONSTANTIN ELENA, MĂRĂCINEANU FL., 1999 – Rolul managementului în cadrulprogramelor privind dezvoltarea rurală durabilă. Lucrări ştiinţifice USAMV Bucureşti,seria A, vol.XLII
4.
CONSTANTIN ELENA, MĂRĂCINEANU FL., 2005 – Rolul îmbunătăţirilor funciare în dezvoltarea rurală durabilă, Ed.Cartea Universitară, Bucureşti5. MANNION J., 1996 - Le developpment rural base sur les strategies locales
“ascendantes”. Leader II magazine, nr.12/19966.
MANSFELD L., 1993– Workbook on Putting an Environmental Plan Into Action;Implamentation Programming – Regional Environmental Center for Central EasternEurope
7.
MĂRĂCINEANU FL., CONSTANTIN ELENA, 1997 – Contribuţii la definireaconţinutului proiectelor privind dezvoltarea rurală durabilă. Comunicare ştiinţifică. ZileleAcademiei Timişene, Timişoara 22 – 24 mai 1997
8. OTIMAN I.P. , 1997– Dezvoltare rurală în România, Ed.Agroprint, Timişoara
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
14/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 14
Unitatea de învăţare nr. 2
CARACTERIZAREA ŞI EVOLUŢIA SPAŢIULUI RURAL
Cuprins Pagina 2.1. Fundamentele teoretice ale dezvoltării durabile 14
2.1.1. Declaraţia de la Rio 142.1.2. Agenda 21- Agenda pentru schimbare 162.1.3. Definirea noţiunii dezvoltare durabilă 23
2.2. Particularităţi privind dezvoltarea rurală durabilă 252.2.1. Principiile dezvoltării rurale 252.2.2. Obiectivele dezvoltării rurale 262.2.3. Dezvoltarea durabilă a agriculturii 27
2.3. Bibliografie minimală 29
2.1. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE DEZVOLTĂRII DURABILE
Se prezintă necesitatea elaborării unui concept al evouţieigenerale cu scopul concilierii între dezvoltarea continuă socialeconomică şi protecţia mediului natural.
2.1.1. DECLARAŢ IA DE LA RIO
Idee Documentul prezintă principiile după care omenirea trebuie să seconducă în relaţiile de interacţiune om-mediu, exprimate în 27principii dintre care menţionăm:
- fiinţa umană trebuie să fie în centrul preocupărilor privinddezvoltarea durabilă, prin asigurarea unei vieţi productive şi sănătoase
în armonie cu natura;
- Statele, în acord cu Carta Naţiunilor Unite şi cu principiilelegislaţiei internaţionale, au suveranitate asupra exploatării aresurselor proprii şi responsabilitatea asigurării ca activităţile din
jurisdicţia lor să nu producă pagube în mediul înconjurător propriu saupe teritoriul statelor vecine;
- dreptul la dezvoltare trebuie să fie îndeplinit astfel încât să îmbine echitabil dezvoltarea şi mediul cu necesităţile prezente şi alegeneraţiilor viitoare;
- în realizarea dezvoltării durabile protecţia mediului trebuie să constituie o parte integrantă a proceselor de dezvoltare şi nu trebuietratată separat de acestea;
- toate statele şi popoarele trebuie să coopereze în problemeleesenţiale privind eradicarea sărăciei ca o necesitate indispensabilă adezvoltării durabile, pentru reducerea decalajelor în standardele deviaţă dintre locuitorii planetei;
- Statele trebuie să coopereze în spiritul parteneriatului globalpentru conservarea, protecţia şi restaurarea sănătăţii şi integrităţii
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
15/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 15
ecosistemelor Pământului;- pentru asigurarea dezvoltării durabile şi a unei calităţi
corespunzătoare a vieţii pentru toţi locuitorii, Statele trebuie să reducă şi să elimine modelele necorespunzătoare de producţie şi de consum şisă promoveze o politică demografică realistă;
- Statele trebuie să promoveze ferm capacitatea proprie pentrudezvoltare rurală prin extinderea acordurilor ştiinţifice, schimburi de
specialişti, intensificarea dezvoltării, difuzării şi transferuluitehnologic;
- fiecare Stat trebuie să promulge o legislaţie de mediu eficace.Standardele de mediu, obiectivele manageriale şi priorităţile trebuie să corespundă condiţiilor concrete economice, sociale şi ecologice încare se vor aplica;
- Statele trebuie să coopereze pentru susţinerea şi deschidereasistemului economic internaţional în vederea creşterii economice şidezvoltării durabile a tuturor ţărilor, pentru prevenirea degradărilor dinmediu. Politicile de mediu nu trebuie să constituie mijloacediscriminatorii sau restricţii arbitrare pentru comerţul internaţional;
- Statele trebuie să dezvolte legislaţii naţionale privind obligaţiileşi compensaţiile pentru victimele poluării şi a altor accidente demediu;
- Statele trebuie să coopereze efectiv pentru descurajarea sauprevenirea transferului către alte State a oricăror activităţi sausubstanţe care pot determina degradări severe ale mediului sau pot fipericuloase pentru sănătatea oamenilor ;
Prin parcurgerea principiilor de mai sus se constată preocupareaaccentuată, unanimă, a comunităţii mondiale pentru un mediu naturalsănătos ale cărui atribute trebuie menţinute pentru a fi util şigeneraţiilor viitoare. În acest sens este necesar să definim mediul
înconjurător pentru a determina elementele componente şi
caracteristicile lor în scopul protecţiei şi al conservării.Mediul înconjurator se poate defîni ca un ansamblu de factorinaturali şi artificiali, fizici, biologici şi sociali, în care trăieşte omul şidin care acesta î şi procură resursele organice şi anorganice necesare şi
în care restituie deşeuri sau materiale refolosibile rezultate prinprocesele de producţie şi consum.
Prin activitatea umană sunt evacuaţi în mediu agenţi chimici,fizici sau biologici cu efect dăunător asupra organismelor vii - oameni,animale, plante - şi uneori şi asupra lumii abiotice, care constituienoxele. Acestea sunt supuse unor procese naturale de depoluare acăror durată, intensitate şi efecte determină modificări în ecosistemepe diferite scări de timp şi scări geografice.
Deteriorarea valorilor mediului înconjurător a necesitat elaborareaunor politici de mediu diferite, grupate pe cele două tipuri de valori:- sănătatea omului şi a mediului;- calitatea naturii sub raportul biodiversităţii şi productivităţii
ecosistemelor.Cauza apariţiei problemelor de mediu o constituie consumul
resurselor peste limitele intereselor comune şi evacuarea necontrolată în mediu a reziduurilor, deşeurilor, etc.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
16/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 16
Test de autoevaluare1. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învaţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt principalele principii după care omenirea trebuie sp se
conducă în relaţiile om – mediu ?b) Definiţi mediul înconjurător ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:
La Conferinţa ONU de la Rio de Janeiro s-au prefigurat strategiilepentru dezvoltarea social economică care să facă posibilă continuamodernizare a vieţii simultan cu păstrarea calităţii mediului şi aprotecţiei resurselor sale.
2.1.2. AGENDA 21- AGENDA PENTRU SCHIMBARE
Idee Pentru limitarea evoluţiei acestor probleme, la Conferinţa de laRio participanţii au semnat documentul Agenda 21 în care seprecizează că omenirea trece printr-un moment istoric. Ne confruntămcu perpetuarea disparităţilor dintre naţiuni, cu accentuarea sărăciei, cuo stare precară a sănătăţii şi cu analfabetism, cu foamete, precum şi cudeteriorarea continuă a ecosistemelor de care depinde buna noastră existenţă.
Integrarea în mediu şi dezvoltarea intensifică preocupările pentruasigurarea necesităţilor de bază, îmbunătăţirea standardelor de viaţă
pentru toţi, mai bună protecţie şi organizare a ecosistemelor, pentru unviitor mai prosper. Nu o singură naţiune poate realiza acestea, dar
împreună, se pot realiza, într-un parteneriat global pentru dezvoltareadurabilă.
Acest parteneriat global poate fi constituit pe baza premizelorRezoluţiei Adunării Generale a ONU nr. 44/228 din 22 decembrie1989 care a considerat necesar să fie abordate probleme privind mediul
înconjurător şi dezvoltarea.Agenda 21 cuprinde problemele presante de astăzi şi prefigurează
şi schimbările ce se vor produce în acest secol. Documentul reflectă consensul global şi angajamentele politice la cel mai mai înalt nivelprivind cooperarea în problemele de dezvoltare şi de mediu. Succesulimplementării prevederilor Agendei 21 revine în primul rândguvernelor. Strategiile naţionale, planurile, politicile şi procesele suntde importanţă hotărâtoare în acest sens.
Cooperarea internaţională trebuie să constituie un suport şi ocomplementaritate pentru eforturile naţionale. În acest cadru sistemulNaţiunilor Unite are un rol esenţial ; alte organizaţii internaţionale,regionale şi subregionale pot contribui cu succes la acest efort.
Obiectivele privind dezvoltarea şi mediul incluse în Agenda 21necesită resurse fînanciare suplimentare pentru acoperirea costurilor
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
17/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 17
sporite ale acţiunilor pentru multiplele probleme de mediu şi pentruintensificarea dezvoltării durabile, precum şi pentru instituţiileinternaţionale în vederea implementării Agendei 21.
Fiecare domeniu abordat în Agenda 21 cuprinde patru secţiuni:bazele acţiunilor, obiective, activităţi şi măsuri pentru implementare.
Capitolul I al Agendei 21 - Dimensiunile economice şi sociale - precizează că parteneriatul naţiunilor de pe Pământ este esenţial
pentru formarea unei economii globale, eficientă şi echitabilă carepoate ajuta toate ţările să realizeze o dezvoltare durabilă. Privindcooperarea internaţională trebuie urmărite aceste tendinţe:
- renunţarea la protecţionism, incluzând barierele comercialeunilaterale care afectează dezvoltarea naţiunilor şi liberalizareacomerţului;
- reducerea subvenţiilor şi promovarea formelor de competiţie încondiţii egale; asigurarea că mediul şi politicile comercialeconstituie raportul dezvoltării durabile;
- reabilitarea mediului, în relaţie cu standardele privind sănătateaşi siguranţa nu trebuie să constituie mijloace arbitrare saunejustificate, precum discriminarea.
Combaterea sărăciei constituie subiectul capitolului III. Sesubliniază că sărăcia se datorează multor cauze şi nu are o soluţie unică de rezolvare pentru toate ţările.
Fiecare naţiune necesită propriile programe pentru eradicareafiecărei cauze a sărăciei ca: foametea, analfabetismul, starea desănătate şi îngrijirea copiilor, lipsa locurilor de muncă şi presiunileexercitate asupra populaţiei. Acţiunile individuale ale guvernelortrebuie să aibă un suport real, inclusiv fînanciar astfel ca lupta
împotriva sărăciei să fie o acţiune cu şanse de succes.Schimbarea modelelor de consum (capitolul IV) este necesară
deoarece cauza majoră a continuei degrad ă ri globale a mediului o constituie modelele neadecvate de consum şi produc ţ ie, mai ales în ţă rile industrializate.
Consumurile excesive şi stilul de viaţă nejustificat al segmentuluibogat al populaţiei produce un stress imens asupra mediului. În acelaşitimp, segmentele sărace ale populaţiei suferă de foame, sănătateprecară, insuficienţa locuinţelor şi a educaţiei.
Pentru o dezvoltare durabil ă fiecare ţ ară trebuie să se axeze peurmă toarele probleme:
- alegerea acelor căi de creştere economică şi de prosperitate caresă determine reducerea consumului de energie şi materiale, precum şi adeşeurilor;
- identificarea modelelor balanţei de consumuri pe care Pământulle poate suporta pe termen lung;
- promovarea unor tehnologii de producţii eficiente şi reducereaconsumurilor;
- dezvoltarea politicilor de încurajare a modelelor de producţie şide consum cu caracter durabil.
Populaţia şi durabilitatea reprezintă o grupare de fenomene şiprocese contradictorii care trebuie armonizate. Creşterea populaţiei şi aproducţiei combinată cu existenţa unor modele de producţie
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
18/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 18
neadecvate determină creşterea presiunii, asupra aerului, pământului,apei, energiei ca şi asupra altor resurse esenţiale.
Strategiile de dezvoltare trebuie să ţ ină seama de îmbinarea creş terii popula ţ iei cu să nă tatea ecosistemelor, tehnologia şi accesulla resurse. Dezvoltarea durabil ă necesită aplicarea unor programe de
prevenire a mortalităţ ii la naş tere şi infantile, precum şi pentruinformarea popula ţ iei cu mă surile de planificare familial ă şi
aplicarea lor.Protejarea şi promovarea sănătăţii umane constituie un obiectiv
important al dezvoltării durabile. Aceasta depinde de sănătateamediului care include apa curată, tratarea deşeurilor şi o hrană sănătoasă. Trebuie să avem grijă atât de sănătatea mediului cât şi apopulaţiei. O stare bună de sănătate depinde de nivelul de dezvoltaresocială, economică şi spirituală, de sănătatea mediului, inclusiv desiguranţa alimentară şi de aprovizionarea cu apă potabilă.
Fiecare ţară trebuie să elaboreze planuri de acţiune privindsistemul sănătăţii publice care să cuprindă:
- un sistem naţional de supraveghere şi prevedere a maladiilortransmisibile;
- dezvoltarea sistemului public medical pentru asigurarea bazeisănătăţii oamenilor: accesul la apă curată, siguranţa alimentară şi sanitară;
- asigurarea aceloraşi drepturi pentru bărbaţi şi femei privindresponsabilitatea alegerii numărului şi intervalului de timpdintre copii lor;
- asigurarea copiilor cu necesităţile sanitare de bază, incluzândimunizarea şi nutriţia, protecţia împotriva exploatării sexuale şiprin muncă;
- controlul distribuţiei şi folosirii pesticidelor pentru micşorareariscurilor privind sănătatea.
Dezvoltarea durabilă a aşezărilor omeneşti. Urbanizareasocietăţii este parte integrantă a proceselor de dezvoltare, oraşeledeterminând cca. 60% din produsul intern brut naţional. Creştereaponderii populaţiei urbane determină efecte importante asupramediului ambiant prin procesele de poluare (aer, apă, sol) pe care legenerează. Caracterul durabil al vieţii urbane trebuie asigurat de cătreguverne prin atribuirea persoanelor sărace f ără adăpost de terenuripentru construcţie, credite şi costuri mai scăzute ale materialelor deconstrucţie.
În aşezările urbane transporturile folosesc cca. 30% din producţiacomercială mondială de energie, consumă 60% din producţia petrolieră
mondială şi determină poluarea aerului din oraşe cu particulele solide,monoxid de carbon şi alte gaze, aceasta influenţând negativ sănătatealocuitorilor.
Elaborarea deciziilor pentru dezvoltare durabilă . Dezvoltarea durabil ă trebuie să abordeze distinct factorii economici, sociali şi de mediu. Fiecare guvern trebuie să analizeze sistematic efectele asupra mediului a politicii economice, sociale, fiscale, energetice, agricole, transporturilor, comer ţ ului ş .a. La luarea deciziilor trebuie să participe grupuri de diferite specialităţ i, la nivel local şi na ţ ional.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
19/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 19
Guvernele trebuie să promoveze dezvoltarea durabil ă prin strategii sociale şi de mediu aplicabile în fiecare minister şi la toate nivelurile,incluzând şi suportul fînanciar adecvat.
Concepţia strategiilor pentru dezvoltarea durabilă trebuie să conţină protecţia resurselor de bază şi de mediu în beneficiulgeneraţiilor viitoare.
Protec ţ ia atmosferei. Atmosfera pă mântului se afl ă sub presiunea crescând ă a emana ţ iilor de gaze care determină efectul de seră şi reducerea grosimii stratului de ozon. Unii poluan ţ i produc ploi acide care determină pagube vegeta ţ iei solurilor şi apelor de suprafa ţă . Folosirea energiei este cauza majoră a acestor emisii. Dar, folosirea energiei este esen ţ ial ă pentru dezvoltarea economică şi social ă , precum şi pentru îmbună tăţ irea calităţ ii vie ţ ii. Controlulemisiilor depinde în mare mă sură de eficien ţ a în producerea,
transportul, distribu ţ ia şi consumul de energie.
În acest sens, autorităţile trebuie să stabilească cât mai precisnivelurile de poluanţi din atmosferă şi intensitatea efectului de seră care pot determina interferenţe periculoase ale sistemului climatic cu
mediul înconjurător, modernizarea sistemelor energetice existentepentru creşterea eficienţei şi dezvoltarea unor noi surse de energieregenerabilă (solară, eoliană, geotermală, etc) etc.
Gospodărirea durabilă a terenurilor. Suprafaţa planetei esteafectată de diferite procese şi cauze care degradează. Sporireacontinuă a cerinţelor umane pentru noi terenuri şi pentru resurselenaturale pe care le includ determină competiţii şi conflicte. Ogospodărire durabilă a terenurilor, înseamnă rezolvarea acestorconflicte şi folosirea unor căi eficiente, raţionale în folosireaterenurilor şi exploatarea resurselor lor naturale.
Autorităţile trebuie să ţină seama de necesităţile sociale,demografice, economice şi de mediu, de legile dezvoltării, să acorde
stimulente pentru încurajarea folosirii durabile a resurselor de teren.Elaborarea politicilor trebuie să aibă în vedere asigurarea
resurselorde bază de terenuri, schimbările demografice şi interesele populaţieilocale.
Combaterea despăduririlor. Pădurile constituie sursa decherestea, de lemne pentru foc şi alte bunuri. Pădurile joacă un rolimportant în conservarea solului şi a apei, menţin sănătatea atmosferei,precum şi diversitatea biologică a plantelor şi a animalelor.
Pădurile constituie o resursă regenerabilă şi, dacă sunt exploatateastfel ca să fie compatibile cu conservarea mediului, pot asigura bunurişi servicii care contribuie la o dezvoltare durabilă. Mai nou, pădurilesunt ameninţate, pe spaţii întinse de degradări necontrolate din cauzacreşterii presiunii exercitate de om: expansiunea agriculturii, lipsamăsurilor de îngrijire, control neadecvat al incendiilor şi degradăridatorate poluării aerului.
Distrugerea pădurilor determină eroziunea solului, reducediversitatea biologică şi degradează condiţiile de viaţă ale habitatelor,determină inundaţii şi micşorează volumul de lemne pentru foc, decherestea şi alte produse necesare dezvoltării umane. Reducereanumărului de arbori care pot fixa dioxidul de carbon intensifică efectul
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
20/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 20
de seră.Îmbunătăţirea situaţiei existente se poate face prin plantarea mai
multor copaci pentru a reduce presiunea asupra pădurilor existente,utilizarea la plantare a unor specii de copaci mai productivi şi rezistenţila factorii de stress din mediu, protejarea pădurilor împotrivaincendiilor, a tăierilor abuzive şi a exploatărilor miniere, limitarea până la oprire a cultivării mobile a terenurilor prin acţiuni asupra cauzelor
de bază, sociale şi ecologice.Combaterea deşertificării şi a secetei. Deşertificarea esteprocesul degradării terenurilor datorate variabilităţii climatice şiimpactului antropic. În special sunt afectate terenurile din zoneleuscate caracterizate printr-un echilibru ecologic fragil.
Cel mai important efect al deşertificării este degradarea păşunilorşi declinul producţiei agricole, sărăcia şi foametea.
Problema este mult mai amplă, cca. 70% din terenurile secetoaseale lumii (3,6 bilioane hectare) sunt afectate de degradare, ceea cereprezinta cca. 1/4 din suprafaţa Pământului. Degradarea, în specialsalinizarea datorată drenajului defectuos afectează suprafeţe mari dinamenajările de irigaţii.
Oprirea deşertificării se poate realiza prin folosirea terenurilor -arabile şi păşuni - după principii ecologice, acceptabile social şi fezabileconomic:
- adoptarea unor planuri naţionale pentru folosirea durabilă aterenurilor şi a resurselor de apă;
- aplicarea unor programe de plantare cu specii cu creştere rapidă,specii locale rezistente la secetă şi alte specii;
- reducerea cererii pentru lemne de foc prin înlocuirea acestora cualte forme de energie.
Dezvoltarea durabilă a zonelor montane . Zonele montane sunt o importantă sursă de apă , energie, minerale, păşuni şi produse agricole, precum şi un spa ţ iu pentru recreere. Mun ţ ii reprezintă un depozit al diversităţ ii biologice, ad ă post pentru speciile în curs de dispari ţ ie şi o parte esen ţ ial ă a ecosistemului global. Stareaecosistemelor montane afectează jumă tate din popula ţ ia lumii (cca.10% din popula ţ ia Pă mântului trăieş te în zone montane şi cca. 40%
ocupă terenuri submontane).
Ecosistemele montane sunt predispuse la eroziunea solului, laalunecări de teren, la degradarea rapidă a habitatului şi a diversităţiigenetice determinate de despădurire, păşunat abuziv şi cultivareaterenurilor limitrofe pădurilor.
Prevenirea degrad ă rilor şi refacerea ecosistemelor presupune aplicarea mă surilor pentru controlul eroziunii, acordarea
locuitorilor zonelor montane de stimulente pentru conservarea resurselor şi utilizarea unor tehnologii prietenoase fa ţă de mediu, constituirea de arii protejate pentru conservarea materialului genetic, identificarea zonelor vulnerabile la eroziune, alunecă ri de teren, inunda ţ ii, avalanşe de ză pad ă şi alte forme de hazard etc.
Dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural.Foametea este deja o ameninţare constantă pentru mulţi oameni, iarcapacitatea lumii de a găsi pe termen lung necesarul crescând de hrană şi alte produse agricole este incertă.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
21/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 21
Se estimează că în anul 2025 populaţia planetei va fi de 8,5bilioane de locuitori, din care 83% vor trăi în ţări în curs de dezvoltare.Una din căile de asigurare a hranei în viitor este creşterea producţieialimentare într-un mod durabil, suficient de repede pentru populaţiaaflată în continuă creştere.
Productivitatea terenurilor utilizată pentru producerea hranei este în declin, iar nivelul cererii pentru hrană, fibre şi ulei este în creştere.
Eroziunea solului, salinitatea, excesul de apa şi scăderea fertilităţiisolurilor sunt în creştere în toate ţările. Intensificarea radiaţieiultraviolete datorată reducerii grosimii stratului de ozon poatedetermina reducerea producţiei alimentare.
Agricultura trebuie să satisfacă necesităţile crescânde, princreşterea productivităţii, deoarece terenurile cele mai favorabile pentruobţinerea hranei se află deja în exploatare. În acelaşi timp, trebuieevitată utilizarea terenurilor mai puţin pretabile pentru agricultură.
Agricultura durabilă şi dezvoltarea rurală necesită modificăriimportante în politicile agricole, de mediu şi ecologice în toate ţările,precum şi la nivel mondial. Aceasta impune implicarea populaţieirurale, a guvernelor, a sectorului privat şi a comunităţii internaţionale.
Tehnicile pentru creşterea producţiei, reducerea pierderilor derecoltă şi combaterea dăunătorilor alături de conservarea solului şi aresurselor de apă sunt necesare dar nu sunt aplicate sistematic.
Politicile pentru utilizarea durabilă a terenurilor trebuie să cuprindă o scară geografică suficient de mare pentru a menţinesănătatea sistemelor regionale. Populaţia trebuie cointeresată înfolosirea tehnologiilor agrozootehnice care să conserve şi să reabilitezeterenurile şi să crească producţia. Acestea cuprind conservarea soluluiprin agrotehnică specifică, rotaţia culturilor, folosirea plantelorfertilizatoare, sisteme de cultură agrosilvice, terasare şi culturi mixte.
Pentru creşterea producţiei alimentare trebuie folosită mai multă energie ceea ce implică utilizarea mixtă a surselor de energie fosilă şi
regenerabilă, inclusiv combustibil din lemn şi din plante.Conservarea diversităţii biologice. Produsele şi serviciile de
bună calitate depind de variaţia şi variabilitatea genetică a speciilor,populaţiilor şi ecosistemelor.
Resursele biologice ne asigură hrana şi îmbrăcămîntea, adăpostulşi sănătatea. Aceste resurse se găsesc în ecosistemele naturale dinpăduri, savane, păşuni şi fâneţe, deşerturi, tundre, râuri, lacuri şi mări.Reducerea diversităţii biologice mondiale este continuă, mai alesdatorită degradării habitatului, poluării şi introducerii necontrolate aunor plante şi animale străine. Declinul biodiversităţii este cauzat înmare măsură de oameni şi reprezintă o serioasă alimentare pentrudezvoltare.
Sunt necesare acţiuni urgente şi decisive pentru conservarea şimenţinerea genelor, speciilor şi ecosistemelor, ştiind că materialulgenetic din plante, animale şi microorganisme prezintă un potenţialimportant pentru agricultură, sănătate şi bunăstarea populaţiei, precumşi pentru mediul înconjurător.
Managementul biotehnologiei. Biotehnologia foloseştecunoştinţele tradiţionale şi moderne pentru schimbarea materialuluigenetic din plante, animale şi microorganisme în vederea creării deproduse noi. Biotehnologia promite o contribuţie importantă la
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
22/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 22
îmbunătăţirea sănătăţii, la creşterea producţiei alimentare, la o eficienţă sporită a proceselor industriale, la decontaminarea apelor şi remediereaefectelor hazardelor.
Cea mai intensă dezvoltare a biotehnologiei se produce în lumeaindustrializată. Biotehnologia oferă noi oportunităţi pentru unparteneriat global între ţările cu tehnologie avansată şi ţările în curs dedezvoltare, bogate în resurse biologice.
Biotehnologia trebuie să se dezvolte în următoarele direcţii:- îmbunătăţirea productivităţii şi calităţii nutritive a produseloragricole şi animaliere;
- dezvoltarea tehnicilor pentru prevenirea bolilor, elaborarea devaccinuri;
- creşterea rezistenţei culturilor faţă de boli şi dăunători pentru ase utiliza mai puţine pesticide chimice;
- îmbunătăţirea controlului şi a metodelor efective pentrucontrolul biologic al vectorilor de transmitere a bolilor (insecte), maiales pentru acelea care sunt rezistente la pesticide chimice;
- îmbunătăţirea fertilităţii solurilor şi creşterea eficienţei cu careplantele folosesc nutrienţii din sol astfel ca aceştia să nu fie levigaţi în
subsol şi să polueze apa freatică;- descoperirea de surse de energie neconveţională şi materiale din
reziduuri organice inclusiv prin plante etc.
Crearea de capacităţi pentru o dezvoltare durabilă. Abilitateaunei ţări de a desf ăşura o dezvoltare durabilă, depinde de capacitateapopulaţiei şi a instituţiilor acesteia de a înţelege complexitateamediului înconjurător şi a elementelor utilizate în dezvoltare, astfel
încât să facă cele mai bune alegeri în privinţa strategiilor de dezvoltare.Populaţia are nevoie de experienţă pentru a înţelege potenţialul şi
limitele mediului înconjurător. Apar astfel întotdeauna dificultăţi înalegerea politicii de dezvoltare, atunci când trebuie să opereze cu
termeni precum: modificarea climatului global şi protecţiabiodiversităţii etc. Acest lucru necesită preocupări ştiinţifice,tehnologice, organizaţionale, instituţionale.
Guvernele trebuie să apeleze la consultarea pe scară largă apopulaţiei pentru a determina ce îmbunătăţiri sunt necesare a fi aduse
în vederea implementării, în varianta naţională, a prevederilor Agendei21. Această analiză ar fi trebuit să fie f ăcută până în 1994, pe câtposibil, şi să fie bazată pe consens naţional.
Construirea de capacităţi în acest scop este un pas esenţial înpregătirea strategiilor naţionale pentru dezvoltare durabilă şi aprogramelor de acţiune conform Agendei 21. Ţările trebuie să sebazeze pe exeprienţa lor în elaborarea de rapoarte naţionale pentruconferinţele ONU privind Mediul Înconjurător şi Dezvoltarea, ca şi pestrategiile de conservare, pe planurile de dezvoltare şi mediu
înconjurător.Ţările în curs de dezvoltare vor avea nevoie de cooperare şi
asistenţă tehnică mai largă pentru stabilirea de priorităţi pentru a puteaopera cu noile modificări pe termen lung, mai degrabă decât a seconcentra asupra problemelor imediate. De exemplu, guvernanţii şioamenii de afaceri trebuie să ştie cum să evalueze impactul asupramediului înconjurător pe care îl au toate proiectele de dezvoltare,
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
23/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 23
pornind chiar din momentul când acestea sunt concepute.Asistenţa sub formă de competenţe, cunoştinţe şi know-how
tehnic, pot fi furnizate de Naţiunile Unite, pentru guvernele naţionale,municipalităţi, organizaţii neguvernamentale, universităţi, centre decercetare, alte organizaţii de afaceri şi/sau private. ProgramuluiNaţiunilor Unite pentru Dezvoltare i-a fost acordată responsabilitateade a mobiliza fonduri internaţionale şi de a coordona programe pentru
construirea de astfel de capacităţi.
Test de autoevaluare3. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a)
Care sunt problemele pe care fiecare ţară trebuie să le aplicepentru schimbarea modelelor de consum ?
b)
Precizaţi elementele caracteristice pentru capitolul populaţiaşi durabilitatea ?
c)
Motivaţi necesitatea combaterii dezpăduririlor, a deşertificăriişi a sacetei.
d) Care sunt principiile pentru dezvoltarea durabilă a agriculturiişi a spaţiului rural ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:
Agenda 21 reflectă consensul global şi angajamentele politicela cel mai mai înalt nivel privind cooperarea în problemele de
dezvoltare şi de mediu. Succesul implementării prevederilor Agendei21 revine în primul rând guvernelor. Strategiile naţionale, planurile,politicile şi procesele sunt de importanţă hotărâtoare în acest sens.
2.1.3. DEFINIREA NOTIUNII DEZVOLTARE DURABILA
Idee Conceptul ″ durabil″ este rezultatul unor analize macro-economice şisociale privind influenţa societăţii, în general asupra oamenilor,manifestată prin:
- polarizarea accentuată a nivelului de dezvoltare economică între
grupuri sociale sau zone teritoriale;- degradarea mediului natural prin agresivitatea industriei,
agriculturii etc.;- urbanizarea necontrolată;- eliminarea valorilor tradiţionale şi înlocuirea lor cu cele
industriale de serie mare, standardizate;- amplificarea şi cronicizarea unor fenomene sociale economice
negative (şomaj, subocuparea forţei de muncă rurale etc.).
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
24/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 24
Aceste motive au stat la baza constituirii Comisiei NaţiunilorUnite pentru Mediu şi Dezvoltare sub conducerea doamnei Gra HerlenBrundtland, care în 1987 a prezentat raportul ″ Viitorul nostru comun″
în cadrul Conferinţei ONU, în care se referă la conceptul dezvoltaredurabilă ca fiind modelul dezvoltării pentru deceniile următoare.
Potrivit acestui concept dezvoltarea societăţii trebuie concepută astfel încât să fie satisf ăcute necesităţile prezentului, f ără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare să-şi satisfacă propiilecerinţe. Aplicarea acestui concept la spaţiu rural trebuie să asigureprotecţia mediului şi a resurselor sale, a calităţilor recreative la unnivel de siguranţă, care, f ără să compromită dezvoltarea prezentă să ofere resursele necesare şi generaţiilor următoare.
Obiectivele generale ale dezvoltării rurale sunt:- reorganizarea teritoriului în vederea asigurării durabile a
resurselor de teren;- amenajarea terenurilor cu lucrări de îmbunătăţiri funciare pentru
protecţia lor şi mai buna valorificare a potenţialului natural deproducţie;
- amenajarea unor căi de comunicaţie care să ofere un acces facil
spre şi din zonele rurale;- îmbunătăţirea confortului populaţiei prin dotări şi amenajări în
infrastructură şi servicii;- înfrumuseţarea peisajului şi petrecerea timpului liber;- conservarea resurselor şi păstrarea echilibrului ecologice.
Zonele rurale trebuie să devină locuri de viaţă şi muncă maiatrăgătoare, să asigure o viaţă mai bogată pentru locuitorii săi şi să atragă locuitorii din zonele urbane pentru recreere.
Test de autoevaluare 4. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să
răspundeţi la următoarele întrebări:
a)
Prezentaţi elementele determinante care au impus elaborareaconceptului durabil.
b) Definiţia conceptului dezvoltare durabilă.
c) Care sunt obiectivele generale ale dezvoltării rurale ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Conceptul ″ durabil″ este rezultatul unor analize macro-economice şi sociale privind influenţa societăţii, în general asupraoamenilor. Potrivit acestui concept dezvoltarea societăţii trebuieconcepută astfel încât să fie satisf ăcute necesităţile prezentului, f ără acompromite posibilitatea generaţiilor viitoare să-şi satisfacă propiilecerinţe.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
25/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 25
2.2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ
Dezvoltarea rurală este înţeleasă ca un complex de măsuri denatură juridică, socială, economică, spirituală, etnografică etc., careprin folosirea cadrului politic şi a rezultatelor ştiinţei, printr-oconştiinţă adecvată determină un produs al muncii care asigură osituaţie materială şi spirituală superioară celei actuale.
2.2.1. PRINCIPIILE DEZVOLTĂRII RURALE
Idee Constatând că 1/4 din populaţia Uniunii Europene trăieşte înzonele rurale care reprezintă peste 80 % din teritoriul acesteia, ştiind că terenurile agricole şi pădurile sunt cele mai importante domenii deactivitate în spaţiul rural, Conferinţa Europeană asupra DezvoltăriiRurale desf ăşurată la Cork (Irlanda) în zilele de 7-9 XI 1996 a stabilitun program de dezvoltare rurală a Uniunii Europene în 10 puncte(Declaration de Cork, 1997) :
• prioritate pentru dezvoltarea rurală. Dezvoltarea rurală trebuie să devină principiul fundamental care să susţină politica înspaţiul rural, urmărind: inversarea exodului rural, combaterea sărăciei,stimularea forţei de muncă şi egalitatea posibilităţilor. Necesitateaprotecţiei mediului rural constituie o parte integrantă a politicii rurale;
• abordarea integrat ă a activit ăţ ilor . Dezvoltarea rurală trebuiesă fie multidisciplinară în concepţie şi multisectorială în aplicarea ei.Aplicarea ei trebuie f ăcută după principiul concentrării şi diferenţierii
în folosul zonelor cu cele mai mari necesităţi. Dezvoltarea rurală trebuie bazată pe o abordare integrată reunind în acelaş cadru juridic şiinstrumental, adaptarea şi dezvoltarea agriculturii, diversificarea
economică (întreprinderi mici şi mijlocii, servicii rurale), gestiunearesurselor naturale, ameliorarea activităţilor legate de mediu, punerea
în valoare a patrimoniului cultural şi a turismului;• diversificarea activit ăţ ilor. Diversificarea activităţilor
economice şi sociale trebuie concentrate pe un ansamblu de mijloacecare să favorizeze iniţiativele privind dezvoltarea sectorului particular:investiţii, asistenţă tehnică, servicii, infrastructuri adecvate, educare-formare, etc.;
• asigurarea unui caracter durabil al activit ăţ ilor . Politicatrebuie să promoveze o dezvoltare rurală de natură durabilă (resursenaturale, biodiversitate, identitate culturală, etc);
•
aplicarea principiului subsidiarit ăţ ii: activităţile trebuiedescentralizate cât mai mult posibil şi bazate pe parteneriat şicolaborare între toate nivelele de responsabilitate (local, regional,naţional, european). Dezvoltarea trebuie să fie locală, condusă decomunităţile locale, într-un cadru european coerent;
• aplicarea principiului simplificării. Politica rurală, mai ales îndomeniul agricol, trebuie simplificată pentru asigurarea unei mai bunecoerenţe a activităţilor (descentralizarea, limitarea reglementărilorcomunitare la reguli şi proceduri generale etc.);
• elaborarea unor programe unice de dezvoltare rurală pe
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
26/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 26
zone, caracterizate prin coeren ţă şi transparen ţă. Aceste programetrebuie să constituie un instrument unic pentru dezvoltarea rurală azonei;
•
finan ţ area programelor de dezvoltare rurală. Resurselepentru finanţarea proiectelor locale trebuie formate din resurselefinanciare locale şi prin credit rural, pentru o mai bună mobilizare afinanţelor publice şi private;
•
cre şterea capacit ăţ ii de gestionare şi a eficacit ăţ iiautorit ăţ ilor regionale şi locale precum şi a grupurilor de comunit ăţ ilocale;
• evaluare şi cercetare. Rezultatele obţinute trebuie să fieevaluate şi analizate pentru asigurarea transparenţei procedurilor,pentru garantarea bunei utilizări a creditelor publice pentru stimulareacercetării.
Se consideră că zonele rurale trebuie să devină locuri de viaţă şimuncă mai atrăgătoare, să asigure o viaţă mai bogată pentru locuitoriiveniţi din zone diferite, de toate vârstele.
Test de autoevaluare6. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Prezentaţi conţinutul principiului prioritate pentru dezvoltarearurală ?
b) Ce se înţelege prin abordarea integrat ă a activit ăţ ilor ?c)
Prezentaţi conţinutul conţinutul noţiunii: aplicarea principiuluisubsidiarit ăţ ii.
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:
Declaraţia de la Cork cuprinde 10 principii prin aplicarea cărorase poate defini un program de dezvoltare rurală, astfel ca zonelerurale să fie mi atrăgătore şi să asigure locuri de viaţă şi muncă denivel corespunzător.
2.2.2. OBIECTIVELE DEZVOLTĂRII RURALE
IdeeDezvoltarea rurală durabilă presupune abordarea tuturor
obiectivelor de care depinde calitatea vieţii locuitorilor şi calitateamediului înconjurător.
Între aceste două cerinţe există un antagonism dialectic careapare datorită modificării mediului prin utilităţi care asigură un nivelmai elevat a calităţii vieţii şi efectele secundare pe care le determină asupra condiţiilor de mediu.
Dezvoltarea durabilă trebuie să se desf ăşoare după o strategiecare să facă compatibile aceste două cerinţe în sensul integrării
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
27/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 27
armonioase în mediu, a modernizării cadrului general de viaţă apopulaţiei.
Aplicând programul strategic al dezvoltării rurale seevidenţiază obiectivele următoare:
-
reorganizarea teritoriului- îmbunătăţiri funciare-
căi de comunicaţie
-
îmbunătăţirea comfortului populaţiei-
înfrumuseţarea pesisajului şi petrecerea timpului liber- conservarea resurselor şi păstrarea echilibrului ecologic
Se remarcă încadrarea majorităţii obiectivelor în categoria lucrărilorde amenajare a teritoriului pe diverse folosinţe. De asemeneasubliniem atenţia deosebită care trebuie acordată peisajului, conservăriiresurselor şi păstrării echilibrului ecologic.
Aceste ultime obiective sunt asimilate deseori cu natura, eleconstituind partea vizibilă a biosferei supusă unei degradări accentuatecu ocazia exploatării resurselor necesare dezvoltării.Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un optim alinteracţiunii dintre 4 sisteme: economie, uman, ambiental şi tehnologie
într-un proces dinamic şi flexibil de funcţionare.
Test de autoevaluare7. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt obiectivele dezvoltării rurale?b)
Prezentaţi obiectivul general al dezvoltării durabile.
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:
Dezvoltarea rurală pentru a fi durabilă trebuie să integrezearmonios obiectivele specifice în funcţie de particularităţile socio-economice, tradiţii, etc.
2.2.3. DEZVOLTAREA DURABILĂ A AGRICULTURII
Idee Noţiunea de durabil folosită în dezvoltarea agriculturii înseamnă:
o protejarea mediului şi a resurselor naturale cu menţinereapotenţialului de producţie, f ără distrugerea celorlalte specii;
o posibilitatea practicării activităţilor agricole pe termen lung
care să fie rentabile pentru agricultori ;o asigurarea populaţiei cu un volum de alimente, suficient şi
de calitate ;o să fie echitabilă social şi uman ;o să fie socialmente acceptabilă şi să promoveze etica.Conceptul de agricultură durabilă trebuie adaptat la contextul
social-economic în care urmează să se aplice, precum şi la scara delucru: de la o parcelă a fermei la întreaga fermă, de la un ecosistem laun bazin hidrografic, o ţară, un continent sau întregul glob terestru.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
28/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 28
Pentru implementarea agriculturii durabile politica agricolă trebuie: să reglementeze juridic baza de resurse a agriculturii durabile,
şi în special terenurile agricole de calitate superioară; să creeze intrumentele tehnico-ştiinţifice, politice şi financiare
pentru asigurarea bunei funcţionări a fluxurilor de energie şimaterie în cadrul marilor cicluri ale biosferei;
să promoveze integrarea producţiei vegetale cu producţiaanimală şi alte activităţi conexe; să descurajeze separarea zootehniei intensive de producţia
vegetală; să determine societatea să manifeste dorinţa necesară pentru
compensarea cheltuielilor pentru reajustarea agriculturii(politica preţurilor).Aceste direcţii de acţiune urmăresc cerinţa capitală a societăţii:
securitatea alimentară ca latură fundamentală a securităţii globaleumane.
Pentru crearea cadrului favorabil dezvoltării agriculturiidurabile, guvernul, pe lângă elaborarea strategiei naţionale de
dezvoltare durabilă socială şi economică trebuie să aibă în vedere: acordarea unui loc preponderent şi exemplar măsurilor de
protecţie a mediului în toate programele naţionale de dezvoltarea economiei;
stabilirea de norme unitare, obligatorii pentru protecţiamediului;
asigurarea resurselor necesare aplicării programelor dedezvoltare durabilă;
asigurarea mijloacelor pentru monitorizarea mediului etc.Este evident că economia rurală şi în cadrul ei economia
agricolă ca principală componentă este un sector de primă importanţă pentru dezvoltarea fiecărei ţări.
Agricultura ca ramură economică prezintă o importanţă strategică deosebită prin funcţiile sale principale: biologică şiecologică, sursă de securitate alimentară şi de activitate economică, deprotecţia mediului ambiant, socială, tradiţională, tehnică şi culturală ceea ce înseamnă de fapt civilizaţie.
Nu poate exista cale pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii în afara spaţiului rural aşa cum nu este de conceput o dezvoltaredurabilă a mediului rural f ără o agicultură durabilă.
Test de autoevaluare8. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învăţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care este conţinutul noţiunii durabil în dezvoltarea agriculturii ?
b) Ce reglementări trebuie create prin politica agricolă pentru oagricultură durabilă ?
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
29/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 29
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:Dezvoltarea economiei rurale trebuie să urmărească în primul rândcreşterea producţiei agricole şi apoi dezvoltarea activităţilor neagricolede la sate. Această orientare determină un venit decent princombinarea activităţilor de producţie şi a celor de servicii în mediulrural.
2.3. BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ 1. BERCA M., 2000– Politici agrare, Bucureşti2.
BLIDARU V. şi colab., 1979 – Amenajări de irigaţii şi drenaje. Ed.Interprint, Bucureşti3. BOLD I. ,1973– Organizarea teritoriului. Ed.Ceres, Bucureşti4.
BOHATEREŢ V.M., 1999– Renta funciară – Fundamente tehnice şi economice,Fundaţia Academică pentru progres rural “Terra Nostra”, Editura Terra Nostra, Iaşi
5.
BOTZAN M., 1984– Apele în viaţa poporului român. Ed.Ceres, Bucureşti6. GHEORGHIU I.M, 1969 – Îmbunătăţiri funciare, Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti7.
MĂRĂCINEANU FL., CONSTANTIN ELENA, BURDUCEA M., 2006 – Dezvoltarea
durabilă în spaţiul agricol din judeţul Meheninţi , Ed.Alma, Craiova
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
30/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 30
Unitatea de învăţare nr. 3
EVOLUŢII ALE SPAŢIULUI RURAL ROMÂNESC
Cuprins Pagina 3.1. Capitalul natural al României 303.2. Compoziţia şi structura ecologică a capitalului natural 323.3. Evoluţii în spaţiul agricol românesc 333.4. Bibliografie minimală 37
3.1. CAPITALUL NATURAL AL ROMÂNIEI
Pentru a acţiona în mod realist pe direcţia strategică a dezvoltăriidurabile este necesar ca România, sa aibă o reprezentare clară asupra
stării actuale ca moment iniţial al unor procese de evoluţie complexe,asupra activelor reale ale ţării, ca şi asupra deficienţelor moştenitedintr-un trecut istoric complicat. Prin urmare, în condiţiile specificeale României, modelul de dezvoltare durabilă, în care ţara esteangajată alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene,trebuie sa fie conjugat cu un efort propriu suplimentar pentrurecuperarea unor substanţiale ramâneri în urma în mai multe sectoareale sistemului economic şi social naţional.
România este o ţară de dimensiuni medii în contextul UniuniiEuropene, cu o suprafaţă de 238.391 km2 (aprox. egală cu cea a MariiBritanii) şi o populaţie de 21.584.365 locuitori (aproximativ egală cucea a Ungariei şi Republicii Cehe luate împreună, la nivelul anului
2006), localizată în bazinele hidrografice ale Dunării şi Mării Negre şitraversată de lanţul muntos Carpatic.
Varietatea si proportionalitatea relativa a formelor de relief prezinta caracteristici unice în Europa si rare pe glob: 28% masivemuntoase (altitudine peste 1.000 metri), 42% dealuri si podisuri(altitudine între 300 si 1.000 m) si 30% câmpii (altitudine sub 300 m).
Zona de dealuri si podisuri a suferit interventii mai extinse aleactivitatii umane (asezari urbane si rurale, elemente de infrastructura,plantatii de vii si pomi fructiferi, culturi de plante tehnice si cereale,cresterea animalelor, exploatari forestiere, extractie de hidrocarburi,minerit, întreprinderi industriale), fiind supusa unor fenomene maiaccentuate de deteriorare prin despaduriri, eroziune, alunecari de
teren, degradarea solului. Cu toate acestea, regiunea de dealuri sipodisuri înalte contine o gama variata de zone ocrotite si prezinta unpotential însemnat pentru selectarea unor noi areale nealterate sau slabmodificate antropic.
Regiunile de câmpie sunt cele mai dens populate si intensexploatate, arealele naturale care sau pastrat reprezentând o exceptie.
Resursele de apă ale României prezinta particularitatea ca oproporţie de 97,8% din reţeaua hidrografică este colectată de fluviulDunărea cu o lungime de 1.075 km pe teritoriul ţării (din totalul de
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
31/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 31
2.860 km). Resursa hidrologică (naturală) exprimată prin stocul mediumultianual al apelor curgătoare este de 128,10 miliarde m3 /an, din care40,4 miliarde din râurile interioare, iar 87,7 miliarde din partea cerevine României din stocul mediu multianual al Dunarii. Volumulapelor subterane este estimat la 9,62 miliarde m3 /an.
Clima României este temperat continentala, cu variatii regionaleimportante (8-12 luni pe an cu temperaturi pozitive în zonele sudice si
de litoral fata de 4 luni în zonele montane înalte). Se înregistreazadestul de frecvent valuri de caldura, cu temperaturi de peste 40 oC (treiasemenea valuri la Bucureşti în vara 2007), şi de frig, cu temperaturisub -30 oC, în special în depresiunile intramontane. Precipitatiile, cu omedie multianuala de 640 milimetri la nivelul întregii tari, prezinta, deasemenea, diferente notabile între regiuni (între 1.200-1.400 mm pe an
în zonele montane înalte si 400-500 mm în principalele zone agricoledin jumatatea sudica), precum si în timp, perioadele de uscaciune siseceta severa alternând, uneori chiar în cursul aceluiasi an, cu perioadecu umiditate excedentara care produc daune însemnate (inundatii,alunecari de teren).
România se situeaza printre tarile europene cu risc seismic mare,
având pe teritoriu o zona tectonică activă (Vrancea), generatoareuneori de cutremure catastrofale, cu o intensitate de peste 7 grade pescala Richter.
După nivelul si modul de interventie al factorului uman, fondulfunciar al Românieieste utilizat astfel:
- 61.7% din total reprezinta terenuri destinate activitatilor cuspecific agricol (circa 14,7 milioane hectare), din care 64,1% terenarabil folosit extensiv si intensiv pentru culturi agricole (adica 0,45hectare pe cap de locuitor, plasând România pe locul 5 în Europa),22,6% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite ca pasuni naturale sisemitnaturale,
- 10,4% terenuri cu vegetatie ierboasa folosite în regim
semitnatural pentru producerea furajelor,- 3% terenuri folosite pentru plantatii si pepiniere viticole si
pomicole;- 27% din suprafata este ocupată de fondul forestier (circa 6,43
milioane hectare), din care 3% (aproximativ 200 mii ha) înregistrateca paduri primare si restul de 97% ca paduri secundare si terenuri cuvegetatie forestiera; daca se iau în consideratie numai padurileecologic functionale, gradul de împadurire este de numai 23%.Procentul de împadurire în România este cu mult sub cel al altor tarieuropene cu conditii naturale similare (Slovenia 57%, Austria 47%,Bosnia 53%, Slovacia 41%), reprezentând circa jumatate din proportiaoptima pentru România (40-45%);
- 3,56% (841,8 mii ha) din total este reprezentat de corpuri deapa de suprafata (râuri, lacuri, balti), la care se adauga platoulcontinental al Marii Negre;
- 1,9% (463,0 mii ha) îl constituie terenurile degradate sau cupotenTial productiv foarte scazut;
- 5.77% (circa 1,06 milioane ha) reprezinta terenuri folositepentru infrastructura fizica (capitalul fizic construit) a componentelorsistemului socio-economic.
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
32/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 32
Test de autoevaluare1. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învaţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care sunt caracteristicile zonelor de dealuri şi podişuri influenţate
de activitatea umană?b) Ce particularitate hidrografică prezintă resursele de apă ?
c) Care este modul de utilizare a fondului funciar ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi că:
România prezintă un capital natural valoros care a suportat îndecursul timpului degradări antropice şi care poate să susţină dezvoltarea durabilă a spaţiului rural.
3.2. COMPOZIŢIA ŞI STRUCTURA ECOLOGICĂ A CAPITALULUINATURAL
Idee n ceea ce priveste structura ecologica a capitalului natural, seconstata ca actuala configuratie (compozitie, ponderea categoriilor deecosisteme, distributia spatiala) detine înca 53% de ecosistemenaturale si semitnaturale care îsi mentin în buna parte caracterulmultifunctional si genereaza pe cont propriu o gama larga de resurse siservicii pentru sustinerea si alimentarea populatiei si activitatilor
economice.În jur de 45% din structura ecologica a capitalului natural este înprezent constituita din ecosisteme agricole preponderentmonotfunctionale care au fost organizate, înainte de 1990, pentruproductia intensiva de resurse alimentare de origine vegetala sianimala sau de materii prime pentru industria alimentara si textila. Înultimii ani, majoritatea marilor exploatatii agricole de stat saucolective si infrastructura lor fizica (sisteme de irigatii pentru servireaa circa 3 milioane hectare de teren arabil, bazele masini agricole,infrastructura fermelor zootehnice) au fost descompuse în peste 4milioane de ferme mici (preponderent de subzistenta) sau abandonate,distruse sau deteriorate.
Sistemele de productie agricola din structura capitalului naturalsunt afectate în proportie de peste 40% de fenomenul de eroziune(pierderile sunt estimate la 150 milioane tone pe an, din care 1,5milioane tone de humus), seceta prelungita si frecventa, alunecari deteren, carenta de fosfor si potasiu si existenta a circa 2,5 milioanehectare de terenuri degradate. În ultimii ani, între 10% si 20% dinsuprafata terenurilor arabile a ramas necultivata.
Principalii factori care au indus, în ultimele decenii, modificareacompozitiei si structurii ecologice, respectiv a capacitatii de sustinere
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
33/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 33
si bioproductiva a capitalului natural al României pot fi identificati înobiectivele strategiilor de dezvoltare socio economica si în mijloacelefolosite pentru punerea lor în practica în perioada 1960-1989, generând dezechilibre si discontinuitati care au fost corectate doarpartial, sub impulsul spontan al mecanismelor de piaţă.
Test de autoevaluare
2. Având în vedere cele învăţate în această subunitate de învaţare şiţinând cont de spaţiul avut la dispoziţie, vă rugăm să comentaţi sau să răspundeţi la următoarele întrebări:
a) Care este structura ecologică generală a capitalului natural alRomâniei ?
b) Ce forme de degradare afectează sistemele de producţie agricolă din structura capitalului natural ?
c) Care sunt cauzele modificării compoziţiei şi structurii ecologice, acapacităţii de susţinere a capitalului natural ?
După parcurgerea acestei subunităţi de învăţare trebuie să reţineţi:
Capacitatea bioproductivă a capitalului natural al României estevalorificată insuficient din cauza particularităţilor sistemului socio-economic contemporan.
3.3. EVOLUŢII ÎN SPAŢIUL AGRICOL ROMÂNESC
Idee După al II-lea Război mondial politica agricolă a cunoscutstrategii originale, bazate pe formarea proprietăţii de stat şi aproprietăţii cooperatiste asupra pământului. Formarea unor exploataţiiagricole însemna premiza esenţială pentru o agricultură de înaltrandament care să aducă profituri maxime. Dar, această strategie adeterminat trei mari procese de degradare: depopularea, demolarea şistagnarea socială a mediului rural.
Brutalitatea transformărilor din mediul rural a redus multprincipalele valori ale spaţiului rural: proprietatea funciară, gospodăriaprivat familială, moralitatea, coeziunea familială etc.
Chiar şi în aceste condiţii agricultura a constituit unul din
sectoarele economice profitabile pe baza căruia s-a dezvoltat industriaşi s-au relizat obiectivele social economice ale perioadei comuniste.
În această perioadă au existat trei tipuri de unităţi de producţieagricolă: fermele de stat, cooperativele agricole şi micii producători.
Fermele de stat cu capital intensiv erau organizate pe terenurilecare au aparţinut familiei regale, marilor proprietari individuali sau dinalte surse. În 1989 existau 419 I.A.S. care gospodăreau 2.051 mii ha depământ (13,7%) din totalul terenului agricol. Ele erau organizate în
8/18/2019 Curs Dr IV Im Fr_2015
34/60
DEZVOLTARE RURALĂ
USAMVB – FIFIM Departamentul de Invăţământ cu Frecventa Redusa 34
550 ferme, în anul 1992.
Cooperativele Agricole de Producţie au fost înfiinţate princoncentrarea loturilor de pământ. În 1985 existau cca. 4000 CAP-uricu 9,1% milioane ha teren agricol (60% din total), deservirea lormecanică fiind asigurată de unităţi de mecanizare specializate (SMA).
Suprafaţa medie a unui CAP era de cca. 2800 ha. De menţionat că
s-a acordat fiecărei familii de cooperator un lot în folosinţă personală de 0,3 ha, cu condiţia ca aceştia să lucreze în CAP un volum de muncă anumit.
Întovărăşirile agricole au constituit o formă simplă de cooperare în care pământul ţăranilor era strâns la un loc pentru a fi lucrat încomun cu mijloacele macanice şi sub asistenţa tehnică a specialiştilorstatului.
În 1952 s-au înfiinţat 1834 întovărăşiri cu cca. 84.000 familii şi osuprafaţă agricolă de 187.600 ha (cca. 1,3% din suprafaţa agricolă aţării). După 1962 întovărăşirile se transformă în CAP, forma lor iniţială păstrându-se doar în zonele de munte.
Începând cu anul 1969 s-au constituit Asociaţii EconomiceIntercooperatiste, prin asocierea mai multor CAP pentru realizarea încomun a unor lucrări de investiţii în domeniul creşterii animalelor,pomiculturii, viticulturii, legumicuturii.
În anul 1970 existau 700 AEI dintre care 128 aveau profil deproducţie vegetal iar 572 aveau profil zootehnic, cele mai multe fiindnerentabile, mai ales în sectorul zootehnic.
Micii producători individuali din zonele necooperativizate auconstituit o categorie social-economică cu venituri mai mari decâtmembrii CAP, cu un standard de viaţă mai ridicat. Ei deţineau cca.1.800.000 ha teren în cadrul a cca. 1 milion de exploataţii agicole dedeal şi munte, îndepărtate între ele şi fragmentate.
Un alt element al strategiei agricole l-a constituit controlulstatului asupra tuturor activităţilor din amonte şi aval: marketing,aprovizionare tehnico-materială, credite, ir